„... nu trebuie sã ne îndoim cã ºi cuvintele, la fel cu imaginaþia, pot fi cauzã de multe ºi mari erori, dacã nu ne pãzim bine de ele“ Spinoza

REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL IX, nr. 2 (94), februarie 2011 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI

Editor:

• AsociaþiaCulturalã

HELIS

Scriitori ialomiþeni de azi

BALADIERULde ªerban Codrin

sau Salvarea din deºertãciune

TITI DAMIAN

ªerban Codrin este omul pecare trebuie sã-l iei aºa cum e,nu cum vrei tu sã fie. Te supãrãori se supãrã printr-un cuvânt,sau printr-un gest neaºteptat.Te întâlneºti altãdatã cu el ºiîþi strânge mâna cu unentuziasm nedisimulat. Cu multtimp în urmã, m-a þinut, petelefonul lui, mai bine de ojumãtate de orã pentru a-miargumenta ce-ar trebui sã maifac ca o carte a mea sã fie„mare”, ca sã folosesc o vorbã

de-a lui. Acum câteva zile însã, era cât pe-aci sã iasãscântei dintr-un telefon...

Poþi sã te superi pe omul Codrin - ºi în aceastã privinþãnu este zgârcit în a-þi oferi motive - dar, dacã eºti onest,nu te superi pe opera lui. Subliniez: opera, pentru cãhaiku-urile lui sunt modele ale genului în limba rãmânã,pentru cã „Testamentul din strada Nisipuri” e o carterarã, pentru cã „Antologia scriitorilor ialomiþeni” esteo întereprindere unicã, pentru cã se bate ca un leu sãaminteascã românilor de câte ori are ocazia despregenialul Budai Deleanu (fapt pe care-l apreciez din toatãinima!), dar mai ales pentru „Baladierul”, o carte profundã,dupã cum voi încerca sã dovedesc mai jos. Cãlinescu afost marginalizat, ºi încã azi unii îl mai denigreazã ca om,dar îºi frâng dinþii în monumentala sa „Istorie...”. EugenLovinescu a rãmas o viaþã întreagã profesor de liceu, i-afost blocat accesul la Universitate, la Academie, dar denumele sãu se leagã modernismul românesc...

Cu Maestrul (voi justifica!) ªerban Codrin e bine sãstai de vorbã numai în scris, mai precis cu scrisul lui.Altfel, riºti o polemicã din senin din care n-ai sã ieºidecât „jumulit” (ca sã folosesc un eufemism conciliant).Aºa cã, având volumul de poezii Baladierul în faþã,dezbrãcat de omul Codrin, poþi sã-l „pãtrunzi” în liniºte.Cum procedez ºi eu acum...

Volumul de poezii Baladierul (448 pag.) a apãrut laeditura Helis (2007) ºi cuprinde 66 de balade grupate înpatru cicluri (15, 15, 15, 21) între care sunt intercalate 300de sonete, în total 366, adicã tot atâtea câte zile are un anbisect, observ eu. Din motive metodologice, voi procedala despãrþirea baladelor de sonete prin simplul motiv (ºinu numai!) cã sunt specii literare diferite, chiar dacã auun numitor comun: forma fixã.

Volumului îi ºade bine cu acest titlu, „baladierul”, unsubstantiv inventat de autor, având ca model

petrarchianul „canþonierul”. Numai dupã o lecturã atentãa întregului volum, cititorul descoperã sensul profundmetaforic, încãrcat de o dublã semnificaþie, ce trimite,deopotrivã, la mãreþia singurãtãþii cântãreþului medieval,dar ºi la unicitatea cântãreþului modern, Mãria sa, Poetul.Descoperi astfel o voce care-ºi strigã polemic trãirile,dispreþuind o lume mãruntã, meschinã, mediocrã,neputincioasã, surdã ºi absurdã, incapabilã sã-l asculte,nicidecum sã se ridice la înãlþimea lui spiritualã ºi moralã.Întâlnim în volum o lume extrem de diversã ce a traversatistoria de la începuturi ºi pânã azi. Poetul este în ipostazalui Prometeu al lui Philippide care sfideazã Zeul ºidipreþuieºte mulþimea de la poalele muntelui, fãrã ca aceastasã-i înþeleagã gestul civilizator, - în cazul nostru, discursulliric. De aceea, mãrcile eului liric sunt verbe ºi pronume lapersoana întâi singular, interjecþii, vocative, exclamaþii,având menirea de a-l diferenþia pe tribun de mulþime.Rareori poetul trece la persoana întâi plural, integrându-se în aceastã lume, spre a se culpabiliza sau a se solidariza.

Repet: este o carte „grea”, ºi în sens propriu, dar ºi însens figurat. Parcurgând-o, îi dai dreptate distinsului poetde mare rafinament, Ion Roºioru, care scrie pe copertapatru: „E o carte ce se cere parcursã cu încetinitorul, catrimf al virtuozitãþii ºi ca pariu al poetului cu sine cã vaînvinge o cursã literarã maratonicã”. Eu îi dau dreptate,având în vedere faptul cã a trebuit s-o recitesc de câtevaori. Aceasta pentru temeinicia analizei...

Volumul se deschide cu o baladã-parabolã în carepoetul-ucenic, aflat în ipostaza unui cãlãtor, îi cereMaestrului sã-l binecuvânteze cu har: Bezna scânteiazã-mi cu lumini! Discipolul ºi Înþeleptul se întâlnesc ladrumul mare, unde primul îi mãrturiseºte revelaþia ºi

recunoºtinþa: Cã viaþa mea-i de mii de ori bogatã/ Cândlãmpi mi-aprinzi de fiecare datã/. A doua baladã devineo veritabilã artã poeticã în care autorul, pornind de lamotivul arghezian al fluturelui („Nehotãrâre”) imagineazão invazie a fluturilor pufoºi, albi, strãvezii, fragili, devatã, care aleg pe întuneric felinarul. Alegoria estevizibilã: poetul-drumeþ alege ºi el felinarul ºi descoperã,alãturi de fluturi, ce-i fericirea, ce-i durerea. Identificãmaici o excelentã analogie între gestul fluturelui ce se aruncãîn lumina lãmpii ºi poetul care arde pe rugul poeziei.

Baladele lui ªerban Codrin sunt poezii cu formã fixã,vizibil fiind modelul lui Fr. Villon, cu mici diferenþe. Lafrancez, balada are, de regulã, trei strofe de câte opt versuriºi ultima ( „Închinare”) de patru versuri; la poetul român,strofele sunt totdeauna de câte zece versuri, iar ultima deopt versuri, în total 38. Ca ºi la Villon, versul-refrenaccentueazã încãrcãtura emoþionalã a ideilor în imaginiunice, iar strofa finalã, „închinarea”, o condenseazã.

În privinþa structurii interioare a baladelor lui Codrin,fiecare dintre ele este construitã sã poatã suporta douãniveluri de receptare: un prim nivel îl reprezintã fabulapropriu-zisã (o istorioarã, un discurs, o zicere, oîntâmplare) susþinutã gradat de versul-refren ºi încheiatãcu o moralã, corespunzãtoare „închinãrii” lui Villon. Laacest nivel, încã mai apar nuanþe, întrucât fabulele nusunt numai fabule, în accepþia clasicã. Cititorul atentîntrezãreºte, mascate, în interiorul lor, în funcþie degravitatea, profunzimea ºi diversitatea ideilor ºisentimentelor, ºi alte specii literare precum meditaþia (celemai multe), oda, imnul, elegia, psalmul, chiar urme de idilãºi pastel.

Existã ºi un al doilea nivel ce oferã unicitate baladelorsale: fundamentul realist-cotidian, prezentat printr-oinfinitate de elemente banale pentru omul obiºnuitcãrora poetul le asociazã profunde semnificaþii, fãcânddin ele simboluri ale unei lumi devastate: pavajulstrãzilor, eterna garã cu peroane ºi case de bilete,butoaie, mãturi, brutãrii, piaþa, ceasurile oraºului,funii de usturoi, gogoºari, cartofi, conopidã, ceapa,varza, garoafe, crini, sãlcii bocitoare, boschetari,câini, ciulini, scaieþi, restaurante murdare, ploaia,corcoduºul, patul, cireºul, tuciul, iarba, cheful,picioarele feline, buricul, blugii, poiana, bondarul,seceta, secara, drumul etc. Aceste elemente devin înbaladele sale elemente definitorii ale unui spaþiu citadin- al Bãrãganului - nenumit de autor - care-ºi poartã înspate, ca pe o cocoaºã, existenþa.

(continuare în pag. 2)

Dan Elias

Uitasem declaraþia din urmã cu ceva timp a unuiºef de poliþie din Neamþ (Aurelian ªoric, ulteriordestituit) care afirma cu o naivitate descurajantã cãîn ceea ce îi priveºte pe cãmãtari, aceºtia nu sunt deloc interlopi. Ancheta care a condus la scoaterea sadin poliþie a evidenþiat (oficial!) un numãr de 33 deabateri. Printre acestea, situaþii în care tâlhari ºiviolatori au fost recompensaþi cu faimosul NUP ºipoate chiar au primit o diplomã de merit, cererineînregistrate, împrumuturi personale la mafioþi ºimulte altele. Imaginaþi-vã cã numai o întâmplare faceca acest ºefuþ sã nu mai fie astãzi în poliþie! Mirajultelevizorului este însã unul de neocolit! Aºa se facecã zilele acestea iese pe sticlã chestorul Liviu Popa,ºeful Poliþiei Române ºi declarã stupefiant: „Eu aºvrea sã se facã disponibilizãri. În Poliþia Românã e unmoment deosebit de prielnic pentru asanarea mediuluipoliþienesc. Avem destui beþivi, nenorociþi, care nuau fost daþi afarã, ci doar sancþionaþi pentru diverseabateri”. Adicã, înþeleg eu: (unu!) fãrã „portiþa”disponibilizãrii, „beþivii” ºi „nenorociþii” nu pot fi daþiafarã din poliþie chiar dacã eºti ºef peste ei ºi (doi!)cu ce aparat sã le mãsori gradul de „nenorocitizare”,cãci la prima categorie le pui fiola ºi gata!?

“Vreau sã ºtiu cã s-a limpezit lumea!”Szoby Cseh, cascadorul care, nu cu foarte mult

timp în urmã, mai avea foarte puþin ºi ne dãdea unapeste bot, direct prin ecranul televizorului, pentru cãnu eram de acord cu opþiunea sa politicã, a fostinformator al securitãþii ºi încã unul din proprieiniþiativã. O notã a securitãþii spunea despre acest„batman” al eticii socialiste: „Este un informator cuposibilitãþi informative, sincer, cinstit, ataºat deorganele noastre”. De parcã mai trebuia cineva sã nespunã despre informatori ºi plãcerea lor de a-ºi faceveacul în compania unor organe!

Consilierul prezidenþial Cãtãlin Avramescu, deprofesie incertã, prezentându-se ca filosof-gurist, darºi suflãtor în tot felul de trompete, altfel haios ºi instabilde când nu mai ia medicamente ci numai ceai depãducel, dupã propria declaraþie, spunea într-o emisiunetelevizatã cu referire la aºa-zisul þinut secuiesc: „Trebuiesã înþelegem toþi cã maghiarii trãiesc acolo de vreomie de ani ºi ei au tot dreptul sã aibã acolo o republicãa lor, cu parlament, cu legi, cu steag ºi ambasadã”.

Aceste câteva exemple, ce mi-au venit acum înminte, vor sã sublinieze distincþia dintre profesionalismºi caracter. Una-i una, alta-i alta!

(continuare în pag.11)

2

Scriitori ialomiþeni de azi

BALADIERULde ªerban Codrin

sau Salvarea din deºertãciune

Titlurile baladelor sunt lungi, par ºocante, dar absolutoriginale. Multe sunt propoziþii sau fraze, cele mai multeeliptice de predicat, fapt ce le conferã calitatea stilisticãde metafore dezvoltate, sporind încifrarea. Au rolul de a„povesti” balada, trezind interesul ºi stârnind suspansul,conectându-l direct pe cititor la profunzimile discursuluiºi prin izul polemic pe care îl degalã discret, spre ex.:Baladã pe întuneric despre fluturi ºi alte molii în lu-mina lui Dumnezeu, Balada minunatelor legume cu miezulprea de tot miraculos, Baladã cu exasperare despre pâineade azi pe mâine a flãmânzilor, Baladã cu balsamurile,miasmele ºi miresmele istoriei universale, etc.

Versurile-refren (la sfârºit de strofã) au un rol impor-tant în dezvãluirea gradatã a profunzimilor ideilor ºisentimentelor. Conferã discursului liric substanþã ºi gravi-tate, frumuseþe, accentuând, dupã caz, tonul meditativ-elegiac, dar mai ales ironic, având ca suport aluzia subtilã,inteligentã. Rupte din fiecare baladã ºi puse singure înpoezie, refrenele alcãtuiesc, într-o poezie numai a lor, oprofundã meditaþie asupra condiþiei umane temafundamentalã a volumului. Citãm, spre exemplificare,numai versurile-refren din primul ciclu: Maestre radiindca un altar.../ Aleg pe întuneric felinarul/... În curãþeniade primãvarã/... În Târgul de Invenþii Inutile/... E-Împãrãþia-acarului Pãun/... Numele pâinii nu-ipseudonim/... Iar seara spunem bunã dimineaþa/... E-olume-n aºteptare, deocamdatã/... Curg demonii dinmarile Siberii/... La ora fãrã-un sfert ºi jumãtate/... Subcandela vãzduhului, polarã!.../ Cã visu-i artã ºi-arta eun vis!.../ Când soarele prãjeºte-amiaza mare/... Atragecurioºi, dar din greºalã/... Clubul Maeºtrilor Spirituali./

Temei fundamentale i se subsumeazã altele, precum:destinul individului, destinul lumii, conducãtori politici,conducãtori spirituali, revolta, timpul, oraºul, istoria,religia, problematica socialã, abjecþia politicã, etc. În toatebaladele pe aceaste teme, poetul se aflã în ipostaza unuitribun justiþiar, judecãtor suprem, rostind sentinþe fãrãrecurs. Cea mai dragã poetului este tema dragostei, maiprecis setea de virilitate, de posesiune sãlbaticã, i-aº ziceeu, cãreia îi dedicã 38 de balade. Aici se defineºte bãrbatul,nu poetul, dar la fel de exploziv. Bãrbatul n-are nevoie deromantisme. Nu-ºi propune ºi nici nu face diferenþe întreiubitã ºi amantã, între iubire ºi iubitã. Dragostea înseamnãcarnal, adicã trãire, nerãbdare, explozie, dorinþã, vigoareºi epuizare. N-are timp de pipãit, de gingãºii,( aici sedesparte de Villon) vrea sutien rupt, trece în fugã pestesãrut, adorã „bustul real, cu ºolduri, piept”. Se opreºtetotuºi, uneori cu gingãºie, la sânii provocatori. Ajunge,inevitabil, la ceea ce el numeºte „bijuteria dulce cudichis”. Aici e de zãbovit, pentru cã nu cred cã mai existãîn literatura românã vreun poet care sã-i gãseascã„bijuteriei”(îi va dedica o baladã „suculentã”!) atât demulte, parºive, subtile ºi inspirate metafore: grãdinãbotanicã în floare, brânduºã carnivorã, buchet creþ deascunse crizanteme, regat triunghiular, cea mai zurliebuclã cu deliciu, fructul Evei, efemerul cuib rustic,misterul solar de flãcãri, nobilã emblemã, grãdinã dearamã, spre paradis nãstruºnicã intrare, poartãinimoasã, un smoc de margarete-ntre picioare, castelulcu perdele mate, izvorul tãu de vicii, înfierbântatulurdiniº, tufiº pletos, cu rãmuriº cârlionþat minune cuurdiniº mai mare dragul, mândrã fãcãtoare de minuni,zestre ticãloasã, etc.

Pentru trãinicia afirmaþiilor, ca argument, poate fi citatãîn întregime balada-odã dedicatã vajnicului organmasculin: „Vrei sã o pipãi ºi sã urli<Este/ În locul sacru,unde însuºi Domnul/ O pârguieºte-o datã cu nesomnul/De-a plãmãdi fãloasa ei Poveste?...>/ Aºa cum nebinevesteºte unul/ Profetul Creangã-n deºucheripreabunul./ Aduce numai mulþumire-n casã/ ªi-i mândrãfãcãtoare de minuni,/ Mãnoasã, fragedã ºi voinicoasã/Unealtã cu belºug la nouã luni.// Pe-un alt hapsân denuduri favorite,/ Narcise, Violete, Margarete,/ Îlfascineazã ierburi proxenete/ ªi maci cu-ovare crâncenînroºite:/ Craidon de lupanare pãdureþe,/ Priap setãvãleºte pe fâneþe./ Într-un extaz de vinuri surpãtoare,/Bacante învrãjbindu-ºi sâni nebuni/ Îi pârjolesc dinsplendidã-ncântare/ Unealta cu belºug la nouã luni.//ªi Michelangelo bogat în lauri/ Cu dalta înfloreºte fãrãgrabã/ În marmurã lui David o podoabã/ Cu strãlucireazorilor de aur,/ De arde-orice femeie-n bucurie/Dogoritoare, nupþialã, vie,/ Ca banii, doi, ai pungii sã-i topeascã/ În alchimia-acelui lucru bun,/ Însemn de-esenþial dumnezeiascã/ Unealtã cu belºug la nouã luni.// <Este!>, rãcnesc din rãsputeri neveste,/ Dar pe tãcuteºi-ndârjite, peste/ Cearºaful de manevrã, unde un/Maestru-al somnului ºi trândãviei/ Filozofeazã: <Ce

polemici a tribunului, de multe ori virulente, cu lumea –nu spre a o îndrepta – ci spre a-ºi dovedi mãreþia. Baladeleconþin explicite mesaje cãtre cititor în manierã Kipling,aºa cum o dovedeºte ultima dintre meditaþii, care, pornindde la motivul literar universal al deºertãciunii, ajunge sãpreamãreascã virtuþile cuvântului, izvorât din zicereaoriginarã. Meritã citatã în întregime, întrucât conferãvolumului rotunjime, dar mai ales conþine un apel laraþiune ºi înþelepciune, într-o dublã manierã: faustianã ºiecleziasticã:

„Când sanctuarul cel mai luminos/ Se stingenicidecum din întâmplare,/ Când rãul se-nveºmântãpânã jos/ În aur, purpurã ºi sãrbãtoare,/ Când e pierdutãpâinea în furtunã/ ªi bântuie, ºi nãruie, ºi tunã/ În locsã ne audã Dumnezeu,/ Oricât de vechi sau nou ni-ilegãmântul,/ Tu recunoaºte-ntâi în crezul tãu,/ Cã totultrece, mai rãmâne vântul.// Când paradisul þi-e-ncãrcatde crini/ Cu-arome-n candelabre statuare,/ Imaginândo diademã din/ Compasiune, zâmbet, alinare,/ Cândieri ºi azi ºi mâine-þi cântã-n strunã,/ Pe rând, orilogodite împreunã,/ Când ai orgoliu-acerb ºi nãtãfleþ/De-a stãpâni cu ghearele pãmântul,/ O clipã de trezie-ngãduie-þi,/ Cã totul trece, mai rãmâne vântul.// Cândzbor ºi raþiune te proclami,/ Triumf, expansiune,-acaparare,/ Când paºii tãi din ranã în balsam/ ªi dinbalsam în rãni tentaculare/ Oricâte-adânci înfrângeriîncununã,/ O cupã-a biruinþei te rãzbunã,/ Când ºaizecide secunde pe minut/ Îþi decretezi ºi-þi pavoazeziavântul,/ Uiþi marea lecþie din absolut,/ Cã totul trece,mai rãmâne vântul.// Când ceasul bucuriei tale sunã,/Trezeºte-te mai bine din minciunã,/ O datã ºi-încã-o datãîngropat,/ ªi cautã-þi printre greºeli cuvântul,/ Pesinguru-nþelept cu-adevãrat,/ Cã totul trece, mairãmâne vântul.” („Balada cu adevãrul singurei statorniciiprintre toate cele trecãtoare”)

*Dintre toate poeziile cu formã fixã, sonetul este specia

literarã cea mai prolificã, având izbânzi notabile în literaturauniversalã, desigur ºi în literatura românã. Repere alegenului rãmân Petrarca ºi Shakespeare, iar la noi Eminescuºi Vasile Voiculescu. Recent, masiva antologie aoctogenarului Radu Cârneci a evidenþiat, dacã mai eranevoie, încã o datã, apetitul poeþilor români din totdeaunaºi de acum pentru sonet.

În acest lanþ neîntrerupt, o verigã solidã o reprezintãºi cele trei sute de sonete ale poetului ialomiþean ªerbanCodrin pe care le intercaleazã, câte o sutã, între baladeledin volumul cu titlul sugestiv Baladierul. Ca ºi cum arintenþiona sã facã un volum aparte de sonete, la fel ca ºiîn balade, autorul recurge, simetric, la motivul clasic almuzei inspiratoare. În câteva din debutul primei sute desonete, poetul deplânge neputinþa comunicãrii cu muzamea profanã întâlnitã în pustiul îndurând, al unei gãri.Despãrþirea este inevitabilã ºi tristã: Ne-am luat într-untârziu la revedere,/ Întunecaþi în propria tãcere. Autorulmãrturiseºte cã scrisul e strigãtul de disperare ºi se temesã fie rege Lear cu zdrenþele în vânt. Trãieºte apocalipticneliniºti precum panica voinþei de-a fi viu. Nici cã seputea o mai nimeritã artã poeticã în stare sã justificeimpresionanta cascadã de sonete: am dat singurãtãþii-aceastã formã - replicã a spiritului la deºertãciuneatrupului. Ambiþia lui este sã ajungã la brazii lui Moise înpustiu, dar mai ales la fagii: Dante, Shakespeare, Borges,Swift, Homer care câte-un verset au mai ratat, sau douãca sã lase urmaºilor un loc viran, un gol în poezie. Faptul,adicã orgoliul, stârneºte apariþia zvãpãiatelor muze.Trãieºte îndoiala marilor creatori, întrebându-se dacãmeritã sã scrie când are un model unic – cerul, carecaligrafiazã un verset/ Cum n-am sfinþenia sã spun.”Încã Nenorocos cu-adresele pierdute/ Pe-o margineoniricã de drum poetul are tãria ºi rãbdarea sã ºlefuiascãla infinit sonetul cãruia îi dã o definiþie unicã: iluziinãscãtoare de iluzii.

De aici încolo, fluxul sonetelor curge solemn, ca unfluviu american în câmpie, ale cãrui unde sunt întrebãrilemistuitoare care macinã fiinþa umanã: extincþia universului,universul arheologic dispãrut, prãbuºirea, infernul vieþii,destinul. Gloata de cãrþi din bibliotecã este luatã martorã lafrãmântãrile sale ºi-ºi propune abandonarea visului, înlocuitcu polemica fãþiºã cu poeþii impostori cãrora le hãrãzeºtenobleþe de fãraº ºi o mãturã romanticã/ Într-un preº spre arealiza absolutul, adicã învierea-a cerului din cer.

Dacã pânã aici sonetele sale au o puternicã coloraturãmeditativã, poetul devine apoi justiþiar, intrasingent,necruþãtor chiar. κi propune sã cumpere un ghem de luxde sfoarã, sã lege vremi ºi vremuri împreunã, dar sã ºi

(continuare în pag. 3)

(urmare din pag. 1)

zãdãrnicie-i/ Unealta cu belºug la nouã luni!...>”//(„Balada uneltei cu belºug ºi frãgezime pânã lazãdãrnicie”)

Câmpul semantic al trãirilor exarcebate este dominatde verbe - definind pofta îmblânzitã, - (devoram, inundam,învingeai, împerecheam, ne ridicam, fierbe, întãrâtatã,clocoteºte, vibreazã, ne topim, pârjolesc, tunã, fulgerã,etc.) dar mai ales de substantive ce definesc trãireaintensã (focul, pârjolul, jãraticul, flãcãri, dogori,frenezie, nãvalã, nãbãdãi, jarul, vânzoleala, voluptatea,fulgere, fulgerãturi, clocot, potop, vulcan, stihie, etc.).

Inovaþia nu se opreºte numai la nivel tematic ºi struc-tural. Cititorul avizat descoperã în profuzimile textului unrafinat om de culturã care aduce inovaþii la nivel lexical.În primul rând, are inteligenþa de a asocia termenineologici, abstracþi, tehnici (ignoranþã, sublimat, virtual,sinteze, antiteze, calofilie, exaltare, eºuare, brevetat,incurabil, sublim, (abuzeazã totuºi de superlativele bes-tial ºi demenþial) etc. cu termenii argotici, regionali,populari (ºmechereºte, fandoseli, þâºâni, scuipat, chibiþi,miasme, þâþe, pe bune, zoaie, pupa-þi-aº, sorbi-þi-aº,ºmotru,etc.), lecþie de libertate totalã asumatã bineînsuºitã de la înaintaºul Arghezi. În al doilea rând, extremde bine reprezentate sunt substantivele proprii ce provindin numeroase sfere ale cunoaºterii, folosite cu ºtiinþã,fapt ce-l trãdeazã pe omul de bibliotecã:

-filozofie: Platon, Aristotel, Marx, Nietzsche,Zarathustra, Freud, Heidegger, Voltaire, Descartes,Kant, Hegel, Diogene, Catul, Bacon etc;

-personalitãþi istorice: Ginghis Han, Che Guevarra,Napoleon, Maria Antoneta, Frankenstein, Atilla,Musolini, Cezar, Alexandru, Hitler, Hanibal, Tamerlan,Ilici, Stalin, ªtefan Voievod etc;

-mitologie religioasã: Dumnezeu, Maria Magdalena,Moise, Jupiter, Budha, Eva, Adam, Lucifer, Iuda, Pilat,Maria Fecioara, Iisus Hristos, Geneza, Cerul, Sf. Pavel,Sf. Petru, David, Sara, Mahomed, Luther, Dalai Lama,Sãptãmâna Luminatã etc;

-scriitori ºi opere: Appolinaire, Brumaru, Þãrnea,Don Quijote, Cioran, Cezar Biroteau, Keats, Shelley,Regele Lear, Moby Dick, Sapho, George Sand, SergheiEssenin, Decameronul, Creangã, Ovidiu, Dante, Will,Smith, M.R.Paraschivescu, Petru Creþia, Norii etc;

-pictori: Courbet, Cranach, Boucher, Giorgione,Tizian, Modigliani, Rubens etc;

-denumiri geografice: Izvorul Alb, Europa, Las Vegas,Pissa, Sibiu, Bagdad, Acropole, Rusia, Suceava,Bucureºti, Korund, Tomis, Kolâma etc;

-nu mai trascriem, din lipsã de spaþiu, denumirimitologice, nume proprii, constelaþii, muzicieni, parfumuri(în 15 nuanþe) etc.

Inovaþiile lui ªerban Codrin nu se opresc aici. La nivelstilistic, sparge bariere, tabuuri, pune la treabã tautologia,repetiþia, locuþiunea ºi enumeraþia.

El îºi permite inovaþii ºi la nivel prozodic, cãutând,fãrã complexe, rimele rare, forþând cuvintele sã i se supunãfãrã crâcnire. Astfel, reuºeºte rime precum: cã/ aruncã,un/ pãun, ferice/ Nietzsche, ori/ protectori, cât/ urât,deci/ veci, ales/ yes, Lou/ flu, se/ Moise, încã/ adâncã,cã-i/ rãi, le/ castele, implicându-l/ flãmândul, etc. Unalt tip de rime, ºi mai rar întâlnit în poezia românã, îl prezintãdespãrþirea în silabe al unui cuvânt la sfârºit de rând ºitrecerea jumãtãþii în versul celãlalt, pentru ca prima parte sãintre în rimã: întâm/ pinãm// tãrâm, finan/ ciar// an, etc..

Cititorul este eminamente furat de explozia ºi devigoarea discursului decent, lipsit complet de monotonie,întrucât poetul se dovedeºte cu uºurinþã macedonskian,arghezian, chiar cu unele accente dinspre M. R.Paraschivescu, fãrã a se îndepãrta de maestrul sãu, Villon.Alegoria este o figurã de stil rafinatã, fiind realizatã prinsubtile aluzii însoþite de ironii ascunse în imaginitulburãtoare. Aceasta, pentru cã ele deschid poarta unei

3

intemniþeze tufe anapoda de spini – impostorii. De laacest ton vindicativ din multe sonete, poetul trece, înurmãtoarele, la extaz, admirând: liliacul- nãpraznic dã înfloare fãcând sã înfloreascã ingenuu universul; familia deciocârlii de deasupra unui lan aurifer; porumbeii se întorcîn hoarde; salcâmii cu violenþã înfloresc; fântâna curãcoare/ Din bãrãganu-ngenuncheat sub soare; codrulde bujori; mestecenii de argint, împãrãteºti; norii, mai cuseamã norii; soarele cu gustul de cireaºã, pe furate.

Poetul realizeazã apoi o subtilã trece spre teme cevamai prozaice, legate de viaþa palpitantã a oraºului. Multorîntâmplãri sau gesturi aparent banale pentru omul obiºnuit,autorul reuºeºte sã le confere profunde semnificaþii caresã conducã la meditaþii referitoare la condiþia umanã. Într-unul dintre sonete, un ins aºteaptã rãbdãtor sã vândã înpiaþã corcoduºele furate, sã-ºi facã repede rost de baniipentru tescovinã. Pãmântul, pentru altul, este pe oplantaþie unde oamenii au deasupra teroare fãrã cer, undeînfloresc spini fãrã vlagã. Închinã un sonet superbcumpenei de la fântânã care pãzeºte precum zãdãrniciaunui far,/ Golul mãrilor uscate. Sunt apoi sonete-odeînchinate ceaiului, mãturãtorului, parcului, gropii degunoi, bibliotecii, orologiului stricat, vinului fiert înpãlãlaicã, manelei, chiar þiganilor scrâºnind ºi înjurândºi blestemând, orbecãind lãieþi. Poetul tânjeºte ºi dupãmuzica unei stele dumnezeieºti, dupã sfinte cãrþi pe caresã le citeascã la umbra uni fag ca într-o catedralã. Însonete-pastel are în vedere ºi anotimpurile, mai ales toamnacând cerul joacã deznãdejdea la ruletã sau iarna – owalkirie nebunã care naºte nostalgii florale. De aici încolo,mai bine de zece sonete sunt construite pe tema creatoruluiunde poetul este vãzut înzãpezit sub zdrenþe rituale,vlãguit de sete ca un ascet, având la cãpãtâi un cer custele, trãind iluzia gâtlejului afurisit al damigenei. κi aduceaminte de menirea sa: Din când în când l-asediazã greaþa/Prea îºi rateazã pe nimicuri viaþa. Plin de duioºie pentrudestinul poetului este sonetul 86 care meritã citat înîntregime, orice comentariu i-ar diminua farmecul:

Pe-o bancã ruptã-n parc bãtrânul cer//ºetor îºi roade, fãrã dinþi, pesmetul.În loc de cine ºtie ce mister,E marele maestru, e poetulCu-aripa sub paltonul ponosit. De-i dai o votcã, îþi recitã plineDe soartã, nemurire, infinit,Poeme-n cincisprezece limbi strãine.Citeºte rânduri descifrate greu,Dar strãvezii ca niºte-acuarele:„Mi le-a dictat în somn distinsul meuColeg din universuri paralele!...”,

Iar fila din caietul jigãritO strânge-n pumn ºi-þi cere un chibrit.

Se pare cã poetul a descoperit cheia tuturordezamãgirilor, frustrãrilor, neliniºtilor, frãmântãrilor ºinehotãrârilor. Tema eroticã intrã în acþiune, aºa cum seîntâmplã, oarecum simetric, ºi în balade. Dintr-o datã,cititorul descoperã sete de viaþã, trãire intensã, dar maiales explozie,(se îndepãrteazã mult de gingaºul Petrarca!)acumulatã în distihurile din finalul fiecãrui sonet:

„Zãnatici, glorioºi, fãrã sfialã,/ Ne proclamãm eroiîn pielea goalã”

„Pricepe-te mai bine decât norul/ ªi-ascunde-miluna ridicând piciorul...”

„Beau sânii tãi din bluzã expulzaþi/ Goi amândoi,dar mari inþiaþi.”

„Pe când un sân îmi dãrui fãrã riscuri/ Dar amândoimã fulgerã din piscuri.”

„Fi-þi-ar zvâcnind cu-oricâtã blasfemie/ Altarele-ale raiului sã-þi fie!”

„Redã-mi talentul ºi-þi promit revanºe/ În patulrãscolit de avalanºe.”

„Aºa mã-omoarã ca un drag poemul/ Cu cât mainebunatic mi-i haremul...”

Urmãtoarea sutã de poeme dovedeºte cã temadragostei trãite carnal este inepuizabilã, cãci, acum, intrãîn scenã nuanþele. Acestor sonete le-ar sta bine un studiuseparat pe sute de pagini, într-atât ipostazele cuplului ºitrãirile legate de acesta tind cãtre infinit: ferocitatea actului,risipa de sãruturi, secunda sacrã, igenuitatea primei nopþi,pofticiunea, zburdãlnicia, prãbuºirea, tristeþea aºteptãriiiubitei în gara pustie, iubita din tren, posesia, orgia,regretul, cuplul edenic, refacerea iubirii pierdute,nedumerirea, visul („tãvãliri pe viaþã ºi pe moarte”),gingãºia gestului („din sutien sã-mi dai încã-o cireaºã”),oglinda mincinoasã, spioanã, izolarea în paradis („aratã-mi sânii ºi-om fugi în rai/ Celestã cavalcadã fãrã cai”),sutienul cu ascunziºurile lui, piciorul iubitei coborât dininfinit, împãcarea din cerul inimii, aºternuturile care„rumenesc”, lenjeria, cerceii, prima ºi ultima noapte

Scriitori ialomiþeni de azi

BALADIERULde ªerban Codrin

sau Salvarea din deºertãciune

(urmare din pag. 2)

(„bãtãlii pierdute ºi câºtigate de-amândoi”), sânii,ºoldurile, tãgada, inima împovãratã, zburdãlnicia amantei,amantul „cerºetor”, despãrþirea brutalã din garã, regretul,freamãtul, fiertura, clocotul, oboseala, împãcarea,disperarea, graþia gesturilor mãrunte, abandonarea,chemarea, surâsul, chiar „demenþa” trãirii, umbre degelozie, vibraþia, lãcomia, cãderea în pãcat, setea„bestialã” a aºteptãrii, captivitatea în dragoste, îmblânzirea,amãrãciunea, frenezia arderii, emoþia sosirii, magia ºimirajul împreunãrii etc.

Aceasta a doua sutã de poeme - variaþiuni pe temeerotice - este construitã pe trei motive literare: mãrul,sutienul ºi sânii. Ne-am putea „juca” alcãtuind dinmataforele lor un poem:

„Sã-ºi urce sânii piscul pofticios”„Iubirea prigonind-o prntru-un mãr”„Muºcând un mãr dau cerul înapoi”„Cel mai frenetic, roºu, dintre mere”„Sutienu-n fapt e o legãturã/ Între sãrut ºi sferele

cereºti”„Un sân îþi ºlefuiesc nebun la toate”„Din sutien sã-mi dai înc-o cireaºã”„Aratã sânii ºi-om fugi în rai”„Sã discutãm pe faþã, voiniceºte, cu sutienul tãu”„Îþi ung fecund cu lãptiºor de matcã/ Sânii fãloºi”„Sânii tãi þin loc de decoraþie (sic!”„Ai sâni de-a dreptul nespirituali”„Dar ce sã mai vorbim de sutien?”„Sutienul dã în floare/ Sub ºoldurile noastre”„sânii/ Aproape-ntotdeauna ideali”„Vãd cum mã sfideazã sânii”„ªi-nfuriindu-þi sânii, dai nãval㔄Ai sânii într-atâta de nebuni”„Trufia sânilor sã-þi cuceresc/ Precum Iisus imperiul

ceresc”„Sânii brav tatuaþi cu scene/ Rãzboinice”„Îþi scriu pe sâni tot felul de nelegiuiri”„Douã mere, fãrã sutien/ Le pipãi...”A treia sutã de sonete reia, într-o altã claviaturã, mai

gravã, teme ºi motive anterioare. Interesant este cã, pemãsurã ce înainteazã în acest maraton, apropiindu-se definiº, cititorul simte el însuºi bucuria victoriei. Apare însãspre final ºi o temã nouã, dialogul cu Dumnezeu, construitãpe motive literare precum: jertfa lui Iisus, cãutarea luiDumnezeu, umilinþa, desacralizarea, rugãciunea, binele,mãreþia credinþei, înþeleptul, împãcarea religiilor, setea deBiblie, argheziana cãutare a lui Dumnezeu, zãdãrniciajertfei etc. Cele mai multe sunt meditaþii în care Poetul îlcautã pe Dumnezeu, recunoscându-i mãreþia, sentimentulatingând apogeul în distihul final al fiecãrui sonet:

„Plec la-ntâlnirea cu-o parºivã soartã/ Un domnferchezuit, pierdut cu artã”

„Sã mã cãlãuzeºti, de azi-de ieri/ Un felinar sã-mi fiispre nicãieri”

„Nu ºtiu nescrisã carte mai frumoasã/ Decât înparadis, la Domnul-acasã”

„Doar cerul mai rãmâne sã-l sculptãm/ Astralobrazul Tatãlui suprem”

„În oboseala cât o vrei de-adâncã/ Eºti liniºtea luiDumnezeu-de stâncã”

„În minte cu o poezie-adorm/ ªi-i strâng în braþetrupul cruciform”

„De bucurie, Doamne, ºi minune,/ Privind spre ceraº spune-o rugãciune”

„Iar Tatãl meu cu dragoste ne-adunã/ În Cer pe toþicopiii împreunã”

„Învãþãcel sã-i fiu, sorbindu-i harul,/ Iar El,Învãþãtor cu-Abecedarul”

„Cã totu-i facere ºi legãmânt,/ În rodul tãu, Pãrinte,pe Pãmânt”

„Ce-ar fi pe Dumnezeu într-adevãr/ Sã-l caut încãderea unui mãr?”

„Sã-mi vie lin ºi mistic ºi felin/ Luminã linã, cândînvie lin”(excelentã aliteraþie!)

Dacã Petrarca ºi Eminescu preferã sonetul cu douãcatrene ºi douã terþine, Shaskepeare ºi Voiculescu folosescpe cel cu trei catrene ºi un distih final, structura interioarãa lui ªerban Codrin îl trimite spre modelul celor din urmã.Asemeni celor patru mari înaintaºi, rãmâne fidelendecasilabului cu ritmul iambic, rimã îmbrãþiºatã,încruciºatã sau pereche (în distih).

Ca ºi în balade, ºi în sonete poetul este de odisponibilitate tematicã ºi prozodicã uluitoare. Ambeleelemente conferã volumului unitate. Aceleaºi teme,aceleaºi motive literare ºi aceleaºi elemente prozodice seîntâlnesc în volum, deºi abordeazã specii literare cu formãfixã diferite: balada ºi sonetul. Mai mult, în ambele speciiadapteazã cu o uºurinþã de maestru lexicul, imagineapoeticã ºi versul la discurs un alt element ce conferãvolumului unitate. La un loc unicitate.

Un fapt stilistic de netã originalitate a sonetelor sale afost anticipat în balade, dar acum apare extrem de vizibil,ºi anume poetul atribuie strãlucire stilisticã de bijutiertautologiei, repetiþiei, locuþiunilor, cuvintelor cu aceeaºirãdãcinã dar cu prefixe schimbate, asocieri de singular ºide plural. Faptul în sine nu-i un capriciu, nici o manierã, cimai degrabã încercãri izbutite de a sparge niºte tabuuri înlimbã, niºte bariere, de a ridica excepþia la nivelul legii,punându-le pe toate la treabã dupã reguli de el inventate,dar subordonându-le total sentimentului, dupã caz, fie elelegiac, meditativ, înãlþãtor sau acuzator, la nivel foneticsporind, fãrã îndoialã, incantaþia. Spre justificareaobservaþiei, reproducem mai jos numai câteva din primelecincizeci de sonete: „Muza în persoanã, muza meaprofanã”, „Iluzii nãscãtoare de iluzii”, „În bezna bezneifãrã sus ºi jos”, „Profund, cel mai profund, atotprofund”,„Þipã în urcuº,/ De ciocârlie lângã ciocârlie”, „Lunase rupea în semilunã”, „Aceste roiuri de-ace lângã ace/Ca picãturã lângã picãturã”, „ªi nu mai ºtiu nimic ºinu mai ºtiu”, „Sã lege vremi ºi vremuri împreunã”, „Florinãvãlesc pe vânt, flori de cireº”, „Înviere-a cerului dincer”, „Iar peste noapte, stea cu stea-n fântâni/Frenetice”, „În sãlcii, ramuri lângã ram”, „Ne-ameþeºteprea neomeneºte/ Neomeneºte ne deschide-o ranã”, „Unsingur fie de iarbã, -un singur fir”, „Înghesuiþi în zloatã,glas cu glas”, „Norii, mai cu seamã norii”, „În secetamai goalã decât golul”, „Masa lustruitã de coate mii ºimii”, „Ce-o fi o fi, sã scape de coºmare”, „Din greu îngreu, pe-alese”, „Nu plopi despicã, nici vitrine, nicicastani”, „Iar vaca, biata vacã, vaca noastrã”, „E-odãrnicie între dãrnicii”, „Iluzii, deziluzii ºi confuzii”,„Dau piept în piept pe strãzi cu poezia”, „Prea multestopuri ºi asfalt prea mult” etc.

Inovaþia nu este un scop în sine, ci un mod origi-nal de a-ºi exprima disponibilitãþile. Încorsetat, singurprintre poeþii bãrãganului (autorul însuºi îl scrie cu literãmicã pentru a-l diferenþia de spaþiul geografic!), conºtientde valoarea sa, lui Codrin i-ar trebui spaþii mai largi ºi maiprofunde, cum ar fi, de pildã, o capitalã culturalã, unde arintra în mari bãtãlii literare, unde ºi-ar manifesta puternicapersonalitate. Cã s-a simþit în largul lui ca profesor, cã i-apriit aerul de bibliotecã, este un fapt cunoscut, dar credcã locul lui ar fi fost undeva într-o redacþie centralã undear fi avut parte zilnic de confruntãri directe cu cei de lângãel, dar ºi cu cititorii.

Volumul acesta este unic în literatura românã:unicitatea îi este datã de unitatea stilisticã manifestatã latoate nivelurile: lexical, morfosintactic, stilistic, prozodic,imaginar poetic. ªi la nivel tematic volumul este unitar,rãspunzând la o singurã întrebare fundamentalã cheiaîntregului discurs poetic: cum se explicã faptul cã temeicondiþiei umane scriitorul îi contrapune, într-un numãraproximativ egal de balade ºi sonete, tema dragostei trãitefrenetic? Un singur rãspuns pe care poetul îl dã cu fiecaredintre poeziile sale: dragostea trãitã carnal - salvare dindeºertãciunile condiþiei umane.

Tipãrit în câteva mii de exemplare, Baladierul ar fioferit lumii literare româneºti o altã imagine a autoruluicare s-ar fi simþit bine pe un piedistal mult mai înalt, darmai ales ar fi oferit, pe o arie mult mai întinsã, o lecþiesupremã de ingeniozitate ºi talent, demonstrând imenseledisponibilitãþi poetice ale limbii române, fapt ce ar fiprodus, fãrã doar ºi poate, o schimbare de paradigmã,acum la început de secol: înainte ºi dupã ªerban Codrin.

Maratonul este pe sfârºite. Acum Cititorul aleargãîmpreunã cu Poetul, umãr la umãr, întrezãrind finiºul. Nuciteºti pe chipul lor spiritual extenuarea cursei, ci maidegrabã satisfacþia biruinþei. Poetul dãruieºte, Cititorulprimeºte. Amândoi trãiesc sentimentul dublei generozitãþispirituale. Paradoxal, Cititorul mai are încã disponibilitãþisã absoarbã. Mai mult ca sigur, nu s-au epuizat niciresursele Creatorului...

4

CLAUDIU GRECU

METAFICÞIUNEAModulaþiile metaficþionale ºi

transgresarea limitelor textului

3. Parodia ca metaficþiune

Dacã metaficþiunea construieºte relaþia alternativãlume-text în jurul unui nucleu ludic autoreferenþial, nueste surprinzãtor faptul cã acest proces se concretizeazãîn mecanismul parodic-ironic care complicã procesulnormal de comunicare36, dând naºtere la acea ramãmetacomunicaþionalã în cadrul cãreia Matei Cãlinescuapreciazã cã se justificã întreaga categorie a ficþionalitãþii.

Margaret A. Rose sugereazã cã „parodia furnizeazã o<<oglindã>> pentru ficþiune, sub forma ironicã a imitaþieiartei în artã, precum ºi prin referinþe mai directe la autori,cãrþi ºi cititori”. Cu toate acestea, cercetãtoarea nuconsiderã întreaga metaficþiune ca fiind parodicã,preferând sã împartã folosirea acestui mecanism în douãcategorii: parodia generalã, care „poate fi comparatã cumodul în care romanticii foloseau ironia atât ca mijloc dea potenþa reflexivitatea, cât ºi ca imagine a lumii proiectatede ironist ºi guvernatã de legile ironiei”, ºi parodiaspecificã, adicã „citarea comicã a anumitor texte în cadrulaltora, nefãcând neapãrat parte din parodierea generalã,putând avea ca principalã funcþie satira ºi, în romaneprecum Don Quijote, putând servi la adãugarea de noiniveluri la modul parodic al operei”37.

Conform pãrerii sale, printre manifestãrile concrete aleparodiei se numãrã atât dimensiunea reflexivã ametaficþiunii, cât ºi restrângerea ontologicã din cadrul ei,prin adãugarea de niveluri heterocosmice. De asemenea,focalizarea asupra cititorului ca instanþã literarã de primrang pare a se datora tot parodiei, deoarece „parodistulcreeazã o situaþie în care cititorul trebuie sã se considerepe sine obiect al discursului auctorial pentru a puteaînþelege statutul celorlalte obiecte reprezentate înficþiune”38. Prin urmare, oglinda postmodernã,reorientarea focalizãrii mimetice dinspre produs cãtreprocesul creativ, nu reprezintã nimic altceva decâtactivarea funcþiei critice a mecanismului parodic.

Din acest motiv, ficþiunea se îmbogãþeºte cu odimensiune teoreticã (în accepþia lui Roland Barthes teoriafiind un discurs autoreferenþial care îºi centreazã analizaasupra propriei naturi), dupã cum observã Mark Currie:metaficþiunea ºi metacritica „sunt caracterizate dereflexivitate, privind felul de interpretare a obiectelor lor;ambele profileazã aceeaºi metafizicã referenþialã; ambeleafirmã ºi neagã simultan autoritatea stilului lor referenþial;ambele sunt ficþiuni teoretice”39. Oglinda criticã oferitãde parodie este, deci, elementul care submineazã întreaguleºafodaj mimetic de pânã la ficþiunea narcisistã.

Atât orientarea asupra dimensiunii diegetice, cât ºiasupra dimensiunii lingvistice a unui text sunt efecte alecriticii aduse prin mecanismul parodic care urmãreºtesubminarea vechilor modalitãþi de expunere, cãutând sãconfigureze noi reþele generatoare de sens. Reflexivitateaºi nuanþele teoretice dintr-un text se obþin, afirmã Currie,„transpunând narativitatea în naraþiune”40, iarcombinarea oximoronicã dintre aceºti doi poli, dintreobiectiv ºi subiectiv, reprezintã una dintre cauzele senzaþieide instabilitate pe care o are cititorul confruntat cu ometaficþiune41. Linda Hutcheon apreciazã cã „în multemetaficþiuni cititorul rãmâne cu impresia cã, din momentce întreaga ficþiune este un fel de parodie a vieþii, indiferentcât de verosimilã pretinde a fi, cea mai autenticã ºi onestãficþiune ar putea fi aceea care îºi recunoºte cel mai liberficþionalitatea. [...] forþând recunoaºterea unui cod literar,parodia pare a fi un mijloc important pentru aceastãparadoxalã implicare narcisistã, orientatã cãtre exterior”42.

Oglinda postmodernã este, dupã toate aparenþele, unnemilos judecãtor al vechilor concepþii ºi alconstrângerilor de orice naturã, care a reuºit o redefinirea pactului autenticitãþii, „introducând o criticã a adevãruluificþiunii mimetice chiar în aceastã ficþiune”43. În acelaºitimp însã, auto-contemplarea parodicã a oferit ºi anumitesoluþiii creative, contracarând ºi contemplând rezultateleacþiunilor sale critice: „parodia se dezvoltã în urmaconºtientizãrii inconsistenþelor literare ale unei anumiteconvenþii. Nu e doar o demascare a unui sistem care nufuncþioneazã, ci ºi un proces creativ necesar prin careapar noi forme care revitalizeazã tradiþia ºi deschide pentruartist noi posibilitãþi”44. Prin urmare, considerã LindaHutcheon, parodia este „o explorare a diferenþelor ºiasemãnãrilor; în metaficþiune aceasta invitã la o citire mailiterarã, la o recunoaºtere a codurilor literare. Dar estegreºit sã considerãm sfârºitul acestui proces drept satirã,ridiculizare sau simplã distrugere. Metaficþiunea

(urmare din nr. trecut)

parodiazã ºi imitã, ajungând la o nouã formã, care este lafel de serioasã ºi de validã, în calitatea sa de sintezã, ca ºiforma pe care încearcã dialectic sã o depãºeascã”45.

Dubla funcþie a parodiei46, criticã ºi creativã,presupune atât o decodificare a textului parodiat, cât ºi onouÎã codificare, ceea ce îi conferã autorului, credeMargaret Rose, dublul rol de scriitor ºi de cititor, lãsându-icititorului însuºi posibilitatea de a se identifica cu ambeleipostaze. Astfel, dacã versantul critic al parodiei stã subcupola reflexivitãþii, a auto-referenþialitãþii ficþionale, atunciversantul creativ stã sub semnul expansiunii ficþionale.„Parodia, în calitate de comentariu metaficþional asupraprocesului literar de producere ºi receptare, poate þine oglindã în faþa operei literare care sã reflecte atât opera, câtºi oglinda, precum ºi conceptul de imitaþie aplicat la operaliterarã. Parodia extinde, de asemenea, procesul de creaþieliterarã pentru a da naºtere unei noi opere prin criticaadusã uneia mai vechi ºi prin punerea la îndoialã a valoriide adevãr a ficþiunii însãºi”47. Expansiunea ficþionalã nutrebuie înþeleasã însã doar ca o codificare nouã, o simplãtransgresare a unui text în cadrul altui text. Extindereaprocesului ficþional poate fi înþeleasã ºi ca o proiecþieextra muros, ca o glisare de-a lungul continuum-uluirealitate-ficþiune, glisare care transformã universulmetaficþional într-o zonã de confluenþã heterocosmicã48.

Revenind la oglinda postmodernã ºi la reflexivitateade origine parodicã care a dat naºtere scrierilor narcisiste,se impune poate o ultimã precizare: aceastã modalitate dea utiliza parodia, culminând cu apariþia atât de complexuluifenomen numit generic metaficþiune, nu este descoperireapostmodernismului. Linda Hutcheon considerã cãgermenii sãi pot fi identificaþi în istoria literaturii, deoarece„romanul modern pare a fi moºtenitorul literar mai puþin alrealismului richardsonian sau balzacian, cât a conºtiinþeicritice ºi a reflexivitãþii diegetice a secolului al XVIII-lea.Este, de asemenea, moºtenitorul viziunii romantice asupraimaginaþiei ºi a actului de creaþie”49. O astfel dedescendenþã refuzã dreptul de proprietate alpostmodernismului asupra metaficþiunii, dar în acelaºi timpnu este mai puþin adevãrat cã fenomenul cunoaºte oadevãratã explozie în cadrul acestei miºcãri. Prin urmare,nu greºim prea mult dacã punem semnul egalitãþii întreoglinda postmodernã ºi narcisismul din epocile literareanterioare, unindu-le sub termenul cuprinzãtor demetaficþiune.

II. Paradigma metaficþionalã

1. Incongruenþa ontologicã în sistemul metaficþionalDacã acceptãm ca fiind validã viziunea pe care Matei

Cãlinescu o are asupra modernitãþii, pe care o considerão construcþie dihotomizatã, asemãnãtoare unui Ianusbifrons, în care se împletesc un filon constructiv ºi unfilon distructiv, putem înþelege cu mult mai uºor alegereape care teoreticianul o face considerând postmodernismulo „faþã” a modernitãþii. „Dacã admitem cã existã [...] douãmodernitãþi opuse ºi independente – una socialmenteprogresistã, raþionalistã, competitivã, tehnologicã, iarcealaltã criticã ºi autocriticã din punct de vedere cultural,orientatã spre demistificarea valorilor fundamentale alecelei dintâi – vom înþelege mai bine ambivalenþele ºiparadoxurile adeseori supãrãtoare legate de limbajulmodernitãþii”50.

Structura duplicitarã a postmodernismului, alcãtuitãdin afinitãþile distructive pe care le moºteneºte de laavangardã (tendinþa de a submina ºi demitiza) ºi din„revederea” trecutului, reevaluarea valorilor (acþiune ceremitizeazã, consolidând atât trecutul, cât ºi prezentul)nu mai este vãzutã astãzi ca o noutate. Linda Hutcheonsusþine ideea acestei duplicitãþi a postmodernismului,accentuând faptul cã „însuºirea distinctivã apostmodernismului rezidã în ‚miºcãtoarea’ loialitate totalãfaþã de dublurã sau duplicitate. În multe feluri, acestaeste un proces echilibrat, deoarece postmodernismul

reuºeºte în cele din urmã sã instaleze ºi sã consolideze lafel de mult pe cât submineazã în ceea ce priveºteconvenþiile ºi prejudecãþile pe care pare sã le conteste”51.

Acest „proces echilibrat” se manifestã în modperemptoriu ºi în domeniul literaturii. Cea mai bunã dovadãîn acest sens o reprezintã metaficþiunea. Este unanimrecunoscut astãzi faptul cã „metaficþiunea e un mod descriere încadrat într-o miºcare culturalã mai largã, numitãadesea postmodernism”52. Evident, metaficþiunea a preluatcaracterul duplicitar postmodern, devenind prin aceastaun „mod” (vom protesta îndatã împotriva acesteidenumiri) intens conºtient de propria naturã.Reflexivitatea acutã devine o condiþie sine qua non alegitimitãþii literaturii care încearcã sã se elibereze detradiþia literarã, contingenþa istoricã ºi dorinþa, aºteptãrilepublicului cititor53. Prin metaficþiune se realizeazã atâtîmplinirea acestor aºteptãri generice, cât ºi neîmplinirealor, universul literar creat fiind astfel familiar cititorului,dar oferind ºi un teren propice inovaþiei54.

Acest lucru se întâmplã în primul rând pentru cãmetaficþiunea are la bazã parodia. Însã parodia nu trebuieînþeleasã aici ca scriere individualã, în calitatea ei de specieliterarã, ci mai degrabã ca mod, ca ansamblu carecircumscrie o sumã de procedee similare întâlnite înmajoritatea scrierilor metaficþionale. Metaficþiunea esteun termen proteic sub cupola cãruia s-au refugiatnenumãrate procedee literare, mai mult sau mai puþinpostmoderne, dintre care amintim doarautoreferenþialitatea, intertextualitatea, transficþio-nalitatea, mise en abyme ºi metalepsa. Dacã adãugãm laaceasta utilizarea modului parodic ca principal instrumentcritic ºi creator, subordonat metaficþiunii, observãm cãîncadrarea pe care Patricia Waugh o face pentrumetaficþiune (aceea de „mod de scriere”) este inadecvatã,deoarece aceasta depãºeºte limitele unui simplu mod.

36 Margaret A. Rose, Parody//Metafiction: An Analysis ofParody as a Critical Mirror to the Writing and Reception of Fiction,London, Croom Helm Ltd., 1979, p. 61: „Parodia ºi ironiacomplicã amândouã procesul comunicÎrii unui mesaj verbal dinspreemiþãtor spre destinatar, parodia prin combinarea a douã coduri(codul B este familiar celui care decodeazã, în timp ce codul A,care <<înstrãineazã>> mesajul, este necunoscut), iar ironia prinjuxtapunerea a cel puþin douã mesaje în interiorul unui singur cod.Complicând procesul de comunicare, acestea atrag atenþia asupralimbajului literar ca vehicul al transmiterii mesajelor, oferind oformã de <<meta-criticã>> a acestuia, un <<meta-limbaj>> princare parodia, spre exemplu, poate critica funcþia comunicativã acitãrii tradiþionale”. (trad. n.)

37 Ibidem, p. 69 (trad. n.)38 Ibidem, p. 62 (trad. n.)39 Mark Currie, Fiction as Criticism in Sean Matthews & Aura

Taras Sibiºan (ed.), Theories: A Reader, Bucureºti, Paralela 45,2003, pp. 360-367 (trad. n.)

40 Ibidem, p. 364 (trad. n.): Currie înþelege prin naraþiuneun punct de vedere subiectiv asupra lumii, în timp ce narativitateaeste o formulã obiectivã, disimulând sub paravanul subiectivitãþii.Astfel se întâmplã în romanul lui John Fowles, Iubita locotenentuluifrancez, care îºi realizeazã efectele teoretice prin faptul cã „voceaobiectivã a ficþiunii victoriene convenþionale este în mod constantcompromisã de cãtre intruziunile nepotrivite ale unui naratorauctorial”. Linda Hutcheon (op. cit., p. 15) observã la rândul eiacest fenomen: „din moment ce multe romane moderne par aintenþiona sã se identifice cu propria lor teoretizare, probabil cãcercetarea descriptivã a acestor teorii autoreferenþiale [...] rãmânesingura formã posibilã de criticã a romanului”. (trad. n .)

41 În opinia lui Mark Currie (op. cit., p. 366), „auto-contemplarea, sau reflexivitatea, este în mod fundamental criticã,deoarece ne trimite la alte texte, la narativitate în general, nu dinaceeaºi poziþie olimpianã a distanþãrii metalingvistice, ci chiardin cadrul discursului pe care îl reflectã”. (trad. n.)

42 Linda Hutcheon, op. cit., p. 49 (trad. n.)43 Margaret A. Rose, op. cit., p. 69 (trad. n.)44 Linda Hutcheon, op. cit., p. 50 (trad. n.)45 Ibidem, p. 2546 Funcþia metaficþiunii de a critica, dar ºi de a extinde ficþiunea

(v. Margaret A. Rose, op. cit., p. 79)47 Margaret A. Rose, op. cit., p. 8348 v. detalierea acestei afirmaþii în capitolul II, fragmentul

intitulat Incongruenþa ontologicã în sistemul metaficþional49 Linda Hutcheon, op. cit., p. 44 (trad. n.)50 Matei Cãlinescu, Cinci feþe ale modernitãþii: modernism,

avangardã, decadenþã, kitsch, postmodernism, Iaºi, EdituraPolirom, 2005, p. 257

51 Linda Hutcheon, The Politics of Postmodernism, London& New York, Routledge, 2nd edition, 2003, p. 1 (trad. n.)

52 Patricia Waugh, Metafiction: The Theory and Practice ofSelf-Conscious Fiction, London & New York, Routledge, 1985,p. 21 (trad. n.)

53 cf. Patricia Waugh, op. cit., p. 6754 cf. Patricia Waugh, op. cit., p. 64

5

invincibili

cum ne vom mai privi noi atunciîn ochi cum ne vom mai putea vorbitrupurile noastre s-au acoperit strat dupã strat cu beton ºi fier suntem douã clãdiri uriaºe cu o rezistenþã îndelung testatã suntem invincibili în întuneric se aprind doar luminile oraºului insomniac nu ne este dor de zgomotul creierului nu ne este teamã de fluxul rapid al sângelui aici în înveliºul nostru putem crede cã suntem în deplinã siguranþã

metal

adorm greu îmi este mereu teamã þin lumina aprinsã în camerã mã rãsucesc sub pãturã de câte ori fug ºi cad în gura imensã incandescentã în visele mele totul e doar metal ºi totul se topeºte în gura incandescentã oraºul cel mare camera oamenii grãbiþi trupul meu trupul tãu înalt firav totul alunecã în focul care mistuie orice cu atâta forþã ºi teroare încât nu pot scoate o vorbã privesc nemiºcatã cum fiecare om fiecare lucru se amestecã devine o masã amorfã de metal care explodeazã atunci mã trezesc brusc vãd camera mea micã lumina blândã ºi mi se face aºa un dor de dimineþile în care te trezeai cu greu iar eu te priveam cum te miºcai încet prin cameramea cãutând vreun lucru anume cu privirea uºor înceþoºatã de somn ºi trupul firav atât de viu de real

dincolo de soare

urcãm ºi coborâm treptele bisericii cu rucsacele grele în spinare feþele noastre sunt prelungi transparente cu cearcãne ºi pungi imense sub ochi ne privim ºi parcã semãnãm cu sfinþii din icoane zâmbim dar nu mai avem chef de glume proastedin turnul bisericii fotografiem clãdirile oraºului suntem plini de praf ºi pânze de pãianjen se aude aproape ca un plânset

Ofelia Prodan s-a nãscut la Urziceni, în 12 ianuarie 1976. Debut absolut cuvolumul Elefantul din patul meu, Ed. Vinea, 2007 (Marele Premiu Ion Vinea,2007; Premiul pentru Debut al Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, 2008; Premiulpentru Debut al revistei Luceafãrul, 2008; Nominalizare la Premiul Naþional dePoezie Mihai Eminescu – Opera Prima, 2008). A mai publicat: Cartea micã,Ed. Brumar, 2007 (nominalizare la Premiul Euridice, 2008); Invincibili, Ed.Vinea, 2008; Ruleta cu nebun, Ed. Vinea, 2008 (Premiul Special la FestivalulNaþional de Poezie George Coºbuc, 2009) ºi În trei zile lumea va fi devoratã,Ed. Paralela 45, 2010 (nominalizare la Premiul Marin Mincu, 2010). A publicatîn revistele: România literarã, Luceafãrul, Vatra, Paradigma, Ex Ponto,Convorbiri literare, Tomis, Viaþa Româneascã, Hyperion, Egophobia(România), Yareah Magazine (Spania) ºi Levure Litteraire (Franþa).

OfeliaPRODAN

rugãciunea preotului soarele lumineazã puternic turnul de aici de sus oamenii se vãd atât de mici cã am putea sufla o singurã datã peste strãzi ºi ar dispãrea toþi

este liniºte parcã ne auzim gândurile ca niºte viespi uriaºe translucide

stai cu fruntea pe umãrul meu simt cã te pot duce uºor dincolo de soare sã îþi arãt ferestrele deschise ploaia caldã de varã marea noastrã agitatã mama ta îmbrãcatã în negru

ploaiaorele toate frica ºi umbrele lorstrãzile care se desfac sub ploaia recenoi unde ne vom adãpostifulgerele ne vor descoperi feþele goaleºi mâinile strânse

cine nu este trimis aicilucrurile îºi cautã o luminãpumnii cad unul câte unulte voi ridica deasupra lumiiîþi voi arãta oamenii mormintele lor strãzileºi ploaia aceasta nu se va opri

în camera mea nu intrã nici un omîi aºteptam de dimineaþãam deschis toate ferestrele sã intreploaiafiecare lucru era pus într-un locanume ºi eu stãteam singurã în mijloculcamerei podeaua se desfãcea uºorla picioarele mele iar înãuntrustrãluceau ochii lor

întotdeauna mã priveau de departeca ºi cum n-ar fi vrut sã mã cunoascãnici frica umbrele lor strãzilenici timpul

erase/rewind

cred într-un început de teroare într-un denunþ tardiv ca un hohot de râs care se învârteºte în mintea fiecãruia vrem un drog puternic îl prizãm pe rând suntem altfel suntem aceiaºi

ne incubãm în propria inimã locul de care ne temem vrem o liniºte în care sã se audã doar paºii noºtri în timp ce ne privim de la o fereastrã întunecatã cum trecem strada grãbiþi fiecare zi seamãnã tot mai mult cu joaca unei fetiþe care rupe membrele micuþe ale pãpuºilor de plastic apoi le aliniazã în faþa ei ºi le priveºte cu ochii mari

gândul ãsta cumplito sã-mi deschid braþeleaºa cum le deschid copiiicând vãd pe cineva dragdar eu ºtiu cã nimeninu va veni la mineaº putea fi cel mai puternic omsau aº putea fi cel mai umilaº putea fi oricinenimeni nu va veni în braþele meleºi gândul ãsta cumplitmã face sã tremursã mã simt un ºobolan orb careroade la infinit tot pãmântul acestasub care nici oasele nu rezistã

un singur sfârºit

ºtiam cã trebuie sã mã trezescnu mai devreme de miezul nopþiicu pumnul îmi îndesam pe gât tot pãmântuldin care ieºeau viermi ºi gândaci iuþi negripãmântul se sfãrâma între mãseleavea gust de medicament ºi de moarteo singurã noapte ºi o singurã zipentru un singur sfârºitºi eu mã legãnam uºor în pragul uºiica un copil pãrãsitstãteam în pragul uºii pe întunericºi era o liniºte cumplitãaºa cum trebuie sã fiecând nu mai existã nimic

Bunãtatea

Coborât din neunde,apãrut într-un vis,un înger cu aripi de ploaie mi-a zis: Creºtine cu ochii de rouã,ia jumatea aceasta de pâineºi-o frânge în douã.Pe urmã, ia în parte fiecare bucatãºi-o mai frânge o datã,ºi-o frânge de-o mie de ori pânã cândvei hrãni toatã lumea ce-þi trãieºte în gând.Apoi,sã îþi iei înapoi jumãtatea!Nu pâinea ne þine vii pe pãmântBunãtatea!

Petru Botezatu

6

Simfonia „PRAGA”- Domnule, eu chiar mã îndrãgostisem de femeia asta.

Dar este puþin spus cã mã îndrãgostisem. Fãcusem o marepasiune pentru ea, o pasiune bolnavã, mistuitoare. Vreausã te asigur ºi te rog sã nu crezi cã exagerez în vreun feldar, cînd o vedeam pe stradã, simþeam cã mã transform,cã îmi creºte pulsul, nu mai vedeam nimic în jur, o vedeamnumai pe EA. Nu mai eram atent dacã mã salutã cineva ºicã trebuie sã rãspund, în jurul meu nu mai exista nimeni,totul se reducea la EA, dacã poþi sã mã înþelegi. Pluteamefectiv în haloul ei pînã cînd dispãrea dupã vreun colþ, iareu nu mai aveam curajul s-o urmãresc, de fricã sã nu fiudemascat. O urmãream dar nu îndrãzneam sã mã apropiiprea mult de EA. În faþa ei mã simþeam un gîndac, eu ºiuitã-te la mine ce namilã de om sînt ! Conºtientizam cãdintr-o privire m-ar fi putut strivi, aºa cum striveºti cupapucul un gîndac de bucãtãrie ieºit imprudent dinascunziºul sãu. Îmi crea palpitaþii, se întãrea carnea pemine, nu trãiam decît cu ideea de a pãtrunde în imediataei apropiere.

Cînd am vãzut-o prima datã pe stradã, am avut unºoc. Am realizat imediat cã pînã atunci mie îmi lipsiseceva, cã trãisem atîþia ani fãrã sã-mi dau seama cã îmilipsise ceva. Iar acel ceva era EA. Simþeam acum cã numaiEA îmi putea umple acel gol, prin intrarea ei în viaþa mea.Ideea acesta a devenit o obsesie pentru mine. Nu maiexistam decît pentru EA. Îmi uitasem de serviciu, îmiuitasem de obligaþiile mele curente de familie, uitasem cãaveam acasã o nevastã ºi douã fete, pentru mine nu maiexista decît ea ºi imaginea ei. De aceea eu nu-i acuz ºi nu-i judec pe cei despre care lumea afirmã cã au luat-o raznala bãtrîneþe. Se poate întîmpla oricui. Este ceva în legeafirii. Nu ºtiam cum o cheamã, nu ºtiam dacã este cãsãtoritãsau nu, nu ºtiam ce pregãtire are ºi cu ce se ocupã, într-un cuvînt, nu ºtiam nimic despre EA. Cãutînd-o, cãci nu-mi mai era gîndul ºi la altceva, pe stadã, ºi vãzînd-o, odatã pe zi sau o datã la douã zile sau poate ºi mai rar, odatã pe sãptãmînã, era ca ºi cînd mi-aº fi fãcut un plin deoxigen pînã la urmãtoarea întîlnire. Avea un pãr negru,extraordinar de negru ºi de lucios, ca sã fie natural,probabil cã ºi-l vopsea, iar ochii ascunºi sub niºte ochelarinegri ºi ei, n-am reuºit sã-i vãd vreodatã, aºa cã nu ºtiamdacã ºi Ea mã vedea pe mine, nu ºtiam dacã-mi sesizaseprezenþa ºi dacã da, dacã se obiºnuise cu ea. Se întîmplasã ne gãsim cîteodatã atît de aproape unul de celãlalt cã,în momentele acelea efectiv mã topeam, gîndindu-mã cãaº putea s-o ating, ca din greºealã.

La un moment dat a dispãrut. Poate plecase într-ocãlãtorie, poate se îmbolnãvise ºi zãcea închisã în casãsau într-un spital, poate chiar se mutase din anumitemotive în alt oraº. Nemaivãzînd-o îmi cream tot felul degînduri, îmi fãceam tot felul de probleme. Poate nu era dinoraº, poate fusese numai în trecere, la invitaþia unei rudeºi perioada aceea se terminase. Nu o urmãrisem niciodatã,gîndindu-mã cã dacã o vãd intrînd într-o instituþie aº puteafãuri niºte legãturi asupra ocupaþiei sau funcþiei sale ºiaº concluziona ceva. Dar la acele ore din zi cînd o vedeameu, nu se putea merge la slujbã. Sigur se ducea într-ovizitã sau la un magazin unde tocmai zãrise un obiect devaloare ºi nu avusese toatã suma la îndemînã ca sã-l poatãcumpãra, iar acum se grãbea, poate cu frica sau teamacuibãritã în suflet, cã altcineva ar fi putut sã ºi-lînsuºeascã între timp, se ducea grãbitã sã-l achiziþioneze.Sã fie numai al ei. Sau poate cã acesta era mersul ei cucare se obiºnuise în timp. Sînt femei deºtepte, conºtientede farmecul lor ºi tocmai de aceea, grãbite sã iasã dincîmpul vizual al unui trecãtor de rînd care, altfel, ar aveaocazia sã-ºi odihneascã privirile lacome pe formele lordesãvîrºite. Sau poate cã, tocmai din aceeaºiconºtientizare, vor sã provoace, vor sã aþîþe priviriletrecãtorului anonim, sã-l sileascã pe acesta sã se opreascãîn loc, sã le poatã astfel admira în toatã splendoarea lor ºichiar sã se mai întoarcã apoi, cu tot corpul ºi sã leurmãreascã pînã dispãreau cu totul în mulþimea de petrotuar, pãstrînd imaginea lor pe retinã ºi dorind sã leîntîlneascã din nou.

Cînd am vazut-o iarãºi, apãrutã nu ºtiu cum exact înfaþa mea, fãrã s-o mai aºtept, fãcîndu-mi imediat reproºuricã puteam sã-mi iau vreo clipã gîndul de la EA, cã trãisemcîteva minute cînd nu mã mai gîndisem la EA, m-a cuprinso emoþie atît de puternicã, atît de intensã, pe care, cîtmi-aº fi dorit, nu mi-o puteam ascunde ºi am fost fericitcã EA, trecînd, a fost atrasã de o vitrinã ºi cã, astfel, num-a vãzut, nici pe mine, nici încurcãtura mea. Nu ºtiudacã, altfel, aº mai fi îndrãznit sã apar în faþa ei, dacã,

începînd din momentul acela n-aº fi intreprins totul ca sãfiu cît mai departe de raza ei vizualã. Deºi a fi în preajma eiera lucrul pe care îl doream cel mai mult.

ªi am ajuns în preajma ei atît de aproape ºi atît derepede într-un moment cînd mã aºteptam cel mai puþin.Într-o dupã amiazã mã gãseam în biroul unui prieten. Estevorba de doctorul Val. S-ar putea sã-l cunoºti ºi dumneata.Dar cum eu n-am reacþionat în nici un fel el a continuat.Doctorul cocheta cu Platon, iar eu mã bucuram decontribuþiile sale originale. Între timp beam vodcã. Soarelede toamnã cobora spre asfinþit, dar razele sale încã mãmai încãlzeau plãcut prin fereastra deschisã. Nimic nulãsa sã se înþeleagã, prin cel mai mic semnal, cã se vaîntîmpla ceva deosebit în aceastã atmosferã de tihnã.Atunci însã, se deschide uºa ºi intrã EA. Pãr negru, ochiiascunºi sub aceeaºi ochelari negri ºi acelaºi aer degajat.Semn cã nu intra în acel birou pentru prima oarã. Se simþeaca la ea acasã. Am luat foc. ªi nu ºtiu nici acum dacãfierberea mea pãtrunsese pînã dincolo de ochelarii aceianegri, dacã Ea ºtia cã eu exist sau dacã atunci mã vãzusepentru prima oarã, dacã bãnuia mãcar cã EA pentru mineera ca o icoanã.

- Intrã dincolo, i-a spus el, fãrã sã-i lase timp ca EA sãzicã mãcar « Bunã ziua ! » fãrã sã se gîndeascã sã facãprezentãrile. Vin ºi eu imediat a mai adãugat Val. ªi dupãce EA a dispãrut dupã o uºã, în spatele cãreia eu bãnuiamcã doctorul avea amenajatã o micã locuinþã, de serviciu,mi-a spus : Bãtrîne scuzã-mã douã secunde ! ºi a trecut ºiel dincolo cu aerul cel mai natural din lume.

Primul meu impuls a fost sã mã retrag, ce eram eu,paznicul lor ? Doar din cauza asta doctorul nu închiseseuºa de la intrare, nici mãcar nu privise într-acolo. Era sigurpe dulãul de pazã din mine. Dar dacã EA avea probleme,dacã era într-adevãr foarte bolnavã deºi nu o arãta ºivenise la doctorul Val pentru un consult în particular ?Poate cã era o problemã de viaþã ºi de moarte, iar eu mãgîndeam ca un tîmpit la tot ce putea fi mai rãu ? Am rãmas,poate cã la ieºire mi-o va prezenta, poate vom plecaîmpreunã. Am bãut puþinã apã, dar nu cred cã din cauzaacelui surplus de lichid am început sã transpir. Dacã aºpleca totuºi, ce poziþie aº fi adoptat a doua zi în faþadoctorului ? El fusese un om de bunã credinþã, ºtia cã EAva veni la o anumitã orã ºi totuºi nu mã expediase. Puteaimproviza o mie de motive. Nici mãcar nu schiþase vreungest în acest sens. Putea oricînd sã-mi spunã : « Bãtrîne,trebuie sã vinã o damã, mã înþelegi... » ªi poate cã totuºieste vorba de un consult, oscilam eu, ce trebuia sã-midea mie explicaþii ? Iar eu sã plec ? Poate intra oricîndcineva, poate o asistentã, poate un necunoscut.Ce-þi spuneu acum este un rezumat la rezumat, ca sã mã exprim aºa,dar prin ce am trecut eu atunci, prin ce stãri, n-aº vrea sãse mai repete...

Doctorul Val a revenit dupã vreo jumãtate de orã ºigestul care m-a ºocat, dupã ce a lãsat uºa întredeschisãîn urma lui, a fost sã se încheie la ºliþ în faþa mea. Amcrezut cã înnebunesc în momentul acela. Însã el socotisecã este ceva normal, ca între bãrbaþi.

- Du-te ºi tu ! mi-a zis el. Du-te cã te aºteaptã !Dar el nu ºtia ce reprezenta EA pentru mine. Lui i s-a

pãrut cã îmi face o favoare. Cred cã m-am înnegrit, cred cãîn clipa aceea am murit ºi am înviat, nu mai ºtiu. I-amspus : « Mulþumesc, nu servesc ! » ºi am plecat repede,fãrã sã-i dau vreo explicaþie.

Mergeam pe stradã ºi nu vedeam pe unde mergeam,mergeam ºi o vedeam pe EA cum stãtea trîntitã pe pat, cupãrul ei negru rãsfirat pe cearceaful alb, tocmai aprinzîndu-ºi o þigarã, aºteptîndu-mã, ca sã-mi zicã : « Hai, domnule,cã nu puteam sã-l refuz pe Val, dar nici nu pot sã întîrziiprea mult, rezolvã cît termin eu þigara asta ! »

ªi atunci mi-a venit sã vomit ºi am vomat în primul coºde gunoi suportînd, mai bine zis ignorînd, privirile criticeale unei cucoane care a ºi comentat cu voce tare :

- Ai dracului, cînd te uiþi la ei zici cã sînt niºte domni,dar se comportã toþi ca niºte animale !

- Bine cã nu m-a vãzut Ea, ce-ar fi crezut Ea dacã m-arfi vãzut ?

- ªi aþi mai întîlnit-o de atunci ? l-am întrebat eu întimp ce mã gîndeam cum aº fi procedat la rîndu-mi dacãmi-ar fi fost dat sã trãiesc acea experienþã.

- Domnule, n-am mai întãlnit-o. Ori cã la mijloc a fost oîntîmplare ori cã eu am revenit la ale mele ºi nu mi-am maipierdut timpul pe stradã aºa cum procedam cînd o cãutam,nu ºtiu ce sã-þi spun, dar n-am mai vazut-o niciodatã.

- Doctorul cum a comentat ?- Doctorul Val, aºa cum îl cunoºteam a fost de o

discreþie admirabilã, nu a revenit niciodatã asupraincidentului.

(Fragment din romanul Simfonia PRAGA)Ioan Neºu

I

Tangenta ochiului meu înghite hãul divizat-în mine ºi în tine-

doar tu, pe axa irisului,înveþi geometria sferelor albastre

iar eu, din centrunu mai aºtept timpul.

În umbra tarâde sufocatã ziua.

II

Parcã vãd:sub clopot de magmã

primeam ungereaca pe ceva firesc;

am ales: doi oameni,spate în spate,

necunoscându-se,vãd universul în nopþi

cu boabe de rouã în loculochilor nefireºti,

înmiiþi, de un negru de astru.

III

Am ocolit durerea, deci adevãrul.Nu ne era interzis

sã ne minþim sufletul ?

IV

Ocolim singurãtatea,deci adevãrul.

Pentru a nu-l rãnipe cel de-aproape

ne credem actori înroluri de excelenþã.

Ocolim sfârºitul,deci adevãrul.

Pentru a nu pleca,ne minþim conºtiinþace sãlãºluieºte în noi.

Vom spune o minciunãcu tentã de-adevãr:

„Taci, tu, suflete, cãci noinu vom pleca,

ci vom rãmâne veºnic aici,între spaþiile barbiliene,

îndoiþi, întreiþi,veºnici.”

„Taci, tu suflete! Îþi interzic singurãtatea!”Florina –Raluca Voiteanu

Con

stan

tin B

rânc

uºi „

Sãru

tul“

I N T E R Z I SI N T E R Z I SI N T E R Z I SI N T E R Z I SI N T E R Z I S

7

Iov, Socrate ºi Divinitateaeseu

Moto: “Cercetaþi din nou! Dreptatea mea estemereu aici!”(“Cartea lui Iov” 7,29)

(urmare din numãrul trecut)

ALEXANDRU BULANDRA

II. Istoria “Cãrþii lui Iov”4. Moºtenirea babilonianã

4.2 Povestea unui amãrâtAcest poem a fost introdus de îngrijitorul ediþiei

“Gândirea asiro-babilonianã în texte”...Am spus deja......La secþiunea “Texte sapienþiale”, capitolul

“Obserrvaþii asupra vieþii ºi ordinii umane”.Lui îi urmeazã “Proverbe ºi sfaturi”, “Sfaturi

înþelepte” ºi “Cuvintele sau înþelepciunea lui Ahiqar”.Din “Proverbe ºi sfaturi” am reþinut: “(27) Fãrã

împerechere ea a conceput, fãrã mâncare ea s-a îngrãºat”- cu urmãtorul înþeles: “Aratã ceva imposibil: Nu iese fumdacã nu faci foc”; “Un cetãþean (simplu) ajunge ºef înaltã cetate” - corespunde cu ebraicul “Nici un profet nu-i preþuit în cetatea sa, Cf. ºi Ioan, 4,44”; 3. Omul e umbraunui zeu, un sclav e umbra unui om, dar regele e ca(adevãrata) imagine a unui zeu.” (5,pp.279-282)

La “Sfaturi înþelepte” am luat aminte la “Celui ce-þiface rãu, rãsplãteºte-l cu bine”, singur”, “Respectarea(zeitãþii) aduce bunãstare,/ Sacrificiul prelungeºte viaþa,/Iar rugãciunea spalã pãcatul”. (5,pp.283-285)

“Cuvintele sau înþelepciunea lui Ahiqar”, secolul VIII-VII î.H.: “Oamenii sunt (plãcuþi) cerului, cãci(înþelepciunea) vine de la zei”; “(Cum) se vor împotrivilemnele focului, carnea cuþitului ºi un om unui (rege)?”;“Oricât de mic ar fi un om, el înalþã cuvintele sale; ele seridicã deasupra lui, cãci dechizându-ºi gura, el laudã pezei; ºi dacã el e prietenul zeilor, aceºtia vor pune celebune în gura lui, pentru ca el sã le spunã”; “Numeroasesunt stelele cerului al cãror numãr nimeni nu-l cunoaºte;tot aºa nimeni nu cunoaºte omul”; “Dacã ochii zeilor suntpeste (oameni), atunci un om care aprinde lemne înîntuneric, fãrã sã fie vãzut, valoreazã cât un hoþ caregãureºte o casã, dar este auzit”; “(Nu te vãita) de ceea ceface parte din soarta ta ºi nu tânji dupã un huzur ce nu þi-a fost dat”; (Din mine însumi) a ieºit nenorocirea mea. Dela cine sã mai capãt dreptate?”. (5,pp.286-298)

Sã ne întoarcem la “Povestea unui amãrât”...Versurile sunt scrise pe patru tãbliþe. Textul românesc

semnaleazã rândurile lipsã: câte 12 pe primele douã tãbliþe,21 pe a treia ºi 5 rânduri ºi finalul distrus la a patra tãbliþã.

Textul este scris la persoana I, ca o confesiune asingurului sãu personaj. Numai finalul face excepþie,fiind un imn închinat lui Marduk ºi soþiei saleSarpanitum.

4.2.1 Am fost bârfit în adunareCare este identitatea vorbitorului?“...Altãdatã am trãit ca un domn, acum am devenit un

sclav...” Este vorba de un om decãzut dintr-o poziþiesocialã înaltã.

Care anume?Pe tãbliþa a doua se poate citi: “Eu am învãþat þara

mea sã pãzeascã poruncile divine./ Sã onoreze numelezeiþei am învãþat poporul./ Mãreþia regelui am egalat-o cucea a unui zeu/ ªi respectul pentru palatul regal l-am impusoºtilor.” (5,pp.269-278)

Povestitorul nu a fost rege, deºi vorbeºte desprepopor ºi “þara mea”. În schimb, puterea asupra armatei,sugeratã de verbul “ a impune”, ne face sã credem cã adeþinut funcþia de comandant al oºtilor regale...

Sau preot militar.În aceastã calitate, îl putem considera un apropiat al

regelui...Un aristocrat... “Domn”...De unde a coborât pe ultima treaptã a societãþii.Care sã fie, totuºi, corespondentul istoric al acestui

status al personajului?Iatã ce am gãsit în volumul “Civilizaþia asiro-

babilonianã”: fraþilor regelui le era interzisã carieramilitarã, “de fricã sã nu devinã într-o zi pretendenþi latron. Astfel cã nu mai rãmânea la fel ca ºi fiicelor de regedecât putinþa de a deveni preoþi ºi sacerdoþi principali aizeitãþilor din marile oraºe...” (18, p.120) Mai încolo amcitit cã regii babilonieni îndrãgeau pe preoþi ºi nu aurenunþat la dreptul lor “de a ocupa ei înºiºi sau rude alelor locurile importante de mari preoþi.” (18, pp.154-155)Rãspunsul la întrebare este: personajul putea fi mare preotºi frate sau altã rudã apropiatã a regelui.

Sã revenim la prima tãbliþã: “Rãutatea prietenilormã nimiceºte./ Cu mânie am fost bârfit în adunare,/ Celcare pune un cuvânt bun, groapa îi e deschisã.”

Versurile acestea mã duc cu gândul la poemul sumerian,unde prietenul ºi tovarãºul tânãrului luminat Iov îi spunneadevãruri, iar celui care îl mai respectã nu-i merge bine.Tot într-acolo mã conduce ºi cuvântul “adunare”, undetovarãºul, prietenul ºi omul mârºav au uneltit împotrivatânãrului ºtiutor, trecându-l între cei neºtiutori.

În cazul de acum pare sã fie vorba tot de o rãsturnarea raportului de forþe din cadrul unei organizaþii grupconducãtor -, eveniment la care prietenii sunt pãrtaºiiar victime sunt personajul povestitor ºi cei care au avutcurajul sã-l susþinã pânã la capãt.

Au avut tãrie de caracter.Mi se pare cã în textele unde apare personajul de tip

Iov, prietenii nu sunt de nãdejde... Ba sunt chiar rãi.Excepþie face prietenul-terapeut din primul poem

akkadian analizat.Dar acesta nici nu-l cunoscuse pe tânãrul pe care

vrea sã-l ajute. Noi, de fapt, l-am denumit cu acestapelativ.

... Dacã privim puþin mai sus, spre marginea tãbliþei,vedem primul vers: “Am sã-l laud pe stãpânulînþelepciunii.”

Te-ai gândit, desigur, la partea de introducere apoemului sumerian, unde era enunþatã norma “Omul sãlaude din toatã inima cuvintele zeului sãu.” Dar “stãpânulînþelepciunii” este ºi el zeu?

Ca sã putem rãspunde acestei întrebãri, va trebui sãtrecem cu privirea peste rânduri nenumãrate pânã vomajunge la finalul tãbliþei a patra, ultima, unde gãsimversurile: “Babilonienii vãzurã cã (Marduk) i-a redat viaþa./Toate gurile laudã mãreþia (lui)./ Cine a orânduit? Cine aîmplinit viziunea zeitãþii?/ În a cãrui minte s-au fãurit planulºi calea de urmat?/ Afarã de Marduk, cine l-a adus dinmoarte la viaþã?/ Afarã de Sarpanitum, care zeiþã i-a dãruitlui viaþa?/ Marduk este în stare sã reînvie din mormânt./Sarpanitum ºtie sã scape de la nimicire.”

Stãpânul înþelepciunii este, evident, zeul Marduk.El nu este un înþelept asemeni unui om, ocupat adicã

întru totul de înþelepciune, ci este dincolo de ea,dominând-o ca pe una din infinitele sale puteri.

Înþelepciunea este capacitatea unei minþi de a seorândui conform unui plan strategic ºi a unor cãi tacticede urmat pentru a aduce la îndeplinire un scop înalt,cum ar fi reînvierea unui om. Dacã mintea este a uneifiinþe umane, înþelepciunea este omeneascã. Dacãmintea este a zeului, înþelepciunea este divinã.

Am observat cum cele câteva versuri te-au condus laformulele acestea generale ca niºte definiþii. Ele nu maisunt spuse de eroul nostru, ci de altcineva, care a urmãritde la un capãt la altul experienþa prin care a trecutpersonajul de tip Iov ºi acum trage concluziile.

Acelaºi lucru sã-l facem ºi noi.

4.2.2 Timpul hãrãzitAm vãzut deja cã la originea acestei etape nefericite

din viaþa lui...Chiar tragicã, dacã îl duce pânã la moarte!...Se aflã o situaþie conflictualã legatã de activitatea

ºi/sau ideile personajului-povestitor. El este renegat deprieteni, atacat cu vorbe pline de mânie ºi pãrãsit, iar ceicare-l mai susþineau sunt ºi ei izolaþi poate închiºi,torturaþi, condamnaþi la moarte, dacã groapa le e deschisã.

Totul se petrece cu acceptul adunãrii membrilorcomunitãþii respective.

Dar mãsurile punitive nu se opresc aici: “(Sunt luat)din mijlocul ogra(dei mele),/ Ca ºi cetatea unui vrãºmaºeste înjositã cetatea (mea).”

Vezi cuvântul me Distrugerea cetãþilor!Aici ar putea fi vorba de reºedinþa personajului-

narator.“Riturile mele le lasã deoparte,/ La slujbele mele lasã

pe strãin.”

...Tot aºa cum, laocuparea unei cetãþiduºmane, statuile zeilorsunt distruse, fiind impuºizeii ocupantului ºi oficiate ceremoniile sale religioase.

Urmeazã, bine cunoscuta de acum, depresie boalapersonajelor de tip Iov: “Ziua este jale, noaptea esteplânset,/ Luna tãcere, anul e tristeþe...” În “Cartea luiIov” am putut citi în paralel: “Mã hrãnesc cu suspine,/Jalea mea curge mereu, ca o apã...” ºi, mai încolo, “Aºa,luni dupã luni, avut-am parte doar de amãgire,/ Nimicapentru mine decât greul chin al unor nopþi ºi-al unor zilefãrã capãt.” (6,pp.47,52)

Revin la trãirile eroului babilonian: “Gem în toatezilele ca un porumbel,/ Ca un bocitor scot strigãt de jale./Ochii mei sunt sleiþi (de pl)âns, /(...) obrajii, vai, s-auslãbit(?).”

Sã-l ascultãm ºi pe viitorul Iov cel bãtrân...Acum abia observ paradoxul din denumirile noastre:

Iov cel tânãr este, în ordinea timpului istoric, mai bãtrândecât Iov cel bãtrân.

Dar noi am avut în vedere doar timpul biografic alfiecãruia. Deci: “Zilele mele trec, tot trec în goanã/ ªi-ndrumul lor nu vãd urmã de fericire./ Zboarã cum zboarã oluntre pe ape,/ Un vultur nãpustindu-se la prada sa./ Dacãmã silesc sã-mi înãbuº gemetele,/ Sã-mi las întristarea ºisã fiu voios,/ Mã cotropeºte spaima.” (6,pp.56-57)

...ªi iatã-ne sosiþi în faþa celei de-a doua tãbliþe, pecare noi o vedem tot ca pe o foaie obiºnuitã de carte,care începe cu versul “Am ajuns, am trecut dincolo de alvieþii prag.”

Cu acest vers începe ºi fragmentul din “Dreptulsuferind”, poem aproape identic cu “Povestea unuiamãrât”, el apãrându-ne însã ca un synopsis undeversurile sunt numerotate ºi, uneori, au o altã traducere.Aici, “Abia am sosit în viaþã, cã am ºi trecut peste timpulhãrãzit.”

M-a impresionat concomitenþa sosirii ºi plecãrii dinviaþã.

Un ecou al acestei trãiri îl gãsim în “Vorbirile”: “Omul,de femeie zãmislit,/ Are-o viaþã scurtã, însã plinã detristeþe,/ Înfloreºte ca o floare ºi ca ea se veºtejeºte,/Pieritor, trecãtor ca o umbrã.” Ultimul vers ebraictãlmãceºte minunat ideea babilonianã acvasisimultaneitãþii vieþii ºi morþii.

La fel, “timpul hãrãzit”, ca mãsurã a vieþii omuluifixatã de zei, l-am întâlnit transpus într-unul dintre celemai ascuþite reproºuri aduse de Iov divinitãþii sale: cumvrei ca omul, nãscutul din þãrânã, sã fie o fãpturã curatã,“De vreme ce zilele lui sunt hotãrâte,/ De vreme ce de tineîi atârnã anii sãi,/ De vreme ce i-ai pus de netrecuthotãrniciri”? (6,p.63)

Bibliografie1. Bulandra, Alexandru, “Experimentul Iov”, Editura Paideia, 20082. Jacob, Edmond, “Vechiul Testament”, Editura Humanitas, 19933 .Belenki, M.S., “Despre mitologia ºi filozofia Bibliei”, Editura

Politicã,19824. Kramer, S.N.,”Istoria începe la Sumer”, Editura ªtiinþificã, 19625. - “Gândirea asiro-babilonianã în texte”, Editura ªtiinþificã, 19756. - “Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cartea lui Iona, Cartea lui Ruth, Cântarea

Cântãrilor” traduse ºi comentate de Petru Creþia, Editura Humanitas, Bucureºti,1995

7. - ” Filosofia greacã pânã la Platon”, vol.II, Partea 1, Editura ªtiinþificãºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1984

8. Vlãduþescu, Gheorghe, “Cei doi Socrate”, Editura Paideia, 19969. Xenofon, “Amintiri despre Socrate”, Editura Univers, Bucureºti, 198710. Cosma, Doru, “Socrate, Bruno, Galilei în faþa justiþiei”, Editura Sport-

Turism, Bucureºti, 198211. - “Gândirea egipteanã anticã în texte”, Editura ºtiinþificã, Bucureºti,

197412. Platon, “Republica”, în “Opere” vol.V, Editura ºtiinþificã ºi

enciclopedicã, Bucureºti, 198613. Zamarovsky, Vojtech, “La început a fost Sumerul”, Editura Albatros,

Bucureºti, 198114. Eliade, Mircea, “Istoria credinþelor ºi ideilor religioase”, vol.I, Editura

Universitas, Chiºinãu, 199415. - “Septuaginta”, vol.1, Colegiul Noua Europã, Editura Polirom, 200416. LaCocque Andre, Ricoeur, Paul, “Cum sã înþelegem Biblia”, Editura

Polirom, 200217. Geiss, Imanuel, “Istoria lumii”, Editura All Educational,

200218.Daniel, Constantin, “Civilizaþia asiro-babilonianã”, Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1981

(urmare în numãrul viitor)

8

DeodatãDa, sunt un pic amarã,Poate miere se scurge prin spãrtura de sub sânul stâng.

Sunt ºi mai amarã de parcãBuzele îmi sunt grãdinã de pelin,Dar înþelege odatã cã nu pot renunþaLa obiceiul de a mã oglindi în statuia antica,ªtii tu care.

Ce salopete prãfuite,Ce gãleþi cu ipsos,Adezivi, unelte dureroaseAu restauratorii apropiindu-seRidicând schele în jurul meu,Vorbind despre pauza de prânz,Materialul prea puþin spre a fi folositLa spãrtura de sub sân,ªi, mai ales, despre nebuna seteCe i-a cuprins pe toþi deodatã.

A scoate apã din piatrã seacã

Neagrã, tot mai neagrã,piatra,prin lacãt dupã lacãtse deschide.Bum-bumºi ultima închizãtoares-a desprins.Nu era nici stea, nici fulg,poate cã era cuvânt.ªi sângele ne-a fost albastru,chiar mâna ne era aceeaºi.Rãsuflarea sau sufletul curge din piatra mareºi descãtuºatã.

Cât de indiferent se uitã Sisifla ulciorul cu apã proaspãtã-proaspãtã adusã de mineºi ce sete îmi arde inima - bolovan descãtuºat.

Dupã judecata de apoi

Am fost cuminte, am venit.Pãrul þi se-negrise deja,Cât despre mine…E-adevãrat, eram ceva mai scundã,Cu siguranþã ºi un pic amarã.Îmi pierduseºi amintirea,Recunosc, nici eu nu mi te-am crezut aºa-Se aude ca nu am fi originali…“Viperã la sânul tãu”Mi-ai spus ºi mi-ai tot spus …Am fost cuminte, am venit.

Dupã toatã aceastã repetiþiePe pãmânt,Mã simt pregãtitã:Vin sã mã încãlzesc la sânul tãu.

RALUCA MATEI

Încã la þãrmPetrecuþi ca odgoanele aruncateDe cãtre marinariSpre pilonii ai naibii de înþepeniþiÎntr-un portAl cãrui nume chiar nu-l pot afla.Cãci nu pot sã întreb ce port e acestaFãrã sã fiu luatã drept nebunã.Pãi da! cine strãbate mãrileSpre a ajunge doar ca sã ajungã?ªi atât.

Bine: Sã pornim pe mãri spre niciunde-Odgoanele sper cã le-ai luat.

Bãtãile inimii-Împãcaþi-vã, a mai spus la sfârºit preotulªi, spre surprinderea mea,Credincioºii( care nu se cunoºteau între ei)Se îmbrãþiºau, se sãrutau,Parcã protocolar.

Eu, cea supãratã pe lume,Fãrã sã duºmãnesc pe nimeni,Am simþit cum, Doamne, îþi apropiiDe buzele mele rana dintre coaste.

În clipa aceea, clopotele catedralei imenseAu început sã batãStingându-ºi sunetul pe buzele mele.

-Mi-a fost bine cât timp am reuºit sã fiu supãratã pe lume,Da,da…

IncognitoAi aprins o lumânare,Am aprins ºi eu una,Ne-am îndepãrtat cu ochii la Dumnezeu,Dinadins conturat într-un om,Având, desigur, ceva din trãsãturile pictorului de biserici.

Mai interesant mi s-a pãrutCã mulþimea se adunã cu lumânãrile aprinseSpre a le depune în jurul lumânãrilor noastre,Ce, iatã, se sting!ªi tot mai multã lume,ªi tot mai multe lumânãri,Sufocant de multe,Împresoarã ca o scarãDucând dincolo de Dumnezeul desenat sub cupolã,Acolo de unde nu se va vedea,La sfârºitul lumii,Cã tu ai aprins o lumânare, Am aprins ºi eu una.

PREMIUL I la Concursul de Creaþie LiterarãMIHAI EMINESCU-ediþia a XI-a

“Felix este acum în spatele vostru. Cred cã...””Gura!!”, a urlat generalul, “Gura cã te-mpuºc!!”,a

articulat el gâfâit, îndreptând spre mine pistolul glazuratde chiciura zilei de iarnã.

Nu mi-era fricã. Ceea ceea ce ar fi trebuit sã fie fricãse transformase în mine într-o agresivitate entuziastã ºibatjocoritoare, care mã împingea împotriva lor clipã declipã, aºa cum te îndârjeºti împotriva unui duºman înfaþa cãruia ºtii cã nu ai sorþi de izbândã, dar despre careºtii sigur cã nu te va învinge niciodatã. ªtiam cã luptîmpotriva lor, cã, asemenea lui Felix, am deschis un con-flict ce nu se va sfârºi decât când voi pleca ºi eu peurmele lor, ale celor din familia mea. Începeam sã ºtiu cãnu ura oarbã, visceralã, pe care o simþeam uneori, e armacea mai bunã, ci dispreþul celui ce ºtie cã, oricâtã puterevor desfãºura împotriva lui, ei nu-l vor înfrângeniciodatã.

Parcã pentru a-mi rãspunde la ceea ce simþeam, Felixmai trase douã focuri rãzleþe; fãrã îndoialã, el se deplasaacum în spatele liniei de infanteriºti, probabil la jumãtateadistanþei dintre ei ºi aºezare. Evident, nu se aºteptaserãla aºa ceva. Dezorientaþi, obosiþi deja, ei nu-ºi puteauînvinge stupefacþia grea, care le apãsa chipurile.

”Chiran, la mine!”, ceru generalul.Locotenentul se prezentã în pas alergãtor. Generalul

îi ordonã:”Iei plutonul doi ºi execuþi marº forþat în direcþia

focurilor de armã. Angajezi foc de contact imediat ce-lreperezi pe bandit. Dragomir, comandã manevrã deînvãluire spre spatele obiectivului.”

Plutonul comandat de locotenentul Chiran a dispãrutîn negura zilei de decembrie în câteva minute. Dar restultrupei nu se grãbea sã execute “manevra de învãluire”,ca ºi când în mintea fiecãrui soldat sau comandant stãruiaapãsãtor gândul cã nu mult dupã ce vor fi parcurs ooarecare distanþã în direcþia aceea, urmãritul le va oferio altã variantã de marº ºi ei vor fi nevoiþi sã se replieze rapid sub imperativitatea altui ordin. Ceea ce s-a ºiîntâmplat.La aproximativ o orã dupã ce plecase plutonul,focurile lui Felix s-au auzit atât de aproape, încât amavut impresia cã chiar le-am zãrit în ceaþa fulgeratã efemerde împuºcãturi. Soldaþii s-au aruncat la pãmânt ºicomandanþii au ordonat pregãtirea de luptã. Erauconvinºi cã plutonul plecat în adâncime se va întoarceºi Felix va fi prins între douã fronturi. Generalul exprimãcu voce tare aceastã posibilitate ºi ordonã “dispozitivîn formã de cleºte” Se înainta cu maximã atenþie, pe grupe,

Felix în valea umbrei morþiicu degetele pe trãgaci, folosindu-se relieful ºi vegetaþiauscatã, fiecare soldat fiind aplecat pe arma lui. Mergeamla câþiva zeci de metri în spatele frontului, supravegheatde un sergent, ºi aºteptam ca schimbul de focuri sãizbucnescã dintr-o clipã în alta. Doream cu toatã fiinþamea sã se întâmple, convins fiind cã Felix le va da olecþie pe care n-o vor uita toatã viaþa lor. Nu s-a întmplatnimic din ceea ce speram.

Sectorul acela de luncã ºi altele apoi, delimitate cuminuþiozitate de comandanþi, au fost scotocite tot restulzilei. Cu puþin înainte sã se lase întunericul, cercul s-aînchis la marginea pãdurii, fãcând jocþiunea cu unitãþileieºite la luminã dintre copaci, fãrã a-l strânge în cleºtelelui pe Felix. Soldaþii, cu ochii scoºi de obosealã, seadunau în grupuri tãcute, sprijinindu-se în arme. Uniifumau, altora nici de fumat nu le mai ardea. Comandanþiidiscutau cu voci rãguºite lângã o salcie trãznitã. Singurulce pãrea sã-ºi fi conservat forþele era civilul, cãruia ºtiamcã i se spune Bagadei, dar nu ºtiam dacã era numele luireal sau numai o poreclã. Mersul lui era la fel de vioi caºi în dimineaþa acelei zile ºi se arãta dispus sã-icãlãuzeascã prin pãdure, dincolo de Botul Mare, dacã eiar fi continuat. Generalul îl privea însã continuu ºineîncrezãtor, strângând din buzele arse de tutun, ºi l-aconcediat cu un gest repezit al mâinii. În scurt timp,generalul a ordonat retragerea. Soldaþii s-au regrupat peplutoane ºi companii, ºi atunci, privind trupa, mi-am datseama pentru prima datã cã soldaþii aceia nu erau tineride douãzeci, douãzeci ºi unu de ani, ci bãrbaþi maturi, cufeþele tãbãcite de zile ºi nopþi petrecute în serviciul militar.Atunci mi-am dat seama cã ei fãceau parte din trupelespeciale de securitate ºi erau antrenaþi sã vâneze oameni.Atunci mi-am dat seama cã ei vor bate balta pânã ceFelix se va preda sau pânã ce-l vor ucide. Din clipa aceeaam început sã-i urãsc cu o urã ce nu mai încãpea întrupul meu de copil ºi-i mai urãsc ºi azi, când mulþi dintrecei de-atunci sunt praf ºi pulbere. Speram, cu o puterece-mi tãia respiraþia, ca Felix sã-i ucidã pe toþi cei de faþãºi pe cei ce vor urma, pânã ce izvorul lor de trupuriantrenate sã lupte sã fie cu totul secãtuit, sã-i secere aºacum trece coasa prin iarbã, culcând-o, dar într-un colþîntunecat al sufletului meu ºtiam cu durere cã nu va fiaºa, cã într-o zi ei vor ieºi învingãtori ºi Felix va muri.

(fragment din romanul cu acelaºi titlu, în curs deapariþie)

Vasile RADU

9

„Începând înfãºurarea altui ghem”(dupã prima sa cartedespre o cãlãtorie în China intitulatã „O cãlãtorie în cer”,2004), Aurel Anghel îºi scrie noua carte despre Chinaadunând ºi înmulþind „cu fiecare zi (a ºederii sale în Chinatimp de 6 luni n.n.) ºi cu fiecare pas impresiile”. Dacã n-am fi cunoscut povestea de început, care a pornit de laun stilou „Hero”, spusã de fiica autorului, mai cã am finotat aici cã, împrejurãrile, curiozitatea ºi dorinþa de acunoaºte oamenii ºi meleagurile cele mai diferite din„Împãrãþia de la Capãtul Lumii”, l-au determinat pe autorsã-ºi aºtearnã notele ºi impresiile de cãlãtorie într-o nouãcarte. Amprenta acestor impresii ºi note de cãlãtorie din„Nouã luni la Shanghai”, ed. Omega, 2010 de AurelAnghel, este datã, în primul rând, de jovialitatea expunerii,iar farmecul narãrii acestor impresii se atribuie acesteizãboveli concentrate, unde împletirea amintirilor sale cucele recent trãite dau savoare cãrþii ºi transmite cãldurãomeneascã. „Cartea mea despre China alunecã uºor înpovestea vieþii, în povestea romanului trãit ºi pe care nuam reuºit sã-l închei doar cu trilogia Rãtãcirea. Iatã-mãaici sã continui sã rãtãcesc în realitate ºi printre amintirilemele parcã din ce în ce mai vii ºi mai dragi”, dupã cum nise mãrturiseºte la pag. 277-278. Altfel zis, autorul se aºeazãdin capul locului pe picior de egalitate cu cititorul obiºnuit,lãsând loc imaginaþiei, entuziasmului, nãucelii,consternãrii ºi pentru toate astea gãseºte ºi, stilisticvorbind, tonul cel mai potrivit: frecvent persoana a douaplural cu sentimentul profund cã se adreseazã direct unuiauditoriu atent la tot ce se petrece în jurul celui carenareazã ºi care se miºcã dezinvolt prin „împãrãþia de lacapãtul lumii”. Stilul jovial familiar rezultã ºi din acestmod de a-ºi susþine discursul narativ prin mici adjuvanteplastice: „sunt bucuros sã vã povestesc toate acestea”;„tocmai despre aceste Fiinþe de Luminã, care sunt florilevã voi scrie”; „am notat aceste impresii imediat pentru cãsunt sigur cã oricare dintre voi ºi-ar fi pus aceste justificateîntrebãri”; „sper cã s-ar mira cititorii mei…”, etc… etc.Naraþiunea e cuceritoare apoi prin umorul bonom ºicoloritul viu, pitoresc. Naratorul are haz ºi simþ deobservaþie ascuþit, ºtiind sã le conjuge tot timpul în chipfericit. Vezi discuþia copilului cu mama sa despre mãtaseade nanching (sau) nebunia creºterii obligatorii a viermilorde mãtase la Cocora, ori discuþia inspectorului cu„directorii cu viermi” (cap. Drumurile mãtãsii). Apoiîntâmplarea cu „peºtiºorii sanitari”, întâlnirea cu bãtrâneledin Ridge Ganshi de pe insula Hainan, care-i amintesc de„bunica… închisã în polatã” trudind dinaintea rãzboiuluide þesut, etc… Poveºtile care au marcat imperiul de la„marginea lumii” ºi amintirile din satul sãu de baºtinãCocora, se împletesc într-un ton admirativ. Sub aurapoveºtilor demult apuse (povestea de dragoste de peMuntele Cocorilor, povestea prinþesei Hsi Ling Shi care adescoperit din întâmplare coconul viermelui de mãtasesub dudul unde îºi savura ceaºca cu ceai), autorul îºiscrie cartea „despre Shanghai ºi despre China”recunoscând cã nu-i uºor sã-i cunoºti tainele ladimensiunea lor realã”. Jovialitatea expunerii ºi freneziaautorului e întreþinutã ºi de repetatele comparaþii careaduc obiective turistice faimoase la orizonturile vieþiizilnice din þarã: „am fost în ultima zi de ºedere în golfulYalong, un fel de Mamaia a Litoralului românesc”; „înrest ºoselele sunt precum curelele pentru ascuþit briciuldin îndepãrtata mea copilãrie”; „Bambusul care pentruchinezi pare a fi salcâmul nostru din Bãrãgan”; „Grãmezilede nuci de cocos au ceva din banalitatea grãmezilor depepeni de la sfârºitul verii la noi acasã”, etc… Cititorulmai este uimit „pas cu pas” de atâtea lucruri noi, pe carenu le aflã decât dacã participã la o orã de„teleenciclopedie” în faþa televizorului pe fotoliul deacasã. Din scrierile sale rãzbate din când în când tristeþeacã vãzând atâtea minuni nu ai cum sã nu rosteºti curesemnarea specificã românului, cã la noi, nu se poateasta domnule! Aurel Anghel noteazã ºi înstrãinarea ivitãîntre indivizi, odatã cu confortul metropolei capitalistemoderne. Vezi povestea ceasornicarului din Shanghai,

Povestea unei cãrþiscrise la

„Capãtul Lumii”

rãmas fãrã atelier, apoi a cerºetorului care-ºi cãra consoartamuribundã cu patul pe rotile, în plinã stradã sau peripeþiacu prãduirea de ultimii bani de la un „oarecare” hotel.Toate aceste amãrãciuni sufleteºti, care-l determinã sãnoteze: „ca ºi la noi, nesimþirea n-are nici culoare nicinaþionalitate”, nu-l împiedicã pe autor sã-ºi piardãrespiraþia în faþa a tot ce este sublim. „Ceea ceimpresioneazã este tocmai firescul atitudinilor, chineziisunt realmente oameni „cuminþi”. Îl loveºti din greºealãºi se scuzã el” sau „cuvântul plic pentru doctor nufuncþioneazã în chinezã, este intraductibil” ori „Suzhou(paradisul pe pãmânt) este faimos în special pentruclasicele sale grãdini”. Sau deloc de neluat în seamã,descrierea tabloului în care au loc prefacerile „ca pestenoapte” ale capitalismului chinez de la pag. 202. Ceeace-l determinã sã exclame involuntar: „Unde va ajungeaceastã þarã?”. De remarcat ºi faptul cã aceste note ºiimpresii de cãlãtorie ne furnizeazã ºi câteva dateinteresante privitoare la fiinþa intimã a scriitorului (a sevedea destãinuirea de la pag. 240-241; sau întâmplareacu mama rãmasã fãrã cunoºtinþã în mijlocul Bãrãganuluide la pag. 275. Pe mãsurã ce ajunge mai aproape de oraºulJade Budha, grãdinile clasice din Suzhou; insula Hainan;pãdurea tropicalã de la Marginea Lumii; celebra staþiunede ape termale Sanya Pearl River, se simte o incantaþiesincerã pentru cã toate astea îl vrãjesc pur ºi simplu. Nemiºcãm acum într-un spaþiu unde imaginaþia ne esteputernic stimulatã ºi îndemnatã sã pãºeascã pe þãrmul

ipoteticului ºi fantasticului. Notele sale de cãlãtorie sunttot atâtea prilejuri de comparaþie între diferitele stiluri alevieþii, ºi dintr-un asemenea exerciþiu al minþii scriitorulºtie sã scoatã, lucid, numeroase învãþãturi: „Doamne, ºice pãrere aiurea aveam cu câþiva ani în urmã despre China,despre comunismul lor ºi despre tot ce ºtiam dintr-oproastã ºi rãutãcioasã propagandã” (pag.295). Însemnãrileacestea, delectabile la lecturã, sunt strãbãtute de un vi-brant mesaj al solidaritãþii umane: „Simþeam în acestspectacol mãreþia artei, care determinã omul sã întindãbraþele, sã prindã un fulg, o fãrâmã de magie”. Refãcândcu memoria întâmplãrile petrecute în þara de la marginealumii, autorul realizeazã cã firescul nu poate fi acolo maipuþin firesc ºi invers, iar plasticitatea expresiei, contureazãuimirea cãlãtorului neobiºnuit în þara sa cu astfel de imaginiºi întâmplãri. Cu aceastã ocazie (a lecturãrii unei frumoasecãrþi despre oameni, þinuturi ºi morala lor) am învãþat ºicâteva cuvinte chinezeºti: xie-xie (mulþumesc); laoai(strãinul); timputong (nu înþeleg); me io (nu am); cou laila(hai câine); laoºî (învãþãtorul); ni si piaolyang (sunteþifoarte frumoasã); shue (apã)… dar pentru asta ne-ar trebuiºi un chinez sã ni le pronunþe. În concluzie, prin aceastãcarte „pãºeºti ca în basmele copilãriei”. (Ce caut eu aici laMarginea Lumii?) Sã ne punem ºi noi acum aceeaºiîntrebare pe care a rostit-o ºi autorul? Nu ne-o mai punem(doar atât), sã încheiem cu fraza pateticã pe care autorul oscrie, pentru cã iatã „lumea începutului de veac deja ºtieºi trateazã chiar cu îngrijorare „fenomenul chinez”.

Tudor Cicu

Ieri,a nins sãlbatic prin singurãtãþile mele savante.Zãpada s-a aºezat,benevol,peste ochii rãniþi, peste sufletul gol, peste gura scârnavãa unui pistol.A tras apoi în iluzii cu acuze de frunze îngheþateºi a înghiþit, pe nemestecate, drumurile amanþilor beþi.

Draga mea, sã mã ierþi !,ieri,ninsoarea ºi-a mai fãcut încã o datã de cap în vechiul cãtun.Nu ºtiu cum sã-þi spun,mirosea a nalbã ºi-a tutun mahalaua despre care popiibârfesc cã diavolul asmute în bãrbaþispiritul zdrobit pe uliþe de scorpii.ªi, din senin, pânã sã te apropii, a mai cãzut o stea.S-a aplecat peste pervaz sã rupã o rãmurea din univers ºi,sã nu crezi!,tocmai trecea o primãvarã zvãpãiatã pe ºosea,cândde la cafenea a fluierat dintr-o mãsea stricatãvecina de la doi: steaua polarã, beatã.Deodatã,asupra mea s-au nãpustit hingherii. ªi haitele de câini,tembele, Costel Bunoaica

Asupra mea s-au nãpustit hingheriicrezând cã mi-am adus acasã o muiere deocheatã,piºicherã,mi-au luat din mers umbra la rost.Þipau bezmetici merii, peste umblet se dãrâmau poteci.Lumina,evadatã din beci,stãtea tolãnitã peste umbrele reci.Întuneric parcã nici nu a fost.

Pe dealuri suna goarna, toba bãteadând de veste cã în patul meuo belea îºi face miºeleºte de cap.Îþi jur:gândindu-se la tine, plopii s-au frânt de dor;de dragul tãu s-au îmbãtat cu moarte pãsãrile-n zbor…

Oh, doamne, a nins sãlbatic prin livezi!Tristeþea a aºezat,benevol,peste ochii rãniþi, peste sufletul gol, þeava mârºavãa unui pistol.

Priveºte visele verzi. Vezi…?!Þi s-a lipit de geam sãrutul crud din þipãtul bezmeticeizãpezi…

10

* * *

Voi tãia aceastã bucatã de râuÎn care te-ai oglindit tuªi-o voi agãþa în sufragerieLângã celelalte icoane.

Mã tem cã pânã spre zoriPereþii vor curge în mareCu tine cu totªi din valuriSoarele nu va mai rãsãri,De-atâta dragoste,Niciodatã!

* * *

FildeºurileFuseserã aruncate unele peste alteleÎn micul osuar al tãcerii.

ªi cum se-amestecaserã toateÎntr-un îngheþ nevorbitor,Au chemat un îngerSã le asculte cu aripile,Asemenea unor uriaºe urechi.

Numai astfel,Fluturii, frunzele ºi chiar oameniiAu putut sã-ºi îngroape fiecareMorþii lor

* * *

Rãsfoiesc cu pleoapele meleLumina ochilor tãiDe parcã-ai fiCea mai transparentã bibliotecã.

Cine, iubito,Te-a mai citit ca mine?

* * *

Duc sub braþO coajã tare de lunãDin care mai muºc uneori.

Apoi beau o gurãDin ultimul gând cu tineªi mai pâlpâi o zi.

Mã sperie sã ºtiuCã n-am sã pot muriDe nici un fel de foame,De nici un fel de sete!

De nici un fel!

* * *

Acum,Îþi spun adevãrul;Aceste pene-nfipte-n braþen-au fost niciodatã pentru plutit!

Dan Elias

Fãrã ferestre (II)Prin eleMi-au curs în carneToate cernelurile unei înserãriNescrise încã.

Zburatul nostruA fost doar o iluzie,Minciuna unui îndrãgostitSãrutându-þi aerulDin care-ai plecat.

* * *

Sã þii vrãbiile închiseÎn colivia copacilor!

Bat drumul pânã la tineDe-atâtea ori,Încât voi lãsa pe cerO urmã ca un drum de þarã.

În praful luiNimeni sã nu se bãlãceascã!

* * *

Tu, goalã în noapte,ªi toþi aceºti ochiiPrivindu-te lacomiPrin spãrturile cerului.

Pune, Doamne iartã-mã,O dimineaþã pe tine!

* * *Tãcerea taSchimbã orbita planetei.

Frigul atârnã de lunã pãsãrile,Ca niºte þurþuri cu pene,Pânã pe pãmânt.Singurul lucru miºcãtorÎn acest templu-al coloanelor de gheaþãEste inima meaAºezatã din greºealã-nãuntru.

Spune-mi un ceas ºi un copacUnde sã te aºteptDe cealaltã parte a universului.

* * *

Verdele este un roºuDormind cu ochii deschiºi.

Toamna nu se viseazãªi nu se moare!

* * *

Voi presa frunzele în cãrþile melePânã cândTe vor învãþa pe de rost,Cuvânt cu cuvânt,Literã cu literã,Semn cu semn!

Acum doar virguleleκi dau aere de iarbã.

Lampa lui DiogeneAm înþeles:Ne-a apãrat Mozart(nicidecum Beethoven),Adicã requiemul lui Mozart.E singura partiturãCe o poþi imaginaIzbucnind din orgaDinspre polul SudAl Cerului,Având clapele albe,Asemenea coastelor mele,Spre care tu crezi cã,Atingându-le,Vei sãvârºi împlinirea perfectã.

Cine are urechi de auzit,Sã audã!Va izbucni începutul lumii!Pentru a doua oarãSavanþii vor numiMuzica venirii pe lumeBig-Bang.

Murim pentru cã iubimAm cearcãneªi nu pot sã uit.Analizez venele reliefateªi buza de sus tot mai cãrnoasã(din cauza ta!)Mã vãd rãmasã fãrã suflareCu locul aripilorÎnlocuit de mâinile tale.ªi atunci vezi în oglindãCum mã porþi pe braþePentru a mã arãta mulþimii-Prunc ridicat deasupra capului,Ca o urmaºã la tronulSingurãtãþii.

În oglindãNici nu s-a adus vorba despre aºa ceva!Dar am convingerea cã au spus-o ei,Homerii, premiaþii Nobel,Chiar Eminescu însuºiObiºnuia sã repete cuvântul magic.M-am trezit ºi eu, dragã Doamne,Sã mã încrunt ca proastaLa gemetele corului anticªi la baladele vesele ºi tristeExact când tu îþi apropii buzele reci,Fascinat de fruntea-mi seninã,Prea seninã,Chiar ºi în necuviinþa ochilor tãi.

Cheia solSe cade o ploaie cu spume,Se cade un vânt mare pe pãmânt,ªi parcã-i anume sã-ncurceZborul îngerilorPrin troienele de cruciPentru cã eu mã uit la degetele mele subþiri,ªtiu cã se zbat ca viscolul de-afarã,De parcã, (neºtiutoare cum sunt)Ar vrea sã cânte la pianul microsoftSonata Lunii Secvenþa III.Se cade,Vrei?

Menþiune la Concursul de Creaþie Literarã-”MIHAI EMINESCU”-Ediþia a II-a-2011

ELENA-DANIELA NÃSTASE

11

Gheorghe Dobre

TRECERE

Treci prin mine spremeridianul pe care plângmaimuþe refuzate ideilor, treciîndepãrtându-mi sângele, ºi elo ia razna pe lamele a mii dejunghere, nervi-mi o iau ºi eila goanã ºi se opresc în

degete, ºi degetele se-nfig în lutul umed, bun de prinsîn el canari, treci ºi desnãdejdea e o salcie rãstignitãla un colþ de stradã, treci ºi-mi refuz simþurile,nãscându-le statui de aramã în toamna ca un torentde sânge þâºnit din fruntea unui munte, treciînchizându-mi cãrþile, treci ºi ºobolanii tãcerii rod laurmele paºilor tãi, ºi la urmele paºilor mei, ºi la urmeleochilor mei, treci ºi te iubesc, sau te-am iubit, sau tevoi iubi, Cronos se zbate în neputinþã dându-mineputinþã, treci ca o alcãtuire de jad chinezesc ºilumina se sfarãmã într-o jerbã de molecule, ºi eºtiluminã, ºi eºti crinul ce-mi înroºeºte creierul, treciinstaurând singurãtatea; ca o concluzie, treci prinnebunie ºi sunt nebun, eºti Ioana D’Arc ºi treci, trecica o vrãjitoare intangibilã ºi ochii mei se þin dupãtine ca niºte soldaþi fanatici câºtigând bãtãlie dupãbãtãlie, uitând cã au murit demult, pentru rege, pentrureginã mult mai mult; treci nãscându-mã mort, doartu exiºti ca o afirmaþie a posibilei mele existenþe,treci ºi tu sunt eu, sau eu sunt tu, sau în tine, sau prinmine..., treci. Doar treci.

UN REGETrãia odatã, pe lângã alþi nenumãraþi conducãtori

veseli, un rege foarte trist, stãpân peste un þinutsãrãcãcios ºi peste doi mãscãrici simpatici. Carefãceau orice pentru descreþirea frunþii regelui. Acestrege mai avea ºi o veriºoarã, care veriºoarã îl iubeafoarte mult, dar din pãcate el nu o putea iubi peveriºoarã din cauza unei imagini cãreia îi dãruise toatesperanþele, imagine pe care nu se ºtie unde o gãsise ºimai ales nu se ºtie unde o pierduse. κi izgonise toatãcurtea, în afara mãscãricilor ºi a veriºoarei, pentru a seputea concentra ºi a-ºi aminti unde-ºi pierdusefrumoasa. Avea într-o salã imensã un proiector, niºtealcãtuiri din carton presat, asupra cãrora acþiona cuniºte sfori ºi un ecran mare cât un perete, pe care înviaarãtãrile miºcându-le cu ajutorul sforilor.

Aici povestirea se întrerupe. Sforile au putrezitodatã cu trecerea vremii, înlocuirea lor fiindobligatorie. Trebuie înlocuitã ºi veriºoara, tot dincauza anilor. Doar el, mãscãricii ºi arãtãrile rãmânneschimbaþi. Curtea izgonitã devenise un gardpãrãginit înconjurând o piatrã deocamdatã informãcare (se sperã), cu ajutorul vânturilor puternice dinzonã, se va transforma în statuia ecvestrã a luiLudovic al XIV-lea

Dupã renovare, amorezatul nostru rege porni dinnou în cãutarea imaginii, sperând ca odatã ºi-odatãsã o reconstituie exact.

Acum, povestea poate reîncepe. Dar nu reîncepedin cauza povestitorului care, luat cu somnul, a uitatsã se trezeascã la timp.

ªi-am încãlecat pe-o coadã la alimentara ºi vãspun pa! Plec. Trebuie sã deschid (cu un banal tirbuºon)o expoziþie suprarealistã. Va fi ca lumea, adicã spumãmultã, ca atunci când dã canalizarea afarã.

CÂINE BÃTUTSemãna cu un câine bãtut, izgonit pe nedrept în

ploaie. ªtiam câte ceva despre trecutul lui, dar nude la el. Mi-era teamã sã-l provoc fãrã sã-ºi dea,totuºi, seama. Nu prea înþelegem de obicei sãrespectãm amintirile vecinului, mai ales când ele sunttriste, ºi de cele mai multe ori nu afli nimic încercând

sã intri strãin printre ele cu grosolãnia cu careprofanatorii de morminte furã devastând lãcaºulsacru. Imaginea mormântului gol îmi trezeºte o im-agine contrarã imaginii fals normale: rãmâne ºi maiînchis, ºi mai singur, ºi mai trist. În plus, devineacuzator sau ca o acuzaþie, ca privirea pierdutã ºizâmbetul amar ºi crud al unei fete violate.

Dar, fãrã sã-l provoc, a început sã vorbeascãsingur. Vorbea foarte convingãtor, aproape pledadespre aventurile lui, despre marea lui iubireprofesoarã de francezã -, despre insensibilitatea pecare, cu mare efect, ºi-o arbora distrugând puþin câtepuþin, ca o carie, liniºtea femeii pe care, totuºi, oiubea. Tãceam ºi-l ascultam atent, încercând sã vãdunde vrea sã ajungã. Pentru cã un om normal, câtde singur s-ar simþi, nu se apucã sã-ºi dezbracetrecutul în fiecare zi ºi în faþa oricui fãrã sã vreanimic. Acum, la prezent. E abject, dar practic. Ammai întâlnit astfel de „descurcãreþi”. ªi n-am apucatsã adun nici mãcar de-o povestioarã.

Despãrþiri ºi reveniri care de care mai romantice.Nu-l mai ascultam cu atenþie, doar aºteptam.

Finalul era mult mai interesant. Nu finalul povestirii,finalul întâlnirii noastre, pe care-l simþeam aproape.

Mi-a cerut douãzeci ºi cinci de lei. I-am dat. Îimerita.

Dupã câteva minute a plecat cu un aer firesc, deparcã i-aº fi datorat într-adevãr banii. Merita sã-istric. Am mai învãþat câte ceva ºi pe deasupra mi-am verificat niºte teorii, care s-au dovedit corectepunct cu punct.

Am continuat sã beau cafeaua cu gândul lacontrapunctul lui Huxley ºi am zâmbit când mi-amadus aminte cã profesoara lui era educatoare într-ocomunã apropiatã. Ce mai conta!

PE REPEDE ÎNAINTEUn popã care aleargã ca la maraton pentru a

boteza cât mai multe case ºi pentru a avea timp sãfacã în liniºte monetarul. Nici Dumnezeu nu mai arechiar atât de mult timp, aºa cã sunt scuzabileformulele sfinte aruncate prin camere ca la piaþã ºicei cinci lei pe care popa-i revendicã blând, darautoritar. Nu scapã nimeni nebotezat, cine e prins, eudat cu aghiasmã pânã la piele. In nomine pater,filius et spiritus sanctus. Amin. Se aplicã în variantanaþionalã. Îmi vine sã strig în urma lui.

Dascãlul, sãrmanul, e mai bãtrân, nu prea rezistãritmului impus de pãrintele vânjos, care are o condiþie

fizicã demnã de invidiat. Lucru absolut necesarpentru un slujitor al Domnului. Vijelia trece.

ªi totuºi, în urma lor, în casã, parcã s-a schimbatceva. În bine.

SISIFSisif adormi, în sfârºit, fãrã nici o grijã. Bolovanul

lui nu va mai cãdea de pe munte pentru simplul faptcã azi nu l-a mai urcat acolo.

PRIMA PASÃRE ASINGURÃTÃÞII

Fantoma ta se preligea pe ziduri ca nisipul adusdin deºert ºi se-aduna în mici grãmezi, ce explodaula fiecare trecere a planorului cu aripi din scrisoridisperate. Era un timp în care, în spatele zidurilor,încã mai existau cetãþi atinse de fericire, ce se jucaulansând în pustie planoare teleghidate, bombardierecu rumeguº, ca o sfidare multiplicatã, ce luau focimediat ce treceau de ultimul crenel. Scheletele lorînconjurau cetãþile, þineau locul ºanþului medieval plincu apã, ºi fantoma ta se prelingea printre ele pânã lamarginea zidului, explodând cu fiecare nouã lansare.

Zidul a rãmas neciobit, de unde se poate afla câtde inconsistentã erai. Iar acum, de partea cealaltã,oamenii, terminând ei hârtia, au început sã se lansezeunii pe alþii în locul planoarelor.

Ultimul se va prelinge pe zid ºi va exploda cândva trece prima pasãre a singurãtãþii.

O EXTERNARE REUªITÃDomnilor, veþi observa acum un mac salvat cu

mari eforturi dintr-un lan de poeme agrare. În acestsalon puteþi circula fãrã teamã, conþine câþiva nebuniporniþi, se pare, cãtre marea vindecare.

Deci, domnilor, macul acesta excelent, cã nugãsesc repede alt cuvânt (totuºi nu vã apropiaþi preatare), va ieºi în curând din spital. ªi nu ºtiþi cât ne-am chinuit pânã am alungat norii de ceaþã galbenãce-i apãreau periodic în jur. Nu ºtiþi cât de greu i-amalungat în niºte filtre speciale, furci caudine pentrucaptarea mirosului ucigãtor de dulce.

Dar, ce sã vã mai povestesc eu, priviþi-l, proaspãtºi inofensiv, domnilor! Sterilizat ºi gingaº, domnilor!Salvat, cum am mai spus, dintr-un lan de croºetemurdare. Priviþi, splendoarea ºi mândria noastrã,domnilor vizitatori! E o minune pornitã cãtrevindecare, plutire albã cãtre glastre, adicã cãtreadevãratele poeme agrare. Ce credeþi, asta-iadevãratã externare!

ªeful poliþiei române poate fi un excelent prinzãtorde infractori, dar atunci când vorbeºti despre„nenorociþii” din subordine ceva nu este în regulã.Tot aºa cum Szoby Cseh poate fi cel mai tare haiducpe care l-a avut cinematografia, cu condiþia sã nuprimeºti Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” îngrad de Cavaler, ordin pe care chiar l-a primit înluna mai a anului trecut! Poate era mai nimerit ca înlocul cavalerului turnãtor cu muºchii cât mãciuca,de prea multe ori cãzut de pe cal, preºedintele þãriisã fi omagiat gestul eroic al studentei Sorina Ferari,cea care a salvat din flãcãri o tânãrã, la Iaºi, cu preþulpropriei vieþi. Cât despre pãsãrelele cântãtoare ale luiAvramescu, nici nu meritã sã vorbesc!

Se spune cã Louis Pasteur, atunci când îºi alegeacolaboratorii, îi întreba pe candidaþi despre orice altceva, numai de chimie ºi de medicinã, nu. „Mãintereseazã caracterul lor, nu ce ºtiu sã facã. Asta sepoate învãþa” ar fi spus el, convins cã numai aºa vagãsi pânã la urmã vaccinul împotriva .. turbãrii.

În 1992, consãtenii Elisabetei Rizea s-au opus (!!)ridicãrii unui monument închinat partizanilor din

Dan Elias “Vreau sã ºtiu cã s-a limpezit lumea!”

munþi, pentru ajutorarea cãrora „Mama” Elisabetasuferise schingiuiri de neimaginat, fiind întemniþatãtimp de 13 ani. A trãit frumos în satul sãu din Argeº,împãcatã cu Dumnezeu ºi cu felul în care era privitãde cei din jur. Dupã 1964, când a fost lãsatã sã seîntoarcã acasã, oamenii au vãzut cã nu mai are ..pãr. Îi fusese smuls în închisoare. „Toþi ai mei aufãcut puºcãrie pentru cã eu am dat de mâncare lapartizani. (…) Cãpitanul Cârnu era din Bacãu. Elm-a schingiuit ca sã-mi vând fraþii. (…) M-a legat ºim-a bãtut cu cauciucul, de la ceafã la cãlcâi. Apoi,m-a suit legatã pe un scaun, de pe scaun pe masã,de pe masã, pe alt scaun. Purtam coadã cu fundã!Mi-au aruncat fota ºi am rãmas în iie. Mi-a legatcoada de cârligul de lampã. Coada era groasã. Eramºi eu altfel la 38 de ani! Cârnu mi-a tras scaunul,altul a tras ºi masa. Coada mi-a rãmas în cârlig ºi euam cãzut la pãmânt. Dar, tot nu i-am vândut..!!”

A plecat dintre noi la 4 octombrie 2003, la 91 deani. În ultimul timp, Elisabetei Rizea îi plãcea sã spunã,cu un soi de speranþã de care îi era greu sã sedespartã: „Trei zile dacã mai trãiesc, dar vreau sãºtiu cã s-a limpezit lumea!”.

(www.ziarulialomita.ro)

(urmare din pag. 1)

12

Fenomenele permanenþei, unitãþii ºi conservãriipopulaþiei în istoria poporului român constituie aspectefundamentale ale existenþei sale milenare. Aceastaproblematicã iese ºi mai mult în evidenþã cu atât mai multcu cât pãmântul românesc se caracterizeazã prin obstacolenaturale greu de trecut ºi care, în anumite perioadeistorice, au constituit graniþe politice, determinândsepararea românilor în organisme politice diferite. În ciudaacestor factori unitatea ºi continuitatea civilizaþiei umaneîn spaþiul carpato-ponto-danubian constituie o realitateistoricã ce nu poate fi pusã la îndoialã.

Munþii Carpaþi si fluviul Dunarea departe de a despãrþicomunitãþile umane, au constituit, dintodeauna, factoride osmoza etnica. Între cele trei fenomene istorice existão strânsã interdependenþã ºi totodata ele au fostputernic influenþate de pãmântul românesc. Se ºtie cãteritoriul locuit de neamul românesc beneficiazã de opronunþatã individualitate, în senul cã în pofida mareisale varietãþi ºi complexitãþi dispune în ansamblu de oremarcabilã omogenitate.1 Pe drept cuvânt savantulSimion Mehedinþi caracterizeazã regiunile româneºti dreptun exemplu geografic de unitate în diversitate.2 Unitateapãmântului românesc ºi-a pus amprenta asupra unitãþiipoporului român.3

În acest context istoric Balta Ialomiþei a jucat un rolextrem de interesant ce meritã sã fie scos în evidenþã.

Viaþa în spaþiul Bãlþii Ialomiþei a cunoscut o dezvoltareneîntreruptã, unitarã, mereu ascendentã, incepând dincele mai vechi timpuri. Aceastã evoluþie a fost posibilã ºidatoritã faptului cã Balta a constituit din todeauna unspaþiu de conservare a locuitorilor de pe ambele maluri,aceºtia gãsind , aici, loc de refugiu în vremuri grele ºi nuau fost puþine în zbuciumata lor istorie.

Condiþiile de mediu geografic ale bãlþii ºi lunciiînconjurãtoare au exercitat o atracþie deosebitã asupraoamenilor care s-au aºezat, aici, determinând o locuireintensã; rezultatul fiind apariþia, încã din cele mai vechitimpuri a numeroase aºezãri, atât în interiorul bãlþii cât ºipe malurile sale. Resursele oferite de baltã au favorizat oviaþã neîntreruptã; iar haþiºurile sale, cunoscute numaide localnici au constituit un spaþiu de siguranþã ºi decide conservare pentru acele comunitãþi umane.Vorbinddespre avantajele oferite de Balta Ialomiþei, Victor Morfei;un bun cunãscãtor al zonei ,spunea acum un secol: „Dinpunct de vedere economic, Balta este un adevãrat tezaur.Lemnul, stuful, papura sunt materiale de construcþienelipsite în satele riverane Dunãrei jepºile numeroasepermit pescuitul fãrã multã bãtaie de cap: un coº de nuielede rãchitã si instrumentul este gata. Pe grinduri se potface semnãturi; vitele au vara pãºune din belºug, iar iarnacu dãrãmãturile de salcie se hrãnesc mai bine decât îngrajd.4

Popinele ºi grãdiºtele din interior au oferitcomunitãþilor umane, aflate pe diferite trepte de dezvoltareistoricã adãpost ºi siguranþa faþã de inundaþii ºi duºmani,iar de pe promontoriile înalte ale teraselor înconjuratoareputeau priveghea zona pânã departe, semnalândprimejdiile cu care s-au confruntat permanent. În acelaºitimp, in ciuda obstacolelor naturale, balta a facilitatcontacte nemijlocite între locuitorii de pe ambele maluriale sale, fenomen care în urma pendulãrilor dintr-o parteîn alta, a accentuat unitatea acestor comunitãþi.

Sigur, aceastã trecere nu se limiteazã strict la odeplasare numai dinspre dreapta spre stânga sau dintrestânga spre dreapta. Circulaþia umanã peste baltã s-adesfãºurat în ambele sensuri, în tot timpul ºi în fluxcontinuu, ca o continuare fireascã a vechilor legãturi darºi ca urmare a unor cauze specifice fiecãrei perioadeistorice.5 Legãturile multiple dintre locuitorii celor douãmaluri ale bãlþii s-au pãstrat ºi datoritã unor cãi ºtiutedintodeauna, cunoscute mai târziu sub numele de Vadulcailor ºi Vadul oilor, altele ºtiute numai de localnici. 6

Privite din punctul de vedere al trãsãturilor principaleale permanentei ºi unitãþii poporului român ,se pot sesizatrãsãturi specifice ale comunitãþilor umane din zona BãlþiIalomiþei, care rezidã din factori comuni:culturali strãvechi,economici, etnici, ale fiecãrui moment din evoluþia loristoricã.O asemenea constatare ne dã dreptul sã afirmãm

Balta Ialomiþei, spaþiu al permanenþei, unitãþii ºi conservãriipopulaþiei de pe malurile sale

Prof : Mihai Iorga

cã în ciuda unor diferite zonale, structura lor de bazã careeste comunã, scoate în evidenþã ºi mai mult unitatea ºipermanenþa locuitorilor din spaþiul care ne interesezã.

Procesul unitar al evoluþiei comunitãþilor umanetrãitoare in Balta Ialomiþei ºi lunca înconjurãtoare rezultã,deci ,din unitatea de dezvoltare social-economicã ºiculturalã a aºezãrilor, de aici ,de-a lungul timpului. Într-oprimã etapã, începând din vremuri strãvechi ºi mai cuseamã din neolitic, comunitãþile umane din jurul BãlþiiIalomiþei s-au integrat aceloraºi culturi materiale, dupãcum vom vedea.

În stadiul actual al cercetãrilor arheologice in BaltaIalomiþei si în zona adiacentã nu se poate vorbi de urmeale activitãþilor omeneºti care sã depãºeascã o vechimemai mare de 40.000 de ani. Însã bogãþia de peºte ºi vânatºi locurile ferite de pe ostroave ºi grinduri, neîndoielnicau atras diverse comunitãþi, caracterizate prin unelte desilex specifice paleoliticului superior. Astfel de comunitãþiumane sunt prezente indeosebi pe malul dobrogean albãlþii la Topalu7 , ªeimenii Mari8, Cernavodã 9 . Pe braþulBorcea prezenþa umanã este atestatã prin apariþia uneltelorde silex la Dichiseni, Stelnica, Popina Borduºani, GuraIalomiþei 10 ºi Grãdistea Coslogeni 11.

Culegãtorii, pescarii ºi vânãtorii din paleoliticul su-perior, au cutreierat teritoriile de la Dunãrea de jos,instalându-ºi sãlaºele lor, îndeosebi sezoniere, în acestelocuri care ofereau condiþii prielnice de viaþã (apã, peºteºi vânat). Un argument în favoarea existenþei unor bogateresurse de vânat, îl constituie descoperirea la Feteºti siVlad Þepeº (Cãlãraºi) a resturilor faunistice de mamut,cervid ºi bour 12.

Este posibil ca din acest timp sã dateze primelecontacte între comunitãþile umane aflate în migraþie înacest spaþiu geografic, având în vedere cã aspectulgeografic al Sud-Estului românesc, ºi deci al Baltii Ialomiþei,nu avea configuraþia din perioada istoricã 13.

Descoperirile arheologice, aparþinând mezoliticului dinzona Bãlþii Ialomiþei sunt destul de rare, dar chiar ºi numaiacestea împreunã cu constatarea cã la baza uneltelorneolitice existão puternicã tradiþie microliticã-mezoliticã,dovedesc o continuitate a vieþii. Descoperirea monoxileia permis trecerea mai lesnicioasã a Dunãrii, determinândo legãturã mai strânsã a comunitãþilor umane din stângaBãlþii cu cele din dreapta si mai departe pe valea Caraseu,de unde probabil, acestea, se vor alimenta cu silexulnecesar confecþionãrii uneltelor ºi armelor ºi care se gãseadin abundenþã la Cernavoda, Dunãrea, Capidava14.

În neolitic fenomenul infiltrãrilor umane de o parte ºide alta a Bãlþii Ialomiþei se accentueazã ºi este mai intensfiind surprins de cercetãrile arheologice. Acest lucru estedeterminant de factori geografici ºi umani care devin multmai complexi pe mãsurã ce ºi societatea omeneascãdevine mai complexã. Cauzele care au determinat miºcãrilependulatorii peste Baltã sunt multiple. Dacã în paleoliticºi mezolitic ele pot fi explicate prin caracterul migrator alcomunitãþilor umane ºi al ocupaþiilor predilecte:vânãtoarea, pescuitul si culesul, în neolitic situaþia seschimbã; comunitãþile devin mai sedentare prin aparitiaagriculturii; Oamenii sunt mai putin dispusi sã-ºiparãseascã gospodãriile ºi sã se stabileascã aiurea. ªitotusi imigrãrile dintr-o parte în alta a Bãlþii se intensificã.Ele sunt determinate de avantajele oferite de Baltã.Interesaþi de exploatarea bogãþiilor existente, ei se vorîntâlni, vor relaþiona ºi mai puternic ºi acest aspect alvieþii umane devine tot mai uºor în condiþiile îmbunãtãþiriimijloacelor de trecere peste apele care îi despãrþeau. Suntinteresaþi ºi de schimbul de produse dar ºi de schimburispirituale. Aºa se ajunge la fenomenul specific al acesteiperioade, al infiltrãrilor dintr-o parte în alta a bãlþii.Elementul geografic, ca factor de unitate între comunitãþileumane va fi întregit de elementul economic ºi cel deorganizare socialã iar mai tarziu ºi de cel de organizarepoliticã.

De o parte ºi de alta a Bãlþii Ialomiþei vor locuicomunitãþi gentilico-tribale care au dezvoltat pe ambelemaluri o culturã materialã unitarã ce s-a menþinut tottimpul.15 Aºezãrile din dreapta Bãlþii au cunoscut odezvoltare istoricã permanentã, strâns legatã de aºezãriledin stânga Dunãrii chiar dacã în anumite rãstimpuri aufost nevoiþi sã se limiteze numai la simple întrepãtrunderi

de scurtã duratã sau “capete de pod”. Viaþa lor s-adesfãºurat atât de strâns încât ºi atunci existau între elenumeroase fire de legaturã.16

Momentul este extrem de important deoarece de acumse realizeazã unitatea culturalã pe o vastã arie geograficãce cuprindea Dobrogea ºi Muntenia. Deci ºi Balta Ialomiþeise integreazã unui spatiu cultural-geografic sudat organic,unitar. Descoperirile arheologice demonstreazã cã peambele maluri ale Bãlþii Ialomiþei s-au dezvoltat comunitãþiumane ale cãror arii s-au întrepãtruns. Procesul evolutiv,pânã la formele pe care în mod sigur alte cercetãri le voramplifica, a durat aproape neîntrerupt timp de trei milenii.Pentru început are loc trecerea peste Baltã a purtãtorilorculturii Boian . Sãpãturile de la Hârºova, într-un tell dintrecele mai mari de la noi din þarã, au dovedit cã lângã aceastãputernicã aºezare de tip Hamangia existau resturi de locuiridin fazele Giuleºti ºi Vidra ale culturii Boian.18 În acestpunct a existat un ,,cap de pod” al purtãtorilor culturiiBoian, locuitorii sãi menþinând un contact strâns cu cei aicomunitãþilor învecinate-Hamangia. Cãtre aceeaºiconcluzie conduc descoperirile de la Hinog-Cernavodãºi Capidava, deseori în imediata apropiere a unor intenselocuiri Hamangia.19

Materialul arheologic scos la ivealã în aceste puncteºi îndeosebi la Cernavodã, aparþinând în mod certpurtãtorilor culturii Boian, nu mai poate fi explicat carezultat al unor influenþe sau al schimbului, ci el atestã olocuire a purtãtorilor culturii Boian, veniþi din stânga pemalul drept al Bãlþii Ialomitei.20

NOTE

1. V.Mihailescu, Geografia fizica, Bucureºti, 1936, p.22-24 vezi ºi Monografia geografica a R.P.R Geografia fizica,Bucuresti, 1960, p.95

2. I .Conea, Simion Mehedinþi, despre rolul factorilorgeografici în istoria poporului român, în Simion Mehedinþi,Opere alese, p.105

3. Ibidem4. Victor Morfei, Infiltrãri româneºti dintr-o parte în

alta a Dunãrii, peste Balta Ialomiþei , Buletinul Societãþiiregale româneºti de geografie XLIV, 1925, p.129

5. Nicolina Ursu, Deplasãri demografice din ÞaraRomâneasca în Dobrogea, în Comunicãri de istorie a Dobrogei,1969, p.18

6. Ibidem7. N.N. Moroºanu, O staþiune paleoliticã în Dobrogea,

Topalu, Academia Românã, Memoriile Secþiunii Istorice, Seria aIII a , IOM.5, Bucureºti, 1958, p.45

8. C.S. Nicolaescu Plopºor si colaboratorii, Raportpreliminar asupra carcetarilor paleolitice din anunl 1956,în Materiale V, 1959, p.16

9. Dumitru Berciu, Sebastian Morintz, Sãpãturile de laCernavodã, Materiale V, 1959, p.106

10. D. Berciu, Zorile istoriei de la Carpaþi la Dunãre,Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1966, p.28-34

11. Al. Pãunescu, Evolutia istoricã pe teritoriulRomâniei din paleolitic pânã la inceputul neoliticului ,S.C.I.V., 31, 4, 1980, p.530-531

12. Idem, Tardenoisianul in S E României ºi uneleconsideraþii asupra perioadei cuprinse spre sfârºitulpaleoliticului ºi inceputul neoliticului in aceste regiuni,S.C.I.V.A, 30, 4, 1979, p.519, Leonid Apostol, MammuthesTragontherii dans le region de Feteºti, departament Ialomiþa,Extrait de Travaux du Musseum d‘Histoire Naturale GrigoreAntipa, vol XIV, p.418

13. Lãsând la o parte întreaga discuþie a specialiºtiilor cuprivire la condiþiile geografice din preistoria S E României ,( veziMircea Muntean, Asupra condiþiilor geografice dinpreistoria S E României, Pontica, 1974, p.72-91) si admiþândcã Balta Ialomiþei era deja formatã, ea nu putea fi un obstacol nicipentru culegãtorii, pescarii si vânãtorii paleoliticului superior,deoarece ºi in vremurile apropiate nouã, strãbunicii noºtrii puteautrece Borcea cu carele de lemne

14. C.S Nicolaescu Plopºor, Al Pãunescu, Cercetãripaleolitice în Dobrogea, în Materiale , VI , 1958 , p.41-49

15. D. Berciu, D. Pipidi, Din istoria Dobrogei, vol I , EdituraAcademiei, Bucureºti, 1965, p.14

16. Ibidem17. A. Rãdulescu, I. Bitoleanu, Istoria românilor dintre

Dunãre ºi Marea Dobrogea, Editura ªtiinþificã si Enciclopedicã,Bucureºti, 1979, p.24

18. Doina Galbenu, Aºezarea neoliticã de la Hârºova,S.C.I.V.A, 13, 29. 1962, p.285

19. Ibidem20. Ibidem, D. Berciu, Sb. Morintz, op. cit., p.99-115,

D.Berciu, D.M Pipidi, op. cit., p.44-45

(continuare în numãrul viitor)

13

5 ianuarie 1991

Ciudat acest Laci (Lorinczi Laszlo) pe care îl maivãd din când în când, când mai vine în þarã (de obicei,el ºi Liana P. stau iarna la fiica lor din Italia).

Aº spune cã gândeºte româneºte ºi nu neapãrat caromânii de-acum, ci asemeni românilor care, locuindaici acum, ar trebui sã gândeascã aºa, fie români, saºi,unguri, sârbi etc. El, veºnic cãlãtorul (ºi nu numaieuropean), gândeºte ca un cetãþean al lumii, are un altorizont decât al nostru. De fapt, lui îi convine am zicenoi ºi ungurii lui de-aici: el nu a trãit nici încãierãrilede la Tg. Mureº, nici mineriada ºi poate cã nu a mâncatnici salam cu soia.

Mã confrunt cu el în cele mai spinoase, sensibileprobleme la ordinea zilei ºi constat cã gândim aproapela fel; cã el este chiar mai deschis înþelegerii decât mine.El, ungurul, care spune: aici am rãdãcini de veacuri,nimeni nu mã poate clinti de-aici (ºi-mi povesteºte cãitalienii chiar îl socotesc român, de vreme ce ultimadatã, mergând la fiica lui, Marinela, ca de obicei, aveaureþineri faþã de el, considerându-l martor incomod,tocmai pentru cã ºtie tot despre colaboraþioniºtiivechiului regim el, care nu s-a amestecat niciodatã întagma politicienilor, politicilor; nu este nici un apropiatal lui Suto Andraº1 eroul de la Tg. Mureº - la ultimeleevenimente, bãtãlii, dimpotrivã...)

Faptul cã gândim la fel adicã lucid ºi în privinþaArdealului, ºi a Basarabiei (înãlþate cu tapaj, pe primulloc al vremii noastre, care ar trebui sã ne învrãjbeascã,sã ne ducã la rãzboi civil) îmi dã încredere cã nu e totulpierdut, cã mai suntem ºi teferi printre atâþia nebuni. (Eºi asta o diversiune a actualei puteri, cu partidelesatelite: sã-i învrãjbeascã pe români cu ungurii, pentrua uita de mizeria noastrã generalã; sã-i aþâþãm pebasarabeni împotriva Moscovei ºi a ruºilor de la ei,pentru a pierde ºi ceea ce au câºtigat atât de greu:limba românã limba oficialã, alfabetul latin, dreptul lao identitate...). Dar ce tam-tam naþionalist care dãuneazãºi la rãsãrit ºi la apus.

Asta cred ºi eu credem mai mlþi dar cum sã vindeci„masele”, încolonãrile de þelul comandat, implantat,direcþionat?

Vorbim despre francmasonerie: despre Sadoveanuºi apoi despre Arghezi scriitori din care a tradus mult,în limba maghiarã, ºi ne întoarcem la Pen-Clubulromânilor (ungurii ºi-au fãcut o filialã la Viena, evitând,refuzând oferta de a fi la un loc cu scriitorii români).Laci spune cã nu era în þarã, nu a putut participa laconstituirea Pen-ului de la Viena oare ar putea sã vinãla Pen-Clubul românilor? Eu sunt fericitã sã le trans-mit celor de aici dorinþa lui de a fi la un loc cu scriitoriiromâni. Rãmâne sã se rãzboiascã el, sã-i convingã; nucred cã are vreo ºansã. El considerã, ca totdeauna, cãlocul ºi istoria ungurilor sunt aici trebuie sã fim solidari,

Febra negaþiei (fragmente de jurnal), de Florenþa Albu (I)INEDIT:

Ispita de-a o evoca, mãcar când ºi când, pe Florenþa Albu nu-mi dã pace de vreo zece ani. Prin iarnã, ia formaobsesiei. Poate pentru cã acest anotimp îmi aminteºte de naºterea (1 decembrie 1934) ºi moartea (3 februarie 2000)scriitoarei în a cãrei operã am regãsit ºi retrãit o lume ºtiutã. Cãci am crescut prin aceleaºi locuri, am privit acelaºi cer,am întâlnit aceiaºi oameni... Ne-au despãrþit numai o pãdure ºi câteva decenii...

Semnând peste 30 de volume de versuri receptate foarte elogios de criticã Florenþa Albu a devenit unul dintreimportanþii poeþi ºaizeciºti. Paginile de prozã de altfel, puþine ºi de un lirism accentuat n-au avut mare ecou. Scriitoareadin Floroaica rãmânea, la vremea lor ºi pe mai departe, “poeta Bãrãganului”. Tocmai de aceea Zidul martor, jurnaluldin 1994, a fost o surprizã editorialã. Pe de o parte, pentru cã venea sã confirme forþa unei personalitãþi necosmetizatede metaforã ºi simbol, pe de altã parte, fiind o “scriere de sertar” zguduitoare despre cei din urmã douãzeci de ani aiRomâniei comuniste.

Ultimele notaþii din acest jurnal, început în mai 1970, sunt datate 29-31 decembrie 1990. Florenþa Albu ºi-acontinuat însã ºirul mãrturisirilor pânã în ‘96, într-o a doua parte a jurnalului (Febra negaþiei), rãmasã netipãritã, cutoate promisiunile celor de la Cartea Româneascã. Este vorba de un manuscris bogat, poate nu la fel de interesantîncã - (sub aspect social ori istoric) ca Zidul martor, dar cu toate drepturile / necesitãþile publicãrii: sensibilitateartisticã ºi curaj de a spune lucrurilor pe nume, revolte ºi duioºii, afecþiune pentru lucrurile frumoase ºi cei în caredescoperã integritatea, intransigenþã faþã de minciunã ºi imposturã, nostalgii, suferinþe ºi observaþii cotidiene pertinente,toate cuprinse într-o scriiturã poetico-narativã maturã ºi cuceritoare.

Am selectat, aleatoriu, din manuscrisul Febra negaþiei câteva însemnãri despre confraþi ai Florenþei Albu, mai multsau mai puþin ºtiuþi: Lorinczi Laszlo (scriitor maghiar din România), Toader Hrib (þãranul autodidact din Arbore, alecãrui versuri au fost descoperite ºi publicate de scriitoare), buna prietenã Oana Orlea (pe numele adevãrat, MariaIoana Cantacuzino, aflatã în exil parizian din anii ’80), Florin Mugur (cunoscutul scriitor ºi publicist român, asupramorþii cãruia planezã suspiciunea sinuciderii).

prof. dr. El. Ruxandra Petre (Iliuþã)

sã ne purificãm, sã ne scuturãm împreunã decolaboraþioniºti (are el ce are cu acest cuvânt!) ºi sãmergem, sã fim împreunã în Europa; noi toþi ne avemrãdãcinile aici ºi trebuie sã fim împreunã, orice ar fi.

Un moderat ºi un înþelept amicul Laci ungurii lui,primii l-ar sfâºia auzindu-l... ªi tocmai el aprobã, dintoatã inima, planurile lui Lori2 de a lua ceva, cât ni sedã, din pãmântul de-acasã, din ceea ce ni se mai dã dinpãmântul întemeietorilor satului, printre care au fost ºibunicii noºtri. „Gândeºte-te cã dacã nu reluaþi voi cevadin ceea ce vi se cuvine, în locul vostru vor veni tot felulde afaceriºti, inºi care nu au nimic sfânt acolo!” (ªi maivorbea de datoria sfântã faþã de toþi ai noºtri, ºi deamintiri el, ungurul!)

Laci! O dimineaþã beneficã, o conversaþieprieteneascã ºi o confruntare de idei care îmi face bine,în haosul general.

Azi mã gândesc chiar cã, dacã voi muri înaintealui, el o sã fie anunþat cel dintâi. Este omul care a sãrittotdeauna în ajutorul scriitorilor bãtrâni, singuri,pãrãsiþi în spitale, la morgã... Azi mi-a povestit despremoartea unei traducãtoare bãtrâne care nu mai aveape nimeni; se sfârºise chiar în dimineaþa de 22 decembrie1989, când nimeni nu mai putea avea grijã, în haosulgeneral. ªi numai el ºi câþiva vecini ai moartei nu ºtiucare traducãtoare au îngrijit totul, au îngropat-ocreºtineºte.

Ianuarie 1991

Recitesc „Jurnalul de duminici” din 1970 pânãîn nu ºtiu ce an (1978?), cât mai era în þarã tanti Bizi(doamna Anca Diamandi, mama Oanei); dânsa îmidactilografia, contra unui preþ destul de piperat, la oraaceea, fundãturile cotidiene sentimentale... Spaimeleºi spaimele tot în cerc fie cã erau politice, familiale,sentimentele... Pentru cã (pe) atunci mai aveam trãiri,emoþii, zbateri sentimentale. ªi, culmea e cã nu mã jenamsã le strig, sã le scriu (ºi sã le dau bãtrânei doamne sã letrasnscrie...)

Gãsesc, în paginile acelea vechi ºi penibile jelanii.Totdeauna începând ca Toader Hrib Dumnezeu sã-lierte!, în jurnalele lui, starea vremii ºi starea sufletului,condiþionând-o [una] pe cealaltã. ªi eu mã situez la fel,în cosmic, geografic, stare a spiritului... ªi apoi vinjelaniile personale sau extazurile sentimentale: visele,oboselile de tot ºi de toate. „Adulmec” aceste însemnãri,poate mã vor inspira pentru o prozã sau pentru un jurnal„publicabil”. De data asta, eu trebuie sã fiu cenzorulnu pot lãsa ochilor strãini mãrturiile bune sau reledespre oamenii cunoscuþi, apropiaþi, cât mai trãiesc.Mi s-ar pãrea imoral sã public mãrturii prea intime, ºisã le „fac”, sã le „prefac” într-o prozã impersonalã nusunt în stare...

Dar, dacã mai trãiesc niºte ani, va trebui sã mã

gândesc serios ce voi mai scrie. În poezie m-am totrepetat ºi, oricum, viitorul nu va mai fi al poeziei; abiade acum, poezia va fi doar pentru “elite”, dar care maisunt elitele, la noi?

………………………………………………………………………………………………………….

11 februarie 1991

A murit Florin Mugur. Totul este de acum obosit,prevestitor. De-a lungul anilor, de când ne lega oprietenie literarã de mare armonie, dar ºi de ciocniriviolente, simþeam neschimbate comunicarea,înþelegerea, firescul comunicãrii.

Dupã discuþia la nu mai ºtiu care volum cred cã laEfectul de serã3 – ne certase[rã]m urât; avea el un felde a fi fricos ºi cenzor (bine intenþionat), dar de atâteaori revoltãtor; [un] fel de a-ºi impune prevederea,vigilenþa, de a te pune în faþa faptului împlinit (micischimbãri care te lezau, te cuminþeau ºi te aduceau într-o fricã a lui, inacceptabilã...)

Atunci, dupã o adevãratã explozie de învinovãþiri ºiblamãri, ºi de o parte ºi de alta, fusesem de acord cã numai putem lucra împreunã... Dar, dupã câteva ore, îidãdeam telefon sã-i spun cã nu voi putea lucra decât cuel ºi, într-adevãr, nu mai eram în stare sã mã adaptez,sã accept altã tutelã, alte metode de lucru... ªi pe urmãaveam încredere ºi în poetul, nu numai în redactorulFlorin Mugur. Cred cã ºi pe el îl bucurase atuncitelefonul meu, declaraþia cã nu pot „divorþa” de el.

La ultimul volum, Anno Domini, precedat în toamnalui 1990 (dupã moartea Iuliei4, când pãrea cã murise ºiel), pe care abia aºteptam sã-l citeascã, sã-mi spunãpãrerea (ºi era atât de important sã mã confrunt cu el laacest volum din volumele de sertar postumele mele!),mi-a spus cã-i este greu, cã nu mai are putere sã-l ducãpânã la capãt; ºi-n sinea mea eram furioasã pe el, îmizicem cã, de-acum, nu mai planeazã asupra luirãspunderea de cenzor, cã îºi simte rolul încheiat ºi-ieste indiferentã cartea pe care o dã spre publicare...

Poate eram nedreaptã cu el, poate nu mai credea înpublicarea cãrþii de poezie, în existenþa unui cititor depoezie, poate el însuºi, poetul, era deprimat, dezarmat,încolþit de singurãtate, de boalã, de moarte...

În ziua de 7 februarie îi dãdusem telefon sã-i cerpoezii pentru Viaþa Româneascã. Mi-a rãspuns ca altulºi iar pãrea sã-ºi revinã, sã devinã coerent; pãrea drogatsau atins de o parezã...”Ce zi e azi?” – m-a întrebat.“Nu ºtiu, 6 sau 7 februarie…” “Dacã e 7 februarie,înseamnã cã e ziua mea, împlinesc 57 de ani…” ªi ospunea într-un fel în care pãrea cã glumeºte. κi revenise.I-am spus cã auzisem la radio mai devreme un “Momentpoetic” al lui, erau foarte frumoase poemele, nu le dã la“Viaþa Româneascã”? “ªtiu eu, sã mai vedem, poatepeste câteva zile; în orice caz, îþi mulþumesc pentrutelefon...” ªi apoi se plângea cã iar a cãzut, cã are mereuameþeli. „Ar trebui sã chemi un medic acasã, cred cã aiunul care ar putea sã vinã sã te vadã... Ai nevoie deceva? Spune!” Nu, poate am sã mã simt mai bine ºi amsã ies ºi eu...”

Peste câteva zile murise în somn, poate infarct, poatecongestie, poate de vinã [au fost] ºi tranchilizanteledoze din ce în ce mai mari pe care le lua în ultimavreme, sã-ºi uite durerea... Doamne! ªi ce gol a rãmas înurma lui, ce gol de încã un prieten! Noi doi pãlãvrãgeamadesea la telefon ºi ne întâlneam ºi ne plimbam cucâinele Fix printre ruinele Bucureºtiului, între casa luiºi a mea. Doamne, ce singurã sunt ºi ce mai aºtept euînsãmi singurã, singurã ce mai aºtept?

(Note)1 Suto Andraº (1927 – 2006), scriitor maghiar din

România

2 Victoria Radu, sora mai mare a Florenþei Albu3 Volum de versuri al Florenþei Albu, tipãrit la Ed.

Cartea Româneascã în 19874 Soþia lui Florin Mugur

14

Dupã eliberarea pãrþii centrale ºi de sud a Basarabiei,Armata 4 românã a forþat Nistrul, la începutul lunii au-gust 1941, ºi a continuat înaintarea spre sud-est, obiectivulprincipal constituindu-l Odessa, marele port de la MareaNeagrã. Pânã la 24 august, marile unitãþi române audezvoltat ofensiva pe cãile de acces ºi au strãpuns poziþiaînaintatã de apãrare a forþelor sovietice.

Pretextul mult aºteptatLa 25 august 1941, Marele Cartier General român a

emis Directiva nr. 1.335, în care se aprecia cã armatasovieticã face „ultimele eforturi pentru apãrarea Odessei“.În consecinþã, se ordona Armatei 4 sã dea, începând din28 august 1941, o ultimã loviturã inamicului, efortul fiindfãcut pe flancuri.

Ofensiva declanºatã la 29 august 1941 s-a împotmolitrepede, astfel cã la 4 septembrie, comandantul Armatei 4,generalul Nicolae Ciupercã, s-a adresat Marelui CartierGeneral, solicitând modificarea planului de ofensivã ºi opauzã operativã, absolut necesarã datoritã epuizãriitrupelor din subordine. În esenþã, generalul Ciupercãsolicita reorganizarea a ºase divizii ºi executarea cu acestgrup de forþe a unei lovituri puternice, fie în centruldispozitivului propriu, în zona Ganiliakovo, fie la flanculdrept, în zona Tatarka. Practic, el dorea schimbareamodului de luptã de pânã atunci, acela de a împingeinamicul, ºi concentrarea forþelor ºi mijloacelor pe osingurã direcþie. Se asigura astfel un raport de forþeconvenabil, ceea ce ar fi creat premise pentru depãºireaimpasului.

Generalul Alexandru Ioaniþiu, ºeful Marelui CartierGeneral, nu a fost de acord cu soluþia propusã; dupãopinia lui, concentrarea trupelor pe o singurã direcþie ar ficreeat riscuri mari în cazul unei contralovituri a forþelorsovietice. În consecinþã, s-a decis ca Armata 4 sã atacepe douã direcþii, spre cele douã „porþi“ la nord de Dalnikºi în zona Tatarka.

Ion Antonescu a fost de acord cu soluþia propusã deAlexandru Ioaniþiu ºi l-a demis pe generalul Ciupercã dinfuncþia de comandant al Armatei 4, considerându-l obositºi lipsit de spirit ofensiv.

Demiterea unui comandant de rang înalt în timp derãzboi nu era un fapt neobiºnuit, iar motivele invocate,având în vedere lipsa de rezultate, pãreau credibile. Numaicã aceastã demitere pare sã aibã rãdãcini mai adânci,insuficient avute în vedere de istoriografii perioadei.

„Rãzboiul“ rapoartelorLa alegerile parlamentare din decembrie 1937, nici un

partid politic nu a întrunit cele 40% de procente necesareobþinerii majoritãþii în parlament. Spre surpriza tuturor,regele Carol II l-a însãrcinat cu formarea noului guvernpe Octavian Goga, lider al Partidului Naþional Creºtin.Din cabinet fãcea parte ºi generalul Ion Antonescu, titu-lar la Ministerul Apãrãrii Naþionale, post pe care l-a pãstratºi în guvernul condus de patriarhul Miron Cristea, instalatla 10 februarie 1938, în urma loviturii de stat a lui Carol II.

Ion Antonescu nu a fost un ministru prea comod,astfel cã Armand Cãlinescu, ministrul de Interne ºicolaborator apropiat al regelui, a propus înlãturareaacestuia din guvern ºi trimiterea lui ca ataºat militar înFranþa, unde mai activase în anii 1922-1923. Suveranul nua agreat soluþia. Ion Antonescu, intuind manevrelecamarilei, a demisionat la 29 martie 1938.

Dupã plecarea din fruntea ministerului, Antonescu arãmas în concediu, refuzând sã preia comanda

Pe urmele unei demitPe urmele unei demitPe urmele unei demitPe urmele unei demitPe urmele unei demiterierierierieri

Petre OTUMarian ªTEFAN

La 9 septembrie 1941, în plinã ofensivã pentru cucerirea Odessei, care debutase la începutul luniiaugust, conducãtorul statului român, proaspãtul mareºal Ion Antonescu, l-a demis pe comandantul Armatei4 române, generalul Nicolae Ciupercã. O decizie surprinzãtoare pentru unii, deºi venea la capãtul uneiserii de demiteri în rândul comandanþilor de unitãþi ºi mari unitãþi de pe frontul Odessei. Ion Antonescu l-a numit, în locul generalului Nicolae Ciupercã pe generalul Iosif Iacobici, care din 27 ianuarie 1941 eraministrul Apãrãrii Naþionale. Dar nici acesta nu a putut schimba situaþia de pe front, bãtãlia urmândacelaºi curs atacuri repetate ale trupelor române, soldate cu pierderi importante în oameni ºi neînsemnatecâºtiguri de teren. La 16 octombrie 1941, marile unitãþi române au intrat în sfârºit în oraºul-port, evacuatîntre timp de armata sovieticã. Ocuparea Odessei a fost o victorie „à la Pyrrus”, care a pus în evidenþãneajunsurile sistemului militar românesc.

Dar nu de bãtãlia pentru Odessa ne vom ocupa în aceste pagini, ci de demiterea generalului Ciupercã,mai bine zis de antecedentele ei.

Inspectoratului General al Cavaleriei.La 14 octombrie 1938 s-a produs schimbarea titularului

Ministerului Apãrãrii Naþionale, generalul GheorgheArgeºanu fiind înlocuit cu generalul Nicolae Ciupercã.Noul ministru comandase pânã atunci Corpul 3 armatã,care îºi avea comandamentul la Chiºinãu. Datã fiindsituaþia internaþionalã extrem de încordatã (abia sesemnase, la 30 septembrie, Acordul de la München), noulministru a emis Ordinul General nr. 83 (31 octombrie).Documentul motiva cã împrejurãrile impuneau „ca toþicomandanþii de mari unitãþi sã se gãseascã în permanenþãprezenþi în zona corespunzãtoare comandamentului ceexercitã“. Ordinul preciza cã nici un comandant de mareunitate nu putea pãrãsi zona de responsabilitate fãrãaprobarea expresã a ministrului.

Cum Ion Antonescu era de câteva luni bune fãrãcomandã, a fost numit la conducerea Corpului 3 armatã.Postul oferit nu era însã pe placul generalului Antonescu.El îl considera „contra aºteptãrilor“ sale ºi al statutului pecare îl avea de fost ministru. În consecinþã, a uzat deprevederile legale aflate la dispoziþie. La 4 noiembrie 1938,din Predeal, unde se afla, generalul Antonescu a solicitatun concediu de 30 de zile, începând cu data de 1 noiembrie,pentru rezolvarea unor probleme personale. MinistrulNicolae Ciupercã nu i-a aprobat solicitarea, deoarece eacontravenea ordinului General nr. 83 din 31 octombrie1938. Pe raportul personal al lui Ion Antonescu, ministruli-a cerut sã se prezinte grabnic la post, Corpul 3 armatãfiind „de aproape una lunã fãrã comandant“. Pentruaducerea la cunoºtinþã a acestui ordin a fost însãrcinatmaiorul Mircea Elefterescu, aghiotantul generaluluiAntonescu. Nemulþumit, Antonescu a replicat printr-unraport în care arãta cã Ordinul nr. 83, emis de generalulNicolae Ciupercã, nu îl privea, deoarece el beneficia destatutul de ex ministru. În final, comenta ironic: „ªi eugãsesc cã este rãu cã Corpul 3 armatã este de o lunã dezile fãrã comandant, dar nu pot fi fãcut rãspunzãtor deacest fapt“.

Concomitent însã, la 4 noiembrie, tot de la Predeal,Ion Antonescu ºi-a înaintat demisia din armatã începândcu data de 1 decembrie 1938. Pe acest nou raport, generalulCiupercã a pus rezoluþia: „Nu pot susþine cererea dedemisie. Se va comunica generalului Ion Antonescu“.

Intransigenþa ministrului Apãrãrii Naþionale l-a obligatpe generalul Antonescu sã se conformeze ordinelor dateºi sã-ºi ia în primire postul de la Chiºinãu.

Preluând funcþia de comandant al Corpului 3 armatã,generalul Antonescu a fãcut, conform uzanþelor, o seriede inspecþii în marile unitãþi ºi instituþii aflate în subordine.Printre instituþiile vizitate s-a aflat ºi Penitenciarul princi-pal din Chiºinãu, unde era închis un numãr de legionari.Cele constatate l-au nemulþumit ºi, la 26 noiembrie 1938, aadresat un raport ministrului Apãrãrii Naþionale, înregistratcu nr. 1.534 la 29 noiembrie 1938. Pe un ton ferm, cu accentedramatice, el arãta cã în penitenciarul respectiv se aflauarestaþi oameni tineri, supuºi acestui regim nu pentru cãau comis fapte nedemne, ci „pentru un ideal naþionalist“.Ei trãiau într-o mizeri de nedescris. În final, cerea caministrul de resort sã intervinã la forurile în drept pentruremedierea situaþiei lor.

Picãtura care a umplut paharulIntervenþia comandantului Corpului 3 armatã depãºea

cadrul competenþelor sale ºi avea un evident caracterpolitic. Ministrul Nicolae Ciupercã s-a gãsit într-o situaþieneplãcutã. A dat curs îndemnului din finalul raportului

generalului Ion Antonescu ºi a trimis documentulministrului de Interne Armand Cãlinescu ºi celui de JustiþieVictor Iamandi, cu propunerea de a „lua cunoºtinþã dearãtãrile acestui comandament de corp de armatã ºi adispune cum veþi crede mai nimerit dacã ele se confirmã“.

Raportul generalului Ion Antonescu a sosit laBucureºti în contextul vizitei fãcute de regele Carol II laParis, Londra ºi Bruxelles. La întoarcere, avusese oîntâlnire ºi cu Hitler. Ea a fost extrem de tensionatã,deoarece Führerul i-a dat de înþeles cã România trebuiasã-ºi reorienteze politica externã spre Reich. Pe plan in-tern, Hitler îi ceruse lui Carol sã aducã la putere Garda deFier.

În aceste condiþii, demersul generalului Ion Antonescufusese picãtura care a umplut paharul, stârnind vâlvã,dupã cum noteazã Constantin Argetoianu în însemnãrilesale zilnice. În cauzã nu era atât persoana generalului IonAntonescu, ale cãrui opinii ºi relaþii cu legionarii erau îngeneral cunoscute, cât atitudinea corpului de comandãal armatei, faþã de o situaþie criticã pentru regim. Singurasoluþie era îndepãrtarea de la comandã a generaluluiAntonescu. Ministrul Nicolae Ciupercã nu a agreataceastã soluþie, dar a fost nevoit sã cedeze în faþa triouluiCarol II, Armand Cãlinescu, Victor Iamandi. La 29noiembrie 1938, ora 22.30, exact în seara în care 13 liderilegionari, între care însuºi „cãpitanul“ Corneliu ZeleaCodreanu, au fost uciºi în timp ce erau transportaþi de laînchisoarea Râmnicu Sãrat spre Bucureºti, sub pretext cãau încercat sã fugã de sub escortã, generalul NicolaeCiupercã a trimis urgent la Chiºinãu telegrama cifratã nr.1.535, cu urmãtorul conþinut: „Prin Înalt Decret Regal s-aluat comanda generalului Antonescu Ion în ziua de 30noiembrie a. c. La comanda Corpului 3 armatã a fost numitpe aceeaºi datã generalul [Grigore] Cornicioiu.”

Generalul Ion Antonescu a rãmas din nou fãrãcomandã, pânã la 6 iunie 1940, când i s-a aprobat demisiadin cadrele active ale oºtirii. Dar cum el a fost omul carenu uita ºi nu ierta, cei doi protagoniºti ai situaþiei criticede la sfârºitul lunii noiembrie 1938 au avut ulterior desuferit. În primele zile ale guvernãrii Ion Antonescu(septembrie 1940), fiind considerat rãspunzãtor dedezastrul þãrii în vara anului 1940, generalul GrigoreCornicioiu a fost înlãturat din armatã, împreunã cu ungrup de alþi generali. Generalul Nicolae Ciupercã a pãþitacelaºi lucru, însã un an mai târziu, în condiþiile expuse laînceputul acestui articol. Cei doi generali, înlãturaþi deIon Antonescu, au avut o soartã tragicã. Nicolae Ciupercãa fost trecut în rezervã la 11 noiembrie 1941 ºi arestatºapte ani mai târziu de autoritãþile comuniste, care l-auacuzat de uneltire împotriva regimului. A murit la 25 mai1950 la Vãcãreºti. În aceeaºi închisoare s-a stins ºigeneralul Cornicioiu, la 25 septembrie 1952.

Din minuta redactatã de generalul Ion Antonescucu prilejul discuþiilor avute în zilele de 27, 28 ºi 29noiembrie 1933 cu generalul N. Uicã (ministrul ApãrãriiNaþionale), regele Carol II ºi I.G. Duca (preºedinteleConsiliului de Miniºtri), înainte de a fi numit ºef alMarelui Stat Major:

„...M.S. Regele m-a întrebat ce pãrere am despreGarda de Fier. Am rãspuns Majestãþii Sale cã nu cunoscprogramul politic al acestei organizaþii, sunt informattotuºi cã vrea sã ajungã la putere cu ajutorulrevoluþiei. Aceasta înseamnã dezordine ºi odatãizbucnitã se va întinde în întreaga þarã ºi de ea vorprofita inamicii noºtri; a doua zi ruºii vor invadaBasarabia, ungurii Transilvania ºi bulgariiDobrogea, iar Majestatea Sa nu va avea armata cucare sã-i dea afarã. Din aceastã cauzã sunt ºi rãmânpartizan neînduplecat al menþinerii ordinii prin oricemijloace, chiar prin brutalitate ºi deci, acei care fãrãsã-ºi dea seama de situaþia þãrii ne împing la dezordinetrebuie trataþi fãrã nici o consideraþie... Ideologia sãfie sprijinitã pe iubirea de patrie, muncã ºi ordine, nupe revolver ºi topor.

...Întrebat de dl. Duca despre Garda de Fier, i-am datacelaºi rãspuns ca ºi M.S. Regelui. D-sa a gãsit acestrãspuns ca foarte bun ºi totodatã mi-a comunicat cã areintenþiunea sã dizolve acest partid care pericliteazã ordineainternã ºi m-a rugat sã nu spun despre aceasta nimãnui.”

15

(continuare în numãrul viitor)

Noul arhiereu a acordat o atenþie deosebitãCadrilaterului, unde a efectuat mai multe vizite canonice,a hirotonit preoþi, a efectuat numiri pentru vechile ºi noileparohii, s-a preocupat de buna primire a coloniºtiloraromâni veniþi în patria-mamã. Eparhia a încurajat numireade preoþi români (sau aromâni) în cât mai multe parohiidin cele douã judeþe ºi îndeosebi în comunitãþile în careromânii erau majoritari. Atunci când comunitãþile aromânevenite din Macedonia aveau proprii preoþi, autoritateabisericeascã de la Constanþa s-a preocupat derecunoaºterea canonicã a acestora. De altfel, preoþii aveausã fie principala verigã de legãturã între comunitãþilearomâne aºezate în Cadrilater ºi statul român, Bisericaavând încã o datã un rol istoric covârºitor, în condiþiile încare ataºamentul profund al aromânilor pentru valorileortodoxiei era binecunoscut.

În anul 1930, organizarea bisericeascã a celor douãjudeþe din Dobrogea Nouã era desãvârºitã. Faþã de anul1913, numãrul parohiilor crescuse foate mult, la fel ºi celal bisericilor ridicate, reparate sau în curs de finalizare.Comparativ cu primii ani ai stabilirii sau restabiliriiautoritãþii bisericeºti române acolo, se putea observa cãdupã anul 1929, pentru prima datã, majoritatea preoþilorparohi era constituitã din români (inclusiv aromâni), careslujeau atât în vechile sate, locuite de români dar ºi deminoritari, precum ºi în satele de coloniºti. În prima partea anului 1932 au avut loc alegeri pentru AdunareaEparhialã a Constanþei. Din cele 20 de circumscripþii, 4erau din Durostor ºi 3 din Caliacra19.În urma alegerilor,membrii (deputaþii) în Adunarea Eparhialã, reprezentândcomunitãþile din Cadrilater erau:

- Circ.XIV Silistra, jud.Durostor-membru clericEc.Vasile Slivneanu; membrii mireni Vasile Neagu ºi IonCãmãrãºescu.

- Circ.XV Turtucaia, jud.Durostor-membru clericPr.Vasile Manoliu, membrii mireni Aurel Stoicescu ºiMihail Georgescu.

- Circ.XVI Ostrov, jud.Durostor-membru cleric Pr.VasileStãnescu, membrii mireni Mr.M.Andreevici ºi L.Vasilescu(ulterior, Traian Mãrcoin).

- Circ.XVII Alfatar, jud.Durostor-membru cleric DiaconArghir Vârnav; membrii mireni M.Georgescu (ulteriorTaºcu Pucerea) ºi Constantin Caþan.

- Circ.XVIII Bazargic, jud. Caliacra-membru clericPr.Gheorghe Teodosiu; membrii mireni Dr.Petre Þopa ºiEnric Voinescu.

-Circ.XIX Balcic, jud.Caliacra-membru clericPr.S.ªerban, membrii mireni Octavian Moºescu ºi IlieGeorgescu.

- Circ.XX Armutli, jud.Caliacra-membru cleric Ec.PaulDobrescu, membrii mireni Vasile Covatã ºiDiac.N.Drumef20.

Reprezentanþii parohiilor din cele douã judeþe fãceauparte ºi din alte organisme ale Eparhiei, diaconul (apoipreotul) Arghir Vârnav ºi Ec.Vasile Slivneanu fiind membriiîn secþia administrativã a Consiliului Eparhial, Pr.PaulDobrescu membru în secþia economicã, iar mireanulOctavian Moºescu membru în Consiliul Eparhial. Dintreaceºtia, se remarca Pr.Arghir Vârnav, care era ºi membruîn Congresul Naþional Bisericesc21.

În cuprinsul Eparhiei Constanþa existau atunci treimãnãstiri (Balaciu, Tatlageac ºi Dervent), dintre care unaîn judeþul Durostor. În anul 1935, Mãnãstirea Dervent,aflatã lângã Ostrov, adicã de fapt într-o parte dinDobrogea veche alipitã judeþului Durostor, era în curs deorganizare, abia un an mai târziu, odatã cu aºezarea acoloa vrednicului de pomenire ieromonah Elefterie Mihail22

urmând sã se dezvolte, dupã ce s-a pus piatra de temeliea viitoarei biserici23.Despre acest aºezãmânt monahal, unicîn judeþele Cadrilaterului, se menþiona în anul 1936 cã:,,Oaltã Mãnãstire de maici24,care este tot în curs de organizare,se aflã la Durostor, la Crucile fãcãtoare de minuni de laDervent. La locul numit Dervent de lângã Ostrov, segãsesc, de când, nu se ºtie, douã cruci: una acoperitã cu

ORGANIZAREA BISERICEASCÃ ACADRILATERULUI (1913-1940) [II]

o capelã, alta afarã. În capelã se fac rugãciuni bolnavilor,cari vin de prin tot cuprinsul þãrii; atât de cunoscutã estelocalitatea aceasta ca fãcãtoare de minuni”25.În ceea cepriveºte începuturile acestei mãnãstiri, care avea sã devinãcea mai cunoscutã în pãrþile dobrogene, se menþionacã:,,Pentru schitul acesta s-a primit de la credincioºi maimulte donaþiuni vrednice de toatã lauda, dintre cariamintim de D-na Olimpia Maior Andreevici, proprietarãdin comuna Coslugea, aproape de Dervent, care prin actulde donaþie înreg. la Sfânta Episcopie sub Nr.3371/933,dãruieºte 2 ha teren arabil pentru locaºul Sfintei Cruci-Dervent ºi D-na Paraschiva D.Gheorghiu din Ostrov, careprin actul de donaþie înreg. la Nr.5916/936, dãruieºte unteren în suprafaþã de 6 820 mp., precum ºi suma de 250000 lei, pentru a se construi o bisericã nouã ºi alte clãdirinecesare schitului”26.

Cel mai complet tablou privind organizareabisericeascã temeinicã a Cadrilaterului, sub administraþiaromâneascã, dateazã din anul 1936, fiind prezentat înlucrarea Consiliului Cultural al Sfintei Episcopii deConstanþa, referinþele fiind fãcute la anul 1935. JudeþulCaliacra cuprindea douã protoierii, respectiv Protoieria ICaliacra, cu sediul la Bazargic, protoiereu fiind EconomulPaul Dobrescu ºi Protoieria II Caliacra, cu sediul înCavarna, protoiereu fiind Pr.Gheorghe Sorescu. ProtoieriaI Caliacra sau Protoieria Bazargic cuprindea 36 parohii,dintre care 3 urbane ºi 33 rurale:

1) Parohia Sfântul Gheorghe-Bazargic avea bisericãdin piatrã, ziditã în anul 1860; cuprindea 650 de familii, cu2 880 de suflete; paroh era Pr.Ec.Paul Dobrescu, nãscutîn anul 1892, absolvent al Seminarului de Grad II, hirotonitîn anul 1915 ºi numit aici în anul 1927, decorat cu OrdinulSteaua României în grad de cavaler; cântãreþi erau IoanPisc, nãscut în anul 1886 ºi numit aici în anul 1930 ºi BuzilSiºcoff, nãscut în anul 1877 ºi numit în anul 1920.

2) Parohia Sfânta Treime-Bazargic avea bisericã dinpiatrã, ziditã în anul 1860; cuprindea 665 de familii, cu 3025 de suflete; paroh era Pr.Bucur Zãinescu, nãscut înanul 1884, absolvent al Seminarului de Grad II, hirotonitºi numit în anul 1925, decorat cu Medalia Jubiliarã,Crucea cu barete, Crucea Victoriei, Coroana cu spadeºi Avântul Þãrii; ajutãtor I era Pr. Alexandru Tancof, nãscutîn anul 1867, absolvent al ªcolii Normale ºi al cursurilorpregãtitoare, hirotonit ºi numit în anul 1900; ajutãtor IIera Pr.Petre Ionescu, nãscut în anul 1900, absolvent alªcolii Normale ºi al cursurilor pregãtitoare, hirotonit înanul 1925 ºi numit în anul 1929; cântãreþ era Vasile Vârlan,nãscut în anul 1898 ºi numit în anul 1920.

3) Parohia Sfinþii Împãraþi-Bazargic nu avea bisericã;cuprindea 430 de familii, cu 1 720 de suflete; paroh eraPr.Nicolae D.Georgescu, nãscut în anul 1895, licenþiatal Facultãþii de Teologie, hirotonit în anul 1934 ºi numitîn anul 1935, decorat cu Crucea Comemorativã;ajutãtor I era Pr.Vasile Hieroiu, nãscut în anul 1889,absolvent al ªcolii Normale ºi al cursurilor pregãtitoare,hirotonit în anul 1934 ºi numit în anul 1935; cântãreþierau Alexandru Rãdulescu, nãscut în anul 1890 ºi numitîn anul 1935 ºi Gheorghe Scordilã, nãscut în anul 1914 ºinumit în anul 1935.

4) Parohia Sfinþii Împãraþi-Alexandria avea bisericãdin chirpici, ridicatã în anul 1885; cuprindea 250 de familii,cu 800 de suflete; paroh era Pr.Grigore Georgescu, nãscutîn anul 1910, absolvent al Seminarului de Grad II, hirotonitîn anul 1932 ºi numit în anul 1933.

5) Parohia Sfântul Dumitru-Armutli avea bisericã dinpiatrã, ziditã în anul 1880; cuprindea 375 de familii, cu 1500 de suflete; paroh era Pr.Ec.Nicola Þintoiu, nãscut înanul 1893, absolvent al ªcolii Normale ºi al cursurilorpregãtitoare, hirotonit ºi numit în aul 1924, decorat cuCrucea Comemorativã; cântãreþ era Traian Miu, nãscutîn anul 1905 ºi numit în anul 1931.

6) Parohia Sfântul Nicolae-Carali avea bisericã dinpiatrã ºi cãrãmidã, ziditã în anul 1860; cuprindea 420 defamilii, cu 1 530 de suflete; paroh era Pr.Ioan Gh.Bãlan,nãscut în anul 1911, licenþiat al Facultãþii de Teologie,hirotonit în anul 1932 ºi numit în anul 1934; cântãreþ era

Micu Beiagref, nãscut în anul 1907 ºi numit în anul 1934.7) Parohia Înãlþarea Domnului-Cãmilaru avea

bisericã din chirpici, ridicatã în anul 1922; cuprindea 610familii, cu 1 928 de suflete; paroh era Pr.Ioan N.Preda,nãscut în anul 1906, absolvent al ªcolii Normale ºi alcursurilor pregãtitoare, hirotonit ºi numit în anul 1925.

8) Parohia Sfânta Cuvioasa Paraschiva-Carasularavea bisericã din piatrã, ziditã în anul 1881; paroh eraPr.Constantin Angelescu, nãscut în anul 1899, absolvental ªcolii Normale ºi al cursurilor pregãtitoare, hirotonit înanul 1925 ºi numit în anul 1929.

9) Parohia Sfântul Gheorghe-Cuiungiuc avea bisericãdin piatrã, ziditã în anul 1882; cuprindea 440 de familii, cu1 912 suflete; paroh era Pr.Dumitru Epure, nãscut în anul1889, absolvent al ªcolii Normale ºi al cursurilorpregãtitoare, hirotonit ºi numit în anul 1925, decorat cuCrucea Comemorativã.

10) Parohia Conac nu avea bisericã; paroh era Pr.SofieDecu, nãscut în anul 1912, absolvent al Seminarului deGrad II, hirotonit în anul 1933 ºi numit în anul 1935;cântãreþ era Stroe N.Vasile, nãscut în anul 1911 ºi numitîn anul 1929.

11) Parohia Sfinþii Arhangheli-Cadievo avea bisericãdin piatrã, ziditã în anul 1864; paroh era Pr.DumitruPopescu, nãscut în anul 1886, absolvent al ªcolii Normaleºi al cursurilor pregãtitoare, hirotonit în anul 1925 ºi numitîn anul 1929; cântãreþ era Pavel Covacef, nãscut în anul1882 ºi numit în anul 1924.

12) Parohia Sfinþii Metodie ºi Chiril-Esetli aveabisericã din piatrã, ziditã în anul 1884; cuprindea 415 familii,cu 2 036 de suflete; paroh era Pr.Florian Puiu, nãscut înanul 1894, absolvent al ªcolii Normale ºi al cursurilorpregãtitoare, hirotonit ºi numit în anul 1925, decorat cuMedalia Rãsplata Muncii pentru Învãþãmânt-clasa I.

13) Parohia Sfântul Alexandru-Enigea avea bisericãdin piatrã ºi grãdele, ridicatã în anul 1888; cuprindea 343de familii ºi 1 396 de suflete; paroh era Pr.Ec.ConstantinCristescu, nãscut în anul 1897, absolvent al ªcolii Normaleºi al cursurilor pregãtitoare, hirotonit ºi numit în anul 1925,decorat cu Crucea Comemorativã.

14) Parohia Naºterea Maicii Domnului-Echiºceaavea bisericã din piatrã, ziditã în anul 1901; cuprindea 212familii, cu 953 de suflete; paroh era Pr.Ilie Imbrescu, nãscutîn anul 1909, licenþiat al Facultãþii de Istorie, hirotonit ºinumit în anul 1934; cântãreþi erau Gheorghe Luca, nãscutîn anul 1904 ºi numit în anul 1934 ºi Isidor Artemov, nãscutîn anul 1890 ºi numit în anul 1921.

15) Parohia Sfântul Dimitrie-Ezibei avea bisericã dinpiatrã, ziditã în anul 1883; cuprindea 460 de familii, cu 2480 de suflete; paroh era Pr.Ec.Pavel Atanasof, nãscut înanul 1867, absolvent al Seminarului de Grad I, hirotonit ºinumit în anul 1901; cântãreþ era Gheorghe Ciota, nãscutîn anul 1898 ºi numit în anul 1927.

16) Parohia Sfântul Nicolae-General Stan Poetaº(fostã Hoºcadem) avea bisericã în curs de ridicare;cuprindea 388 de familii, cu 2 042 de suflete; paroh eraPr.Marin Necºulescu, nãscut în anul 1900, absolvent alªcolii Normale ºi al cursurilor pregãtitoare, precum ºi alªcolii Militare de Ofiþeri; cântãreþi erau Petre Pisc, nãscutîn anul 1913 ºi numit în anul 1931 ºi Marin Stratulat, nãscutîn anul 1901 ºi numit în anul 1926.

(urmare din numãrul trecut)

NOTE.

19. Comparativ cu 6 în Constanþa ºi 7 în Ialomiþa.20. Rezultatul alegerelor de membrii clerici ºi mireni în

Adunarea Eparhialã. În ,,Tomis”.Anul.IX.Martie 1932, no.3,p.119. Vezi ºi Zece ani de autonomie bisericeascã, p.6.

21.Nãscut la 6 apr.1902 în Târgu-Ocna, jud.Bacãu, ArghirVârnav era absolvent al Seminarului Pedagogic ºi Licenþiat alFacultãþii de Teologie. Hirotonit diacon în 1929 ºi preot în 1933,a fost profesor ºi director al ªcolii de Cântãreþi Bisericeºti dinConstanþa ºi referent definitiv al secþiei administrative bisericeºtia Eparhiei Constanþa. A primit distincþiile de Econom Stavroforºi Ordinul ,,Sfântul Sava”, clasa a III-a. Vezi Zece ani de autonomiebisericeascã, p.9.

22.Vezi ªtefan Grigorescu,Istoria Mãnãstirii Balaciu. EdituraEpiscopiei Sloboziei ºi Cãlãraºilor. Slobozia, 2007, p.117.

23. Istoricul Mânãstiri Dervent.(Editura) Sfânta MânãstireDervent, f.l., 2000, p.12.

24. De fapt, mãnãstire de cãlugãri.25. Zece ani de autonomie bisericeascã, p.C.26. Ibidem, p.CI.

Prof. dr. ªtefan Grigorescu

16

Într-o lume agitatã, bulversatã, strâmbã ºi materialistã,au devenit, din nou, la modã cenaclurile literare. E dreptcã nu la fel de la modã precum festivalurile de manele,meciurile de fotbal ºi culturalizarea în masã prin mall-uri.Dar, cum-necum, omul simte cã ceea ce-l reprezintã nu edoar alergãtura prin magazine, cu coºurile mai mult sau maipuþin goale, cu buzunarele la fel (invers proporþional cugradul de umplere al coºurilor) ºi încearcã dupe posibilitãþi,coane Fãnicã sã se regãseascã pe sine ºi prin alte locuri,adevãrate lãcaºuri culturale. Cum ar fi, de exemplu, la stânã.Nu vã râdeþi! Suntem doar popor de oieri, ce Mioriþanoastrã!, chiar dacã unii ne mai zic ºi plugari.

Asta fac, de o vreme încoace, ºi câþiva dintre membriiAsociaþiei Culturale Helis, asta am fãcut ºi eu sâmbãtã,incitatã de domniile lor. Voi prezenta pe scurt personajele, cumenþiunea cã, în ciuda tonului glumeþ ºi a ironiilor prieteneºti,respectul ce li-l port este mai mare decât cel care poate fiexprimat prin cuvinte.

Aºadar, ne-am adunat ºi ne-am aburcat într-un OpelCorsa 1,2 urmãtorii: poetul ªerban Codrin, poetulGheorghe Dobre, poetul Costel Bunoaica, poetul NicolaeTeoharie (consãteanul meu din vremuri oareºcum apuse)ºi subsemnata, pe post de ºofer sau ºoferiþã. Nu ºtiudacã DEX-ul, DOOM-ul ºi alte „cãrãmizi” acceptã formade feminin a substantivului „ºofer”. Nici nu mã intereseazã,cã oricum sunt obiºnuitã, la serviciu, sã primesc cerericare mi se adreseazã cu „Domnule Inginer” sau „DomnuleDirector”. Nici nu ºtiþi cum mã simt. ªi, pentru cã nu ºtiþi,n-am sã vã las în neºtiinþa domniilor voastre ºi am sã vãdezvãlui secretul: simt cum începe sã-mi creascã un... ºtiþidumneavoastrã ce. Ceea ce ne lipseºte nouã, femeilor, casã conducem lumea, babei ca sã fie Ministru de Rãzboi ºibãrbaþilor ca sã fie soprane. Aºadar, în aceastã formaþie,patru poeþi (n-a vãzut maºina mea atâþia poeþi la un loc decând se ºtie!) ºi-un (o) ºofer (iþã), ne-am dus plocon pecapul celui de-al cincilea poet generosul Florin Ciocea.Pãi ce credeaþi? Azi stâna nu mai e condusã de ciobani, cide poeþi. Dar cred cã Poetul, ca „specie”, meritã aceastãonoare de când a intrat în istorie (literarã) cu celebraBaladã a Mioriþei.

Întrucât eu nu ºtiam drumul, m-am lãsat dirijatã cugraþie de cei patru, pe rând sau toþi deodatã. Nu conteazãcã înainte de a-mi da indicaþiile (poetice, desigur!) nu sepuneau de acord, astfel cã auzeam în acelaºi timp:„Stânga! Dreapta! Înainte! În jos!” (Da, stimaþi ºoferi, dacãnu ºtiaþi cã existã ºi comanda „în jos”, înseamnã cã habarn-aveþi de ºoferie ºi precis cã v-aþi luat carnetele cu„strachina cu prune”. V-o spune poetul ªerban Codrin).Eu, ce sã zic? Tãceam ºi executam – ba la stânga, ba ladreapta, ba în jos – mulþumitã ºi emoþionatã cã existã poeþipe lume ºi cã mergeam pentru prima datã la Cenaclul Literarde la Stâna lui Florin din Maltezi (stâna e din Maltezi, Florine din Feteºti. ªi sã nu vã imaginaþi Malteziul ãsta ca pe cineºtie ce localitate exoticã de prin insulele Bahamas. Vã spuneu nu-i decât o localitate amãrâtã de lângã Feteºti. Amãrâtã,amãrâtã, dar vorba e... gãzduieºte un ditamai cenaclul).

Poate nu ºtiþi cã drumul dintre Slobozia ºi Feteºti (viaÞãndãrei) trece pe lângã Cotul Donului. Habar n-aveþi degeografie! V-o spune tot ªerban Codrin, care ne-a împuiatºi nouã capul cu povestea cu pricina. Se zice (da n-amverificat) cã un oarecare fost luptãtor în rãzboi (cã doarnu era sã fie luptãtor în vreme de pace!), care trecuse pela Cotul Donului, când s-a întors, teafãr ºi nevãtãmat, darcu dragoste ºi dor de locurile prin care luptase, ºi-a deschiso cârciumã în satul lui, pe care a intitulat-o chiar aºa –„Cotul Donului”. Încercam sã-mi imaginez ce anume l-amotivat pe fostul luptãtor sã facã asta. Cred c-am gãsitexplicaþia. ªtefan cel Mare (ºi Sfânt), când pleca la luptã,îi promitea lui Dumnezeu cã, dacã va câºtiga bãtãlia, maiconstruieºte o Bisericã. ªi chiar se þinea de cuvânt.Urmând exemplul ilustrului înaintaº, omul nostru, la scarãmai micã, i-o fi promis ºi el lui Dumnezeu, în timpulaprigelor lupte, cã, dacã-l scapã, îi închinã ºi el… ocârciumã. Eh! Sã fie primit! ªi tot Codrin, care le ºtie petoate (de unde le-o fi ºtiind?) ne-a spus cã, datoritã unormari supãrãri la nivel înalt, ca sã nu lezãm oarecesentimente naþionale ale unora ºi altora, numele cârciumeia fost schimbat în „Cotul Dorului”. Îmi vine sã fredonezcelebra melodie din fonoteca de aur „Cine-a pus cârciuma-n drum”, dar cu versurile un pic modificate: „Cine-a puscotul în drum…”. Sau în dor. Nu conteazã.

În maºinã, bãieþii m-au pus în temã referitor la cele cevor urma. „Dragã, noi avem acolo fiecare rolul lui. Unulface cafeaua, altul micii, altul spalã vasele, etc. ” M-amumplut de admiraþie la adresa unor bãrbaþi atât de harnici

Cronicã de Stânã (1)

Cenaclul Literarde la Stâna din Maltezi

ºi mã gândeam cu emoþie care va fi rolul meu. Femeilorsingure care sperã sã înhaþe vreuna dintre aceste comori,le spun doar atât: în primul rand, sunt toþi însuraþi. ªi-n aldoilea, chiar dacã n-ar fi, nu vã faceþi iluzii! Aveam sã aflucurând cum stãtea treaba cu rolurile: cu excepþia lui Costel,care a fãcut micii, ºi a lui Florin care a robotit tot timpul,rolul celorlalþi (inclusiv al meu) a fost unul purcontemplativ. Sã tot creezi în astfel de condiþii! Dar sã nuanticipãm. Voi mai spune doar cã cel mai greu dintre toatemi s-a pãrut rolul lui Dobre, acela de a sta nemiºcat, pentrua nu încurca, dãrâma, fãrâma sau produce vreun cataclism.Toþi fãrã excepþie se arãtau extrem de serviabili cândpoetul solicita ba una ba alta, ºi asta nu pentru a-l “peria”pe ºeful de la Helis, ci din dorinþa sincerã de a ajungeacasã cu pantalonii nepãtaþi de cafea ºi de a le rãmânevinul în pahare, nu pe dânºii. M-am simþit solidarã cu elºi mi-am amintit de vremea când, elevã sau studentã fiind,fãceam de serviciu la cantinã. Datoritã stângãciei mele, lapropriu ºi la figurat, bucãtãresele nu mã lãsau sã fac nimic.Astfel cã, dacã vã imaginaþi cã stângãcia e vreun maredezavantaj, e bine de ºtiut cã, în anumite situaþii, e oadevãratã binecuvântare. Pentru cel care-o are. Cã restul…scapã cine poate!

În sfârºit, ajungem, în ciuda indicaþiilor contradictoriicu care au încercat sã mã deturneze, mai ceva decâtatentatorii de la 11 septembrie, ºi a þurþurilor de gheaþãcare cãdeau din copaci. Dobre mã pusese în gardã: „Primullucru pe care-l facem când ajungem este sã numãrãm câinii.Dacã lipseºte vreunul la apel, ºtim ce avem la masã în ziuaaia”. Aºa cã, odatã coborâtã din maºinã, îmi iau rolul înserios, reuºesc sã numãr pânã la 8, dupã care îmi vineideea sã-l întreb conspirativ pe confratele meu „Câþi eraudata trecutã?”. Rãspunsul m-a siderat: „Da cine mai ºtie?”.Aºa cã, la momentul fripturã, m-am dat lovitã, înjunghiatã,arhisãtulã, supraponderalã... mã-nþelegeþi. Nu cã nu mi-arplãcea câinii. Dar îi prefer ca animale de companie.

Trec peste belºugul de bucate ºi licori cu care ne-arãsfãþat Florin, cã nu le ºade bine unor scriitori sã se-mbuibeze. În schimb le ºade bine sã se copilãreascãuneori, ceea ce o parte dintre noi (cu excepþia ‘telectualilorTeoharie ºi Dobre) am ºi fãcut. La stâna lui Florin gãseºtide toate. Inclusiv schiuri ºi sãnii. De câini v-am spusdeja. Am fãcut ski fond ºi ne-am dat cu sania. Cu sania afost cum a fost, dar la ski ne-am cam cãznit, cã terenul eraplat ºi legãturile cam proaste. Motiv pentru Costel sãexprime, ca un poet, senzaþia de dupã, în urmãtoarelecuvinte: „Simt o teribilã stare de imponderabilitate”. Ceeace prozatoarea de mine a exprimat în cuvinte mult maigrobiene: „Îmi tot vine sã merg cu genunchii îndoiþi.”

Aºa, ºi unde-i cenaclul? Dar unde vã grãbiþi aºa? Astaa fost introducerea. Cã eu aºa am învãþat la ºcoalã: cã nuexistã compunere fãrã introducere. Ah! Dar nu pot sãintru în subiect pânã ce nu voi spune despre butelie.Cum care? Butelia de gaze naturale: butan, propan, metanºi ce alþi alcani vor mai fi fiind prin amestecul acela extremde inflamabil ºi, bineînþeles, exploziv. M-am bucurat sãaflu cã existã, în persoana confratelui Teoharie, un ommai friguros decât mine. Teoharie avea o grijã (adicã maimulte): „Închideþi uºa! Aprindeþi focul! Daþi butelia maitare!” Dacã dupã momentul numãrãtorii (de altfel inutilea) câinilor mi-am reprimat starea de leºin care-mi dãdeatârcoale, în momentul intrãrii în casã, am simþit de-a dreptulcã explodez. La propriu. Gazda noastrã, din dorinþa de acrea condiþii confortabile, inclusiv de temperaturã,oaspeþilor sãi, pe lângã focul care ardea în paie ude, alegat ºi o butelie la un arzãtor. Da. Dar cum gazele noastreamestecate cu H2O n-au suficientã putere caloricã, ce s-agândit Florin ca sã facã butelia sã meargã beton? Aîndreptat flacãra fix pe butelie, ca sã „dezgheþe” gazul,mai bine zis apa din el. V-aþi prins? Dacã la serviciu vãdun muncitor cã încearcã sã dezgheþe butelia la flacãrã, îiiau 10% din salariu pe trei luni. Dar lui Florin ce puteamsã-i iau? O oaie? Nu l-ar fi durut, cã am înþeles cã are vreotrei sute, ca-n cântecul ãla, „Ciobãnaº cu trei sute de oi”.Astfel cã am încercat sã-l conving cã nu e bine cumprocedeazã, cã la un moment dat butelia poate face „bum”ºi e pãcat sã piardã patria atâþia poeþi, toþi unul ºi unul. Cã

înscrisul de roºu pe galben de pe butelie nu-l convisese.Nici eu. Aºa cã m-am lãsat pãgubaºã cu partea teoreticã ºiam trecut la fapte, ajutatã de la fel de grijuliul meu frate întrusuferinþã explozivã- Dobre. Cum ieºea Florin sã mai aducã omãslinã, o apã mineralã, ceva, cum unul dintre noi mutabutelia câþiva centimentri. Cum intra Florin, cum se ducea ºi-o muta la loc. Noi iar. ªi el iar. ªi iar. Atât am mutat butelia aia,cã sunt convinsã cã aº putea câºtiga campionatul europeande haltere, la categoria muscã (muscã treazã, cã, din motivede ºofat, n-am apucat sã ajung una beatã).

Buuun. Omul mãnâncã, bea, skiazã, se dã cu sania, sejoacã de-a explozia, dar mai ºi scrie. Ce scrie? Pãi ce-l taiecapul. Dar pentru încãlzire, mai citeºte, mai cântã...

Distinsul nostru coleg Teoharie, cu a sa voceradiofonicã, extrem de plãcutã, ne-a citit poezii din volumulrecent premiat al lui Ion Mureºan. La un moment dat, s-auiscat controverse legate de poezia „Cântec mediocru”.Ba cã-i bunã, ba cã-i oarecare. Personal, mi-a plãcut.Codrin susþine cã poezia e banalã dar cã, cititã prin cheiatitlului – Cântec mediocru devine genialã. Pentru mine,calea de la banal la genial pare atât de lungã, încât nu mãstrãduiesc nici sã-i dau dreptate, nici sã-l contrazic.

A fost adus în discuþie ºi Esenin, Florin a adus o carte, darTeoharie a refuzat sã citeascã pe motiv de traducere slabã.

Atunci Florin a venit cu ideea sã ne cânte, ceea ce a ºifãcut, prilej de bombãneli din partea lui Dobre, cãruiapericolul mai nou ivit în momentul când Florin ne-aameninþat cu chitara i s-a pãrut mult mai vãtãmãtor decâtpericolul de explozie al buteliei amintite. Eh! De butelie amscãpat noi, cu ajutorul bunului Dumnezeu ºi al zeloºilorcare o umplu jumãtate cu apã, dar de „cobza” lui Florin nicimãcar Atotputernicul nu ne-a putut scãpa. Am fost bravi ºine-am dus canonul pânã la capãt, ceea ce ne dã speranþecã poate ne-or mai fi iertate ceva pãcate.

Ei, dar a venit ºi momentul creaþiei. Asta cu scrisul lacomandã, pe mine mã scoate din sãrite. Sã te maiconcentrezi ºi cu butelia lângã tine, gândindu-te cã tareþi-ar plãcea sã mai trãieºti câþiva ani, ºi cu câinele în farfurie,plângând de mila lui, care poate ºi el ar fi vrut sã maitrãiascã vreo câteva luni, mãcar pânã la urmãtorul cenaclu.Au fost trei teme de creaþie: Gunoi, naºtere ºi nimic.Prietenii mei exersaþi au reuºit sã scrie lucruri interesante,chiar ºi Costel care cicã nu se poate concentra în prezenþaaltora, drept pentru care ºi-a luat foaia ºi pixul ºi s-a dusla bucãtãrie, chipurile, sã creeze. Sanchi! A profitat deocazie sã mai haleascã ceva. Ce-i drept, a venit cu catevaversuri inspirate. Dar eu, invidioasã din fire, cred cã leadusese de-acasã. Pãi sigur cã-l suspectez... mai ales cãmie mi-a reuºit... mai nimic.

Teoharie ne-a propus apoi o temã de discuþie,anticipând dezbaterea ce va avea loc în ziua urmãtoare laTVR dintre Liiceanu ºi Pleºu: despre invidie ºi urã.Propunerea a fost sã discutãm noi ºi sã vedem apoi câtedintre ideile din cadrul dezbaterii noastre se vor regãsiîntre ideile lor. Din pãcate, eu am ratat emisiunea, cã m-amapucat sã scriu cronica. Când mi-am amintit, era deja târziu.

De-aceea n-am sã redau concluziile noastre, cã, încazul când prea multe dintre ideile noastre se vor fi regãsit îndiscuþia celor doi celebri, aceºtia sã nu fie acuzaþi de cãtreposteritate de plagiat. Parcã ºi vãd un titlu mare de ziar, pesteo sutã de ani: „Andrei Pleºu ºi Gabriel Liiceanu au plagiat cuneruºinare ideile nãscute prin fum de þigarã ºi de sobãînfundatã ale truditorilor de la Helis la Stâna din Maltezi”(devenitã, între timp, monument de patrimoniu cultural).

În concluzie, sau în confuzie, cum zicea un personaj, stimaþidomni ºi voi fã (ºtiu cã doamnele ºi domniºoarele nu se vorsupãra. Vorbim de cele cu simþul umorului, restul nu neintereseazã), aflaþi: cenaclu literar se poate oriunde, chiar ºi(sau mai ales la) stânã. Asta ca sã nu mai auzim vorbe gen: n-avem unde sã creem, n-avem sãli, n-avem palate (ale culturii).Omul sfinþeºte locul, iar ceea ce avem, purtãm în noi.

Ne-am întors pe searã, mai grei cu câteva kilograme ºimai bogaþi sufleteºte. Iar pe Florin l-am lãsat la stânã(cineva mai trebuia ºi sã spele vasele), mai uºor de câtevakile de brânza, de câþiva litri de vin, mai sãrac cu-o oaie(posibil ºi-un câine). Dar cu mai mare bogãþie în Ceruri.Cãci scris este: „Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui!”

Notã: Orice asemãnare a personajelor din acest materialcu persoane din realitate NU este întâmplãtoare ºi nicineintenþionatã. În schimb, exagerãrile sunt intenþionate.

Slobozia, 06 februarie 2011

A consemnat pentru dumneavoastrã,ºoferiþa de (ser)viciu,

Florentina Loredana Dalian

17

PrunculDe dincolo de râul de zgurãse apropie un prunc trandafiriupasul avându-l curtatde un înger cu aripi de zahãrºi buze cireºii.

-Lãsaþi-i sã zboare, vã zic!Pe ei, pe copii.Lãsaþi-i sã fie îngeri!!!

Suspendat între nori

Suspendat între nori, cuvântul- de-o tristeþe vecinãcu clipa.

Risipa îl cheamãs-o urce în adânc,sã-i lumineze cu mormântul sãucripta.

Rãscruce de îngeri

Te-ai nãscut la rãscruce de epociªi-ai crescut la rãscruce de cruci.Azi o rãscruce de îngeri te-ncearcãªi nu-ntrebi: “Unde, Doamne?”Dar te duci.

Efectul de turlã

Grãbeºte de coboarãdin adânc

Romeo Aurelian Ilie

ºi tunde vulcanulde turle.- fâlfâia orchestra mutã -

o gâzã îºi cãuta de zorrochie pentru balulnupþial.

Cu ochiul ceasului

tu mã priveºti cu ochiulceasului,eu din nisip îmi desenezcolinda;întrebã mãrul unde mãascund,când pasul înfrunzit fluierãcu aripi.

Oala de lut

Oala de luts-a privit în oglindãpânã ce i-au crescutpriviride lut albastru.

zarea fulgeratãse odihneºtede pe acumpe toarta dreaptã.

zborul de lutîºi lasã frunzele...în drumul mare.

Vasile Iordache

M-am trezit buimac ºineliniºtit ca dupã o noapte decoºmar. Încerc sã mã adun ºi sã-mi amintesc cauza neliniºtilormele, fãrã prea mult succes. In-sist, chinuindu-mi memoria sã

devoaleze mãcar puþin din ceea ce am vãzut în somn.Mirosul plãcut ale cafelei îmi rãsfaþã nervii olfactivi

creându-mi o stare de bine, ºi uºor, uºor încep sã desluºesccauzele neliniºtilor mele.

Sorb din ceaºcã cu ochii închiºi ºi încet, încet începsã zãresc. Se fãcea cã cineva încerca sã-mi demonstrezeceva, ce încã nu pricep, oricum era ceva de bine, zice-se.Parcã mi se þinea o prelegere referitoare la niºte activitãþidespre care îmi exprimasem mari îndoieli, chiar fãcusemtrimiteri la unele prevederi ale Codului Penal.

Era vorba de ceva ce nu prea mi-e clar nici acum, cevalegat de creºteri salariale, creºteri de pensii, creºtereeconomicã, de proiecþii reformatoare la nivel de structuristatale… ºi apoi fum… mascaþi, uºi sparte -„greºitdestinatarul”, bolnavi protestând (auzi, sã fi bolnav ºi sãprotestezi), imagini neclare, spitale închise, bãtrâni privindcu lacrimi în ochi rafturile cu medicamentele imperiosnecesare, preþuri necompensate, oameni fãrã treabã ºi fãrãstatut, statistici fãrã ei, cã au ieºit din evidenþele asistaþilor,cartofii scumpi, pâinea…, parcuri scumpe fãrã copii, strãzimocirloase, ºcoli închise, mult abur (un amic mai hâtru i-ar fi zis „aburealã”) ºi… deodatã, liniºte.

Încerc sã mã adun din nou ºi sã-mi forþez neuronii sã-mi dea continuitatea filmului vãzut în somn.

Memoria nocturnã îmi joacã feste. Nu vrea sã-mideruleze filmul în continuare.

Mã îmbrac ºi plec cãtre staþia de carburanþi sã punoarece motorinã ca sã-mi trimit copilul la ºcoalã, laBucureºti, cã e mai ieftin cu maºina personalã decât cutransportul în comun (altãdatã costurile erau altele…, eh,gând vetust), mai ales când se adunã câte patru copii...

Opresc maºina, programez pompa ºi aºtept sã setransvazeze lichidul miraculos care comprimã spaþiul ºitimpul. Pompa se opreºte ºi involuntar privesc afiºajulnumeric. Surprizã! Aceeaºi sumã de bani ca ºi data trecutã,mai puþin carburant. Un calcul rapid, ºi concluzia: n-ajunge! Merg, plãtesc ºi mã întorc la pompã unde repetoperaþia pentru încã ceva carburant în plus.

Vin acasã, ºi gândurile nu-mi dau pace.Pãi ce nu înþeleg?Preºedintele stat, prim ministru ºi… îmi spune cã e

bine!ªeful Guvernului mã asigurã cã întrucât ultimul

trimestru al lui 2010 s-a încheiat cu creºtere economicã deaproape 1%, existând „riscul„ ca ºi în trimestrul I -2011 sãcontinue creºterea. Pensiile au crescut pentru peste unmilion de pensionari, salariile au crescut cu 15% faþã deoctombrie 2010 când erau ciuntite guvernamental cu 25%,totul e în parametrii previzionaþi în Piaþa Victoriei.

Merg în Piaþa Agroalimentarã sã execut ordinulimperativ al soþiei de a cumpãra cartofi. Aici parametriisunt alþii decât cei din Piaþa Victoriei. Preþurile au crescutla toate legumele. Pãi da. Ce n-oi fi înþelegând? Toatesunt în creºtere, n-au spus ºefii? Producþia economicã…,preþurile, nivelul de trai.

Nu pot sã-i înþeleg pe oamenii care se plimbã prinpiaþã cum se plimbau altãdatã prin pavilioaneleexpoziþionale. Ce nu le e clar? Nu înþeleg de ce strâmbãdin nas când vãd preþurile. Ce nu le convine? Totul,absolut totul e fãcut sã le fie mai bine, de ce nu acceptã?De ce atâta înverºunare? Când le-au crescut salariile,pensiile, chiriile, preþurile, când în sfârºit putem spune cãam atins fundul crizei ºi acum am început sã urcãm spreculmi… hei, hei, vezi cã o iei razna!

Dau sã plec, dar mã acosteazã un amic. Îmi spune cutristeþe cã se descurcã din ce în ce mai greu. Cã a rãmassingur cu soþia, copiii pribegind prin lume în cãutare deloc de muncã. Mã invitã la una micã într-una din cârciumilepieþei, aºa ca sã mai depãnãm amintiri. Sunt uºor încurcat.Nu vreau sã-l refuz dar nici nu-mi surâde ideea de a intraîn cârciumã. Caut sã declin invitaþia deºi nu prea am cum

G â n d u r isã motivez, cã e duminicã, e spre prânz… Mã opresc ºi îlrog sã mã înþeleagã cã trebuie sã conduc ºi nu îmi permitluxul de a gusta ceva.

Îmi spune ce îi e foarte greu, cã s-a pensionat de laCFR, ºi cã deºi nu are pensia de trei mii lei, începând cuianuarie 2011 i s-a redus cuantumul dupã recalculareaconform Legii 119/2010. Soþiei lui, care lucreazã înînvãþãmânt, creºterea anunþatã nu i-a adus oarecereparaþie la ce a pierdut în 2010.

Mã priveºte cu oarecare invidie, spunându-mi cã eun-am cum sã-l înþeleg. Cã eu am avut noroc. De ce? Doarel ºtie!

Încerc sã-l îmbãrbãtez, fãrã prea multã convingere, cãtrebuie sã fie optimist, cã o sã fie bine, cã dupã cum spunautoritãþile…

Îmi aruncã o privire pieziºã, ºi printre dinþi o întrebareca o înjurãturã: mã, tu te-ai tâmpit? ªi pleacã.

Rãmas singur în drum îmi îndrept paºii spre casã.Un vecin cu o sacoºã fluturând în mânã mi se alãturã.- Ce faci vecine? de la piaþã?- Da.- Cam subþire marfa!- Atât am avut ordin, dar tu?- La mine comanda a fost mai mare, dar dupã ce am

luat ce a fost mai important, când a fost sã plãtesc, ambãgat mâna în buzunar ºi ce crezi? Multe scame ºi cevabani!

- Ce scame coane, cã nu-s pe fazã?

- Pãi scamele Lenuþei cu nurii portocalii, cã banii luiBoc sunt la fel de puþini ca el.

Apoi începe sã-mi toace chestiile alea televizate cucorupþia, cu vameºii hoþi, cu Schengen… Ascult, cã n-amîncotro, drumul e comun. Totuºi, la un moment dat mãîntreabã cum se poate ca un ºef, cum era cazul unui ºef lavãmi, sã cunoascã despre abuzurile subalternilor ºi sã nupoatã sã facã nimic pentru curmarea infracþionalitãþii, cumspunea el cã s-ar fi exprimat ºeful.

Pãi cum sã poatã sã dispunã mãsuri când el însuºi seîncadra în rândul infractorilor, zic eu. Cum adicã, încearcãel sã înþeleagã, dacã ºeful nu poate sã facã nimic? Cã elzicea cã fiºa postului nu-i permitea sã facã nimic.

Pãi, continui eu, individul care zici cã era ºef ºi ºtiadespre infracþiunile comise la vãmi ºi nu a luat mãsuri seface vinovat de sãvârºirea unor fapte penale cum ar fi:nedenunþarea sãvârºirii de infracþiuni (art.262 C. Pen.),omisiunea sesizãrii organelor judiciare (art.263 C. Pen.).

Cicã l-au dat afarã din funcþie, tu ce zici, continuã el.Pãi ce sã zic, foarte rãu, trebuiau sã-l lege, dar la noi maigreu cu încadrarea juridicã.

Ajung acasã ºi încerc sã mã liniºtesc, dar tot nu-mi dãpace visul nocturn nedesluºit pe deplin. Caut sã fac cevasã ies de sub influenþa nopþii. Deschid calculatorul ºivizionez un documentar despre Muntele Athos ºi aportulfinanciar al domnitorilor români la construirea ºiîntreþinerea lãcaºurilor creºtin ortodoxe din acest izvorde credinþã.

Mã emoþionez în faþa vredniciei mai marilor þãrilorromâne ºi uit, mãcar ºi pentru moment, micimeaconducãtorilor de azi.

21.02.2011

18

DESTÃINUIRI (II)„Nu bãnuiam cã Dumnezeu a bãtut palma cu Îngerul Necurat

Cã ºi-a luat ucenic tocmai pe cel care l-a lucrat pe la spate.Pe cel care l-a uzurpat.”

Costel Bunoaica, „Dans în doi. Un pas înainte, trei înapoi”

A) MOAªTELE LUI LENIN

„Moaºtele sunt rãmãºiþele creºtine, mumificate, dincorpul unei persoane consideratã sfântã, veºmântul,parte din veºmânt sau orice alt obiect care a aparþinutunei astfel de persoane ºi cãruia i se atribuie puterisupranaturale.”

Tãtucul Stalin, fiind absolvent al InstitutuluiTeologic Gruzin, avea habar de preceptele teologicecreºtine. Dovada care-i justificã brendul este folosireacorpului neînsufleþit al lui Lenin ca obiect de cult. Înprocesul de sfinþire, Stalin avea nevoie de mijloacelemateriale de a aduce în arealul pãmântean ceea ceplãnuise. Greu nu i-a fost. În prima fazã a planului defezabilitate ºi-a ales locaþia. Concurenþa nu rupea guratârgului. Economia rusã încã nu inventase licitaþiile.Aºa cã antreprenorul ideolog fãrã nici o concurenþãºi-a ales ca locaþie (Mecca) de pelerinaj la moaºtele luiLenin chiar Piaþa Roºie, din imediata apropiere aKremlinului. Publicitatea promoþionalã fãcea primii paºiîn acele timpuri. Nici în cele mai îndrãzneþe vise nimenin-ar fi putut bãnui apariþia internetului. Tãtucul a pusatunci bazele unui serviciu de propagandã foarte activ.Politruci proaspãt alfabetizaþi ºi dornici de afirmareau dus pânã în cele mai ascunse unghere „lumina luiIlici”. Analize periodice, executate cu un înalt simþpatriotic, demonstrau justeþea modernizãrii zi de zi,ceas de ceas, a metodelor propagandistice. Numai aºase explicã constituirea Cominternului sau a lozincilorcomuniste: „Dacã nu ºtii, te învãþãm; dacã nu poþi, teajutãm; dacã nu vrei, te obligãm”. Dorinþaproletariatului rus, atunci încã neglobalizatã,transformase firava curiozitate într-un adevãratpelerinaj, întins pe zeci de ani, la moaºtele lui Ilici....

„Am vãzut venind troienele.Ca un copil nevinovat

m-am bucurat cu toate spaimele deodatã,Crezând cã între mine ºi lume nu mai încape

trãdare.”(Costel Bunoaica)

Prin anii 52, în micul meu sat Coslogeni, situat înCâmpia Eternã, am fost martor ocular la un evenimentlegat tocmai de moaºtele lui Ilici. Colectiva Agricolãde Producþie luase fiinþã nu cu mult timp în urmã.Oamenii trãiau într-o stare de mari frãmântãri. Muncalor se consumase în alte tipare. Problema principalãsesizatã de activiºtii de partid era cea legatã desocializare. Ce, parcã ei nu auzeau ºuºotelile carecirculau pe la colþuri de garduri: „Auzi, mã! Cum e cuputinþã sã bagi în brazdã cu toþi puturoºii satului?”Sau: „A coborât dracul pe pãmânt, nu alta! Cum poþipurta o discuþie cu niºte proºti de teapa lui Cacarache?”

Toamnã târzie. Satul întreg, adunat în curteasediului C.A.P., participa la o ºedinþã ordonatã de activulde partid. Scopul urmãrit era tocmai acela al „înfrãþiriiºi lichidãrii asperitãþilor dintre membrii cooperatori”.Tata mã þinea aproape. Trãgea când ºi când de pistelcade pe el, în dorinþa de a-mi acoperi picioarele desculþe,tatuate de colþii-babei ºi scaieþii din câmp. Pe o scenãimprovizatã, la o masã lungã gãtitã cu nelipsita pânzãroºie, secretarul de partid Gheorghe ªchiopu, rãnit înrãzboiul nedrept împotriva URSS-ului, reabilitat apoiîn divizia Tudor Vladimirescu, prezida delegaþia decolectiviºti reîntoarsã de la Moscova, unde vizitaserãmoaºtele lui Ilici.

Oamenii, adunaþi ciopor sub umbra duzilor,încercau sã parã curioºi. Pe un ton destul de afabil,ªchiopu îl invitã pe ºeful delegaþiei sã povesteascãceea ce vãzuserã ei la Kremlin. Bietul om! Harnic defel ºi foarte cuviincios, se muta de pe un picior pealtul. Cãuta cu privirea într-o parte ºi alta a corpului

în speranþa cã poate va gãsi cuvintele potrivite. Darele nu veneau! Murmurul din jur începuse sã seamplifice. Secretarul de partid cãutã sã dreagãbusuiocul, îndemnându-l tovãrãºeºte: „Hai mãi neaMarinache, zi bre cu cuvintele matale ce ai vãzutacolo?” Bietul om îºi drege încã o datã glasul nefolositpânã atunci ºi zice, cu ochii în sus, parcã dornici sãprindã jocul guguºtiucilor: „Oameni buni, acolo amvãzut colectiviºti graºi ca porcii.” Se opreºte un pic,crezând cã a spus o nelegiuire. De ce aproape toþi dinfaþa lui începuserã sã râdã? Mai face încã un efort,spunând încã ceva acoperitor stãrii sale de jenã: „Apãi,femeile erau proaste ca scroafele, iar copchiii arãtauprecum purceii.” Vinul bun ºi carnea de oaie friptã lagrãtar trecurã în uitare hazul provocat de pelerinii lamoaºtele lui Lenin. Þiganii din taraf rupeau struneleviorilor. Duduia pãmântul sub tãlpile goale. Prafulridicat era ostoit din când în când cu apã adusã dinBorcea, aflatã la o aruncãturã de bãþ. Ceea ce a urmatmi-a rãmas în amintire ca un lucru de neînþeles.Gheorghe ªchiopu chemã la el pe Bucãlãu, ºefullãtarilor, spunându-i ceva la ureche. Ordinul dattransmite în þigan supunere ºi smerenie. Aplecat spreomul politic, cu vioara sub braþ ºi arcuºul în poziþiede luptã, repeta mereu „Sã trãiþi, sã trãiþi, ºefu! Las pemine.” Se urcã pe scenã, improvizeazã, cere liniºte ºitrigã destul de tare: „Urmeazã damen vals. Adicãfemeile sã invite bãrbaþii pe care-i vrea. Mai precizezcã domnu secretar ªchiopu doreºte ca baba Stana,nevasta lui nea Marinache vãcarul, sã-l ia la dans penea Tudor Jarcã”. Invitatul era tocmai bunicul meudin partea mamei, unul din fruntaºii satului, ctitor albisericii ºi aducãtorul clopotului pe bãrci trase la edectocmai din Silistra Dobrogei. Toþi cei prezenþiabandoneazã orice miºcare sau conversaþie. Ochii lormonitorizeazã pe cei doi eroi, baba Stana ºi TudorJarcã. Regula jocului trebuia respectatã. Baba Stanatremura toatã. Desculþã, noroc cu ºorþul care-iacoperea fusta veche, decoloratã însã destul de curatã,paºii n-o mai ascultau. Ajutatã de un vecin, în acorduriletarafului de þigani, aproape mecanic, zice lui bunicu;„Bre, vrei sã joci cu mine?” Ãl bãtrân ridicã din umeriilargi, aprobã printr-un oftat acoperitor ruºinii care-lcuprinsese: „Apãi ce sã mai fac acuma, fã Stano?”Ea, o mânã de om, el, un munte, încep sã danseze cutrãiri diferite, departe de locul unde se aflau. Baba Stana,cu privirea în jos, nu îndrãznea sã-ºi priveascãpartenerul de dans în faþã, gândea: „Unde suntvremurile când tremuram vãzându-l în cãruþa trasãde armãsarii lui negri, gãtiþi cu gâtare cu clopoþei, aduºidin Oltina Dobrogei? Om cinstit ca el mai rar. Primeamcâte o cãruþã de bucate toamna pentru vitele pe care ile pãzeam pe izlazul satului.” Bunicul se uita în jur,cãutând un sprijin. Nimeni nu-l mai privea. Oare ce s-a întâmplat? Picioarele-i sunt strãine. „Efortul nu eprea mare. Dar,oare, de ce au obosit? Simt cã nu maiam aer, mã îneacã nu ºtiu ce.” Se uitã cãtre Dumnezeu.Clopotul bisericii anunþa enoriaºilor slujba de a douazi. Simte cã nu mai are aer. Se desprinde de babaStana, luând-o la fugã cãtre apa Borcei. Ajuns laprivalul unde i se odihneau cele douã bãrci, le pipãieparcã pentru ultima oarã. Se uºureazã de cãmaºa depe el, apoi ºi de cãciula de pe capul tuns proaspãt defoarfecele lui Marin Bâdu. Pune obiectele destul deordonat în barca cea mai nouã. Izmenele ridicate maisus de genunchi lasã sã se vadã þurloaiele descãrnate.Înainteazã cãtre apa adâncã. Ies aburii din el ca dintr-o locomotivã. Apa îi cuprinde încet, încet tot corpul.Se mai uitã încã o datã cãtre Dumnezeu. Ofteazãprelulg ºi dispare, înghiþit de apa adâncã a Borcei atâtde dragã lui.

1. O primã dimensiune a acestei relaþii constã în interesullui Eminescu pentru Dobrogea ca provincie istoricã, vizibil înpublicistica sa din ziarul Timpul. Este vorba de ecourile pe carele producea în conºtiinþa publicã româneascã, ºi deci ºi aziaristului Eminescu, revenirea Dobrogei la România în urmaRãzboiului de Independenþã din 1877-1878. Actul istoricrespectiv a stimulat în cel mai înalt grad patosul poetului gazetar,patriotismul sãu sincer care, însã, nu-l împiedicau sã vadãlimpede mobilurile politice naþionale ºi internaþionale ce au statla baza acestui eveniment cu repercusiuni atât de profunde înevoluþia ulterioarã a societãþii româneºti.

O primã reacþie a poetului, în jurul contextului discuþiilorpãcii de la Berlin, a fost una de opoziþie tranºantã faþã de hotãrâreamarilor puteri de a obliga România, contrar oricãrei logici ºi aloricãrui drept, de a ceda Basarabia marelui sãu aliat din rãzboiulabia încheiat. Ulterior însã, dupã ce se informeazã masiv înlegãturã cu istoria pãmântului dintre Dunãre ºi mare (printreconsultanþi se numãrã ºi Haºdeu), opinia lui Eminescu seschimbã. Poetul publicist demonstreazã o cunoaºtere exactã arealitãþilor dobrogene, o viziune clarã ºi un simþ politicireproºabil, chiar ºi din punctul de vedere al istoricului de azi.

În toatã publicistica închinatã Dobrogei, Eminescu sedefineºte ca un luptãtor împãtimit pentru gospodãrirea raþionalãa acestui pãmânt, atrãgând atenþia guvernanþilor liberali în termenifoarte duri: „Nu ar fi greºalã mai mare ca aceea de a lãsa pe mânapoliticienilor profitori administrarea provinciei”.

2. Prezenþa fizicã a poetului la Constanþa conferã cea de adoua dimensiune a relaþiei Eminescu-Dobrogea. Pânã târziu,istoricii literari nu au fost în posesia unor date care sã atestecontactul poetului cu marea noastrã, deºi peisajul din „Mai amun singur dor” prezintã o anumitã trimitere autohtonã. ChiarCãlinescu afirmã cã Eminescu nu a vãzut marea în tinereþe.Cercetãtorul Augustin Z.N. Pop, prin scrisoarea descoperitã ºipublicatã pentru prima datã în revista Tomis (nr. 9, septembrie1969), demonstreazã exact invers. Unii au contestatautenticitatea scrisorii însã un alt cercetãtor, DimitrieVatamaniuc, confirmã autenticitatea ei. Epistola este adresatãVeronicãi Micle, fiind datatã de Poet la 16 iunie 1882, aºternutãpe trei pagini ºi atestã prezenþa pentru prima oarã a lui Eminescupe þãrmul Mãrii Negre, în gaþa nesfârºitelor întinderi de ape.Hotelul în care a fost cazat zece zile Eminescu este menþionatîn finalul scrisorii, „Constanþa. Hotel dAngletere”. Constãnþeniiiubitori de literaturã, muzeografii, alþi cercetãtori, s-au întrebatdacã acea clãdire ce a purtat acest nume mai existã ºi azi înpeisajul urbanistic tomitan. În urma investigaþiilor s-a ajuns laconcluzia cã imobilul respectiv se aflã pe strada Dianei, nr. 3,colþ cu strada Nicolae Titulescu.

3. În fine, a treia dimensiune a relaþiei Eminescu-Dobrogeaeste marcatã de interesul dobrogenilor pentru memoria genialuluipoet, interes materializat prin înãlþarea monumentului de pemalul mãrii, în apropierea Cazinoului constãnþean. Omagierealui Eminescu printr-un chip în bronz, cu privirile îndreptatespre „miºcãtoarele cãrãri” a însemnat, într-un fel, împlinireatestamentului liric din celebra „Mai am un singur dor”. Era învara anului 1930 când I.N. Roman, om politic progresist, poet,publicist ºi istoric, înfiinþeazã la Constanþa Comitetul „ProEminescu”, însãrcinat cu ridicarea unui monument dedicat luiEminescu. Sculptorul ales pentru împlinirea artisticã a acestuigeneros proiect a fost Oscar Han, personalitate de prim rang aplasticii româneºti, întâlnit ºi angajat de I.N. Roman înintimitatea unei mese la restaurant, la care a participat ºi TudorVianu. În memoriile sale („Dãlþi ºi pensule”, 1970) Oscar Hanpovesteºte momentul: „Deºi la data respectivã preºedinteleSocietãþii „Pro Eminescu” nu dispunea de nici un ban, el comandãmonumentul, zicând la un moment dat: Domnule Han, domnuleTudor Vianu, monumentele nu se fac cu bani, se fac cu entuziasm.Uite, vino mata cu macheta monumentului aici ºi-i strâng eu degât pe toþi bogãtaºii ãºtia, pe toate lighioanele astea care s-austrâns aici, la Constanþa. Scot eu bani de la ei. Dar adã matamacheta lui Eminescu.” Inaugurarea a avut loc în ziua de 15august 1934, în prezenþa regelui Carol al II-lea, a primuluiministru GH. Tãtãrescu, a ministrului instrucþiunii publice dr.George Angelescu, a lui Corneliu Moldoveanu, preºedinteleSocietãþii Scriitorilor Români, Ion Bianu, preºedintele AcademieiRomâne, a lui Pãstorel Teodorescu. Totul în prezenþa unuinumeros public. Momentul a fost impresionant, îºi aminteºteOscar Han. „În timpul discursurilor, vremea era puþin întunecatã,cu un uºor vânt, pica a ploaie, dispãrea un nor, apãreau raze desoare care se jucau pe pajiºtea monumentului, pe monument ºichiar pe feþele celor prezenþi(....), pescãruºi roteau deasupra,fãceau viraje, cãdeau în zbor (......), se ridicau din nou, parcãaceste pãsãri cu elanul lor de zbor comemorau dezvelirea acestuimonument, transmiþând tuturora o stare de fior sublim.”

Ianuarie 2011, SloboziaVasile PANÃ

Cãlãtorie într-o bibliotecã

EMINESCU ªIDOBROGEA

Vasile Panã

19

Probabil cã aceste rânduride recomandare ar fi trebuitscrise de colegul nostru CostelBunoaica, redactorul ºieditorul volumului “Fulgerãriîn timp de pace” de Petre Duþã,Slobozia, 2007, fãrãspecificarea editurii, probabilHelis, câtã vreme ISBN esteprezent în Descrierea CIP aBibliotecii Naþionale aRomâniei.

Volumul cuprinde o FiºãBiograficã, semnatã deGenoveva Chiþoiu, bibliotecara

comunalã din Andrãºeºti, ºi o prefaþã documentatãsemnatã de poetul Costel Bunoaica.

Autorul cãrþii, Petre Duþã (1 mai 1920- 22 ianuarie 2004),a fost ofiþer de carierã. Nãscut în comuna Corbiþa, judeþulGalaþi, a urmat ºcoala generalã în Andrãºeºti, mai apoiLiceele Militare “Dimitrie Sturza” din Tecuci ºi “ªtefancel Mare” din Cernãuþi. În calitate de ofiþer, a participat,în perioada anilor 1941-1944, la al Doilea Rãzboi Mondial,în campania din Basarabia, Bucovina ºi mai departe, sprerãsãrit. Grav rãnit, în 1944, a fost internat în spitale militare,suferind, de-a lungul timpului multe dificile intervenþiichirurgicale. Din 1946, a fost pensionat ca invalid derãzboi. A absolvit Facultatea de Drept, Bucureºti, 1949.În anii 1956-1957, a lucrat la o bibliotecã sectorialã dinBucureºti. Retras la Andrãºeºti, a urmat cursurile Facultãþiide Istorie, Bucureºti, ºi a slujit la catedre de specialitateîn ºcoli comunale ialomiþene. Pensionat, pentru limitã devârstã, a primit în anul 1998 gradul de colonel în retragere.În timpul rãzboiului, apoi, în 1985, a fost onorat cu Ordine

Un poet ialomiþean necunoscutºi Medalii instituite pentrucombatanþii mariiconflagraþii mondiale.

Costel Bunoaicasusþine în prefaþa sa cãPetre Duþã a participat,atunci când îi permiteasãnãtatea, la activitãþilecenaclului judeþean“Arcadia”. Fiind invitat lalansarea acestui volum laBiblioteca comunalã, amprivit vitrina specialãorganizatã de inimoasabibliotecarã GenevaChiþoiu în sala de lecturã ºi l-am recunoscut pe poet înfotografiile expuse. Într-adevãr, am trecut unul pe lângãaltul, dupã 1990, fãrã sã fi ºtiut vreodatã cine era. Nu serecomanda, nu dialoga, nu-ºi purta decât tãcerea. Seîmbrãca într-o tunicã verde, militarã, fãrã epoleþi, simplã,ca o hainã de lucru, fapt obiºnuit de multe ori pentrufoºtii militari. Abia parcurgându-i volumul de faþã, am aflatcã necunoscutul era un poet, un poet cu înalte grademilitare, un poet-erou al rãzboiului, un poet care ar fi avutextraordinar de multe lucruri de mãrturisit dacã am fi ºtiutcine se ascundea îndãrãtul tãcerii ºi a unei tunici, probabildin vremuri dramatice.

Petre Duþã avea talent literar, pe care nu i l-a încurajatnimeni, din contra. În 1945 publicase volumul “Poeziipatriotice”, carte pe care trebuise sã o distrugã întotalitate, pentru cã, încãputã pe mâna ocupantuluibiruitor de la rãsãrit, l-ar fi trimis pe autor în faþa noilorcurþi marþiale ºi condamnarea pentru înaltã trãdare eraasiguratã.

La Andrãºeºti, poetul devenise cititorul de zi cu zi albibliotecii. Încercãrile de a mai publica s-au soldat cueºecuri. Rãtãcit într-o lume, care nu-i aparþinea, profundostilã ofiþerilor din rãzboiul anti-sovietic, Petre Duþã s-alãsat învins a doua oarã, nu ºi-a mai asumat alte riscurimorale, pentru cã îi ajungeau cele fizice.

Sã luãm faptele cum sunt, vremurile potrivnice audistrus un posibil poet, aºa cum s-a mai întâmplat, poeþiisalvaþi se aflã în minoritate faþã de colegii lor, poeþii anulaþi,ºterºi din condici. Costel Bunoaica ºi Geneva Chiþoiu aufãcut gestul cel mai frumos, publicând o carte cu multesensuri ºi virtuþi. În orice caz, viitoarele antologii alepoeþilor ialomiþeni vor trebui sã þinã seamã de un numeignorat, dar demn sã figureze în sumare, al unui om cinstit,luptãtor pentru patria sa, cu suflet de poet, iar doveziexistã într-o carte.

ªerban Codrin

Primãvara meaPrimãvara meace nãvãlea în publicdespletitã,zgomotoasã,ce Dumnezeu vãrsacu-atâta abundenþãpe strãzile-mbrãcate cu sidef duminecal,era româncãºi se proptea cu umãrulde fiecare casã.Primãvara meamã-ntâmpina la fiecare colþ de stradãcu bulgãri cristalini de râs dezordonatºi-mi flutura apoi în semn de pacecãmaºa-i albã ºi subþire ca un vis.Când uneori îi fugãream necuminþenia trupeascãmi se-ascundea în colþ de sufletºi-apoi pe negândite mã îmbrãþiºacu gusul amãrui de mugur verdeal buzelor de cocainã roºie ca o jertfã.

Dar primãvara meaeste acuma cenuºie ca o tristeþeºi n-o mai întâlnesc la nici un colþ de stradã.O caut ºi o gãsesc la marginea oraºuluipe maidanele buburoaseîntr-o rochie decoloratã,cu pãrul strâns sub basmaºi puþin îmbãtrânitã.Aici primãvara mease joacã de-a casacu copiii care toatã iarna au adunat surcele.

Înâmpinarea unui zbirFrate,sã nu mã mai loveºti cu pumnul în faþã!În mine sunt lespezi de piatrã

Constantin Michael-Titus(4 august 1925 – 18 februarie 2009)

ºi sub eleam grãmãdit durerile mele de azi.Din paºii tãi buni pentru mineva creºte din nou peste lespezipãdurea de gânduri frumoase.Din vorba ta caldã ca somnul de leagãnva curge pe lespezi izvorul iubiriiºi-n el vom spãla amândoi:tu pumnul de sânge cu care-ai lovit,eu faºa de rãni ºi obidã.

Frate,sã nu mã mai loveºti cu pumnul în faþã!ªi eu ca ºi tinepurtãm sub pleoapefrânturile cerului mareºi, adu-þi aminte,la cer s-a uitatîn noaptea durerilor facerii, mama!

Rugã pãgânãTreacã ºi-aceastã zi din viaþã,fãrã sã laºi þãrâna noastrãsã se frãmânte ºi sã ardã.Fã ca sã fie surdãvocea pãmântului ce-þi strigã crud frântura.Minte-l cu focul ce-a gemutîn clipa în care se cheamã ieri...

ConcreteSângele tãu s-a scurs din mine azi-noapteºi între gene

ochii tãi mi-au pus lumina.Pe buze-mi sta cuvântul tãuca floareaºi se topea de-atâta gingãºie,cã n-am putut sã-i prinddecât culoareaºi gustul sãu de crintulburãtor.Simþeam atunci neliniþtea cum vinesã ne frãmânte trupurile noastreca fericirea-n margini de genunã.Noi am strivit la piepturile noastre vremea;nu stãpânimnici cerul,nici pãmântul.ªi-am înþelesde ce îmi curge-n vinesângele tãuca firul de luminã,de ce pe buze-mi stã cuvântulºi pieptu-mi se îmbatã de neliniºti:tot trupul tãu trãieºte-n mine.

***ªi dacã este-adevãrat,aº vrea sã fie-aºa mereu,chiar dacã sunt acum plecatdin locul unde l-am vãzut pe Dumnezeu...

Da, l-am vãzut când sufletul mi-era un crin,când nu ºtiam cã sunt ºi zile-amare,când Cel de sus mã lua de mânã la plimbare,când luna era tainã ºi soarele divin.

Sã ºtii cã bãtrâneþea rãmâne o copilãriecare-a-nvãþat pe dinafarã o istorisireºi n-a uitat sã mânuiascã-o jucãrie,sã râdã, sã iubeascã în neºtire.

(poem inedit)

20

ADMINISTRAÞIA

SLOBOZIA,Str. Matei Basarab, Nr.26

Centrul Cultural „Ionel Perlea” Et.1CONT: RO88CECEIL0143RON0091587

Suc. CEC Slobozia

REDACÞIAREDACTOR ªEF - Gheorghe DOBRE

CRITICÃ - Ioan NEªUPROZÃ - Titi DAMIANPOEZIE, TEATRU - ªerban CODRINTRADUCERI - Oliviu VLÃDULESCUFILOZOFIE - Nicolae STAN, Alexandru BULANDRAISTORIE, ARHEOLOGIE - Florin VLAD, Vitalie BUZUARTÃ - Ana-Amelia DINCÃMUZICÃ - Nicolae ROTARUETNOGRAFIE, TRADIÞII POPULARE - RãzvanCIUCÃ, Cristi OBREJANEVENIMENT CULTURAL - Nicolae TACHE, DoinaROªCA, Mihaela RACOVIÞEANUINTERVIU, REPORTAJ, ESEU - Ion ALECU, VasileIORDACHE

Tiparul executat la S.C. ARTPRINT“ S.R.L.Slobozia – Ialomiþa; Cod. 8400, str. Ianache, Lot 2

Tel: 0243 234480; 0744 356 593, E-MAIL: tigris@tigris.kfnet.ro

Revista poate fi procuratã de la sediul redacþieiºi de la Biblioteca Municipalã Urziceni

Sponsori: TRANSMIM Slobozia, CONMET Slobozia, STRUCTURAL CONS Slobozia, SONTEC Slobozia,CONCIVIC Slobozia, Gheorghe VLASE, Mihai DRÃGOI

Parteneri: Muzeul Judeþean Ialomiþa, Biblioteca Judeþeanã Ialomiþa „ªtefan Bãnulescu”,Muzeul Naþional al Agriculturii, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”,

Centrul Creaþiei Populare Ialomiþa, Consiliul Judeþean Ialomiþa.

E-mail:gigizap2002@yahoo.com

Revista poate fi cititã pe internet la adresa: www.perlea.roComunitatea Helis, forum de discuþii: istorie.myforum.ro

Cãrþi noi ale autorilor ialomiþeni

ªerban Codrin

*

Cu ghionturi între ghimpi, cu-mbrâncituri,Liliachiu, scãmos ºi înflorit,Trei capete cu moþul ciufulitSe-ncing, de pãlãmidã în cãlduri.Flori îndãrãtnice, osoase floriªi bãtãioase, încâlcite-n snopi,Ruptura-ºi apãrã, a unei gropi,De s-o cuprindã numai neamul lor,Flori de paragini, de pãmânt þepos,Vârtoase ºi sãlbatice ca un,De sus, cer verde,-ncoronat cu luniªi fluturi, zodii, greieri, pânã jos… Înfipþi în degete, simt spinii, sau, Cu mult mai bine, îi iubesc pe ºleau…

*Spre-a fi sau a nu fi prea sibilin,Mai scutur mere dintr-o poezie,Când greierii improvizeazã dinBeethoven a zecea simfonie.Încerc sã tãinuiesc în buzuanarAripile de înger, crenelate,Sã nu-mi decadã-n derizoriu, dar,Misterul nefiind stupiditate,Mai caut flori în casa goalã, moriDe vânt în pajere imperiale,Unde pãduchii întrupeazã soriªi constelaþi, cruci sacerdotale… Mai bine-aceste versuri tai ºi,-ocult, Imaginara muzicã ascult…

*Într-o maternitate de hârtie,Cu ajutorul unui dicþionar,Nu academic, mai de buzunar,Mã nasc de capul meu în poezie.N-am drumuri, n-am repere, n-am pãrere,N-am cãrþi, nici clocot de cafea-n ibric,Ci soartei îi adaug mai nimicªi o proclam valizã cu mânere.Mai rãsfoiesc un anotimp, o leneLa rangul de generalissim, deciGlorific praful din biblioteciªi-n lipsã de creioane cumpãr pene De inspiraþie, grozav motiv La muncã sã le-oblig definitiv…

*

Poeþii gravi, poeþii mari, poeþiiDin monumente ruginesc de-o boalãCu pete-a bronzului, rea ºi fatalã,Deci fie binecuvântaþi scaieþiiªi bolovanii încã-n pietrãrie!Pe superbia lor, fãrã-alte oraþii,Devastator sã ne-aþintim scuipaþiiVirili, dintr-un elan de rodnicie.ªtiind sã mulgem laptele ºi mierea,Mereu satisfãcuþi din cale-afarã,Injuria din gura noastrã zboarãªi-ºi dovedeºte-nvârtoºat puterea, Monumentali ºi proaspeþi sã ne-aºeze În Sfânta-Sfintelor, pe metereze!

Sonete

Cât sã cuprindã rotundã inima mea?Asurzitoare zboruri îi þin rãdãcini;Cãtre apusuri de-ntinderi abia începeaCurgerea ‘naltã tresaltã din lutul cu spini.

Asurzitoare zboruri îi þin rãdãciniÎn rãtãcire rãmasã retrasã spre steleCurgerea ‘naltã tresaltã din lutul cu spiniCând din pruncie-amintire în visele mele.

În rãtãcire rãmasã retrasã spre steleCosmosul vitreg repetã un templu colorCând din pruncie-amintire în visele melePasul pe loc ºi voinþa ce straniu mã dor.

Cosmosul vitreg repetã un templu colorStele de gheaþã memorând umbra greaPasul pe loc ºi voinþa ce straniu mã dorCât sã cuprindã rotundã inima mea?

P a n t u m

Adria Bãnescu