etanoia unui raeceptor moris l - revista mozaicul · man, dumnezeu s-a nãscut în exil, alãturi...

metanoia unui praeceptor amorisnnnnn CONSTANTIN M. POPA

www. revista-mozaicul.ro

R E V I S T Ã D E C U LT U R Ã F O N D AT Ã L A C R A I O VA , Î N 1 8 3 8 , D E C O N S TA N T I N L E C C A • S E R I E N O U Ã • ANUL X V I I I • N R . 12 (20 6 ) • 2 0 1 5 • 2 0 PA G . • 2 l e i

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Literatura exilului româ-nesc, extirpatã din trun-chiul viu al culturii

noastre în ultima jumãtate a se-colului trecut, reprezintã un arealmereu în miºcare, imprevizibil ºipolivalent. Cercetarea lui este di-ficilã ºi are, prin forþa împrejurãri-lor, un caracter reducþionist. In-formaþiile în acest domeniu suntîncã lacunare, operele greu acce-sibile, criteriile obiºnuite de eva-luare par nefuncþionale. Din acestmotiv, a studia fenomenul literarromânesc din afara graniþelor þã-rii devine o operaþie situativã pro-punându-ºi conservarea princi-piului unitãþii în diversitate. O di-versitate ce þine de motivaþie, decontext temporal, spaþial, ideolo-gic generativ, dar ºi de forma deexpresie. „Ruperea” de þarã afost, pentru aproape toþi scriito-rii, pentru oricare altã categoriede intelectuali, dureroasã. Ne-voiþi sã apuce drumul exiluluipentru a se putea manifesta într-o zonã a tuturor posibilitãþilor,pentru a se împlini, departe decenzurã, directive ºi constrângeride tot felul, puþini au reuºit sã serealizeze pe mãsura talentului lor,trãind poate singura dramã ade-vãratã, aceea a creatorului visândla o mereu amânatã ºi, pânã laurmã, „imposibilã întoarcere”.

Un caz paradigmatic îl consti-tuie Vintilã Horia, personalitate demarcã a spiritualitãþii româneºti,a cãrui creaþie armonizeazã ºtiin-þa, literatura ºi religia într-o sin-tezã inovatoare. Celebrul sãu ro-man, Dumnezeu s-a nãscut înexil, alãturi de Cavalerul resem-nãrii ºi Persecutaþi-l pe Boetius(Salvarea de ostrogoþi), formea-zã Trilogia exilului, proiectatã,cum s-a spus, ca o „Divina Com-media de-a-ndoaselea”. Sensulpolemic, pe care aceste scrieri îlcapãtã prin raportarea la opiniileexprimate de Mircea Eliade în În-cercarea labirintului, („Cre-deam cã un scriitor exilat trebuiesã-l imite pe Dante, ºi nu pe Ovi-diu, fiindcã Ovidiu era un pro-scris - ºi opera sa este o operã detânguire ºi de regrete, dominatãde nostalgia lucrurilor pierdute,în timp ce Dante acceptã aceastãrupturã, ºi nu numai cã o accep-tã, dar mulþumitã acestei experi-enþe exemplare a putut sã-ºi ter-mine Divina Comedie. Mai multdecât un stimulent, pentru Dan-te exilul era însuºi izvorul inspi-raþiei sale”, este depistabil fãrãdificultate. Doina Curticãpeanu,unul dintre exegeþii cei mai avi-zaþi ai romanului Dieu est né enexil, face o observaþie semnifi-cativã: „Dacã pentru Vintilã Ho-ria exilul este «o formã a cunoaº-terii, o tehnicã a ei», atunci Ovi-

diu a ºtiut acest lucru mai multdecât pot bãnui despre el istori-cii literari legaþi de fapte ºi de do-cumente”. Romancierul însuºideclara: „Ovidiu sunt eu, este maimult decât evident [...] NumaiDumnezeu e capabil sã creeze fi-inþe ºi obiecte în afara lui. Noisubiectivizãm pânã ºi stelele, aºacum a demonstrat fizica cuanti-cã”, deconspirând un mecanismal ficþionalizãrii, dar ºi natura sade egograf.

Operele mari nu pot apãrea dinneant. Izbânzile literare ale exilu-lui exprimã nu lecþia vidului, ci aplinului estetic, a unui context deintercondiþionãri din care nu lip-sesc nici influenþa beneficã, nicireacþia polemicã. Se înþelege cã„fondul de referinþã” este vitaldeoarece absenþa lui face impo-sibilã definirea. Creaþiile majoresunt dependente sau contingen-te cu spiritul curentului abisal alculturii noastre. În acest sens,Dumnezeu s-a nãscut în exil seînscrie într-o tradiþie ce a fertili-zat imaginarul prin simbioza au-tohtoniei cu europenismul. Amin-tesc aici evocarea motivului exi-lului ovidian de cãtre Miron Cos-tin: „pentru niºte cãrþi ce scrise-se în stihuri de dragoste, de sãumpluse Râmul de curvii dintruacele jocuri ale lui”. ?i iatã cumprezintã Ovidiu însuºi, în „jurna-lul sãu apocrif”, evenimentele ceau determinat alungarea lui decãtre Augustus, personificareasuspiciunii represive într-un sis-tem politic totalitar : „Crima meaa fost cã am scris ceea ce vãzu-serã ochii. Augustus, în furia ºideziluzia sa, a amestecat efectelecu cauza ºi eu am fost numai vic-tima care a ispãºit greºeala aces-tei confuzii. ?i dacã Augustuseste pur, prudent, auster ºi pa-triot, familia sa nu e deloc. Iulianu e mai castã decât Artemis ºi efãrã îndoialã mai puþin decât Co-rina. Am vãzut-o în atâtea des-frâuri, dar asta nu mã mira preamult din partea ei, fiindcã atâteafemei din Roma fãceau la fel. Într-o noapte, la Fabius, ºi-a muiatdegetul într-o cupã plinã cu vinroºu ºi a desenat pe masã, cuamãnuntele cele mai ascunse,corpul lui Silanus. Râdea ca onebunã ºi toþi oaspeþii recunos-cuserã cã avea talent. Apoi seaprinse ºi apropiindu-se de Sila-nus îi scoase toga ºi celelalteveºminte ca sã ne convingã cãrespectase întocmai canoanelelui Phidias ºi cã desenul sãu nuera decât copia cinstitã a naturei.I s-a dat bineînþeles dreptate.Bãrbaþii admirarã desenul, femei-le modelul”. Împãratul, înºtiinþat,îi exileazã pe Silanus ºi pe Postu-mus Agripa, aflaþi printre invitaþi,

ºi îºi izgoneºte chiar sora în afaraRomei. Se remarcã observaþiaadecvatã, pãtrunzãtoare, mali-þioasã a realitãþii cotidiene, deta-liile fiind surprinse cu abilitateacelui ce pledeazã pentru înþele-gerea cauzelor profunde care audeterminat „putreziciunea” impe-riului.

Existã, indiscutabil, în roman,un nivel tematic grav, de interesmajor: metanoia, „îmbãtrâni-rea”, „redobândirea Paradisu-lui”. Dar conºtiinþa naratorialã nuputea trece peste faptul cã Ovi-diu a fost un praeceptor amoris.În consecinþã, prozatorul privile-giazã ºi arta portretizãrii unor chi-puri de femei ce bântuie obsesi-onal memoria „omului aflat în faþapropriei persoane”, atenþia fiin-du-i centratã pe senzualitate, ra-finament perceptiv, adâncimepsihologicã. Artemis este o cur-tezanã cunoscutã la Atena , cã-reia îi povesteºte îndepãrtataaventurã, ºi care îl încredinþeazã„frecându-mi picioarele între pi-cioarele ei totdeauna fierbinþi”,mãrturiseºte poetul, cã „Acestnume poartã noroc”.

Gaia apare ca o fiinþã frumoa-sã ºi rãzbunãtoare ce pune la caleo substituire amintind arghezia-na „Pui de gãi” : „dormea, îmi sco-team toga ºi mã lungeam lângãea. Mirosul florilor se amestecacu cel al uleiului ars ºi cu cel altrupului amantei mele. Era încãîntuneric când plecam ºi câteo-datã mã întâlneam cu maicã-sacare se-ntorcea, cu sclavul ºimãgarul copleºiþi sub greutateabuchetelor de trandafiri, de vio-lete, de lãcrimioare sau crizante-me, dupã anotimp.

Corina, inspiratoarea versu-rilor sale, fascinantã graþie ochi-lor verzi, luminii râsului ºi sfieliice-i cãdea odatã cu rochia, „erafrumoasã de vreme ce o iubeam.Ãsta e esenþialul ºi nimeni nu-miva putea fura acest adevãr”.

În fine, Dochia, care „printreGeþi, desigur trebuie sã treacãdrept o frumuseþe, cu pãrul eicastaniu ºi ochii adânci ce vor sãparã severi... Foarte serioasã, catoþi barbarii, care n-au ajuns lasubtilitatea surâsului ºi care trã-iesc la rusticele margini ale gra-vitãþii sau ale veseliei zgomotoa-se”.

Eclerajul revelator al secven-þelor de jurnal, umorul discret ceumanizeazã dimensiunea profeti-cã a meditaþiei, îl aºazã pe VintilãHoria în prima linie a înnoitorilorcanoanelor de atitudine ºi de ex-presie din literatura secolului tre-cut.

Lu

cia

n Ir

ime

sc

u

MIªCAREA IDEILOR.Centenar Vintilã Horia.Semneazã:l Mihaela Albul Dan Anghelescul Georgeta Orianl Gheorghe Glodeanul Dana Oprical Sanda Popescu Dumal Traian D. Lazãrl Constantin Cubleºanl Ion Deaconescu

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1212121212 ( ( ( ( (206206206206206), 20), 20), 20), 20), 201515151515

AVANTEXTConstantin M. POPA: Metanoia

unui praeceptor amoris l 1Nicolae MARINESCU: Arhipelagul

România l 2

MIªCAREA IDEILOR.Centenar Vintilã Horia.Mihaela ALBU: Vintilã Horia – scrii-

torul „conexiunilor semnificative” l 3Dan ANGHELESCU: Vintilã Horia – o

Cãlãtorie la Centrele pãmântului l 5Georgeta ORIAN: O întâlnire cu folos:

Vintilã Horia ºi Giovanni Papini l 6Gheorghe GLODEANU: Despre Cre-

dinþã ºi Creaþie la Vintilã Horia l 7Dana OPRICA: Prolog la centenar l 8Sanda Popescu DUMA: Pentru un

eventual „chapeau” l 8Traian D. LAZÃR: Corespondenþa

Vintilã Horia – Basarab Nicolescu l 9Constantin CUBLEªAN: Vintilã Ho-

ria – exilul, o existenþã tragicã l 10Vintilã HORIA: „Suferinþa pe care þi-

o dã exilul este, la rândul ei, dãtãtoarede frumos” (interviu de Ion Deacones-cu) l 11

BELETRISTICÃDiana BELDEANU: Poeme l 12

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Dramolete de provin-

cie l 13

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Booia despre

Emineeescu l 14Victor RUSU: Între cotidianul anost

ºi ritualuri erotice l 14

NNNNNrrrrr..... 1212121212 ( ( ( ( (206206206206206))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201515151515

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Destinul popoarelor, ca ºi al oa-menilor, rãmâne enigmatic pânãla finalul existenþei lor istorice,

ºi, în unele cazuri, pe care le-aº numi feri-cite, chiar dupã.

Centenarul naºterii marelui cãrturar ºiscriitor Vintilã Horia, nãscut la Segarcea,în Dolj, pe 18 decembrie 1915, este unmoment potrivit pentru a reflecta asuprabiografiei sale în contextul epocii, a ne ra-porta la prezent, încercând sã contribuimla un viitor mai bun pentru România ºi ro-mâni.

Cartografiaþi la Porþile Orientului, româ-nii, când daco-romani, când maghiarizaþi,germanizaþi sau slavizaþi, dintr-o perspec-tivã comunã ori savantã, supuºi condiþieide provincie marginalã, cu identitate in-certã, chiar proteicã, de un conservato-rism de multe ori primar, aveau sã-ºi des-copere în deceniul al III-lea al secoluluitrecut, brusc ºi cu o energie surprinzã-toare, conºtiinþa unei vocaþii abia prefi-gurate de ªcoala Ardeleanã ºi apoi de ge-neraþia paºoptistã, afirmatã anticipat ple-nar doar de geniala intuiþie a lui MihaiEminescu: deschiderea spre inovaþie ºiuniversalitate.

O strãlucitã generaþie de intelectuali,formaþi în tinerele universitãþi româneºti,îºi asumã misiunea scoaterii culturii naþi-onale din provincialism ºi afirmãrii sale încontextul universal. Sunt anii ’20-’40, deo efervescenþã ºi creativitate fãrã prece-dent în efortul de a proiecta o viziune aprezenþei româneºti în lume. Timpurileerau frãmântate, cãci, abia ieºite din teri-bila conflagraþie a Primului Rãzboi Mon-dial, marile puteri, neîmpãcate cu rezulta-tul lui, se pregãteau sã arunce din noulumea în haos, târând dupã ele naþiunilemai mici. Trebuie înþeles foarte limpede cãimplicarea acestor tineri intelectuali în dez-baterea ideologicã din epocã era absolutfireascã ºi cã ea urma cursul confruntãri-lor de idei care polarizau întreaga Europã,din Anglia în Rusia, din Peninsula Scan-dinavã în Grecia sau Italia.

Consecinþa condiþiilor în care s-a în-cheiat Al Doilea Rãzboi Mondial, aban-donarea României în sfera de influenþãsovieticã, a generat cel mai mare exod deintelectuali români cunoscut vreodatã,depãºind chiar graniþele Europei. Regimulcomunist i-a transformat în transfugi con-damnaþi de „tribunale ale poporului” la anigrei de temniþã, ca „trãdãtori de þarã”.

Deºi imediat dupã Decembrie 1989s-au manifestat unele tentative de reface-

arhipeleagulRomânia

re a legãturilor pe care exilul le avea cuþara, ele au eºuat din motive diferite, maimult, acestora li s-au adãugat în anii ’90alte personalitãþi ale culturii naþionale, cares-au stabilit în diverse þãri ale Europei Oc-cidentale, dar ºi pe alte continente, feno-men amplificat ulterior de milioanele deromâni, mai mult sau mai puþin tineri, custudii superioare sau cu mai puþine, ple-caþi în cãutare de muncã ºi, dupã aderareala Uniunea Europeanã, la studii. Rãspân-direa acestor milioane de români pe toatecontinentele lumii, nu pare sã preocupepe nimeni, deºi începând cu noiembrie2014, ºi în aceste zile, ei îºi afirmã limpedeºi hotãrât apartenenþa ºi interesul pentruRomânia ºi viitorul românesc. Ei spun cevacare, poate pentru prima datã, ni se reve-leazã cu pregnanþã: România este pestetot în lume unde sunt comunitãþi care seconsiderã româneºti.

O inerþie impardonabilã ne-a fãcut – înciuda eforturilor unor intelectuali demnide toatã consideraþia, ca Mihaela Albu,Dan Anghelescu, Nicolae Florescu, Ga-briel Stãnescu º.a., ori de faptul cã dispu-nem de Enciclopedia Exilului LiterarRomânesc, lucrare monumentalã a lui Flo-rin Manolescu ºi de alte câteva lucrãri re-cuperatoare – sã nu corectãm reprezenta-rea primitivã, cultivatã de regimul comu-nist, a „trãdãtorilor de þarã”, a „legio-narilor”, care scriau în limba românã,scoteau reviste româneºti ºi întemeiaubiblioteci româneºti în strãinãtate, sauerau remarcabili profesori la cele maiprestigioase Universitãþi din Europa,America de Nord, America de Sud sauAustralia.

Globalizarea nu exclude identitatea na-þionalã, dimpotrivã, numai naþiunile vigu-roase, ai cãror membrii, indiferent de rezi-denþa temporarã, demonstreazã creativi-tate, coeziune ºi voinþã de afirmare avândconvingerea cã au ceva de spus în nume-le unui popor cu istorie proprie, partici-pând la dialogul universal, vor putea sãîºi asigure un loc respectat în lume ºi oviaþã mai bunã, mai demnã.

Nimeni nu trebuie sã se teamã cã loculsãu în spaþiul cultural românesc se dimi-nueazã acceptând în spaþiul public numeromâneºti de rezonanþã internaþionalã,ignorate cu bunã ºtiinþã sau din indife-renþã. Apartenenþa la o culturã mare estecu mult mai nobilã decât notorietatea pro-vincialã. Ce ºansã formidabilã sã fii cu-noscut în acest arhipeleag al spiritualitãþiiromâneºti, gravitând în jurul þãrii numitãRomânia, dialogând cu restul lumii avândautoritatea propriei istorii!

Compatrioþii noºtri prezenþi astãzi petoate meridianele, de nevoie sau din do-rinþa de mai bine, deschid culturii româneorizonturi nebãnuite, cu care trebuie sãrãmânem solidari acasã.

Ion

Þu

cu

les

cu

- 3

0 d

ecem

bri

e 19

47

Ion Þuculescu - Baia de soare

ARTELucian IRIMESCU: Artã ºi politicã –

politica artei (I) l 15Sebastian CORNEANU: Doar o Expo-

ziþie de Picturã? l 15Geo FABIAN: Stagiunea Europa –

primele concerte l 16Ivona HRISTESCU: Moment istoric pe

scena Operei Române Craiova - „Proce-sul“ de Philip Glass l 16

SERPENTINEIon HIRGHIDUª: Provocãrile gândi-

rii/filosofiei pentru Aurel Pera l 17Marian Victor BUCIU: Monica Lovi-

nescu: scrisul vieþii, viaþa scrisului (II)l 18

Cristina GELEP: Scrieri din (sub)con-ºtient l 18

Ioan LASCU: Viaþa ca literaturã l 19

UNIVERSALIABernhard WIDDER: Haiku-uri l 20

9 771454 2 29002

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR GENERALDE REDACÞIE

Petriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuDaniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian IrimescuSorina Sorescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1212121212 ( ( ( ( (206206206206206), 20), 20), 20), 20), 201515151515

„Vintilã Horia esteunul dintre vârfurile spi-rituale ºi literare ale cre-ativitãþii ºi afirmãrii ro-mâneºti în lume. /…/ Artrebui sã luminãm maibine prezenþa lui.”(N. Stroescu-Stîniºoarã)

ArgumentCum, din nefericire, este încã

de actualitate ceea ce MirceaAnghelescu numise (în 2004!)„schizofrenia impusã de o jumã-tate de secol de rupturã între ceidin þarã ºi cei din exil, între litera-tura scrisã în þarã ºi aceea scrisãdincolo de cortina de fier”, oricenou demers de „aducere acasã”a acestei literaturi nu poate fi deprisos. Interesul scãzut pentruopere importante – multe de no-torietate în plan internaþional ºi,oricum, întregitoare ale culturiinoastre – are drept consecinþãvãduvirea patrimoniului spiritualromânesc.

Ruptura au hotãrât-o cei careocupaserã þara imediat dupã 23august.

Începând de la momentulacela, România – timp de o lun-gã jumãtate de secol – se va aflaîntr-o devastatoare prãbuºirepoliticã, economicã, dar mai alesspiritualã.

Celor „fugiþi” sau rãmaºi înOccident li se vor intenta proce-se, li se vor interzice cãrþile ºichiar numele, ceea ce va duce lao ºtergere treptatã din memoriacolectivã a unui numãr însemnatde autori.

„Aceastã separare, aceastãnecunoaºtere – din partea noas-trã, a celor rãmaºi în þarã (mai adã-ugase Mircea Anghelescu, în art.„Despre exilul literar”, în revista22/ 20. I. 2004) – a operelor litera-turii române apãrute în afara þãrii,a dus nu doar la ignorarea (cupuþine ºi nesemnificative mo-mente de relaxare) unor opereimportante pe plan internaþional,implicate direct în miºcãrile artis-tice sau de idei europene ºi mon-diale, precum textele lui EugenIonescu, Cioran sau chiar Eliade,dar ºi a unei pãrþi importante dinpropria noastrã avuþie culturalã,care se revendicã ºi ea de la moº-tenirea clasicã, de la perioada in-terbelicã”.

Din aceastã „avuþie culturalã”face parte, fãrã îndoialã, roman-cierul, poetul, eseistul, publicis-tul Vintilã Horia.

nnnnn MIHAELA ALBU

Vintilã Horia – scriitorul„conexiunilor

semnificative”1

1. Vintilã Horia ºi„timpul ce i s-a dat”

Un gânditor ºi ideile sale ca-pãtã fermitate ºi amploare numaiîn momentul în care prinde con-tururi limpezi pe fundalul unuianume context istoric.

Ca om, în ale cãrui preocupãrise înscria faptul de a cunoaºte ºia reflecta asupra fiinþãrii umanesub vremurile acestei lumi, Vinti-lã Horia este produsul unui anu-me Timp ºi al unei anumite stãriale civilizaþiei din care provine.

„Problema timpului a pasionatpe artiºtii ºi pe oamenii de ºtiinþãai secolului nostru. Einstein,Proust, Bergson, Husserl,Planck, Heisenberg, Heidegger,Pauli, astronomii ca ºi romancie-rii de fantaºtiinþã toþi, într-un felsau într-altul, au atacat problematimpului. Poate pentru cã timpulîn care ne-a fost dat sã trãim nu-i satisfãcea pe deplin”, va scrieV. Horia în eseul „Un scriitor îm-potriva veacului”, publicat înRevista Scriitorilor Români (nr.14/ 1977). El va analiza prezentul,dar nu se va ridica împotriva tim-pului sãu, ci a spiritului acestuitimp, cãci, va insista gânditorul,„eu, în realitate, nu mã aflu pe opoziþie duºmãnoasã faþã de pro-priul meu timp, ci faþã de spiritultimpului meu./…/ Spiritul timpu-lui ne invitã la somn, ne scoatedin realitate, ne împinge încetulcu încetul cãtre teribile cavernede utopie. E acesta deci sensulcel mai exact al cuvântului „spiri-tul timpului”: misiunea lui stã îna ne împiedica de a gândi ºi decide a trãi.”

Vintilã Horia, aºadar, ca ºi în-treaga generaþie de scriitori aiexilului, a trãit în interiorul ºi cuconºtiinþa clarã a unui Timp decrizã spiritualã în Europa vea-cului XX. Artist ºi gânditor, omal luciditãþii totale, el a sesizatdisonanþa gravã pe care timpul ainoculat-o în spiritualitatea euro-peanã.

2. „Semnele”biografiei

a) Sub semnul toamnei …„Toamna e un anotimp

lipsit de fãgãduinþe vizi-bile. Trebuie sã lupþi casã supravieþuieºti.”

(Vintilã Horia)

„Sunt un om al toamnei, nãs-cut în plin rãzboi mondial. /…/Am intrat în viaþã în clipa în caretoamna nu-ºi încheiase încã ci-clul, într’un sat din sudul Olte-niei”, aºa se autodefinea scriito-rul în însemnãrile din 11 noiem-brie 1964, date publicitãþii sub ti-tlul semnificativ Journal d’unpaysan du Danube.

În fapt, Vintilã Horia (Caftan-gioglu) s-a nãscut în data de 18decembrie 1915 la Segarcea (lân-gã Craiova), unde tatãl sãu erainginer agronom. „Prin ascen-denþa paternã se trãgea din aro-

mâni, iar din partea mamei – mol-doveancã, avea ºi o rãdãcinãpolonezã”, aflãm din notele bio-grafice pe care le insereazã Mi-hai Neagu Basarab în articolulintitulat „A (re)deveni român”. (v.Origini, 4-5, mai, 2010, p. 5)

Cum, foarte curând de la naº-terea sa, România intra în rãzboi,iar tatãl se afla pe front, mama îºiia copilul ºi pleacã din Oltenia,refugiindu-se la familia din Mol-dova. „Exilul meu începe deci lavârsta de opt luni. Alt fapt înscrislimpede în propria mea istorie”, vascrie el în jurnal., considerândaceastã primã desrãdãcinare dreptfapt premonitoriu pentru ceea ceva urma. Dupã rãzboi, se vor reuniºi vor trãi timp de doi ani înBasarabia, întorcându-se apoi ºilocuind la Aldeºti, lângã Roman.

Traiectoria concretã urmeazãoraºul Râmnic (pe care îl va pur-ta permanent în gând), apoi Bu-cureºtiul, unde, la Colegiul Sf.Sava, îºi va susþine bacalureatulîn 1933. Urmeazã apoi cursurileFacultãþii de Drept, din timpulstudenþiei începându-ºi colabo-rarea la revista Gândirea. Acolo,înainte de rãzboi, semna mai alesversuri, dar a publicat ºi câtevavolume sub certã înrâurire a men-torului sãu, Nichifor Crainic. Po-ezia nu-l va pãrãsi însã nici dupãce a optat pentru libertate, luândcalea exilului.

În 1940 este numit ataºat depresã la Roma, cu sprijinul luiNichifor Crainic, dar este revo-cat în perioada guvernãrii legio-nare. Obþinând o bursã Hum-boldt la Universitatea din Viena,pleacã în capitala austriacã,unde, cu sprijinul lui AlexandruMarcu, revine în diplomaþie în1942 ca ataºat de presã. De aici –în 1944 – este luat prizonier degermani ºi, dupã ce este internatîn douã lagãre, va fi eliberat deenglezi. În 1948 va primi azil poli-tic în Italia.

Începe acum lungul drum alexilului, un drum plin de încercãri,dar ºi de provocãri ce-i vor con-tura personalitatea creatoare.

b) … sub semnul exiluluiDacã ar fi sã-l parafrazãm chiar

pe Vintilã Horia, cel care fãceaobservaþia – la o întrebare a luiIsidoro Juan Palacio (jurnalistulcare îi luase un lung interviu pen-tru revista spaniolã Punto ycoma în 1986) – cã „Dante dinexil …nu mai este cel din tinere-þea sa florentinã”, am spune cã V.Horia din exil nu mai este cel dintinereþea sa româneascã. Exilul,care i-a supus pe fiecare în partela grele încercãri, a devenit – pen-tru unii dintre cei mai puternici –un drum de iniþiere ºi creaþie.

Italia va constitui prima oprirepentru Vintilã Horia, acel homoviator care a colindat lumea, aluptat pentru supravieþuire, dara fost – nu cu prea mult timp dupãaºezarea în spaþiul occidental –cunoscut ºi apreciat ca un scrii-tor, un conferenþiar, un profesorºi un publicist de incontestabilãvaloare.

Dupã Italia a urmat Argentina(1948), unde va fi profesor laUniversitatea din Buenos Aires

ºi unde va fonda douã reviste –Nouvelles d’Argentine ºi La Ru-mania, þinând totodatã conferinþeºi publicând articole în revisteargentiniene. În 1953, câºigã obursã ºi revine în Europa, la Ma-drid, apoi între 1960-1964 va venila Paris, unde îºi ia încã o licenþãºi se face cunoscut internaþionalprin câºtigarea premiului Gon-court cu romanul Dieu est né enexil, scris direct în francezã. Areloc binecunoscutul scandal pro-vocat de autoritãþile comunistedin þarã, iar scriitorul se retragela Madrid. În Spania, la ColladoVillalba, va locui apoi pânã la sfâr-ºitul vieþii, în 1992.

Având în vedere avatarurileexistenþei sale, creaþia lui V. Ho-ria poate fi analizatã în funcþie decele douã etape principale: cearomâneascã, începutã cu colabo-rarea la revista Sfarmã Piatrã ºimai ales cu aderarea la grupareadin jurul Gândirii, urmatã apoide desprinderea de sub tutela luiNichifor Crainic ºi înfiinþarea re-vistei Meºterul Manole, precumºi aceea – mult mai amplã ºi demai mare notorietate, prin valoa-re ºi substanþã – etapa creaþieidin exil.

1 Aprecierea îi aparþine scriito-rului ºi jurnalistului Nicolae Stroes-cu-Stîniºoarã, cel care – de la micro-fonul Europei libere (el fiind timpde ºase ani ºi directorul postului deradio) – iniþiase ample discuþii cu V.Horia pe teme de religie, filozofie,istorie sau chiar de politicã. În urmaacestor dialoguri, Stîniºoarã sesizasubtilitatea „conexiunilor semnifica-tive”, cunoaºterea temeinicã de cãtrescriitor a multor domenii extrem dediferite.

centenarVintilã Horia

















Dosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela AlbuDosar coordonat de Mihaela Albu

Cu fiica sa, Cristina, 1960 (Foto: Jack Garofalo)


festivalu

l in

tern

aþional de

poezie

„M

ihai E

min

escu”

3. Douã etapede creaþie

3.1. Etapa româneascã

a) Momentul Gândirii„Gândirismul nu este o

manierã strictã, un tiparursuz care schilodeºte, caun nou pat al lui Procust,personalitatea celor în-demnaþi sã-l urmeze, el e,mai degrabã, o invitaþiela românism ºi nimic maimult, un apel la autohto-nism ºi tradiþionalism, laortodoxie ºi clasicism.”(V. Horia)

Unul dintre principalii factorimodelatori în devenirea scriito-rului Vintilã Horia l-a constituitapariþia ºi activitatea revisteiGândirea. De altfel, o mãrturiedirectã o aflãm din preþuirea pecare scriitorul o arãta la un mo-ment dat (într-un articol publicatîn 1936 cu titlul „Nichifor Crainicºi Gândirea”) acestei publicaþiiºi cercului literar promovat de ea:„Gândirea trãieºte de ºaptespre-zece ani în cercul tuturor preocu-pãrilor noastre culturale. În timpce revistele precedente formulaucrezuri literare sau din când încând, vag ideologice, Gândireaa atins pe rând, prin reprezentan-þii ei, toate culmile geniului româ-nesc, de la literaturã ºi filosofie,pânã la muzicã ºi picturã. Poatecã aici stã secretul perenitãþii ei,în aceastã perspectivã culturalãîn care s-au integrat toate spiri-tele creatoare de dupã rãzboi.” (v.vol. Vintilã Horia. Credinþã ºiCreaþie, ediþie îngrijitã ºi prefa-þatã de Mircea Popa, ed. Eikon,2003, p. 14)

b) Meºterul Manole„Prin generaþia Meº-

terului Manole scriitorulromân are dreptul de apãºi în universalitate.”(Vintilã Horia)

Împreunã cu Ovidiu Caledoniu,Horia Niþulescu, Axente SeverPopovici, Ion ªiugariu, MironSuru, la început, la care s-auadãugat apoi ºi alþii, V. Horia se vadesprinde de Gândirea ºi va editao nouã publicaþie, pe care o vanumi – cu o transparentã conota-þie – Meºterul Manole.

Motivaþia acestei desprinderia explicat-o el însuºi, înfiinþareanoii reviste venind din entuzias-mul ºi dorinþa tinerilor de a situaliteratura românã în context uni-versal. „Ne-am hotãrât – spuneaV. Horia – sã facem o revistã caresã exprime toate aceste aspiraþii.Am numit-o Meºterul Manole.Aveam colaboratori ºi din alteþãri/.../ intelectuali din strãinãta-te care cunoºteau literatura ro-mânã.” (Apud Marilena Rotaru,Întoarcerea lui Vintilã Horia,

2002, p. 34)Primul numãr al publicaþiei,

subintitulatã Revistã lunarã deliteraturã, apare în ianuarie 1939.Începând cu nr. 4, în subtitlu semai adaugã douã cuvinte – ºiartã. Revista va deveni „unul din-tre evenimentele literare de di-naintea celui de al doilea rãzboimondial”, aºa cum va aprecia în-suºi Vintilã Horia într-un dialogcu Virgil Ierunca. „Eram convinºi,mãrturiseºte mai departe, cã atâtgeneraþia noastrã, cât ºi genera-þia trecutã puteau sã aducã ocontribuþie foarte interesantã ºinouã la cultura europeanã ºi oc-cidentalã în general.”

Colaboratorii au format o ge-neraþie continuatoare celei care-iavusese drept vârfuri de lance peEliade, pe Vulcãnescu, pe Sebas-tian º.a. Programul, expus în pri-mele pagini ale primului numãr –semnat de Vintilã Horia – era,evident, influenþat de Itinerariulspiritual publicat de Eliade. Fap-tul se observã chiar din modul încare este intitulat: Note pentrucãlãtoria noastrã. Deci tot un felde… Itinerar. Este explicat sim-bolul pe care se întemeiazã de-numirea ºi – implicit – ideologiapublicaþiei: sacrificiul în numeleOperei. Se afirmã totodatã „inten-þia de a lucra împãcat cu trecutulºi preocupat de a realiza o cât mailargã viziune a viitorului /.../ sãputem privi în urmã cu orgoliulde a ne integra în cadrul unui ro-mânism constructiv pe care nuavem decât sã ni-l apropiem ºi sã-iînþelegem sensul.”

Astãzi aproape necunoscutã(lãsatã în uitare), revista Meºte-rul Manole se vãdeºte totuºi cuo deloc neglijabilã importanþã ºicu semnificaþii multiple, mult maiprofunde decât s-ar bãnui la osuperficialã privire ºi chiar dacãa avut o perioadã scurtã de apa-riþie (1939-1942). a fost însã – îna-inte de toate – unul dintre pro-dusele spirituale importante ºireprezentative pentru generaþiade tineri scriitori care, cu o uimi-toare precocitate, au apãrut ºi s-au maturizat în perioada interbe-licã. Aceastã revistã, precum ºiGândirea ori altele din acea vre-me, care au oferit un preþios me-diu de afirmare tinerelor condeie,au constituit pentru cei careaveau sã trãiascã, ulterior, în exilo legãturã peste timp ºi un punctde referinþã pentru continuitate.ªi de aceea multe dintre temeleabordate de Vintilã Horia în pu-blicistica exilului vor fi reluãri aleunor subiecte tratate în revisteledin þarã, fie cã va fi vorba despreEminescu, despre Papini, despreCervantes, despre „valorile româ-neºti” ori despre creºtinism ºiortodoxie.

Astfel, în articolele de tinere-þe, cititorul întâlneºte din loc înloc, dar susþinând întregul, ca ideide sprijin, trãsãturile definitoriiale concepþiei gândiriste – de lanaþionalism la ortodoxie, de lacritica sistemului politic la susþi-nerea valorii universale a culturiinoastre.

Cum o parte dintre contribu-þiile lui V. Horia la revistele amin-tite se constituie în articole deprezentare ºi analizã a unor cãrþirecent apãrute, cronicarul se ara-tã implicat intens în viaþa literarãa timpului. Ceea ce atrage atenþiadintru început este solida cultu-rã a tânãrului critic, ca ºi capaci-tatea sa de interpretare a oricãruigen literar. Judecãþile sale suntîn general confirmate de timp, al-tele sunt însã conjunctural sub-

iective ºi mult prea tributare doc-trinei gândiriste.

Un articol definitoriu, intitulatdirect „Respectul valorilor româ-neºti”, este edificator. Aici, auto-rul pune în discuþie tema – ex-trem de actualã ºi astãzi – a nere-ceptãrii culturii româneºti con-form importanþei universale pecare o meritã. Astfel, întrebându-se (ºi întrebând cititorii) despremotivul/ motivele lipsei de popu-laritate în lume a unor nume im-portante din literatura noastrã, elrespinge ideea cã limba românãnu este o limbã de circulaþie uni-versalã, aducând argumentulunor alte idiomuri la fel de puþincirculate, ca norvegiana ori sue-deza. Convins fiind de existenþaunor „admirabile romane româ-neºti”, a unor „subtili preoþi ºi fi-losofi români”, el deplânge deasemenea lipsa de cunoaºtere/receptare a lui Eminescu. Expli-caþia pe care o dã, argumentândîn mai multe paragrafe, este„prestigiul politic nul” al Româ-niei. Concepþia tânãrului V. Ho-ria, în perioada în care scria acestarticol, era însã una în acord cumomentul istoric. Cât despre„prestigiul politic” la care fãceatrimitere, acesta se putea câºtiga,va afirma el tranºant, numai prinprãbuºirea falsei democraþii exis-tente. Relaþia de dependenþã din-tre culturã ºi politicã avea sã aparãfrecvent apoi în scrierile sale, atâtîn þarã, cât ºi mai târziu, în exil, cuaccente schimbate, desigur.

4. Etapa exiluluicreator. Suferinþã ºi

cunoaºtere

„Pentru scriitor, exiluleste o tehnicã a cunoaº-terii./…/ este o cheie su-premã pentru a ajunge laultima cunoaºtere.”

(Vintilã Horia)„Vintilã Horia rãmâne

înscris pentru totdeaunaîn mine ca un Cavaler alCunoaºterii Ce Va Veni.”

(Basarab Nicolescu)

Nu încape îndoialã: exilul, în-cercarea labirintului ºi mai alesexperienþa tragicului vor con-stitui esenþa fundamentalã, între-gitoare pentru scrierile lui V. Ho-ria. Clarificarea gândirii lui despre

lume ºi timp, timpul ce i s-a datºi în care a fost silit sã trãiascãnu pot fi dezlipite de conceptulde tragic. Tragedia vieþii celornevoiþi sã trãiascã într-o „paran-tezã” a existenþei lor, aºa cumMonica Lovinescu numise pe-rioada exilului, dar o parantezã„cât o existenþã” pentru mulþi din-tre ei, nu poate fi înþeleasã decâttot de aceia care au suferit „des-þãrarea” (cum numise Aron Co-truº desprinderea de pãmântulnatal). Pentru aceºtia, exilul a fostºi „o curgere fãrã odihnã, o neîn-treruptã încordare”, aºa cum îiscria V. Horia lui I. G. Dumitriu în1952, dar ºi ºansa de a se facecunoscuþi în lume. Consecinþaeste aºadar una de esenþã valori-cã, deoarece, aºa cum singurconºtientiza, „ieºeam din a existapentru a intra în a fi”. Adevãrataforþã creatoare acum ºi aici o vaafla. Pierderea încrederii în timp,în timpul propriu, îl va determinasã se adânceascã asupra esenþeiexistenþei ºi sã câºtige „în greu-tate scriitoriceascã.”

Exilul va deveni astfel – pentruscriitor, ca ºi pentru alþi confraþiîntru condei – un exil creator.

Ca ºi Ovidiu, cum constata ºiIerunca despre poetul latin în vi-ziunea lui V. Horia, exilatul românnu numai cã „nu moare de aceas-tã primã moarte mai stricãcioasãdecât cea de pe urmã, dar învaþãsã trãiascã altfel, golindu-se pesine de tot ce este uºoarã vre-melnicie ºi pregãtindu-se necon-tenit pentru zare ºi înnoire.” (v.Virgil Ierunca, Subiect ºi predi-cat, 1993, p. 250)

Înnoirea se va materializa încreaþie la V. Horia ºi va însemna,de fapt, creaþie desãvârºitã subimperiul înþelegerii mai profundea Omului, a condiþiei umane.Aplecarea spre destinul exilatu-lui de la Tomis va însemna pen-tru scriitor întoarcerea cãtre sine,cãtre o mai clarã înþelegere a în-cercãrilor la care el însuºi a fostsupus. „Îmi dãdeam seama cãdacã nu scriu un roman, o carteimportantã, mã ratez”, îi va mãr-turisi el Marilenei Rotaru. (v. În-toarcerea lui Vintilã Horia, p.59) Din pericolul ratãrii el a ieºitcãutând înþelesul propriului des-tin în roata mare a destinului lu-mii, a Istoriei care schimba aces-te destine.

Pentru V. Horia orice act decreaþie ºi cu atât mai mult litera-


















tura ºi eseistica se constituiserãîntr-o specialã tehnicã a cunoaº-terii. Pentru aceasta, abordareaunor discipline dintre cele maidiverse ale ºtiinþei (fizicã, psiho-logie, teologie, istorie etc.) a în-semnat o cale fireascã, recognos-cibilã în scrierile sale ºi recunos-cutã adesea de contemporani.Unul dintre aceºtia, N. Stroescu-Stîniºoarã, îl va prezenta ca fiind„unul dintre scriitorii cei mai in-troduºi în ultimele teorii ale fiziciimoderne, în principiile de incerti-tudine, în indeterminismul cuan-tic, în cele mai înaintate explorãriastronomice dar ºi în cercetãrileºi achiziþiile psihologiei abisale ºianume nu numai din studiu per-severent ºi din ce în ce mai apro-fundat, ci ºi din întâlniri ºi con-vorbiri directe cu personalitãþi deprim rang ale ºtiintei, artei, teolo-giei.” (v. „Întrezãriri. Fragmenteinedite”, în Convorbiri literare,nr. 9, sept. 2010)

În abordarea din ultimii ani aoperei de ansamblu a lui V. Horia,dintr-o perspectivã transdiscipli-narã, aºa cum constatã BasarabNicolescu, „cel care l-a înþelesîntr-adevãr /…/ este PompiliuCrãciunescu, în incitanta sa car-te Vintilã Horia – Translitératu-re et Réalité: „Vintilã Horia puneîn evidenþã o veritabilã viziunetransgresivã a lumii; o viziuneîn care literatura, ºtiinþa, filoso-fia, teologia etc. converg spre unaºi aceeaºi finalitate: înþelegerealumii noastre.” (v. B. Nicolescu,De la Isarlîk la Valea Uimirii, I,pp. 217-218)

Nu încape îndoialã cã printreintelectualii care s-au afirmat pedeplin în exil alãturi de Eliade, deCioran, de Ionescu, Alexandruetc., prezenþa lui Vintilã Horia seînscrie în prima linie.

Într-o scrisoare pe care i-o vatrimite Mircea Eliade (în 22 noiem-brie 1951), în urma lecturii volu-mului de poezii A murit un sfânt,expeditorul va prelua ideea – pecare Vintilã Horia i-o împãrtãºiseîntr-o epistolã anterioarã – privindcondiþia scriitorului aflat în exil,condiþie tragicã, dar ºi probã aputerii de creaþie: „Cum prea bineo spui, condiþia scriitorului des-þãrat e tragicã ºi sterilizantã. Dareste ºi o încercare, o probã. Uniivor sucomba./…/ Dar vor fi ºicâþiva victorioºi.”

Unul dintre aceºti „victorioºi”a fost fãrã îndoialã Vintilã Horia.

Notarul Luis Bollarin, fondatorii Aurelio Rauta, Vintilã Horia, Alexandru Gregorian, Radu Enescu ºi MihaiFotin Enescu la înfiinþarea Fundaþiei Culturale Române - Italica, Spania, 9 aprilie 1983


Vintilã Horia este, deo-potrivã în eseistica saºi în romane, un gân-

ditor a cãrui atenþie se concen-treazã asupra omului, a timpuluiºi a istoriei, asupra modului încare el, omul, le traverseazã orieste traversat de ele.

Devine astfel explicabil faptulcã, aflându-se mereu într-o ase-menea stare de veghe, el a cãpã-tat un dezvoltat simþ al transdis-ciplinaritãþii ºi al transcultura-litãþii, termeni care, de la un JeanPiaget, Edgar Morin sau, maiaproape, de la Manifestul lui Ba-sarab Nicolescu, au pus în lumi-nã nevoia tot mai imperioasã „aunei transgresiuni jubilatorii afrontierelor dintre discipline /…/ nevoia depãºirii pluri- ºi in-ter-disciplinaritãþii.” (v. Basa-rab Nicolescu, Transdisciplina-ritatea, ed. Polirom, 1999, p. 5.)

Dintr-o asemena perspectivã,V. Horia se aflã mereu în cãutareaorizonturilor spre care se în-dreaptã Omul ºi Lumea.

Aºadar, care este taina lumii, aomului ºi a artei? Iatã mobilul sãuaproape detectivistic pentru careporneºte într-o amplã investiga-þie cãtre înaltele centre ale inteli-genþei de pe pãmânt. Tot ceea ceîl neliniºteºte trebuie sã capeterãspunsuri. Dar aceasta nu în-seamnã cã nu are chiar el rãspun-suri proprii. Este evident, însã, cãnu poate accepta faptul cã lumeacontinuã sã fie stãpânitã de ve-chile viziuni despre ea însãºi ºi cãnivelul la care a ajuns cunoaºte-rea nu schimbã nimic din realitãþi-le dure ale actualitãþii.

În ideea de a limpezi aceastãstare de lucruri a Lumii, a Gândi-rii ºi, în fond, a Omului ºi a valo-rilor lui, Vintilã Horia, iniþia vas-tul ºi epuizantul periplu ce seconcretizeazã în cartea de inter-viuri intitulatã Cãlãtorie la cen-trele pãmântului. În nota preli-minarã a acestei cãrþi, el conside-rã cã trebuie sã-ºi motiveze ºi sãexplice sensul acestui demers,singular prin intenþii ºi intensiu-ne, avertizând:

„...Ne aflãm, în mod sigur, într-un moment decisiv al evoluþieinoastre, cel al unei mutaþii esen-þiale, din pragul cãreia devine in-dispensabil sã examinãm totul,prin tot ceea ce am elaborat pânãîn ziua de azi pe cãi diferite ºi con-tradictorii uneori. Dacã este ade-vãrat cã intrãm într-o GalaxieMarconi ºi suntem pe punctul dea abandona Galaxia Gutenberg,aºa cum susþine McLuhan, atun-ci momentul nostru, cel alcuceririi atomului ºi al spaþiuluiinterstelar, ar putea avea asemã-nãrile ºi paralelismele sale cuepoca în care Socrate îºi lua rã-mas bun de la aceastã lume pen-tru a face loc unei noi ere, cea alui Platon. Cuvântul rostit, comu-nicat din gurã în gurã ºi de la ure-che la ureche, transmiterea decunoºtinþe de la maestru la disci-pol, tipicã presocraticilor ºi pita-goricilor, care defineºte o civili-zaþie oralã sau analfabetã, aºacum susþine McLuhan, intrã într-un ciclu alfabetic, cel al cuvântu-lui scris, al cunoºtinþelor în-crustate pe un pergament, pe ofoaie de hârtie sau biblos (papi-rus), iar mai târziu, pe multe foide hârtie, atunci când cele scrisedevin un act tipografic.

În acest moment intrãm oare-cum într-un nou ciclu oral, dato-rat electricitãþii ºi mass-media,care rãpesc cuvântului tipãritputerile sale, pentru a le cedavechiului receptor: urechea. Este

nnnnn DAN ANGHELESCU

Vintilã Horia – o Cãlãtoriela Centrele pãmântului

vorba de o realã mutaþie? Presu-pune acest fapt, prin schimbareala care ne obligã folosirea de noiinstrumente care ne prelungescsimþurile, o reformã a proprieinoastre fiinþe? Aºa se pare. Separe cã, într-adevãr, ne modificãm,chiar în ritmul ºi stilul transfor-mãrilor pe care le impunem pro-priilor noastre instrumente. ªi datfiind cã azi existã mijloace mass-,în sensul mai larg al cuvântului,care caracterizeazã cel mai binetimpul nostru, vom prelua aspec-tul lor, iar esenþa noastrã umanã,prin pur transfer logic, va sfârºiprin a se asemãna cu ceea ceesenþa unui televizor sau a unuitelefon ar putea însemna. Suntempe calea de a renunþa sã citim cuochii miile de pagini tipãrite careformau pânã acum o «culturãpersonalã», pentru a lua în con-sideraþie cuvântul vorbit, trans-mis direct. Biblioteca noastrã vafi propria noastrã memorie; nupeste zece ani, nici peste o sutã,peste câteva secole însã, cândmass-media vor fi fãcut din noiceea ce noi înºine închidem îndestinul lor atunci când le inven-tãm./…/ Ignor care va fi conclu-zia acestei cãlãtorii, optimistã sauîntunecoasã, iar în întrebarea pecare aceastã îndoialã o presupu-ne se ascunde suspansul aces-tei cãrþi ºi justificarea ei literarã ºiumanã.”

Astfel informa ºi justifica Vin-tila Horia – în Notã preliminarãla Cãlãtorie la centrele pãmân-tului – (carte în curs de apariþie

la editura Art, în traducereaDoamnei Sanda Popescu Duma)demersul sãu singular de „...al-cãtuire a unui vocabular general,al unui pact între înþelepciuni,care sã facã din nou posibilã oînþelegere totalã a omului. Privi-tor la volum, autorul mai preci-zeazã faptul cã imaginea cãlãto-riei sale este mai bine sistemati-zatã dacã îl va structura în douãsecþiuni: Umaniºti ºi Oameni deªtiinþã, astfel oferind cititorului,prin acest eseu-interviu, un re-zumat destul de complet a ceeace se întâmplã în minþile cele maievoluate ale timpurilor noastre.

Fiecare dintre discuþiile cu ceiintervievaþi debuteazã cu câte unveritabil ºi uneori deosebit deamplu eseu prin care Vintilã Ho-ria procedeazã la o delimitare aunor arii problematice.

Întrebãrile ºi rãspunsurile dia-logurilor, indiferent cã au loc cufilosofi, biologi, cineaºti, scriitori,istorici, fizicieni etc., etc., demon-streazã vastitatea cunoºtinþelorcelui pe care, dacã l-am numi sim-plu „reporter”, ar însemna sã-ieludãm însãºi esenþa personali-tãþii sale – de gânditor transdis-ciplinar.

Desigur, se înþelege cã în ca-zul de faþã nu vom urmãri îndea-proape interogaþiile ºi fascinate-le rãspunsuri pe care V. Horia le-aprimit din partea interlocutorilorsãi. Se cuvine sã-i amintim celpuþin pe câþiva dintre aceºtia,enumerând titlurile sub care le-a

consemnat acele rãspunsuri: Peurmele lui Edmund Husserl, CuC.G. Jung cãtre a doua umbrã,Cu Karl Rahner despre un noucreºtinism. Cu Ernst Jünger înPãdurea Neagrã, Cu RaymondAbellio cãtre un nou profetismliterar, Cu ªtefan Lupaºcu de-spre cele trei materii, Cu Urs vonBalthasar, sau credinþa în favoa-rea sau împotriva secolului,Miguel de Unamuno în carne ºispirit. La capitolul Mutaþia con-form artelor, apar, printre altele,subcapitolele Pe urmele irlande-ze ºi universale ale lui JamesJoyce, Cu Olivier Messiaen de-spre muzica ºi sfârºitul timpuri-lor. La capitolul Filosofii istoriei,lista invitaþilor continuã astfel:Cu Jaques Soustelle asupra ori-ginii ºi sfârºitul civilizaþiilor,urmat de interviul Cu ArnoldToynbee la Londra ºi în viitorulomenirii. Deosebit de interesan-te apar ºi alte dialoguri: Cu Mar-shall McLuhan sau diagnosticulpesimist, Cu Werner Heisenbergasupra pãrþii ºi întregului. Con-sideraþiile lui V. Horia pe margi-nea acesteia sunt urmãtoarele:„...Precum vedem, perspectivelepe care le deschide fizica cuanti-cã sunt infinite ºi toþi marii fizi-cieni actuali au luat în considera-þie aceastã problematicã umanãcare îºi schimbã sensul odatã cudefiniþia termenului quanta ºicare trage dupã sine, pânã ºi psi-hologia ºi arta. În lunga conver-saþie pe care am susþinut-o cuHeisenberg, toate acestea mi-au

apãrut, dintr-o datã de o fabuloa-sã claritate ºi importanþã. Voi în-cerca sã relatez aici totul, cu spe-ranþa cã aceastã conversaþie, caºi celelalte, a contribuit poate laclarificarea imaginii pe care oavem sau o putem avea asupralumii complicate în care trãim.”

Ca ºi în cazul celorlalte inter-viuri, ºi aici V. Horia oferã diferiteinformaþii ºi detalii asupra locu-lui în care a avut loc întâlnirea.Desigur, din motive de spaþiu noinu am fost în mãsurã sã menþio-nãm toate acele amãnunte, de alt-fel deosebit de interesante.

Dat fiind cã aceastã carte nu afost încã publicatã în România(deºi a fost tradusã în alte limbi ºia avut mai multe ediþii în spanio-lã), am încercat, în mãsura posibi-litãþilor, sã oferim o imagine cât mairealã a conþinutului sãu. Repro-ducem un fragment concluziv dinultimul ei capitol, Alfred Nobel sauconcluzie la Stockholm, deoare-ce aici se sintetizeazã nu numaiscopul cu care a pornit la drumul(real, dar ºi metaforic) Vintilã Ho-ria, dar ºi o imagine de ansamblua lumii contemporane: „...cititoriimei ºi-au dat deja seama – cãoamenii pe care i-am intervievattrãiesc în altã dimensiune tem-poralã decât oamenii de rând.Mediile de comunicaþie, caresunt guvernate de interese poli-tico-economice, aparþin prezen-tului ºi au iluzia cã lumea demâine va continua sã fie întoc-mai precum ele ne-o prezintã.Astfel se face cã ideile, concepte-le, ideologiile – sã menþionãmfreudismul, comunismul marxist,un anumit tip de literaturã greºitnumitã realistã, anumite preju-decãþi de tip ºtiinþific relaþiona-te cu evoluþionismul sau cu ori-ginea ºi sfârºitul lumii, anumitedezbateri asupra libertãþii se-xuale ºi altele, societatea demase, pierderea valorilor ºi apersonalitãþii, dramele, toateacestea, capabile încã de a ridi-ca baricade – au dispãrut de pemeridianul centrelor. Acolo s-aprodus deja ceea ce va constituiprobabil baza pentru un nou saltcãtre viitor.”

Viaje a los centros de la tierra(Cãlãtorie la céntrele pãmântu-lui) este mai mult decât o carte deinterviuri. În mare parte ea poatefi privitã ºi ca un amplu eseu încare triumfã ideea de transdisci-plinaritate în acþiune, ilustrândexcelenþa virtuþilor pe care le poa-te oferi în domeniul cunoaºteriiprin ideea unei traversãri a maimultor teritorii de realitate ºi, seînþelege, a mai multor sfere de per-cepþie. Erudiþia, cantitatea de in-formaþii cu care autorul purcedeîn fiecare dintre investigaþiile luieste copleºitoare.

Este o carte fascinantã care dãmãsura valorii reale atât a scriito-rului, cât ºi a gânditorului VintilãHoria.


















Ion

Þu

cu

les

cu

- C

ircu

ite


Pentru a configura iden-titatea unui scriitor alexilului ºi pentru a con-

strui astfel reþeaua alteritãþilor cucare intrã în contact, rãmâne me-reu utilã o privire asupra acelorsemnificanþi, care, într-o manierãmai mult sau mai puþin mascatã,au contribuit la cristalizarea ace-lei identitãþi. Proporþiile influen-þelor nu sunt întotdeauna rele-vante. Relevant este jocul aceloralteritãþi în relaþie cu care perso-nalitatea scriitorului fructificãstraturile profunde ale unei iden-titãþi încã neexplorate.

În cazul scriitorului VintilãHoria, percepþia asupra proprieiidentitãþi este esenþialã. Acestaeste punctul cel mai delicat alunui scriitor al exilului. Se poatelua în calcul aici conceptul deidentitate dobânditã1 , conceptcare implicã valori, norme ºi per-soane în care ne recunoaºtem,legate de contexte care se potmodifica ºi reproduce. Faptul dea „extrage modele” sugereazãadeziunea, subtilã, la un grup sauo personalitate de referinþã. Esteo evidenþã pentru cititorul lui V.Horia acest proces complex de re-construcþie a unei identitãþi (cul-turale), recunoscutã pozitiv decãtre Celãlalt. Identitatea lui (ca-zul nu este singular) este, celpuþin într-o primã fazã, una con-textualã: exilul, perceput ca acci-dent al Istoriei ºi al istoriei per-sonale, produce o crizã. Ieºireadin aceastã crizã este posibilã,chiar profitabilã, prin anexareaunor modele, care se vor trans-forma discret în semnificanþiidentitari.

Într-o primã vârstã a exiluluisãu, cea italianã, o întâlnire majo-rã s-a produs între scriitorul ro-mân ºi Giovanni Papini. Influenþaintelectualului italian asupra ge-neraþiei lui Vintilã Horia ºi asuprageneraþiei precedente, cea a luiMircea Eliade, este deja un faptde notorietate. Calitatea sa demaestru (în planul gândirii, dar ºial vieþii) o evidenþiazã Horia învolumul Giovanni Papini, Wes-mael-Charlier, 28, rue Madame,Paris, [1963], „Conversionscélèbres”, Collection dirigée parGilbert Ganne, carte care are dreptfinalitate o lecþie pentru umanita-te: punctul de vedere creºtin estesingurul valabil în faþa provocãri-lor lumii exterioare. De la el a de-prins scriitorul român frumuseþeadisperãrii ºi pe cea a atmosfereipesimismului creºtin, cãci – spu-ne el – Un om sfârºit este cartea

nnnnn GEORGETA ORIAN

o întâlnire cu folos:Vintilã Horia ºi Giovanni Papini

unui creºtin, adicã a unui om carenu a renunþat niciodatã sã simtãºi sã-i facã ºi pe ceilalþi sã simtã„fericirea nefericirii”, pe care el în-suºi ºi-o propusese drept exem-plu la finalul vieþii sale: „Malgréses erreurs – qui est sans péché?– il continue à incarner pour moila pureté du risque, ce couragede rester soi-même au milieu d’unsiècle fait de dégoûtantes lâ-chetés et de crimes élevés au rangde modèles d’humanité” (vol. cit.,p. 10). Acesta este, de altfel, þi ob-iectivul spiritual al cãrturarului ro-mân: a rãmâne el însuºi, adicã a-ºipãstra nealteratã o identitate în-delung construitã ºi revendicatãîn miºcãrile seismice produse detãvãlugul Istoriei.

Vintilã Horia a avut ºansa, spredeosebire de alþi colegi de gene-raþie, de a-l cunoaºte personal pePapini, tocmai în perioada sa deformare spiritualã. Încã înainte deplecarea din þarã, era preocupatde opera scriitorului italian (tra-duce din Papini sau îl recenzea-zã). În Giovanni Papini ºi dra-ma lui Hristos, în „Gândirea”, nr.5/ 1938, pp. 269-271, scrie: „Car-tea lui Papini, pe care am încercatsã o înfãþiºez mai sus, lumineazã,într’o epocã pe care mulþi o credapãsãtoare ºi egalizatoare pentruItalia, acest specific naþional, rã-mas nealterat în ciuda evenimen-telor ºi rãscolirilor exterioare. «ITestimoni della Passione» e ocarte unicã pe care n’ar fi putut-o scrie nimeni altul decât autorulei, neliniºtitul ºi creºtinul Gio-vanni Papini. Neconformismulsãu concentrezã poate o întrea-gã artã poeticã, pe care mulþi din-tre scriitorii de azi ar trebui sã oadopte. Pentru aceasta însã enevoe de acea încredere nemãr-ginitã în tine însuþi, pe care vea-cul nostru a urmãrit-o ºi a ucis-opretutindeni, chiar ºi printre scri-itori.” Lectura precedase întâlni-rea fizicã, prilejuindu-i românuluiun portret complex, din care nulipseºte aburul unei deziluzii: în-tâlnirea cu un „semi-zeu” cobo-rât de pe soclu nu-i furnizeazãnici o vorbã magicã, niciun cu-vânt-cheie, capabil sã rezolve tot,atât problemele individuale, câtºi pe cele ale lumii întregi.

Întâlnirile repetate ale celordoi, în perioada italianã a exiluluilui Vintilã Horia, au valoarea unui„stagiu de perfecþionare”: discu-þiile despre teatru (pe care Papiniîl considera mai apt decât roma-nul în redarea complexitãþii omu-lui contemporan), despre autoricelebri (Proust, Claudel, Girau-doux, Camus, Malraux, GrahamGreene, Sartre, Anouilh, Berna-nos, Julien Green etc. – lecturilelui Vintilã Horia în epoca respec-tivã) insinueazã în spiritul tânã-rului ispita romanului. O frazã alui Papini îl flateazã ºi îl inhibã,pentru un numãr considerabil deani, pe cel care încã nu scria ro-man: „Il me dit une fois: «Vousserez peut-être un jour le réno-vateur du roman européen, carvous venez d’un pays qui a con-servé sa pureté et sa force épi-que inaltérée.»” (vol. cit, p. 136).Momentul acestei întâlniri estecrucial pentru discipol (ºi cu pu-

ternice mutaþii în planul identitã-þii sale culturale): el va trebui sãconfirme spusa maestrului, esteobligat, îl obligã situaþia lui pri-vilegiatã, sã reînnoiascã roma-nul european. Ce nu trebuie tre-cut cu vederea în aceastã frazã alui Papini (acceptând cã scriito-rul îºi ficþionalizeazã propriileamintiri) este referirea pe care oface la þara celui menit sã „dealovitura” în romanul contempo-ran. Ideea se va converti într-unreferent identitar evident în ope-ra exilatului, care va deveni unom papinian, tip pe care îl teore-tiza încã din 1938 în paginile re-vistei „Gândirea”: „Cred cã sepoate vorbi fãrã exagerare deexistenþa unui tip papinian, ca-racteristic veacului nostru. Mãgândesc în special la cartea re-prezentativã a secolului al XX-lea, care e fãrã îndoialã Un omsfârºit ºi încerc sã conturez, dupãmodelul autobiografic al lui Pa-pini, o schiþã care sã corespundãtipului uman caracteristic vremiipe care o trãim. Nu e vorba cusiguranþã de omul obiºnuit, carea acceptat pe rând zgarda atâtordictaturi nu din elanul conºtiental unui entuziasm ideologic, ci dinimboldul material de a mânca maibine ºi de a trãi în siguranþã. Omulpapinian se poate întâlni numaiîntre intelectualii frãmântaþi pânãla propria lor rãstignire de între-bãrile ºi incertitudinile actualitã-þii. A cuprinde într-o viziune mã-reaþã, toatã gama spiritului ome-nesc, a încerca sã-i cucereºti cusânge fiecare poziþie ºi a cãdeaistovit de mãreþia efortului pen-tru a te ridica aspru ºi a reîncepecalvarul aceleeaºi (!) cãutãri, iatãschema dinamicã a unei tipologiicu totul moderne, pe care Gio-

vanni Papini a ilustrat-o cu fre-nezie.” (V. Horia, Giovanni Pa-pini ºi drama lui Hristos, în „Gân-direa”, an XVII, nr. 5/1938, p. 269).Fragmentul denotã intuiþia uneideveniri personale ºi a unei ade-ziuni spirituale care se va trans-forma într-un mod de viaþã.

Influenþa lui Papini acþionea-zã, se pare, ºi în planul faptic:unul dintre colegii de generaþie,Pericle Martinescu, asociazã celmai important proiect publicistical lui Vintilã Horia cu unul similaral intelectualului italian: „VintilãHoria era atunci un pasionat ad-mirator al lui Giovanni Papini. Or,Papini întemeiase la începutulcarierei sale, în primii ani ai seco-lului XX, o revistã de mare þinutãintelectualã intitulatã «Leonar-do», evocând figura genialuluiartist ºi gânditor renascentist.Când ºi-a propus sã creeze ºi el orevistã, Vintilã Horia a avut caimbold exemplul lui Papini, în in-tenþia de a stârni în România omiºcare de idei asemãnãtoare cuaceea preconizatã de italian înþara lui. Nobilã ºi ambiþioasã pro-vocare!... Tocmai în acest sens aales ca emblemã mitul Meºteru-lui Manole, o metaforã ce expri-ma destinul efortului creator ºi alsacrificiilor legate de el.” (PericleMartinescu, Amintiri despre Vin-tilã Horia, în vol. Figuri în fili-gran. Portrete ºi evocãri litera-re, Bucureºti, Editura Albatros,1999, p. 23).

În plus, relaþia cu Papini con-tinuã ºi dupã plecarea din Italia,aºa cum reiese ºi dintr-o scrisoa-re cãtre Mircea Eliade, trimisã în1952 de la Buenos Aires: „Papiniîmi scrie cã eseurile pe care le-amadunat eu în Describrimentosespirituales sunt inedite în fran-


















þuzeºte. Nu crezi cã ar putea sãaparã la Plon sau Flammarion?Purtând bineînþeles menþiunea cãselecþionarea eseurilor îmi apar-þine. I-am face o mare plãcere bã-trânului rãzvrãtit.” (Scrisori cã-tre Mircea Eliade, în vol. „Do-sarul” Mircea Eliade. VII (24august 1944-31 august 1967)Curtea Veche, 2003, p. 67)

Pe drumul sinuos dintre bio-grafie ºi ficþiune, suprapunândtextele, vom vedea cã „bucãþi” dinVintilã Horia cresc în fiecare dinpersonajele sale, în fiecare dinlocurile pe care le configureazã,în fiecare din traiectoriile pe carele concepe epic. Întâlnirile cu„maeºtrii” sãi spirituali (Ovidiu,Dante, René Guénon, Eminescu,Papini etc.) sunt puncte identita-re importante, iar cunoaºterea lorvine sã lumineze sensul textelorpe dedesubt ºi sã-l invite în fami-lia „spiritelor libere”. Însã adevã-rata întâlnire cu Celãlalt se pro-duce prin intermediul Celui-cu-totul-altul2 , pentru cã, la fel capentru Emmanuel Lévinas, Dum-nezeu se poate revela doar încomuniune, în dialog, în întâlni-rea deplinã, neviciatã, cu Celãlalt.

Cunoscându-l, deci iubindu-l,pe Celãlalt, scriitorul depãºeºtedrama exilului ºi drama personalã.

1 v. Paul Ricœur, Soi-mêmecomme un autre, Paris, Seuil, 1991,apud. Gilles Ferréol, Guy Jucquois(volum coordonat de), Dicþionarulalteritãþii ºi al relaþiilor intercultu-rale, traducere de Nadia Farcaº, Po-lirom, 2005, pp. 43-55.

2 Vezi Anca Manolescu, Intimi-tatea cu inaccesibilul. Soluþii contem-plative pentru întâlnirea Celui-cu-totul-altul, în „Secolul 21”, Alterita-te, nr. 1-7/2002, pp. 202-211.

Ion Þuculescu - Trãsura neagrã


nnnnn GHEORGHE GLODEANU

Dupã cum se specificãîn nota asupra ediþiei,volumul Credinþã ºi

creaþie (ediþie îngrijitã ºi prefaþa-tã de Mircea Popa, Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2003) continuã efor-turile depuse de cunoscutul is-toric literar Mircea Popa de a-irestitui cititorului de azi întreagacreaþie publicatã în þarã de cãtrereputatul om de culturã VintilãHoria înainte de a lua calea exilu-lui. Acest travaliu generos s-aconcretizat pânã acum în trei edi-þii realizate din opera scriitorului.Este vorba de Moartea morþiimele (Ed. Dacia, 1999), volum cerepune în circulaþie nuvelisticarãmasã în periodicele de dinaintede 1944, de Acolo ºi stelele ard…(Ed. Galaxia, 1999), romanul dedebut al lui Vintilã Horia, apãrutîn 1942 la Editura Gorjean, ºi Elfin del exilio. Cuentos de juven-tud (Ed. Criterio Libros, Madrid,2002), ediþia spaniolã a volumu-lui Moartea morþi mele, comple-tat cu alte câteva proze scurte.

Antologia intitulatã Credinþãºi creaþie restituie eseistica scri-itorului, rãmasã îngropatã într-oserie de periodice din þarã pre-cum Gândirea, Meºterul Mano-le, Sfarmã Piatrã. Intenþia luiMircea Popa a fost aceea de avalorifica, înainte de toate, publi-cistica cu caracter literar a lui Vin-tilã Horia, chiar cu preþul ignorã-rii unor articole semnificative cucaracter politic. În consecinþã,istoricul literar a reþinut „doaracele texte care fac dovada in-teresului acut al scriitoruluipentru comentariul la zi al unoropere literare româneºti saustrãine, stãruind pe dimensiuneade eseist ºi comentator culturalºi a scriitorului”. Chiar dacã de-mersul ar fi fost extrem de util,lipsa de spaþiu l-a împiedicat perealizatorul ediþiei sã ofere ºi obibliografie integralã a colaborã-rilor lui Vintilã Horia în presa ro-mâneascã.

Selecþia textelor este preceda-

despre Credinþã ºi Creaþie la Vintilã Horiatã de un substanþial studiu intro-ductiv, în care Mircea Popa vor-beºte de vocaþia eseisticã a luiVintilã Horia. Talentul exegetic alscriitorului se manifestã de tim-puriu, aproape în acelaºi timp cuharul poetic. Deja în 1934, tânã-rul învãþãcel a resimþit nevoia sãîºi lãrgeascã aria colaborãrilor,publicând într-o serie de revisteprecum Raza ºi Noi (1934), apoi,din 1935, în sãptãmânalul Sfar-mã Piatrã, unde semneazã eseulDon-Quijotescul Cervantes. Ce-lebrul romancier îl fascineazã peVintilã Horia atât prin biografiasa extraordinarã, cât ºi prin crea-rea unor personaje de excepþie,întruchipând chintesenþa sufle-tului spaniol. Chiar dacã ideeaunei înregimentãri literare maipronunþate îl atrage înspre revis-te precum Meºterul Manole sauGândirea, Vintilã Horia rãmânefidel, timp îndelungat, publicaþieiSfarmã Piatrã. Mircea Popa re-levã faptul cã autorul Cavaleru-lui resemnãrii devine adeptulspiritului gândirist promovat deNichifor Crainic, împãrtãºind ide-ea unei literaturi cu puternicã ten-tã ortodoxistã, în timp ce de Sfar-mã Piatrã îl leagã idealul uneipublicistici chemate sã pledezepentru „românism”, pentru res-pectul acordat valorilor naþiona-le. Istoricul literar vorbeºte desimpatiile de dreapta ale scriito-rului ºi de ura sa faþã de comu-nism, considerat cel mai marepericol al veacului. De aici ridi-culizarea ideilor socialiste ale luiMarx din articolul Cu Karl Marxla ceai dansant. Singura revistãde la noi care meritã sã fie apre-ciatã – considerã Vintilã Horia –este Gândirea, deoarece militea-zã pentru o literaturã care sã por-neascã de la ceea ce avem maiprofund ºi mai trainic, adicã de laetnicism. Mircea Popa reconsti-tuie profilul spiritual al tânãruluiscriitor, un scriitor militant ce lup-ta pentru impunerea valorilor na-þionale, ºi citeazã pe larg din arti-

colele acestuia. Mai multe texte(Literatura în derutã, CântareaRomâniei, România în faþa lu-mii etc.) sunt generate de con-textul social-istoric zbuciumat alvremii. Plasând în centrul gene-raþiei sale figura lui Nichifor Crai-nic, Vintilã Horia se ocupã, cupredilecþie, de colaboratorii Gân-dirii, consideratã cea mai presti-gioasã revistã interbelicã, ce areuºit sã adune în jurul ei un grupde scriitori originali ºi valoroºi,ce au înnoit literatura românã atimpului. Ca urmare, investigaþii-le se opresc la o serie de autoriprecum Lucian Blaga, Gib Mihã-escu, Cezar Petrescu, Ion Pillat,Mateiu Caragiale, Victor Papilian,Emil Botta, Dan Botta etc. Alþiscriitori îi reþin atenþia deoarececontribuie la circumscrierea uneitradiþii: Eminescu, Caragiale,Macedonski, Rebreanu, Brãtes-cu-Voineºti, Ionel Teodoreanuetc. De altfel, însuºi Vintilã Horias-a proclamat, în numeroase rân-duri, un produs al revistei Gân-direa, revistã pe care a încercatsã o reînvie în anii exilului. Nuîntâmplãtor, într-un articol din1936 (Nichifor Crainic ºi „Gân-direa”), scriitorul afirmã cã „treimari reviste au condus pânãacum spiritualitatea româneas-cã”: Convorbiri literare, Sãmã-nãtorul ºi Gândirea. Mai mult,spre deosebire de revistele lite-rare precedente, Gândirea nu s-a limitat doar la literaturã, ci „aatins pe rând, prin reprezentan-þii ei, toate culmile geniuluiomenesc, de la literaturã ºi filo-zofie, pânã la muzicã ºi pictu-rã”. Relevând contribuþia celortrei reviste istorice la afirmareaculturii naþionale, Mircea Popaafirmã cã „Gândirismul literar acreat însã o literaturã majorã,un mod de a fi specific naþional,tradiþional ºi modern în acelaºitimp”. Istoricul literar reþine fap-tul cã multe din opiniile lui VintilãHoria sunt colorate sentimentalsau poartã amprenta vãditã a scri-

itorului pentru curentele dedreapta. Numeroase eseuri apar-þin fazei romantice de tinereþe ºiconþin unele stângãcii inerentevârstei. În ciuda unor asemeneaimperfecþiuni, materialele scriito-rului redactate înainte de pleca-rea sa din þarã trãiesc – afirmãMircea Popa – „prin combustialor spiritualã, prin agitaþia idei-lor, prin avântul tineresc carele animã”.

Ampla selecþie din eseistica luiVintilã Horia, volumul intitulat înmod simbolic Credinþã ºi crea-þie are trei secþiuni distincte: Cu-vinte pentru alt început, Figuriromâneºti ºi Siluete europene.Reunind un numãr de cincispre-zece articole, primul capitol alcãrþii are mai mult un caracter te-oretic. Vintilã Horia insistã, cupredilecþie, pe respectul valorilorautohtone. Sub acest aspect, rã-mân semnificative o serie de ti-tluri precum Despre sensul este-tic al literaturii româneºti, Ti-neretul ºi creºtinismul, Respec-tul valorii româneºti, CântareaRomâniei, Cuvinte pentru altînceput. Textele ne ajutã sã pã-trundem în intimitatea omului ºia operei, relevând unele aspecteinedite privind concepþia sa de-spre artã. Din pãcate, lipseºtedatarea articolelor ºi localizarealor exactã. În felul acesta, excep-tând informaþiile din prefaþã, citi-torul nu ºtie unde ºi când au vã-zut lumina tiparului textele pe caretocmai le parcurge.

Extrem de interesante se dove-desc ºi ideile din Despre o nouãînþelegere a fantasticului. Scrii-torul refuzã ideea artei ca mime-sis, considerând cã arta nu s-anãscut din nevoia omului de aimita lumea înconjurãtoare, ci estevorba, mai curând, de descoperi-rea unui simbol. Criticul literar facedistincþie între arta-copie ºi arta-expresie ºi se bucurã vãzând de-clinul artei mimetice. Marea artã alumii – considerã V. Horia – a fostîntotdeauna o artã a fantasticului.Ea a constituit o evadare din rea-litate prin concentrarea în timpuriºi simboluri nenaturale a unei în-tregi actualitãþi de viaþã. În inves-tigaþia sa, exegetul insistã mult pesimbolism deoarece, îmbinareaacestuia cu fantasticul romanticpoate naºte arta nouã a vremiisale. Referindu-se la literatura ro-mânã, considerã cã o renaºtere anuvelei nu poate avea loc decâtprin realizarea unui nou stil fan-tastic. Pentru a-ºi exemplifica idei-le, eseistul trimite la creaþiile unorautori precum Victor Papilian, V.Beneº, Pavel Dan, inventând chiarconceptul de „fantastimbolism”.

Problema fantasticului revineºi în cea de a doua secþiune a lu-crãrii, intitulatã Figuri româneºti.Exegetul se opreºte, de aceastãdatã, la o serie de scriitori pre-cum Mihail Kogãlniceanu, Emi-nescu, ªerban Cioculescu, Al.Macedonski, Brãtescu-Voineºti,Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic,Lucian Blaga, Cezar Petrescu,Mateiu Caragiale, Victor Papilian,Ionel Teodoreanu, Mircea Eliade,Ion Pillat, Dan Botta etc. Comen-tând romanul lui Eliade Domni-ºoara Christina, Horia relevãoriginalitatea fantasticului „chi-nuitor”, dimensiune aflatã într-uncontrast vãdit cu „clocotul ero-tico-realist al romanului auto-


















hton”. Comentatorul insistã pecaracterul insolit al personajului,un personaj de o halucinantãprezenþã, chiar dacã nu este vor-ba de o fiinþã desprinsã din reali-tate. Pentru înþelegerea acesteicãrþi deosebit de interesante, estenevoie – remarcã eseistul – deabandonarea vechii prejudecãþidupã care romanul trebuie sã selimiteze la descrierea crudã a rea-litãþii. Vintilã Horia crede în lite-ratura fantasticã deoarece aceas-ta transfigureazã viaþa pânã lasimbol, dezvãluind taine adâncicare scapã scalpelului neîndemâ-natic al mãcelarilor realitãþii. Sim-pla mutare a realului dizgraþios înpaginile unei cãrþi nu înseamnãcreaþie, doar o simplã ºi medio-crã copie fotograficã. În conclu-ziile sale, autorul Cavaleruluiresemnãrii relevã faptul cã „ro-manul fantastic trãieºte în scri-sul d-lui Mircea Eliade o nouãviaþã, care nu va rãmâne fãrã-îndoialã numai la biruinþa aces-tui început”.

Acelaºi comentariu fin ºi per-tinent ne întâmpinã ºi în cazuloperei unui alt maestru al prozeide atmosferã, Mateiu Caragiale.Acesta este considerat un ade-vãrat „crai al întunericului”, iarexegetul identificã în scrisul ma-tein o serie de fragmente meta-textuale în mãsurã sã îi întãreas-cã afirmaþia. Mai mult, acelaºimiraj al nopþii este descoperit ºiîn scrierile lui E. A. Poe. Cititorulatent detecteazã asemãnãri izbi-toare între sir Aubrey de Vere,protagonistul naraþiunii Remem-ber, ºi Pantazi, unul din cei patru„crai” de Curtea-Veche. VintilãHoria remarcã destinul vitreg alunui scriitor ce a trãit într-o „soli-tarã mãreþie”, departe de zgomo-tul vieþii literare, un autor supra-numit „poet al verbului cizelat”.

În eseurile reunite în ultimasecþiune, scriitorul îºi exprimã ade-renþa la „spiritul european”, lamarile valori ale literaturii univer-sale. În acest sens, sunt comen-taþi o serie de autori de referinþãprecum Cervantes, André Gide,Alain Fournier, Romain Rolland,Knut Hamsun, Giovanni Papinietc. Vintilã Horia relevã tendinþelenovatoare existente în literaturauniversalã prin recursul la fantas-tic, redescoperirea miturilor, darmai ales prin sublinierea multiple-lor metamorfoze ale romanului.

Volumul Credinþã ºi creaþieilustreazã aria largã a preocupãri-lor unui om de excepþionalã cul-turã. Textele reunite în acest vo-lum ne ajutã sã cunoaºtem maibine formaþia scriitorului, viziuneasa despre artã, dar ºi omul care seascunde în spatele operei.

Ion Þuculescu - A fost odatã


Dupã cincisprezece aniîn Madrid, în iarnaanului 2015, sãrbãto-

rindu-l pe Eminescu, am avutocazia s-o cunosc pe CristinaHoria, una dintre cele douã fiiceale profesorului ºi scriitoruluiVintilã Horia (Segarcea, 1915-Madrid, 1992), stabilit din 1953 laMadrid. Aceastã întâmplare, co-roboratã cu o colaborare îndelun-gat ºi constantã cu preotul pa-roh din Collado-Villalba, Ilie Ta-barcia, care a avut ideea de a or-ganiza Centenarul naºterii scrii-torului, împreunã cu fiica Dom-niei Sale ºi cu profesoara IleanaBucurenciu, a determinat desem-narea mea în comisia de organi-zare. Eforturile mele de a ajungela Cristina se situau cu trei aniînainte, când începusem sã reali-zez o emisiune despre români,uneori în limba românã, alteori înlimba spaniolã, la postul de radioCollado-Villalba, oraºul în care alocuit scriitorul. Nutream speran-þa ca fie fiica, fie un vecin sã vinãla redacþie ºi sã-mi spunã cã, înurma emisiunilor dedicate lui,l-au cunoscut. Scenariile imagi-native depãºesc cãile Domnului,însã eforturile sunt, în toate ca-zurile, rãsplãtite.

Odatã pusã în miºcare ideeaacestui act, Cristina ne-a spus cãla Madrid se aflã profesorul uni-versitar Sanda Popescu Duma,traducãtoarea în limba spaniolã,alãturi de Tudora ªandru ºi Ilea-

nnnnn DANA OPRICA

prolog la centenarna Scipione, a singurei cãrþi scri-se de Vintilã Horia în limba ro-mânã, Sfârºit de exil/ El fin delexilio a cãrei prezentare s-arealizat în 1997, la AmbasadaRomâniei în Spania, graþie Dom-nului Ambasador Stelian Oan-cea. Evenimentul a fost dintrecele mai pestriþe, aºa cum îl de-scria Sanda, prin prezenþa, întremulþi alþii, ai reprezentanþilor destânga, de dreapta ºi de centrudin Spania ºi din România. Peri-metrul Ambasadei române s-atransformat, cu acea ocazie,într-o zonã a împãcãrii, a tole-ranþei, a europenismului, al cãruiadept fusese Vintilã Horia.Soarta l-a smuls prea devremedin lumea aceasta, însã la aceas-tã prezentare de carte a fosttotuºi prezentã soþia lui Vintilã,Olguþa Theohari, fiica renumi-tului medic, Anibal Theohari,cãruia Bucureºtiul i-a cinstitmemoria punându-i numele pe ostradã din cartierul Cotroceni(Cartier care adunã multe numede medici).

Am purtat îndelungi conver-saþii cu Sanda, un om pe jumãta-te român, pe jumãtate spaniol, unamestec reuºit. Am vizitat-o laBucureºti unde am descoperit cãi-a rezervat lui Vintilã Horia uncolþ în care pãstreazã cãrþi cu de-dicaþie, articole de ziar, fotografii– surse de enorme de amintiri, încare tristeþea se îmbinã cu emo-þia fericirii de a fi trãit în locuri ºi

timpuri de altãdatã.Mi-a dezvãluit cã Vintilã Ho-

ria i-a cerut permisiunea de a oinclude în nuvela Persecutaþi-lpe Boecio! a cãrui acþiune se des-fãºoarã în Bãrãgan, descriind-oîn douã capitole, cu numele ro-man Sandra într-unul ºi cu nu-mele românesc Sanda, în celãlalt.

Preocuparea pentru numele-a însoþit conversaþiile celor doi.La începutul exilului sãu, Sandaîi povestea lui Vintilã ce se întâm-plã în þarã, ce fac ºi cum gândesctinerii – era atent mereu la aceas-tã categorie –; ºtiri despre Ro-mânia nu ajungeau în Spania.Mulþi spanioli ºtiau cã existã oþarã numitã România graþie pro-fesorilor universitari care îºi afla-serã o altã þarã aici: AlexandruBusuioceanu, Alexandru Ciorã-nescu, Aurelio Rãuþã, Horia Sta-matu º.a.

ªi ca dovadã cã îl preocupaunumele vechi româneºti, dar ºi celenoi, precum Bãbãlãu, Bobu,Burticã, Cocârlã, Pãþan, Vintilã Horiacompune un articol pe care îlpublicã în renumita gazeta a epociiEl Alcázar, în 1982, ediþie Fin desemana, însoþit de douã imaginisugestive care reprezintã un cio-ban cu clop, semnate Chausa.

Sanda ne-a pus la dispoziþie oprefaþã explicativã ºi a tradus înlimba românã articolul El últimode los Popescu/ Ultimul dintrePopeºti. Publicãm ºi noi mai josintroducerea explicativã.

Cu ani în urmã, în Ma-dridul exilului meu (peatunci, încã se mai nu-

mea exil, nu diasporã, ca acu-ma), am avut onoarea, norocul ºibucuria de a cunoaºte o serie deintelectuali români de elitã, aziplecaþi aproape cu toþii dintre noi,înainte de a fi trãit momentul de-cembrie ‘89 sau al aderãrii Româ-niei la NATO. Sper ca acum sã nevadã, sã se bucure pentru noi ºi,acolo sus, unde sunt cu toþii îm-preunã, sã ciocneascã cu satis-facþie un pahar. Ca cea mai tânã-rã dintre exilaþi, „fugarã” estenumele ce mi-a fost dat în þarã,i-am cunoscut ºi am fost accep-tatã, nu uºor, deoarece asupranoastrã, a mai nou-veniþilor, plu-tea prin anii deceniilor ºapte ºiopt, suspiciunea altei etichete, dedata aceasta pusã nouã de cãtreþãrile occidentale ale exilului nos-tru, cea de „agent de dezinforma-re”. Aveau dreptate sã fie bãnui-

nnnnn SANDA POPESCU DUMA

pentru un eventual„chapeau”

culinare (mama îmi trimetea reþeteîn scrisorile de acasã), mai multpentru ei. Am învãþat enorm de laei, m-am format ca om, m-ammaturizat ºi am înþeles alãturi de eimulte lucruri. Casa lui Vintilã Horiaºi a soþiei sale, Olguþa, mi-a fostdeschisã, printre altele, iar ei mi-au devenit prieteni.

Vintilã mi-a fost nu numai unmare prieten, dar ºi maestru, mi-adeschis noi orizonturi spirituale,mi-a sugerat lecturi din autori pecare nu-i cunoºteam, iar pe fieca-re carte semnatã de el, pe caremi-a dãruit-o, mi-a scris dedicaþiidragi, de care mã simt nespus demândrã. Tot ce a scris, eseu sauficþiune, a fost pentru mine unexerciþiu de gândire, spiritualita-te, de cunoaºtere, de esteticã, defrumuseþe universalã. Îi sunt re-cunoscatoare ºi, acolo unde esteacum, îi voi mulþumi mereu. Cãciam avut cu Vintilã Horia convor-biri de neuitat, pe cele mai diver-se teme, de la subiecte uºoare lateme mai profunde, transcenden-tale. Îl interesa totul, nu dispre-þuia nimic ºi pe nimeni.

Prietenia noastrã s-a legat maimult dintr-o întâmplare: ne-amîntâlnit pe stradã, în chiar primamea zi de lucru la o întreprinderespaniolã care, tot din întâmplare,îºi avea sediul în casa în care lo-cuia familia Horia. Treceam printr-unul din prea desele mele momen-

te foarte dificile; astfel de clipeerau mai degrabã o permanenþã,cu prea dese intensificãri, pe carele trãiam datoritã situaþiei mele ºia singurãtaþii. Mi-a vãzut expre-sia feþei, m-a întrebat ce mi se în-tâmpla, i-am rãspuns vag – nu mãplângeam, asta probabil mi-aadus respectul noilor mei prieteni– ºi i-am spus în glumã cã nu con-ta prea mult, cã era vorba de via-þa mea, care era doar une toutepetite vie. M-a surprins cã a în-ceput sã mã certe, explicându-micã nu era nicidecum aºa, cã unetoute petite vie, ca orice viaþã, eunicã ºi importantã, e a noastrã,ne este datã de Cel de Sus.

În ultimii ani ai ºederii mele laMadrid (au fost paisprezece întotal), ne vedeam ºi stãteam adesºi îndelung de vorbã, îmi poves-tea lucruri interesante din proprialui experienþã, despre oameniideosebiþi pe care-i cunoscuse,îmi împãrtãºea gânduri ºi întâm-plãri din viaþa lui: mi-a vorbit de-spre proiectele sale de viitor, de-spre cãrþile pe care plãnuia sã lescrie (între ele mi s-a pãrut deo-sebit de interesant proiectul uneilucrãri despre cel doi geniali gi-ganþi Beethoven ºi Goya, ambiide aspect leonin ºi personalitaterobustã, surzi ºi solitari, despreviaþa, opera ºi caracterul lor pe-simist ºi ciudat), proiecte, dinpãcate, acum moarte. Îmi mai vor-

bea despre visul lui de a fi cu-noscut ºi citit într-o bunã zi înpropria lui Þarã ºi, mai ales, de-spre dorinþa lui de a fi aproapede tineretul român, aºa cum eraºi de cel spaniol; cãci studenþiilui, indiferent de orientarea lorpoliticã, îl adorau, iar când avealoc vreo grevã universitarã, înpofida acesteia, el îºi þinea cur-surile, de la care nu lipsea nimeni.

Voia sã afle cât mai multe de-spre România, sã-i vorbesc de-spre prietenii mei, despre bãtrâniºi tineri, în special. Într-o dupãamiazã, vorbind iarãºi ºi iarãºidespre Þarã, ne-am amintit de„Escu” a lui Tudor Muºatescu ºide preferatul tatei, cel care îi pur-ta numele, „Miticã Popescu” allui Camil Petrescu. I-am spus înglumã (ne amuzam de acest fapt)cã începuserã sã disparã „eºtii”:Popeºtii, Ioneºtii, Vasileºtii, Geor-geºtii etc., adicã numele claseimedii, tipice micii burghezii româ-neºti. Apãruserã, în schimb, numeprovenite din porecle care, cu totrespectul, sunau urât sau chiarcaraghios. Râdeam ºi-i spuneamcã avusese marea ºansã de a maicunoaºte o Popescu, o Popeas-cã, de fapt, o si jeune et déjà Po-pesco. Continuând, am adãugat,parafrazând, ºi pas tellement jeu-ne et quand même Popesco, cãciregretam… „eºtii” d´antan.

Cam peste o sãptãmânã,douã, mi-a adus încântat ºi veselun text, o povestire pe care mi-adedicat-o ºi care mi-a reînviatpentru o clipã optimismul: o po-vestire intitulatã El último de losPopescu (Ultimul dintre Popeºti).

tori, dar nu insist prea mult asu-pra acestui lucru.

Am, însã, datoria de a spunecã mulþi dintre aceºti români(foarte puþini la numãr, de fapt,tot „fugari”, marinari, câte unsportiv, câte un instrumentist dela vreo orchestrã simfonicã ºichiar alþii veniþi legal din þarã –erau, deci, de-ai „regimului”) aufost primiþi în casele unor exilaþiromâni, printre ei – Vintilã ºi soþiasa, Olguþa. Aceºtia considerau cãera de datoria lor de patrioþi ºiconaþionali sã le deschidã uºacasei, sã le ofere o cafea, un prânzsau o cinã, sã stea de vorbã cuei, sã afle lucruri despre ei ºi de-spre þarã, indiferent de cum gân-deau aceºtia; bineînþeles, spu-neau ºi ei liber ce aveau de spus.

Am avut ºansa sã le inspir în-credere ºi sã nu îi dezamãgesc.M-am integrat în lumea lor, i-amiubit ºi m-au iubit, am legat priete-nii mai strânse cu unii dintre ei,aºa cum e omeneºte. Mi-au fostaproape, i-am rãsfãþat pe cei maibãtrâni dintre ei cum am putut, cufoarte puþinul pe care-l aveam dinslujbele sporadice pe care leputeam împãca cu cursurile dedoctorat (aveam o micã bursã datãde Secþia Culturalã a MinisteruluiAfacerilor Externe al Spaniei) ºi eio ºtiau, cu câte-o ciorbã, o iahniede fasole sau o sãrmãluþã; acolomi-am fãcut debutul în ale artei


















Ion Þuculescu - Adâncime (fragment)


„Dumneata ai multede spus pe aceastã

latitudine”

Dupã ce s-au cunoscutºi au stabilit o relaþiedirectã (Paris, ianuarie

1979), Vintilã Horia ºi BasarabNicolescu au menþinut contactulîn formã epistolarã, dar cu o frec-venþã redusã. Deºi se situau pepoziþii asemãnãtoare în aprecie-rea problemelor culturale ºi poli-tice europene precum ºi ale exi-lului românesc, nu se ivise, încã,oportunitatea unui proiect deacþiune comunã. Un prim semnde înviorare, în aceastã direcþie,a apãrut la începutul anului 1980,când Vintilã Horia l-a invitat peBasarab Nicolescu sã adere la ac-tivitatea Institutului pentru Cul-tura Occidentalã. (Vezi scrisoareadin iulie 1980). Nerealizarea pro-iectului a pus capãt acestor pla-nuri.

Urmãtorul pas, tinzând sãconcretizeze comunitatea de gân-dire a celor douã personalitãþi aleexilului românesc într-o comuni-tate de acþiune, a venit dinspreBasarab Nicolescu. Emigraþia ro-mânã din Franþa, în rândurile cã-reia Basarab Nicolescu începeasã joace un rol tot mai activ, ainiþiat înfiinþarea unui aºezãmântpentru promovarea cãrþii româ-neºti în Occident. Emigraþia ro-mânã din Spania, Italia, Germa-nia, etc., a fost invitatã sã se ra-lieze acestui proiect. La 29 sep-tembrie 1980, când a luat fiinþãaºezãmântul cultural „Hyperion”,Vintilã Horia a fost reprezentatprin delegaþie. În octombrie 1980,Basarab Nicolescu a înregistratAsociaþia „Hyperion”. ªedinþainauguralã a Asociaþiei a avut locla 7 iulie 1981 (Cuvântul româ-nesc, Canada, ianuarie 1982, p.15). Cuprinzând personalitãþi aleexilului românesc din Franþa, Spa-nia, Germania ºi având ca þintãînlesnirea difuzãrii cãrþii româ-neºti în Occident, Asociaþia „Hy-perion” a concretizat parþial ide-ea unitãþii de acþiune a exiluluiromânesc. Vintilã Horia ºi Basa-rab Nicolescu s-au revãzut, în 29mai 1982, tot la Paris, la Cercul deStudii Tradiþionale, care avea locîn apartamentul lui Paul Barbã-neagrã ºi care era condus de scri-itorul Theodor Cazaban. Noilerealitãþi au dat la ivealã o platfor-mã mult mai consistentã de preo-cupãri ºi planuri comune, ceea cea determinat sporirea contacte-lor epistolare ºi a proiectelor deacþiune comunã. Basarab Nico-lescu îl invitã pe Vintilã Horia sãcolaboreze la revista francezã „3e

Millénaire” ºi propune unireagrupului de studii de la Madrid,din care fãcea parte ºi VintilãHoria, cu cel de la „3e Millénai-re”. Vintilã Horia agreeazã ideea de„a ne aduna din când în când”, cuocazia ºedinþelor lunare alecenaclului literar de la Neuilly ºi aleCercului de Studii Tradiþionale ºiparticipã la redeschiderea CentruluiRomân de Cercetãri de la Paris ladata de 24 septembrie 1982.

Urmãrind scrisorile reproduseîn continuare vom sesiza elemen-

nnnnn TRAIAN D. LAZÃR

corespondenþa Vintilã Horia –Basarab Nicolescu (III)

tele de comunitate structuralã alecelor douã personalitãþi precumºi dirijarea efortului lor comunspre mai buna organizare ºi afir-mare, culturalã ºi politicã, a exilu-lui românesc din Occident, acþi-une în care, dupã opinia lui Vinti-lã Horia, Basarab Nicolescu„avea multe de spus”.

Vintilã Horia ºi revista3e Millénaire

Revistã francezã „3e Millénai-re” a apãrut la Paris între 1982 ºi1985 (21 de numere). M-am nu-mãrat printre fundatorii acesteireviste, dirijate de cunoscutuljurnalist francez Bruno Totva-nian. Împreunã cu ªtefan Lupaº-cu am fost membri ai Consiliuluide Redacþie. Revista „3e Millénai-re” a fost o mare aventurã edito-rialã. Ea a avut un succes neaº-teptat, ajungând în scurt timp, la15000 de exemplare vândute prinabonament sau în chioºcuri. Re-vista sosea la momentul potri-vit, direcþia sa principalã fiind dia-logul între ºtiinþã ºi spiritualita-te. M-am bucurat cã un om deexigenþa lui Vintilã Horia o apre-cia ºi i-am solicitat colaborarea

(aºa cum i-am cerut-o ºi lui IoanPetru Culianu).Primul numãr alrevistei „3e Millénaire” (Martie-Aprilie 1982), a fost imediat salu-tat în elogiosul articol al lui Vinti-lã Horia „Sobre la muerte de tan-tas cosas”, El Alcazar, Madrid,28 abril 1982. Vintilã Horia era en-tuziasmat sã descopere teoriabootstrapului în articolul meu„Sociologie et mécanique quan-tique” („Sociologie ºi mecanicãcuanticã”). La cinci sãptãmânidupã publicarea acestui articol,Vintilã Horia a publicat, tot în ElAlcazar, Madrid, 9 iunio 1982,articolul „Electrónica y religióncristiana”, o pertinentã analizã aarticolului meu „Physique con-temporaine et tradition occiden-tale”/ „Fizica contemporanã ºi tra-diþia occidentalã” publicat în nu-mãrul 2 (Mai-Iunie 1982) al revis-tei „3e Millénaire”. În nr. 6 al re-vistei „3e Millénaire”, ianuarie-februarie 1983, Vintilã Horia apublicat articolul „Sur la décou-verte d’un langage anagogique”(„Despre posibila descoperire aunui limbaj anagogic”). Anago-gia este un nivel interpretativcare vizeazã esenþa lucrurilor saurealitãþile ultime. Textul original,

Scrisorile lui Vintilã Horia cãtre Basarab Nicolescu din 1 iunie ºi10 octombrie 1982.

A) „Madrid, 1/VI/821

Dragã Domnule Basarab Nicolescu,Mi-a fãcut mare plãcere sã te revãd, dupã atâta timp, la Paris ºi

sã stãm, într-un fel, de vorbã, la multilogosul de la Barbã-Neagrã2 .Sper sã am odatã plãcerea de a vorbi numai cu dumneata despreatâtea lucruri care mã pasioneazã ºi despre care discut uneori, preaarare cu Lupaºcu3 . Sunt sigur cã din aceste întâlniri pariziene, lacare aº vrea sã iau parte cât mai des, sã iasã lucruri interesantepentru viitorul României. Dumneata ai multe de spus pe aceastãlatitudine.

Îþi trimit alãturat articolul despre 3e MILLENAIRE4 , despre careîþi vorbeam. Numãrul 2 l-am cetit cu pasiune în avion. Eseul dumi-tale este extrem de interesant ºi de bine venit într-un moment caacesta în care, de altfel, multe sunt posibile, ca de pildã apariþiaînsãºi a revistei. Voi comenta sumarul în alt articol. Cel alãturat vaapãrea ºi în Italia ºi îþi voi trimite o fotocopie. Dacã vii pe la Madridfã-mi semn te rog. Telefonul meu, nu ºtiu dacã þi l-am dat, este253.7448. Cu prietenie, al D-tale

Vintilã HoriaP. S. Cine este Bruno Totvanian?5 ”

B) „Madrid, 10/X/(19)826

Dragã Domnule Nicolescu,Îþi trimit alãturat un articol pentru <3e Millénaire>, fãcând parte

din colaborarea pe care mi-ai cerut-o la Paris7 . Aº avea multe despus pe tãrâmul literar, atât de învecinat celorlalte, pe linia uneicercetãri pe care am întreprins-o de mai bine de zece ani. Literaturae o tehnicã a cunoaºterii, ca ºi celelalte, inclusiv fizica. O încercarede apropiere.

N-am primit încã nici o scrisoare de la Monsieur Totvanian,însã îþi trimit articolul, aºa cum am convenit, ºi nu pe adresa dumi-tale, pe care încã nu o am, sau am pierdut-o când mi-ai lãsat-o laMadrid8 . Voiam sã þi-o cer ultima oarã când ne-am vãzut la Barbã-neagrã, însã am uitat, între atâta lume ºi probleme. Cred cã ideea dea ne aduna din când în când e excelentã ºi poate da roade bogateîntr-un viitor apropiat. Eu sunt sigur cã ideile din care se nascfapte importante pentru viaþa unui popor apar în astfel de cena-cluri ºi nu în mulþimile inconºtiente ºi, în general, contrarii schim-bãrilor. Aventurile cele mai emoþionante din trecut au pornit ladrum, la Veneþia, la Toledo ºi Madrid, la Londra ºi în alte pãrþi, depe astfel de baze9 . În fine, pãcat cã n-avem timp niciodatã sã vor-bim de poezie.

ªi ideea dumitale de a uni eforturile grupului de studii de laMadrid5 cu cel de la <3e Millénaire>10 mi se pare bunã, însã nu vãdcum am putea-o realiza.

Cu prietenie, al d-taleVintilã HoriaP. S. Dacã franceza mea nu mai e perfectã, poþi corecta ceea ce

crezi de cuviinþã.”11

cu corecturile manuscrise ale luiVintilã Horia, se aflã în arhiva meadin Paris. Versiunea în limba ro-mânã a fost publicatã în „RevistaScriitorilor români”, nr. 20, 1983,München. În acelaºi numãr din„3e Millénaire” Stéphane Lupas-co publicã articolul „Mon cer-veau comme laboratoire” („Cre-ierul meu ca laborator”). Artico-lul lui Vintilã Horia este acompa-niat de o cãlduroasã prezentaresemnatã de Bruno Totvanian:„Român prin naºtere, francez princulturã (el a obþinut Premiul Gon-court în 1960 pentru cartea saDumnezeu s-a nãscut în exil),madrilen prin inima sa ºi italianprin spiritul sãu, Vintilã Horia, omuniversal, este aici binevenit.” Defapt, articolul lui Vintilã Horia erao intrare în dialog cu douã textepublicate de mine („Langage etréalité”/ „Limbaj ºi realitate”) ºide Jacques Oudot („Le conceptde pluridisciplinarité”/„Con-ceptul de pluridisciplinaritate”)în numãrul 4 din „3e Millénaire”(Septembrie-Octombrie 1982),asupra cãrora el se exprimasedeja în El Alcazar (Vintilã Horia,„Hacia un lenguaje universal?”,El Alcazar, Madrid, 14 octobre1982). În cursul aceluiaºi an 1982,Vintilã Horia a publicat ºi unarticol despre numãrul 5(Noiembrie-Decembrie 1982) alrevistei „3e Millénaire”: VintilãHoria, „Mutación y síntesis”, ElAlcazar, Madrid, 1 diciembre1982. În cursul anului 1982 m-amîntâlnit cu Vintilã Horia în maimulte rânduri. Mai întâi la reu-niunea Cercului de Studii Tradi-þionale. Întâlnirile lunare aleCercului aveau loc în somptuo-sul apartament parizian al luiRosy ºi Paul Barbãneagrã (PaulBarbãneagrã (1929-2009), regizorºi cineast român stabilit în Fran-þa în anul 1964). Cercul era con-dus de scriitorul Theodor Caza-ban (n. 1921, plecat în Franþa în1947 ºi autor al unui singur ro-man în limba francezã Parages(Coclauri), Gallimard, 1963). Reu-niunile erau frecventate depersonalitãþi cunoscute ca mare-le pictor portughez José Lima deFreitas (1927-1998), care avea sãdevinã unul dintre cei mai apro-piaþi prieteni ai mei ºi AntoineFaivre (n. 1934), specialist recu-noscut al gândirii ezoterice occi-dentale. Ne-am revãzut la întru-nirea din 29 mai 1982 a Cerculuide Studii Tradiþionale, tot la Bar-bãneagrã, apoi la 4 septembrie înapartamentul sãu din Madrid. In24 septembrie 1982, Vintilã Horiaa participat la redeschiderea Cen-trului Român de Cercetãri de laParis (Cicerone Poghirc, în Cu-vântul românesc, noiembrie 1982,p. 13), care a avut loc la Sorbona,în amfiteatrul Richelieu. La ºedinþade deschidere a vorbit MirceaEliade, Preºedintele de Onoare alCentrului. Dupã o scurtã comu-nicare a lui Octavian Vuia despreistoria Centrului, Vintilã Horia aprezentat comunicarea sa „Ethosroumain et modernité” („Ethosromânesc ºi modernitate”).”

1Arhiva personalã Basarab Ni-colescu.

2 Paul Barbãneagrã (1929-2009).Regizor român stabilit în Franþa înanul 1964. În locuinþa acestuia, la 9aprilie 1982, Vintilã Horia a partici-pat la o ºedinþã a Cercului de StudiiTradiþionale.

3 ªtefan Lupaºcu (1900-1988).„Primul filozof care a revelat o ima-gine cuanticã coerentã a Realitãþii”.(Basarab Nicolescu, în Cuvântul ro-mânesc, iunie 1983) În 1935 a for-mulat principiul dualismului antago-nist în teza sa „Asupra devenirii lo-gice ºi a afectivitãþii.” În lucrarea „Ex-perienþa microfizicã ºi gândirea uma-nã”-1940, a expus „o viziune <cuan-ticã> a lumii”. Volumul sãu „Princi-piul de antagonism ºi logica energiei”-1951 „reprezintã o încercare de for-malizare axiomaticã, matematicã alogicii antagonismului”, baza pentrulogica terþului inclus. (Basarab Ni-colescu, în Cuvântul românesc, iulie1982). Opera lui ªt. Lupaºcu estemult preþuitã de Basarab Nicolescuºi a fost folositã în fundamentareatransdisciplinaritãþii.

4 „3é Millenaire”. Revistã trimes-trialã francezã apãrutã în 1982, laParis.

5 Bruno Totvanian. Redactor ºeftehnic la „Journal de Dimanche”.Autor al lucrãrii „Le Guide desrencontres”, ed. Carrere, 1988. Di-rector al revistei „3e Millénaire”.

6 Arhiva personalã Basarab Ni-colescu.

7 Vintilã Horia a luat parte, în 24septembrie 1982, la redeschidereaCentrului Român de Cercetãri de laParis. (C. Poghirc, în Cuvântulromânesc, noiembrie 1982, p. 13).Cu acest prilej, Basarab Nicolescul-a solicitat sã colaboreze la revista„3e Millénaire”.

8 În august 1982, Basarab Nico-lescu a fost la Santiago de Compos-tella, unde a participat la un congresinternaþional de fizica particulelorelementare. În drumul de întoarceres-a oprit la Madrid, pentru a-l vizitape Vintilã Horia. Întrevederea a avutloc sâmbãtã 4 septembrie 1982, înapartamentul lui Vintilã Horia.

9 Grupul de studii de la Madridera, probabil, proiectata „Fundaþieculturalã Românã – Italica”, ce va fiînfiinþatã la 9 aprilie 1983 de cãtreAurelio Rãuþã, Vintilã Horia, Alexan-dru Gregorian, Radu Enescu, MihaiFotino Enescu.

10 Grupul de studii de la revista„3e Millénaire” era constituit de Bru-no Totvanian, ªtefan Lupaºcu, Basa-rab Nicolescu, Michel Random, JeanBiès, Michel Cazenave, Solange deMailly-Nesle, Jean Charon ºi Elisa-beth Meichelbeck. La reuniunile gru-pului participau ocazional diversepersonalitãþi precum celebrul roman-cier ºi filosof Raymond Abellio.

11 De fapt, franceza scrisã ºi vor-bitã de Vintilã Horia era perfectã.Aceastã remarcã demonstreazã însãmodestia ºi rigoarea lui Vintilã Horia.



















În decembrie se vor împlinio sutã de ani de la naºte-rea unuia dintre cei mai im-

portanþi scriitori români ai dia-sporei: Vintilã Horia (n.1915), au-toexilatul care ºi-a dorit mereu sãse poatã reîntoarce în patrie (fieºi doar ca simplu vilegiaturist) darcare s-a stins din viaþã fãrã a-ºi fiputut vedea împlinit visul. În1945, refuzând sã accepte chema-rea în þarã (eliminat din diploma-þie; era ataºat de presã la Amba-sada din Viena) de cãtre noulMinister de Externe al României,un „Tribunal al poporului” îl con-damna, în contmacie, la moarte,fiind declarat duºman al popo-rului ºi criminal de rãzboi, acu-zat fãrã probe, cum se va dovedimai târziu, de a fi fost angajat ac-tiv al miºcãrii legionare. Stabilitpentru puþinã vreme în Italia, esteurmãrit de „agenþi” angajaþi pen-tru a-i supraveghea activitatea,astfel încât se decide a lua caleaexodului în Statele Unite. „Ves-tea (condamnãrii, n.n., Ct.C.) so-sise azi dimineaþã – scrie VintilãHoria în Cronica unui turn ºi aumbrei – Un priten mã chemasela telefon cã sã-mi spunã cã avenit din Þarã o comisie, condu-sã de un colonel, a cãrei misiuneera sã mã gãseascã ºi sã mã re-patrieze, cu sau fãrã voia mea.Alergasem imediat la PãrinteleBonaventura ºi cerusem adã-post. Toatã ziua fãcusem bagaje,schiþasem un plan de apãrare. Cupuþinii bani pe care-i mai aveam,puteam trece Atlanticul, cãtre oþarã în care speram sã scãpãm deameninþãri ºi sã începem ceea cese cheamã, în absurdul limbaj ilu-zionist al oamenilor, «o viaþãnouã»”. Acestei perioade a exi-lului îi consacrã Nicolae Flores-cu un amplu ºi extrem de binedocumentat, studiu: Vintilã Ho-ria între „ieºirea din a exista ºiintrarea în a fi” (Editura Jurna-lului Literar, Bucureºti, 2014).„Mai mult, poate, decât ceilalþireprezentanþi ai scrisului româ-nesc în exil – apreciazã autorulstudiului – Vintilã Horia ºi-a con-ceput destinul de pribeag silit lapribegie ca pe o formã de nece-sar sacrificiu pentru salvarea va-lorilor spirituale naþionale, redo-bândind prin stabilizarea unorcoordonate istorice în conºtiinþamodernã convingerea încrederiiîntr-un misionarism românesc, cafidelã cumpãnã între haosul rã-sãritean al «barbariei» comunis-te, dominat de modelul opresival hoardei asiatice, rãvãºind ºistrivind aºezãrile civilizaþiei îndrumul ei cotopitor spre Occi-

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

dent, ºi perimarea dramaticã, înindifernþã ºi inconºtienþã, a idea-lurilor existenþiale ale unui Occi-dent deteriorat de anti-creºti-nism.” Din aceastã perspectivãînþelege a-ºi strctura demersul, înidea/intenþia de a reabilita preapuþin cunoscuta (totuºi) operã aacestuia, în þarã. „Un amplu teri-toriu al sufletului nostru – ziceNicolae Florescu – aºteaptã ast-fel prin recuprinderea operei luiVintilã Horia, încã nerecuperatãintegral pânã astãzi dupã pleca-rea lui grãbitã spre etenitate, sãfie reîntregit, rechemat între gra-niþele ce ne definesc mai propriuîn aceastã lume.” ªi, mai departe,asumându-ºi deplin responsabi-litatea unui verdict critic ºi isto-ric, în acelaºi timp:„Scriitorul ne-a dãruit un spaþiu de elevaþie ºide regãsire a permanenþelor, ne-a vãzut mereu rolul major de«strãjeri ai Europei» peste timpu-rile apocalipsului comunist ºi ne-a deschis neaºteptat calea spreo patrie eternã, topind vitregiileistoriei la focul nostalgic al origi-nilor redescoperite”.

Utilizând din plin jurnalul scri-itorului, dar preluând fapte ºi dinnumeroasele proze autobiografi-ce, Nicolae Florescu reconstitu-ie pe de-o parte biografia lui Vin-tilã Horia, pornind de la situaþialui din þarã de dinainte de rãzboi,apoi o biografie dramaticã în dia-spora, acesta înþelegând sã-ºiasume condiþia nefericitã de emi-grant, care însã în toate împreju-rãrile în care s-a aflat a cãutat sãîntreprindã ceva pentru menþine-rea treazã a identitãþii naþionale,a sa ºi a compatrioþilor sãi aflaþiîn situaþii similare. O primã sec-venþã a sudiului urmãreºte con-tactul cu realitãþile sociale, poli-tice ºi literare ale Italiei, în careun rol important pentru introdu-cerea lui în viaþa literarã interna-þionalã l-a avut relaþia cu GiovaniPapini, despre care v-a publica,mai târziu, un substanþial eseu,în 1961 la Paris. O parte din tragi-cele evenimente ale exilului apartransfigurate poetic în volumul Amurit un sfânt, pe care NicolaeFlorescu îl analizeazã cu multãatenþie în trimiterile sale subsidia-re. Din aceastã perspectivã esteabordat ºi romanul Dumnezeu s-a nãscut în exil, distins cu un im-portant premiu la Paris, în 1960(publicat la Editura Goncourt) ºicare a stârnit un adevãrat scan-dal interneþional datoritã inter-venþiilor din þarã, abuzive, pen-tru retragerea distincþiei, procespe care N. Florescu îl prezintã, totaºa, în detaliile sale obscure.

În 1948 Vintilã Horia pãrãseº-te Italia, gãsind în Argentina oþarã de adopþiune. Aici, înconju-rat de mai mulþi conaþionali, izbu-teºte sã editeze revista România,în limba românã, cu sprijinul Prin-cipesei Ileana. În paginile aces-tei publicaþii va semna articole deun profund patriotism ºi într-onestãvilitã atitudine anticomu-nistã, semnificativ fiind articolulprogram din primul numãr: „liber-tatea de a trãi româneºte – scrieVintilã Horia – conºtiinþa de a trãiºi a crea româneºte, în binele nos-tru ºi al celorlalte popoare dauîncrederea într-un viitor în careînlãturarea mârºãviei politice ºi

morale asigurã garanþia proprieinoastre fericiri, ca ºi pe aceea afericirii celorlalþi”. Profundul sãuumanism este animat interior depatriotismul sincer în numele cã-ruia a continuat sã activeze ºi sãscrie. Pe spaþii ample este prezen-tatã activitatea de la revista Ro-mânia, cu colaboratorii ei, citândcopios din articolele pe care Vin-tilã Horia le publicã, pline de pa-tos ºi de constantã observare aceea ce se întâmpla în þarã, în aniide dupã rãzboi. Tot în Argentina,împreunã cu Grigore Manoiles-cu fondeazã Editura „Cartea pri-begiei” ºi în 1951 lanseazã ideearealizãrii unui Centru CulturalRomânesc. „Activitatea desfãºu-ratã ca librar ºi editor – scrieNicolae Florescu – într-un climatromânesc exilat, în care s-a ma-nifestat atunci ºi ca unul dintrecei mai statornici comentatori li-terari prezenþi în publicaþii tipãri-te sau multiplicate, precum argen-tiniana România din Buenos Ai-res, Românul din New York, Des-tin la Madrid, Îndreptar dinMünchen, Orizonturi din Stut-tgar sau Buletinul BiblioteciiRomâne din Frieburg im. Breis-gau, Curentul creºtin din Bue-nos Aires, Cuvântul românesc«ziar independent de luptã în ser-viciul patriei», tot din BuenosAires, contureazã imaginea inte-lectualã poate cea mai reprezen-

tativã a lui Vintilã Horia din primiiani ai exilului sãu anticomunistdecât aceea fixatã anterior în de-finirea scriitorului, fie el poet sauprozator”. Sunt comentate po-vestirile ºi poeziile pe care VintilãHoria le scrie în exil, o atenþieaparte acordând jurnalului intimpe care acesta îl întreþine de-alungul anilor. „Sunt multe înþele-suri de decriptat în nuvelistica dinexil al lui Vintilã Horia. Poate celemai semnificative devin aici, la oprivire cât de cât atentã, valenþe-le memorialistice, cãci autorul îºiexploateazã aproape în exclusivi-tate experienþa existenþialã do-bânditã în aproximativ o jumãta-te de veac de exil. Adesea, nota-þia jurnalului intim nici mãcar nuþine a fi travestitã. Ea se încorpo-reazã autenticistic dramai imagi-nate, dar care aspirã mereu ºã-ºiînfãþiºeze realitatea trãirii ºi dem-nitatea umanã capabile sã înfrun-te vicisitudinile timpului falsificatal istoriei”.

Contribuþia pe care o aduceNicolae Florescu la cunoaºtereaunui episod din viaþa ºi creaþialui Vintilã Horia, greu accesibilã,de altfel, cercetãrorului român,datorigã risipei în care scriitorulnoastru ºi-a impuns prezenºþa înmediile strãine, este una cu totulremarcabilã ºi de neeludat în de-mersul cuprinderii monografice acreaþiei acestuia, în vederea de-

Vintilã Horia – exilul, o existenþã tragicã(Nicolae Florescu)

plinei reintegrãri în istoria litera-turii române.

Cartea lui Nicolae Florescu seîncrie pe linia preocupãrilor saleconstante, în anii de dupã ’89, înpaginile reviste Jurnalul literar,pe care l-a condus, urmãrind acti-vitatea din exil a mai tuturor scrii-torilor români. Este, fãrã îndoialã,cel mai avizat cunoscãtor al aces-tui fenomen ºi dispariþia sa pre-maturã este o pierdere de neînlo-cuit. Prin cartea sa despre scriito-rul Vintilã Horia în exil, se luminea-zã o paginã importantã a scrisuluiromânesc produs în spaþii strãi-ne, strãdania sa înscriindu-se înpreocuparea generalã a istoriei li-terare actuale de a aduce în cadre-le naþionale fireºti a tuturor acelo-ra care au fost nevoiþi sã pribe-geascã, neacceptând privaþiunilemateriale ºi intelectuale, deopotri-vã, impuse de regimul totalitarcomunist din România anilor dedupã rãzboi. Cartea ilustreazã de-plin credinþa în adevãrul ºi drep-tatea cauzei cãreia i se dedicã Vin-tilã Horia, dupã propria sa exprsie:-„Cineva trebuia sã spunã, pânã laurmã, ce aveam de spus. E timpulsã ieºim din era laºitãþilor, care vaduce cãtre ultimul act al românis-mului, deci cãtre pieire (…) Mã ri-dicam împotriva totalitarismelorde oriunde ar fi venit, împotrivaoricãrei idei de constrângere ºi deumilire”.


















Ion

Þu

cu

les

cu

- A

uto

po

rtre

t cu

fru

nzã


poate atribui literaturii exiluluiîn comparaþie cu cea scrisã înþarã?

V.H.: ªi în þarã s-au scris lu-cruri mari, cum era firesc, pânã laun punct. Dacã regimul comunistmai rãmânea la putere încã zeceani, s-ar fi terminat nu numai culiteratura românã, dar chiar ºi cupoporul român. În exil, am pututscrie în libertate. Acesta a fostsingurul nostru merit. O deose-bire existã, totuºi. În timp ce înþarã scriitorul a rãmas fidel, ca sã

Vintilã Horia: „suferinþa pe care þi-o dã exiluleste, la rândul ei, dãtãtoare de frumos”

Ion Deaconescu: Prozator,profesor, poet, eseist cunoscut,tradus ºi apreciat pe toate meri-dianele lumii, cine sunteþi, defapt, domnule Horia Vintilã?

Vintilã Horia: E o întrebare lacare nu pot sã rãspund. Cine ºtiecu precizie cine este? Dacã aº ºti,probabil cã n-aº scrie. Într-o zi, lacapãtul carierei mele literare, pro-babil cã îmi voi da un rãspuns,pe care, bineînþeles, vi-1 voi co-munica prin FAX. M-am con-struit cu încetul, pe un lung drumde întâmplãri, de suferinþe ºi decãrþi. Am avut mari succese, caromancier, profesor universitar,conferenþiar ºi jurnalist. Am avutacces la marea culturã europea-nã ºi americanã, m-am îmbibat despirit occidental ºi, cu toate acesteadaosuri ºi translaþii în timp ºispaþiu, n-am încetat o clipã de afi român. Mã jeneazã faptul cãunii critici din þarã mã considerã„un scriitor de origine românã”.Eu nu sunt de origine românã.Sunt român, ca oricare altul, nãs-cut ºi crescut în România. Guver-nul comunist mi-a luat cetãþenia,însã cred cã asta nu a avut asu-pra mea, asupra structurii româ-neºti nici un fel de influenþã. Brân-cuºi, vecinul meu de Oltenie, s-afãcut cetãþean francez, eu m-amfãcut cetãþean spaniol, însã nici-unul dintre noi nu a încetat sãcreeze ºi sã simtã româneºte. Po-mul prin fructe se cunoaºte, ziceun proverb spaniol. Fructelenoastre au gust românesc ºi nuputea sã fie altfel. Trebuie sã fiiun om superficial ca sã poþi în-toarce spatele la ceea ce eºti. Iatã,deci, un fel de a mã defini ºi de arãspunde întrebãrii dv.

I.D.: Aþi avut o activitate lite-rarã remarcabilã în preajmacelui de-al doilea rãzboi mon-dial, când alese spirite ºi-au puspecetea pe timpul ºi pe istoriaacestei perioade, extrem de fer-tilã în fapte de culturã. Cumapreciaþi aceastã epocã în careºi Dvs. v-aþi înscris numele?

V.H.: ªtiam de pe atunci cã trã-iesc un mare moment românesc.Nu numai pentru cã scriam la„Gândirea” ºi eram prieten cumarii gândiriºti, dar ºi pentru cãtot ce se crea în jurul meu miro-sea a universal, a universal ro-mânesc, vreau sã spun. Ne în-dreptam cãtre un ºi mai mare mo-ment, care ar fi venit imediat dupãîncetarea rãzboiului. Am intratînsã în blestemul comunist, în ariede „mizokalie” socialistã (mizoka-lia este ura faþã de frumos din carenu am mai putut ieºi timp de maibine de patru decenii). Am fostschingiuiþi sufleteºte în modul celmai îngrozitor ºi mai inferiorizant.E de mirare cum au putut totuºisã aparã atâþia mari poeþi, de pil-dã, pe un drum cãtre Golgota atâtde teribil. Între 1920 ºi 1944, spi-ritul românesc a dat lumii o sea-mã de nume hotãrâtoare. Traiec-toria a fost continuatã acolounde a putut fi continuatã, în li-bertatea exilului.

I.D.: Ce rol a avut exilul înexistenþa unora dintre români?

V.H.: Exilul n-a fost, deci, de-cât reluarea axiologicã a periplu-lui anterior, aproape fãrã întreru-pere, la nivelul care era de aºtep-tat. Atât în roman, cât ºi în filoso-fie, în epistemologie, în istoria

religiilor sau în matematicã, româ-nii au continuat peste hotareceea ce nu mai puteau crea în pro-pria lor þarã, bântuitã, secãtuitãºi deformatã de marxism. Ceau-ºescu n-a fost decât un instru-ment.

I.D.: Consideraþi cã aþi fi avuto altã evoluþie dacã aþi fi rãmasîn þarã?

V.H.: Cred cã aº fi scris altfel.Suferinþa pe care þi-o dã exiluleste, la rândul ei, dãtãtoare defrumos, ca orice suferinþã bine

sertar, cea care n-a avut ºansasã aparã în condiþiile dictaturiicomuniste. Timpul scurs pânãacum ne demonstreazã cã aceas-ta nu prea a existat. Ce credeþi?

V.H.: E un singur lucru pe carenu-1 înþeleg, ºi eu eram sigur cãdupã cãderea regimului totalitarvor apãrea prin sertare zeci demanuscrise excepþionale. Poate cãne-am aflat pe marginea pieirii maimult decât credeam. Cred, de ase-menea, cã, dacã scriitorii, artiºtii,oamenii de ºtiinþã, tehnicieni ro-

Dieu est né a SegarceaPe Vintilã Horia, olteanul

ºi omul de litere de an-vergurã mondialã, l-am

cunoscut, mai întâi, prin romanulsãu Dieu est né en exil, apãrut în1960 la editura parizianã Fayard,volum încununat, în acelaºi an,cu prestigiosul premiu Goncourt.Cartea o procurasem de la Cen-trul Cultural Francez din Belgradºi lectura ei m-a fascinat, atât prinsubiect – jurnalul lui Ovidiu laTomis –, cât ºi prin modernitatearomanescã, amplã, suculentã înfapte ºi descrieri, cu rememorãriºi introspecþie etc.

Se cunoaºte faptul cã acestroman provocase la Paris la Parisdestule turbulenþe în mediu lite-rar, atât prin vocea autoritarã, înacele vremi, a lui Jean Paul Sar-tre, cât ºi a unor articole denigra-toare apãrute în publicaþii la

modã, cum ar fi L’Humanite, Lait-tres françaisses, recunoscutepentru orientarea lor excesivã destânga. Vintilã Horia, câºtigãto-rul importantului Premiu Gon-court, ce asigura tipãrirea respec-tivei opere într-un tiraj impresio-nant de 100 000 de exemplare, eraacuzat de simpatii naziste, înacest demers denigrator fiind im-plicatã, dupã afirmaþiile sale, ºiAmbasada noastrã în capitalaFranþei. ªocul a fost benefic pen-tru autor, asigurându-i o notorie-tate literarã internaþionalã, iar înplan existenþial determinându-l sãpãrãseascã Franþa pentru Spania,unde a desfãºurat o bogatã acti-vitate literarã ºi academicã.

Pentru cã în 1990 am creat, laCraiova, Editura Europa, cea din-tâi editurã privatã în aceastã par-te din þarã, l-am solicitat pe Virgil

Ierunca, pe care îl întâlnisem demai multe ori în anii 80, sã mã aju-te a-l contacta pe Vintilã Horiapentru a-i propune o colaborareeditorialã, ceea ce s-a ºi realizat.Am obþinut drepturile de autor,în româneºte, la Trilogia exilu-lui (Dumnezeu s-a nãscut în exil,Salvarea de ostrogoþi, Cavale-rul resemnãrii), precum ºi volu-mul de versuri Viitor petrecut,cele patru cãrþi bucurându-se deun succes considerabil în epocã.Restul e istorie literarã.

În privinþa interviului publicatîn acest numãr al revistei pãsto-rite de bunul prieten NicolaeMarinescu, el s-a dorit a fi un primpas al proiectului lui VintilãHoria de a se acomoda la noilerealitãþi româneºti, nutrind spe-ranþa unei reveniri cvasidefinitiveîn România. (Ion Deaconescu)

I.D.: Ce vã doriþi cel mai mult,acum când avem cel puþin ilu-zia cã ne bucurãm de o libertateneîngrãditã?

V.H.: Sã mã întorc la mine aca-sã.

I.D.: Existã vreun reproº pecare aþi vrea sã vi-l faceþi vreo-datã?

V.H.: Multe. Ca orice om debine. Exact nu ºtiu de ce, însã,dacã n-aº avea nimic sã-mi repro-ºez aº fi fãrã pãcat, ceea ce pen-tru un creºtin este absurd. Îmireproºez, în primul rând, faptul cãexist la un mod suportabil, în timpce condiþia umanã a românilor einsuportabilã. Îmi dau seama cãmi-am fãcut datoria faþã de mineºi faþã de þarã, cã nu m-am trãdat,cã am rãmas fidel mie însumi ºiþãrii, însã nu ºtiu dacã asta estede ajuns. În momentul în care voiajunge sã mã cunosc, poate cãvoi putea formula mai uºor unelereproºuri faþã de mine însumi.

I.D.: Fiind nãscut pe melea-guri oltene, aveþi nostalgia aces-tui colþ de lume?

V.H.: Personajul ideal al copi-lãriei mele, deci, aº putea spune,al vieþii mele, a fost Iancu Jianu.Destinul a vrut sã mã însor cu odescendentã a acestuia. MihaiViteazul era ºi el oltean, ºi el altuldintre eroii mei tutelari. Ca ºiBrâncuºi, pe alt meridian, RaduGyr a fost un poet martir, un felde exemplu de suferinþã neînce-tatã. Tot de prin Oltenia. DespreCozia am scris în Cavalerul resem-nãrii. Existã în mine o Oltenie fãrãde care nu se poate, despre carevorbeam adesea cu Mihai Cismã-rescu, de la „Europa Liberã”, ol-tean ºi el. Lotrul, aºa cum l-amvãzut când eram copil, era râulcel mai limpede din lume. „Mã-iastrã” lui Brâncuºi este simbo-lul heraldic al pajurei valahe, zbu-rând cãtre profunzimile cerului.Un simbol tot atât de puternic caºi cel din Mioriþa sau cel din Scri-soarea a treia. Oltenia e o scarã,întocmai culelor, rezematã întrepãmânt ºi cer, între pãcat ºisublim, între profan ºi sacru; osintezã româneascã din cele maipure. Cred cã de pe clopotniþa dela Cozia se poate sãri direct înFiinþã.

I.D.: Ce doriþi sã le transmi-teþi cititorilor Dvs. din Oltenia?

V.H.: Ce sã le spun decât „larevedere”? cititorilor din Oltenia.Le aduc aminte cã m-am nãscutla Segarcea ºi cã în „ Viitor petre-cut” se aflã un poem dedicat ex-clusiv înþelegerii lor olteneºti.

I.D.: Vã mulþumesc ºi vã aº-teptãm acasã.

tradusã în literar ºi în artistic.I.D.: Primirea premiului Gon-

cour, în 1960, pentru romanulDumnezeu s-a nãscut în exil, adeclanºat un adevãrat rãzboi li-terar. Care au fost cauzele aces-tui conflict politico-literar, în-treþinut de o parte a presei pari-ziene?

V.H.: Ambasada RepubliciiPopulare Române în Franþa. Aºase numea pe atunci. Atacul îm-potriva mea a fost condus deMihai Ralea, trimis special la Pa-ris ca sã organizeze acea miºelie,care, de fapt, n-a fãcut decât sã-mifie de folos.

I.D.: Dupã opinia Dvs., existão notã valoricã în plus care se

zic aºa, unei tematici româneºti,în exil, eu, de pildã, a trebuit sãrecurg adeseori la personagii ce-lebre, ca Ovidiu, Platon, El Grecosau Boetiu, ca sã-mi pot transmi-te mesajul, încãrcând adeseaaceste personaje, mai mult sim-bolice decât istorice, cu proble-matici româneºti. Totuºi cred cãnici jumãtate din romanele melenu utilizeazã aceastã tehnicã detransfer, celelalte fie cã se petrecîn România, fie cã duc peste ho-tare personaje ºi teme româneºti,cum ar fi Cavalerul resemnãrii sauImposibilii, Marta sau al doilearãzboi ori Omul din neguri.

I.D.: Dupã revoluþie, s-a dis-cutat mult despre literatura de

mâni aflaþi în strãinãtate s-ar în-toarce, din sinteza dintre ei ºi ceirãmaºi acasã s-ar putea naºte nunumai opere utile, dar ºi o soluþiede salvare.

I.D.: Ce dimensiune acordaþiliteraturii române scrise ºi apã-rute în afara graniþelor þãrii?

V.H.: Literatura românã a ieºitîn lume cu noi, cei din exil, înaceastã privinþã, ce importanþãare faptul cã aceastã literaturã afost scrisã în alte limbi sau cã n-afost scrisã în þarã? Acelaºi spiritromânesc palpitã într-unii ca ºiîntr-alþii. Nu existã hotare întreromâni, decât cel de pe Prut, careºi el va cãdea mai curând sau maitârziu.



















bear springe uºor & e o consolare. iarna îºi faceseppukuplasturi impermeabili se agaþã de vârfulcopacilor ceaþa se izbeºtese unduie odatã cu camera foto

primãvara e mult mai umanãe altcevadecât þigle negre & sfori de zãpadãgheaþa lucioasãcare þi-e mamã þi-e tatã e altceva cândblocul din faþã se îneacã în luminiþeîn lavã de chakre sfãrmate

parcã sunt visele tale lucide din cãrþilede psiho/le place sã-ºi fabricefericirea pe foide tutun pe regrete târzii

darn-o sã-þi rãsarã câmpiile elizee în faþaºcoliicu prima floaren-o sã disparã trepidaþiile din nopþile custelede duzinã va curge prin tine o lunãamarã obsedantãla fel ca nepreþuita cernealã a primuluitãu tatuaj

pânã când o voce va aºezaþiglele lui martie pe culori ºtiute & vaîngropaursuleþul tãu psihopat

homo ludens

eusar mai sus decât tineam 11 animale de casã vine raþa &mãnâncã toatã dulceaþapereþilor noºtri cu riduri

ascultã pulseazã se îndrãgostesc demingile noastre de focîmbãtrânesc din clacaje emoþionale &reflexii narcisiste

câteva încercãri. dupã denied terms &conditionstata încã vrea sã ne-aducã narnia în dulapsã tragã în flori & apã de maretoate vânãtãile

strigã zice cã doamne doamne se supãrãdarnu ºtie cã sufletele asteaau rãmas în desene pe-asfalt

uite faþa aia plânge haidesã ne îngropãm lângã easã putrezim schizofrenicideodatã

genesis 2.0arde iar fibrã în mijlocul sufrageriei.tranºez un pom îi suprapunzâmbete scurte & fademama se bucurãtata se bucurãfiecare pentru elca pentru o pielenouã

luminile prefecturii sunt roºii de 30 deminute. pavele sleitemi-aduc pãdurile grele sãlbãticiunilepânã în gaura cheiimã uit în gol/ prin ghirlande lucioasenu se vede pasãrea

doar lumânãri-pastilã mã obsedeazãflacãracare nu arde nimicul ãsta savurossingurul meu nimic bun la toate

spune-mi de ce leºinde drag lângã granitul ãsta de ce iauîn braþe sensul giratoriu & florãria din

staþie de ce pup bancade pe oituz & semafoareleincredibile. radu sau alex îmi schiþeazãtoate strãzileîn palmã

mã satur sã pâlpâieroºul din senin. pun figura aia îngheþatãsã-mi descuie minteamama sã zâmbeascãtata sã zâmbeascãdada da totul piere normal ca in fiecarezi

nu vine pasãrea cineva înfige cuiepentru o mie de ani pavele îngheþatepeste oraºsunt blocatã aiciîntre ghirlande & vorbe-n vânt

i made a promisecea mai proaspãtã urã stã în palmele tale.ai scheletul ãsta somnambulte plimbi de colo-acolo ca o mamã decopil leucemic &uiþi cum sã respiri te îneci cu proprialimbã

poemennnnn DIANA BELDEANU

ce mai faci cum e cu sufletul ºi fericirea2 ani ºi ceva de când rãscoleºti dupãaripi/ acumaprinzi lumânãri faci un altar & zicicã-s înger îngeraºul tãu

nu vezi

toate prieteniile pot zburadoar tu stai singur lângã icoane lângãdumnezeu care doarme

strãzile te sãrutã pe degeteblocurile îþi dau nirvana &toarnã luminã pe tine

de ce te împiedici stainu te mai înnegriîþi leg încheieturile de-ale mele ca ºi cândn-ai mai existadacã þi-aº da drumul

adevãrul e c-ar fi totuna degeabate-ascunzisub pleoapele mele

life will break you anyway

cutremur 5 virgulã 7.ieri-searã am þipat de 2 ori

pereþii danseazã intrã la apã. niºtecopaci de var bolnavide igrasie nevãzutã & mulaþi pe mine

la tv e despre elicopterul care îndrãgearamurile ºi pãmântul nu ºioamenii. hemoragii interne arsuri degradul 3 & 4 la 9 ºi ceva mãîmparte în douãprin ferestre mobile aburite vãdjumãtatea de cerunde dragonul îºi înghite coadala balcoane eve eºuate îºi împart þipeteleºi compotulcopiii joacã ascunselea dupã gâfâitulmameiprintre ruine din 77

ºi iar fracturã lombarã & coaste lipsã. laparterbãrbaþi în costume în pijamale îicondamnãpe unchii anarhiºtibraconeazã inimi temãtoare de mãtuºi cucorzi vocalecompromise

cealaltã jumãtate de cer sunt eu staubine mersiîntr-o cutie de chibrituri cu stelele & cuflorilede cireºstrâng craniul de leu în care albinele aufãcut astã-varã mierede gãlbenele

sunt o fiinþã teantropicãde abia acum înþeleg cum e cu deus exmachinadar la balconeve eºuate îºi împart la nesfârºit þipetele& compotulIon Þuculescu - Nivele

ele

tristică


nnnnn ION BUZERA

Ideea lui Petru Cimpoeºudin Celãlalt Simion (Edi-tura Polirom, 2015, 226 p.,

27,95 lei) e nãstruºnicã ºi cu multpotenþial, trebuie sã recunosc.Dupã atâtea amatorisme în mate-rie de literaturã „a detenþiei”, pro-dusã mai ales de „personalitãþi”care combat eroic pe frontul gra-maticii de bazã a limbii române ºiîn domenii mai ales ºtiinþifice, eratimpul ca un romanicer cu statevechi sã se foloseascã de aceas-tã convenþie ºi sã-i dea greuta-tea literarã aºteptatã. Putem afir-ma cã el se aliniazã ultimei modeîn cultura românã, cea a „autore-velãrii” unor creatori care nu sepot manifesta decât în condiþii deprivare a libertãþii, pentru cã „afa-rã” nu au timp, fiind ocupaþi cuafacerile. (Mult-aºteptatul respi-ro nu face altceva decât sã le ac-tiveze anumite latenþe îndelungreprimate.) Aceasta aratã, ce sãmai lungim vorba, cã rezervorulde talente al naþiei este, practic,inepuizabil, dar el nu se poate„actualiza” oricum, ci numai înanumite condiþii foarte specifice,de stress maxim al creativitãþii.

Naratorul este un „alt” Simion,mai pragmatic, mai puþin misticspre deloc, faþã de cel din Simionliftnicul (2001). Am scris cu cevaentuziasm despre acest din urmãroman: vezi Proximitãþi critice,II, 2009, pp. 86-88. El (Simion sauPuiu, cum e numit de cei apro-piaþi) e „de-al lor”, aparþine me-diului (pre- ºi de-a binelea) car-ceral pe care îl descrie. Nu eaproape nicio diferenþã între ele.Face pe ºmecheraºul de provin-cie, îºi etaleazã cu dezinvolturãgolurile de informaþie ºi carenþe-le de comportament, vrea bani cunemiluita obþinuþi oricum, dar maiales repede, citând ca referinþãinatacabilã pe un „domn Tavi”,coleg de suferinþã, care funcþio-neazã în sistemul lui de orientareca un „supraeu” de conjuncturã.Stilul, gândirea, posibila Weltan-schauung, sã nu zic vorbã mare,îi sunt puternic afectate de ceeace relateazã ºi mai ales unde rela-teazã. Fapt e cã nu se lasã, înpofida impedimentelor evidente:„Apropo de asta. Când am înce-put sã scriu aceastã Lucrare, nuºtiam cã e aºa de greu sã scrii.Dar în realitate e foarte greu. Înrealitate, toate lucrurile sunt maicomplicate, fiindcã sunt diferitede cele din capul nostru. Deºi,bineînþeles, înainte de a scrie ºtiudespre ce va fi vorba. Asta ar fichiar culmea, tocmai ca eu sã nuºtiu! Deºi adevãrul e cã uneori,deºi ºtiu, nu ºtiu cum sã fac sãreiasã cât mai clar ideea de bazã.”,pp. 128-129. (Avem aici un înce-put de poeticã romanescã!) Poa-te cã, dacã ar fi avut parte de unanumit confort, cu acces nonstopla Internet, cum spune undeva,documentarea ar fi mai bunã, iar„romanul” mult mai reuºit. Tre-buie sã-i acordãm, aºadar, lui Puiumulte circumstanþe atenuante. Pede altã parte, nu trebuie sã ne în-

doim cã versatul autor l-a ajutatmult, tacit, pe inexeperimentatulrecluzionat. Ceea ce a rezultat,însã, e o pastã epicã la fel de fãrãrost precum „emitentul” ei.

Intenþia satiricã e atât de evi-dentã, încât n-are cum sã nu teplictiseascã destul de repede.Bãcãuanii din relatarea lui Puiusunt „performerii” celei mai urâtesãrãcii din Uniunea Europeanã.Paupertatea extremã, inclusivsufleteascã, îi urâþeºte permanentºi îi face obiectul oricãrei ingine-rii sociale: cu una dintre ele s-aocupat chiar povestitorul nostru.Totul e second hand în distopiaminorã descrisã aici. Poate cãpariul lui Petru Cimpoeºu a fostsã facã un roman retenibil dinproiectarea unei lumi (filigranatãºi destul de realist) bolnave ºicare atrage totul, dar absolut toul,inclusiv romanul acestei „gropi”de potenþial, în derizoriu. Saupoate cã Petru Cimpoeºu (cã nuputem sã-l bãnuim pe Puiu deasta!) a vrut sã scrie un roman„anti-brebanian”, al anti-voinþeide putere, continuând un filon dinromanul precedent, punând labãtaie ºi niºte scene vag-becket-tiene. Cei captaþi în acest mãruntflux epic sunt mai mult gata ter-minaþi decât rataþi. Fiinþe arun-cate la coºul de gunoi al istoriei(cu care cineva se joacã dându-lesenzaþia cã se aflã pe desktop!)ºi sporovãind (de) acolo. Un ro-man despre neputinþã, stridenþãa prostiei ºi „descurcãrealã”, tristca o dupã-amiazã de duminicãcioranianã ºi nu numai pe motivde atmosferã, ci ºi pentru cã edemantelat de el însuºi, adicã de„substanþa” pe care o vehiculea-zã. Dacã asta a urmãrit Puiu, i-areuºit la maximum. El simuleazãdestul de bine redundanþa, carene dã „subtil” de înþeles cã e pu-þin într-o ureche. (Într-un fel, e ºiel tot un cobai.) Apar ºi ºtersã-turi, majusculãri, apropo-uri etc.,care ar avea, de asemenea, rostulde a marca stângãcia. De fapt, ele numai o fiinþã unidimensiona-lã: „Duminica, în loc sã merg labisericã, preferam sã stau pe ma-lul lacului de la Gherãeºti ºi sãdau la peºte, iar între timp sã me-ditez cum aº putea face rost debani. Singurul lucru care mã inte-resa cu adevãrat erau banii, fãrãei, viaþa mi se pãrea, vorba luiGogu, pierdere de timp. Acum(s. m., IB) ºtiu cã era o atitudinecomplet greºitã. Am înþeles dupãce am ajuns aici (s.m., IB, deicticeale cãinþei!) ºi am început sã par-ticip la slujbele duminicale.”(p. 157) Bazil, prietenul erudit, i-oºi spusese, de altfel, de-a dreptul:„Acum când urmeazã sã ne des-pãrþim pentru cine ºtie cât timp...Se opri câteva momente pentrucã nu-i mai ajungea aerul, respiratot mai greu. Trase mult aer înpiept, de parcã s-ar fi pregãtit sãurce pe Himalaya. Poate cã n-osã ne mai vedem niciodatã, aºacã trebuie sã ºtii adevãrul. Nuvreau sã te jignesc, pur ºi simpluaºa stau lucrurile. Cu scuzele derigoare, n-am avut niciodatã opãrere prea bunã despre inteli-genþa ta. Te-am considerat întot-deauna cam fraier. ªi nu numaieu. Dacã vrei sã ºtii adevãrul ade-

vãrat, tocmai asta mi-a plãcut latine.” (p. 225) La sfârºitul roma-nului, cititorul aflã de la Bazil ceeace bãnuise de la început ºi maiales pe parcurs. De asemenea,Puiu are o obsesie aproape mor-bidã în legãturã cu Mircea Cãrtã-rescu. (Pe asta s-ar putea sã i-o fipasat Petru Cimpoeºu însuºi, pefiliera Tavi, pentru cã e greu depresupus cã avea cunoºtinþeleliterare necesare!) Naratologicvorbind, e un hibrid de insuficien-þã candidã, funciarã ºi ifose cul-turale pe care le culege din jur,din lumea lui, dar ºi din cea extra-romanescã, numai el ºtie cum.

Trupa care vrea sã dea lovitu-ra (înfiinþând, sub un impuls si-mili-mefistofelic al unui Deputat,

intermediat de un Avocat Euro-pean, ceea ce ei numeau Funda-þia Umanitarã ºi Culturalã) estealcãtuitã din Gore, Bazil, Hans,Gioni ºi naratorul, ajutaþi de Emi-lia, soþia celui din urmã, care seocupã cu contabilitatea. (Celecâteva amãnunte picante nu reu-ºesc sã-i individualizeze.) E unamestec de disperare, bucurie aoportunitãþii, viclenie mãruntã ºiremanenþã eldoradic-tembelã.Perspectiva reconstitutivã a luiPuiu este una de grupuscul hao-tic ºi nedumerit, care ar vrea sãse structureze cumva: „Bazil ne-a anunþat de asemenea cã, în ori-ce afacere, lucrul cel mai impor-tant este încredrea, aºa cum a aflatel dintr-o carte a lui Fukuyma.”,

p. 169. (În realitate, fiecare va în-cerca sã-i dea þeapã celuilalt ºicelorlaþi!) Limitele lumii lui suntcele ale acelei microformaþiunicroite pe îmbogãþire rapidã, pe celmai feroce capitalism, sã zicemaºa (nu vreau sã devoalez chiartot...), descoperit cam târziu, ce-idrept, când adevãraþii rechini îºimestecau liniºtiþi avuþia prin altezone ale globului. Membrii Fun-daþiei sunt, în ultimã analizã, oparodie grotescã, neagrã a lãco-miei, a iraþionalitãþii plutocratice.Putem „interpreta”, însã, activi-tatea Fundaþiei în multe feluri:„M-a mai sunat unul care mi-aspus cã cu poliþia se poate aran-ja orice, important este sã ai latine fondul de rulment. Iar altul,ca sã mã întrebe de ce nu e arestattot guvernul pentru infracþiuneade subminare a economiei naþio-nale. Fiindcã nu face investiþii ºinu a creat un milion de locuri demuncã, cum a promis. De aceeaRomânia nu are autostrãzi. I-aº fiputut rãspunde cã faptul de a nuavea autostrãzi implicã ºi anumi-te aspecte pozitive...” (p. 205).Rãspunzînd la telefon, Puiu de-vine „colectorul” unor angoasesociale ºi psihoze colective foar-te reale, sã recunoaºtem.

E, totuºi, o incredibil de rapi-dã manierizare, dacã mutãm ana-liza în planul strict al scriitorului.Ea s-a petrecut, practic, de la unroman la altul, deºi Petru Cimpo-eºu încearcã aici altceva. Pânã laurmã, însã, e în joc acelaºi oraº,sunt cam aceleaºi personaje, suntactivate aceleaºi trucuri comice,ajunse acum simple flori ofilite.Întrucât descrie un loc în care nus-a întîmplat, de fapt, nimic, na-raþiunea ar putea continua la ne-sfârºit, inclusiv dupã ce Puiu arieºi din închisoare. „Dintr-un anu-mit punct de vedere” (v. p. 221),aceastã „lucrare”, cum bine o in-tituleazã autorul ei, ar fi putut fi oironie atroce, continuã, dezlãnþui-tã la adresa României de azi: nu-mai cã respectivul „punct” estenesustenabil de cãtre narator ºiar implica o mizã care-l depãºeº-te pe autor. Celãlalt Simon e,aºadar, un roman de duzinã.

dramolete de provincie

Ion Þuculescu - Iarna în pãdure


Dupã volumul de ver-suri „(Diz) armonie”(2014), poeta craio-

veanã Angi Cristea revine în li-brãrii cu un nou volum, „Plus/minus sentimente”, care sperãmsã oblige critica de întâmpinare,prin certa, remarcabila lui valoa-re esteticã, sã o ia foarte în se-rios pe talentata sa autoare, cape o poetã în toatã puterea cu-vântului , ca pe o scriitoare deautenticã vocaþie ºi mare, steni-cã perspectivã. Tocmai de ace-ea, atât talentul viguros, poliva-lent, al poetei, cât ºi þinuta este-ticã aparte a volumului recenzatne determinã sã formulãm con-sideraþii critice sub semnul uneisporite exigenþe, fãrã menaja-mente, cu francheþe, onestitateºi bune intenþii.

Exegeþii de pânã acum ai ver-surilor lui Angi Cristea au þinutsã sublinieze apãsat, cu justeþe,cã practicã o poezie postmeder-nistã ºi îºi susþin aserþiunea criti-cã evidenþiind convingãtor oseamã de elemente/ note defini-torii ale acesteia: „paradigma tex-tualã”, „ambiguizarea semanti-cã”, „incursiunile prin opereleclasicilor de toate categoriile”,„joc combinativ exprimând dulciironii”, „spaþiul citadin”, „lucidi-tate ironicã”, „delirul fastuos, li-ric”, „etichetele elegante (emble-matice n.n.) din vers create prindistorsiuni strãlucite, esenþializa-

între cotidianul anost ºi ritualuri erotice

te la maxim”, „modul livresc com-poziþional” (insertul intertextua-list n.n.), „imagini sarcastice, pen-tru a dovedi apoi prozaicul reali-tãþii, ... infernul cotidian, banali-tatea prezentului de cea mai purãconcreteþe” etc.

Poezia lui Angi Cristea estefast marcatã ºi sensibil animatã/înfioratã liric de metafore ºi alþitropi de mare rafinament ºipregnantã originalitate, de formu-lãri/ versuri memorabile, care, înultimã analizã, dau, poate, maimult ca orice, întreaga mãsurã atalentului sãu viguros, de excep-þie: „nu am revolverul cuvintelorlustruit/ nici trei gloanþe de ar-gint pentru noaptea valparugi-cã”, „poate între doi poli luminataie ferestre sibilinic/ ceasurile îºiîntind limbile inegale la asfinþi-

turi” (p. 1), „îmi mai simþi tãlpileiubind în nisipuri” (p. 1), „dã-misufletul nepictat înapoi” (p. 1),„cuvintele .../ se scriu doar tãvã-lite prin sânge”, „mângâie ºarpe-le liniºtii cu piciorul” (p. 5), „vor-be crestate sub limbã cu lama”(p. 6), „sufletul topit ca un fier înbeton” (p. 6), „în patul tãu s-aumutilat procustian/ cuvintedezarticulate” (p. 8), „vin cu ºer-pii cuvintelor scuipând vocale/în stranã” (p. 21), „zideºte-te încaverna necuvintelor” (p. 22),„calul troian al cuvintelor” (p. 22),„ºarpele (ne)liniºtii care îmi doar-me în piept” (p. 22), „cicatricilecerului sting în peºteri lumina”(p. 25), „uitã-mã în taverne ca peun ritual” (p. 32), „umbli cu ºire-tul inimii dezlegat” (p. 35), „vul-turii mor în zbor iubirile au aripide vulturi/ de ce aº dansa doarcu aripi ºi nu m-aº încãlþa cu/ doinori?” (p. 35), „iubesc eu atât câtse poate muri” (p. 36), „vino ne-bunule demn în parc te aºtept/cu lumea din mine ca un colþ demistreþ” (p. 45), „dansând cu lu-pii cuvintelor” (p. 55), „nu-mi plã-teºti pentru cã te port zilnic/ cape o hainã ruptã pe dedesubt”(p. 74), „rãbdãtoare þesea luiDumnezeu haine/ din aripile în-gheþate ale îngerilor” (p. 77),„ochii de lupoaicã ruptã de hai-tã” (p. 78), „ca doi copaci ce-numbrã adormim/ în iarba cu mi-ros de cântec” (p. 82), „doarme

Dumnezeu în iarbã/ norii au mi-ros de verde/ rana timpului ealbã/ râul orb tot cerul vede”,„luna ciopleºte idoli/ din piatrade râu” (p. 167), „Ningea ºi gerulîmi povestea/ despre tine fulg cufulg/ albul orbise lupii din mine”(p. 155) sau: „miroase a dragosteºi-a moarte cumplit/ pãcatele din-tre noi s-au sfinþit”.

Vom face, deci, abstracþie dedeclarata, afiºata, ostentativaopþiune esteticã postmodernistãa autoarei ºi ne rezervãm doardreptul de a crede cu toatã con-vingerea cã versuri precum celemai sus citate nu pot fi scrise

decât de un talent autentic, poli-valent. Ne mai rãmâne doar uimi-rea cã poeta Angi Cristea conti-nuã sã nu fie luatã în seamã, lamodul cel mai serios, de criticiiliterari (cu o singurã, autoritarã,strãlucitã excepþie: Daniel Cris-tea-Enache!) din elita criticii lite-rare româneºti actuale, singurii înmãsurã sã-i faciliteze cunoaºte-rea ºi recunoaºterea, situarea întopul naþional al celor mai talen-tate poete tinere, acolo unde îieste, cu justeþe, prin forþa eviden-þei locul.

nnnnn Victor Rusu

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi

Lucian Boia, Mihai Eminescu,românul absolut. Facerea ºi des-facerea unui mit, Editura Huma-nitas, Bucureºti, 2015, 218 p.

Lucian Boia nu putea sãîl ignore ºi sã stea liniº-tit. (ªi) Eminescu e un

subiect prea bun. Mã mir cã i-avenit rândul abia acum. Îmi per-mit sã mã bag în discuþia asta,asupra cãreia mulþi amici litera-tori îºi vor revendica exclusivi-tatea, pentru cã „nu e o carte (de-cât tangenþial) despre Eminescu,ci o privire asupra reprezentãri-lor poetului, un tablou sintetic almitologiei eminesciene” (p. 6). Nudespre scriitor ºi ziarist, ci despre„poetul naþional” (mã mir cã nu i-a venit vreunuia ideea sã îl scrieîn constituþie sau i-o fi venit ºinu ºtiu eu!), „românul absolut”,„Luceafãrul...”, judecãtorul su-prem etc., etc. Nu despre Emines-cu, ci despre Emineeescu.

Cui i se pare cã e uºor sã scriio carte de genul ãsta, cã iei de launul, de la altul câte un citat, legicu niºte exclamaþii, interogaþii,vorbe seci ºi dai la tipar, ar fi binesã încerce ºi sã vadã dacã îi ieseceva inteligibil. Fãrã pic de iro-nie, cred cã e nevoie de mult an-trenament – de experienþa unuivechi profesor de istoriografie.

Booia despre Emineeescu„Tablou sintetic”, deºi cliºeu,

e bine zis. În douã sute de pagini,povestea merge de la începutulanilor 1870, când Maiorescu îlgãsea pe poet „aºa de puþin for-mat” (p. 7), pânã în epoca noastrãpostdilemicã, când mitologiile sebat între ele pe un fond de largãºi, zic eu, sãnãtoasã indiferenþã.Numai cã, dacã nu e dublatã deoarecare ºtiinþã ºi luciditate, indi-ferenþa poate fi un teren bun pen-tru mituri nesãnãtoase. De aceea,e bine sã afle cât mai mulþi ce s-aspus de-a lungul vremii despreantume, postume, publicisticã,amorul cu Veronica, boalã, moar-te. Cum i s-a reproºat „neglijenþaformei”, pesimismul, dezinteresulpentru problema naþionalã, cum is-au inventat scrisori, cum i-auscris interbelicii „vieþi romanþate”,cum l-au redus staliniºtii la câtevaversuri din Împãrat ºi proletar,cum a citat însuºi Ceauºescu par-tea hard din Doinã... Cum, cum,cum...

În ansamblu, unuia care, dupã„scandalul” Dilema, s-a mai gân-dit la Eminescu, chiar dacã nu aparcurs toatã scriitura secoluluitrecut, cartea nu îi spune marelucru. Era clar cã aºa au fost lu-crurile, cã omul nostru a fost tra-tat diferit, cã miturile i s-au con-struit cu suiºuri, coborâºuri, con-tradicþii, invenþii, obturãri. Totuºi,nu exista o sintezã accesibilã aacestora ºi nu are rost sã îi argu-mentãm necesitatea. Plus, e o lec-turã recomandabilã tuturor celorcare (mare parte a românilor), deºis-au învãþat sã spunã cã „istoriaslujeºte politica”, le vine greu sãaccepte cã istoria se schimbã.

Acum pot vedea cum se schim-bã, nu întotdeauna ca urmare aunei voinþe clare.

Problema nu e doar Emines-cu; e ºi Boia. Dacã volumul ar fifost scris de altcineva, dacã l-aºfi scris eu (ºi Humanitas mi l-ar fipublicat), receptarea ar fi fost alta.Sigur, unii mi-ar fi reproºat cã n-am citit sau n-am reþinut tot; câþi-va literaþi mi-ar fi contestat puþi-nele ºi mãruntele aprecieri esteti-ce. M-ar fi înjurat toþi cei menþio-naþi în subsolul paginii 195 ºi maiales cei nemenþionaþi. Vreo doi-trei s-ar fi luat de mine pe stradã.Dar, una peste asta, cartea ar fifost bine primitã, consideratã utilãºi poate de câteva ori premiatã.Dar nu am scris-o eu, a scris-oLucian Boia, în jurul cãruia s-aucreat, ca ºi în jurul lui Eminescu,mituri. E Booia, e „demolatorul demituri”, pentru unii sclipitor, pen-tru alþii abject. Receptarea va fi,evident, mai complicatã, cãci nu

se va vorbi atât despre Eminee-escu, cât despre Booia.

Ei bine, trebuie spus cã „de-molatorul” se aratã destul demoderat, uneori chiar ezitant. Ooarecare pornire (pour les con-naisseurs) se simte în capitoluldespre comemorarea de la Acade-mie. În rest e foarte grijuliu. Nu îiconvine discursul (mai) dur alcontemporanului Dan Alexe (p.180). Sesizeazã „beþia de cuvin-te” ºi „beþia de idei” la uitatul(dacã va fi fost ºtiut vreodatã) G.Munteanu, dar evitã sã o semna-leze la Cãlinescu sau (hai sã îmipun ºi eu lumea în cap!) la... Noi-ca. Mai mult, ca ºi când ar fi vrutsã nu-ºi scoatã vorbe, la întreba-rea „Ce îl distinge pe Cãlinescuprintre confraþii sãi, critici ºi isto-rici literari, altminteri, mulþi dintreei, de valoare incontestabilã?”rãspunde, în siajul lui NicolaeManolescu: „Explicaþia, aceastae: a avut geniu” (p. 108). O fi avut!

Interesant ºi simpatic mi se cãLucian Boia ezitã sã vorbeascãdeschis ºi mai în detaliu despreproblema antisemitismului, a xe-nofobiei lui Eminescu (se poatescuza cã nu problema în sine l-ainteresat, ci receptarea ei). Maiîntâi, a scris aºa: „Cã Eminescu afost antisemit e greu de contestat.Ceea ce se poate spune, pentrua-i defini corect atitudinea, estecã n-a avut o antipatie anumefaþã de evrei, iar motivaþia lui nuprezintã nimic religios sau «ra-sial», ci e pur de ordin economicºi politic” (p. 58). Recunosc cãm-am enervat. Pe lângã faptul cãasta nu e în niciun fel o atenuan-tã, chiar se poate arãta uºor cã

„motivaþia lui prezintã...”. Maiîncolo, dupã ce ne spune cã ºiCãlinescu a zis ceva asemãnãtor,noteazã antifrastic: „Antisemitis-mul justificat economic ar fi aºa-dar mai puþin antisemitism” (p.131). ªi mai încolo: „Adevãrul ecã, dincolo de apropierile identi-ficabile, nu se poate pune sem-nul egalitãþii între atitudinile na-þionaliste, xenofobe, antisemiteale secolului al XIX-lea ºi cele,mult mai radicale, ºi cu consecin-þele ºtiute...” (p. 173). Sigur cã nuse poate, dar e clar atitudinile îºimeritã etichetele? Aºa zice ºiManolescu, citat peste câtevapagini (p. 183). De acord cã „pro-blema delicatã nu este însã atâtdreptatea sau nedreptatea pecare le-ar fi avut Eminescu în epo-cã, ci întrebarea dacã, gândindaºa cum a gândit, mai poate fiastãzi un model de referinþã”(pp. 188-189). E într-adevãr deli-cat. E necesar sã recunoaºtem cutãrie cum a fost Eminescu, fãrãsã facem din explicaþii scuze. Alt-fel, xenofobia lui, justificatãîntr-un fel, va fi invocatã în spriji-nul xenofobiei de azi, justificatã,chipurile în alt fel. Bine ar fi fostsã nu fi ajuns la astfel de discuþii.Bine ar fi ºi sã scãpãm de ele.

În final, Lucian Boia e optimistmoderat: „Va veni poate vremeacând vor obosi ºi cei care-l înalþãatât de sus, ºi cei care-l coboarãatât de jos, iar Eminescu va re-veni la condiþia lui originarã”,aceea de „mare poet romantic”,„singurul nucleu cu adevãrat au-tentic” (p. 216). Cred cã nici dom-nia sa nu crede asta; e doar o for-mulã de încheiere echilibratã.

Ion Þuculescu - Frunze de zãpadã

ecturi


„Dealuri ºi cîmpii” - Ion Þucu-lescu ºi Horia Bernea

O expozþie de Erwin KesslerDin 3 noiembrie 2015 – 6 mar-

tie 2016 la Muzeul de Artã „JeanMihail” din Craiova

La evenimentul aºteptatcâþiva ani buni, redes-chiderea dupã restaura-

re (aprilie 2015) a Muzeului deArtã din Craiova, ce ar putea sãpoarte în continuare ºi numelectitorului aºezãmântului (Palatu-lui) - Jean Mihail, am realizat im-portanþa alternãrii expoziþiilorpermanente ce gãzduiesc tezau-rul clasic al Muzeului Jean Mi-hail cu alte expoziþii personale aleunor autori/ artiºti clasici (veziexpoziþia Ipolit Strâmbu) în dia-log cu arta experimentalã vizualãmodernã, de happening. Acestexerciþiu minim ar putea contri-bui la integrarea acestui monu-ment arhitectonic, cu generoasalui simezã, între lãcaºurile ce stâr-nesc interesul celor pasionaþi deculturã, muzicã, filme, atelierecreative, seri de teatru scurt ex-perimental ºi alte evenimente ex-poziþionale.

Ceea ce s-a ºi întâmplat cuprilejul recentei expoziþii de pictu-rã Dealuri ºi cîmpii - ION ÞUCU-LESCU ºi HORIA BERNEA:antropogeografii atavice, într-unconcept de Erwin Kessler, încolaborare cu Mihaela Velea (Mu-zeul Jean Mihail - Craiova), cares-a bucurat ºi de un notabil eve-niment conex, lansarea volumuluicu acelaºi titlu, prin care curatorulîºi prezintã viziunea în care i-a

artã ºi politicã – politica artei (I)

asociat pe cei doi mari creatori,volum însoþit ºi de o postfaþã sem-natã de criticul de artã CãtãlinDavidescu. O carte deosebitã,scrijelitã cu vorbe ºi imagini într-un numãr de 142 de pagini, prinmijlocirea Fundaþiei MARe - Mu-zeul de Artã Recentã - apãrutãEditurii Vellant.

Parterul Muzeului de Artã„Jean Mihail” va gãzdui astfeltimp de patru luni de zile o expo-ziþie orânduitã într-un mod ine-dit. Sunt alternate lucrãri semna-te de Ion Þuculescu într-un nu-mãr ritmic de câte trei, patru pic-turi alãturi de o lucrare semnatãde Horia Bernea ºi invers. Ritmi-citatea aceasta de tablouri expu-se pe orizontalã reuºeºte, pe alo-curi, sã punã în încurcãturã pevizitatorul ocazional. Mai mult,faptul cã nu existã nicio etichetãcu detalii despre autor, tehnicã,sau titlul lucrãrii, cum ar fi fostobiºnuit, ne îndeamnã sã înþele-gem intenþia organizatorilor de aarãta legãtura dintre lucrãri din-colo de gestul plastic personal,individual. Diferenþele sau ase-mãnãrile dintre cei doi pictori, Ion

Þuculescu ºi Horia Bernea, ve-nind din atemporalitatea picturiiºi a tematicii care, paradoxal, îiuneºte.

Þuculescu ºi pictura sa audevenit publice la Craiova dupã1967, când soþia acestuia, dr.Maria Þuculescu, a donat Mu-zeului de Artã din Craiova, ora-ºul natal ºi al formãrii lui Ion Þu-culescu, un mare numãr de ta-blouri ºi lucrãri de graficã aleacestuia, precum ºi obiecte per-sonale, care, între 1973-1978 auputut fi vãzute în Muzeul Þucu-lescu, de fapt o secþie special în-fiinþatã de Muzeul de Artã Cra-iova, apoi, dupã demolarea clã-dirii ca urmare a sistematizãriioraºului pânã în anii 1989, nu-mai o parte din donaþie, pe sime-zele fostei Secþii a Colecþiilor –azi un sediu de Bancã de pe str.Unirii. Cea mai mare parte dincolecþia Ion Þuculescu s-a pãs-trat, din fericire, în Muzeul JeanMihail din Craiova.

Horia Bernea este cel care ºi-a dedicat ultima parte a vieþii, în-tre anii 1990 ºi 2000, revitalizãriiMuzeul Naþional al ÞãranuluiRomân, acesta devenind atelie-rul ºi casa sa. Existã ºi acum înMuzeul Naþional al ÞãranuluiRomân amprentã a unuia dintrecei mai importanþi pictori românicontemporani - Horia Bernea.- Amprenta aceasta se referã nunumai la identificarea unor ob-iecte ºi artefacte populare, ci maidegrabã la un limbaj comun sta-bilit în perioade istorice diverse,facilitând un dialog cu moºteni-rea mondialã de acest gen ºi asi-

nnnnn LUCIAN IRIMESCU

gurând perenitatea valorilornoastre naþionale.

Amândoi pictorii au avut undestin comun, cu atâtea simili-tudini, dar ºi o creaþie aparte, de-dicatã resurselor izvoarelor po-pulare româneºti, identificãriiacestora prin simbolisticã, sem-ne, materialitate, pânã la culoa-rea ce a devenit sunet ºi armo-nie melodicã.

Aº fi fost tentat sã „citesc”personal expoziþia Dealuri ºi cîm-pii - ION ÞUCULESCU ºi HO-RIA BERNEA ºi sã ignor carteacu aceeaºi temã, dintr-un subiec-tivism propriu artistului creator,care fuge uneori de prea multelesensuri gãsite de critica de spe-cialitate. Am luat cartea ºi am par-curs-o, riscând sã mã influenþe-ze. Citind ºi parcurgând asocieri-le privind introspecþiile acestor„antropogeografii atavice”, amapreciat nu numai calitatea repro-ducerilor, dar mai ales pentru per-spectiva implicãrii politicului înartã, a paralelismului politiculuicu artele vizuale, destul de dez-voltatã. Perioada surprinsã deautor este aceea dintre anii 1960-1970, când propaganda comunis-tã, ce simþea cã pierde teren, de-fila cu „originile sãnãtoase” aleartei, iar decidenþii puterii încer-cau sã facã din opera de artã oimaginea emblematicã a propa-gandei de partid.

Nu în ultimul rând remarc Post-faþa realizatã de Cãtãlin Davides-cu, într-o incursiune aproape tac-tilã despre „Cartea de impresii – subiect de antropologie cultura-lã” a expoziþiei retrospective Ion

Þuculescu din 1965. Cãtãlin Da-videscu sesizeazã bine pasul dedefilare ºi cadenþa „codului este-tic” impus de la Moscova, în re-peziciunea reabilitãrii, din mers,a multor personalitãþi culturaleale þãrii, cum ar fi Constantin Brân-cuºi, Corneliu Michãilescu, Vic-tor Brauner, Lucian Blaga, Mir-cea Eliade, Eugen Ionescu, Vasi-le Voiculescu º.a. ºi a unei des-chideri spre Occident, produ-când confuzie sau, dimpotrivã, re-cunoaºterea valorii în judecatavizitatorilor. Davidescu proce-deazã ca un arbitru, bine infor-mat asupra regulilor jocului, pre-gãtit sã atragã atenþia arãtân-d „Cartonul roºu”, sau analizea-zã stereotipiile reacþiilor „majori-tar entuziaste”, sau pe „cele vio-lent negative”, pânã la consem-nãrile pertinente venind de la ne-cunoscuþi sau de la profesioniºtiai picturii, arhitecturii, muzicii,teatrului, artei scrisului sau dinlumea medicalã. Impresiile con-semnate în forma nudã, recititeastãzi, ne fac sã înþelegem cumera perceputã arta lui IonÞuculescu într-un moment de co-titurã al spaþiului geo-politic dinRomânia anilor 1960-1970. Bune-le ºi relele sunt deopotrivã aºter-nute în surpriza cititorului de pic-turã al vremii, dar atenþie!, timpulcurge încã, parcã vrea sã spunãCãtãlin Davidescu: „cred cã oreaºezare a creaþiei lui Ion Þucu-lescu în peisajul artistic de azieste absolut necesarã.”

Vizitarea expoziþiei celor doimari mari artiºti, prezenþi pânã laînceputul lui martie 2016 pe sime-zele Muzeului de Artã „Jean Mi-hail din Craiova”, poate constituiun moment de referinþã pentruorice iubitor de artã. Vom reveni înnumãrul viitor cu opinii persona-le privind lucrãrile expuse.

Sub aceastã titulaturã ge-nericã, în data de 19 oc-tombrie 2015, la ora 19,

în ambianþa Galeriei “ARTA” dinCraiova, a fost vernisatã expozi-þia de grup care i-a adus împreunãpe simeze pe Adriana Marcea,Eugen Dumitru ºi Daniel Guþã,toþi trei din Craiova.

Privitã în ansamblul ei expozi-þia are un caracter modular, în carefiecare artist îºi expune lucrãrilesale pe o zonã clar definitã spaþi-al, un soi de izolare voitã ce puneîn evidenþã specificitatea demer-sului artistic al fiecãruia. La aceas-ta contribuie ºi absenþa unitãþiitematice, lucru deja menþionat decei trei în titulatura genericã “Ex-poziþie de Picturã”, fapt care nuºtirbeºte însã coerenþa vizualã aîntregului ansamblu.

În acest context, AdrianaMarcea se defineºte prin naturi-le statice, pe care le grupeazã subforma unei “insule de stabilita-te”, ocupând un întreg perete.Absolventã a Facultãþii de ArtePlastice ºi Decorative din cadrulUniversitãþii de Vest din Timiºoa-ra, profesor de educaþie plasticãla ªcoala gimnazialã “Traian” dinCraiova, Adriana Marcea îºivãdeºte latura didacticã prin ar-monia cu care îºi construieºtenaturile sale statice. Ceea ce lecaracterizeazã pe acestea esteatmosfera în care sunt plasateobiectele, în general fructe sauflori, gama cromaticã folositã lafundaluri, bazatã în principal pepãmânturi (ocru ºi sienã), fiinddeterminantã în crearea unui soide cãlduri interne a naturilor sta-tice expuse. Lucrãrile Adrianei

doar o Expoziþie de Picturã?Marcea sunt astfel un soi devariaþii cromatice, în care domi-nante sunt nuanþele de ocru,accentele de culoare fiind dimi-nuate în favoarea utilizãrii tonu-rilor temperate, care, dincolo deaparenta lor cuminþenie, contri-buie din plin la atmosfera internãa picturilor sale, executate întehnica ulei pe pânzã. Aparentaliniºte a acestora, provenitã dincromatica echilibratã, este subli-niatã ºi de repertoriul obiectualspecific, format cu precãdere dinfructe ºi flori, asocierea lor adu-cându-ºi un aport la stabilitateacompoziþiei.

O manierã diferitã de lucru în-tâlnim în peisajele lui Eugen Du-mitru, care ne atrag atenþia prindiversitatea lor tematicã ºi tehni-cã. Absolvent al ªcolii Popularede Artã “Cornetti”, sub coordo-narea profesorului Victor Pîrlac,domnia sa are o experienþã înde-lungatã a expoziþiilor de grup, faptdovedit de aceastã datã prin mo-dul în care a ºtiut sã-ºi ocupe lo-cul în galerie. Lucrãrile sale, atentplasate pe simeze, sunt grupateconform unei ordini interioare, încare peisajele urbane sunt dubla-te de cele rurale, dimensiunile di-ferite ale acestora precum ºi sub-iectele lor diverse fiind tot atâteaargumente pentru faptul cã genulpreferat al artistului este peisajul.Observãm câteva abordãri tehni-ce diferite, care îmbinã cu predi-lecþie efectele ce se pot obþine prinfolosirea uleiului pe pânzã,conform unor asocieri cromatice

specifice pictorilor postimpresio-niºti. Versatilitatea tehnicã a luiEugen Dumitru este evidentã înmodalitatea de abordare a tuºelorºi paletei cromatice a peisajelorsale, care uneori par inspirate deAlexandru Ciucurencu, alteori deGheorghe Petraºcu, fiind prezentãînsã ºi influenþa regretatuluiprofesor Victor Pîrlac.

Ultimul din acest trio esteDaniel Guþã, care completeazã

diversitatea orientãrilor tehnice ºitematice ale acestei expoziþii.Absolvent al Liceului de Artã“Marin Sorescu” din Craiova,domnia sa are o preferinþã pen-tru subiectele aflate în relaþie cumuzica, provenitã cu siguranþãdin profesia sa de artist plastic încadrul Filarmonicii Oltenia Craio-va. Ceea ce atrage atenþia lalucrãrile sale, dincolo de dimen-siunile mari ale pânzelor, este

caracterul postimpresionist, chiarfovist, al picturii sale, tehnica sa,bazatã în principal pe culorii acri-lice cãrora li se adaugã accentede ulei, fiind mai apropiatã demaniera de lucru a lui Henri Ma-tisse sau Marc Chagall. Reve-nind la tematica ºi stilistica sapersonalã, inspiratã din muzicã,se pot discerne douã orientãriprincipale, care au însã ca ele-ment comun instrumentul muzi-cal. Pe de o parte avem o manierãde lucru pseudo-cubistã, în carese intervine în construcþia per-sonajelor sau procesualitateagesturilor acestora, la care seadaugã o abordare a figurilor prinanamorfozarea acestora, într-omanierã specificã lui AmedeoModigliani. Efectul combinãriicelor douã maniere de lucru estecrearea unor personaje ale cãrorcontorsiuni sunt într-o relaþie in-separabilã cu instrumentele mu-zicale, ce devin astfel atribute alefigurilor umane.

Ca o concluzie... ceea ce estedoar o simplã expoziþie de pictu-rã se constituie într-un soi de dis-curs comun, din care ies în evi-denþã individualitãþile celor treiexpozanþi, fiecare dintre ei fiindcaracterizat de o manierã propriede lucru, dublatã ºi de un regis-tru tematic specific. Dacã ni sepermite o analogie, alãturarea lornu face altceva decât sã trans-forme toatã expoziþia într-un soide trio instrumental, în care fie-care artist îºi interpreteazã pro-pria uverturã, fãrã a fi disonantfaþã de ceilalþi.

nnnnn Sebastian CorneanuDaniel Guþã

rte


moment istoric pe scena Operei RomâneCraiova - „procesul“ de Philip Glass

Opera din Magdeburginterpretând o lucra-re de Philip Glasss pe

scena Operei Române Craiova –sunã ca o promisiune irealã ºitotuºi, iatã cã miracolul s-a pro-dus odatã cu cea de-a XVI-a edi-þie a Festivalului Internaþional„Elena Teodorini“. O ediþie fãrãprecedent cu o anvergurã inter-naþionalã demnã de mari teatrede operã.

Music Theatre Wales, RoyalOpera London, Theater Magde-burg ºi Scottish Opera sunt te-atrele ce ºi-au unit resursele

Lucrarea celebrului compozitor american Philip Glass, scri-sã pe un libret al lui Christopher Hampton, a avut pre-miera mondialã în toamna anului trecut ºi îl are în rolul

principal pe Johnny Herford (Josef K.). Opera a fost creatã specialpentru aniversarea a 25 de ani de existenþã a Companiei MusicTheater Wales.

Philip Glass este adesea considerat cel mai influent compozitoral sfârºitului de secol XX. Trei dintre coloanele sale sonore au fostnominalizate pentru Premiul Oscar. A câºtigat douã premii Globulde Aur, pentru coloana sonorã a filmelor „Kundun“ (1998) ºi „TheTruman Show“ (1999) ºi un premiu BAFTA pentru coloana sonorãdin „The Hours“ (2002). Printre colaborãrile lui Philip Glass senumãrã nume mari de teatru ºi film, Martin Scorsese, Errol Morris,Robert Wilson, Joanne Akalaitis, Godfrey Reggio, Paul Schrader,Christopher Hampton, Bernard Rose ºi mulþi alþii.

Dirijor - Hermann DukekRegia artisticã - Michael McCarthyScenografia - Simon BanhamMaestru de lumini - Ace McCarron

Distribuþia:Josef K. - Johnny HerfordFräulein Bürstner/Leni - Julie Martin du TheilFrau Grubach/Washerwoman - Rowan HellierStudent/Flogger/Titorelli - Michael J. ScottFranz/Block - Markus LiskeMagistrate/Assistant/Lawyer Huld - Roland FenesWillem/Usher/Priest - Thomas FlorioInspector/Uncle Albert - Paul SketrisMagdeburgische Philharmonie

pentru a pune în scenã cea mairecentã operã semnatã de Phi-lip Glass, o lucrare inspiratã deun text emblematic al sec. XX –romanul „Procesul“ de FranzKafka.

Înainte chiar de premiera pa-rizianã, publicul craiovean a avutºansa extraordinarã sã asiste laun moment istoric ce va consti-tui un viitor reper al prezentulnostru cultural.

Minimalismul scriiturii (doaropt soliºti – dintre care majorita-tea joacã roluri multiple – ºi doi-sprezece instrumentiºti), repeti-

În mod cert, Filarmonica„Oltenia” ºi-a propus sãimpresioneze prin anver-

gura unei iniþiative de un impactcultural „davastator”, ca rever-beraþie în plan naþional ºi, înde-osebi, în cel internaþional, fiindvorba, indubitabil, în acest caz,de un proiect pe cât de îndrãz-neþ, pe atât de bine „plasat” încontextul candidaturii munici-piului Craiova la titlul de Capita-lã Europeanã a Culturii – 2021.

Stagiunea a debutat cu o sãp-tãmânã dedicatã Austriei (19-25octombrie 2015), propunândcinci manifestãri: o pledoarie de-spre ceea ce a fost ºi este Filar-monica din Viena (prezentare sus-þinutã de Helmuth Zahatner, re-prezentantul celebrei filarmonici);un recital „neconvenþional” alduo-ului Simona Venslovaite(vioarã) – Nikolas Göhl (chitarã),studenþi ai Universitãþii de Muzi-cã din Viena; expoziþia „Austria

stagiunea Europa – primele concerteanului 1914 – (ne)liniºtea dinain-tea furtunii” (amenajatã în foaie-rul filarmonicii); întâlnirea melo-manilor craioveni cu protagoniº-tii concertului de vineri seara –dirijorul Michael Zlabinger ºi vio-loncelistul Stefan Jess-Krop-fitsch; concertul orchestrei filar-monice „Oltenia” cu un programaxat pe lucrãri din creaþia austria-cã: o primã audiþie la Craiova,„Fraktale, Concerto philharmoni-co”, Concertul în Re major pen-tru violoncel de J.Haydn ºi Sim-fonia nr. 4 în Mi minor de J.Brahms. În buna tradiþie a demer-sului artistic propriu interpreþilorde formaþie germanicã, dirijorulMichael Zlabinger ºi-a conceputdiscursul sonor pornind de latextul partiturilor abordate: „Frak-tale”, o muzicã „turbulentã” (ha-osul fiind înþeles ca o anormalita-te) ce poate fi perceputã ca o „po-lifonie a unei civilizaþii”; „Re ma-jorul” haydnian, concert de o lim-

tivitatea formulelor ritmico-melo-dice ce constituie „semnãtura“inconfundabilã a lui Glass cre-eazã cadrul perfect pentru absur-dul imaginat de Kafka. Arpegiileobsedante, melodica interioriza-tã, umorul fin al regiei extraordi-nare semnatã de MichaelMcCarthy pun în valoare un textce se dovedeºte pentru specta-torul de astãzi o radiografie pre-cisã a unui prezent de care nelovim la tot pasul.

Am urmãrit un spectacol viu,extrem de echilibrat, în care to-tul, de la muzicã la jocul scenic,a fost pus în slujba unui text deo bogãþie semantica extrem deofertantã. „Sunt actori sau cân-tãreþi?“ a fost întrebarea legiti-mã a publicului neobiºnuit sãvadã un asemenea nivel de per-formanþã actoriceascã din parteaunor soliºti de operã – niciungest în afara rolului, niciun cu-vânt fãrã încãrcãtura momentu-lui nu a poluat interpretarea, to-tul, cu o precizie de laser, fiindconcentrat ºi pus în slujba ade-vãrului artistic. Pe scurt, un ve-ritabil teatru muzical.

Stilul pe care Glass l-a ºlefuit

în ultimii 30 de ani este unul încare personajul principal îl con-stituie... Povestirea. Fiecare cu-vânt din text este extrem de clar,iar naraþiunea se desfãºoarã ne-tulburatã. Deºi liniile vocale suntmai degrabã neutre, partituraeste mai mult decât un simplucadru funcþional. Nu doar unbanal joc cu acompaniamentmuzical, ci o veritabilã evocare aepocii interbelice, amprentã re-constituitã sonor cu ajutorul in-strumentelor de suflat – clarinet,trompetã ºi trombon, în texturisuprapuse unei percuþii suges-

tive cu citate din lumea marºuluisau a dansurilor epocii.

Ceea ce atât de adesea estedescris ca fiind viziunea sumbrãa unui stat autoritar în care unom nevinovat se trezeºte arestatºi condamnat pentru crime nespe-cificate, capãtã aici accenteleunei comedii suprarealiste. Bine-înþeles, este vorba despre o co-medie neagrã, în care elementeleabsurdului pe care Josef K. tre-buie sã-l înfrunte sunt valorifica-te extrem de abil. Decorul mini-malist semnat de Simon Banham– trei pereþi simpli cu minimul de

piditate cristalinã, în versiuneavioloncelistului Stefan Jess-Kropfitsch, ne-a relevat, pe de oparte, seriozitatea ºi cuceritoareasimplitate ºi claritate în tãlmãci-rea cât mai veridicã a pãrþii solis-tice, iar pe de altã parte, atenþia

cu care ºeful de orchestrã l-a „se-condat” în edificarea unui discurscând senin, când antrenant. Apatra simfonie brahmsianã a su-nat monumental. Ne-a plãcut, înspecial, traseul emoþional „creio-nat” de dirijor (orchestra l-a „ur-mat” pas cu pas): prima parte, aavut consistenþa necesarã impul-sionãrii ºi evidenþierii elementu-lui tematic; partea lentã (a doua),s-a bucurat de un fond expresivbine articulat; scherzo-ul (parteaa treia), a fost, realmente, un joc,o glumã „bine spusã”, pentru cafinalul (o Passacaglie construitãpe o temã de coral bachianã) sãsune de o manierã ce a pus înprim-plan construcþii sonore im-punãtoare, de un dramatism ac-centuat.

În a doua sãptãmânã (26 oc-tombrie – 1 noiembrie 2015), de-dicatã Republicii Cehe, s-au de-rulat patru manifestãri: o prezen-tare a Orchestrei simfonice a Bo-emiei de Vest din MariánskéLáznì; un recital de chitarã sus-þinut de Oleg Sergeev, studental Conservatorului din Praga (laMuzeul de Artã); o întâlnire amelomanilor cu dirijorul MartinPeschik ºi violoncelistul Václav

Zák (în sala Filip Lazãr a Filar-monicii) ºi concertul de vineriseara, în care cei doi protago-niºti, ne-au oferit, alãturi de Sim-fonicul craiovean, douã lucrãrisemnate de Antonín Dvoøák(Concertul în Si minor ºi Simfo-nia nr. 8), iar în debutul serii lu-crarea „Wings” (Aripi), în primãaudiþie, a compozitorului con-temporan Ivo Medek, unul din-tre cei mai prolifici ºi interesanþicreatori cehi. Václav Zák este untânãr ºi deosebit de înzestrat vio-loncelist al genereþiei sale ºi uniscusit tãlmãcitor al Concertuluiop. 104 de A. Dvoøák, evoluândcu dezinvolturã ºi bunã cunoaº-tere a posibilitãþilor expresive aleinstrumentului. Simfonia nr. 8 înSol major, în accepþiunea dirijo-rului Martin Peschik, este o lu-crare ce-i permite sã-ºi etalezevirtuþile dirijorale pe care le po-sedã. Alura de conducãtor „deoºti” îi permite sã se exprime pespaþii largi, sã urmãreascã marilearcuiri, sã punã în relief sonori-tãþi individuale de timbruri in-strumentale ºi grupuri compac-te de instrumente, sã „puncte-ze” crescendo-uri ºi descrescen-do-uri abrupte sau prelungi; într-

Violoncelistul Stefan Jess-Kropfitsch ºi dirijorul Michael Zlabinger (foto: Daniel Guþã)

Violonistul Andreas Zinonos ºi dirijorul Yiannis Hadjiloizou (foto: Daniel Guþã)rte


provocãrile gândirii/filosofiei pentru Aurel PeraCartea lui Aurel Pera, in-

titulatã Structurilecognitive ale imagi-

narului arhaic (Eseuri de mito-logie ºamanicã ºi orientalã),apãrutã la Editura Tipo Moldo-va, Iaºi, 2014, în colecþia OperaOmnia, are ca referenþi ºtiinþificidoi cunoscuþi profesori de filo-sofie din România. Primul dintreaceºtia este academicianulGheorghe Vlãduþescu, cel maiapreciat specialist în filosofiaanticã ºi medievalã, celãlalt esteprofesorul univ. dr. Ionel Buºede la Universitatea din Craiova,cunoscut atât la noi, cât ºi înstrãinãtate pentru studiile saleasupra culturii române ºi asuprafilosofiei imaginarului. Am þinutsã menþionez numele celor doispecialiºti pentru cã ei dau ungir cu o greutate deosebitã pen-tru un autor ºi o carte care tre-buie luatã în seamã.

Având o pregãtire academicãîn filosofie ºi psihologie, AurelPera a fost mereu atras de ceeace am putea numi provocãrilegândirii ºi/sau filosofiei, fapt careeste demonstrat de studiile salepe teme care cuprind atât spe-culaþia filosoficã de tip euro-pean, cât ºi gândirea ºi/sau filo-sofia orientalã. Cartea pe care oam în vedere aici are o structurãextrem de ambiþioasã prin teme-le pe care le supune analizei, printimpul în care studiile au fostscrise care se suprapune cu oviaþã de intectual (din 1989 ºipânã în prezent). Ea reprezintã ºio radiografie a preocupãrilormajore ale autorului, dorinþa per-manentã a acestuia de a ieºi dinspaþiul gândirii ºi filosofiei eu-ropene pentru a regãsi o altãlume a gândirii ºi filosofie. Dacãar trebui sã gãsim o motivaþie aacestei orientãri, nu ar fi preagreu din moment ce filosofia eu-ropeanã (cel puþin cea anticã ºimedievalã) are ca rãdãcinã au-tenticã gândirea orientalã. Credcã cercetãtorii moderni ºi con-temporani ai culturii orientale artrebui sã nu uite cã aceastã ieºi-re din amnezie a Europei s-a da-torat în primul marelui poet ger-man Goethe. Acesta a cunoscutla bãtrâneþe splendoarea litera-turii sanskrite, în timpul cãlãto-riei sale în Italia (1786-1787), ceeace l-a determinat sã afirme maitârziu cã Sakuntalâ lui Kâlidâsaeste cea mai frumoasã dramãpoeticã a lumii. Aceastã aprecie-re este cu atât mai importantã,cu cât venea din partea celui maimare poet al Germaniei ºi printrecei mai mari ai lumii. Aprecierealui Goethe face parte din memo-ria recuperatorie a Europei, care,dupã pãrerea lui Paul Valéry(Eseuri aproape politice, tradu-cere ºi ediþie îngrijitã de MariusGhica, Editura Scrisul Româ-nesc, Craiova, 1999), este ºi dinpunct de vedere spiritual o pen-insulã a Asiei („un apendice oc-cidental al Asiei”). Mirajul Ori-entului pentru modernitatea eu-ropeanã seamãnã foarte mult cuo chemare spre origini, ceea ceface ca Orientul ºi Occidentul,cu toatã diferenþa lor semnifica-

tivã, sã se reântâlneascã mereupentru a întãrii un grad de rude-nie spiritualã. ªi acest efort nueste numai din partea unor cer-cetãtori europeni, ci ºi din par-tea unor cercetãtori orientali,cum este cazul lui Hajime Naka-mura (a se vedera lucrarea Ori-ent ºi Occident: o istorie com-paratã a ideilor, Editura Huma-nitas, 1997, Bucureºti), care ademonstrat cã dihotomia Orient-Occident este inadecvatã, fiindmai degrabã vorba de un binomOrient-Occident în care folosireadoar a normei ºi criteriului cultu-rii europene este inadecvatã.

Deºi cartea lui Aurel Pera nuse înscrie într-o anumitã direcþiemetodologicã, dupã cum aratãIonel Buºe în introducere, fiindalcãtuitã din eseuri, articole, stu-dii de o anumitã diversitate, eaare o structurã bine determinatãcare evidenþiazã preocupareaautorului pentru cercetarea gân-dirii orientale. Pe fondul preocu-pãrilor pentru mitologia ºamani-cã ºi gândirea orientalã, autorulînvestigheazã marele fenomen alculturii orientale cu ajutorul in-strumentelor psihologice, filoso-fice ºi de ºtiinþã a mitologiei.Cartea este alcãtuitã din patrumari pãrþi: Imaginar ºi raþiona-litate, Psihologia imaginaruluiºamanic, Psiho-ontica imagi-narului creativ ºi Imaginaruleducaþional. Peste tot se obser-vã acribia autorului în cerceta-rea unor fenomene atât de com-plexe cum sunt imaginarul, raþi-onalitatea, ºamanismul ºi fizicacunanticã. Este un efort al luiAurel Pera de a ieºi de sub tute-la modelelor de interpretare uzua-le ºi de a pune în acelaºi plandouã lumi culturale care, para-doxal, sunt atât de distanþate ºi,totodatã, atât de apropiate. S-arputea vorbi ºi de efortul puneriiîn scenã a unei alte imagini a ºtiin-þei, una care nu contrazice gân-direa religioasã ºi mitologicã. Fi-zica cuanticã ºi ºamanismul nuse aflã într-o relaþie de contra-dicþie, ci, mai degrabã într-o re-laþie de contrarietate. Ambele seaflã într-un ocean al libertãþii, încare gândirea trebuie sã renunþela tiparele care o mutileazã, exer-ciþiu traumatizant într-o lume alogicii lui Ares, dupã o expresiea lui Constantin Noica. Astfel,devenirea spiritualã a omului nuva mai fi doar suferinþa despuie-rii de sine ºi sãrãcirii prin trãireaabstracþiilor pure. O fizicã a spi-

ritului trebuie sã ducã, în cele dinurmã, la eliminarea suferinþei pro-vocatã de legi care dau bine doarunei gândiri raþionale. Un exer-ciþiu al acestei gândiri, doar înlimitele unei logici a violenþei, nupoate reprezenta decât un eºecîn înþelegerea complexitãþii ºi,paradoxal, a simplitãþii lumii omu-lui. Se pare cã omul european s-a înconjurat prea mult de lucru-rile sale ca ºi de conceptele sale.Eliminarea acestora va puteaduce cândva la o întoarcere înfirea autenticã a cuvintelor. Au-rel Pera ne aratã cã ºamanismulºi fizica cuanticã au mai multelucruri în comun, ceea ce repre-zintã o nouã aspiraþie epistemo-logicã. Trãirea ºi gândirea, privi-te în spiritului modelului „pânzeide pãianjen”, anuleazã diferen-þele ºi barierele dintre culturi ºidau acces omului la o lume auniversalitãþii.

Având o documentare adec-vatã temelor pe care le propuneprin cartea menþionatã, AurelPera reuºeºte sã uneascã o par-te din studile sale de-a lungulanilor într-o lucrare atractivã. Peurmele unor predecesori iluºtrii,autorul atinge un nivel de inter-pretare care creeazã pentru citi-tor interesul pentru lumea uneiculturi universale. Provocãrilegândirii/filosofiei pentru AurelPera par sã fie legate de ieºireadin tiparele uzuale, de o trecereîntr-o altã logicã în care silogis-mul aristotelic este doar un cazparticular. Cred cã efortul auto-rului se înscrie în ceea ce voiade fapt Constantin Noica printrecerea de la logica lui Ares lalogica lui Hermes. Aceasta ar în-semna poate chiar mai mult de-cât reîntoarcerea de la ontolo-gie la henologie ºi înnodarea„firului rupt” al gândirii preso-cratice, un rãu care a fost provo-cat de gândirea antropologicãde la Socrate încoace. Se remar-cã diversitatea abordãrilor teo-retice cu instrumente precisecare provin din calificarea auto-rului, din faptul cã acesta are opregãtire temeinicã în domeniulfilosofiei ºi psihologiei. Mai multdecât atât, Aurel Pera vede foar-te bine limitele filosofiei europe-ne care a fost prea mult preocu-patã de sine. El gãseºte, totoda-tã, reperele speculative care-iconvin pentru þelul sãu prin ra-portarea la mari gânditori, cumsunt Martin Heidegger, MirceaEliade, ªtefan Odobleja.

Având o mare disponibilitatepentru o gândire liberã, cu pre-cizarea cã are la bazã o mare di-versitate a lecturilor, o adâncimea ideilor ºi o luare în serios a cul-turii autentice, Aurel Pera ne pro-pune o carte extrem de serioasã,cursivã ºi atractivã. Ea poate ficititã cu plãcere ºi de nespecia-liºtii în filosofie, dar poate repre-zenta ºi un instrument util pen-tru cei care vor sã vadã dincolode cãrarea bãtutã a gândirii spe-culative europene. Este un mo-del paideic binevenit, în care in-struirea este un act liber asumatºi o bucurie a cunoaºterii.

nnnnn Ion Hirghiduº

un cuvânt, este un interpret care„mânuieºte” ansamblul cu impre-sionantã dezinvolturã ºi convin-gãtoare gesticã dirijoralã.

Sãptãmâna 2-8 noiembrie2015 a revenit Republicii Cipru:a început cu o prezentare a Or-chestrei simfonice a Ciprului dinNicosia (realizatã de ConstantiaElia), urmatã de un recital, la rân-dul sãu, tot neconvenþional (subforma unei discuþii libere între ceidoi interpreþi – Irimi Pericleons(vioarã) ºi Bianca-Maria Matei(pian) - ºi publicul din salã; în-tãlnirea dirijorului Yiannis Had-jiloizou ºi a violonistului An-dreas Zinonos cu melomanii;concertul orchestrei simfonice aFilarmonicii „Oltenia”, cu parti-ciparea celor doi protagoniºtiamintiþi. Programul serii a foststructurat pe douã mari capitale:lucrãri de compozitori ciprioþi,opusuri celebre din literatura mu-zicalã universalã. Din creaþia ci-priotã, am ascultat muzicã deAndreas Moustoukis („Octa-na”), Michalis Hadjiloizou (ba-let din opera „Epitafios”) ºi Yian-nis Hadjiloizou („Le valse de l‘a-mour”; „Servikos”); celelalte lu-crãri din program poartã semnã-tura lui Beethoven, Schubert,Ravel. Dacã în privinþa muziciicipriote ne putem exprima apre-

cierea cã este vorba de influenþatradiþiei culturale a Ciprului, pu-nând în valoare melodii ºi ritmurispecifice, în ceea ce priveºteabordarea lucrãrilor de Beetho-ven (Simfonia nr. 8), Schubert(Uvertura „Rosamunde”), sepoate spune un singur lucru ºianume cã modul de a interpretaaceste muzici trebuie sã vizeze,îndeosebi, claritatea discursului,„consonantizarea” sonoritãþii, însensul unui demers sonor de na-turã „oratoricã”, bine articulatîncã din faza incipientã, de acu-mulare treptatã a „perfecþiunii”sonore. De aici, o umbrã de în-doialã în privinþa capacitãþii deconlucrare a dirijorului cu or-chestra ºi de comunicare a vi-ziunii sale interpretative. Foartetânãrul violonist (de doar 17 ani),Andreas Zinonos, a surmontatcu destulã abilitate o problema-ticã tehnicã ºi de interpretare pecare o pune la „îndemâna” solis-tului o partiturã precum „Tziga-ne” de Ravel.

În concluzie, primele trei sãp-tãmâni ale amplului proiect al Fi-larmonicii „Oltenia” s-au dove-dit de bun augur, prevestind vii-toarele succese. Europa Season2015/2016 este în plinã desfãºu-rare...

nnnnn Geo Fabian

mese, scaune ºi o canapea, sur-prinde întreaga profunzime a uneilumi ciudate, vag paranoide. Fe-restrele ºi uºile în permanenþãmiºcare deschid perspective noi,în timp ce mustãþile supradimen-sionate ale funcþionarilor însãrci-naþi cu arestarea lui Josef K. par aevoca spiritul filmelor mute de laînceput de secol.

Emoþia organizatorilor a fostpe mãsura evenimentului – oarecum va primi un public obiºnuitcu montãri ºi sonoritãþi clasice

(pentru care un opus târziu ver-dian precum „Otello“ reprezintão piatrã de încercare), cum va re-acþiona în faþa unei lucrãri con-temporane? Curiozitatea ºi pre-cauþia fireºti începutului au lã-sat, la final, locul entuziasmului– aplauzele generoase ºi reche-mãrile repetate au spus totul:„Procesul“ a avut loc, iar verdic-tul a fost unul favorabil Prezen-tului.

nnnnn Ivona Hristescu

Violoncelistul Václav •ák ºi dirijorul Martin Peschik (foto: D.Guþã)


Metoda

Cum existã o cale în to-tul, are ºi Monica Lo-vinescu o metodã de

lucru. În ceea ce scrie, agitat maitot timpul, nesatisfãcãtor, cum orecunoaºte din când în când. Eibine, are o metodã, deloc inven-tatã, foarte simplu de descoperit,preluatã de foarte de jos, s-arpãrea: este „þipãtul” (515). Prinanalogie, te trimite la creaþia ex-presionistã, la o picturã a lui Ed-vard Munch, Þipãtul, de împo-trivire la neliniºte ºi izolare. Evi-dent, comparaþia nu este în totulrezonabilã. Existã ceva profetic ºiaici: strigãtul permanent, în plinsau, cel mai adesea, în gol, înpustiu. E ºi ceva popular, sãrbã-toresc, în perspectivã formalã,pentru cã þipãtul se vrea auzit,oriunde, oricând, prin ºi cãtre ori-cine. Dar el are substanþã gravã,iar dacã devine ironic sau sarcas-tic, cadrul rãmâne dramatic, chiarºi tragic. Monica Lovinescu afost o Voce, un Glas, umplut cuatâta conþinut cât i-a fost dat saua putut primi.

Ea are voluptatea patetic-su-ferindã de a ironiza. Tehnica eistã aºezatã pe fixarea cuvântuluireprobabil. Scrie-rosteºte pole-mic, face pamflet cu materialulclientului.

Are vagi preocupãri propriu-zis metodice. Când facem lucrulînceput prin citit ºi sfârºit în scris,ce ar conta mai întâi sau, în totcazul, între actele de esenþã?Când citim, se constatã, „Depin-de de ce cãutãm anume.” (133)Sã nu ne aºteptãm de la MonicaLovinescu la teorii asupra meto-dei. Termenul metodã abia dacãîi iese în cale. Nu-l explicã nici înparticular, cu atât mai puþin îngeneral. Doar, dacã-l foloseºte, îlcalificã. A numi ºi a califica rã-mân acte critice suficiente, impre-sii, pãreri, desigur raþionalizate,mãsurate, livrate pentru a da sea-ma în conºtiinþã, ca atare de cre-ditat sau nu. „Metoda de care seslujeºte Orwell este exemplarã.”(139), ni se comunicã. Chiar ºipluralismul metodic este tratat înacelaºi mod: „Dar nu e singurametodã de care se slujeºte Mro-zek pentru a face saltul în gro-tesc.” (183)

Comentatoarea deþine cunoº-tinþe procedurale de discurs, lepoate ºi recunoaºte explicit, lemãsoarã eficienþa ºi le constatãcritic originalitatea, mereu secun-darã, întrucât ea sprijinã mãsuraefectului. „Metoda lui ThierryMaulnier de a introduce realitãþi

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Monica Lovinescu:scrisul vieþii, viaþa scrisului (II)prezente în tipare vechi nu esteineditã…” (167), þine sã precize-ze. Monica Lovinescu chiar oadoptã. Modul ei de a scrie odezvãluie ºi explicit. În ameste-cul de jurnal, memorial, ficþiune,perspectivã retrospectivã de în-þelegere, aceastã ultimã compo-nentã vedem cã o conþine.

Monica Lovinescu a fãcutslujbã sau profesie de credinþãde umanist. Este, în felul sãu, oumanistã. Umanismul ajunge laea criteriul aplicat consecvent,chiar dacã alunecã spre o anumereligiozitate eticã ori eticistã. Is-toria, contextul, obligã, iar noble-þea rãmâne de a-l înþelege ºi acþi-ona cu dreptate ºi spre îndrepta-re. ªi scrisul este în acest orizontistoric secundar, ca un efect su-pus unei cauze reprezentând fi-inþa, omul. „A rãmâne un om, de-a lungul stalinismului, a fost maiimportant decât a fi un scriitor.Nu s-a mai scris cu condeiul, s-ascris cu întreaga fiinþã.” Tãcere,sertar, supravieþuire: sunt trei cla-se de a fi ºi a comunica, dincolode care omul dispare.

Monica Lovinescu este uncorector etic, umanist, aplicatcontinuu, indiferent de domeniulde existenþã ºi culturã, de trãireºi cunoaºtere. Se sesizeazã dinpropriul oficiu sau se instituiereactiv, ca hârtia de turnesol, în-cearcã sã rãspundã provocãrilormari ale istoriei. Iat-o stârnitã fi-resc ºi de vãduva abuzivã a omu-lui politic Grigore Gafencu, trã-dãtoare a soþului, în publicaþiacare exportã propaganda naþio-nal-comunistã, Glasul Patriei.Gafencu este lãudabil ca om po-litic, care acþioneazã într-„o vre-me în care a rãmâne om se con-fundã atât de deseori cu sacrifi-ciul însuºi” (381). Atitudinea ºialtitudinea în vremuri de mare cri-zã sunt, ne spune ea, ofensive înmoduri defensive. Cucerirea iachipuri de apãrare ºi rezistenþã.Umanismul ca sacrificiu, iatã ca-lea, metoda, cauza ºi scopul acþi-unii Monicãi Lovinescu însãºi.

Seismograme, Humanitas,1993, include perioada 1972-1977,de la închiderea parþialei, scurteiºi falacioasei „liberalizãri”, pânã laultimul mare cutremur teluric. Ti-

tlul sugereazã ºi metoda, una sim-plã, a înregistrãrii, fidelã ºi gra-vã, în sens larg fiind vorba dedocumentare. O aflã ºi la filosofulNoica, nu-mi dau seama dacã nu-mai aici, explicit: „Pentru un bio-graf al cuvintelor de sensibilita-tea lui Noica, pentru un seismo-graf (s. m.) al lor, o atare confuziepare într-adevãr de neînþeles.” (95)Seismografia, iatã, nu garanteazãabsoluta fidelitatea, purul adevãr.Noica i se pãrea ajuns un fel depropagandist al lui Ceauºescu, în3 aprilie 1974, când era limpede cãdesprinderea sa de Moscova nuera în linia Budapeste-Praga, din1956 ºi 1966.

Monica Lovinescu descope-rã foarte simplu metoda, parado-xalã, constatatã de Al. Paleologula Gogol ºi I. L. Caragiale („meto-da e aceeaºi”, 36), anume „de a fitratat toate aceste irealitãþi cumijloacele (aparente) ale realismu-lui” (37), cum noteazã Paleologu.A simula sau formaliza irealismulca realism, a concede realismulfãrã limite, iatã o abordare pe careºi ea o adoptã, ca spectatoare aregizorului Lucian Pintilie. Nu lafel va proceda cu literatura vie,contemporanã, în curs de facere.

Monica Lovinescu poateprimi sfaturi metodice ºi de la unsupus al regimului comunist caVictor Eftimiu. Sosit la Paris, el îºiexplicã laºitatea ca replicã la te-roarea publicã, marcând diferen-þa de locaþie a acþiunii: aici, înOccidentul democratic, „Nu sun-teþi destul de tari – mi-a spus –voi care vã aflaþi aici, trebuie sãatacaþi fãþiº, nu aºa, cu nuanþe,delicateþe… Dac-ai ºti ce-i înþarã!…” (40). Se vede cã nu preaasculta el þipãtul Vocii radiofoni-ce de la Free Europe.

Critica stalinismului, veghea-tã ºi stãvilitã de cenzurã, „e uni-ca metodã de a trece cu adevãratpragul, dacã nu spre un tip desocietate liberã, cel puþin spreuna de tip dictatorial” (61). Cândregizorul Horea Popescu „ghilo-tineazã” piesa Danton de CamilPetrescu, metoda de a-l înstrãi-na pe autor ºi totodatã de a-i în-toarce pe dos opera ajunge a fireprobatã: „La vremuri noi, ºi la«om nou», metode noi.” (115)

La Alain Besançon, în Êtrerusse au XIX-ème siècle, desco-perã o „analizã spectralã” la Ce-ide fãcut? de Cernâºevski (rusulprin care, spune ea, „arta nu maieste decât o metodã pedagogic-revoluþionarã”, 145), pentru a aler-ta asupra faptului cã „astfel demetode” regenereazã realismulsocialist.

Niºte „metode ale represiuniiclasice” (200) sunt indexate înpoliticã.

Textologia are capcanele ei, înprincipiu nu ajunge o cale reve-latoare. „Sã revenim la texte –metoda cea mai simplã ºi cea maipuþin întrebuinþatã în România oride câte ori se organizeazã cam-panii de calomnie.” (233) Dar elu-darea textului ar duce la dreptateºi adevãr? Se pare cã textul estesupus contextului… Seismogra-me denunþã insuficienþa rezisten-þei culturale. Disidenþa, va preci-za Monica Lovinescu, nu poatefi altceva decât îndepãrtare ºiîmpotrivire faþã de starea ante-rioarã.

Textele adunate-n carte nusunt aidoma cele de la Radio „Eu-ropa Liberã”. Încã o datã se vedegrija primã faþã de context, textulfiind secundar. Ele, textele, apar,aºadar, autocenzurate. Atunci,dar ºi acum, prin descenzurare,care ar fi un fel straniu de recen-

Volumul Elizei Macadan„ transcripturi dinconºtient” debuteazã

cu un poem bine articulat, de osensibilitate tãioasã, o sensibili-tate care se vede ca fiind a scrii-toarei, proprie scrisului, scriitui-rii ei: „corabia asta /nu va ajunge/niciodatã/ la mal/ la bord/ nuavem/ nicio busolã/ SteauaPolarã/ e mereu în acelaºi loc/aratã un nord inexistent/...../ darcorabia asta/ nu va ajunge/niciodatã/ la mal”.

Cu toate acestea, corabia, saucãrãbiile ajung la mal, adicã mizapoeziei devine mai transparentã,sondarea inconºtientului, aduce-rea la luminã a subconºtientului,dar totul în manierã lucidã prinscriiturã, prin scris. Prin scristranspare si senzualitatea de carevorbeam mai devreme: „munþii/au cãzut/ în genunchi/ marea se

zurare. Memorie, nu pact cu ier-tarea, iatã deviza autoarei, sim-plã, dacã nu ar fi ºi simplistã. Pen-tru cã memoria este mijloc, ea nupoate fi scop, iar corelarea ei seface cu uitarea, cu pierderea desine mai precis, aºadar cu uitareainvoluntarã. Iertarea are un fel decorelativ în pedeapsã.

Autoarea cunoaºte suficien-te metode ale rãului, ba chiar alerãului cel mai rãu. „Existã maimulte metode de a ucide un om ºise poate afirma cã Ovidiu Cotruºn-a murit de moartea lui cea bunã,venitã la vremea ei.” (242) Din-colo de greaua închisoare, depersecuþiile de dupã „eliberare”,aº spune cã sunt, de fapt, multmai neºtiute cãile morþii, iar moar-tea bunã rãmâne, poate, doaraceea închipuitã ca fiind bunã.Biblic, din „Facere”, moartea esteo pedeapsã rãscumpãratã doarprin acordul celui care o adminis-treazã, Atotfãcãtorul. Restul esteconjuncturã sau/ºi conjecturã dedincolo de aspiraþie ºi, fireºte,inspiraþie.

Sã mai semnalez, tot din Seis-mograme, cã, în ordinea perspec-tivei, concepþiei, metodei, ruptu-ra omului de el însuºi, constatãde criticii ruºi antisovietici, ca depildã Nadejda Mandelstam, îi vasugera lui Sorin Alexandrescu untitlu ºi o dispoziþie. În fine, sãconsemnez ºi faptul cã „experi-mentul”, atât cât îl percepe ºi pri-cepe foiletonista culturalã, esteunul reprobat ºi aparþine roma-nului lucrat în colectiv, între sauprin autor, editor, cenzor, even-tual critic ºi coleg de branºã.

*Din eseul Radiocritica: Mo-nica Lovinescu ºi Virgil Ierunca

scrieri din (sub)conºtientrevarsã/ în hohote/ peste buzecrãpate de cer/ zãpezile/ nu le maiºtiu/ nu mai cad/ scânteiazã ºifumegã/ înapoi e arheologie/colecþia ta.”

Onirism, suprarealism, post-modernism ºi trãire autenticã seamalgameazã într-un poem, încare, complexul tatãlui, dacã îlputem numi asa, este evident:„rãnitã/ privesc dedesubt/ pierdbãtãliile cu somnul / sãrut mâini-le tatei/ când el moare încet/ câteun minut pe zi/ºi-mi lasã mie viþade vie pentru care a trãit/ iarnapãtatã de sânge/ vine ca un pumnîn stomacul gol/ la radio ascultversurile mele/ plânsul/ cu rost.”

Poezia „plânsul cu rost” aremulte cotloane de descoperit, de

redescoperit, iubirea are mai mul-te faþete, faþete care fac ca moar-tea sã se arunce din turn: „nuºtiu/ cum va fi/ casa noastrã/ dar/mã vei cãuta/ pe dupã coloane/îmi vei lãsa flori/ în firide/ la mie-zul nopþii/ vom privi/ moarteacare se aruncã/ din turn.”

Dacã vorbeam de influenþe,momentul prezent ºi trendul po-etic actual e ºi el prezent: „iarnase þine de oraº/ dezlãnþuie tropii/peste tabela de sosiri plecãri/exorcizatã carnea mea/ înrugãciune/ la capela dinaeroport.” Se observã chiar sihykuuri moderne, sau un fel deaforisme foarte compactate: „mãracordez/ la tic tac-ul mut/ altimpului meu”.

Se realizeazã ºi o metapoeziepentru cã scrisul autoarei estefoarte conºtient de sine: „cineva/îmi scrie/ pe pereþi / în întuneric/poeme captive/ eu sar/ direct înpicioare/ respir cu plãmânii tãi/merg cu mâinile tale/ scriucuvintele/ tale mã eliberez/ întorcpagina.” Acesta este ºi un su-perb poem despre alteriatate, de-spre altul despre celãlalt ºi de-spre poezie.

Goliciunea este extrem de sen-zualã, are transparenþe, o memo-rie proprie ºi gust de cafea tur-ceascã: „goalã / fãrã memorie /învãþ fiecare zi / mirosuri de ca-fea turceascã / sau câmp înflorit/stau întinsã pe spate / sculptezla fel de iute ca gândul / prin noriialbi de pietrasanta /în aºteptareaploilor de stele.”

nnnnn Cristina Gelep

Ion Þuculescu - Noaptea salcâmilor


S-a spus de multe ori cãscriitorul cu cea mai den-sã postumitate, din 1990

încoace, este Ion D. Sîrbu. Suntaduse drept argumente, în primulrând, cele mai bine de zece cãrþiºi studii tipãrite despre viaþa ºiopera sa. Între autori: Elvira So-rohan, Nicolae Oprea, DanielCristea Enache, Antonio Patraº,Mihai Barbu, Clara Mareº, TomaGrigorie, Lelia Nicolescu, SorinaSorescu ºi, cu voia eventualilorcititori ai acestor rânduri, sub-semnatul. Mai mult, NicolaeOprea precizeazã în cartea sa, IonD. Sîrbu ºi timpul romanului, cãºi multe teze de doctorat au avutdrept obiect de cercetare temedesprinse din opera lui, nemaizã-bovind asupra numeroaselor ar-ticole, studii, eseuri, prefeþe pu-blicate în periodicele de culturãsau în cãrþi în rãstimpul unui sfertde secol. Operele lui Sîrbu, înspecial cele postume, dar ºi mul-te din cele antume, au înregistratreeditãri. Au fost organizate, tot-odatã, colocvii cu prilejul unoraniversãri ºi comemorãri legate denaºterea sau de moartea scriito-rului, au fost editate Caiete aleacestor colocvii, în special alecelor organizate la Craiova sauPetrila, cele douã oraºe care sunt,credem noi, cele mai importanterepere în biografia ºi scrierile luiIon D. Sîrbu. La Petrila, locul naº-terii ºi copilãriei sale, a fost des-chisã, în urmã cu douãzeci de ani,Casa memorialã „Ion D. Sîrbu”,original de inspirat îngrijitã deartistul Ion Barbu. În fine, de pu-þinã vreme au fost publicate, prinstrãdaniile lui Toma Velici ºi aledoamnei Elisabeta Sîrbu, operelecomplete, cu sprijinul AcademieiRomâne. Din pãcate, probabil dincauza tirajului redus, respective-le volume ce conþin inclusiv des-tule texte inedite, nu au ajuns înmâinile criticilor literari ºi ale citi-torilor fideli, fapt ce le menþine înmod nedorit într-un con de um-brã.

Când am spus cã NicolaeOprea afirmã cã opera lui Ion D.Sîrbu a fost material de cercetareinclusiv pentru doctoranzi (douãdin cele mai cunoscute cazuri fi-ind al universitarului ieºean An-tonio Patraº ºi ale profesoruluiMihai Barbu, petroºenean origi-nar din Petrila), m-am gândit lavolumul Ion D. Sîrbu ºi timpulromanului, publicat în 2000 ºireeditat în 2015, la origine, de ase-menea, o tezã de doctorat. Auto-rul a procedat la reeditarea cãrþiivizând, în primul rând, o revenirela temã:

„Reeditarea acestui studiumonografic, consacrat unui scri-itor exemplar redescoperit înpostumitate, ar fi vrut sã marche-ze 95 de ani de la naºtere ºi 25 deani de la moartea sa (împliniþi anultrecut). N-a fost sã fie, din diver-se pricini.”, scrie Nicolae Opreachiar în incipit-ul cãrþii (Notãasupra ediþiei, p.5). Perfect ade-vãrat, dar la fel de adevãrat estecã Nicolae Oprea era aºteptat, totcu prilejul menþionat, sã aparã cuo a doua carte, Ion D. Sîrbu –revanºa postumã, evenimentamânat, cum a dat de înþeles cri-ticul, pentru anul 2016. Era aºtep-tat cu atât mai mult cu cât aceas-tã nouã carte despre Sîrbu estedovada unei abordãri originale –în fapt, o criticã a criticii –, anali-za tuturor cãrþilor publicate de-spre Ion D. Sîrbu pânã în momen-tul de faþã.

O abordare ºi o tratare origi-nale constituie, însã, ºi prima car-

viaþa ca literaturãte – poate singura încercare detratare exhaustivã a operei lui Sîr-bu. Rostul ei imediat – ºi acumne referim la a doua ediþie, publi-catã de Editura „Biblioteca” dinTârgoviºte, este unul care l-a pre-ocupat mult timp pe NicolaeOprea, deºi nu decisiv în postu-mitatea criticã a lui Sîrbu: „… [Sã]revin la scrierea numelui Sîrbu,în loc de Sârbu cum propuneamîn deceniul trecut. Îmi întemeiamopþiunea pe semnãtura iniþialã ºipe actele de identificare (certifi-cat de naºtere, foi matricole, di-plome de absolvire) care confir-mau aceastã grafie. Documentepe care le-am consultat în arhivafamiliei – prin bunãvoinþa doam-nei Elisabeta Sîrbu – ºi la Casamemorialã din Petrila natalã, pa-tronatã de pasionatul ºi inventi-vul Ion Barbu. Cum se vede, nuam reuºit sã conving opinia pu-blicã (ºi criticã).” (id.). Motivulinvocat de Nicolae Oprea: nevo-ia de a se alinia „opþiunii impuseeditorial, spre a evita confuzililedin istoria literaturii române.”Aºa este: operele lui Ion D. Sîr-bu, în regimul trecut (când literaâ din a era admisã doar în grafiacuvântului român ºi a celor dinfamilia lui) fiind publicate cu gra-fia Sîrbu, formã graficã ce s-aperpetuat ºi dupã 1989.

Ion D. Sîrbu ºi timpul roma-nului este rezultatul unei abor-dãri frontale totale, începând cubiografia scriitorului ºi încheindcu câteva ecouri critice sub for-mã succintã (titluri de cãrþi undelucrarea sa a fost menþionatã).Atrag dintru început atenþia pa-siunea pentru cercetarea docu-mentelor, exactitatea informaþiei,scrupulozitatea detaliului ºi acri-bia demersului critic, autorul lã-sând impresia cã nu vrea sã-i sca-pe nimic din ce poate se aduna ºianaliza. Colaþionarea datelor bi-ografice, într-o cronologie stric-tã, de mare utilitate pentru oriceistoric preocupat de viaþa lui Sîr-bu, se finalizeazã într-o imaginecompletã. Judicios organizatã pesubcapitole, aceastã primã parteintitulatã „Romanul vieþii”. Bi-ografia unui proscris, urmãreº-te, cu lux de amãnunte, toate eta-pele vieþii lui Sîrbu, adicã origi-nea, formarea intelectualã, fron-tul ºi studiile universitare, perioa-da clujeanã ºi cea bucureºteanã,anii de detenþie, viaþa dublã trãi-tã la Craiova. Ritmul rapid, dardeloc sufocant, în care se suc-ced informaþiile, care de care maiincitante, captiveazã atenþia, înpofida multitudinii datelor. Nico-lae Oprea valorificã scrupulos,cum spuneam, fiecare document,fie de stare civilã, de studii, dintimpul satisfacerii stagiului mili-tar, la Timiºoara, al anilor pierduþipe frontul de est, fie documentejuridice ori autobiografice ºi lite-rare. Autorul a profitat (ºi) de fap-tul cã la Piteºti se aflã ArhiveleMinisterului Apãrãrii Naþionale,el fiind astfel cel dintâi care a ofe-rit date exacte cu privire la sta-giul militar ºi prezenþa lui Sîrbupe front, între 1941-1944.

Alt capitol, care se opreºteanalitic asupra operei antume,este Literatura dramaticã. Oco-litã în general de criticã dupã1990,fiind consideratã retoricã ºi înparte convenþionalã, dramaturgialui Sîrbu nu este nici expediatã,nici minimalizatã, ci analizatã cuatenþie, relevându-se oportunita-

tea în epocã precum ºi valoareaunor piese ca Arca Bunei Spe-ranþe, Pragul albastru, Iarnalupului cenuºiu, Bieþii come-dianþi ori Simion cel drept. Numai puþin adevãrat este cã Ion D.Sîrbu a putut rãzbate mai uºor, încondiþiile înãspririi cenzurii comu-niste, ca dramaturg ºi mai puþinca prozator, unde a întâmpinatdificultãþi ºi chiar interdicþii depublicare. De asemenea, autoru-lui i-a folosit atât experienþa decronicar dramatic la revista Tea-tru (1956), cât ºi activitatea desecretar literar, vreme de nouãani, la Teatrul Naþional din Craio-va. Douã din cele trei volume deteatru – Arca Bunei Speranþe(1982) ºi Bieþii comedianþi (1985)– au fost rãsplãtite cu PremiulAcademiei ºi cu premii ale Uniu-nii Scriitorilor. Cã teatrul lui Sîrbua cãzut, pe nedrept, în desuetu-dine dupã 1990, o dovedeºte ºiabsenþa montãrilor de atunci în-coace. Nicolae Oprea conchidevalorizând:

„Cert este cã dramaturgului nui-a lipsit forþa de construcþie înteatru ºi, ca un adevãrat meºte-ºugar al scenei, a ºtiut sã îmbinetradiþia cu modernitatea. Origina-litatea textelor dramatice nu serezumã la forþa de construcþie apersonajelor feminine. Ea derivãdin modalitatea simbolistã devalorificare a temelor – fie ele desorginte istoricã sau meditaþiicontemporane civico-etice – darºi din valenþele retorice propriu-zis textuale: acurateþea limbaju-lui, vivacitatea dialogului, fiorulliric sau, dimpotrivã, nota umo-risticã a replicior.” (op. cit., p.135). Sunt judecãþi de valoare jus-te emise asupra meritelor drama-tugiei lui Ion D. Sîrbu.

Însã nu doar meºteºugar sedovedeºte Sîrbu în proza lui, maiales în cea postumã. Dacã volu-

mele antume De ce plânge mamaºi Povestiri petrilene, publicateîn prima jumãtate a deceniului opt,se apropie ca modalitãþi ºi valoa-re de dramaturgie, odatã cu ªoa-recele B ºi alte povestiri (1983),dar ºi mai mult cu Dansul ursu-lui (1988) începe sã se manifestespiritul subversiv al scriitorului.Romanul Dansul ursului a fost,de altminteri, mutilat de cenzurã.Critica antitotalitarã ºi predilec-þia pentru satirã nu au mai fostþinute în frâu ºi ultimele romane– Adio, Europa! ºi Lupul ºi ca-tedrala au fost interzise de la ti-par, o parte din manuscrisul celuide al doilea dispãrând efectiv dinediturã. Timpul romanului, capi-tolul central al cãrþii, ne înfãþiºea-zã operele de gen, cum era deaºteptat, drept un loc geometrical creaþiei lui Ion D. Sîrbu. Aces-ta se ocupã de scrierea ultimelortrei romane începând din 1982,când, la 13 august, menþioneazãcã a isprãvit prima parte a luiCandid în Isarlâk, ceea ce, ulte-rior, trecând prin faza La condi-tion roumaine, va deveni Adio,Europa! Predispoziþia satiricã,întorsãturile ironice, semnificaþii-le parodice, „turnura hiperbolicãa discursului narativ”, numele ri-dicole caracterizante, falsitatea,venalitatea ºi parºivenia perso-najelor din viaþa politicã a „epo-cii de aur”, intrã acum în plinãacþiune, dupã cum observã Ni-colae Oprea. Distopia Isarlâkuluieste împinsã spre un apogeu in-suportabil, mai cu seamã pentrucei care se recunosc sub mãºtilesubþiri ale unor personaje. Este olume îndemonitã din vremea pac-tului cu diavolul. Criticat de per-soane importante ale scenei lite-rare ca fiind un roman dezlânat ºiprolix, Adio, Europa! este lãudat,simetric, de alte voci critice. Ni-colae Oprea pãstreazã mãsura,

apreciind romanul la adevãrata luivaloare:

„Roman politic în esenþa sa,prin necontenitul discurs antito-talitarist, Adio, Europa! este deo-potrivã roman social, în buna tra-diþie a prozei româneºti de mora-vuri […]. Departajarea tipologi-cã operatã de noul acuzator al„ciocoismului” impune douã ca-tegorii sociale paralele, din punctde vedere moral. De o parte „fa-narioþi” autohtoni lipsiþi de scru-pule; de cealaltã, umilii cu simþmoral angrenaþi forþat în mecanis-mele sistemului, din care încear-cã sã evadeze.” (ibid., pp. 195-196). „Simbioza dintre esteticã ºimoralã” constituie fundalul pen-tru „luciditatea spiritului creatorneîngrãdit” din care derivã „dic-þiunea epicã”, concluzioneazãNicolae Oprea.

Ca o idee generalã, criticul sta-tueazã cã „Literatura lui Ion D. Sîr-bu este o literatura suferitã, îndu-ratã, urmarea unei adânci suferin-þe fizice ºi morale. Textul este înþe-les ca «suferinþã lucidã a adevã-rului»”. Pentru Sîrbu adevãrul seaflã în viaþã ºi de aici trebuie sãtreacã în literaturã deoarece, dupãcum a spus chiar el, adevãrataoperã a fost chiar viaþa lui.

nnnnn Ioan Lascu

Ion

Þu

cu

les

cu

- T

ote

m în

câm

p


haiku-uri

Bernhard Widder s-a nãscut în 1955 la Linz, locuieºte în Viena. Scriitor, arhitect,curator de expoziþii (printre alþii, alãturi de Elisabeth Nowak-Thaller: Ahoi Her-bert! Bayer und die Moderne (Atenþie, Herbert! Bavaria ºi Modernismul), Mu-zeul de Artã Lentos din Linz, 2009). A predat literaturã la universitãþi din StateleUnite ale Americii, Columbia ºi la ªcoala de creaþie literarã din Viena. Lecturipublice la o serie de facultãþi din Mexic. Din anul 1987 participã la festivaluri deliteraturã din America de Nord ºi cea de Sud, Europa, recent ºi din Mysore, statulfederal Kamataka, India (2010); Galaþi, Brãila, Maliuc/ Delta Dunãrii, România(2010/11); Szentendre, Ungaria (2011). Cele mai recente apariþii: Ahoi Herbert!Bayer und die Mo-derne (Atenþie, Her-bert! Bavaria ºi Mo-dernismul), antolo-gie/ monografie (edi-tor, împreunã cu E.Nowak - Thaller,2009); Handgerede/Slang of Hands (Vor-bãria Mâinilor), po-eme, englezã-germa-nã (2009); Gary Sny-der, Myths & Texts(Mituri ºi Texte), po-eme, englezã-germa-nã (traducere ºi post-faþã, 2010).

nnnnn BERNHARD WIDDER

Bernhard Widder, Maliuc, Delta Dunãrii, 30 mai 2011Foto: Petar Tschuhov, Sofia

*distanþã ce duce pe trei cãrãri,limitatã la scânduri de lemn albastre,nisip,câþiva plopi, încãrunþiþi de praf

*marginea pãdurii la graniþa ucraineanã,în faþã o pãºune ºi cai sãlbatici,armãsari, iepe, mânji cu picioare lungi cao fetiºcanã

*descoperit, vãzut pe deplin proaspãt:luminã, arºiþã, lipsã de timp de jumãtatede zi,dar a trebuit sã mã întorc în amurg

*vaci, viþei, tãuraºi, revin în sate.imaginea Indiei, acum un an,vacile sunt mai mici acolo.

*chiar ºi-aici, la capãtul Europei,indicatoarele rutiere sunt bilingve,în alfabetul latin ºi chirilic

*de ce am fãcut fotografii?sã-i fiu de ajutor memoriei, de dragulartei?nicio aromã nu va dãinui

*vacarmul oraºului, cuvinte, traduceri,

cu zece zile în urmã nu ºtiampe ce lume mã aflu, înviorat, senin

*bisericã ortodoxã în Maliuc,recent pictatã în stil neo-bizantin,tânãrul preot în haine de camuflaj depescar

*prima noapte rãcoroasã în Delta Dunãrii,searã de haiku în jurul unui foc straºnic,idee a poeþilor Peter ºi Petar

*colaj de voci nãtânge,chiar ºi frânturile sunt dizgraþioase.pentru ce am aflat nu existã cuvinte aici(Viena, 16 iunie 2011)

frunze, fremãtând sub o rafalã de vânt,ploaie subitã, încã o palã de vânt,cum sã deosebeºti ploaia de vânt?

*un claxon rãsunã în depãrtãri,plouã neîntrerupt,vântul îngânã o altã melodie

(Viena, 19 iunie 2011)© B. Widder, iunie 2011

Traducere din limba englezãde Roxana Ilie

Mai mult în viena

viena îmi pare iarãºi strãinã,douã sãptãmâni ºi sunt pierdut,briza printre sãlcii, malurile Dunãrii, aici

*dunã turtitã, grindulcãrãri aspre de nisip, câmpia întinsã,furtuni venind de nicãieri

*o dupã-amiazã nesfârºitã cândtimpul a dispãrut,pãsãri negre lunecã în depãrtãri

*orizontul e mai larg decâtce pot cuprinde c-o miºcare,arºiþã aridã, învioratã de vântul bicicletei

*liniºtea dupã-amiezii la Letea,un jeep cu numere de Viena huruie pedrum,oare de ce

*bicicleta veche de munte, pentru cãrãrianevoioasevitezele nu sunt reglate, o frânã m-alãsat,dupã câþiva km ºi mãdularul mi-a amorþit

privesc în jur de la nisip la pãdurila orizont, nici þipenie de omnaturã nu-i un termen folosit

*Rosetti, localitate de frontierã,cimitir pe-o dunã de nisip,zid întins de scânduri albastre

Haiku în maliucpeste apã, o casã din stufaplecatã spre stânga,douã pãsãri pe urmele mele, o vocerãguºitã

*stânci ºi sãlcii, braþul Sulina,apã seninã ca-ntr-un lac,pe mine m-au întrebat pãsãrile?

*cra cra în vãzduh, un sunet de pasãrenevãzutãce zboarã în cerc, el s-apierdut, la fel ºi interesul

*sãlcii mari, ramuri frânte,sticle de plastic aduse de ape,penumbre ascuþite printre copaci

*la umbra unei sãlcii,mã întreb dacã pãsãrileprudente mã vor pãta cu excremente

*lac liniºtit, freamãt de trestiedeodatã un zid de voci tinereþipã minute întregi

*patru pãsãri negre zboarã-ncolonate,soare de searã cade pieziº pe mâna meastângã,cu mâna dreaptã scriind în umbrã

*vocile-n crescendo formeazã iarãºiorchestrã invizibilã, cine-idirijorul, pitit între trestii?

(Maliuc, Vest, 30 mai 2011)

etanoia unui raeceptor moris l - revista mozaicul · man, dumnezeu s-a nãscut în exil, alãturi...

Documents