Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Spovedanie - Joi, ora 17:00 şi Sâmbătă, ora 16:00.

Cei care doresc să vină preotul cu binecuvântarea caselor de Crăciun și

Bobotează sunt rugați să lase părintelui numele, prenumele, adresa (zona, strada,

nr.) și nr. de telefon.

Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți

membrii parohiei noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii

pastorale din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica.

Săptămâna a XXVII-a după Rusalii:

Duminică: Ef 6, 10-17; Lc 13, 10-17 - Sf. Mc. Filoteia de la Curtea de Argeș.

Luni: I Tim 5, 1-10; Lc 17, 20-25 - Sf. Ier. Sofronie, episcopul Ciprului.

Marţi: Tit 1, 15-16; 2, 1-10; Lc 20, 19-26 - Zămislirea Maicii Domnului.

Miercuri: I Tim 5, 22-25; 6, 1-11; Lc 18, 15-17, 26-30 - Sf. Mc. Mina, Eugraf.

Joi: I Tim 6, 17-21; Lc 18, 31-34 - Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul și Luca cel Nou.

Vineri: II Tim 1, 1-2, 8-18; Lc 19, 12-38 - Sf. Ier. Spiridon, ep. Trimitundei.

Sâmbătă: Ga 5, 22-26; 6, 1-2; Lc 10, 19-21 -Sf. Ier. Dosoftei, mitrop. Moldovei

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

HRAMUL PAROHIEI - ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI (9 decembrie 2014)

Și anul acesta hramul parohiei noastre va avea loc pe data de 8 decembrie la

care sunt invitați mai multi preoți din Roma și împrejurimi și un grup de

credincioși maramureșeni de la Terni care vor susține un Concert de colinde.

Colectă hram + cadouri copii.

Rugăm pe toți credincioșii parohiei noastre să contribuie la buna organizare a

sărbătorii în primul rând prin rugăciunea lor și apoi dăruind fiecare după putere

un ajutor financiar.

Pregătirea agapei frățești

Rugăm pe toate credincioasele parohiei noastre care pot pregăti ceva de

mâncare pentru masa de hram să ia legătura cu doamna preoteasă Elena Ursachi

(tel 3274423588).

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VII, Nr. 45 (7 decembrie 2014)

Duminica a XXVII-a după Rusalii

(Tămăduirea femeii gârbove) Luca 13, 10-17

n vremea aceea Iisus învăţa, într-o zi de sâmbătă, în sinagogă. Şi iată era acolo o femeie care avea, de optsprezece ani, un duh de slăbiciune, şi care era

gârbovă de nu putea să se ridice în sus nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi şi-a pus mâinile peste dânsa şi îndată s-a îndreptat şi a început să slăvească pe Dumnezeu. Atunci mai marele sinagogii, mâniindu-se, pentru că Iisus o vindecase sâmbăta, a luat cuvântul şi a grăit poporului: şase

zile sunt în care trebuie să se lucreze omul; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, şi nu în ziua sâmbetei. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: făţarnicilor, fiecare dintre voi nu-şi dezleagă, oare, în ziua sâmbetei, boul sau asinul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? Dar această femeie, care este fiica lui Avraam şi pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cădea, oare, să fie dezlegată de legătura ei în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi cei care erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de faptele măreţe săvârşite de Dânsul.

Apostol: Efeseni 6, 10-17

Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi

întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu

toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi

sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci

lupta noastră nu este împotriva trupului

şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor,

împotriva stăpâniilor, împotriva

stăpânitorilor întunericului acestui veac,

împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în

văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele

lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă

în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să

rămâneţi în picioare. Staţi, deci, tari,

având mijlocul vostru încins cu

adevărul şi îmbrăcaţi fiind cu platoşa

dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre,

gata fiind pentru Evanghelia păcii. În

toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi

putea să stingeţi toate săgeţile cele

arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful

mântuirii şi sabia Duhului, care este

cuvântul lui Dumnezeu.

În Sfânta Evanghelie de astăzi putem vedea cum Mântuitorul Iisus Hristos învăţa poporul într-o zi de sâmbătă. Locul în care se petrec evenimentele relatate în textul biblic este sinagoga, spaţiu ales în mod special pentru că aici se adunau evreii la rugăciune. Veneau locuitorii unui oraş sau ai unui sat cu bolnavii lor, Mântu i t o ru l î n t â ln indu -Se cu compatrioţii Săi. Contextul religios Îi permitea să vorbească mai bine despre unele subiecte sensibile din societatea iudaică de atunci. Martorii la aceste evenimente petrecute în sinagogă erau numeroşi şi atenţi, de aceea minunile făcute în zi de sabat au fost consemnate în număr destul de mare în pag in i le Scr iptur i i . Textul Evangheliei ne spune că într-o astfel de zi Mântuitorul Iisus vindecă o femeie care „avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum“ (Luca 13, 11). Şi de această dată vindecarea se face prin cuvinte simple: „Femeie, eşt i dezlegată de neputinţa ta“, după care Îşi pune mâinile asupra ei, trupul i se îndreaptă şi a început să-L slăvească pe Dumnezeu (Luca 13, 13).

După v indeca re obse rvăm atitudinea mai-marelui sinagogii, care nu îndrăznea să-L atace direct pe Iisus, ci o face în mod indirect, mustrând mulţimea, care venea să se vindece sâmbăta (Luca 13,14). Întâmplarea nu este singulară, de mai multe ori Mântuitorul Iisus a fost atacat de conducătorii spirituali ai iudeilor din acelaşi motiv.

Ca urmare a vindecărilor săvârşite şi sâmbăta, adversarii Săi îşi formaseră o părere negat ivă, exprimată în mod clar şi în legătură cu alte vindecări petrecute tot în această zi, precum cea a orbului din naştere: „acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“ (Ioan 9, 16). De aici şi convingerea deja formată în rândul iudeilor de a-L suprima pe Iisus, pentru că nu respecta sabatul: „pentru aceasta iudeii prigoneau pe

Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea acestea sâmbăta“ (Ioan 5, 16). Legea ocupa un loc foarte important în religia iudaică. Pentru a ne da seama de acest lucru este suficient să parcurgem primele cinci cărţi ale Bibliei, unde găsim o adevărată culegere de legi cu reguli morale şi rituale, pe care poporul evreu urma să le respecte în viaţa personală şi socială. Cele zece porunci primite de Moise pe Muntele Sinai determinau comportamentul care trebuia avut faţă de Dumnezeu şi semeni. De la acestea rabinii elaborau numeroase coduri, care reglementau viaţa personală, familială, socială în toate circumstanţele. Chiar dacă redactarea lor se întinde pe mai multe secole, în gândirea iudaică, conţinutul devine autoritate, pornind de la voia lui Dumnezeu transmisă prin Moise. Ele sunt Legea lui Dumnezeu ale cărei detalii nu sunt nici depăşite, nici secundare. De aici controverse, polemici sau conflicte între Iisus şi mai-marii sinagogii cu priv ire la interpretarea prescripţiilor legii, cele mai întâlnite fiind legate de sabat şi de ce poate fi curat sau necurat. Fără îndoială, ele au marcat primele luni ale activităţii Mântuitorului în Galileea.

Unele religii au aşa-numite zile „nefaste“, în care sunt interzise diferite activităţi. Ele au legătură uneori cu fazele lunii, adică cu cele şapte zile ale săptămânii, dar poporul evreu a transformat un astfel de tabu într-o adevărată instituţie. Interdicţii precum de a lucra, a face comerţ, a călători, a face focul, a găti au ajuns să fie interpretate pozitiv. Ele aveau rolul de a permite odihnă omului, sclavului, animalelor, practic să invite poporul lui Israel să imite pe Dumnezeu, Care S-a odihnit după creaţie. În secolul al II-lea î.Hr., legislaţia în acest sens devine şi mai strictă, finalitatea ei religioasă fiind ocultată de impunerea unui număr tot mai mare de interdicţii. Din bucurie ea se transformă într-o greutate insuportabilă. Sabatul era considerat o instituţie esenţială a religiei poporului evreu, asemenea

tăierii împrejur. De aceea cuvintele sau faptele lui Iisus care păreau că pun în discuţie această reglementare aveau imediat un ecou puternic în societatea de atunci. Autorităţile au început să u r m ă r e a s c ă c u a t e n ţ i e comportamentul Său şi al ucenicilor Săi. Pe parcursul controverselor tot mai numeroase şi intense, mai întâi în Galileea, apoi şi la Ierusalim, Iisus trebuia să-Şi justifice interpretarea pe care o dădea sabatului. Aceasta explică şi faptul că în Sfintele Evanghelii găsim într-o proporţie importantă cuvinte despre sabat sau minuni săvârşite în această zi. Mântuitorul Iisus Hristos Se vede pus în situaţia firească de a Se plasa în raport cu interpretarea rabinică şi de a explica auditoriului Său pentru ce Dumnezeu a instaurat sabatul.

Minunea relatată în textul de astăzi este una de vindecare. Femeia era bolnavă de mult timp şi Iisus o vindecă numai cu cuvântul. Minunile sunt de ordin material şi spiritual: ni se vindecă trupul, ni se luminează mintea, se îndreaptă gârbovirea, ni se dă credinţă, demonii sunt alungaţi din noi, atunci când harul Său coboară peste noi şi ne luminează ca să vedem lucrurile bine. Toate acestea sunt vindecări. Reumatismul deformant pe care-l are femeia vindecată de Hristos este atribuit unui demon care-o împiedica să se redreseze şi a cărui alungare conferea vindecării o dimensiune religioasă. Faptul că se petrece într-o zi de sabat accentuează acest caracter. Numai că mai-marele sinagogii ar fi dorit ca acei bolnavi care se adresau Mântuitorului să facă acest lucru într-o altă zi din săptămână. Pentru el vindecarea era asimilată cu o lucrare, deci interzisă de Lege. Iisus îi răspunde cu un argument de bun simţ: „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul său de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?“ (Luca 13, 15). Aşadar, această femeie, fiică a lui Avraam legată de un demon, merita să fie dezlegată în această zi aşa cum face şi cel care are animale, hrănindu-le

zilnic, chiar dacă acest lucru se întâmplă într-o zi de sabat.

Prin vindecările pe care le-a făcut sâmbăta şi prin întreaga Sa atitudine în această privinţă, Mântuitorul a restaurat porunca a patra din Decalog în înţelesul şi rostul ei, voite de Dumnezeu (Luca 6, 5). Greşeala pe care o făcea însă mai-marele sinagogii era că de dragul formei el sacrifica omul, îl strivea sub restricţii formale. Este firesc să avem o zi de odihnă pe săptămână, o zi de refacere a forţelor, o zi pentru păstrarea sănătăţii şi demnităţii omeneşti, dar Iisus îi dă astăzi acestei femei ceea ce-i lipsea de

multă vreme, privind-o chiar şi într-o zi de sabat ca pe un suflet zidit de Dumnezeu. El ne pune în faţă acelaşi mesaj simplu: Dumnezeu este iubire. Iubirea lui Dumnezeu nu

pune condiţii, de aceea Fiul Său Se apropie de toţi cu aceeaşi dragoste. Iubirea Sa dumnezeiască se manifestă în trei etape: cheamă pe femeia gârbovă din Evanghelie şi alungă duhul cel rău din ea, trezeşte bucuria vieţii în sufletul ei şi bineînţeles îi oferă iubire faţă de Cel Care a vindecat-o.

Astăzi, multe cugete sunt strâmbe, pline de compromisuri, mulţi oameni ajung să aibă reputaţia pătată, se discreditează prin fapte, cuvinte, atitudini. Nu este atât de simplu să rămânem drepţi, să ne păstrăm demnitatea. D in manifestăr i le complexe ale societăţii în care trăim, compromisul poate f i mora l , intelectual, politic, familial, academic etc. şi ţine de procesul complex al păcatului, devenind în multe situaţii foarte frecvent, deci greu de observat. Compromisul creează dependenţă, dar cel care încearcă să trăiască cu Hristos are experienţa libertăţii. Omul a fost creat liber, adică stăpân pe voinţa proprie, nefiind supus nici unei necesităţi. Libertatea este una dintre însuşirile firii dumnezeieşti şi, creându-l pe om după chipul Său, Dumnezeu a pus în el această însuşire. În ciuda bunurilor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte, omul a cedat însă ispitei diavolului. (fragment, Ziarul Lumina)