economia si gestiunea intreprinderii an2 spiru

8/14/2019 Economia Si Gestiunea Intreprinderii an2 spiru

http://slidepdf.com/reader/full/economia-si-gestiunea-intreprinderii-an2-spiru 1/28

Teste grila : ECONOMIA SI GESTIUNEA INTREPRINDERII

MULTIPLE CHOICE

1. În cazul entităţilor de tip familial:

a. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea unor venituri ne-

cesare familiei b. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea favorurilorc. Scopul prioritar al activităţii economice este obţinerea reputaţieid. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea veniturilor pen-

tru societatee. Scopul prioritar al activităţii economice este asigurarea traiului celor

mulţiANS: A

2. Teoria economică a întreprinderii a apărut:

a. La sfârşitul secolului XX b. În cadrul gândirii liberale de la sfârşitul secolului XIX si începutul secolu-

lui XXc. În secolul al IX-lead. În secolul al XVII-leae. În secolul al XVIII-leaANS: B

3. Din punct de vedere juridic întreprinderea:

a. Nu are importanţă b. Este considerată după mărimec. Este o entitate ce nu trebuie confundată cu forma sub care funcţioneazăla un moment datd. Este considerată după obiectul de activitatee. Este considerată după istoricANS: C

4. Teoriile moderne despre întreprindere pun accentul pe:

a. Producţie cât mai mare b. Costuri cât mai maric. Resursed.

Existenţa acesteia legată de munca în echipă care conduce la creştereaproductivităţii munciie. Numărul de angajaţiANS: D

5. Principalele caracteristici ale întreprinderii în economia de piaţă sunt:

a. Este independentă faţă de legi



b. Este autoritarăc. Nu este reprezentată juridicd. Nu are patrimoniue. Este o persoană juridică, care poate fi întreprinzătorul individual sau so-

cietatea, are un patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie şi încheie bilanţ contabil

ANS: E

6. Întreprinderea ca subiect al gestiunii economice este:a. O organizaţie economică autonomă b. O organizaţie dirijată de la centruc. O organizaţie dependentă de conducered. O organizaţie dependentă de piaţăe. O organizaţie dependentă de cât se vindeANS: A

7. Principiile care stau la baza întreprinderii economice libere sunt:

a.Numărul de angajaţi b. Principiul autonomiei economice şi funcţionale şi principiul maximizăriiprofitului

c. Numărul de şomerid. Numărul de disponibilizaţie. principiul subordonării statuluiANS: B

8. Mediul ambiant al întreprinderii este:

a. Terenul din imediata apropiere b. Terenul pe care sunt amplasate halele de producţiec. Un ansamblu de factori eterogeni de natură economică, socială, polit-

ică, ştiinţifico-tehnică, juridică, geografică, demografică, factori naturalietc.

d. Terenul cu depozitelee. Terenul agricol aflat în posesieANS: C

9. Relaţiile întreprindere – piaţă se realizează prin:

a. Intermediarii b. Numai prin cumpărarec. Numai prin vânzared. Aprovizionare, producţie, desfaceree. TransporturiANS: D

10. Competitivitatea firmei este data de:

a. Numărul de angajaţi



b. Numărul de şomeric. Numărul de disponibilizaţid. Cantitatea de bunurie. Adaptarea întreprinderii la mediul economic şi influenţarea acestuiaANS: E

11. Tipologia întreprinderilor în România este:

a. Practic o expresie a analizei (cercetării) întreprinderii prin intermediul adiverse unghiuri de abordare (criterii) b. Numărul celor care sunt maric. Numărul celor care sunt micid. Dată de dimensiunea lore. Dată de apartenenţa la hodinguriANS: A

12. Întreprinderea ca un organism economico-social unitar se caracterizează prin:

a. Angajaţi puţini şi eficienţi b.

Structură sistemică, în care diferitele sale componente se condiţioneazăreciprocc. Venituri cât mai marid. Costuri cât mai marie. Profituri cât mai mariANS: B

13. Întreprinderea este un sistem social:

a. Prin numărul de angajaţi b. Prin calificarea angajaţilorc. Prin implicarea componentei umane ca resursă primordialăd. Prin disponibilizări puţinee. Prin lipsa pericolului falimantuluiANS: C

14. Întreprinderea este un sistem economic deoarece:

a. Consumă resurse b. Realizează venituric. Transformă resursed. Reuneşte resurse de diferite tipuri urmărind valorificarea lor optimă (sis-

tem cu raţionalitate)e. Acţionează în economieANS: D

15. Întreprinderea este un sistem deschis deoarece:

a. Angajează în permanenţă b. Disponibilizează în permanenţăc. Distribuie produsele pe piaţă



d. Consumă resurse de pe piaţăe. Are schimburi permanente cu mediul (de unde îşi procură inputurile şi

unde îşi externalizează outputurile)ANS: E

16. Întreprinderea este un sistem organic adaptiv deoarece:

a. Este în permanentă legătură cu mediul de care este influenţată, dar pecare îl şi influenţează, fapt care determină modificarea parametrilor sis-temului

b. Are angajaţic. Are personal calificatd. Lucrează pentru ome. Maşinile nu lucrează fără omANS: A

17. Întreprinderea este un sistem dinamic deoarece:

a. Permite grevele b.

Îşi modifică în permanenţă stareac. Permite exprimarea liberăd. Are stabilitate în timp îndelungate. Nu-şi schimbă stareaANS: B

18. Întreprinderea este un sistem complex deoarece:

a. Are multe maşini şi instalaţii b. Are multe intrăric. Prin complexitatea sa implică conexiuni între elemente greu de stăpânitd. Are multe ieşirie. Se compune din mai multe elementeANS: C

19. Întreprinderea este un sistem supus proceselor entropice deoarece:

a. Îşi reglează automat starea b. Are stări foarte stabilec. Este sub control permanentd. Sub acţiunea lor se manifestă tendinţa de dezorganizaree. Are managementANS: D

20. Întreprinderea este un sistem cibernetic deoarece:

a. Are intrări puţine b. Are ieşiri puţinec. Schimbul cu exteriorul este stabild. Singurul schimb este cel energetice. Ieşirile din sistem sunt utilizate pentru corecţii



ANS: E

21. Întreprinderea privată:

a. Este o unitate de producţie şi economică al cărei patrimoniu aparţine fieunei singure persoane fizice (individuală), fie mai multora (asociaţii, so-cietăţi)

b. Are un singur acţionarc. Are mai mulţi acţionarid. Nu are acţionarie. realizează bunuri pentru sineANS: A

22. Întreprinderea publică:

a. Realizează bunuri pentru public b. Se mai numeşte şi regie autonomă sau regie publicăc. Este condusă de angajaţid. Nu este supusă concurenţei de piaţăe.

Are piaţă proprieANS: B

23. Întreprinderea mixtă:

a. Realizează bunuri diverse b. Este condusă de manegement român şi străinc. Este o unitate de producţie al cărei capital se formează pe baza parti-

cipării unor proprietari individuali (sau asociaţi) privaţi şi a diferitelor în-treprinderi publice

d. Oferă produse pe diverse pieţe mixtee. Are angajaţi de naţionalităţi diferiteANS: C

24. Societăţile comerciale:

a. Sunt de forma intreprinderilor de stat b. Cuprind numai firmele de transportc. cuprind numai firmele de producţied. Sunt forme juridice de organizare a întreprinderilore. Realizează numai comerţANS: D

25. Societăţile de persoane pot fi şi sub forma de:

a. Grup de persoane care muncesc împreună b. Grup de persoane care se ajută reciprocc. Grup de persoane care conduc împreunăd. Conglomerat de firmee. Societăţi în nume colectiv; societăţi în comandită simplă; societăţi de

capital



ANS: E

26. Întreprinderile industriale sunt:

a. O formă de organizare a întreprinderilor funcţie de ramură b. Numai întreprinderile din industria constructoare de maşinic. Numai întreprinderile din industria de transporturid. Numai întreprinderile din industria uşoarăe. Numai întreprinderile din industria de panificaţieANS: A

27. Întreprinderile agricole sunt:

a. Numai cooperativele agricole b. O formă de organizare a întreprinderilor care au obiect de activitate din

sector agricolc. Numai firmele mici din agriculturăd. Numai firmele din industrie ce lucrează pentru agriculturăe. Toate întreprinderile private

ANS: B

28. Întreprinderile de construcţii cuprind:

a. Toate întreprinderile private b. Toate întreprinderile micic. Întreprinderile care acoperă ramura construcţiilord. Întreprinderile din amontee. Întreprinderile din avalANS: C

29. Întreprinderile de transport:a. Toate întreprinderile private b. Toate întreprinderile micic. Întreprinderile din amonted. Activează în ramura transportului de mărfurie. Întreprinderile din avalANS: D

30. Întreprinderile de comerţ:

a.

Întreprinderile din aval b. Toate întreprinderile privatec. Toate întreprinderile micid. Întreprinderile din amontee. Activează în ramura distribuţiei mărfurilorANS: E

31. Organizarea întreprinderii:



a. Asigurară desfăşurarea diviziunii muncii şi ţine de coordonarea sar-cinilor care trebuie să fie îndeplinite de către membrii săi

b. Înseamnă a asigura de lucru angajaţilorc. Înseamnă aprovizionarea cu materii primed. Înseamnă reducerea numărului de angajaţie. Înseamnă reducerea consumurilor materialeANS: A

32. Din punct de vedere static a organiza înseamnă:

a. A stabili sarcini pentru toţi angajaţii b. A stabili sarcini numai pentru personalul administrativc. A stabili o ordine, o ierarhizare a personalului care compune între-

prinderea şi ordonarea modului de desfăşurare a muncii acestuiad. A stabili numărul de posturie. A stabili numărul de maşiniANS: C

33.Din punct de vedere dinamicic a organiza înseamnă:a. A schimba în permanenţă numărul angajaţilor b. A schimba în permanenţă numărul locurilor de muncăc. A schimba în permanenţă numărul angajaţilor şi responsabilităţile ce le

revin astfel încât să nu apară plafonarea acestuia pe posturile pe caresunt încadrate

d. A studia modul de funcţionare a întreprinderii, a analiza felul în caresunt puse în mişcare mijloacele de care dispune pentru a atinge obiect-ivele pe care aceasta şi le fixează

e. A schimba în permanenţă numărul personalului administrativANS: D

34. Structura unei organizaţii:

a. Arată disponibilitatea resurselor b. Arată disponibilitatea la schimbarec. Arată disponibilitatea la noud. Arată nivelul tehnologice. Este o sumă totală a mijloacelor utilizate pentru a repartiza sarcinile

diferite şi pentru a asigura coordonarea necesară între acesteaANS: E

35. Structura generală a întreprinderii:a. Cuprinde structura organizatorică şi structura socio-culturală b. Cuprinde numai structura organozatoricăc. Cuprinde numai structura culturalăd. Cuprinde numai organigramae. Arată mărimea întreprinderiiANS: A



36. Structura funcţională a întreprinderii:

a. Arată mărimea întreprinderii b. Corespunde coordonării pe verticală a sarcinilorc. Arată numărul personaluluid. Arată profilul producţieie. Arată tendinţele producţiei

ANS: B

37. La nivelul strategic:

a. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen scurt b. Se iau deciziile imediatec. Se iau deciziile care angajează întreprinderea pe termen lungd. Se iau deciziile neimportantee. Se iau deciziile privind preţurileANS: C

38.Nivelul tactic:a. Defineşte deciziile pe termen lung b. Defineşte deciziile pe termen scurtc. Defineşte deciziile periculoase pentru viitorul apropiatd. Defineşte drumul de urmat pentru a atinge obiectivele fixate la nivel

strategice. Nu are legătură cu nivelul strategicANS: D

39. Nivelul operaţional:

a. Nu are legătură cu cel tactic b. Nu are legătură cu cel strategicc. Se referă la termenul lungd. Defineşte tactica pe termen lunge. Defineşte pe termen scurt atingerea obiectivelor de la nivel tacticANS: E

40. La nivelul de execuţie:

a. Se realizează activităţile de producţie implicate pentru realizareaobiectivelor stabilite

b. Se stabilesc strategiilec. Se stabilesc tacticiled. Se urmăreşte evoluţia pieţelor firmeie. Se urmăreşte creşterea vânzărilor prin distrugerea concurenţeiANS: A

41. Funcţia de personal presupune:



a. Angajarea numărului maxim de persoane b. Perfecţionarea continuă a relaţiilor sociale, îndeosebi a relaţiilor între

personal şi conducerea unităţiic. Calificarea tuturor persoanelor angajated. Restrângerea numărului de angajaţie. Selectarea numai a tinerilor la angajareANS: B

42. Echilibrul angajaţi-obiectivele întreprinderii:a. Creşte riscul grevelor b. Creşte nemulţumirea angajaţilorc. Influenţează eficienţa pe ansamblu a întreprinderiid. Măreşte tensiunile în timpul lucruluie. Creşte riscul de accidenteANS: C

43. Relaţia: progres tehnico-ştiinţific şi personalul:

a.Creşte numărul personalului puţin calificat b. Creşte conflictele om-maşină

c. Creşte riscul de accidented. Prin progresul tehnico-ştiinţific are loc o reducere a personalului din lo-

curile de muncă cu efort fizice. Permite angajarea personalului bine calificatANS: D

44. Organizarea structurală a întreprinderii şi personalul:

a. Presupune angajarea a cât mai multe persoane ce vor fi calificate rapid b. Presupune angajarea numai a persoanelor disponibilec. Presupune angajarea numai a şomerilord. Presupune reducerea numărului de angajaţie. Presupune elaborarea strategiei şi politicii de personal, necesarul de

personal, structura, motivarea, calificarea acestuiaANS: E

45. Recrutarea personalului presupune:

a. Selecţia acestuia pe criterii de competenţe b. Selecţia acestuia după recomandările primitec. Selecţia acestuia după preferinţele personaled. Selcţia acestuia după cunoştinţee. Selecţia acestuia după dorinţa acestuia de a lucraANS: A

46. Promovarea personalului are în vedere:

a. Creşterea salariului b. Performanţele şi eficienţa personalului



c. Stimularead. Mulţumirea aşteptărilore. Atingerea unei poziţii privilegiateANS: B

47. Salarizarea personalului se face pentru:

a. Stimulare b. Mulţumirea aşteptărilorc. Activităţile depuse şi rezultatele munciid. Atingerea unei poziţii privilegiatee. A evita greveleANS: C

48. Stimularea muncii personalului are ca scop:

a. Atingerea unei poziţii privilegiate b. Evitarea grevelorc. Mulţumirea aşteptărilord.

Creşterea intersului personalului pentru munca depusăe. Pregătirea pentru pensionareANS: D

49. Reducerea numărului de angajaţi are ca scop:

a. Creşterea tensiunilor sociale b. Reducerea puterii angajaţilor faţă de conducerea întreprindriic. Reducerea accidentelord. Creşterea speranţei de viaţăe. Creşterea productivităţii muncii

ANS: E

50. Posturile de lucru şi numărul optim de angajaţi determină:

a. Eficienţa utilizării forţei de muncă şi activelor întreprinderii b. Creşterea cheltuielilor de producţiec. Reducerea profitabilităţiid. Creşterea riscului de falimente. Slăbirea poziţiei de piaţăANS: A

51.Producţia:a. Presupune a satisface consumatori b. Este componenta cea mai importantă a activităţii economicec. Presupune ocuparea personalului disponibilizat de alte întreprinderid. Este, de fapt, comerţe. Este, de fapt, o sumă de activităţi care nu adaugă valoareANS: B



52. Producţia şi adaosul de valoare:

a. Producţia nu adaugă valoare b. Prin producţie se reduce valoarea materiei primec. Prin producţie se adaugă valoared. Prin producţie se risipesc eforturi în mod inutile. Prin producţie se reduce şomajul

ANS: C

53. Producţia şi combinarea resurselor:

a. Producţia nu combină resurse b. Este valabilă numai în industria autoc. Este valabilă numai în industria alimentarăd. Prin producţie se combină resurse umane, materiale, energetice etc.e. Prin producţie se risipesc resurseANS: D

54.Producţia la cerere:a. Înseamnă, să se producă pentru o persoană b. Înseamnă să se producă pentru mai multe persoanec. Înseamnă să se producă pentru magazine micid. Înseamnă să se producă pentru exporte. Arată orientarea întreprinderii spre a produce în funcţie de cerereANS: E

55. Producţia de serie mică arată:

a. Volumul producţiei unei firme ce caută să răspundă la cereri diversific-ate

b. Că se produce o serie mică după care se opreşte întreaga producţiec. Că se produc numai 10 unităţi de produsd. Că se produc sub 100 unităţi de produse. Că întreprinderea nu este flexibilă la cereri diversificateANS: A

56. Producţia de serie mare şi masă:

a. Este atunci când se realizează peste 100 unităţi de produs b. Apare atunci când întreprinderea are piaţă mare de desfacerec. Există atunci când întreprinderea este flexibilă la cererea pieţeid. Este specifică oricărui producătore. Este specifică numai idustriei alimentareANS: B

57. Organizarea producţiei:

a. Presupune numărarea permanentă a produselor realizate



b. Presupune oprirea producţiei când apare o defecţiunec. Permite o pregătire corespunzătoare a fabricaţiei şi îmbunătăţirea per-

manentă a acesteia prin mai buna organizare a conduceriid. Presupune să se angajeze numai personal calificate. Presupune aplicarea riguroasă a disciplinei în muncăANS: C

58. Planificarea producţiei este:

a. Este specifică numai producţiei de serie mică b. Este specifică numai producţiei de masăc. Este specifică numai producţiei din industria agricolăd. De perspectivă, curentă şi operativăe. Este specifică numai producţiei din industria greaANS: D

59. Producţia în flux:

a. Asigură derularea circulară a producţiei b.

Asigură derularea liniară a producţieic. Asigură cantitatea de intrări necesarăd. Asigură cantităţi de ieşire specifice producţiei de masăe. Asigură o derulare continuă a producţiei oferind la ieşire produse di-

verseANS: E

60. Producţia şi tehnologia:

a. Tehnologiile avansate cresc productivitatea prin reducerea personaluluidirect productiv

b. Tehnologiile avansate reduc productivitateac. Tehnologiile avansate reduc riscul de îmbolnăviri profesionaled. Tehnologiile noi reduc şomajule. Tehnologiile noi se aplică uşor fiind ieftineANS: A

61. IMM-urile presupun:

a. Existenţa întreprinderilor foarte mari b. Acordarea unui atribut al întreprinderii funcţie de numărul de angajaţic. Asigurarea de locuri de muncă pentru orice persoanăd. Creşterea şomajuluie. Existenţa industriilor nepoluanteANS: B

62. Pentru IMM-uri ponderea capitalului deţinut de firmele mai mari, în UE:

a. Este de 10% b. Este de 100%c. În UE se consideră drept limite maxime dimensionale ale IMM numărul



de 500 de angajaţi şi participarea unei firme mai mari la deţinerea a numai mult de o treime din capital

d. Este nesemnificative. Este de 50%ANS: C

63. Capitalul fix:

a. Se modifică pe parcursul unui ciclu de producţie b. Nu se modifică pe durata unei zilec. Este dependent de producţied. Determină rata amostismentelor activelor fixee. Este constant pe toată durata de existenţă a întreprinderiiANS: D

64. În Uniunea Europeană IMM înseamnă:

a. Întreprinderi cu peste 500 angajaţi b. Întreprinderi cu până la 10 angajaţic.

Întreprinderi familialed. Asociaţii familialee. Limita de 50 de salariaţi pentru întreprinderile mici şi cea de 500 pentru

întreprinderile mijlociiANS: E

65. La alegerea dimensiunii întreprinderii se au în vedere în primul rând:

a. Reglementările legale existente b. Dorinţele iniţiatoruluic. Dorinţele acţionariatuluid. Dorinţele angajaţilore. Obiectul de activitateANS: A

66. IMM-urile sunt dominante în:

a. Ţările noi intrate în UE b. Ţările dezvoltate datorită ponderii mari pe care o au întreprinderile indi-

viduale (unipersonale sau familiale)c. Ţările în curs de aderared. Ţările care urmează să aderee. Ţările nordiceANS: B

67. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:

a. Unei conjuncturi de moment b. Lipsei întreprinderilor maric. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o

îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţial



d. Lipsei holdingurilore. Existenţei pieţelor miciANS: C

68. Importanţa acordată IMM-urilor se datorează:

a. Unei conjuncturi de moment b. Lipsei întreprinderilor maric. Receptivităţii acestora la nevoile pieţei, la modificări şi inovaţii, aduc o îmbunătăţire semnificativă mediului concurenţiald. Lipsei holdingurilore. Existenţei pieţelor miciANS: C

69. Flexibilitatea IMM-urilor este legată de:

a. Numărul mare de angajaţi b. Valoarea mare a capitalului investitc. Dotarea cu tehnologiid.

Dimensiunile lor şi implicit de structura organizatorică, de caracteristi-cile echipamentelor din dotaree. Dimensiunile echipei de conducereANS: D

70. Adaptarea întreprinderilor la schimbare se numeşte:

a. Schimbare de moment b. Stabilitate realativăc. Rigiditate în schimbared. flexibilitate redusăe. Flexibilitate de răspunsANS: E

71. Funcţiunea financiar-contabilă are rolul:

a. De a asigura apărarea, creşterea şi consolidarea patrimoniului întreprin-derii

b. De a reduce pierderilec. De a reduce costuriled. De a creşte profitule. De a reduce consumurile energeticeANS: A

72. Analiza financiară a întreprinderii are ca scop:

a. Calculaţia preţurilor b. Diagnosticarea situaţiei financiarec. Calculul salariilor personalului administrativd. Calculul salariului tuturor angajaţilore. Studiul pieţei



ANS: B

73. Bilanţul:

a. Arată numai starea activului la un moment dat b. Arată numai starea pasivului la un moment datc. Sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat şi

descrie separat elementele de Activ (A) si Pasiv (P)d. Arată numai încasările zilnicee. Arată volumul salariilorANS: C

74. Situaţia netă arată:

a. Suma netă a banilor din casierie b. Suma netă a banilor din bancăc. Suma netă a banilor ce urmează să fie primiţid. Averea acţionarilor sau activul neangajat în datoriie. Suma netă a încasărilor

ANS: D

75. Imobilizările necorporale cuprind:

a. Stocurile de semifabricate din depozite b. Stocurile de semifabricate aflate în lucruc. Stocurile de semifabricate ce urmează să fie primited. Producţia terminată şi nelivratăe. Brevete, licenţe, studii, mărci de fabrică şi alte drepturi de autorANS: E

76. Activele circulante constă în:a. Stocuri, creanţe, disponibilităţi, mult mai lichide decât imobilizările, nu-

mite si "alocări temporare", la care recuperarea capitalurilor investite seface la încheierea exerciţiului

b. Marfa aflată la livrarec. Marfa aflată în depozitele propriid. Mijloacele de transport autoe. Mijloacele de transport feroviarANS: A

77.

Pasivul reflectă:a. Sursele de provenienţă a capitalurilor proprii (CP) şi împrumutate b. Producţia pe stocc. Valoarea inclusă în ambalajed. Marca de fabricăe. Numai împrumuturile la bănciANS: A



78. Contul de profit şi piedreri arată:

a. Numai profitul net realizat pe perioada unei zile b. Fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat evoluţia întreprinderii în

perioada exerciţiului financiarc. Fluxurile de materii primed. Fluxurile energeticee. Cheltuielile variabileANS: B

79. Bugetul de venituri şi cheltuieli arată:

a. Volumul producţiei b. Valoarea stocurilorc. În expresie bănească, activităţile de investiţii, aprovizionare, producţie

şi desfacere, precum şi alte activităţid. Tipul de industrie în care acţionează întreprindereae. Cota de piaţă a întreprinderiiANS: C

80. Bugetul activităţii generale conţine:

a. Informaţii despre producţia neterminată b. Informaţii despre producţia terminată aflată pe stocc. Informaţii despre producţia rebutatăd. Informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele preconizate a se

realiza într-un exerciţiu financiar pe ansamblul unităţii patrimoniale,comparativ cu exerciţiul financiar precedent

e. Informaţii despre piaţa pe care-şi desfăşoară activitatea întreprindereaANS: D

81. Activitatea comercială cuprinde:

a. Numai calculul salariilor b. Numai calculul încasărilorc. Exclusiv caalculul profituluid. Exclusiv probleme de aprovizionaree. Domeniile aprovizionării tehnico-materiale, desfacerea produselor şi

marketingulANS: E

82. Desfacerea este:a. Ultima fază a activităţii desfăşurată în întreprindere, faza care încheie

circuitul valoric, prin vânzarea bunurilor şi serviciilor şi recuperareamijloacelor băneşti, astfel încât să poată continua producţia

b. O fază intermediară a activităţii întreprinderiic. Faza de început a activităţii întreprinderiid. Exclusiv partea de prospectare a pieţei



e. Faza care include şi aprovizionareaANS: A

83. Vânzarea este:

a. Funcţia întreprinderii cu cele mai mari pierderi b. O funcţie parţială a desfacerii, respectiv realizarea propriu zisă a des-

faceriic. Faza activităţilor prin care se ambalează produsuld. Livrarea produsului bucată cu bucatăe. Livrarea produselor de pe stocANS: B

84. Distribuţia fizică a mărfurilor:

a. Este, de fapt, vânzarea mărfurilor b. Este, de fapt, ambalarea mărfurilorc. Este o subfuncţie a desfacerii delimitată în timp, spaţiu şi cantitativd. Este, de fapt, inscripţionarea mărfurilore.

Este, de fapt, cumpărarea mărfurilorANS: C

85. Marketingul este:

a. O modă b. Un concept mai nou în Româniac. Un concept specific IMM-urilord. Este o concepţie de conducere a întreprinderii modernee. Prezent numai în întreprinderile mariANS: D

86. Marketingul personalului presupune:

a. Vânzarea cu amănuntul b. Vânzarea de la o persoană la altac. Vânzarea mărfurilor numai de către persoane autorizated. Disponibilizarea personaluluie. Studiul pieţei muncii şi angajarea celui mai bun personalANS: E

87. Filozofia marketingului:

a. Este o concepţie generală privind activitatea întreprinderii prin market-ing

b. Presupune înţelegerea terminologiei din marketingc. Presupune aplicarea marketingului în IMM-urid. Presupune aplicarea marketingului în întreprinderile marie. Presupune extinderea pieţei întreprinderii peste cea a concurenţeiANS: A



88. Aprovizionarea tehnico-materială:

a. Tratează numai aprovizionarea cu materii prime materiale b. Ţine de încheierea contractelor economice, de stabilirea volumului şi

structurii importului, de stabilirea normativelor pentru stocuri de materiiprime, materiale, combustibil

c. Tratează numai aprovizionarea cu energied. Tratează numai aprovizionarea cu resurse financiaree. Se referă la transportul materiei primeANS: B

89. Activitatea de desfacere ţine de:

a. Numărul de agenţi de vânzare necalificaţi b. Numărul reţelelor de distribuţie care nu aparţin întreprinderiic. Planul psiho-sociald. Volumul mărfurilor transportate dintr-o datăe. Volumul de marfă refuzatăANS: C

90. Negocierile comerciale asigură:

a. Preţul dorit de vânzători b. Preţul dorit de cumpărătoric. Preţul dorit şi de vânzători şi de cumpărătorid. Armonizarea intereselor participanţilor la o acţiune de vânzare-

cumpărare în vederea găsirii unei soluţii convenabilee. Vânzarea întregului volum de producţieANS: D

91. Strategia negocierii presupune:

a. Convingerea de către vânzător a celui care cumpără b. Convingerea de către cumpărător a celui care vindec. Convingerea celor două părţi de către o terţă parted. Abandonul negocierilor aatunci când se simte neseriozitatee. Ansamblul obiectivelor urmărite în procesul negocierii, căile (modal-

ităţile) posibile de atingere a acestor obiective şi mijloacele (resursele)disponibile pentru realizarea lor

ANS: E

92. Din punct de vedere formal strategia:a. Este o funcţie de informaţie existentă la un moment dat, funcţie care ia

valori pe mulţimea de alternative accesibile momentului respectiv b. Scuteşte de riscul eşecurilorc. Salvează negociatorii de la interpretări eronated. Nu are nici o importanţăe. Nu are nevoie de informaţii



ANS: A

93. Strategia aleasă va fi diferită:

a. Numai cu aprobarea şefilor ierarhi direcţi b. În funcţie de ipotezele făcute cu privire la tendinţele previzibile ale me-

diuluic. Numai când se schimbă interlocuitoruld. Numai când se schimbă conducerea întreprinderiie. În funcţie de anotimpANS: B

94. Scenariul şi strategia presupun:

a. Stabilirea clară, de la început, a direcţiei de urmat b. Stabilirea rapidă a preţuluic. Mai multe seturi de ipoteze despre evoluţia mediuluid. Stabilirea volumului producţiei marfăe. Stabilirea productivităţiiANS: C

95. Numărul de scenarii rezultă din:

a. Competenţa conducerii b. Autoritatea managementuluic. Organizarea întreprinderiid. Combinarea ipotezelor plauzibilee. Piaţa de desfacereANS: D

96. Controlul strategic:

a. Se referă la calitatea produselor b. Se referă la calitatea personalului direct productivc. Se referă la calitatea managementuluid. Se referă la vânzaree. Este un element deosebit de important în ciclul „formulare – elaborare –

punere în practică” a strategieiANS: E

97. Esenţa unei strategii:

a. Este de natură economică b. Este de natură politicăc. Este de natură administrativăd. Este de natură umanăe. Este de natură socialăANS: A

98. Strategia de diversificare constă în:



a. Schimbarea etichetelor produsului b. Dezvoltarea pe mai multe produse, câte odată pe mai multe pieţe sau

domenii, dar componentele structurale ale acesteia sunt specializatec. Schimbarea preţului mărfiid. Schimbarea mijloacelor de transport a mărfiie. Schimbarea destinaţiei mărfiiANS: B

99. Strategia de specializare:

a. Se referă la calificarea personalului b. Se referă la salarizarea personaluluic. Se elaborează, de regulă, la cererea unei întreprinderid. Se referă la policalificaree. Se referă la selectarea specialiştilorANS: C

100. Verticala sau integrata:

a. Apare atunci când întreprinderea dezvoltă produse noi b. Apare atunci când întreprinderea renunţă la anumite produsec. Apare atunci când întreprinderea dă falimentd. Apare atunci când întreprinderea îşi completează activitatea cu produse

complementare care se situează în amonte sau în aval, în aceeaşi filierătehnologică, pentru a beneficia de o mai mare securitate

e. Apare atunci când întreprinderea se dizolvăANS: D

101. Restructurarea este concepută la nivel de:

a. Ţară b. Continentc. Judeţd. Regiunee. Ramură sau sector şi la nivel de întreprindereANS: E

102. Reforma întreprinderii presupune:

a. Adaptarea structurii organizatorice la schimbările de mediu b. Disponibilizarea personaluluic. Schimbarea profilului de fabricaţied. Schimbarea conducerii administrativee. Schimbarea personaluluiANS: A

103. Refinanţarea întreprinderii presupune:

a. Acordarea de către guverne a banilor necesari continuării producţiei



b. Ca societăţile comerciale să fie sprijinite să devină competitive pe căifinanciare şi să se privatizeze

c. Acordare de către bănci a împrumuturilor necesared. Achiziţia de către stat a mărfii realizate pentru a putea continua pro-

ducţiae. Realizarea de împrumuturi în dolari sau euroANS: B

104. Surse de refinaţare sunt:a. Marfa terminată nevândută b. Marfa aflată în diverse faze de fabricaţiec. Profitul, fondurile alocate de FPS, credite externe pentru restructurare

garantate de guvern, profitul net al Bancii Nationale, vânzarea de activesau actiuni etc.

d. Salariile angajaţilore. Netul aflat în casieria întreprinderiiANS: C

105.Lichidarea întreprinderilor se aplică:a. La decizia conducerii întreprinderii b. Atunci când scad vânzărilec. Atunci când creşte numărul de disponibilizaţid. Atunci când restructurarea nu mai poate constitui o soluţie de asanare

sau supravieţuire în condiţii de eficienţă economicăe. Atunci când se schimbă profilul de fabricaţieANS: D

106. Programul de restructurare modernizare:

a. Presupune stabilirea clară a numărului de angajaţi b. Presupune reducerea personalului administrativc. Presupune reducerea posturilor de lucrud. Presupune reducerea programului de lucrue. Vizează toate sectoarele tehnologice şi urmăreşte eficientizarea activ-

ităţilor economice pe toate fluxurile de producţie, precum şi a sectoruluide asigurare cu utilităţi

ANS: E

107. Restructurarea financiară:

a. Urmăreşte creşterea fluxului de numerar necesar programului de mod-ernizare b. Trecerea de pe o monedă iniţială pe euroc. Efectuarea tranzacţiilor în valută forted. Efectuarea de împrumuturi numai în moedă stabilăe. Efectuarea de plăţi numai în moneda naţionalăANS: A



108. Restructurarea socială se realizează:

a. Prin schimbarea personalului direct productiv b. Prin externalizarea activităţii auxiliare, a activităţii de bază, prin form-

area unor noi societăţi comerciale pe acţiuni (filiale) şi prin reducereapersonalului pe cale naturală

c. Prin schimbarea personalului administrativd. Prin schimbarea personalului din marketinge. Prin schimbarea personalului din logisticăANS: B

109. Certificatele de proprietate asigură:

a. Dreptul de a realiza un împrumut la bancă b. Dreptul de a conduce o întreprinderec. Titularului dreptul de a le schimba contra acţiuni la societăţile comer-

ciale care se privatizează sau a le vinde pentru a realiza un venitd. Dreptul de a hotărâ asupra producţiei unei întreprinderie. O valoare foarte mare care se transformă în lichidităţi la orice bancă

ANS: C

110. Raportul de evaluare a activului cuprinde:

a. Relaţia activ-pasiv b. Bilanţul contabilc. Datoriile la un moment datd. O examinare completă a situaţiei economice şi financiare şi stabileşte

preţul de pornire (iniţial) al activuluie. Profitul şi încasărileANS: D

111. Concentrarea şi specializarea întreprinderilor:

a. Nu are efect asupra organizării b. Impune schimbarea conduceriic. Impune director noud. Impune banca prin care se va efectua plata salariilore. Impune forme noi de organizareANS: E

112. Diversificarea cooperării:

a. Se realizează prin reorganizarea şi extinderea sistemului contractual,prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin variate mod-alităţi de asociere

b. Se aplică numai în caz de falimentc. Se aplică la volum mic al producţieid. Se aplică în cazul IMM-urilore. Se aplică în cazul întreprinderilor mixteANS: A



113. Extinderea sistemului contractual:

a. Se aplică atunci când creşte volumul producţiei b. Se realizează prin organizarea unor activităţi comune temporar sau prin

variate modalităţi de asocierec. Se aplică atunci când se deschid noi oportunităţi de desfacered. Se aplică atunci când se extinde piaţae. Se aplică atunci când se închi pieţeANS: B

114. Holdingul este:

a. Un grup de două firme b. Un grup de două întreprinderi micic. O societate privată sau publică ce deţine o parte însemnată din acţi-

unile altor societăţi (întreprinderi) care produc sau vând mărfuri, învederea asigurării controlului asupra activităţii acestora

d. Un grup de două IMM-urie. O societate străinăANS: C

115. Ansambluri de unităţi:

a. Sunt întreprinderi care au acelaşi profil de fabricaţie b. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie apropiatc. Sunt întreprinderi care au profil de fabricaţie complet diferitd. Sunt, de fapt, marile întreprinderi, create prin asociere, ce îşi

elaborează strategii pe termen lunge. Sunt întreprinderi care folosesc în comun secţii de producţieANS: D

116. Necesitatea asocierii întreprinderilor apare:

a. Când vând pe aceeaşi piaţă b. Când atacă pieţe noic. Când vor să-şi extindă pieţeled. Când lansează produse noie. Din perspectiva costului tranzacţiilor a relaţiilor de proprietate, fie a

strategiei managerialeANS: E

117. „Internalizarea” activităţilor constă în:a. Eliminarea relaţiilor contractuale cu alte unităţi, ca urmare a asocierii b. Evitarea schimbului de muncitori cu alte întreprinderic. Evitarea importurilord. Evitarea exporturilore. Folosirea numai a resurselor interneANS: A



118. Externalizarea activităţilor constă în:

a. Trimiterea producţiei numai la export b. Renunţarea la unele activităţi, prin divizarea întreprinderilor sau prin ce-

darea fabricaţiei unor produse sau componente altor întreprinderic. Folosirea angajaţilor străinid. Transferul întreprinderii într-o ţară străinăe. Realizarea vânzărilor de către întreprinderea care produceANS: B

119. Asocierea pe orizontală înseamnă:

a. Acapararea întreprinderii din imediata apropiere b. Absorbţia întreprinderilor care realizează produse similarec. Fuziune, divizare, participaţiune, parteneriat, gruparea pe bază de con-

tract etc.d. Încheierea de contracte cu întreprinderea care cumpără produselee. Încheierea de contracte cu întreprinderea care oferă materii primeANS: C

120. Asocierea pe verticală cuprinde:

a. Întreprinderi din acelaşi domeniu b. Întreprinderi cu structură organizatorică similarăc. Întreprinderi care au acelaşi obiect de activitated. Întreprinderi din domenii diferitee. Întreprinderi din ţări diferiteANS: D

121. Planul de afaceri vizează:

a. Cantitatea de marfă ce se va realiza b. Mărimea profituluic. Valoarea costurilor fixed. Valoarea salariilore. O investiţie pentru care se fac împrumuturi la bănciANS: E

122. Planul de afaceri se întocmeşte când:

a. Întreprinderea se restructurează şi solicită un credit pentru investiţii, încaz de fuziune, divizare etc.

b. Începe producţiac. Se schimbă managementuld. Se găsesc noi partenerie. Apare falimentul întreprinderiiANS: A

123. Planul de afaceri permite investitorilor:



a. Să stabilească dividendele b. Să cunoască starea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie

cu alţi parteneric. Să stabilească salariiled. Să stabilească numărul de angajaţie. Să schimbe sctructura departamentului de marketingANS: B

124. Planul de afaceri abordează corelat activităţile de:

a. Vânzare şi distribuţie b. Cumpărare şi achiziţiic. Producţie, comercializare şi financiare, folosind metode de cuantificare

şi indicatori tehnici şi economico-financiari pentru analiza perioadei an-terioare şi pentru proiectare

d. Producţie şi controlul calităţii produselore. Concepţie de produse noi şi concurenţăANS: C

125. Planul de afaceri se redactează:

a. De către directorul general b. De către şeful de marketingc. În urma unei selecţii atented. Pe baza unei optici de marketinge. În 5 exemplareANS: D

126. Etapa „analiza diagnostic” presupune:

a. Exclusiv calculul profitului b. Exclusiv calculul veniturilor totalec. Exclusiv calculul preţuluid. Întocmirea planului de afacerie. Reperarea simptomelor, a disfuncţionalităţii unei firme, cercetarea şi

analiza faptelor şi responsabilităţilor, identificarea cauzelor, elaborareaunor programe de acţiune prin a căror aplicare practică se asigură re-dresarea sau ameliorarea performanţelor

ANS: E

127. Diagnosticul economico-financiar este:

a. Un instrument la îndemâna managerilor care permite formularea unor judecăţi de valoare, calitative şi cantitative, privind starea, dinamica şiperspectivele unui agent economic

b. O oglindă în care apare starea de datorii a întreprinderiic. Un instrument utilizat numai de către studenţi pentru a înţelege fun-

cţionarea unei întreprinderid. Un instrument la îndemâna oricui vrea să afle câte ceva despre o între-



prinderee. O stare de fapt ce duce la decizia falimentuluiANS: A

128. Analiza globală cuprinde:

a. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderistrăine

b. Un ansamblu de metode care permit cunoaşterea, înţelegerea şi expli-carea funcţionării întreprinderii ca sistemc. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din

aceeaşi ramurăd. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la întreprinderi din

sectoare apropiatee. Metode prin care se raportează starea întreprinderii la starea IMM-urilorANS: B

129. Analiza expresă este impusă de:

a.Directorul cu producţia b. Directorul de vânzări

c. Necesitatea reglării operative a disfuncţionalităţilor apărute în activit-atea firmei

d. Managerul generale. Şeful aprovizionăriiANS: C

130. Evaluarea strategică are în vedere:

a. Ce va produce întreprinderea în zilele următoare b. Câţi angajaţi vor fi chemaţi la lucruc. Ce sectoare ale întreprinderii vor lucra de sărbătorid. Principalele direcţii strategice şi se elaborează planul ca instrument

strategice. Câte secţii se vor închide datorită scăderii vânzărilorANS: D

131. Relaţiile dintre economia naţională şi întreprinderi se referă la:

a. Numărul de angajaţi b. Volumul producţieic. Varietatea producţieid. Calitatea producţieie. Ansamblul activităţilor economico-sociale privite în unitatea şi interde-

pendenţa lorANS: E

132. Raţionalitatea şi al eficienţa economică la nivel de întreprindere constă din:

a. Acel nivel al producţiei care îi maximizează câştigul (profitul), sau, să



minimizeze costurile b. Reducerea numărului de angajaţic. Reducerea rebuturilord. Utilizarea acelei energii care este mai ieftinăe. Utilizarea materialelor biodegradabileANS: A

133. Economia întreprinderii ca ştiinţă şi disciplină aplicativă are ca obiect de studiu:

a. Producţia ca profil b. Disciplina teoretico-aplicativă care asigură cunoştinţe fundamentale de-

spre procesele economice care au loc la nivel microeconomic, dar dir-ecţionează abordările spre domeniul economico-organizatoric

c. Componenta socială a întreprinderiid. Resursele materiale, energetice, financiare şi de altă naturăe. Producţia, desfacerea şi profitulANS: B

134. Agenţii economici sunt:

a. Numai asociaţiile familiale b. Asociaţiile în nume colectivc. Întreprinderi, firme, societăţi comercialed. Numai firmelee. Numai întreprinderileANS: C

135. Principiul raţionalităţii arată:

a. Să reducem consumurile la minim b. Să reducem numărul de angajaţi la minimc. Să reducem numărul de produse realizated. Fiecare agent economic urmăreşte să realizeze un profit maxim pentru

un nivel dat al producţieie. Să utilizăm numai materiale biodegradabileANS: D

136. Principiul eficienţei economice arată:

a. Un profit cât mai mare b. Un profit convenabilc. Rebuturi minimed. Calitate maximăe. Stisfacerea necesităţilor nelimitate cu resurse limitateANS: E

137. În plan macroeconomic, relaţia economie-întreprindere vizează:

a. Armonizarea diferitelor laturi ale activităţii întreprinderii în vederea real-izării obiectivelor sale fundamentale, în contextul macroeconomic dat



b. Plata taxelorc. Realizarea de împrumuturi numai la bănci româneştid. Realizarea de împrumuturi numai în leie. Impuneri de taxeANS: A

138. Abordările în plan microeconomic al întreprinderii presupun:

a. Angajarea forţei de muncă prin interviuri b. Organizarea combinării eficiente a resurselor pentru productivitatemaximă

c. Participarea la negocierid. Iluminatul secţiilor de producţiee. Reducerea rebuturilorANS: B

139. Politica economică:

a. Presupune un set de principii ce nu pot fi aplicate la nivel de între-

prindere b. Ţine în exclusivitate de politicienic. Foloseşte principii şi instrumente din teoria macro şi le aplică sub forma

unor seturi de politici şi cazuri concrete pentru a determina un anumitcurs al desfăşurării evenimentelor în scopul atingerii anumitor obiectiveale întreprinderii

d. Presupune aplicarea unor principii economice specifice fiecărei între-prinderi

e. Este, de fapt, economia politicăANS: C

140. Economia întreprinderii tratează:

a. Stabilirea numărului de angajaţi b. Stabilirea structurii angajaţilorc. Prognozarea profituluid. Reducerea consumurilor materiale şi energeticee. Stabilirea raporturilor funcţionale dintre componentele structurale ale

întreprinderii, modul de desfăşurare a fenomenelor economice, relaţiilecauză-efect ale proceselor economice şi identifică legăturile cauzale

ANS: E

economia si gestiunea intreprinderii an2 spiru

Documents