CAPITOLUL 1

Întreprinderea ca sistem Obiective: Cunoaşterea microeconomiei întreprinderii, mecanismului ei de funcŃionare, echilibrelor ei, a posibilităŃilor intervenŃiei în cadrul ei şi dirijării acesteia, într-o abordare sistemică.

Rezumat: Capitolul începe cu definirea întreprinderii şi a întreprinzătorului, urmată de indicarea principalelor trăsături ale acestora, în viziune sistemică. Urmează o clasificare a întreprinderilor, în funcŃie de numărul de angajaŃi, cifra de afaceri, tipul juridic, dar şi după apartenenŃa naŃională şi obiectul şi domeniul de activitate. Apoi se prezintă evoluŃia întreprinderilor şi rolul pe care acestea îl joacă în cadrul economiei naŃionale Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 7 la pag. 16. Cuvinte cheie: Sistem Întreprindere InternaŃionalizare Întrebări recapitulative:

1. Când apar primele întreprinderi, ca verigi ale sistemului economico-social? 2. Cum defineşte Legea Nr.133/1999 întreprinderea? 3. Care sunt componentele de bază ale sistemului „întreprindere”? 4. Care sunt criteriile după care se clasifică întreprinderile? 5. Care sunt principalele coordonate ale fordismului?

Test:

1. Care este principalul obiectiv al întreprinzătorului? a) scăderea ratei somajului b) obŃinerea de profit, în condiŃiile respectării prevederilor legale c) creşterea ratei inflaŃiei 2. Principalele intrări ale înreprinderii sunt: a) resursele materiale b) resurse derivate c) resursele umane d) nici unul dintre răspunsuri 3. Întreprinderile mici sunt considerate: a) întreprinderile cu 50-500 de salariaŃi b) întreprinderile ce utilizează peste 500 c) întreprinderile cu mai puŃin de 50 de salariaŃi d) întreprinderile cu peste 1000 de salariaŃi

4. InternaŃionalizarea a apărut şi s-a extins ca urmare a acŃiunii mai multor factori: a) tehnici b) reducerea costurilor şi timpului de transport c) repartizarea inegală a resurselor;

5. Valoare adăugată va fi repartizată astfel: a) salariaŃilor, sub forma salariilor, participare la profit etc.; b) clienŃilor c) administraiei de stat centrale şi locale d) concurenŃilor

Bibliografie: C-tin A. Bob – coordinator, Economia întreprinderii, ASE, Bucureşti, 1997 V. Madgearu, Studiul întreprinderilor comercialeşi industriale, Institutul de Cercetări Economice, Bucureşti, 1944

CAPITOLUL 2

Întreprinderea şi mediul socio-economic Obiective: Stabilirea rolul pieŃei şi al statului în asigurarea funcŃionării echilibrate şi eficiente a economiilor naŃionale în funcŃie de condiŃiile, restricŃiile şi proprietăŃile specifice Rezumat: Ca formă de organizare şi funcŃionare, întreprinderea este dependentă de organizarea social-politică, de modul de manifestare a economiei naŃionale. Iar echilibrul macroeconomic se fundamentează pe echilibrul fiecărei întreprinderi a cărei bună funcŃionare contribuie, la rândul ei, la stabilitatea economică. În funcŃie de rolul pe care îl joacă statl şi piaŃa în activitatea economică, distingem mai multe tipuri concrete ale economiei de piaŃă: tipul anglo-saxon, tipul vest-european, economia socială de piaŃă, tipul Nordic, economia paternalistă (japoneză),.economia de piaŃă orientată spre exterior. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 17 la pag. 22. Cuvinte cheie: tipul anglo-saxon tipul vest-european economia socială de piaŃă tipul nordic economia paternalistă (japoneză) economia de piaŃă orientată spre exterior Întrebări recapitulative: 1.Cum se caracterizează tipul anglo-saxon? 2.Care sunt principalele trăsături ale tipului vest-european? 3.Ce vizează economia socială de piaŃă? 4.Care sunt principalele coordonate ale economiei paternaliste? 5. Cum caracterizaŃi economiile de piaŃă orientate spre exterior? Test: 1.Care dintre următoarele trăsături sunt specifice tipului anglo – saxon de economie:

a. cuprinde economiile de piaŃă cu pronunŃată tentă dirijistă;

b. predomină sectorul privat, concentrând aproximativ 90% din populaŃia ocupată; c. este o economie cu puternice elemente tradiŃionale şi naŃionale;

d. se întâlneşte în: FranŃa, Italia, Suedia, etc.;

e. cuprinde economiile de piaŃă cele mai liberale şi cele mai puŃin înclinate spre

dirijism, cele mai reticente la intervenŃia economică a statului.

2. Economia Germaniei se încadrează în

a) tipul vest-european b) economia socială de piaŃă

c) tipul nordic d) economia paternalistă 3. Economia paternalistă de piaŃă se caracterizează prin: a) este tipul concret de economie în care se îmbină puternice elemente tradiŃionaliste şi naŃionale b) Rolul statului este nesemnificativ c) este un tip de economie pentru care au optat state mai mici, multe foste colonii 4. Modelul (tipul) renan se întâlneşte în state precum a) Germania b) SUA c) Australia d) ElveŃia, 5. Tipul nordic de economie de piaŃă constituie expresia unei economii de piaŃă: a) Predominant este sectorul privat care concentrează cvasiintegral populaŃia ocupată b) fundamentat pe relaŃii paternaliste c) Există, deseori, mari discrepanŃe de avere d) Statul intervine în mecanismele de repartiŃie Bibliografie: Michel Didier, Economia:regulile jocului, traducere coord. A.CrăuŃu Humanitas, Bucuresti 1994. Sorica Sava, Modele teoretice şi tipuri concrete de economie de piaŃă, Probleme economice nr. 7/1990 Dan Popescu, Idei economice în mişcare, Editura Continent şi Editura UniversităŃii Ecologice, Facultatea de Management în Economia ComerŃului şi Turismului InternaŃional, Deva, 1998

CAPITOLUL 3 Patrimoniul întreprinderii

Obiective: Cunoaşterea componentelor patrimoniului întreprinderii Determinarea legăturilor dintre componentele patrimoniului Rezumat: Patrimoniul, averea acumulată de o întreprindere de la înfiinŃare, reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor evaluabile în bani – care au valoare economică - ale întreprinderii la un moment dat. El se compune din ansamblul de active financiare şi nefinanciare deŃinute de o întreprindere la un moment dat. EvidenŃa economică a bunurilor din patrimoniu este o parte a sistemului informaŃional al întreprinderii. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 23 la pag. 27. Cuvinte cheie: Active Pasive BilanŃ Întrebări recapitulative:

1. Ce reprezintă patrimoniul unei întreprinderi? 2. Care sunt principalele componente ale patrimoniului? 3. Ce este amortizarea? 4. Ce cuprind activele circulante? 5. Care sunt formele evidenŃei economice ale bunurilor patrimoniale?

Test: 1. Activele imobilzate se compun din: a) stocuri b) investiŃii financiare pe termen scurt c) fondul comercial d) creanŃe de exploatare 2. În categoria imobilizărilor necorporale intră: a) bunuri de capital b) materii prime c) cheltuieli de cercetare-dezvoltare d) produse finite 3. Capitalurile proprii cuprind: a) capitalul social b) fonduri proprii c) terenuri

d) stocuri 4. Din ce se compune pasivul? a) Capitalul proprii b) cheltuieli de constituire c) creanŃe de exploatare d) datorii Bibliografie: Manualul expertului contabil şi al contabilului autorizat, Editura Agora, Bacău 1996 Nicolae Antoniu-coord., FinanŃele întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993 DicŃionar de economie, ediŃia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

CAPITOLUL 4 Gestiunea previzională

Obiective: Cunoaşterea sistemului de prognoză şi sistemul de planificare care permit întreprinderii să se adapteze în timp la evoluŃia mediului înconjurător. Stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli Cunoaşterea modului de stabilire a obiectivelor Rezumat: Prognoza, prin metodele şi tehnicile sale, încearcă anticiparea modificărior mediului înconjurător, reprezentând evaluări probabile pentru evoluŃia cantitativă şi calitativă a unui anumit fenomen într-un anumit interval de timp. Planificarea economică este o modalitate de reglare a economiei care se opune sau completează reglarea prin mecanismul pieŃei. Apoi se analizează necesitatea planificării întreprinderii, faze ale acestui proces pe termen lung şi clasificarea planificării sunt analizate. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 28 la pag. 37. Cuvinte cheie: Sistem de prognoză Sistem de planificare Buget Întrebări recapitulative:

1. Care este rolul prognozei? 2. Care sunt fazele procesului de planificare pe termen lung? 3. Ce categorii de obiective pot fi stabilite la nivelul întreprinderii? 4. Care sunt caracteristicile obiectivelor? 5. Ce tipuri de bugete cunoaşteŃi?

Test:

1. Planificarea strategică determină a) exploatarea pe termen scurt a resurselor b) înŃelegerea între partenerii economici şi sociali c) obiectivele generale 2. Principalele categorii de obiective în activitatea curentă a întreprinderii sunt: a) planuri de acŃiune b) bugete c) crezurile 3) Veniturile totale cuprind: a) cheltuieli de exploatare b) venituri din surse bugetare c) venituri excepŃionale

Bibliografie: N. Antoniu, FinanŃele întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

H.B. Maynard, Conducerea activităŃii economice,vol.I-VI, Editura Tehnică ,1970

CAPITOLUL 5

ORGANIZAREA – FACTOR DE ECHILIBRU MICROECONOMIC

Obiective: Cunoaşterea proceselor "i rela"iilor economice de bază, modul lor de utilizare în elaborarea deciziilor economice. Se are, de asemenea, în vedere modul de organizare a întreprinderilor pe principiile organizării "tiin"ifice a muncii . Astfel, se urmăre"te rezultatul organizării procesuale ce se concretizează în delimitarea "i definirea func"iunilor întreprinderii, precum "i a componentelor acestora.

Rezumat: Procesele economice ale microeconomiei sunt: produc"ia, schimbul, distribuirea "i consumul. Factorul uman fiind cel care derulează activită"ile, se poate defini func"iunea întreprinderii ca reprezentând ansamblul activită"ilor omogene "i/sau complementare desfă"urate de un personal de o anumită specialitate folosind metode specifice în scopul realizării unor obiective specifice ce concură, în final, la realizarea unui profit, dacă se poate cât mai mare. Componentele func"iunilor sunt: activitatea, atribu"ia "i sarcina. Func"iunile întreprinderii, unanim recunoscute, indiferent de domeniul de activitate, sunt: cercetare-dezvoltare, produc"ie, comercială, financiar-contabilă "i de personal. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 38 la pag. 51. Cuvinte cheie: Organizare Func(iunile întreprinderii Structura ierarhică Organigramă Fi(a postului Întrebări recapitulative:

6. Care sunt procesele economice ale microeconomiei? 7. Preciza"i care sunt componentele func"iunilor întreprinderii? 8. Defini"i organigrama "i exemplifica"i. 9. Care sunt etapele în proiectarea structurii organizatorice? 10. Ce reprezintă fi"a postului? Da"i un exemplu.

Test:

4. Care sunt teoreticienii clasici ai întreprinderii ce au preconizat diviziunea muncii "i studiul sarcinilor în procesul muncii?

a) Fayol "i Taylor; b) Gilbert Koenig; c) Nelson şi Winter; d) Ford. 5. Care dintre următoarele situa"ii se constituie în etape în proiectarea structurii

organizatorice? a) stabilirea resurselor materiale; b) stabilirea obiectivelor întreprinderii; c) stabilirea sarcinilor, prin identificarea opera"iilor componente în cadrul sarcinilor;

d) proiectarea variantelor organizatorice. 6. Func"iunea de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul activită"ilor care se

desfă"oară în cadrul întreprinderii în vederea realizării obiectivelor din domeniul dezvoltării viitoare a acesteia.

a) fals; b) adevărat. 4. În ce an a definit Henri Fayol cele 6 func"ii fundamentale pentru întreprindere? a) 1916; b) 1918; c) 1920; d) 1922. 5. Structura de tip „staff and line” reprezintă o structură: a) ierarhico-func"ională; b) centralizată; c) descentralizată.

Bibliografie selectivă:

• C-tin A. Bob – coordonator, Economia întreprinderii, ASE, Bucureşti, 1997 • V. Madgearu, Studiul întreprinderilor commerciale şi industriale, Institutul de Cercetări

Economice, Bucureşti, 1944

CAPITOLUL 6

RESURSELE UMANE ÎN ECHILIBRUL �I GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII Obiective: Se urmăre"te stabilirea pozi"iei resurselor umane în poten"ialul firmei, descrierea poten"ialului uman al întreprinderii. În egală măsură, se au în vedere modalită"ile în care se elaborează strategia "i politica de personal, respectiv se determină necesarul de personal sub aspect numeric, structural "i calitativ. Rezumat: Alături de resursele financiare, materiale, informa"ionale, resursele umane de"in o pozi"ie esen"ială în poten"ialul firmei. Toate activită"ile orientate spre factorul uman având drept obiective planificarea, administrarea "i gestionarea resurselor umane, sunt cuprinse în func"iunea personal a întreprinderii. Elaborarea strategiei "i politicii de personal este legată de strategia de dezvoltare a întreprinderii. Dimensionarea personalului se poate face pornind de la câteva criterii de bază: productivitatea, costurile, rentabilitatea, eficien"a activită"ii "i nu în ultimul rând competitivitatea. Asigurarea cantitativă "i calitativă a necesarului de personal se realizează prin selec"ia personalului, prin competi"ie reală, după competen"ă "i aptitudini. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 52 la pag. 64. Cuvinte cheie: Politica de personal; Motivarea; Teste Sistemul de salarizare; Pregătire profesională. Întrebări recapitulative: 1.Prin ce se poate descrie poten"ialul uman al întreprinderii? 2.Cum se poate asigura din punct de vedere cantitativ "i calitativ necesarul de personal? 3.Cum se face selec"ia personalului? 4.În ce constă formarea "i perfec"ionarea pregătirii profesionale a personalului? 5. Care sunt elementele ce reprezintă personalitatea întreprinderii? Test: 1.Printre factorii de influen"ă ai culturii întreprinderii se numără:

f. istoria întreprinderii;

g. personalitatea "i stilul conducătorilor; h. organizarea structurală a întreprinderii;

i. dimensiunea întreprinderii;

2. Promovarea constă dintr-un ansamblu de măsuri prin care unor membrii ai personalului li se

încredin"ează sarcini superioare postului pe care sunt încadra"i, sunt trecu"i în alte posturi superioare din punct de vedere al salarizării.

a) adevărat; b) fals.

3. Comportamentul salaria"ilor este influen"at de o serie de factori care este bine să fie cunoscu"i "i utiliza"i în motivarea personalului: a) factori subiectivi; b) factori interni; c) factori externi; d) factori endogeni. 4. Printre formele de salarizare se numără: a) acordul direct, individual sau colectiv; b) acordul progresiv; c) acordul indirect; d) salarizarea în regie. Bibliografie selectivă:

• Michel Didier, Economia:regulile jocului, traducere coord. A.CrăuŃu Humanitas, Bucuresti 1994.

• Dan Popescu, Idei economice în mişcare, Editura Continent şi Editura UniversităŃii Ecologice, Facultatea de Management în Economia ComerŃului şi Turismului InternaŃional, Deva, 1998

CAPITOLUL 7

FLEXIBILITATEA – OBIECTIV AL STRATEGIEI COMPETITIVITĂ�II ÎNTREPRINDERII

Obiective: În"elegerea conceptului de flexibilitate dimensională care constituie un obiectiv determinat de aspectele constructive "i de dotare tehnologică, "i care trebuie să răspundă mai ales unor nevoi de progres economic "i social. Rezumat: Flexibilititatea dimensională permite adaptarea cu cheltuieli minime la capacită"i de produc"ie variabile, astfel încât întreprinderea să func"ioneze profitabil. Realizarea flexibilită"ii dimensionale a personalului necesită elaborarea unor variante de dimensionare a personalului "inând cont de obiective ca: eliminarea situa"iilor nerentabile "i cre"terea productivită"ii fizice a muncii; ra"ionalizarea activită"ii neproductive; echilibrarea încărcării personalului tehnic "i economic; responsabilizarea tuturor componentelor organiza"ionale. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 65 la pag. 69. Cuvinte cheie: Flexibilitatea Dimensiunea întreprinderii Flexibilitatea financiară Întrebări recapitulative:

6. Ce reprezintă flexibilitatea dimensională a întreprinderii? 7. Cum se poate aprecia dimensiunea unei întreprinderi? 8. Cum se realizează flexibilitatea dimensională a personalului? 9. Cum se define"te flexibilitatea financiară a întreprinderii?

Test:

1. Dimensiunea întreprinderii nu mai constituie un obiectiv determinat de aspectele constructive "i de dotare tehnologică, ci ea trebuie să răspundă mai ales unor nevoi de progres economic "i social.

a) adevărat; b) fals. 2. Alegerea variantei optime de dimensionare a personalului pe categorii este strâns legată

de: a) evolu"ia situa"iei economice; b) comenzile "i pia"a de desfacere, materiile prime, resursele materiale "i financiare ; c) oferta de muncă corespunzătoare.

3. Flexibilitatea financiară înseamnă: a) posibilitatea e"alonării în timp a unor investi"ii, rambursări de credite, etc.; b) asigurarea capacită"ii de finan"are pentru ca întreprinderea să dispună de fonduri în

situa"ia unor modificări imprevizibile în activitatea acesteia ;

c) mobilizarea rapidă a lichidită"ilor în acest fel putându-se ac"iona pentru acoperirea unor oportunită"i de investi"ie sau comercială.

Bibliografie selectivă:

• Michel Didier, Economia:regulile jocului, traducere coord. A.CrăuŃu Humanitas, Bucuresti 1994.

• Dan Popescu, Idei economice în mişcare, Editura Continent şi Editura UniversităŃii Ecologice, Facultatea de Management în Economia ComerŃului şi Turismului InternaŃional, Deva, 1998

• DicŃionar de economie, ediŃia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

CAPITOLUL 8

RESURSELE FINANCIARE �I ECHILIBRUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII Obiective: Cunoa"terea formulei generale a echilibrului financiar "i a echilibrului financiar minim. Aprofundarea structurii financiare a firmei, respectiv în"elegerea problemelor economico-fianciare a firmei. Deprinderea modalită"ilor de analiză a capacită"ii de plată. În"elegerea reglementărilor referitoare la institu"ia falimentului. Rezumat: La nivelul microeconomic al întreprinderii, echilibrul financiar reflectă asigurarea resurselor financiare necesare realizării programului de activitate propus "i respectând obliga"iile de plată către ter"i. Implicare în problemele economico-financiare ale întreprinderii "i angajarea într-un contract economic, solicitarea "i acordarea de credite etc. Necesită efectuarea bonită"ii activită"ii economice, a activită"ii proprii sau a partenerului de afaceri – care, de fapt, este o analiză a capacită"ii de plată efectuată prin prisma a trei componente: lichiditatea generală sau redusă, solvabilitatea, rentabilitatea. Un aspect foarte important care se conturează când vorbim despre echilibrul financiar îl reprezintă asigurarea către fiecare întreprindere a capacită"ii sale de plată. În caz contrar, î"i fac apari"ia blocajele. Solu"ia reală efectivă pentru a ie"i din asemenea situa"ie o reprezintă institu"ia falimentului. Con�inutul capitolului: Se regăse"te în suportul de curs de la pag. 70 la pag. 83. Cuvinte cheie: Echilibru Solvabilitate Rentabilitate Lichiditate Faliment Întrebări recapitulative:

6. Care este regula echilibrului financiar minim? 7. Ce reprezintă fondul de rulment? 8. Defini"i concordatul preventiv "i moratoriul? 9. Preciza"i ce alte măsuri de asanare a stării de faliment se cunosc? 10. Enumera"i factorii externi care influen"ează asupra echilibrului activită"ii economico-

financiare a intreprinderii? Test:

1. În cadrul unei firme, precizaŃi care este nivelul lichidităŃii relative care induce un semnal de alarmă pentru firmele cu care aceasta doreşte să intre în relaŃii:

a) 1,2-1,4; b) 2,5-3; c) 0,75; d) 2. 2. Un nivel de: a) 1; b) 2; c) 0,25;

d) 0,75. este considerat satisfăcător în cazul capacităŃii de împrumut a firmei.

3. Concordatul preventiv se realizează printr-o în"elegere între societă"ile comerciale "i majoritatea creditorilor asupra modului "i termenelor de plată a crean"elor pe care ace"tia le de"in, iar moratoriul reprezintă cererea de amânare a falimentului adresată de societatea comercială tribunalului (organului) competent. a) fals; b) adevarat. 4. Raportul profit brut/capital permanent reprezintă:

a) rentabilitatea economică; b) rentabilitatea capitalului social; c) rentabilitatea financiară

5.În principal, căile de evitare a falimentului, valabile în jurisprudenŃa economică a multor state sunt:

a) Moratoriul; b) Puciul; c) Lichidarea preventivă; d) Concordatul preventiv; e) Purgatoriul.

Bibliografie selectivă:

• H.B. Maynard, Conducerea activităŃii economice,vol.I-VI, Editura Tehnică ,1970 • DicŃionar Nicolae Antoniu-coord., FinanŃele întreprinderilor, Editura Didactică şi

Pedagogică R.A., Bucureşti, 1993 • Dic�ionar de economie, ediŃia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2001.

Capitolul 9 Obiective: Studierea principalelor elemente referitoare la investiŃiile întreprinderii Scurt rezumat: Se studiază elementele referitoare la investiŃiile întreprinderii, randamentul economic al investiŃiilor, termenul (durata) de recuperare a investiŃiilor ConŃinutul capitolului: Se regăseşte în cursul ataşat de la pagina: 84-91 Cuvinte cheie: investiŃie, termen de recuperare, randament, levier financiar, etc. Întrebări recapitulative:

1. DefiniŃi investiŃiile? 2. Ce este levierul financiar? 3. Ce reprezintă rata internă de rentabilitate? 4. Care sunt sursele de finanŃare a investiŃiilor?

Teste grila de evaluare si de autoevaluare (cu răspunsuri):

1. InvestiŃiile destinate substituirii utilajelor, maşinilor vechi, scoase din uz se numesc: a) InvestiŃii de înlocuire sau de reînnoire b) InvestiŃii de capacitate sau de

extindere c) InvestiŃii de productivitate sau de raŃionalizare

d) nici o variantă nu e corectă

2. Cash-flow, fluxul de numerar, reprezintă totalul resurselor rezultate din exploatare la

sfârşitul unei perioade a) adevarat b) fals

Bibliografie selectivă Constantin A. Bob - coordonator, Economia întreprinderii, ASE, Catedra de ComerŃ, Bucureşti, 1997. Prof.Robert Labbé, La gestion des flux physiques dans l’entreprise, Continent, Sibiu-Bucuresti, 1999.

Capitolul 10 Obiective: Studierea principalelor riscuri pe care le poate întâmpina o întreprindere în activitatea economică Scurt rezumat: De câte feluri este riscul la nivelul întreprinderii şi ce consecinŃe prezintã el? Gradul de incertitudine al apariŃiei unor pierderi din cauze fortuite, din cauze accidentale sau în împrejurări neaşteptate generează în general riscuri mai mici. Ele privesc activitatea curentă economico-financiarã a întreprinderii şi sunt cel mult egale cu riscul falimentului. Factorii de risc se relevă în activitatea de investiŃii. ConŃinutul capitolului: Se regăseşte în cursul ataşat de la pagina: 92-103 Cuvinte cheie: risc, incertitudine, capital, autofinanŃare, etc. Întrebări recapitulative:

1. DefiniŃi riscul? 2. Care sunt determinanŃii riscului? 3. Ce reprezintă autofinanŃarea? 4. Ce reprezintă creditul comercial?

Teste grila de evaluare si de autoevaluare (cu răspunsuri):

1. FinanŃarea activităŃii întreprinderii, după stabilirea obiectivelor propuse, necesitã:

a) analiza structurii financiare pentru evaluarea nevoilor de capital

b) alegerea căilor de finanŃare, de procurare a capitalului necesar realizãrii obiectivelor

c) realizarea de costuri materiale d) nici o variantă nu e corectă 2. InvestiŃiile pot fi inflenŃate de schimbarea condiŃiilor economice care au stat la baza

estimărilor din calculele economice şi financiare, de schimbări tehnologice rapide; a) adevarat b) fals

Bibliografie selectivă Cristian Popescu-Bogdăneşti, Sistemul informaþional al firmei în mediu concurenŃial, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1999. Prof. dr. Florea Staicu, EficienŃa economică a investiŃiilor, Editura Didactică şi Pedagogicã R. A., Bucureşti, 1995.

Capitolul 11 Obiective: Studierea principalelor abordări teoretice ale întreprinderii Scurt rezumat: Numeroşi autori au influenŃat, studiat, analizat după debutul secolului XX, evoluŃia întreprinderii, a organizării sale şi a gestiunii sale. Diferitele abordări teoretice deşi în aparenŃă contradictorii, sunt, de fapt, complementare sub numeroase unghiuri. ConŃinutul capitolului: Se regăseşte în cursul ataşat de la pagina: 104-116 Cuvinte cheie: şcoala clasică, teorii moderne, subsisteme, profit, maximizare, etc. Întrebări recapitulative:

1. Ce reprezintă teoria generală a sistemelor? 2. Ce reprezintă teoria echilibrului general? 3. Ce reprezintă întreprinderea ca organizaŃie managerială?

Teste grila de evaluare si de autoevaluare (cu răspunsuri):

1. Structurile tradiŃionale pot fi, astfel, regrupate în mai multe categorii::

a) structuri ierarhice liniare b) structuri functionale c) structuri «staff and line» d) structuri diagonale

2. Subsistemul care departajeazã şi coordoneazã atribuŃiile, sarcinile, relaŃiile de

subordonare şi de comunicare se numeşte:

a) subsistemul tehnic b) subsistemul psiho-sociologic c) subsistemul structural d) subsistemul de conducere-

management

Bibliografie selectivă Maria-Gabriela Hoza, “Întreprinderea secolului XXI – întreprindere inteligentã”, Editura Economică, Bucureşti, 2001. DicŃionar de economie, ediŃia a II-a, Editura Economică, Bucureşti 2001.

Teste grilă de autoevaluare 1. Întreprinderea în viziune sistemică are următoarele caracteristici:

a) este un sistem social economic; b) este un sistem complex; c) este un sistem reglabil doar din interior; d) este un sistem închis.

2. După obiectul şi domeniul de activitate întreprinderile se pot clasifica în: a) întreprinderi financiare; b) întreprinderi cu capital mixt; c) grupuri de întreprinderi; d) întreprinderi producătoare de bunuri materiale, lucrări şi servicii; e) regii autonome.

3. Teoreticienii clasici ai întreprinderii, care au preconizat diviziunea muncii şi studiul sarcinilor în procesul muncii, sunt:

a) F. H. Fayol; b) F.Hayek; c) W. Taylor; d) H. Ford; e) P. Drucker.

4. Capacitatea de împrumut a întreprinderii se poate aprecia prin raportul: a) Capitaluri proprii / Împrumut; b) Capitaluri proprii / Capitaluri permanente; c) Rezultat net / Capitaluri proprii; d) Profit brut / Capital permanent.

5. ........................................... măsoară aptitudinea capitalului de a procura venit şi, la

nivelul economiei de întreprindere, se exprimă prin raportul între rezultatele obŃinute şi capitalul investit.

6. Raportul active curente/obligaŃii curente reflectă.......................................................... 7. IndicaŃi coresponden"a corectă dintre următoarele noŃiuni: a. Fondul de rulment = d. disponibilităŃi – datorii financiare curente b. Trezoreria = e. stocuri şi creanŃe – datorii de exploatare şi în afara exploatării c. Nevoia de fond de rulment = f. capitaluri permanente – activ imobilizat 8. ....................................................... cuprinde activităŃile menite să concure la

realizarea fluxurilor economice ale întreprinderii cu mediul pentru procurarea mijloacelor necesare şi desfacerea producŃiei şi serviciilor. Ea cuprinde trei activităŃi principale: 1.........................................; 2...................................................; 3...........................................

9. În cadrul unei firme, precizaŃi care este nivelul lichidităŃii relative care induce un semnal de alarmă pentru firmele cu care aceasta doreşte să intre în relaŃii: a) 1,2-1,4; b) 2,5-3; c) 0,75; d) 2.

10. ................................................. exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi prin elemente patrimoniale active ce pot deveni disponibile pe termen scurt, elementele de

pasiv, obligaŃiile de plată ale întreprinderii contractate sau pentru care s-a creat obligaŃia de a se achita în termen scurt.

11. Adevărat sau fals: a) În anul 1916, Henri Fayol a definit 6 funcŃii fundamentale pentru întreprindere; b) În anul 1951, L. Von Bertalanffy a propus teoria generală a sistemelor; c) Tipul vest-european cuprinde economiile de piaŃă cu o puternică tentă dirijistă. d) Economia paternalistă de piaŃă este tipul concret de economie în care se îmbină

puternice elemente tradiŃionaliste şi naŃionale, un exemplu tipic în acest sens fiind economia Chinei.

e) Prognoza economică constă într-o reglare la nivelul firmei, eficientă şi comparativă, pentru a atinge optimul economic şi social;

f) Formula generală a echilibrului financiar este: cheltuieli totale + obligaŃiile de plată = fonduri proprii + credite.

12. Care dintre următoarele trăsături sunt specifice tipului anglo-saxon de economie de

piaŃă: a) cuprinde economiile de piaŃă cu pronunŃată tentă dirijistă; b) predomină sectorul privat, concentrând aproximativ 90% din populaŃia

ocupată; c) este o economie cu puternice elemente tradiŃionale şi naŃionale; d) se întâlneşte în: FranŃa, Italia, Suedia, etc.; e) cuprinde economiile de piaŃă cele mai lieberale şi cele mai puŃin înclinate spre

dirijism, cele mai reticente la intervenŃia economică a statului. 13. Adevărat sau fals:

a) J.Schumpeter pune în evidenŃă rolul progresului tehnic şi tendinŃa spre concentrare care ar duce la dispariŃia multor întreprinzători.

b) ConcepŃia A şi J (Aoki) are la bază teoria întreprinderilor publice şi a reglementării.

c) Promotorii concepŃiei evoluŃioniste a organizaŃiilor au fost Nelson şi Winter. d) Teoria generală a sistemelor a fost concepută de Gilbert Koenig.

14. Când o întreprindere începe să apeleze în măsură mai mare la împrumuturi decât la acordarea de cote părŃi (acŃiuni), practic se semnalează pieŃei acŃiunilor că cei din conducerea întreprinderii respective consideră că riscul eşuării întreprinderii ca afacere.....................

15. ........................................... reprezintă gradul în care capitalul propriu asigură acoperirea creditelor pe termen mijlociu şi lung.

16. Raportul profit brut/capital permanent reprezintă: a) rentabilitatea economică; b) rentabilitatea capitalului social; c) rentabilitatea financiară.

17. ....................................................... reprezintă ansamblul activităŃilor desfăşurate în vederea asigurării, administrării, gestionării şi dezvoltării potenŃialului uman necesar.

18. .................................................. măsoară abilitatea întreprinderii de a-şi onora obligaŃiile pe termen scurt din activele curente.

19. Un nivel de: a) 1;

b) 2; c) 0,25; d) 0,75. este considerat satisfăcător în cazul capacităŃii de împrumut a firmei.

20. În principal, căile de evitare a falimentului, valabile în jurisprudenŃa economică a multor state sunt: a) Moratoriul; b) Puciul; c) Lichidarea preventivă; d) Concordatul preventiv; e) Purgatoriul.

21. Lagadec considera că un risc obişnuit, oricât de ……………, este cu mult mai puŃin însemnat decât cel mai …………“risc major”.

22. Reprezentarea grafică a structurii interne a întreprinderii cu poziŃiile fiecărui membru se numeşte..............................

23. InvestiŃia este considerată rentabilă atunci când intrările băneşti sunt superioare ieşirilor băneşti. Din imposibilitatea comparării fondurilor băneşti la date diferite, alături de conceptul de cash-flow a apărut conceptul de ………………….....

Răspunsuri: 1. a,b; 2. a,d; 3. a,c; 4. b; 5. rentabilitatea; 6. lichiditatea relativă; 7. a-f; b-d; c-e; 8. func�iunea comercială, aprovizionare, desfacere, marketing; 9. a; 10. lichiditatea; 11.a) A, b) A, c) A, d) F, e) F, f) A; 12. b,e; 13. a) A, b) F, c) A, d) F; 15. solvabilitatea; 16. a; 17. func�iunea de personal; 18. lichiditatea; 19. d; 20 a,d; 21. mare, mic; 22 organigrama; 23. actualizare.