economie res umane

8
Evaluarea resurselor umane ale intreprinderii Teoria şi practica managerială demonstrează că principalul obiectiv al oricărei organizaţii îl constituie cercetarea eficienţei, criteriu important de evaluare a performanţelor manageriale. Concept viu disputat şi deosebit de complex în semnificaţii, eficienţa economică este privită în general ca raportul dintre rezultatele obţinute şi consumul de factori de producţie. Deşi acest concept este pe larg dezbătut în literatura economică a secolului nostru, analize indirecte ale eficienţei economice pot fi întâlnite începând de la Adam Smith, cel care abordează problema maximizării rezultatelor fără să se refere la minimizarea eforturilor. În prezent, accepţiunea largă a eficienţei economice se referă la maximizarea efectelor obţinute în condiţiile minimizării eforturilor, ceea ce nu presupune o simplă minimizare aritmetică a cheltuielilor, cât mai ales o creştere a rezultatelor, în aşa fel încât să fie evitate contradicţiile între optimul total şi optimurile parţiale, între optimul tehnic şi cel economic. Eficienţa economică devine astfel o măsură a economicităţii şi motorul progresului pentru organizaţiile economice, respectiv o cerinţă primordială a economiei concurenţiale. Motivul acestei atitudini manageriale este strict pragmatic - perspectiva falimentului devine un factor care determină analizarea resurselor pentru asigurarea unei dezvoltări raţionale, gradul de rezistenţă la faliment fiind dependent de mobilizarea potenţialului uman şi material în acest scop. În condiţiile trecerii la economia concurenţială, factorul uman are un rol dominant în procesul de înscriere a eficienţei organizaţiei pe o traiectorie pulsatorie, de aici semnificaţia importantă a evaluării performanţelor personalului în perspectiva utilizării resurselor umane. Această orientare în

Upload: plopolesea

Post on 17-Nov-2015

214 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Evaluarea resurselor umane ale intreprinderii

TRANSCRIPT

  • Evaluarea resurselor umane ale intreprinderii

    Teoria i practica managerial demonstreaz c principalul obiectiv al

    oricrei organizaii l constituie cercetarea eficienei, criteriu important de

    evaluare a performanelor manageriale. Concept viu disputat i deosebit de

    complex n semnificaii, eficiena economic este privit n general ca

    raportul dintre rezultatele obinute i consumul de factori de producie. Dei

    acest concept este pe larg dezbtut n literatura economic a secolului nostru,

    analize indirecte ale eficienei economice pot fi ntlnite ncepnd de la

    Adam Smith, cel care abordeaz problema maximizrii rezultatelor fr s se

    refere la minimizarea eforturilor.

    n prezent, accepiunea larg a eficienei economice se refer la

    maximizarea efectelor obinute n condiiile minimizrii eforturilor, ceea ce

    nu presupune o simpl minimizare aritmetic a cheltuielilor, ct mai ales o

    cretere a rezultatelor, n aa fel nct s fie evitate contradiciile ntre

    optimul total i optimurile pariale, ntre optimul tehnic i cel economic.

    Eficiena economic devine astfel o msur a economicitii i motorul

    progresului pentru organizaiile economice, respectiv o cerin primordial a

    economiei concureniale. Motivul acestei atitudini manageriale este strict

    pragmatic - perspectiva falimentului devine un factor care determin

    analizarea resurselor pentru asigurarea unei dezvoltri raionale, gradul de

    rezisten la faliment fiind dependent de mobilizarea potenialului uman i

    material n acest scop.

    n condiiile trecerii la economia concurenial, factorul uman are un

    rol dominant n procesul de nscriere a eficienei organizaiei pe o traiectorie

    pulsatorie, de aici semnificaia important a evalurii performanelor

    personalului n perspectiva utilizrii resurselor umane. Aceast orientare n

  • evaluare este generat de faptul c potenialul uman constituie elementul

    creator, activ i coordonator al activitii economice, iar folosirea acestuia la

    ntreaga lui valoare este mijlocul principal in sporirea eficienei economice.

    Astfel, este pe deplin justificat s se vorbeasc despre eficiena utilizrii

    resurselor umane, ca o component esenial a conceptului general de

    eficien economic.

    Dac uneori n literatura de specialitate eficiena utilizrii resurselor umane

    este redus la folosirea integral a timpului de munc, accentul punndu-se

    pe latura cantitativ, n accepiunea modern se impune o corecie. Utilizarea

    eficient a resurselor umane trebuie s in seama i de aspectul calitativ,

    care include totalitatea operaiilor de personal: recrutare, selecie, pregtire,

    evaluare, promovare, dialogul social i sistemul motivaional. De asemenea,

    managementul trebuie s i asume responsabilitatea cunoaterii

    mecanismului de interese, a contradiciilor diritre obiectivele organizaionale

    i aspiraiile personalului, practicarea sistematic a unui sistem de

    cointeresare avnd efecte importante n reuita politicilor de utilizare a

    resurselor umane.

    Evaluarea performanelor manageriale prin intermediul eficienei

    utilizrii resurselor umane pune n eviden nu numai nzestrarea tehnic i

    modul de folosire a timpului de munc, ci i aspectele referitoare la

    stabilitatea personalului, pregtirea resurselor umane, salarizarea, respectiv

    participarea la conflictele de munc.

    O condiie important a utilizrii depline a resurselor umane o constituie

    realizarea unei stabiliti ct mai mari a acesteia, stabilitate ce se poate

    obtine printr-o evaluare periodica a resurselor umane.

  • Inventarierea patrimoniului

    Mijlocul principal prin care se constata situatia reala a patrimoniului si

    compararea datelor obtinute pe aceasta cale cu datele contabilitatii, l

    reprezinta inventarierea.

    Inventarierea este un procedeu al metodei contabilitatii, comun si altor

    stiinte economice, care reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se

    constata existenta cantitativa si valorica sau numai valorica, dupa caz, a

    elementelor de activ si de pasiv aflate n patrimoniul unitatii la data la care

    aceasta se efectueaza.

    Toate aceste operatii se efectueaza cu scopul evaluarii elementelor

    inventariate si punerii de acord a datelor contabilitatii cu realitatea faptica

    constatata.

    Necesitatea inventarierii patrimoniului unitatilor se explica prin

    importanta deosebita pe care o prezinta pentru activitatea practica a acestora.

    - n primul rnd, ea constituie baza de pornire pentru deschiderea si

    organizarea evidentei operative si contabile la unitatile patrimoniale nou

    nfiintate.

    La nceputul activitatii, inventarierea are ca obiect principal stabilirea si

    evaluarea elementelor patrimoniale care constituie aporturile n natura si/sau

    n bani ale asociatilor/actionarilor sau ntreprinzatorului particular, n functie

    de forma de organizare a unitatii economice.

    Rolul inventarierii se manifesta pe mai multe directii si anume:

    - inventarierea este un mijloc de realizare a concordantei datelor

    contabilitatii si a celorlalte forme de evidenta economica cu realitatea

    obiectiva pe care o reprezinta;

  • - constituie un mijloc de control si verificare asupra integritatii mijloacelor

    economice, a bunei gospodariri a patrimoniului pentru ntarirea gestiunii

    economice. Cu aceasta ocazie se stabilesc raspunderile si masurile de

    recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului;

    - inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea ca

    permite identificarea valorilor materiale fara miscare, neutilizabile sau

    degradate, a produselor si marfurilor greu vandabile etc., si valorificarea

    acestora.

    - constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor si valorilor

    economice, cu ocazia inventarierii, sta la baza constituirii si nregistrarii

    provizioanelor pentru deprecieri;

    - prin inventariere se determina marimea unor indicatori economici cuprinsi

    n contabilitate. Pe aceasta baza are loc determinarea productiei neterminate

    care influenteaza calculul exact al costurilor si rezultatelor finale.

    - inventarierea este o lucrare premergatoare, obligatorie, ntocmirii bilantului

    contabil anual, contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului

    reprezentata prin bilant;

    - inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare si la

    desfasurarea normala a decontarilor, prin descoperirea creantelor nencasate,

    respectiv, a datoriilor neplatite la timp;

    - pe baza inventarierii se pot obtine o serie de concluzii pentru mbunatatirea

    organizarii contabilitatii curente, a evidentei operative a stocurilor, a

    controlului gestionar etc.

    Putem spune deci, ca obiectul inventarierii l constituie ntregul

    patrimoniu, adica toate elementele de activ si pasiv de care dispune unitatea

    patrimoniala, n momentul efectuarii inventarierii.

  • ECONOMIE Sem I

    TEMA: PRODUCATORUL

    Producatorul este agentul economic care realizaza bunurile si serviciile pentru asigurarea nevoilor. El este purtatorul ofertei. Scopul sau este obtinerea unui profit cat mai mare,maximizarea profitului. In realizarea productiei utilizeaza factori de productie.

    Definitie: Totalitatea elementelor de care firmele au nevoie pentru a produce bunuri si servicii poarta numele de factori de productie .

    Factorii de productie sunt doar o parte a resurselor ,sunt acea parte a resurselor atrase si utilizate in procesul de productie.

    Tipuri de crestere economica: - tipul extensiv : productia creste prin cresterea cantitatii de factori de protectie utilizati. - tipul intensiv : volumul productiei creste prin folosirea unor factori de procutie de mai buna calitate si mai

    eficient utilizati. Factorii de productie sunt numerosi,dar se clasifica in trei categorii: munca, natura si capitalul.

    Munca este o activitate constienta,specific umana si cu finalitate precisa.Este o activitate creatoare,transformatoare.Munca il defineste pe om,in procesul muncii omul isi foloseste aptitudinile,cunostintele,experienta.

    Munca este factorul activ si determinant pentru ca fara munca nu se poate realiza nimic. Munca este fizica si intelectuala.In munca fizica este preponderent consumul de energie fizica,si cea

    intelectuala-consumul de energie nervoasa. Natura : subsemneaza pamantul,apa,resursele minerale si cosmice la care omul face apel pentru a produce. Pamantul din punct de vedere economic este ? pentru ca este limitat si degradabil prin ? prin exploatare nationala.

    Munca si natura sunt factori de productie primi sau originari pentru ca orice activitate economica nu este posibila decat prin interactiunea om-natura.

    Capitalul reprezinta ansamblul bunurilor produse prin munca si utilizate pentru producerea altor bunuri destinate vanzarii.

    Este un factor de productie derivat obtinut prin transformarea naturii de catre munca omului. Capitalul se mai numeste si capital tehnic sau bunuri(mijloace) de productie. Elementele care formeaza capitalul se clasifica dupa modul cum participa la procesul de productie,cum se consuma si

    cum se inlocuiesc.Dupa aceste criterii avem: Capitalul fix care este acea parte a elementelor de capital care participa la mai multe cicluri de productie,se consuma si

    se inlocuiesc treptat. Ex: masini , utilaje , cladiri , instalatii , calculatoare , etc. Este supus - unei uzuri fizice , adica pierderea caracteristicilor tehnico-functionale datorita utilizarii si actiunii factorilor

    de mediu. - unei uzuri morale , determinata de progresul tehnologic care asigura utilaje mai performante si chiar mai

    ieftine. Capitalul circulant se foloseste,se consuma si se inlocuieste intr-un singur ciclu de productie. Este alcatuit din : materii prime , materiale , energie , apa tehnologica.

  • ECONOMIE Sem I TEMA : PRODUCTIVITATEA Productivitatea reprezinta rodnicia sau randamentul factorilor de productie. Poate fi determinata la nivel de firma, ramura economica,economie nationala. Nivelul productivitatii se calculeaza ca raport intre rezultatele obtinute(productia) si factorii de productie utilizati. W=Q/Fp W productivitatea Fp factorii de productie Q productia O productivitate mai mare duce la cresterea competivitatii interne si externe, la cresterea veniturilor, a nivelului de trai. Productivitatea se poate calcula ca productivitate globala(a tuturor factorilor de productie) sau ca productivitate partiala(a unui singur factor de productie, facand abstractie de ceilalti doi.

    - globala medie W=Q/L+P+K marginala Wmg=Q/L+P+K Productivitatea a muncii medie : WL=Q/L marginala WmgL=Q/L - partiala a capitalului medie : Wk=Q/L marginala: WmgK=Q/K a pamantului medie: Wp=Q/P marginala WmgP=Q/P unde: W productivitatea medie L munca Wmg productivitatea marginala P pamantul Q productia K capitalul Factorii care influenteaza productivitatea :

    factori naturali : conditiile pedoclimatice,adancimea si bogatia zacamintelor factori tehnici : tehnologiile utilizate,organizarea productiei factori sociali : pregatirea lucratorilor,relatiile dintre sindicate si patronat. factori psihologici : motivatia muncii, climatul la locul de munca.

    Problema rezolvata : In to , 20 de lucratori realizeaza 400 de produse In t1 , 25 de lucratori realizeaza 600 de produse Sa se calculeze productivitatea medie a muncii in to si t1 , si productivitatea marginala. Rezolvare Wtol = Qo/Lo Wo = 400 produse/20 lucratori = 20 produse/lucratori W1L = Q1/L1 W1 = 600 produse/25 lucratori = 24 produse/lucratori WmgL = Q/L = Q1 Qo = L1 Lo = 600 400 bucati/25 20 lucratori = 200 bucati/ 5 lucratori = = 40 produse/lucratori

  • ECONOMIE Sem II PROFITUL Profitul este ascendentul incasarilor realizate peste costurile de fabricatie si de distributie a bunurilor obtinute. Obtinerea profitului este motivatia proprietarilor de capitaluri. Profitul brut = incasari cost total sau Profitul brut = cifra de afaceri cost total (sau cheltuieli) Profitul net = profitul brut impozitul pe profit Functiile profitului :

    - ii motiveaza pe intreprinzatori - stimuleaza initiativa si acceptarea riscului - incita la cresterea eficientei ? de economie - este criteriu de alocare a resurselor - este sursa de finantare si autofinantare

    Gradul de profitabilitate a firmei se exprima cu ajutorul ratei profitului care se poate calcula in trei moduri : RPR = PR/Kt 100 RPR = PR/C A 100 RPR = PR/CT 100 RPR = rata profitului CA = cifra de afaceri (sau incasari totale) PR = profitul CT = cost total (cheltuieli totale) KA = capitalul total utilizat Factorii care influenteaza marimea profitului si deci, gradul de profitabilitate a firmei sunt :

    - nivelul costului unitar cu care este in relatie indirecta - nivelul pretului unitar in relatii directe - volumul produselor si seviciilor vandute in relatie directa - viteza de rotatie a capitalului folosit in relatie directa

    Majoritatea firmelor obtin profit normal sau ordinar sau obisnuit. Acele firme care reduc costul de productie sub costul realizat de majoritatea producatorilor obtin si un profit suplimentar, numit profit de ? Exemplu de problema O firma realizeaza o productie de 1000 de bucati dintr-un bun oarecare, pe care-l vinde cu pretul de 900 u.m./bucata. Costurile medii de productie sunt 800 u.m. ,iar capitalul total utilizat este de 2.000.000 u.m.Calculati rata profitului in cele trei modalitati.Daca impozitul pe profit este 16%,care este profitul net? Rezolvare Cifra de afaceri = productia x pretul unitar = 1000 bucati x 900 u.m. = 900 000 u.m. Costul total = productia x costul mediu = 1000 bucati x 800 u.m. = 800 000 u.m. Profitul brut = CA cost total = 900 000 u.m. 800 000 u.m. = 100 000 u.m. RPr/Kt = 100 000/2 000 000 100 = 5% RPr/CT = 100 000 /800 000 100 = 12,5% RPr/CA = 100 000/900 000 100 = 11,11% Profitul net = profitul brut impozitul pe profit Impozitul pe profit = 16/100 100 000 = 16 000 u.m. Profitul net = 100 000 u.m. 16 000 u.m. = 84 000 u.m.

  • Indicatori macroeconomici Indicatorii macroeconomici descrii activitatea economica la nivel national. Ei sunt produsul intern si produsul national exprimati in forma bruta sau in forma neta. Produsul intern brut (PIB) reprezinta expresia valorica a productiei de bunuri economice finale create intr-un an de agentii economici care-si desfasoarea activitatea in interesul tarii ( fie cetateni ai tarii, fie straini ). Bunurile cuprinse in PIB sunt folosite pentru :

    - consumul privat (personal) - consumul public(guvernamental) - formarea bruta a capitalului tehnic (inlocuirea capitalului fix scos din functiune si cresterea volumului

    lui,precum si cresterea stocurilor de capital circulant) - expostul net(export suport)

    Produsul intern net(PIN) este valoarea adaugata neta. PIN = PIB CCF (CCF = consumul de capital fix sau amostizarea) Produsul national brut este valoarea productiei finale realizata de agentii economici nationali intr-un an , atat in interiorul tarii,cat si in afara ei. Se calculeaza adaugand la PIB valoarea productiei finale creata de agentii economici nationali in afara granitelor si scazand valoarea productiei realizata de agentii economici straini in interiorul tarii.(SVS) SVS = valoarea productiei realizata de agentii economici straini in interior. Deci PNB = PIB + SVS Produsul national net (PNN) = PNB CCF PNN exprimat in preturile factorilor se mai numeste si venit national. Atat produsul intern cat si produsul national pot fi exprimate in preturile pietei cat si in preturile factorilor. Preturile pietei sunt mai mari, ele cuprind si taxele si impozitele indirecte. Venitul (V) realizat intr-o tara este utilizat pentru consum(C), iar o parte se economiseste(S).Economiile se investesc si devin investitii(I) Deci V = C + S ; V = C + I Rata consumului ( c ) ne arata ponderea consumului in totalul venit c = C/V iar rata economiilor ne arata ponderea acestora in venit : s = S/V. Cu cat se va investi mai mult,cu atat va creste venitul in viitor. Sporul de venit foloseste atat pentru cresterea consumului cat si a economiilor(revestitiilor) V1 Vo = V (sporul de venit) Vo = venitul in to ; V1=venitul in t1 V = C + S C = sporul consumului S = sporul economiilor c = C/ V ; s = S/ V c = inclinatia marginala spre consum c + s = 1 s = inclinatia marginala spre economii S = I - multiplicatorul inventiilor(K) ne arata sporul de venit realizat prin cresterea cu o unitate a investitiilor. K= V/I Investitiile sunt un proces economic fundamental care antreneaza intreaga economie prin efectele lor : crearea de noi locuri de munca, ridicarea nivelului tehnic al productiei, cresterea volumului bunurilor si serviciilor,deci a nivelului de trai.

    Evaluarea_resurselor_umane_ale_intreprinderii.pdfInventarierea_patrimoniului.pdfProducatorul.pdfProductivitatea.pdfProfitul.pdf