Responsabilitate individuală şi instituţională

Conf. dr. Beatrice Ioan

Accesul pacientului la informaţiile medicale personale

L 46/2003- Pacientul are acces nelimitat la toate informaţiile

medicale personale - Obligaţia medicului de a pune la dispoziţia pacientului

documentele personale, la cerere

- Externarea sau transferului bolnavului în alt spital ↓

→ biletele de ieşire din spital→ scrisori medicale→ copia foii de observaţie clinică (transfer).

Accesul la îngrijiri medicaleL 46/2003 Este interzisă discriminarea pacienţilor

Posibile criterii de discriminare: Rasă Sex Vârstă Etnie Origine naţională/socială Religie Optiune politică Criterii subiective – antipatii personale

Criterii de selectare → exclusiv medicale

Relaţia cu mass mediaL 46/2003- Nici un pacient nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate

medicală, fără consimţământul său.

- Excepţii:→ Există consimţământul expres al pacientului (fără să se

încalce regulile şi obiceiurile unităţii medicale)→ Fotografiile sau filmele sunt necesare diagnosticului,

tratamentului sau monitorizării evoluţiei bolii→ Fotografiile sau filmele sunt necesare evitării unor acuzaţii

de mapraxis

Notă → chiar dacă pacientul este de acord, nu se permite accesul mass mediei dacă medicul curant consideră că acesta este în detrimentul sănătăţii pacientului.

Relaţia cu mass media Jurnalistul are nevoie de ştiri şi nu de simple

informaţii

Comunicatorul ideal → purtător de cuvânt Sociabil, răbdător, neinhibat, sincer,

fotogenic/telegenic

Să aibă: uşurinţa exprimării scrise şi orale, simţul ştirii, memorie bună, capacitate de sinteză şi analiză, umor

Să fie: bun organizator, capabil să ia rapid decizii, bun cunoscător al subiectelor asupra cărora se pronunţă.

Relaţia cu mass media

Medicul acuzat: Evitarea confruntarii in mesaje negative Transmiterea de mesaje emoţional pozitive

Unitatea medicală acuzată: Pozitie unitară din interior Purtător de cuvânt Evitarea confruntării în mesaje negative Transmiterea de mesaje emoţional pozitive Persoanele străine de caz/care nu cunosc toate detaliile

TREBUIE să se abţină de la comentarii.

Dreptul la a 2-a opinie medicală

L 46/2003 Orice pacient, indiferent de starea de sănătate, are dreptul

să ceară şi să obţină o a doua opinie medicală.

Medicul în îngrijirea căruia se află nu îi poate refuza obţinerea celei de a doua opinii.

Pacientul îşi poate alege medicul de la care doreşte a doua opinie.

Acesta poate profesa în aceeaşi sau în altă unitate medicală.

Limitarea la propria specialitate

Medicul este obligat să acţioneze în limitele de competenţă deţinute în specialitatea sa

Comorbidităţi → fiecare afecţiune trebuie supravegheată/ diagnosticată/ tratată de medicul cu competenţă în domeniul respectiv

Excepţie (condiţii cumulative):

Situaţie de urgenţă Pericol iminent pentru viaţa/starea de sănătate a pacientului Lipsa unui medic din sfera de competenţă necesară

pacientului

Îmbunătăţirea şi folosirea cunoştinţelor profesionale

Medicii au datoria de a-şi perfecţiona continuu cunoştinţele profesionale- EMC.

În folosirea unor metode terapeutice noi trebuie să primeze interesul pacientului iar acestea nu pot fi utilizate decât după evaluarea raportului risc-beneficiu.

Integritatea şi imaginea medicului

Medicul trebuie să fie model de comportament etico-profesional, contribuind la creşterea nivelului său profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii medicale pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a colaboratorilor.

Medicul nu trebuie să se folosească de un mandat electiv, o funcţie administrativă sau de alte autorităţi pentru a-şi creşte clientela.

Medicul poate folosi numai titlul la care are dreptul, conform pregătirii sale profesionale.

Integritatea şi imaginea medicului Medicul nu poate face reclamă unor medicamente sau

bunuri medicale de consum. Menţionarea denumirii unor medicamente sau bunuri medicale în cuprinsul unor articole, cărţi, făcută în scop ştiinţific, nu se consideră reclamă.(declararea conflictelor de interes)

Medicul nu trebuie să facă propagandă în mediile nemedicale şi chiar medicale, unor procedee de diagnostic sau tratament, insuficient probate, fără să sublinieze şi rezervele ce se impun.

Este contrară eticii înţelegerea dintre doi medici, între medic şi farmacist sau între medic şi cadru auxiliar pentru obţinerea de avantaje materiale.

Integritatea şi imaginea medicului Este interzisă medicului practician implicarea în

distribuirea unor remedii, aparate sau produse medicamentoase autorizate sau neautorizate.

Medicul nu poate propune sau aplica pacientului ca benefice sau lipsite de riscuri, remedii sau procedee iluzorii sau insuficient probate. Orice practică de şarlatanism este interzisă.

Este interzisă practicarea de către medic a unor activităţi care dezonorează profesia medicală. Orice medic trebuie să se abţină, chiar în afara vieţii profesionale, de la acte de natură să ducă la desconsiderarea acesteia.

Relaţiile cu confraţii

Medicul va trebui să-şi trateze confraţii aşa cum ar dori el însuşi să fie tratat de ei. În baza spiritului de corp profesional, medicii îşi datorează asistenţa morală.

Schimbul de informaţii între medici privind pacienţii trebuie să se facă obiectiv şi în timp util, în aşa fel încât asistenţa medicală a pacienţilor să fie optimă.

Dacă un medic are neînţelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea potrivit statutului Colegiului Medicilor.

Relaţiile cu confraţii Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să

prejudicieze reputaţia profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept.

Este interzisă blamarea şi defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activităţii lor medicale) în faţa bolnavilor, aparţinătorilor, a personalului sanitar, cât şi orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea pacientului în medicul curant şi autoritatea acestuia.

Atunci când un medic ia cunoştinţă despre greşeli etice sau profesionale care aduc atingere imaginii profesiei, comise de către un coleg → să discute problema cu confratele în cauză → Colegiul Medicilor din România → autorităţi competente.

Malpraxis instituţional

L 95/2006 → cauze Aparate cu defecte cunoscute

Infecţii nosocomiale

Utilizarea de materiale sanitare sau substanţe medicamentoase expirate

Lipsa / neaplicarea ROI

Acceptarea de produse şi servicii de la furnizori neasiguraţi

Folosirea de produse / aparatură cu vicii ascunse, chiar aflate în perioada de valabilitate

Malpraxis instituţionalAprecierea responsabilităţii

Răspundere exclusivă a unităţii medicale↓

Ex.→ infecţiile nosocomiale

Răspundere solidară (medic şi unitate medicală)↓

Ex. → nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii

↓- medicul a greşit nerespectându-le- unitatea a greşit pentru că nu a vegheat la respectarea lor.

Malpraxis instituţionalRepararea prejudiciului

Dacă se reţine o culpă atât în sarcina medicului, cât şi a unităţii medicale → răspundere în solidar → pacientul alege împotriva cui se îndreaptă

Unitatea medicală se poate întoarce împotriva medicului, pentru recuperarea prejudiciului → răspunderea unităţii medicale este statuată pentru protecţia pacientului, nu a medicului.

În cazul în care fapta nu poate fi imputată medicului, unitatea medicală se poate îndrepta împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului (ex., furnizor de produse medicale necorespunzătoare).