Sf. Liturghie, viner i 25 mar tie, h 9:00 (Buna Vestire).

Sf. Liturghie, sâmbătă 26 martie, h 9:900 (Pomenire celor adormiți).

Program de spovedanie săptămâna aceasta:

Vineri, 25 martie, h 16:30;

Sâmbătă, 26 martie, h 15:00.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Împreună pentru un LĂCAȘ DE CULT PROPRIU

Parohia noastră, la fel ca major itatea parohiilor or todoxe române din Italia, nu deține un lăcaș de cult propriu, ci este găzduită într-un spațiu închiriat.

Această situație crează o serie întreagă de dificultăți: - programul sfintelor slujbe este condiționat și limitat ; - nu putem organiza o școală parohială pentru copiii din comunitate; - nu ne putem desfășura așa cum ar trebui toate activitățile pastorale. În consecință, achiziționarea și amenajarea unui lăcaș de cult propriu este

o necesitate și o prioritate pentru parohia noastră. Pentru realizarea unui astfel de proiect a fost deschis în parohie

Fondul ”Darul meu pentru Biserică” Donațiile pot fi făcute: Prin virament bancar Beneficiar: Parrocchia Il Concepimento della Madre di Dio IBAN IT75F0516403224000000000226 Banca Popolare di Novara, Roma Causale: Darul meu pentru Biserică și numele de botez ale celor ai casei Prin numerar la: - Dl. Cristinel Tobică, tel. 3319909227 - Pr. Ilie Ursachi, tel. 3207037955

Vă mulțumim din suflet și ne rugăm Bunului Dumnezeu să înmulțească darurile și mila Sa asupra dumneavoastră!

Buna Vestire Buna Vestire sau Blagoveștenia către Maica Domnului este

un Praznic Împărătesc al Bisericii Otodoxe, sărbătorit la 25 martie. În

conformitate cu Evanghelia după Luca 1:26-38, Arhanghelul Gabriel îi

apare Sfintei Fecioare și îi spune că va concepe și naște un fiu, chiar

dacă ea "nu a cunoscut bărbat". Această zi este exact la nouă luni înainte

de Crăciun, fiind astfel aleasă de Părinții Bisericii ca să indice că Hristos

a fost conceput într-o perioadă de timp perfectă "din Duhul Sfânt și din Fecioara".

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 12 (20 martie 2016)

Duminica întâi din Post

(a Ortodoxiei) Ioan 1, 43-51

n vremea aceea a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: am găsit pe

Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanael i-a zis: din Nazaret poate să fie ceva bun? Şi Filip i-a răspuns: vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: iată cu adevărat

israelitean în care nu este vicleşug! Natanael L-a întrebat: de unde mă cunoşti? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael şi I-a zis: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis: adevărat, adevărat vă spun că de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.

Apostol: Evrei 11, 24-26, 32-40

Fraţilor, prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a voit să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi

va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în războaie, au întors taberele

Duminica de astăzi este, ca toate Duminicile, o Zi a Domnului şi o Zi a Învierii, fiind ziua cea dintâi a săptămânii (Matei 28, 1), dar ea este totodată şi sărbătoarea dreptei credinţe, este „hramul” Ortodoxiei, pe care îl cinstim în fiecare an, de peste douăsprezece veacuri.

Ortodoxia, pe care o sărbătorim astăzi, este Biserica lui Hristos pe pământ şi a fost întemeiată de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul, „pe temelia apostolilor şi a prorocilor” (Efeseni 2, 20). Această Biserică păstrează, de două milenii, n e s c h i m b a t ă î n v ă ţ ă t u r a Întemeietorului ei şi rânduiala Sfinţilor Apostoli, în forma stabilită de Sfinţii Părinţi şi de Sinoadele ecumenice.

O r t o d o x i a e s t e c r e d i n ţ a mântuitoare, în centrul căreia se află adevărul despre Dumnezeu, despre om şi despre lume, aşa cum ne-a fost descoperit de Dumnezeu prin profeţi, iar „în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul” (Evrei 1, 2). Ea este credinţa pecetluită cu sânge de mucenicii celor două milenii de creştinism, dar şi de cei care-şi jertfesc viaţa pentru Hristos în timpul nostru.

Începuturile sărbătorii de astăzi se leagă de luptele pentru restabilirea cinstirii sfintelor icoane, interzisă în urma edictului emis de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurul (717-741), în anul 727, acesta fiind un duşman al cinstirii sau al cultului icoanelor. Însă un mare teolog, Sfântul Ioan Damaschin, vieţui tor în

mănăstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii, a contestat atunci dreptul împăratului de a interveni în problemele Bisericii şi a precizat că singura autoritate competentă în materie de credinţă este Sinodul episcopilor .„Ne supunem ţie, împărate - spune Sfântul Ioan Damaschin - în lucrurile care privesc viaţa, dăjdiile, vămile, încasările şi cheltuielile, în toate ale noastre încredinţate ţie; dar în ce priveşte conducerea Bisericii, avem pe păstori, pe cei care ne-au grăit nouă cuvântul şi care au formulat legislaţia bisericească”.

După mai bine de cinci decenii de mari tulburări pricinuite de potrivnicii icoanelor (numiţ i iconoclaşt i ), împărăteasa Irina (802), în calitate de regentă, cu sprijinul patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat în anul 787 Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică, pentru a se pronunţa în privinţa cinstirii sfintelor icoane. Sinodul s-a ţinut între 24 septembrie şi 13 octombrie 787 şi a hotărât că este permis şi chiar folositor şi bineplăcut lui Dumnezeu a picta icoane liturgice şi a le cinsti. Pe de altă parte, Părinţii Bisericii au precizat că sfintele icoane trebuie cinstite d e o a r e c e p e e l e s u n t zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea adusă sfintelor icoane nu se adresează materiei icoanei (lemnului), ci persoanelor pictate pe icoane. Prin urmare, cinstirea sfintelor icoane nu este

vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi,

strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.

fragment, Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

idolatrie. Din nefericire, însă, lupta potrivnicilor cinstirii sfintelor icoane nu s-a încheiat în anul 787, ci a continuat, cu mici întreruperi, încă aproape cincizeci de ani. În tumultul acelor lupte împotriva icoanelor, au fost distruse o mulţime de icoane, adevărate comori ale credinţei, spiritualităţii, evlaviei şi artei iconografice ortodoxe, multe biserici şi mănăstiri fiind deposedate de icoanele Domnului nostru Iisus Hristos, ale Maicii Domnului, ale îngerilor şi ale sfinţilor. Atunci, mulţi credincioşi ortodocşi au plătit cu viaţa sau au fost nevoiţi să ia calea exilului pentru curajul de a apăra sfintele icoane. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, ortodocşii apărători ai sfintelor icoane au biruit. Convinşi că una este idolul păgân sau chipul cioplit, şi altceva este sfânta icoană, chipul unei fiinţe cereşti sau al unui sfânt, creştinii ortodocşi nu au cedat în faţa celor care se împotriveau cinstirii icoanelor, şi, astfel, credinţa ortodoxă a învins.

Împărăteasa Teodora a Bizanţului (842-846), împreună cu patriarhul Metodie, a convocat un sinod la Constantinopol, pentru ziua de 11 martie 843. Acest sinod a declarat valabile toate hotărârile celor şapte Sinoade ecumenice, a restabilit cultul sau cinstirea sfintelor icoane şi i-a anatemizat pe toţi iconoclaştii şi pe toţi ereticii. Întrucât hotărârea aceasta a fost luată în ajunul primei duminici din Postul Mare, duminica aceea a fost numită Duminica Ortodoxiei, zi în care Biserica Ortodoxă serbează dreapta credinţă în plinătatea ei şi totodată

biruinţa asupra tuturor ereziilor. De atunci, Duminica Ortodoxiei a fost introdusă în calendarul Bisericii, devenind o zi de aleasă cinstire a tuturor celor care au apărat dreapta credinţă şi sfintele icoane, o zi în care ne unim în rugăciune cu toţi creştinii ortodocşi din ţară şi de pretutindeni, o zi în care, în mod deosebit, ne simţim în comuniune cu toţi sfinţii, din toate timpurile, dar mai ales cu martirii, mărturisitorii şi cuvioşii care ş i -au dăru i t v i a ţa Domnulu i Hristos, pentru apărarea dreptei credinţe şi cinstirea sfintelor icoane.

Sfânta Scriptură ne învaţă că omul a fost creat „după chipul lui Dumnezeu” (Facere 1, 27), iar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este „chipul lui Dumnezeu cel nevăzut” (Coloseni 1, 15). Aşa după c u m s c r i e S f â n t u l I o a n Damaschin: „... când vezi că cel fără de trup S-a făcut pentru tine om, atunci vei face icoana chipului său omenesc. Când cel nevăzut S-a făcut văzut în trup, atunci vei înfăţişa în icoană asemănarea celui care S-a făcut văzut. Când cel fără de corp, fără de formă, fără de greutate şi calitate, fără mărime, din pricina superiorităţii f i r i i L u i « a l u a t c h i p d e rob» (Filipeni 2,7) [...], atunci zugrăveşte-I icoana şi aşază, spre contemplare, pe acela care a primit să fie văzut. Zugrăveşte coborârea Lui fără nume, naşterea din Fecioară, botezul în Iordan, schimbarea la faţă de pe Tabor, pătimirile, moartea, minunile [...], zugrăveşte-le pe toate şi prin cuvânt şi prin culori”.

Săptămâna a II-a din Postul Mare:

Duminică: Evr 11, 24-26, 32-40; In 1, 43-51 - Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul.

Luni: Is 4, 2 - 5, 7 - Sf. Ierarh Mărturisitor Iacob Studitul.

Marţi: Is 5, 7-16; Fc 3, 21 - 4, 7; Pr 3, 34 - 4, 22 - Sf. Sf. Mc. Vasile din Ancira

Miercuri: Is 5, 16-25; Fc 4, 8-15; Pr 5, 1-15 - Sf. Sf. Mc. Nicon și 199 ucenici.

Joi: Is 6, 1-12; Fc 4, 16-26; Pr 5,15-6,3 - Sf. Mc. Marcu și Timotei de la Roma

Vineri: Evr 2, 11-18; Lc 1, 24-38 - Buna Vestire.

Sâmbătă: Evr 3, 12-16; Mc 1, 35-44 - Soborul Sf. Arhanghel Gavriil.