UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE

BRAŞOV

___________________________

LECT.UNIV.DR. ŞERBAN CERNAT CLAUDIA

__________________________________________

DREPTUL COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL.

CONTRACTE

Ediţia a II-a revizuită şi completată

2017

1

Dreptul comerţului internaţional.Contracte. CUPRINS

CURS 1. Dreptul comerţului internaţional- delimitări conceptuale. Principiile

fundamentale ale Dreptului Comerţului Internaţional

Pag. 2

CURS 2. Izvoarele dreptului comerţului internaţional Pag. 4

CURS 3. Raportul juridic de comerţ internaţional Pag. 5

CURS 4. Contractele comerciale internaţionale. Aspecte generale Pag. 7

CURS 5. Contractul de agent/agenţie comercială (agenturare) Pag. 17

CURS 6. Contractul de barter Pag. 25

CURS 7. Contractul de comision Pag. 33

CURS 8. Contractul de distribuţie exclusivă Pag. 41

CURS 9.Contractul de consulting-engineering Pag. 50

CURS 10. Contractul de franciză (franchising) Pag. 58

CURS 11. Contractul de know-how Pag. 83

CURS 12. Contractul de leasing Pag. 91

CURS 13. Contractul de lohn Pag. 99

CURS 14.Contractul de vânzare-cumpărare comercială Pag. 107

BIBLIOGRAFIE Pag. 117

Exemple de grile pentru examen Pag. 121

2

CURS 1. Dreptul comerţului internaţional- delimitări

conceptuale. Principiile fundamentale ale Dreptului

Comerţului Internaţional

Dreptul comerţului internaţional constituie ansamblul normelor de drept care

reglementează raporturile de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică stabilite între participanţii la comerţul internaţional.

Dreptul comerţului internaţional este o materie juridică interdisciplinară, care cuprinde mai multe norme juridice, aparţinînd mai multor ramuri de drept, în principal de drept comercial, drept civil, drept procesual-civil, drept internaţional privat.

În raporturile comerciale internaţionale este caracteristică poziţia de egalitate juridică în care se află subiectele unele faţă de altele. Trebuie de menţionat că în aceste raporturi, statul acţionează ca subiect de drept privat, adică de pe poziţii de egalitate juridică cu cealaltă parte, care poate fi o persoană fizică sau juridică care aparţine altui stat. În alte cazuri, în raporturile cu persoanele fizice şi juridice străine, statul acţionează ca putere suverană.

Normele juridice prin care sunt reglementate raporturile de drept al comerţului internaţional, constituie un set de reguli privind simplificarea şi accelerarea operaţiunilor comerciale. Aceste norme au următoarele caracteristici: a) Formalităţile cerute pentru validitatea actului juridic sunt minime şi uşor de îndeplinit. Exemplu: contractul de vînzare – cumpărare internaţional. b) În materie comercială, majoritatea sistemelor de drept naţional nu reclamă o formulare anume pentru punerea în întîrziere a debitorului. Se prevede că punerea în întîrziere poate rezulta din orice înscris. c) Normele dreptului comerţului internaţional consacră în materie de probaţiune, principiul libertăţii probelor, potrivit cărora dovada unui contract comercial poate fi făcută prin orice mijloace, inclusiv proba cu martori şi prezumţiei, indiferent de valoarea acelui contract. d) Procedura simplificată de soluţionare a litigiilor datorită posibilităţii supunerii jurisdicţiei arbitrajului internaţional. Principiile dreptului comerţului internaţional

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi egalităţii juridice.

Principiul libertăţii comerţului – Principiul libertăţii comerţului reprezintă o cerinţă fundamentală, care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaţionale de mărfuri şi servicii. Libertatea comerţului dă expresie şi facilitează existenţa economiei de piaţă. Libertatea comerţului nu exclude controlul statului. Activitatea participanţilor la raporturile de comerţ internaţional este controlată de stat prin mijloace financiar bancare. Intervenţia statului se realizează, în condiţiile legii, prin intermediul taxelor, a impozitelor şi a licenţelor de export-import.

Principiul concurenţei loiale – Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care exercită o activitate asemănătoare. Concurenţa este o confruntare sau o competiţie între comercianţi, exercitată în domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei în

3

scopul obţinerii de profit. În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante:

• funcţia de garanţie a economiei de piaţă; • funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; • funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ internaţional. • are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.

Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două categorii. Ele privesc restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile impuse concurenţei urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor monopoliste, împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice. Concurenţa neloială reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare a procedurilor oneste sau corecte în exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Reprimarea concurenţei neloiale urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăţii de concurenţă prin sancţionarea actelor abuzive. Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de concurenţa interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe când concurenţa interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.

Principiul libertăţii convenţiilor – Puterea de decizie a părţilor în contractele de comerţ internaţional este configurată de principiul libertăţii convenţiilor. Prin principiul libertăţii convenţiilor se înţelege că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinţe numai la ceea ce acceptă şi numai în măsura în care doreşte.În operaţiunile de comerţ internaţional, libertatea contractuală a părţilor prezintă accepţiuni diferite care pot fi grupate în două concepţii: concepţia subiectivă şi obiectivă. După concepţia subiectivă se susţine că izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor stipulate în contract constă în acordul de voinţă al părţilor. Astfel, părţile au posibilitatea să sustragă contractul lor de sub incidenţa oricărei legislaţii naţionale. Raporturile părţilor pot fi guvernate de lex mercatoria sau de principiile de chitate. După concepţia obiectivă se consideră că legea este prioritară faţă de voinţa părţilor. Importanţa legii exclude efectul creator al voinţei individuale independent şi în afara unui sistem de drept statal. Părţile au libertatea de a desemna legea aplicabilă contractului, dar numai în măsura în care opţiunea lor este admisă de legea forului.

Principiul egalităţii juridice – La baza raportului de comerţ internaţional se află egalitatea juridică a părţilor. Fiecare parte, la asumarea obligaţiilor şi la executarea acestora, se supune doar propriei voinţe. Evident, fiind pe poziţie de egalitate, ambele părţi trebuie să-şi onoreze obligaţiile, în caz contrar, cealaltă parte dispune de suficiente mijloace pentru a-şi apăra propriile drepturi şi interese. Un asemenea mijloc constituie excepţia de neexecutare, potrivit căreia, partea poate să nu-şi execute obligaţiile proprii până cealaltă nu o face. Primul aspect sub care se evidenţiază egalitatea juridică este posibilitatea ambelor părţi de a-şi exprima, în mod liber, voinţa de a iniţia sau de a pune capăt raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional. Un alt aspect care scoate în evidenţă egalitatea juridică a părţilor ţine de procedurile judiciare şi de arbitraj. Indiferent de faptul dacă partea e reclamant sau pârât, drepturile procedurale sunt egale pentru ambele.

4

CURS 2. Izvoarele dreptului comerţului internaţional

Izvoarele dreptului comerţului internaţional pot fi clasificate în două categorii: a) Interne; b) Internaţionale. Cele interne sunt: a) Legile interne; b) Uzanţele comerciale interne. Legile interne cuprind: a) Constituţia şi legile constituţionale; b) Legile organice; c) Legile ordinare (Legea cu privire la S. A., Legea vînzării de mărfuri). Uzanţele comerciale sunt în esenţa lor uzanţe profesionale. Uzanţele comerciale sunt incluse de regulă în conţinutul contractelor comerciale, forţa lor juridică fiind aceea a unei clauze contractuale. Izvoarele internaţionale sunt: a) Convenţiile şi tratatele internaţionale; b) Uzanţele comerciale uniforme internaţionale. Convenţiile internaţionale pot fi: a) Bilaterale; b) Multilaterale. Printre convenţiile multilaterale, putem enumera următoarele: • Convenţia de la Viena privind vînzarea internaţională de mărfuri, din 11 aprilie 1980; • Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă a obligaţiilor contractuale. Uzanţele comerciale uniforme internaţionale constituie acele reguli prin folosirea repetată a unor clauze contractuale în armonie cu obiceiurile practicate în diverse centre comerciale şi pe care practica comercială internaţională le-a pus în valoare, instituind o anumită standardizare şi unificare a lor, realizată prin metode diferite precum: a) Adoptarea de condiţii uniforme cu caracter general b) Elaborarea de contracte model cu privire la grupuri speciale de mărfuri c) Includerea într-un contract internaţional anumit a unor condiţii generale de livrare. Exemplul cel mai elocvent sunt regulile INCOTERMS adoptate sub egida Camerei internaţionale de Comerţ din Paris. Corespunzător acestor reguli din SUA si Canada se aplica uzanţele RAFTD. Unii autori consideră că din izvoarele internaţionale ale dreptului comerţului internaţional mai fac parte de asemenea regulamentele si directivele U.E., principiile UNIDROIT, modele de contracte internaţionale uniforme elaborate de către Camera internaţionala de Comerţ din Paris sau de către Asociaţiile internaţionale de specialitate.

5

CURS 3. Raportul juridic de comerţ internaţional

Obiectul dreptului comerţului internaţional

Obiectului dreptului comerţului internaţional îl constituie raporturile juridice patrimoniale care au caracter atît comercial, cît şi internaţional. Raporturile de comerţ internaţional, sunt prin esenţa lor, raporturi patrimoniale.

Determinarea noţiunii de comercialitate aparţine sistemului de drept al fiecărui stat şi se face după criterii proprii. În principal sunt întîlnite 2 concepţii cu privire la determinarea comercialităţii: a) Concepţia subiectivă; b) Concepţia obiectivă.

Concepţia subiectivă, consacrată în sistemele de drept de influenţă germană, i-a în considerare calitatea participantului la raportul juridic. Conform acestei concepţii, operaţiunile efectuate de către un comerciant în exerciţiul funcţiunii sale, sunt considerate acte şi fapte de comerţ. Astfel, calitatea de comerciant, stabileşte o prezumţie legală de comercialitate. Prezumţia are un caracter relativ, putînd fi înlăturată de persoana interesată, prin administrarea probei contrare.

Concepţia obiectivă o întîlnim în sistemele juridice de inspiraţie franceză are în vedere obiectul reglementării juridice, adică activitatea comercială. Potrivit acestei concepţii, actele şi faptele de comerţ sunt operaţiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi voinţa părţilor.

Caracterul internaţional presupune existenţa unui element de extraneitate în cadrul raportului juridic de drept internaţional. Nu orice element de extraneitate prezent într-un raport juridic este de natură să confere acestuia caracterul internaţionalităţii. De exemplu, în tratatul internaţional se consideră că pentru caracterul internaţional al unui raport juridic, cetăţenia părţilor ca element de extraneitate, este irelevant. În schimb, dacă sediul sau domiciliul părţilor se află în state diferite avînd deci caracter de extraneitate, de regulă este luat în considerare pentru determinarea caracterului internaţional al contractului respectiv. Convenţiile internaţionale în materie, folosesc pentru definirea internaţionalităţii, soluţii distincte în materia contractului de vînzare internţională de mărfuri, caracterul internaţional este dat de domiciliul sau sediul părţilor, iar în absenţa acestuia, de reşedinţa lor obişnuită. Putem menţiona astfel art. 1, alin. 1 al Convenţiei de la Viena din 1980 privind vînzarea internaţională de mărfuri sau art. 2 al Convenţiei de la New York din 1974 privind prescripţia în materie de vînzare internaţională de mărfuri.

În domeniul transporturilor, caracterul internaţional este dat de executarea prestaţiei pe teritoriul mai multor state. De exemplu, art. 1 al Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele din 1956 (CMR).

Unele convenţii internaţionale adoptă pentru identificarea internaţionalităţii, 2 criterii, unul fiind principal, care este dublat de unul secundar. Astfel Convenţia de la Haga privind vînzarea internaţională de bunuri din 1964, impune coexistenţa a 2 criterii în mod cumulativ. Elementul de internaţionalitate se concretizează prin sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite, precum şi prin mişcarea obiectelor vîndute, locul încheierii contractelor sau locul predării bunului vîndut.

Subiectele raportului dreptului de comerţ internaţional Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii.

6

În funcţie de ordinea juridică de apartenenţă, acestea pot fi clasficate în: Subiecte de drept internaţional; Subiecte de drept naţional; Societăţile transnaţionale sau multinaţionale. Subiectele de drept internaţional pot fi clasificate la rândul lor, în două subgrupe: a) Statul; b) Organizaţiile internaţionale.

Dreptul statelor de a face comerţ este un drept fundamental, prevăzut în Carta Drepturilor şi Îndatoririlor Economice ale statelor, fiecare stat fiind liber să aleagă modalităţile de organizare a relaţiilor sale economice externe.

În principiu, statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atribuţiile statului şi ale unităţilor administrativ – teritoriale se exercită în asemenea raporturi de organele acestora, în conformitate cu competenţa lor. Organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile Guvernului posedă personalitate juridică doar dacă aceasta decurge din prevederile legii sau în cazurile expres prevăzute de lege din actele autorităţilor publice centrale sau locale.

Organizaţiile internaţionale sunt create prin acorduri de voinţă al statelor interesate. Capacitatea juridică a acestora este determinată prin convenţia de constituire a lor. Asemenea statelor, organizaţiile internaţionale figurează în calitate de subiecte de drept a raporturilor de comerţ internaţional doar atunci cînd acţionează în administrarea patrimoniului atribuit acestora, şi doar în măsura în care este necesar pentru atingerea scopului.

Societăţile transnaţionale sau multinaţionale, sunt societăţi comerciale care chiar de la constituirea lor se caracterizează prin elemente fără caracter naţional, cum ar fi: a) Capitalul ce provine de la asociaţi din ţări diferite; b) Stabilirea uneori, a unora sau mai multor sedii principale în ţări diferite, şi care sunt lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, astfel în privinţa lor, nu primeşte vocaţie nici una din legile naţionale.

Participanţii cei mai des întâlniţi în raporturile de comerţ internaţional sunt subiectele de drept naţional (persoanele fizice/juridice).

7

CURS 4. Contractele comerciale internaţionale. Aspecte

generale

Teoria generală Particularităţi – elementul de internaţionalitate. Principiile contractelor comerciale internaţionale adoptate de catre UNIDROIT cu sediul la Roma. Incheierea contractelor Convenţia de la Viena din 1980. Conţinutul contractelor comerciale internaţionale

Principiul care guvernează conţinutul lor este principiul libertăţii părtilor în stabilirea conţinutului contractului, părţile sunt libere să insereze în contract clauze privind drepturile şi obligaţiile lor după cum cred de cuviinţă. Aceste clauze care formează conţinutul contractului, pentru raţiuni de şcoala se clasifică în două categorii:

• clauze generale în contractele comerciale internaţionale care se regăsesc în toate contractele

• clauze speciale în anumite tipuri de contracte comerciale internaţionale. Limitarea pincipiului libertăţii contractuale este dată de lege, adica de norme imperative

fie din Convenţiile internaţionale, fie din reglementările interne aplicabile comerţului internaţional, dar există şi limitări impuse de o parte celeilalte– de ex. în cazul contractului de adeziune– contractele bancare, de asigurare, de transport, de expediţii internaţionale.

Clauzele generale În general contractele comerciale internaţionale au un preambul. In preambul părţile

menţionează de regulă împrejurările în care au încheiat contractul, raţiunile pentru care îl încheie, etc.

Clauzele privind părţile contractante. Ambele părţi trebuie individualizate prin atributele lor de identificare: denumire şi sediu sau naţionalitate – persoane juridice; nume, domiciliu pentru pesoanele fizice.

Clauzele privind obiectul material al contractului. Din punct de vedere al obiectului, contractul se subclasifică în două categorii:

1. obiectul material al contractului 2. obiectul pecuniar al contractului

1. Obiectul material al contractului

a) clauze privind marfa, lucrarile sau serviciile care fac obiectul material al contractului. In contract trebuie să se indice denumirea completă a mărfii, determinarea ei în funcţie de particularităţi, tip, serie, măasură, etc. In cazul în care obiectul contractului nu este o marfă determinată, ci un bun viitor trebuie indicate toate elementele în vederea identificării lui în viitor.

b) clauzele privind cantitatea. Părţile trebuie să introducă în contract cantitatea de marfă, indicându-se unitatea de măsură, locul, momentul şi modul de determinare a cantităţii, documentul care atestă cantitatea. De asemenea trebuie să se precizeze clauzele privind recepţia cantităţii, termenele în care trebuie să se facă, condiţii, locul recepţiei, etc.

8

c) clauzele privind calitatea. Dreptul comerţului internaţional interferează cu o serie întreagă de reglementări aparţinând altor ramuri de drept: dreptul concurenţei, dreptul protecţiei consumatorului– implied terms– completează contractul, chiar dacă părţile nu au făcut referire la ele. In această categorie intră următoarele: • clauzele privind metodologia de determinare a calităţii (specificaţii, standarde de

calitate) care se stabilesc prin certificate de calitate, prin declaraţii de conformitate, instrucţiuni de folosire, etc.

• clauzele privind constatarea lipsurilor calitative (recepţia cantităţii se face de organele specializate de control care sunt experţi), clauze privind locul unde se face recepţia, cine suportă cheltuielile, etc.

• clauzele privind răspunderea pentru calitate– obligaţia de garanţie pentru calitate, termene de garanţie, modalităţi de remediere a lipsurilor calitative, sancţiunile care se aplică furnizorului în cazul lipsurilor calitative.

• clauzele privind întinderea şi modul de calcul al termenelor de garanţie, sancţiunile aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de calitate, penalităţi, despăgubiri.

• clauzele privind obligaţia de reparare a calităţii, furnizarea unei mărfi de înlocuire, reducerea preţului.

d) clauzele privind reclamaţiile (procedura de reclamare a lipsurilor cantitative şi calitative). Contractul trebuie să prevadă condiţiile, termenele şi modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor de cantitate şi calitate. Cuprinsul reclamaţiei şi documentele anexate ei, dovezile de lipsă cantitativă şi calitativă, termenele de formulare a reclamaţiei fiind foarte scurte, de zile.

e) clauzele privind ambalajul şi marcarea mărfii: felul ambalajului, tipul, regimul lui juridic– dacă trece în proprietatea cumpărătorului sau trebuie să fie restituit.

f) clauzele privind obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de livrare. In contract trebuie prevăzut termenul de livrare prin indicarea fie a unei datei fixe de livrare, de regulă se prevede o perioadă de livrare care poate fi o săptămână, o lună, un trimestru, trebuie indicată şi partea care are dreptul să opteze pentru o zi din perioada de livrare (revine de regulă debitorului– vânzătorului); modalităţile de livrare, etc.

g) clauzele privind momentul transmiterii riscurilor şi momentul transmiterii dreptului de proprietate cu privire la marfă. De obicei, în ceea ce priveşte transmiterea riscurilor, părţile o fac prin trimitere la uzanţe codificate, iar dacă este vorba de vânzare o fac prin trimitere la regulile INCOTERMS care prevăd reguli precise privind momentul transferului riscurilor de la vânzător la cumpărător. De regulă, Convenţiile internaţionale (ex. Convenţia de la Viena) şi regulile INCOTERMS nu reglementează transferul proprietăţii. Acest aspect rămâne la latitudinea părţilor.

h) clauzele privind condiţiile de expediere a mărfii– încărcare, descărcare, expediţie, transport şi asigurare, de regulă se face trimitere la regulile INCOTERMS.

i) clauzele privind obligaţia beneficiarului de preluare a mărfii, lucrării sau serviciilor care fac obiectul contractului. 2. Obiectul pecuniar al contractului.

Clauzele privind obiectul pecuniar al contractului sunt: a) clauzele privind preţul sau alte prestaţii pecuniare. Preţul trebuie să fie determinat sau

determinabil, dar potrivit Convenţiei de la Viena din 1980, contractul este valabil şi dacă preţul nu este determinat. Este posibil ca părţile să se refere ca modalitate de determinare a

9

preţului şi la ceea ce se numeste preţul curent, acesta însemnând preţul pe piaţa caracteristică a mărfii respective, preţul bursei caracteristice, în dreptul comerţului internaţional.

b) clauzele privind obligaţia de plată a preţului şi condiţiile de plată. Părţile trebuie să prevadă modalitatea de plată– plata prin acreditiv. Trebuie să stabilească de asemenea instrumentul de plată, data şi locul plăţii.

Clauze specifice în contractele comerciale internaţionale 1. clauzele asiguratorii împotriva riscurilor valutare şi nevalutare. Aceste clauze sunt

specifice contractelor comerciale încheiate pe termen mediu şi lung. 2. clauzele privind răspunderea contractuală– clauzele sancţionatorii şi clauzele penale;

clauzele exoneratorii de răspundere şi mai ales clauza de forţă majoră şi convenţiile asupra răspunderii.

3. clauzele privind preîntâmpinarea litigiilor şi clauzele privind soluţionarea litigiilor. Cele de prevenire sunt cele prin care părtile prevăd că orice litigiu dintre ele trebuie soluţionat pe cale amiabilă. Atunci când acest lucru nu este posibil, părţile trebuie să prevadă modalităţile de soluţionare a litigiilor prin mijloace nejurisdicţionale sau mijloace jurisdicţionale. Mijloacele nejurisdicţionale– concilierea şi medierea (ADR- alternative dispute resolution). Clauzele de jurisdicţie pot fi în favoarea unei instanţe ordinare, dar de cele mai multe ori în dreptul comerţului internaţional, ele sunt în favoarea arbitrajului. Clauza de arbitraj prin care părţile prevăd ca un litigiu viitor între ele va fi soluţionat prin arbitraj se numeste clauza

compromisorie. O convenţie de arbitraj poate îmbrăca nu numai forma clauzei compromisorii, dar şi a compromisului de arbitraj– se încheie în cazul în care un litigiu este deja născut, există, spre deosebire de clauza compromisorie, care se încheie pentru un litigiu viitor.

4. clauzele privind determinarea dreptului aplicabil contractului sunt clauzele prin care

părţile prevăd care este sistemul de drept potrivit căruia un litigiu dintre ele urmează a fi soluţionat.

5. clauzele privind autorizaţiile de export-import. Părţile trebuie să prevadă în contract cui anume îi revine obligaţia de procurare a autorizaţiei, ce fel de obligaţie este aceasta (de mijloace sau de rezultat), care sunt consecinţele în cazul în care autorizaţia nu se obţine.

6. clauza de confidenţialitate este clauza prin care părţile prevăd ca una din ele sau ambele părţi se angajează ca atunci când posedă sau dobandeşte anumite informaţii cu caracter de confidenţialitate în cursul încheierii sau executării contractului, să nu dezvăluie aceste informaţii terţilor şi nici să nu le folosească în scopuri proprii fără consimţământul celeilalte părţi.

7. clauza de exclusivitate se întâlneşte mai ales în contractele de prestări servicii, cum ar fi contractul de agenţie, de concesiune exclusivă, franciza. Exclusivitatea poate fi unilaterală sau bilaterală şi poate fi o exclusivitate ratione personae, adica agentul este obligat să nu comercializeze decât marfa pricipalului sau poate fi o exclusivitate ratione materiae– se obligă să comercializeze numai o anumită marfă sau ratione loci– să nu facă afaceri pe o anumită zonă geografică.

8. clauza de neconcurenţă sau nonconcurenţă este angajamentul pe care şi-l asumă o parte contractantă– debitorul, obligându-se de a nu efectua într-o anumită perioadă de timp şi pe o zonă geografică aceeaşi activitate ca a celeilalte părţi, de obicei delimitând o activitate comercială de aceeaşi natură cu cea efectuată de cealaltă parte contractantă– creditorul

10

obligaţiei de exclusivitate. (contractele de prestări servicii, contractele de agenţie, de franciză, etc. )

9. clauzele de modificare a contractului sunt acelea prin care părţile prevăd cum anume contractul poate fi modificat. De regulă, se prevede principiul simetriei juridice.

10. clauzele privind încetarea efectelor contractului sunt aşa-numitele clauze de terminare a contractului. Trebuie să se precizeze dacă el poate înceta numai prin mutus dissensus sau poate fi reziliat unilateral de una din părţi şi în ce condiţii.

11. menţiuni finale privind numărul de exemplare în care se încheie contractul (contractele sinalagmatice se incheie în atâtea exemplare câte părţi sunt); limba contractului– se încheie în mai multe limbi; clauze privind data încheierii contractului (data si locul ), semnăturile părţilor, ştampila de obicei nu se pune.

Clauzele specifice în contractele comerciale internaţionale încheiate pe termen mediu şi lung

Riscurile în comerţul internaţional Marea majoritate a contractelor comerciale internţionale se încheie pe termen mediu şi

lung, foarte puţine sunt cu executare uno ictu. Pe termen mediu– 1 an– 5 ani. Pe termen lung– peste 5 ani. Datorită acestei situaţii există riscul ca între momentul încheierii contractului şi cel al

executării contractului să apară anumite împrejurări de natură a perturba echilibrul contractului iniţial. Aceste evenimente se numesc riscuri. Riscurile sunt aşadar evenimente posibil de a se produce dupa încheierea contractului independent de culpa vreuneia dintre părţi şi care dacă se produc, ele pot afecta echilibrul contractului iniţial, în sensul că fac mai oneroasă sau chiar imposibil de executat obligaţia uneia sau chiar a ambelor părţi contractante. Riscul este antagonic ideii de culpă. Riscurile sunt clasificabile în două mari categorii:

1. comerciale sau economice. Ele se clasifică în mai multe categorii: riscuri valutare- sunt cele care constau în modificarea cursului de schimb al monedei în

care se prevede a fi plătit preţul faţă de alte monede de referinţă. riscuri nevalutare- îmbracă formele cele mai variate: modificări în preţul materiilor

prime , modificări în preţul forţei de muncă, modificări în preţul materialelor, energiei, modificări ale tarifelor de transport internaţional, ale dobânzilor, ale comisioanelor bancare, cererii şi ofertei, etc.

2. necomerciale, care se subclasifică în două categorii: a) politico-administrative- sunt cele care constau în activitatea statului sau a diferitelor

autorităţi administrative ca şi în evenimente sociale (conflictele armate, greve, modificări ale regimului politic, refuz de a emite o autorizaţie de import sau export, restricţii la schimburile valutare, etc.)

b) riscuri naturale- calamităţile naturale- cutremure, inundaţii, seceta, mare înaltă, alunecări de teren, etc. Pentru a evita efectele negative ale riscurilor asupra contractului lor, părţile trebuie să

introducă în contract clauze asiguratorii împotriva riscurilor. Acestea se clasifică după trei criterii:

după felul riscurilor la care se referă: – clauze asiguratorii împotriva riscurilor valutare– clauza aur, clauzele valutare, clauzele

de opţiune a locului de plată, etc.

11

– clauze asiguratorii împotriva riscurilor nevalutare– clauza de revizuire a preţului, clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune sau de hardship

– clauzele de forţă majoră- care privesc de obicei riscurile politico-administrative şi riscurile naturale.

după obiectul clauzei – clauze de mentinere a valorii- sunt cele care privesc numai prestaţia monetară din

contract. Intră: clauza aur, clauzele valutare, clauza de opţiune a locului de plată – clauze de adaptare a contractului- sunt acele clauze care au un obiect mai larg, ele

privesc întreaga economie a contractului (marfă, calitate, cantitate, termene de livrare, etc.)- clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune, clauza de forţă majoră.

după modul lor de a acţiona – clauze cu acţiune automată sunt acele clauze care conţin în ele însele un mecanism de

readaptare a contractului în aşa fel încât ele pot fi aplicate de oricare dintre părţi singură. De exemplu, la clauzele valutare dacă a scăzut cursul monedei de plată, vânzătorul care este creditorul preţului va factura mai mult pentru a acoperi procentul de devalorizare a monedei de plată. Este o problemă de negociere.

– clauze care implică renegocierea contractului. Clauza de impreviziune sau de hardship implică întotdeauna renegocierea contractului. Clauzele asigurătorii sunt necesare în contractele comerciale internaţionale chiar şi în cazul în care sistemul de drept aplicabil contractului este dreptul român, deoarece în dreptul român există conceptul de impreviziune- (ca şi în alte sisteme- există teoria impreviziunii- practic, şi în alte state s-a conferit prin lege posibilitatea judecătorului de a adapta contractul la noile împrejurări dacă au survenit riscuri)- concept care reprezintă o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, conform căruia părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei. Astfel,impreviziunea are loc atunci când: executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, cazuri în care, instanţa poate să dispună1:

a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;

b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte. Totuşi, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu

puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului;

c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;

d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

1 Art. 1271 Noul cod civil

12

Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor valutare Două categorii de clauze sunt consacrate:

1. clauza aur- ea are în momentul de faţă mai mult un rol istoric. Ea a dominat în perioada interbelică şi în perioada postbelică până la sfarşitul anilor ’70, adică atâta timp cât au funcţionat Acordurile de la Bretton-Woods din 1944 care au pus bazele FMI. Potrivit lui Keynes, sistemul monetar internaţional a fost bazat pe două principii:

principiul convertibilităţii în aur a statelor membre ale FMI principiul parităţilor fixe în aur ale monedelor. Fiecare monedă avea o anumită acoperire

în aur (888 mg aur fin– dolarul) . Prin raportarea tuturor la aur, el era denominatorul comun (aveau o paritate fixă una faţă

de cealaltă). In această perioadă, clauza aur funcţiona foarte uşor. Preţul contractual era exprimat într-o valută şi se prevedea ca în cazul în care paritatea în aur a dolarului creşte sau scade cu +/- un anumit procent (peste 5%) , preţul contractual se modifică invers proporţional. Această clauză a funcţionat până în anul 1978, când la Kingston, Jamaica s-a adoptat noua concepţie a FMI.

2. clauzele valutare- acestea se caracterizează prin faptul că părţile stabilesc două categorii de monede, una de plată (de facturare) şi una sau mai multe monede de cont (de referinţă, de calcul). Scopul acestei clauze este acela de a evita riscul variaţiei cursului de schimb al monedei de plată faţă de cele sau cea de cont între momentul încheierii contractului şi momentul executării acestuia. Riscul de variaţie se va evita prin includerea în preţ a procentului de scădere a ratei de schimb sau prin deducerea din preţ a procentului de creştere a ratei de schimb. Clauza valutară este de trei feluri:

• clauza monovalutară presupune indicarea de către părţi a unei monede de cont şi a uneia de plată. Moneda de cont considerată mai stabilă este cea în care se va stabili preţul, adică cea în care se măsoară valoarea prestaţiei pe care debitorul o datorează creditorului. Ea constituie etalon pentru stabilirea cantităţii de monedă (moneda de plată) necesară pentru stingerea datoriei. Moneda de plată mai puţin stabilă este cea care indică natura semnelor monetare în care se emite factura şi se efectuează plata.

• clauza plurivalutara (multivalutară) bazată pe un coş valutar stabilit de părţi. Aceasta clauză constă în raportarea cursului monedei de plată la media cursurilor mai multor monede, de regula 3-5 monede care formează un coş valutar şi joacă rolul unor monede de referinţă. Prin această clauză, părţile prevăd ca preţul contractual exprimat în moneda de plată să fie facturat în funcţie de media cursurilor monedelor din coţ faţă de moneda de plată la data executării contractului.

• clauza pluri/multivalutară bazată pe un coş instituţionalizat. Această clauză constă în aceea că monedele care fac parte din coş şi modalitatea de calcul a modificărilor de schimb nu sunt stabilite de către părţi, ci de către un organ specializat cu caracter internaţional. Acest coş reprezintă o monedă de cont instituţionalizată.

Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor nevalutare 1. Clauza de revizuire a preţului (clauza de indexare nevalutară sau clauza de

recalcurare a preţului). Prin aceasta clauză, părţile stabilesc că oricare dintre ele este îndreptăţită să procedeze la recalcularea preţului contractual în cazul în care între momentul încheierii şi cel al executării contractului au survenit modificări semnificative ale unor elemente de natură nevalutară, nemonetară care modifică echilibrul contractual stabilit de către părţi la data contractării. Clauzele de revizuire sunt de trei feluri:

13

• clauzele de revizuire cu indexare unică sau specială- sunt cele prin care preţul contractual este raportat la preţul unui produs determinat (de ex. Preţul unei tone de cereale) exprimat într-o unitate de măsură uzuală sau care este raportat la un indice statistic care exprimă sintetic evoluţia preţurilor unui grup de produse determinat.

• clauzele cu indexare cumulativă sau complexă- sunt acele clauze care leagă preţul contractual de preţul mai multor elemente de referinţă privite cumulativ (de ex. Preţul materiilor prime, a forţei de munca, energiei, etc.) necesare pentru realizarea obiectului contractului.

• clauzele cu indexare generală- sunt acele clauze prin care preţul contractual este raportat la valoarea întregului ansamblu de bunuri şi servicii care pot fi procurate cu cantitatea de monedă în care este exprimat acel preţ într-o zonă geografică determinată.

2. Clauza ofertei concurente Prin această clauză o parte contractuală numită beneficiar dobândeşte dreptul să solicite

adaptarea contractului, dacă între momentul încheierii contractului şi cel al executării acestuia primeşte o ofertă mai favorabilă din partea unui terţ. Dacă promitentul refuză să procedeze la negocieri pentru reaşezarea contractului, beneficiarul are dreptul să solicite în instanţă sau unui arbitru să procedeze la reaşezarea contractului în spiritul ofertei terţului, să-l suspende sau să pronunţe rezilierea acestuia. Pentru a funcţiona este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii:

o oferta mai favorabilă trebuie să provină din partea unui terţ serios care să nu facă parte din cercul de influenţă al promitentului.

o oferta să fie mai favorabilă (să conţină un preţ mai bun, condiţii şi termene de plată mai bune, obligaţii mai puţine din partea beneficiarului, etc.)

o oferta trebuie să fie realizată în stare de angajament juridic, adică prin emiterea ei, terţul să fi urmărit ca odată acceptată, să se încheie contractul. Oferta nu trebuie facută de complezenţă în ideea de a ajuta beneficiarul clauzei să obţină

condiţii contractuale mai bune de la promitent. Terţul care ar realiza o asemenea ofertă de complezenţa riscă ca în situaţia în care beneficiarul clauzei acceptă oferta, întrucât nu a obţinut condiţii mai bune din partea promitentului, să fie nevoit să execute contractul care s-a format prin acceptare. Contractul va fi renegociat de către părţi, iar în cazul în care promitentul refuză invitaţia de a renegocia contractul, beneficiarul poate solicita instanţei judecătoreşti sau instanţei arbitrale reaşezarea contractului, suspendarea lui sau rezilierea cu daune-interese. Promitentul nu este obligat să ofere beneficiarului condiţii identice cu cele ale ofertei concurente mai favorabile. Acesta este, însă, obligat să accepte readaptarea contractului în spiritul ofertei terţului. Terţul trebuie să fie cunoscut ca o persoană serioasă. Clauza poate fi stipulată în favoarea oricăreia dintre părţile contractante sau chiar în favoarea ambelor părţi contractante.

3. Clauza clientului celui mai favorizat

Este acea clauză contractuală prin care o parte contractantă– promitent se obligă ca, în ipoteza în care pe parcursul executării unui contract pe termen lung, va încheia cu un terţ un contract similar prin care va acorda acestuia condiţii mai favorabile decât cele înscrise în contractul în curs de executare, să aplice aceste condiţii şi în favoarea celeilalte părţi contractante, contractul fiind astfel adaptat în mod corespunzător. Clauza se aplică dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

o promitentul să încheie un contract cu o terţă parte, iar acesta să aibă aceeaşi natură cu

cel încheiat cu beneficiarul clauzei

14

o contractul încheiat cu terţul să conţină condiţii mai favorabile. Cu privire la această clauza s-a ridicat în discuţie problema informării beneficiarului de către promitent cu privire la încheierea celui de al doilea contract. Promitentul ar putea avea interesul să nu-l informeze pe beneficiar că a încheiat un nou contract conţinând condiţii mai favorabile. Pentru a preîntâmpina o atare situaţie, în practică, părţile introduc în contract o clauză penală împotriva promitentului pentru situaţia în care acesta nu-şi execută obligaţia de informare şi de adaptare a contractului. O altă tehnică ar fi aceea a depunerii contractelor încheiate la un terţ desemnat de către

părţi. Spre deosebire de clauza ofertei concurente în care oferta mai favorabilă provine de la un terţ, în cazul clauzei clientului celui mai favorizat iniţiativa porneşte de la una din părţile contractului iniţial. Dacă în cazul ofertei concurente, etalonul pentru readaptarea contractului îl reprezintă o ofertă , în cazul clientului celui mai favorizat, etalonul îl reprezintă un contract. Dacă în cazul ofertei concurente, contractul se readaptează prin negocieri şi în spiritul ofertei terţului, în cazul clauzei clientului celui mai favorizat, contractul se reaşează automat nefiind necesare negocieri , iar conţinutul acestuia va fi identic cu conţinutul contractului încheiat cu terţul. Clauza clientului celui mai favorizat se aseamană cu clauza ofertei concurente prin faptul că amândouă au ca scop adaptarea contractului iniţial în cazul producerii unor riscuri nevalutare, evitându-se crearea pentru una dintre părţi a unei situaţii nefavorabile.Clauza clientului celui mai favorizat poate fi stipulată în favoarea uneia sau a ambelor părţi contractante.

4. Clauza de hardship (de impreviziune)

Această clauză prevede obligaţia părţilor de a proceda la negocieri în vederea adaptării contractului sau de a apela în subsidiar la un terţ, dacă pe parcursul executării contractului intervine o împrejurare de orice natură, independentă de culpa vreuneia dintre părţi, care afectează grav echilibrul contractual producând o îngreunare substanţială a executării contractului pentru cel puţin una din părţi, îngreunare care ar fi inechitabil să fie suportată de partea afectată. Condiţiile aplicării clauzei de hardship:

o să intervină o împrejurare de orice natură care să afecteze echilibrul contractual (financiară, economică, etc.)

o împrejurarea trebuie să fie independentă de culpa părţilor, trebuie să fie imprevizibilă şi nu neapărat insurmontabilă. Atunci când una dintre părţi se află în culpă, intervine răspunderea contractuală a acesteia, iar într-un asemenea caz se poate aplica o cauza limitativă de raspundere.

o împrejurarea intervenită trebuie să afecteze în mod grav, substanţial echilibrul contractual, prin urmare nu orice dezechilibru contractual atrage aplicarea clauzei de hardship.

o prejudiciul intervenit (potenţial) să fie inechitabil, să fie suportat exclusiv de către partea afectată tocmai în ideea că evenimentul intervenit este imprevizibil. Partea care suferă îngreunarea substanţială trebuie să-i notifice celeilalte părţi survenirea

împrejurării şi să-i solicite să procedeze la renegocieri. In cazul în care cealaltă parte refuză, partea afectată va putea solicita instanţei de judecată sau arbitrale să oblige cealaltă parte contractantă să procedeze la negocieri. Nu se va putea pronunţa o hotărâre de reaşezare a contractului. In concluzie, în situaţia în care pârâtul refuză negocierea, contractul poate fi reziliat cu daune-interese.

Prin stipularea unei clauze de hardship, părţile limitează de fapt aplicarea principiului forţei obligatorii a contractului.

15

Dacă contractul dintre părţi nu cuprinde o clauză de hardship, în situaţia intervenirii unui eveniment care afectează în mod grav echilibrul contractual dintre părţi, partea afectată trebuie să execute contractul în termenii iniţiali, sub sancţiunea de daune-interese.

5. Clauza de forţă majoră (prin stipularea ei, părţile evaluează într-un fel convenţional

daunele-interese) Practica arbitrală de comerţ internaţional defineşte forţa majoră ca fiind un eveniment

imprevizibil şi insurmontabil, independent de culpa celui care îl invocă, survenit după încheierea contractului şi care face obligaţia debitorului imposibil de executat. Practica a stabilit o serie de cazuri care sunt considerate cazuri de forţă majoră şi altele care nu sunt considerate cauze de forţă majoră.

Este considerat caz de forţă majoră refuzul eliberării licenţei de import-export sau imposibilitatea obţinerii unei asemenea licenţe într-o ţară străină.

Nu constituie cazuri de forţă majoră următoarele: o Defecţiunile în funcţionarea instalaţiilor uzinei producătoare, chiar dacă acestea au putut

fi reparate după un timp îndelungat o Lipsa capacităţilor uzinei producătoare o Lipsa spaţiilor de depozitare ale beneficiarului o Sosirea cu întârziere a navei maritime în portul de încărcare o Greva muncitorilor în anumite situaţii o Neprimirea unor utilaje cu care uzina producătoare fabrica mărfurile, etc.

Debitorul care suferă cazul de forţă majoră trebuie să nu se afle în culpă. Nu va beneficia de efectele forţei majore debitorul care la data intervenirii evenimentului de forţă majoră se afla în întârziere cu executarea obligaţiei sau cel care nu şi-a executat deloc obligaţia. Forţa majoră trebuie să intervină după momentul încheierii contractului.

Forţa majoră în comerţul internaţional ( Regimul convenţional al forţei majore) Dacă în dreptul intern forţa majoră este reglementată prin norme imperative, în dreptul

comerţului internaţional, aceste norme îţi pierd caracterul imperativ, ceea ce permite părţilor ca prin clauze contractuale să modifice condiţia forţei majore, să enumere cauzele de forţă majoră sau chiar să modifice efectele acesteia. Practica internaţională a relevat trei tipuri de definiţii ale forţei majore în comerţul internaţional:

Definiţia sintetică. Prin definiţia sintetică, părţile particularizează forţa majoră prin condiţiile esenţiale ale acesteia. Condiţiile forţei majore pot fi modificate prin atenuarea sau agravarea lor. Cel mai adesea, părţile atenuează condiţia insurmontabilităţii sau chiar a imprevizibilităţii stabilind că vor fi considerate cazuri de forţă majoră şi acelea care nu sunt absolut imprevizibile sau insurmontabile.

Definiţia analitică. Prin definiţia analitică, părţile enumeră principalele situaţii pe care le consideră ca fiind de forţă majoră. Cel mai adesea acestea sunt calamităţile naturale, actele autorităţilor publice, conflictele armate , embargoul , dificultăţi de aprovizionare şi transport, etc. In situaţia intervenirii unui eveniment care nu se încadrează între cele enumerate de părţi în conţinutul clauzei, părţile nu-l vor considera ca fiind de forţă majoră şi nu va avea efect exonerator de răspundere.

Definiţia mixtă. In definiţia mixtă, părţile formulează sintetic condiţia forţei majore şi enumeră cu titlu de exemplu principalele cazuri de forţă majorî. (enumerare exemplificativă)

16

Debitorul care sufera intervenţia cazului de forţă majoră poate să renunţe în mod expres sau implicit la efectele acesteia.

Efectele forţei majore Forţa majoră are în primul rând un efect suspensiv de executare şi în subsidiar un efect

extinctiv de reziliere a contractului, atunci când forţa majoră durează un timp mai îndelungat şi executarea obligaţiei devine evident imposibilă. Efectul suspensiv acţionează în mod automat, însă poate fi lăsat şi la latitudinea debitorului sau chiar a creditorului. Uneori părţile prevăd în contract, când situaţia în care forţa majoră durează un timp mai îndelungat, nu vor rezilia contractul, însă vor proceda la negocieri în vederea salvării acestuia. Forţa majoră trebuie anunţată.

Procedura anunţării forţei majore Partea care suferă cazul de forţă majoră are obligaţia de a o înştiinţa imediat pe cealaltă

parte contractantă printr-o notificare scrisă transmisă prin fax, poştă electronică, executor judecătoresc. Prin excepţie, se admite şi notificarea făcută electronic, însă aceasta trebuie confirmată ulterior în scris. Sancţiunea neanunţării forţei majore este aceea a suportării de către debitor a prejudiciilor pe care creditorul le-ar fi putut evita dacă ar fi primit înştiinţarea în termen. Şi în acest caz, debitorul va fi exonerat de răspundere dacă dovedeşte că însăşi înştiinţarea existentă cazului de forţă majoră, a fost imposibilă. In comerţul internaţional de cele mai multe ori părţile prevăd obligaţia lor de a coopera în vederea evitării sau înlăturării efectelor forţei majore.

Proba forţei majore Probarea forţei majore se poate face cu următoarele mijloace de probă:

o Cu certificatele de forţa majoră emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României care de regulă fac probă pe teritoriul României. Certificatul reprezintă un mijloc de probă relativ, în sensul că pot fi combătute prin dovada contrarie.

o Expertiza, care poate fi utilizată în mod separat sau coroborat cu alte mijloace de probă o Orice alt mijloc de probă având în vedere faptul că forţa majoră reprezintă un eveniment,

o situaţie de fapt. Cazurile notorii de forţă majoră nu trebuie dovedite. Ele vor fi luate în considerare, cu

excepţia situaţiei în care partea adversă invocă faptul că acel caz de forţă majoră nu l-a afectat în mod concret şi direct pe debitor.

17

CURS 5. Contractul de agent/agenţie comercială

(agenturare)

Reglementare: Legea nr. 509/2002 (M.Of. nr. 581/06.08.2002) Definiţie

Contractul de agenţie comercială este un contract de intermediere care se încheie între o persoană juridică, numită societate reprezentată, şi o altă persoană juridică sau fizică, (reprezentant sau agent), în temeiul căruia aceasta din urmă îşi asumă obligaţia ca, în schimbul unui comision, să trateze afaceri comerciale în numele şi pe seama celei dintâi2.

PĂRŢILE

REPREZENTAT (COMITENT) Partea care mandatează pe reprezentant să trateze afaceri comerciale în numele şi pe

seama sa, în schimbul unui preţ. REPREZENTANT (PREPUS/AGENT) Partea care îşi asumă obligaţia ca, în schimbul unui preţ, să trateze afaceri comerciale

în numele şi pe seama reprezentatului.

PREŢUL- COMISION CARACTERE SPECIFICE

● Contractul de agent/agenţie comercială sau de agentură, implică, în mod necesar, o reprezentare perfectă: agentul care este, în toate cazurile, comerciant independent şi nu face altceva decât intermedierea cu titlu de profesie, încheie acte juridice în numele şi pe seama reprezentantului. ● Serviciile de reprezentare prestate de agent sunt remunerate cu o sumă procentuală calculată asupra cifrei de afaceri a reprezentantului. ● Reprezentantul are drept de retenţie asupra bunurilor primite de la reprezentat sau pentru acesta în scopul îndeplinirii mandatului încredinţat, drept care se pastrează până îm momentul în care reprezentatul achită comisionul şi-l despăgubeşte pe agent pentru cheltuielile făcute cu reprezentarea. ● Contractul de agenţie comercială este un contract de intermediere care se deosebeşte de alte contracte de acest tip prin două trăsături specifice:

– comportă relaţii mai îndelungate între reprezentant şi agent; – conţine în cuprinsul său clauza de exclusivitate teritorială, pe baza căreia

agentul are monopolul încheierii afacerilor comerciale pe un anumit teritoriu. ● Aceste două trăsături limitează considerabil posibilitatea reprezentatului de a revoca unilateral contractul. ● Revocarea fără un motiv legitim, de către reprezentat, a contractului este admisibilă numai dacă acesta face dovada culpei agentului.

2 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) Contractele mileniului III- 142 de modele de acte civile şi comerciale, Ed. Rentrop & Straton, Ediţia I, Bucureşti, p. 597

18

● Contractul de agenţie comercială prezintă interes pentru ambele părţi3: – din punctul de vedere al reprezentatului, serviciile agentului sunt deosebit de

utile deoarece acesta, fiind interesat să obţină o remuneraţie cât mai mare, va depune toate dili- genţele pentru realizarea unei cifre de afaceri cât mai mari, în care scop se va preocupa de prospectarea, supravegherea şi stăpânirea pieţei de desfacere a produselor reprezentatului ca urmare a cunoştintelor sale privind piaţa, preferinţele clientelei, uzanţele locale, legislaţia etc.;

– din punctul de vedere al agentului interesul său decurge din faptul că remunerţia este sursa lui de câştig. ● Agentul nu este în relaţii de subordonare faţă de reprezentat, ci se comportă ca un comis-voiajor, colectând comenzi pe care le trimite acestuia în vederea încheierii operaţiunii juridice direct cu terţul.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE AGENŢIE COMERCIALĂ Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. ................................................................. (firma) , cu sediul social în ......................................................, (ţara, localitatea şi adresa) înregistrată la ..................................................................... (registrul comerţului sau o altă entitate similară) sub numărul ............................................din .........................., având contul nr. ........................ deschis la ..............................., existând şi funcţionând potrivit legislaţiei statului .........................................., reprezentată de ..................................., cu funcţia de ................................., cetăţean ......................., posesorul paşaportului/actului de identitate seria ......... nr. ....................., eliberat de ................... la data de .............................., în calitate de reprezentat (comitent) şi

sau 1.1. S.C. .......................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în .........................., (localitatea) str. ................................................. nr. ......, bloc ......., scară ......, etaj ......, apartament ..........., judeţul/sectorul ................................., având codul unic de înregistrare nr. .................. atribut fiscal .................................. şi număr de ordine în registrul comerţului ........./.........../..........., contul nr. ............................ deschis la .................., telefon ................, fax .................... reprezentată prin ............................ cu funcţia de ................. în calitate de reprezentat (comitent) şi 1.2. S.C. ......................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ..........................., (localitatea) str. ............................................ nr. .........., bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament .........., judeţul/sectorul ....................................., având codul unic de înregistrare nr. ......................., atribut fiscal ............................ şi număr de ordine în registrul comerţului ........./........./........, contul nr. ................................ deschis la ........................................., telefon ............................., fax ............, reprezentată prin .................................., cu funcţia de ......................., în calitate de reprezentant (prepus, agent) 3 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 598

19

sau 1.2. .............................................................. (numele şi prenumele), cu domiciliul în ...............................................,(localitatea) str. .......................... nr. ........., bloc …........., scară ........ etaj ........, apartament ..........., judeţul/sectorul ......................................... având actul de identitate seria ................... numărul ...................., eliberat de ........................... la data de ..........................., codul numeric personal ..............................., în calitate reprezentant (prepus, agent) au convenit să încheie prezentul contract de agent/agenţie/agenturare, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie împuternicirea reprezentantului (prepusului, agen- tului) de către comitent, să trateze afaceri comerciale şi să încheie contracte privind vânzarea mărfurilor reprezentatului (comitentului) prevăzute în anexa la prezentul contract, către terţi, activitate ce se desfăşoară în contul acestuia din urmă. 2.2. Reprezentantul (prepusul, agentul) este împuternicit să reprezinte interesele comerciale ale reprezentatului (comitentului) exclusiv în limitele ............................................................................................................................................................(teritoriul în limitele căruia subzistă monopolul încheierii afacerilor comerciale) 2.3. Contractele de vânzare-cumpărare pentru produsele reprezentatului (comitentului) încheiate de reprezentant (prepus, agent) îşi vor produce efectele numai în interiorul teritoriului sus- menţionat III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de .............. luni/ani începând cu data semnării acestuia. 3.2. Părţile contractante pot conveni prelungirea duratei prezentului contract cu cel puţin .............. (zile, luni)de la încheierea duratei lui. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Reprezentatul (comitentul) va plăti reprezentantului (prepusului, agentului) un comision de ..................% din valoarea fiecărui contract încheiat de acesta din urmă în numele şi pe seama reprezentatului (comitentului). 4.2. Plata comisionului se va efectua în lei echivalentul în EURO/USD calculaţi la cursul de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plăţii.

sau 4.2. Plata comisionului se va efectua în EURO/USD. 4.3. Pentru contractele care nu produc efecte, deci sunt neexecutabile, pentru activitatea reprezen- tantului (prepusului, agentului) comisionul se reduce la ...........% din valoarea lor, produsele aferente urmând a se vinde numai cumpărătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul respectiv. 4.4. Reprezentatul (comitentul) va achita comisionul datorat reprezentantului (prepusului, agen- tului) astfel:............................................................................................ (modalitatea de plată, datele efectuării plăţii, locul efectuării plăţii) V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE

20

5.1. Reprezentatul (comitentul) se obligă: a) să întocmească listele de preţuri pentru mărfurile ce urmează a fi vândute de

reprezentant (prepus, agent) şi să le transmită la timp acestuia; b) să pună la dispoziţia agentului, în mod gratuit, documentele tehnice prezentării

mărfurilor respective (cataloage, pliante, mostre, colecţii); c) să aducă la cunoştinţa agentului condiţiile comercializării (preţ, termen de livrare,

modalităţi de plată, transport etc.); d) să acorde asistenţă tehnică în perioada negocierilor, prin delegarea de specialişti

împuterniciţi; e) să avizeze proiectul de contract de vânzare-cumpărare pe care reprezentantul

(prepusul, agentul) l-a negociat şi urmează să-l încheie în numele său; f) să comunice, în scris, agentului orice diminuare a stocului de produse de care dispune,

în maximum ........................ zile de la data scăderii volumului acestora; g) să execute obligaţiile prevăzute în contractele încheiate de reprezentant (prepus,

agent) în numele şi pe seama sa, dacă acestea au fost aprobate în prealabil, dacă ele sunt profitabile la nivelul unei marje minime de profit de ........% şi dacă sunt în acord cu instrucţiunile pe care le-a transmis reprezentantului (prepusului, agentului);

h) să achite comisionul cuvenit agentului în condiţiile prevăzute în cuprinsul prezentului contract;

i) să garanteze mărfurile livrate şi să asigure, pe cheltuiala sa, service-ul acestora în cadrul termenelor de garanţie;

j) să anunţe reprezentantul (prepusul, agentul) cu privire la evenimentele de forţă majoră sau fortuite intervenite în perioada executării contractului şi să notifice încetarea lor, în termenele prevăzute de prezentul contract;

k) să participe, alături de reprezentant (prepus, agent), la soluţionarea litigiilor provenind din reclamaţii ale terţilor cu care au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare. 5.2. Obligaţiile reprezentantului (prepusului, agentului) sunt următoarele:

a) să trateze afaceri comerciale şi să încheie contracte de vânzare-cumpărare înăuntrul teritoriului prevăzut de prezentul contract, pentru produsele din anexă, în numele şi pe seama comitentului;

b) să informeze terţii cu care încheie contracte de vânzare-cumpărare despre calitatea sa de reprezentant (prepus, agent);

c) să se informeze asupra solvabilităţii şi credibilităţii terţilor, înainte de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare;

d) să respecte condiţiile comerciale şi instrucţiunile de marketing ale reprezentatului (comitentului);

e) să consulte permanent reprezentatul (comitentul), iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, în timp util, să ia decizia cea mai bună, astfel încât să nu-l prejudicieze în nici un fel pe acesta;

f) să trimită reprezentatului (comitentului), spre avizare, proiectele de contracte şi să-l informeze asupra cererilor de ofertă şi a comenzilor primite;

g) la cererea reprezentatului (comitentului) să remită, într-un interval de timp scurt, copii după comenzi, cereri de ofertă, informaţii şi înscrisuri privind solvabilitatea, credibilitatea şi bonitatea terţilor;

h) să prezinte comitentului un raport lunar în care să indice lista clienţilor şi cifra de afaceri realizată, spre a facilita calculul indemnizaţiei cuvenite în caz de reziliere a contractului;

21

i) să comunice reprezentatului (comitentului) cifra de afaceri nerealizată şi con- secinţele nerealizării ei;

j) să efectueze, periodic, studiul pieţei, să organizeze şi să participe la manifestaţii comerciale pentru promovarea produselor reprezentatului (comitentului);

k) să transmită reprezentatului (comitentului), în termen de .... zile de la încheierea fiecărui contract, o copie a acestuia, astfel încât comitentul să beneficieze de un timp util spre a-l pune în executare, în condiţii normale;

l) să nu divulge terţilor know-how-ul, secretele de comerţ, inclusiv marketing-ul, furnizate de către reprezentant (prepus, agent) atât pe durata contractului, cât şi ulterior. VI. CLAUZA DE NECONCURENŢĂ 6.1. Reprezentantul (prepusul, agentul) se obligă să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi reprezentaţi (comitenţi) care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul său. 6.2. Reprezentatul (comitentul) se obligă să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi reprezentanţi (prepuşi, agenţi) care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul reprezentantului. 6.3. Reprezentatul (comitentul) se obligă să nu vândă produse ale sale, în teritoriul sus-menţionat, singur sau/şi prin alţi reprezentanţi (prepuşi, agenţi). 6.4. Reprezentantul (prepusul, agentul) se obligă să nu promoveze pentru vânzare în afara acelui teritoriu şi să nu vândă produse şi/sau similare cu cele care fac obiectul prezentului contract. VII. CESIUNEA CONTRACTULUI 7.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul con- tract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de către cedent. 7.2. Acordul prevăzut la pct. 7.1 trebuie comunicat de cesionar în termen de ......... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a con- simţit cesiunea contractului. VIII. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE 8.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit prevederilor anga- jamentului anexă. IX. FORŢA MAJORĂ 9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de .................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 9.3. Dacă în termen de ..................... (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte

22

este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XI. CLAUZA PENALĂ 11.1. În cazul în care reprezentatul (comitentul) nu achită reprezentantului (prepusului, agentului) comisionul conform condiţiilor prevăzute de prezentul contract, se obligă să plătească acestuia din urmă o penalizare de .......% pe zi de întârziere, din suma datorată. 11.2. Pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a lor reprezentantul (prepusul, agentul) datorează daune-interese. XII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 12.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva de părţi/reprezentanţii părţilor, va fi soluţionat pe calea arbitrajului de către2) .................................................. ce va avea loc în .............................. (localitatea) din ....................... (ţara), în conformitate cu regulile prevăzut de legea ţării respective. 12.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie. XIII. CLAUZE FINALE 13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 13.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .................. exemplare redactate în limbile .................., toate exemplarele fiind originale şi având aceeaşi valoare juridică, din care ................... REPREZENTAT(COMITENT) REPREZENTANT(PREPUS,AGENT)

Anexa nr. .................. la contractul nr. ................... din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi

documentelor a fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex

23

contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la ...................... . I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:

a) .......................................................................................................................... b) .............................................................................................................................. c) ..................................................................................................................... etc.

3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis- poziţie:

a) ......................................................................................................................... b) ............................................................................................................................. c) ......................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR {I DOCUMENTELOR 4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris, această posibilitate. 6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI îN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri astfel: ............................................................................................................................. 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:

a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la ............................................................................................................................. b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta; d) dacă datele, informaţiile sau documentelele erau de circulaţie publică la data

24

dezvăluirii lor; e) dacă ................................... a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, infor- maţiile sau documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ............................... în ....................... exemplare, din care ........................…… ………………..

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note 1. Agent comercial – mandatarul, persoană fizică sau juridică, a cărui activitate independentă, cu caracter profe- sional şi de durată, constă în a trata afaceri comerciale în numele şi pe seama unui mandant (industriaş sau comerciant) faţă de care nu se află legat printr-o legătură de subordonare. Spre deosebire de mandatarul obişnuit, nu este fixat în funcţie de o operaţie sau mai multe (ca la contractul de mandat), ci se prelungeşte pe o durată determinată sau nedeterminată, potrivit convenţiei părţilor, agentul comercial primind, în schimb, un comision. ● Forme: – colectarea de comenzi pe care le transmite mandantului spre acceptare şi respingere; – împuternicirea de a trata şi a încheia afaceri comerciale în numele şi pe seama mandantului. ● Caracteristici: – independenţa; – exclusivitatea teritorială; – stabilitatea; – dreptul la comision; – calitatea de comerciant. ● Categorii de agenţi comerciali: – Curtierul – în temeiul unui contract de curtaj îşi pune la dispoziţie serviciile de intermediar, rolul său fiind de a pune în legătură directă două părţi în scopul încheierii unui contract. – Auxiliari dependenţi – intermediari aflaţi într-o certă dependenţă faţă de comerciant, denumiţi prepuşi, care îl reprezintă pe comerciant: ■ fie ca un reprezentant general – procurist general; ■ fie ca un reprezentant ale cărui puteri sunt limitate – vânzătorul. – Comisul de comerţ – salariat al societăţii însărcinat cu vânzarea mărfurilor, în care scop el tratează cu publicul, sub supravegherea comerciantului. – Comisul-voiajor – salariat al societăţii (are salariu, dar poate avea şi comision) a cărui activitate se desfăşoară în afara sediului acesteia, prin căutarea clientelei şi încheierea de afaceri în numele şi pe seama comerciantului. 2. Se precizează instanţa, localitatea şi ţara în care urmează a se soluţiona eventualele litigii.

25

CURS 6. Contractul de barter

Reglementare: O.G. nr. 59/1994 privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin clearing, barter şi cooperare economică internaţionala în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale (M.Of. nr. 245/30.08.1994)4. Definiţie

Barterul este o operaţiune comercială prin care se efectuează un schimb de mărfuri având valori echivalente, eliminându-se transferul de sume de bani între participanţi. Barterul se realizează prin încheierea unui acord de barter şi implicit a contractului de barter. Barterul nu trebuie confundat cu clearingul, care este un sistem de decontare prin compensarea globală a livrărilor de mărfuri şi a prestaţiilor de servicii, intervenit între două sau mai multe state5.

Contractul de barter este contractul prin care fiecare parte se obligă să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unor bunuri, plata efectuându-se prin compensarea valorii bunurilor transmise reciproc. ACORDUL DE BARTER ● nomenclatorul de bunuri supuse schimbului; ● categoriile de operaţiuni comerciale a căror decontare urmează să se facă pe bază de compensare; ● unitatea de cont (valută sau unitatea monetară artificială) care urmează să servească la evidenţierea contabilă a intrărilor reciproce. PĂRŢILE IMPORTATOR (Import merchant) - persoana juridică care cumpără produse de la exportator şi le vinde cu profit pe piaţa internă. EXPORTATOR (Export merchant) - persoana juridică care cumpără produse direct de la producător şi le vinde cu profit în străinătate în starea în care se află, folosind marca de fabrică a producătorului. TROC SAU TRAMPA6

Este cea mai veche tehnică a negoţului care astăzi se numeşte barter şi care constă în schimbul cantitativ de bunuri materiale fără intervenţia banilor. MODEL DE CONTRACT

4 A se vedea şi modificările făcute prin O.U.G. nr. 87/1997 (M.Of. nr. 375/24.12.1997); Legea nr. 176/1998 (M.Of. nr. 388/13.10.1998); Legea nr. 153/2004 (M.Of. nr. 446/19.05.2004), republicare- M.Of. nr. 998/29.10.2004. A se vedea şi H.G. nr. 475/1993 (M.Of. nr. 239/05.10.1993); H.G. nr. 202/1995 (M.Of. nr. 67/12.04.1995) cu modificările ulterioare 5 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 607 6 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 608

26

CONTRACT DE BARTER

Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ........................................................., cu sediul în ..................................., str. ....................... (denumirea şi forma societăţii) (localitatea) nr. ............., ţara ..................................., înregistrată în .........................................................................

(entitatea corespunzătoare ţării respective) sub nr. .................... din ...................., având contul ................................ nr............................ deschis la .................., telefon ................, fax ......, reprezentată prin ......................................,cu funcţia de ...................................., în calitate de exportator şi (numele şi prenumele) 1.2. S.C. ................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ..............................., str. ......................................... nr. ........., bloc ......., scară ......., etaj.......,

(localitatea) apartament ........, judeţul/sectorul ....................................., având codul unic de înregistrare nr. ..........., atribut fiscal ...... şi număr de ordine în registrul comerţului ......../......../........, contul nr. ........................... deschis la .................., telefon ................, fax ............, reprezentată prin .........................., cu funcţia de ................., în calitate de importator au convenit să încheie prezentul contract de barter, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul contractului îl reprezintă schimbul de mărfuri dintre exportator şi importator astfel:

a) exportatorul va livra importatorului mărfurile menţionate în anexa nr. ....... la prezentul contract, iar în contrapartidă; b) importatorul va livra exportatorului mărfurile menţionate în anexa nr. ........ la prezentul contract.

2.2. Raportul de schimb convenit de părţile contractante, stabilit în baza preţurilor existente pe piaţa mondială, a caracteristicilor mărfurilor, a loturilor de mărfuri livrate în avans, a termenelor de livrare, se stabileşte după cum urmează:

a) cantitatea de .................. (sortimentul) buc./kg/tone etc. în valoare de .................................

cu livrare, de către exportator, până la data de ....................... – cantitatea de ............. – cantitatea de .............. – cantitatea de .................. etc.

în contrapartidă cu b) cantitatea de ................. (sortimentul) buc./kg/tone etc. în valoare de .............. cu livrare, de către importator, până la data de .................................

27

– cantitatea de ................................. – cantitatea de ................................. – cantitatea de ................................. etc.

2.3. Exportatorul va livra mărfurile în conformitate cu regulile „Incoterms“10) în vigoare astfel:

............................................................................................................................................................

....

............................................................................................................................................................

....

............................................................................................................................................................

....

............................................................................................................................................................

.. . 2.4. Importatorul va livra mărfurile în conformitate cu regulile „Incoterms“ în vigoare astfel: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ .............................................................................................................................................................. . III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Termenele de livrare pentru mărfurile exportatorului sunt următoarele: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ .............................................................................................................................................................. . 3.2. Termenele de livrare pentru mărfurile importatorului sunt următoarele: ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................. . IV. VALOAREA CONTRACTULUI 4.1. Importatorul şi exportatorul se obligă să deschidă o garanţie bancară irevocabilă în sumă de

28

................................ din valoarea mărfurilor care formează obiectul prezentului contract, plus

............% din contravaloarea dobânzilor aferente. 4.2. În cazul în care exportatorul sau importatorul nu va efectua livrările de mărfuri convenite, partea solvabilă poate încasa garanţia bancară, fără acordul părţii culpabile şi îşi va acoperi diferenţa pe riscul şi cheltuiala acesteia, potrivit clauzelor prezentului contract. V. CALITATEA MĂRFURILOR 5.1. Calitatea mărfurilor este cea prevăzută în anexa nr. ........... la prezentul contract, determinată prin .........................................................................................................................................................

(efectuarea de analize de laborator, demonstraţii tehnice etc.) 5.2. Calitatea mărfurilor se atestă prin certificate specifice, pentru fiecare parte contractantă în parte, de către o societate specializată în controale de calitate pe plan internaţional, agreată de părţi. 5.3. Documentul de atestare a calităţii mărfurilor este certificatul de calitate eliberat de societatea specializată abilitată. 5.4. Neconcordanţa livrărilor cu calitatea mărfurilor specificată în prezentul contract conduce la refuzul acestora de către partea lezată. VI. CONDIŢII DE LIVRARE 6.1. Mărfurile vor fi livrate de părţi în conformitate cu condiţia „INCOTERMS“ în vigoare .............................................................................................................................................................. . 6.2. Fiecare parte contractantă va comunica, în prealabil, celeilalte termenul sosirii mărfurilor la graniţă, precum şi greutatea netă a mărfii. VII. GARANŢII 7.1. Părţile contractante se obligă să garanteze mărfurile în funcţie de specificul fiecărui sortiment, eliberând certificate de garanţie în care se vor indica:

a) data de la care începe să curgă termenul de garanţie; b) cazurile de prelungire sau de încetare a termenului de garanţie.

7.2. Înăuntrul termenului de garanţie, fiecare parte contractantă se obligă să acorde asistenţă tehnică pentru marfa livrată şi furnizarea de piese de înlocuire, dacă este cazul, aceste operaţiuni efectuându-se gratuit. 7.3. Atât importatorul cât şi exportatorul răspund de viciile ascunse ale mărfurilor livrate. VIII. TRANSPORTUL MĂRFURILOR1)

8.1. Exportatorul va transporta mărfurile astfel: .............................................................................................................................................................. . 8.2. Importatorul va transporta mărfurile astfel:

29

............................................................................................................................................................

.. . IX. RECLAMAŢII 9.1. Părţile au dreptul să-şi reclame reciproc, în urma constatării, abaterile cantitative şi calitative sau defecţiunile mărfurilor care fac obiectul prezentului contract, determinate de vicii ascunse sau de alte cauze. 9.2. Reclamaţiile se vor face în scris, în termen de ........................... de la preluarea mărfurilor şi vor

(ore, zile etc.) cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele:

a) obiectul reclamaţiei, b) termenul în care a fost formulată; c) dovezile abaterilor reclamate; d) metoda de verificare ce trebuie folosită; e) cauzele care au determinat defectele reclamate; f) necesitatea păstrării în depozit a mărfurilor reclamate, pe un termen contractual determinat; g) modul de stingere a reclamaţiei.

9.3. Defecţiunile constatate de părţi, în urma transportului defectuos, se vor consemna în recla- maţii care se adresează, de partea afectată, cărăuşului, cu înştiinţarea celeilalte părţi de către partea care le-a descoperit. X. INVALIDARE PARŢIALĂ 10.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi. 10.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vina sa, a determinat încetarea contractului. XI. DIVIZAREA CONTRACTULUI 11.1. În cazul în care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate nule, clauza/clauzele valide îşi vor produce, în continuare, efectele, cu excepţia cazurilor în care clauza/clauzele anulate reprezintă o obligaţie esenţială. 11.2. În condiţiile prevăzute la pct. 11.1 sunt considerate esenţiale următoarele obligaţii2): .............................................................................................................................................................. . XII. RENUNŢAREA LA DREPTURI 12.1. Faptul că una dintre părţi nu insistă pentru îndeplinirea strictă a clauzelor prezentului contract sau nu îşi exercită vreuna dintre opţiunile la care are dreptul în baza acestuia, nu înseamnă că renunţă la drepturile pe care urmează să le dobândească în temeiul clauzelor sale.

30

XIII. CESIUNEA CONTRACTULUI 13.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent. 13.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. XIV. FORŢA MAJORĂ 14.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 14.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice, celeilalte părţi, în termen de ...................., producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării (zile, ore) consecinţelor lui. 14.3. Dacă în termen de ............. de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au (zile, ore) dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. XV. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 15.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 15.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 15.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 15.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XVI. CLAUZA PENALĂ 16.1. în cazul în care oricare dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, este obligată la daune-interese. XVII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 17.1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezul- tate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de

31

reprezentanţii lor. 17.2. în cazul în care eventualele neînţelegeri ce decurg din sau în legătură cu prezentul contract nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au căzut de acord ca acestea să fie soluţionate definitiv pe calea arbitrajului comercial din .................................................., în conformitate cu (ţara tribunalului arbitral) regulile instanţei respective de arbitraj. XVIII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 18.1. Prezentul contract încetează de plin drept fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitral, în cazul în care una dintre părţi:

a) nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale prevăzute la pct. .......... din prezentul contract; b) este declarată în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura de lichidare/faliment, înainte de începerea executării prezentului contract; c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părţi; d) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezilierea/rezoluţiunea prezentului contract;

sau e) în termen de ............ zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce îi revin.

18.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin .... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele. 18.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante şi nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea lui. XIX. CLAUZE FINALE 19.1. Modificarea prezentului contract se va face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 19.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 19.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său. 19.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .......... exemplare, având următoarea des- tinaţie ....................... .

EXPORTATOR IMPORTATOR

32

Note 1. Modul de efectuare a transportului este în funcţie de specificul produselor ce urmează a se livra. În contract trebuie să se stipuleze căile de transport, modul de corelare a ambalajelor exterioare sau a containerelor cu specificul mijloacelor de transport etc. 2. De exemplu: obligaţia livrării produselor, obligaţia certificării de calitate a mărfurilor etc.

33

CURS 7. Contractul de comision internaţional

Reglementare Art. 2043-2053 Noul Cod civil. Noţiune şi caractere

Contractul de comision este un contract prin care o parte, numită comisionar, se obligă pe baza împuternicirii celeilalte părţi, numită comitent, să încheie anumite acte de comerţ, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numită comision7.

El a apărut în relaţiile comerciale pentru a înlătura rigurozitatea regulilor mandatului, permiţându-se astfel ca o persoană să facă afaceri în nume propriu însă, pe seama altuia. Are o utilizare frecventă în vânzarea-cumpărarea de mărfuri, transporturi, turism, operaţiuni cu valori mobiliare. Deducem din definiţie că acest contract este un mandat comercial fără reprezentare: afacerea se face pe seama altuia, dar nu în numele său, ci în numele comisionarului.

Cele două contracte prezintă asemănări şi deosebiri: amândouă au ca obiect tratarea de afaceri comerciale şi amândouă se fac pe seama altei persoane, ce a dat împuternicirea. Deosebirea rezultă din aceea că, comisionarul nu este reprezentantul comitentului, precum mandatarul al mandantelui. Comitentul stă în raportul juridic în care intră în nume propriu. Afacerea însă, o face în limitele împuternicirii primite de la comitent.

De aici deducem că acest contract are următoarele caractere juridice: – este bilateral (sinalagmatic), dă naşterea la obligaţii în sarcina ambelor părţi; – este oneros, pentru că părţile urmăresc realizarea unui folos material; – este consensual, pentru că ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor. În ceea ce-l priveşte pe comisionar, avantajul contractului de comision internaţional îl

reprezintă remuneraţia- comisionul- care este proporţional cu volumul afacerilor pe care le încheie. În ceea ce priveşte societatea pentru care lucrează comisionarul, aceasta este scutită de controlul şi supravegherea operaţiilor. PĂRŢILE Ordonator- dominus negotii comitent- cel care vinde. Comisionar- (prin intermediar) banca. Comisionar- al doilea intermediar- agentul de schimb (curierul). Terţul cumpărător8 Comisionarul acţionează în nume propriu, dar pe socoteala ordonatorului (comitentului), tratând în numele acestuia, cf. regulilor mandatului. În relaţiile cu ordonatorul, comisionaru este un mandatar căruia nu îi incumbă nici o răspundere faţă de mandant, în cazul neexecutării contractului încheiat cu terţul, afară de situaţia în care, acesta şi-a asumat vreo astfel de răspundere prin contract. Între terţ şi comisionarul care a tratat în numele comitentului u există nici un raport juridic, decât dacă acesta a tratat în nume propriu (caz în care e menţionat expres în contractul cu terţul).

7 ST. D. Cărpenaru (2007), Drept comercial român, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, Bucureşti, p. 515 8 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 615

34

Condiţii de valabilitate Cei ce încheie un contract de comision trebuie să aibă în vedere condiţiile generale pentru

valabilitatea contractelor, precum şi cele cerute de art. 2043-2053 Noul Cod civil, care reglementează materia. Aceste condiţii capătă unele particularităţi specifice numai acestui contract. Astfel:

– contractul are la bază o împuternicire pe care comitentul o dă comisionarului ca să încheie anumite acte juridice, împuternicire ce stabileşte limitele în care poate acţiona comisionarul. Împuternicirea este un act unilateral, exprimă voinţa comitentului şi este numită procură.

Cu privire la împuternicire trebuie să existe întotdeauna o manifestare expresă de voinţă din partea comitentului. Această împuternicire nu poate fi dedusă dintr-o altă manifestare a părţilor. În caz contrar, dacă se îndeplineşte, tacit voinţa unei alte părţi, încheindu-se un act juridic, avem de a face cu un contract de mandat, deoarece mandatul poate fi şi tacit.

– comitentul trebuie să aibe capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le va încheia pe seama comisionarului. Fiind vorba de un act de comerţ, comitentul trebuie să fie capabil de a încheia acte de comerţ.

Comisionarul trebuie să aibe capacitatea de exerciţiu. Întrucât acţionează în nume propriu, dacă încheie acte juridice ca o profesiune obişnuită, el va dobândi calitatea de comerciant9. Dacă este comerciant, el are toate obligaţiile specifice.

Totodată, este obligat să ceară de la fiecare debitor câte un înscris pentru fiecare obligaţie şi, în caz de plată, să indice în registru ce creanţă s-a achitat. Dacă nu se fac aceste precizări, plata se va împărţi proporţional pentru toate creanţele10.

– obiectul acestui contract este tratarea de afaceri comerciale. Comisionarul îşi asumă o obligaţie de a face, fiind un prestator de servicii.

În practică comisionarii caută parteneri cu care face afaceri pe seama comitenţilor săi, în practică se întâlnesc şi alte varietăţi ale contractului de comision (contractul de consignaţie, contractul de expediţie în materie de transporturi etc)11. Efectele contractului

Contractul dă naştere unor obligaţii în sarcina comitentului şi comisionarului. Aceste obligaţii sunt guvernate de regulile mandatului.

Însă, îndeplinirea însărcinării primite presupune încheierea de către comisionar a unor acte juridice cu terţii. În aceste raporturi juridice comisionarul are o poziţie independentă.

În această schemă juridică comitentul nu are obligaţii faţă de terţi. Raportul juridic între comitent şi comisionar a) obligaţiile comisionarului

– să execute mandatul încredinţat de comitent. În limita împuternicirii primite comisionarul încheie acte juridice cu terţii şi face toate operaţiunile care duc la realizarea cerinţelor comitentului. Comisionarul trebuie să se conformeze întru-totul instrucţiunilor primite. De asemenea, trebuie să informeze pe comitent asupra modificării împrejurărilor avute în vedere

9 ST. D. Cărpenaru, (2007) op.cit., p. 516 10 ST. D. Cărpenaru, (2007) op.cit., p. 517 11 O. Căpăţână, Contractul de expediţie, în Revista de drept comercial nr. 3/1975, p. 7; nr. 4/1997, p. 5; nr. 6/1997, p. 5

35

la darea împuternicirii. Dacă comisionarul îşi depăşeşte împuternicirea, comitentul poate refuza operaţiunea făcută de comisionar.

Prevederea legii însă, nu exclude posibilitatea ca un comisionar să încheie afacerea în condiţii mai avantajoase decât cele precizate de comitent. Avantajele suplimentare obţinute se cuvin comitentului.

Comisionarul este îndreptăţit să primească de la comitent comisionul pentru operaţiunea îndeplinită. Acest comision i se cuvine şi în ipoteza în care a făcut actul cu sine însuşi.

– să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit. De aici rezultă sarcina de a informa pe comitent în legătură cu mersul operaţiunilor ce le face. În toate actele juridice făcute de comisionar, drepturile şi obligaţiile se nasc în persoana comitentului. Patrimoniul comitentului va fi afectat direct de operaţiunile încheiate de comisionar. Acest efect se explică prin natura juridică a contractului de comision. Comisionarul este un prestator de servicii şi-şi asumă o obligaţie de face, nu de a da. El încheie acte juridice în condiţiile împuternicirii primite pe seama comitentului. În acest context comisionarul va fi obligat să predea comitentului tot ce a primit de la terţ în baza contractului încheiat.

– să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui bun profesionist. Această diligenţă este apreciată in abstracto. Deci, comisionarul răspunde pentru cea mai uşoară culpă. b) obligaţiile comitentului

– să plătească remuneraţia–comisionul- cuvenită comisionarului. Sarcina de plată îi revine din momentul încheierii actelor cu terţii chiar dacă ele nu au fost executate12. Aceasta deoarece comisionarul şi-a îndeplinit obligaţia prin facerea contractului.

Câtimea remuneraţiei va fi stabilită de părţisub forma unei sume fixe sau a unui procent calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar.

– să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite. De asemenea, va plăti pagubele suferite de comisionar în îndeplinirea împuternicirii primite. Comisionarul are privilegiul, în realizarea acestei creanţe, asupra bunurilor comitentului (bunuri ce le deţine în executarea contractului de comision). Efectele executării contractului faţă de terţi

Între comitent şi terţ nu există raporturi juridice şi prin urmare comitentul nu are acţiune contra persoanelor cu care a contractat comisionarul. De asemenea, nici terţul nu are acţiune contra comitentului.

De aici deducem următoarele: – pentru neexecutarea contractului făcut de comisionar cu terţul nu răspunde

comisionarul, ci terţul. Acesta din urmă poate răspunde numai faţă de comisionar. – comisionarul este răspunzător faţă de comitent numai pentru nerespectarea obligaţiilor

sale de prestator de servicii. – comisionarul este obligat să-l acţioneze pe terţ dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile

faţă de comitent. Dacă nu promovează acţiunea, va plăti despăgubiri comitentului. Comisionarul poate ceda comitentului acţiunile sale contra terţului. – comisionarul va răspunde faţă de terţ dacă comitentul nu-şi îndeplineşte sarcinile

asumate prin contractul de comision. Asta, chiar dacă comisionarul nu are culpă (culpa aparţinând doar comitentului).

12 O. Căpăţână, Brânduşa Ştefănescu, (1987) Tratat de drept al comerţului internaţional, vol. II, p. 144

36

– comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentru neîndeplinirea obligaţiilor terţului în cazul în care în contractul de comision s-a stabilit o obligaţie del credere (de garanţie a solvabilităţii debitorului). Pentru o obligaţie de garanţie comisionarul trebuie să primească o remuneraţie specială numită proviziune. Dacă remuneraţia nu a fost stabilită şi părţile nu se înţeleg, ea va fi calculată de către instanţă.

Clauza del credere capătă caracterul unei garanţii asemănătoare fidejusiunii. Pentru creanţele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenţie asupra

bunurilor acestuia, aflate în detenţia sa. Comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul ne plătit13.

Încetarea contractului de comision. Acest contract va înceta ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii, renunţarea

la împuternicirea primită, moartea, interdicţia, insolvabilitatea sau falimentul comitentului ori a comisionarului. MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE COMISION Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ................................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în........................................., (localitatea) str. ................................. nr. ........., bloc .........., scară .........., etaj .........,apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul unic de înregistrare nr. ......, atribut fiscal .......... şi număr de ordine în registrul comerţului ........./........./............., contulnr. ............................... deschis la ........................, telefon ........................., fax ......................, reprezentată prin ............................., cu funcţia de ................., în calitate de comitent şi

1.2. S.C. .............................................................. S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ..........................................., (localitatea) str. ..................................... nr. .........., bloc ........., scară .........,etaj ....,apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul unic de înregistrare nr. ......, atribut fiscal ...... şi număr de ordine în registrul comerţului .........../.........../............, contul nr. ........................... deschis la .................., telefon ................, fax ....................., reprezentată prin .........................., cu funcţia de ................., în calitate de comisionar au convenit să încheie prezentul contract de comision cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie cumpărarea, de către comisionar, din împuternicirea comitentului, de la terţe persoane de pe piaţa ........................................................................ (ţara/ţările) mărfurile prevăzute în anexă2), încheind contracte de vânzare-cumpărare cu acestea. 2.2. Contractele de vânzare-cumpărare se vor încheia, ca pentru o afacere proprie, de către comisionar cu terţii, în numele său, dar pe seama comitentului, conform instrucţiunilor acestuia. 2.3. Comisionarul va asigura operaţiile de manipulare, încărcare-descărcare şi transport a 13 Art. 2053 Noul Cod civil.

37

mărfurilor de la terţul furnizor până la depozitul comitentului din ......................................................,(localitatea)str. .............................. nr. ................ judeţul/sectorul .................., încheindu-se proces-verbal de recepţie3). 2.4. Cheltuielile de manipulare, încărcare-descărcare şi transport aferente se suportă de comitent, în limitele unui tarif maxim de ............. LEI/EURO/USD pe tonă/km. III. TERMENUL CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ......................... (zile/luni/ani) începând cu data semnării acestuia. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Comitentul va achita comisionarului: a) contravaloarea mărfurilor primite în limitele de preţ din anexă, precum şi contra- valoarea operaţiilor de manipulare, încărcare-descărcare şi transport în condiţiile tarifului maxim prevăzut de prezentul contract, în termen de .......... zile de la recepţia mărfurilor; b) comisionul datorat în termenul prevăzut la lit. a) de mai sus. 4.2. Plata se va face din/în conturile menţionate în partea introductivă a prezentului contract. V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 5.1. Comitentul se obligă: a) să prezinte comisionarului cererile de import cu indicarea sortimentelor mărfurilor şi a caracteristicilor tehnice ale acestora, a calităţii şi cantităţii lor, precum şi a altor elemente necesare negocierilor cu partenerii externi, în vederea includerii acestor elemente în contractele pe care urmează să le încheie comisionarul cu aceştia; b) să examineze ofertele ce i-au fost transmise de comisionar şi să-şi definească opţiunea privind condiţiile tehnice şi de calitate, în maximum ....... zile de la primirea fiecărei oferte; c) să avizeze proiectele de contracte externe de vânzare-cumpărare şi să asigure sumele în lei/valută necesare pentru plata preţului mărfurilor şi acoperirea celorlalte cheltuieli care îi revin; d) să plătească direct taxele vamale; e) să efectueze recepţia mărfurilor; f) să-şi valorifice – dacă este cazul – dreptul la daune faţă de furnizorul extern şi de cărăuş. 5.2. Obligaţiile comisionarului sunt următoarele: a) să negocieze şi să încheie contractele de vânzare-cumpărare, să prezinte proiectele acestora spre avizare comitentului şi să participe la derularea lor; b) să dea instrucţiuni de transport, vămuire şi dirijare cărăuşului, privind modul de efectuare a transportului; c) să asigure mărfurile pe timpul transportului, dacă este cazul; d) să efectueze formele pentru plata preţului furnizorului extern; e) să acorde asistenţă comitentului, pentru soluţionarea eventualelor reclamaţii şi să apere drepturile comitentului în faţa organelor arbitrale. VI. PRIVILEGIUL COMISIONARULUI 6.1. Comisionarul beneficiază de privilegiul special prevăzut de art. 68, 378 şi 388 din Codul comercial. VII. GARANŢII4)

38

7.1. Mărfurile livrate de comisionar comitentului vor fi însoţite de certificate de garanţie sau de buletine de analiză conform standardelor internaţionale. 7.2. Comisionarul va asigura service-ul mărfurilor în termenul de garanţie şi al pieselor de schimb necesare, pe seama furnizorului. 7.3. Comisionarul va depune toate diligenţele necesare obţinerii de la furnizori ca termenele de livrare să coincidă sau să fie cât mai apropiate de termenele solicitate de comitent, în caz contar trebuind să se obţină acordul scris al acestuia. VIII. DREPTUL DE PROPRIETATE 8.1. Mărfurile vor fi recepţionate conform standardelor internaţionale şi clauzelor contractuale, iar în eventualitatea unor lipsuri cantitative sau/şi calitative, comisionarul va transmite, în timp util, toate documentele necesare comitentului în vederea întocmirii şi transmiterii reclamaţiilor către cărăuş sau/şi partener, după caz. 8.2. Mărfurile vor deveni proprietatea comitentului din momentul semnării procesului-verbal de predare-primire, întocmit la preluarea lor în vamă. IX. CESIUNEA CONTRACTULUI 9.1. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent. 9.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de .... zile de la primirea cererii, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. X. FORŢA MAJORĂ 10.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 10.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 10.3. Dacă în termen de ................................... (zile, ore)de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. XI. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 11.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 11.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 11.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 11.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

39

XII. CLAUZA PENALĂ 12.1. În cazul în care una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de prezentul contract sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părţi daune-interese. 12.2. Pentru neplata la timp a comisionului, comitentul datorează o penalizare de .............% pe zi de întârziere calculată asupra sumei neachitate. XIII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 13.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 13.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 13.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XIV. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 14.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitral/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi: a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract; b) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acor- dul celeilalte părţi; c) este declarată în stare de incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract; d) alte cauze prevăzute de lege. 14.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ..... zile înainte de data la care cauza de încetare urmează să-şi producă efectele. 14.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante. XV. CLAUZE FINALE 15.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 15.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară şi ulterioară încheierii lui. 15.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ........... exemplare, din care.......... .

40

COMITENT COMISIONAR Note 1. Nota 1 o puteti gasi in volumul tiparit “Contractele Mileniului III - 142 modele de acte civile

şi comerciale”. 2. În anexă se prevăd mărfurile care urmează a fi cumpărate, originea lor, cantitatea, calitatea şi limita maximă a preţurilor acestora, termenele de livrare, cerinţele privind ambalarea, marcarea, etichetarea, timbrarea ş.a. 3. Din comisia de recepţie vor face parte reprezentanţi ai comitentului şi ai comisionarului. 4. Capitol opţional – pentru mărfurile care impun asemenea clauze.

41

CURS 8. Contractul de distribuţie exclusivă

Reglementare În legislaţia romană contractul de distribuţie exclusivă cunoaşte doar o reglementare

generală, prin regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr.21/1996 în cazul înţelegerilor verticale, publicat în M. Of. nr. 374 din 29 aprilie 2004 în care se defineşte sistemul de distribuţie selectivă.

Contractul de distribuţie exclusivă în sine, a cunoscut o primă reglementare proprie printr-o decizie a Curţii de Casaţie a Franţei- FCA 03 noiembrie 1982, Bull CRAM nr 258, Nina Ricci.

Definiţie Contractul de distribuţie exclusivă este acel contract prin care o parte, denumită producător/vânzător, se obligă să vândă mărfurile sale unei alte părţi, denumită distribuitor, care, la rândul său, le poate vinde numai în limitele unui anumit teritoriu prestabilit, în schimbul unui preţ14. PĂRŢILE Producător/Vânzător- partea care îşi vinde mărfurile unui distribuitor spre a le revinde în limitele unui teritoriu prestabilit. Distribuitor- partea care cumpărăr mărfuri de la producător/vânzător şi le vinde în limitele unui teritoriu prestabilit.

Producătorul îşi poate alege astfel distribuitorii astfel încât să menţină renumelemărcii sale, iar distribuţia să se realizeze în cele mai bune condiţii, distribuitoriinebeneficiind de vreo formă de exclusivitate. Distribuţia selectivă priveşte în principalproduse de lux, de prestigiu sau de marcă, cum sunt parfumurile sau produsele deînaltă tehnologie sau cele care prezintă un anumit grad de originalitate. Precum la distribuţia exclusivă, dar într-o proporţie mai redusă, acest tip de contract poate aduce atingere liberei concurenţe, pentru că limitează numărul de vânzătorii şi nu favorizează reducerea preţului15. Trăsături

- este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare succesivă; - este un contract de dependentă, în care furnizorul are o poziţie de preeminenţă faţă de

distribuitor, putându-i impune anumite obligaţii, fără ca acesta din urmă săle poată negocia.

- este un contract de integrare, permite dezvoltarea reţelelor de distribuţie şicolaborarea dintre distribuitorii aparţinând aceleiaşi reţele

- cuprinde frecvent clauză de exclusivitate, de regulă cu caracter reciproc, precum şi asumarea de către distribuitor a anumitor obligaţii privind volumul minim comercializat, servicii post-vanzare, etc;

14 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 622 15 Adrian Ţuţuianu, Livia Mocanu, Rada Postolache ş.a.(2000), Contracte comerciale speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p. 90.

42

- de regulă, se încheie pe durată nedeterminată, ambele părţi având posibilitatea de denunţare a contractului în orice moment, cu respectarea condiţiilor ţinând de preaviz şi cu bună credinţă;

- este un contract consensual, dar de regulă se încheie în formă scrisă; ASPECTE PRIVIND DISTRIBUŢIA

Distribuţia reprezintă o activitate comercială organizată şi complexă, care presupune funcţionarea în temeiul unor dispoziţii legale şi al unor uzanţe comerciale. Astfel în ţările cu economie de piaţă dezvoltată, distribuţia mărfurilor şi serviciilor se prezintă ca un sistem modern de organizare a comercializării acestora, sub forma distribuţiei comerciale.

În plan juridic, distribuţia se concretizează în raporturile juridice dintre producător şi distribuitor, dintre distribuitori şi dintre distribuitor şi consumatori.

Distribuţia se realizează în cele mai multe cazuri sub forma unor reţele de distribuitori, care contractează cu furnizorul sau iniţiatorul reţelei. Reţeaua reprezintă aceea creaţie economico-politică a iniţiatorului, a cărui voinţa este în acord cu voinţeletuturor distribuitorilor integraţi, ceea ce presupune convergenţa intereselor celor implicaţi. Reţelele de distribuţie s-au dezvoltat considerabil din momentul în carecomercianţii au înţeles că este mai important procesul de vânzare decât cel de producţie.

Integrarea comercială este un fenomen care cunoaşte noi dimensiuni datoritătendinţei de generalizare a distribuţiei în reţea; limitată iniţial la produse de lux sau de înaltă tehnologie, precum domeniul cinematografic, astăzi distribuţia în reţea priveştetoate sectoarele activităţii comerciale, cum ar fi, de exemplu, industria automobilelor sau a produselor de uz casnic.

Conceptul de distribuţie în sens juridic care nu este însă clar determinat nici în legislaţie, nici în doctrină. Orientarea jurisprudenţei franceze este de a analizaliceitatea reţelei de distribuţie în funcţie de caracterul licit sau ilicit al contractelor încheiate între furnizor şi distribuitori.

În ceea ce priveşte înţelegerile verticale, Regulamentul Consiliului Concurenţei din24.05.2002 arată că acestea reprezintă orice acord sau practică concertată convenităîntre doi sau mai mulţi agenţi economici- fiecare operând, în scopul îndepliniriiacordului respectiv, la niveluri diferite ale lanţului de producţie-distribuţie- referitoare la condiţiile în care părţile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.În această categorie se includ şi acorduri de genul distribuţiei exclusive, distribuţieiselective, francizei. Se porneşte de la prezumţia că atunci când furnizorul deţine pe opiaţă relevantă o cotă care nu depăşeşte 30%, înţelegerile verticale care nu conţinrestricţii cu efecte anticoncurenţiale (cum ar fi impunerea preţului minim şi maxim devânzare de către furnizor, obligaţia de neconcurenţă pe durată nedeterminată sau pe odurată mai mare de 5 ani, obligaţia directă sau indirectă impusă distribuitorilor selectivisă nu vândă produsele unor anumiţi furnizori concurenţi) pot avea efecte benefice,precum ameliorarea producţiei şi distribuţiei. În cazul unei cote mai mari de 30%, se consideră în general că avantajele nu pot compensa efectul anticoncurential16.

Contractul de distribuţie exclusivă este aşadar, contractul prin care producătorul îl recunoaşte pe distribuitor drept singurul cu drept de vânzare a produselor contractuale în cadrul teritoriului stabilit în contract. Furnizorul, care printr-un contract încheiat în interes comun, pune la dispoziţia distribuitorului denumirea comercială, marca şi sigla, solicitându-i angajament de exclusivitate, trebuie ca, înainte de încheierea contractului, să comunice distribuitorului informaţii adevărate, care să-i permită acestuia să se angajeze în cunoştinţă de cauză. Pentru a fi legală, stipularea de exclusivitate trebuie să îndeplinească două condiţii: 16 Şerban Diaconescu, (2010), Contractul-cadru de distribuţie comercială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, p. 267

43

a) să fie delimitată sau delimitabilă în privinţa teritoriului dar şi limitată în timp; b) distribuitorul trebuie să se oblige că se aprovizionează exclusiv de la un furnizor dat. Exclusivitatea de cumpărare trebuie stipulată fără echivoc. Se recomandă stabilirea

cantităţii de produse de cumpărat. Distribuitorul nu încalcă clauza de exclusivitate a contractului de aprovizionare atunci când, de exemplu, este în imposibilitatea de a se aproviziona din cauza refuzului de livrare primit de la mandatarul furnizorului.

Fiind vorba de durată, exclusivitatea trebuie limitată la zece ani, atunci cand cumpărătorul, cesionar sau locator al bunurilor mobile, se angajează faţă de vânzător, cedent sau cel care închiriază, să nu facă uz de obiecte asemănătoare sau complementare provenind de la un alt furnizor17.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE DISTRIBUŢIE EXCLUSIVĂ Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ........................................ (denumirea şi forma societăţii) cu sediul în ................................... (localitatea), str. ....................... nr....................,ţara ........................... înregistrată în ........................................................(entitatea corespunzătoare ţării respective)sub nr. ............................................, din ................................, având contul nr. ...................... deschis la ................., telefon ............................., fax .................................., reprezentată prin................................................ (numele şi prenumele), cu funcţia de .................................. în calitate de producător/vânzător şi 1.2. S.C. ................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ........................................., str. ........................... nr. ............, bloc .............., scara ..........., etaj ..........,(localitatea)apartament .........., judeţul/sectorul ..................................., având codul unic de înregistrare nr. .................., atribuit fiscal ....................... şi nr. de ordine în registrul comerţului .........../........./........., contul nr. .............. deschis la ................., telefon ................., fax ................, reprezentată prin ......................, cu funcţia de ....................., în calitate de distribuitor au convenit să încheie prezentul contract de distribuţie exclusivă, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Producerea şi/sau vânzarea de către producător/vânzător a mărfurilor prevăzute în anexă, acordând distribuitorului exclusivitatea desfacerii acestora în interiorul teritoriului prevăzut de prezentul contract, în afară de cazul în care producătorul/vânzătorul nu-şi dă acordul scris să le revândă şi în afara lui. 2.2. Prin „teritoriu“, în sensul prezentului contract, se înţelege aria geografică situată în .............................. şi cuprinsă în următoarele coordonate: ................................................. . 2.3. În scopul prevăzut la pct. 2.1. producătorul/vânzătorul este obligat să furnizeze dis- tribuitorului mărfurile din anexa sus-menţionată, în condiţii de continuitate pe întreaga 17 Articol online despre contractele de distribuţie- http://e-juridic.manager.ro

44

durată a prezentului contract. 2.4. Producătorul/vânzătorul se obligă ca, pentru mărfurile nominalizate în anexa mai sus menţionată să nu încheie contract de distribuţie exclusivă cu nici un alt distribuitor până la expirarea duratei prezentului contract. 2.5. Producătorul/vânzătorul şi distribuitorul se obligă să-şi comunice reciproc orice cerere de ofertă sau comandă provenită de la terţi aflaţi în teritoriu, astfel cum a fost stabilit la pct. 2.2. 2.6. Distribuitorul vinde mărfurile pe cont propriu şi se obligă să depună toate diligenţele în vederea creşterii cererii şi a segmentului de piaţă de pe teritoriul său. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Durata prezentului contract este de ................ (luni, ani) începând cu data semnării lui. 3.2. Părţile pot conveni prelungirea duratei prezentului contract prin act adiţional. IV. CANTITĂŢI MINIME DE MĂRFURI 4.1. Distribuitorul se obligă ca, pe toată durata contractului, să cumpere de la producător/vânzător în tranşe săptămânale/lunare/trimestriale/semestriale un contingent minim de mărfuri prevăzut, pe sortimente, în anexă. 4.2. În cazul în care mărfurile nu se vând ori sunt lent vandabile, părţile pot conveni prin act adiţional la reducerea contingentului de mărfuri. 4.3. Dacă şi după reducerea convenită a contingentului de mărfuri acestea nu se vând ori sunt lent vandabile, producătorul/vânzătorul are dreptul să rezilieze prezentul contract cu condiţia notificării prealabile a distribuitorului şi acordarea unui preaviz de minimum ........... zile, cu condiţia să cumpere de la distribuitor toate mărfurile rămase în stoc, la preţul prevăzut în anexă. V. TRANSPORTUL MĂRFURILOR 5.1. Transportul mărfurilor se va efectua pe calea ferată/fluvială/maritimă/aeriană/cu mijloace de transport auto (sau combinat, în funcţie de poziţia geografică a producătorului/vânzătorului faţă de distribuitor) cu următoarele mijloace de transport: ...................................................................................................................................... în sistem vrac/containere/alte ambalaje, utilizându-se şi casele tranzitorii de expediţie ................................................................................................................ mijloacele de transport fiind puse la dispoziţie de ................................ VI. PREŢUL CONTRACTULUI 6.1. Preţurile mărfurilor livrate de producător/vânzător sunt cele din anexă şi sunt franco-depozitul producătorului (vânzătorului)/distribuitorului şi includ: accize, taxe vamale, T.V.A., cheltuielile de expediere, manipulare, încărcare/descărcare şi transport – după caz. 6.2. Preţurile pot fi modificate numai prin acordul prealabil, dat în scris, de către părţi care au obligaţia să notifice, în prealabil, acest fapt cu cel puţin ...... zile înainte. 6.3. Distribuitorul se obligă să achite producătorului/vânzătorului preţul mărfurilor cumpărate, după cum urmează:

Sortimentele Termen de plată

Locul plăţii Modalităţi de plată

45

6.4. Revânzarea mărfurilor de către distribuitor se va face în limita maximă a preţurilor prevăzute în anexă, acesta având dreptul să practice un adaos comercial/rabat comercial de .....%. VII. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE 7.1. Producătorul/vânzătorul se obligă: a) să pună la dispoziţia distribuitorului, în mod gratuit: cataloage, prospecte, mostre şi alte materiale publicitare în scopul promovării mărfurilor; b) să restituie distribuitorului cheltuielile ocazionate de service-ul asigurat pentru mărfurile care fac obiectul prezentului contract; c) să livreze mărfurile comandate de distribuitor în cantităţile, la calitatea şi termenele stabilite de părţi; d) să remită distribuitorului documentaţia de desfacere a mărfurilor (informaţiile economice, tehnice etc.); e) să asigure, pe cheltuiala distribuitorului, specialişti pentru instruirea personalului acestuia pentru activităţile de vânzare, service etc.; f) să comunice distribuitorului lista cu materialele, instrumentele, consumabilele, piesele de schimb, subansamblurile ş.a. necesare ativităţii de service; g) să transporte şi să expedieze mărfurile în conformitate cu Regulile „INCOTERMS“ în vigoare; h) să garanteze mărfurile vândute, termenele de garanţie fiind prevăzute în anexă. 7.2. Obligaţiile distribuitorului sunt următoarele: a) să cumpere mărfurile în sortimentele minime şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract şi să le desfacă, prin revânzare, în nume şi pe cont propriu; b) să nu acţioneze în numele producătorului/vânzătorului şi să nu creeze obligaţii în sarcina acestuia; c) să transmită vânzătorului, în termen de ..... zile de la încheierea fiecărei luni, graficul reprezentând volumul vânzărilor, stocul de mărfuri, necesarul de aprovizionat etc.; d) să asigure, în teritoriul său de responsabilitate, pe cheltuiala sa, reclama/publicitatea mărfurilor cumpărate de la producător/vânzător; e) să participe, pe cheltuiala sa, la târgurile şi expoziţiile ce se organizează în teritoriul de responsabilitate, în scopul promovării mărfurilor producătorului/vânzătorului; f) să ia măsuri de asigurare a cumpărătorului cu service-ul gratuit pentru mărfurile cumpărate; g) să plătească producătorului/vânzătorului contravaloarea mărfurilor cumpărate. VIII. CLAUZA DE NECONCURENŢĂ 8.1. Distribuitorul se obligă să nu reprezinte, să nu producă sau să nu vândă mărfuri identice sau/şi similare cu cele care fac obiectul prezentului contract. 8.2. În mod excepţional, distribuitorul poate să acţioneze în interesul unui alt producător/vânzător, dar numai după ce a primit acordul dat în prealabil, în scris, din partea producătorului/vânzătorului, parte a prezentului contract. IX. RECLAMAŢII 9.1. Dacă după preluarea mărfurilor, distribuitorul constată lipsuri cantitative şi calitative, vicii ascunse sau alte cauze generate de culpa producătorului/vânzătorului, are dreptul să reclame defecţiunile constatate.

46

9.2. Reclamaţia se face în scris în termen de ..... zile de la constatare. 9.3. Mărfurile care fac obiectul reclamaţiei vor fi păstrate în depozitul distribuitorului pe o perioadă de ..... zile de la constatare sau până la stabilirea modului de stingere a acesteia, decizie care se ia în scris şi se semnează de ambele părţi contractante. 9.4. Părţile contractante vor conveni, în scris, dacă reclamaţia va afecta sau nu continuitatea livrării mărfurilor. X. DREPTURILE DISTRIBUITORULUI PE TOATĂ DURATA CONTRACTULUI 10.1. Producătorul/vânzătorul transmite distribuitorului dreptul de folosinţă, pe toată durata con- tractului, a următoarelor mărci de comerţ/fabrică:

a) ...................................................................................................................... b) ...................................................................................................................... etc.

Mărcile prevăzute la alineatul precedent sunt şi rămân proprietatea exclusivă a producătorului/vânzătorului. Dreptul de folosinţă prevăzut la alineatele precedente nu va mai fi în vigoare imediat ce încetează prezentul contract. Distribuitorul va folosi aceste mărci exclusiv pentru mărfurile care fac obiectul prezentului contract şi numai pentru reclamă/publicitate, expoziţii. 10.2. Distribuitorul nu dobândeşte nici un drept de proprietate industrială cu privire la aceste mărfuri. 10.3. În cazul violării, pe teritoriul stabilit de prezentul contract, a dreptului de proprietate indus- trială aparţinând unor terţe persoane, datorate desfacerii mărfurilor de către distribuitor, răspunderea revine producătorului/vânzătorului, care va proceda la despăgubirea dis- tribuitorului pentru pierderile suferite. XI. CESIUNEA CONTRACTULUI 11.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent. 11.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de către cesionar în termen de ........... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. XII. CLAUZA PENALĂ 12.1. În cazul în care una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească daune-interese. XIII. FORŢA MAJORĂ 13.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 13.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ................................ (zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 13.3. Dacă în termen de ........................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca

47

vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. XIV. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 14.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 14.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 14.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 14.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XV. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE 15.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angaja- mentului anexă. XVI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 16.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 16.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 16.1. în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XVII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 17.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitrar/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:

a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract; b) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul prealabil, dat în scris de către cealaltă parte; c) este declarată în stare de incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract; d) alte cauze prevăzute de lege.

17.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ......... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele. 17.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente

48

între părţile contractante. XVIII. CLAUZE FINALE 18.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 18.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 18.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ..... exemplare, din care ..................

PRODUCĂTOR/VÂNZĂTOR DISTRIBUITOR

Anexa nr. ............

la contractul nr. ............. din ..............

Angajament Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a fost încheiat între .................................................................................................... şi .............................................................. şi este conex contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ...................................... din ......................................... la ....................................................... . I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ...................................................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii: a) ...................................................................................................................................................... b) ....................................................................................................................................................... c) ..................................................................................................................................................... etc. 3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis- poziţie: a) ...................................................................................................................................................... b) ...................................................................................................................................................... c) ............................................................................................................................................. etc. II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR {I DOCUMENTELOR 4. ....................................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai per- soanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în sus-menţionatul contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi do- cumentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ................................. aprobă, în

49

scris, această posibilitate. 6. ......................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de .................... începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris, celeilalte părţi, încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............................. înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI îN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri astfel: ................................................................................................................................................ 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii: a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la ....................................................................................................................................................... b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfi- denţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta; d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii lor; e) dacă .......................................................................... a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţiile sau documentele respective. V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ...................................... în ....... exemplare, din care .................................................................. .

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

50

CURS 9. Contractul de consulting-engineering

Reglementare Prezentul contract este reglementat de normele de drept comercial internaţional, neavând

o reglementare exlusivă în dreptul nostru. Definiţie

Contractul de consulting-engineering este contractul prin care o parte, denumită prestator, se obligă faţă de cealaltă parte, de numită client/beneficiar, să presteze în beneficiul acesteia, în schimbul unei remuneraţii, o activitate de consulting-engineering, constând din cordarea de consultaţii tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial social, sportiv, etc. şi execuţia acestuia18. ASPECTE GENERALE Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea consultanţei şi asistenţei de specialitate de către specialişti cu experienţă pentru realizarea unor obiective industriale având parametri funcţionali de eficienţă economică maximă. De asemenea, poate avea ca obiect şi un import sau export de instalaţii, maşini şi utilaje, complexe care comportă mai multe operaţii precum:

– Efectuarea de studii preliminare – Asigurarea materiilor prime, a materialelor şi utilităţilor (de regulă, în sarcina clientului) – Executarea de construcţii civile (industriale- de regulă, în sarcina clientului) – Livrarea echipamentelor (utilaje, piese de schimb, aparate de măsură, etc.) – Furnizarea procedeelor tehnologice, a licenţelor, a documentaţiei tehnice – Asigurarea asistenţei tehnie de către furnizor pentru lucrările de montaj – Punerea în funcţiune a instalaţiei, efetuarea probelor de funcţionare şi recepţia ei – Asigurarea, cf. voinţei părţilor, a asistenţei în domeniu marketingului.

PĂRŢILE Prestator- Partea care se obligă să prestee în schimbul unei remuneraţii o activitate de consulting-engineering. Client/beneficiar- Partea în beneficiul căreia prestatorul se obligă să presteze activitatea de consulting-engineering. Obligaţiile părţilor19:

- Prestatorul: Efectuarea de studii ale instalaţiei Furnizarea documentaţiei, planurilor de ansamblu şi de detaliu, planurilor de

execuţie Conducerea realizării instalaţiei sau prestarea asistenţei tehnice necesare Executarea de lucrări Furnizarea de licenţă, brevete know-how, materiale Păstrarea secretului operaţiunilor realizate şi a rezultatelor obţinute, asupra

datelor, informaţiilor şi documentelor primite de la beneficiar.

18 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 631 19 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 632

51

- Clientul/beneficiarul: Plata preţului potrivit convenţiei părţilor Suportarea cheltuielilor de executare a lucrărilor şi de adaptare a lor la eventualele

necesităţi apărute pe parcurs Eventuala punere la dispoziţie a terenului Procurarea autorizaţiilor şi avizelor necesare.

Garanţii

Prestatorul are obbligaţia de a face completările care trebuie sau care pot fi aduse echipamentelor pentru asigurarea bunei funcţionări a instalaţiei- perioada se determină altfel încât să se realizeze parametrii necesari.

Prestatorul are obligaţia ca în perioada de timp stabilită să remedieze eventualele defecţiuni ivite- de concepţie şi de execuţie) precum şi pentru protejarea clie tului împotriva eventualelor pretenţii formulate de terţi privind utilizarea tehnologiei20. Trăsături

Contractul de consulting-engineering are următoarele trăsături juridice: 1) este un contract bilateral (sinalagmatic- cu prestaţii reciprroce), comutativ, consensual, oneros, cu executare succesivă; 2) este un contract nenumit, complex, cu un conţinut variabil în raport de voinţa părţilor; 3) are caracter intuitu personae, pentru că obligaţiile ce rezultă din acest contract urmează să fie executate personal de furnizorul de engineering, dar părţile pot deroga de la această regulă mai ales în cazul prestaţiilor care depăşesc limitele unei operaţii de consulting-engineering şi deci, pot fi cesionate unei alte firme în condiţiile stabilite de părţi. In toate cazurile, firma de engineering rămâne singura răspunzătoare de executarea în mod corespunzător a contractului;

Aşadar, contractul de consulting-engineering este un complex de operaţiuni, prealabile sau concomitente, de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv. Operaţiunile de consulting-engineering se îndeplinesc astfel cum am arătat mai sus, în cadrul a două faze principale: faza de studii, ce include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, şi faza de executare, ce cuprinde realizarea sau punerea în stare de serviciu a unui obiectiv.

În contractul la cheie, furnizorul livrează un anumit obiectiv în stare de funcţionare, iar clientul plăteşte preţul forfetar (stabilit din timp) prestabilit. Contractul la cheie cuprinde mai multe contracte şi anume: un contract de vânzare-cumpărare, un contract de licenţă, un contract de locaţie de servicii, un contract de împrumut pentru creditul acordat de vânzător.

Contractele separate se încheie pentru fiecare operaţiune. Contractele combinate implică un furnizor general care răspunde de realizarea

obiectivului industrial, cu excepţia construcţiilor civile, care se efectuează de către client. Obiectul contractului de consulting-engineering îl formează operaţiunile prestate, de la simple consultaţii până la realizarea unor proiecte sau obiective21.

20 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 631 21 Articol online despre consulting-engineering, https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-international/contracte-moderne-si-complexe/

52

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE CONSULTING-ENGINEERING Încheiat astăzi .................. la ......................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE1) 1.1. S.C. ....................................................................................................,(denumirea şi forma societăţii, potrivit legislaţiei ţării de origine) cu sediul social în ........................................, str. ....................................... nr. .........., înmatriculată în............................................ (localitatea şi ţara), Registrul comerţului din .................................................. sub nr. ..................................., având contul.....................nr. .......................................... deschis la ..............................., telefon ........................., fax ............................, reprezentată prin .............................................., (numele şi prenumele reprezen- tantului/reprezentanţilor) cu funcţia de .............................., (se indică pentru fiecare în parte) în calitate de prestator şi 1.2. S.C. ..................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ..................................., str. .................................... nr. ........, bloc ............, scară ........, etaj .........,(localitatea) apartament .............., judeţul/sectorul .............................., având codul unic de înregistrare nr. ..............., atribut fiscal ........................ şi număr de ordine în registrul comerţului ........../......../........., contul nr. ........................... deschis la ........................, telefon ............................., fax ........................., reprezentată prin ................................, cu funcţia de ...................., în calitate de client au convenit să încheie prezentul contract de consulting-engineering, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Prezentul contract are ca obiect realizarea obiectivului: .............................................................. .(denumirea) 2.2. Obiectivul menţionat la pct. 2.1 va fi amplasat în .............................. str. ..........................(localitatea)nr. ................... judeţul/sectorul2) ................................................. III. TERMENUL CONTRACTULUI 3.1. Obiectivul menţionat la pct. 2.1. şi 2.2. se va realiza în termen de ........................... (luni, ani) începând cu data încheierii şi semnării prezentului contract. 3.2. Termenul de mai sus poate fi prelungit, cu acordul părţilor, prin act adiţional, cu cel puţin .................. (zile, luni) înainte de expirarea lui. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Preţul întregii lucrări de realizare a obiectivului este de ........................ reprezentând3): a) ...........................................................................................................................; b)...........................................................................................................................; c) ............................................................................................................................... . etc. 4.2. Clientul va suporta, de asemenea, şi cheltuielile implicate de adaptarea lucrărilor la eventualele necesităţi apărute pe parcurs cum sunt: ............................................................................................................................................................

53

4.3. Plata preţului se va efectua astfel: a) un avans de ...................% din valoarea lucrării; b) plăţi periodice, astfel:....................................................................................................... 4.4. Plata se va efectua în contul prestatorului pe baza situaţiilor de lucrări, deconturilor etc. în contul prestatorului indicat în partea introductivă a prezentului contract. V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR4) 5.1. Prestatorul are următoarele obligaţii: a) să efectueze studiile preliminare necesare – de bază şi de detaliu – realizării obiectivului contractat în termen de ........................ de la semnarea prezentului contract; b) să întocmească proiectele de ansamblu şi de detaliu, precum şi a celor de execuţie ale obiectivului în termen de .................. de la prezentarea şi acceptarea studiilor preliminare; c) să prezinte documentaţia prevăzută la lit. a) şi b) în limba ......................, prestatorul având dreptul de proprietate şi după predarea ei clientului; d) să livreze echipamentele (maşini, utilaje, piese de schimb, aparate de măsură şi control etc.) la termenele stabilite în proiectele de execuţie; e) să furnizeze clientului procedeele tehnologice, licenţele (brevetele) necesare realizării obiectivului; f) să acorde consultanţă şi/sau să asigure asistenţa tehnică în coordonarea activităţii diferiţilor antreprenori care efectuează lucrări de construcţii-montaj; g) să pună în funcţiune instalaţiile aferente, să efectueze probele de funcţionare şi să supună recepţiei clientului obiectivul respectiv, predându-l „la cheie“; h) să asigure asistenţa necesară în domeniul marketing-ului. 5.2. Obligaţiile clientului sunt următoarele: a) să pună la dispoziţia prestatorului datele, informaţiile şi documentele necesare elaborării documentaţiei aferente realizării obiectivului ce urmează a se realiza; b) să asigure spaţiile necesare şi accesul personalului prestatorului la acestea; c) să pună la dispoziţia prestatorului terenul necesar realizării investiţiei; d) să folosească documentaţia elaborată de prestator numai în scopul pentru care a fost realizată şi să nu o înstrăineze; e) să plătească prestatorului preţul în conformitate cu prevederile pct. 4.1 – 4.4. VI. GARANŢII 6.1. Termenul de garanţie acordat de prestator clientului este de ........................... (zile, luni, ani) de la data predării „la cheie“ a obiectivului. 6.2. Prestatorul asigură clientului, pe perioada de garanţie, următoarele: a) pentru completările ce trebuie aduse echipamentelor în vederea asigurării bunei funcţionări a obiectivului şi atingerea parametrilor conveniţi: ................................................ ; b) pentru eventualele defecţiuni de concepţie şi execuţie: .................................. ; c) împotriva eventualelor pretenţii formulate de terţi cu privire la utilizarea pro- cedeelor tehnologice folosite. VII. RĂSPUNDERI 7.1. Prezentul contract serveşte interesul comun al ambelor părţi şi le obligă să execute întocmai, la termenele stabilite şi de bună-credinţă, clauzele acestuia. 7.2. în cadrul obligaţiilor ce le revin din prezentul contract, părţile se obligă ca, periodic, să se

54

informeze reciproc cu privire la derularea lucrărilor la obiectivul respectiv şi să urmărească încadrarea lor în graficele de execuţie. VIII. FORŢA MAJORĂ 8.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 8.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de .................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 8.3. Dacă, în termen de ....................(zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. IX. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 9.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 9.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 9.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare dupăn cea în care a fost expediată. 9.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. X. CLAUZA PENALĂ 10.1. Prestatorul datorează clientului: a) penalităţi de .... % pe .......... (zi, lună) din valoarea echipamentelor şi materialelor livrate cu întârziere; b) daune-interese compensatorii pentru:

– neîntocmirea la termen a documentaţiei necesare realizării obiectivului care face obiectul prezentului contract; – decalarea recepţiei finale a obiectivului.

Daunele-interese compensatorii se limitează numai la daunele directe pe care clientul era în măsură să le prevadă la încheierea contractului. 10.2. Clientul se obligă la plata de penalităţi de întârziere de ......% pe zi pentru neplata preţului la termenele stabilite în prezentul contract. XI. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE 11.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angajamentului anexa nr. ......... la acesta. XII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

55

12.1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezul- tate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate ex aequo et bono5) de către reprezentanţii lor. 12.2. În cazul în care rezolvarea eventualelor litigii nu este posibilă ex aequo et bono, ele se vor soluţiona de6) ........................................................................................ . XIII. CLAUZE FINALE 13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 13.2. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi: a) nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale asumate, şi anume:

– .............................................................................................................; – ............................................................................................................................; – ................................................................................................................; etc.

sau a) încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract;

sau a) în termen de ......... zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce-i revin; b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare judiciară (faliment) înainte de începerea executării clauzelor prezentului contract; c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părţi. 13.3. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi cu cel puţin ......... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele. 13.4. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante. 13.5. Prevederile pct. 13.1. – 13.4. nu înlătură răspunderea părţii care, în mod culpabil, a cauzat încetarea contractului. 13.6. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 13.7. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ............. exemplare, în limba .........../în lim- bile ................ ambele având aceeaşi forţă juridică din care: .......................... .

PRESTATOR CLIENT

Anexa nr. ........................ la contractul nr. ................ din ..................

56

Angajament Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a fost încheiat între ............................ şi ............................... şi este conex contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ............................ din .................................... la ........................... . I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:

a) ..................................................................................................................... b) ...................................................................................................................... c) ................................................................................................................. etc.

3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis- poziţie:

a) ......................................................................................................................... b) ...................................................................................................................... c) ........................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR 4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori docu- mente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris, această posibilitate. 6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de .................. începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri ast- fel: .............................................................................................................................. 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii: a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la ..................................................; b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfi- denţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta;

57

d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii lor; e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, infor- maţiile sau documentele respective. V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi .................................................... în .................exemplare, din care ............................................................................................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note 1. Dacă prestatorul este de naţionalitate română, datele de identificare a părţilor rămân aceleaşi, schimbându-se doar „calitatea“ lor. 2. Se indică amplasamentul, dacă acesta nu se află într-o localitate. 3. Preţul contractului poate fi stabilit fie pentru întreaga lucrare, fie pentru fiecare natură de prestaţii. El poate fi forfetar sau procentual în raport de valoarea întregii investiţii determinată la încheierea contractului, ori În funcţie de cheltuielile efectuate, potrivit sistemului de lucru „în regie“. 4. Părţile îşi selectează obligaţiile în raport de felul contractului – de consulting, de consulting-engineering etc. 5. „Din echitate şi bunătate“ 22 sau „Ex aequo et bono, non ex callido versutoque iure rem

iudicari oportere“ („Un lucru trebuie să fie judecat potrivit dreptului de echitate şi bunătate, nu după un drept viclean şi făţarnic“) sau: „Din ceea ce este just şi bun, cum este bine şi echitabil“. 6. Se indică tribunalul arbitral al ţării pentru care s-a căzut de comun acord de părţi.

22 A se vedea Felicia Ştef, (1995) Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Oscar Print, Bucureşti, p. 78; Ştefan Cucu, (1989) Dicţionar explicativ de drept român – Termeni, principii şi expresii juridice latineşti, Editura M. Duţescu, Bucureşti, p. 80

58

CURS 10. Contractul de franciză (franchising)

Reglementare Contractul de franciză are sediul juridic în OG nr.52/1997

privind regimul juridic al francizei, cu modificările şi completările ulterioare. Definiţia şi dezvoltarea francizei Regruparea oamenilor care se unesc pentru a pune în comun competenţa lor şi îşi unesc forţele într-un scop comun constituie principiul din care s-a născut franciza. Prin operaţii de franciză, la fel ca în cazul societăţilor de capitulari, pot fi atrase în afaceri potenţiale economice de valori diferite, unele foarte mici şi care, prin ele însele fără încadrarea în disciplina pe care o presupune franciza, nu au sorţi de izbândă. Prin acorduri de franciză sunt atrase şi puse în valoare capitalurile noilor întreprinzători, se obţine fără eforturi investiţionale ridicate din partea francizorului, accesul pe alte pieţe, se asigură reţelei de franciză nu doar o clientelă constantă, ci şi creşterea acesteia fără cheltuieli mari de publicitate, se asigură prin eficacitate, constanţa preţurilor, se reduc riscurile inerente oricărui nou început, se asigură comerţului durabilitate şi stabilitate. În una dintre primele abordări ale francizei în doctrina nostră s-a arătat faptul că: „ contractul de franciză este o varietate recentă şi foarte răspândită a contractului de concesiune şi reprezintă concesiunea unei mărci (de produse sau servicii) la care se adaugă concesiunea ansamblului de metode şi mijloace apte să asigure exploatarea şi gestiunea cât şi cele mai bune condiţii de rentabilitate”23. Acelaşi autor arăta că „franciza reprezintă un instrument juridic ce împrumută caracterele unui contract de vânzare-cumpărare cu monopol, ale unui contract de licenţă, ale unui contract de know-how şi ale unui contract de reprezentare cu un întins drept de control din partea francizorului asupra activităţii concesionarului. Prin intermediului acestui contract se realizează o unitate economică suplă de întreprinderi specializate în vânzarea exclusivă a produselor sau serviciilor francizorului, o concentrare economică în cadrul căreia concesionarii prelungesc actul creator al producătorului până la stadiul comercializării” 24. Doctrina nu este unitară în definirea francizei şi acordurilor de franciză. Chiar şi specialiştii francizei, în codurile adoptate, definesc franciza în feluri diferite. În Codul deontologic al Federaţiei Europene de Franciză, acesta este definită ca fiind un sistem de comercializare a produselor, serviciilor şi/sau tehnologiilor care se bazează pe o continuă şi strânsă colaborare între întreprinderi, distincte şi independente din punct de vedere juridic dar şi financiar, francizorul şi francizaţii acestuia, în care francizorul acordă fancizaţilor săi dreptul şi impune obligaţia de a exploata o înterprindere în conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să utilizeze marca/firma produselor sau serviciilor şi alte drepturi de proprietate intelectuală susţinut prin aportul contunuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică în cadrul şi pe durata contractului de franciză scris, încheiat între părţi în acest scop. Comisia Comunităţilor Europene, în Decizia nr. 4087/88 din data de 30 noiembrie 1988 privind aplicarea art. 85 paragraful 3 al Tratatului (de la Roma) la diferite categorii de acorduri de franciză, distinge între franciză şi acordurile de franciză. În Decizie se arată că, franciza este „un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, nume 23 T.R. Popescu, (1975) Dreptul comertului international, Bucuresti, p.215. 24 Y. Chartier, (1990) Droit des affaires, Ed.3. Paris, p. 15.

59

comerciale, firme, desene şi modele, dreptul de autor, savoir faire sau brevete destinate a fi exploatate pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii către utilizatorii finali”. Franciza într-o altă accepţie, specifică persoanei juridice, este definită ca fiind o modalitate de colaborare între o societate denumită „francizor” şi alta (sau mai multe) societăţi numite „francizate”. Francizorul, având drept de proprietate asupra unei mărci înregistrate (sau a unor servicii), oferă francizatului resurse băneşti şi asistenţă de specialitate, cât şi dreptul de a folosi marca sa, în vederea desfăşurării unor activităţi comerciale. Francizatul are o limită stabilită prin contract a libertăţii sale de acţiune şi el varsă periodic o cotă parte din profitul realizat, în folosul francizorului 25. Franciza reprezintă operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană denumită francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, denumită beneficiar (în engleză franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în system, precum şi a unor redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri 26. În general, prin franciză se desemnează acele operaţii, în care intervin mai multe întreprinderi independente din punct de vedere juridic şi financiar şi în care, una transmite celeilalte experienţa profesională, pe care a testat-o şi a perfecţionat-o permanent, în schimbul unei remuneraţii directe sau indirecte. Astfel franciza reprezintă o relaţie simbiotică între francizor şi francizat – ambele părţi depind unul de celălalt, dar, totodată rămân independenţi unul faţă de celalalt din punct de vedere juridic. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1986) defineşte franciza27: „operaţiunea prin care o întreprindere, care a intrat pe piaţă ca distribuitor şi care a putut pune la punct un ansamblu de metode comerciale, acordă în schimbul unei remuneraţii, unor comercianţi independenţi posibilitatea de a se stabili pe altă piaţă utilizând marca sa şi metodele sale comerciale care i-au adus succesul“. Sediul materiei în domeniul francizei, în legislaţia românească, îl reprezintă Ordonanţa Guvernului nr. 52 din 28 august 1997 (r) privind regimul juridic al francizei 28, aprobată cu modificări prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998 29. În înţelesul ordonanţei nr. 52/1997 franciza este definită ca fiind un sistem de comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu. Parlamentul României prin legea nr. 79/1998, a reformulat definiţia în următorii termeni: franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu 30.

25 Articol online, http://www.buget.ro/finante-banci-investitii-legi/ 26 Articol online http://ro.wikipedia.org/wiki/Franciz%C4%83 27 Articol online http://rau.ro/mycourses/2004-2005/rei_.ppt+franciza+defini% 28 Monitorul Oficial- Partea I, nr. 224 din 30/08/1997, Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 180 din 14/05/1998. 29 Monitorul Oficial, Partea I, nr. 147 din 13/04/1998, dată când a intrat în vigoare. 30 Legea nr. 571/2002, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 927 din 23/12/2003

60

Esenţa francizei, ca sistem de afaceri, ca operaţiune comercială specifică, o reprezintă reproducerea pe o anumită piaţă, în anumite condiţii şi cu respectarea unor cerinţe de ordin economic, a unei afaceri care şi-a demonstrat deja succesul pe o altă piaţă 31.

Franciza permite detinătorului afacerii de succes, denumit francizor, să reitereze un succes comercial înregistrat pe o anumită piaţă şi să îl amplifice pe noi pieţe, de regulă pe teritorii noi, prin intermediul partenerilor săi, denumiţi francizaţi, prin crearea de structuri suple, descentralizate şi cu mobilizarea unor capitaluri minime de către francizor. Pe lângă faptul că permite expansiunea rapidă a francizorilor, franciza apare ca fiind deosebit de avantajoasă şi pentru că reprezintă o reală oportunitate de succes, mai cu seamă pentru întreprinzătorii de talie medie, atraşi şi deveniţi, astfel, francizaţi 32. Păstrându-şi independenţa, francizatul beneficiază, totodată, de imaginea, de renumele şi de marca francizorului, de transferul permanent de know-how, cât şi de asistenţa tehnică, ceea ce îi procură un real avantaj concurenţial 33.

În fine, consumatorul este, la rândul său, în avantaj pentru că are certitudinea omogenităţii şi a uniformităţii calităţii serviciilor prestate în întreaga reţea a unei francize, sub aceeaşi marcă, datorită regulilor, condiţiilor şi parametrilor impuşi de francizor ca şi a controlului riguros pe care acesta îl exercită. Franciza– independent de domeniul în care este utilizată – este un puternic vector de schimbare, de noutate, ce potenţează tendinţa actuală manifestată în plan comercial, aceea de specializare tot mai evidentă a participanţilor din mediul de afaceri 34. Clasificarea francizelor

1. Categorii de franciză în funcţie de francizor • Polidistribuţia ( reţelele mixte)– numeroşi francizori recurg, în acelaşi timp,

la diverse reţele de distribuţie. Astfel încât, distribuţia produselor şi/sau serviciilor are loc fie prin intermediul beneficiarilor şi/sau al distribuitorilor agreaţi ori selecţionaţi, fie, de cele mai multe ori, prin beneficiari şi/sau sucursale proprii.

• Polifranciza- presupune crearea mai multor reţele de fraciză, dominate de o societate de holding.

• Franciza încrucişată- presupune un francizor ce devine beneficiarul unei alte reţele de franciză.

• Franciza stand („de corner”) - se caracterizează prin faptul că un comerciant independent oferă, în cadrul magazinului său, posibilitatea vânzării produselor fabricate de un producător renumit, conform prescripţiilor acestuia.

• Franciza internaţională- francizorul, care înfiinţează întreprinderi în străinătate sau îşi extinde activitatea în diferite zone geografice.

2. Categorii de franciză în funcţie de francizat • Multifranciza- presupune posibilitatea beneficiarului de a deschide mai multe

stabilimente sub aceeaşi firmă.

31 A. Sitaru, C.P. Buglea, S.A. Stănescu, (2008) Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Partea specială. Ed. Universul Juridic, Bucureşti, pp. 341-343 32 A. Konigsberg, (2001) Master Franchising Revisited, Lapointe Rosenstein Law Firm Library. Montreal, Canada, p.44 33 L. Gimalac, S. Grac, (2003) La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits Fleuri. Paris, p. 53 34 P. Le Tourneau, (1994) Le Franchisage, Ed. Economică. Paris, p. 7

61

• Subfranciza- francizorul poate acorda beneficiarului posibilitatea de a înfiinţa propria sa reţea de franciză, derivată din reţeaua iniţială.

• Franciza ierarhizată- reţelele de franciză pot avea o structură ierarhizată; deasupra se află furnizorul, la nivelul imediat inferior, beneficiarii regionali care, în afara răspunderii pentru propriul stabiliment, au ca sarcină recrutarea şi asistarea beneficiarilor regionali.

• Plurifranciza- (a nu se confunda cu multifranciza) permite unui întreprinzător francizat să deţină mai multe mărci35.

3. Categorii de franciză dependent de domeniul activităţii • Franciza de servicii – francizatul oferă un serviciu sub marca francizorului şi în

conformitate cu dispoziţiile acestuia. Franciza de servicii este considerată a fi „figura-tipică” a francizei, aici calitatea know-how-ului fiind esenţială pentru reuşita afacerii. Diferenţa faţă de franciza industrială, dar şi faţă de franciza de distribuţie este aceea că, în mod constant în sectorul serviciilor, trebuie adoptată o poziţie standard de către francizaţi, ceea ce va determina o atenţie deosebită în pregătirea acestora.

• Franciza industrială - permite francizatului atât a fabrica, cât şi a comercializa produse pe care le obţine cu sprijinul francizorului care acesta din urmă îi comunică o serie de informaţii referitoare la procedeele de fabricaţie, respective know-how-ului său, îi licenţiază brevetul sau marca, îi furnizează asistenţă tehnică. În cazul acestui tip de franciză, esenţială este transmiterea know-how-ului, respectiv protejarea acestuia.

• Franciza de distribuţie – face referire la vânzarea produselor, astfel încât francizatul se limitează în a vinde anumite produse, sub marca francizorului. Fiind cea mai simplă formă de franciză, dar şi cea mai apropiată de un alt angajament contractual, respectiv concesiunea comercială, franciza de distribuţie se referă la distribuţia unei game de produse, sigle, marci, know-how, logo, ş.a.

Acest concept poate fi întâlnit sub două forme: Când francizorul este producătorul sau importatorul exclusiv al produselor comercializate, vorbim de franciza de producţie. Când francizorul selecţionează beneficiarii, în acest caz nu mai este nici producător, nici importator, fiind preocupat, exclusiv de distribuţie, fie gestionând o centrală de aprovizionare, fie stabilind o listă a produselor de referinţă ( denumită prescurtat „mix”) ce urmează a fi distribuite prin reţeaua de franciză.

• Franciza financiară - aşa cum am precizat încă de la începutul prezentării tipurilor de franciză în funcţie de domeniul de activitate, domeniul hotelier presupune investiţii substanţiale, această stare de fapt generând o dificultate particulară şi anume numărul redus al beneficiarilor cu posibilităţi financiare care să acopere nevoile pentru acest tip de investiţii. Soluţia acestei dificultăţi regăsindu-se în disocierea funcţiei de investiţii de cea a gestiunii, respectiv, de a oferi posibilitatea deţinătorilor de capital, interesaţi de un capital substanţial al acestuia, cu rpivire la gestionarea acestora. Această tehnică contractuală poartă denumirea de

35 Articol online, http://emarket.franchise.org/FranchiseOutlookJan2016.pdf

62

franciză financiară, aparent un produs financiar ce pune în aplicare o strategie financiară suplă 36.

Reglementarea francizei la nivel internaţional Contractul de franciză a fost reglementat pentru prima dată în Statele Unite prin legea federală "Full Disclosure Act" din 21.10.1979 prin care se aduceau numeroase restrângeri libertaţii francizorului de a crea şi impune beneficiarului contractele dorite. Acest act normativ impunea clauze precontractuale beneficiarului despre metodele, know-how şi experienţa sa, precum şi despre trecutul său juridic.

Pe plan european, în urma evoluţiei jurisprudenţiale, după apariţia unor reglementări similare relative la alte domenii de activitate şi sub influenţa reglementărilor americane în spiritul protejării beneficiarilor, apar de asemenea reglementări cu privire la contractul de franciză şi conceptul francizabil, în general.

În acest sens Codul de deontologie al Federaţiei franceze de franciză (1988) a fost conceput de Federatia franceză de franciză în anul 1972, revizuit în anul 1977 şi completat în 1984, apoi fiind reactualizat.

În cadrul Comunitătii Europene a apărut Codul deontologic european al francizei, elaborat de Federaţia europeană a francizei şi care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1991. Acest Cod Deontologic cuprinde cinci puncte, şi anume: definiţia francizei; principiile directoare; recrutare şi publicitate; selectarea beneficiarilor; şi în final contractul de franciză.

Desprinsă din reglementările comunitare, în anul 1989 apare în Franţa Legea 89-1008, "legea Doublin", care în art. 1 precizează obligaţia de informare prealabilă existentă la semnarea unor categorii de contracte, printre care se include şi franciza.

În dreptul român, contractul de franciză este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 52/ 1997 privind regimul juridic al francizei, publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 224 din 30 august 1997, aprobată (cu modificări) prin Legea nr. 79 / 1998 ("Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 147 din 13 aprilie 1998) şi, apoi, republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 180 din 14 mai 1998 37.

Legea, la fel ca multe alte legi în materie de comerţ din S.U.A. are un caracter preventiv, propunându-şi să evite ca viitorul francizat să suporte riscurile unei colaborări dezamăgitoare cu un partener puţin fiabil sau lipsit de experientă. Francizatul trebuie să fie complet informat, înaintea încheierii contractului de franciză. De aceea legea impune francizorului, american sau străin, să pună la dispoziţia candidatului francizat un dosar cu informaţii de bază privind experienţa sa cât şi a membrilor staff-ului acestuia, eventualele infracţiuni economice săvârşite, descrierea francizei, condiţiile contractului. Al doilea dosar, dacă e cazul, va conţine informaţii de ordin financiar.

Niciun contract de franciză nu poate fi încheiat în S.U.A. fără verificarea caracterului său licit din punct de vedere al dreptului concurenţei.

Spre deosebire de S.U.A., Anglia, la fel ca alte state europene nu a reglementat în mod special contractul de franciză. Însă franciza face obiectul unor contracte privind închirierea de autovehicole, exploatarea unor locuinţe de lux, agenţii de voiajce, prestarea de servicii, ş.a. În continuare În dreptul englez, contractul de franciză nu poate fi, totusi, contrar dispoziţiilor

36 A.C. Selde, R.C. Gibson, A.B. Parker, (2008) An introduction to franchising. Third edition. Minnesota department of employment and economic development, p. 49 37 Articol online, http://www.scritub.com/economie/business/Reglementarea-contractului-de-64438.php#_ftn2

63

cuprinse În "Competition Act" 1980 şi în "Restrictive Trade Practice Act" 1976 si 1977. Primul permite directorului general al "Fair Trading" să cerceteze activităţile anticoncurenţiale. Al doilea declară nule, ca fiind contrare ordinii publice, acordurile conţinând dispoziţii relative la preţuri, condiţii de vânzare, acordarea de exclusivităţi teritoriale, etc.

O serie de excrocherii comise la inceputul anilor 1970 (când şi in SUA se produceau astfel de fapte) a avut drept efect, în provincia canadiana Alberta, adoptarea unei reglementări. Legea (Franchisees Act) a fost amendată în anul 1983 şi impune francizorilor înmatricularea francizei şi depunerea unui dosar de informaţii, document care trebuie să conţină " o informare clară, sinceră şi completă asupra francizei oferite", dosar care se remite şi candidatului francizat. Francizorii care prezintă garanţii pot fi scutiţi de înmatriculare.

Nerespectarea acestei legi este sanctionată sever cu amenda cu închisoare. Conducătorii întreprinderii francizoare pot fi personal urmăriţi pentru infracţiuni comise de societatea lor. Exemplul provinciei Alberta nu a fost urmat în Canada. Totuşi, în Saskatchewar, o lege prevede autorizarea francizelor vizând organizarea de vânzări în sistem "bulgăre de zăpadă" 38.

Liderul francizei din Europa, Franţa, situată pe locul trei mondial, a creat, mai întâi, pentru contractul de franciză un statut jurisprudenţial, recurgându-se la mijloacele de drept comun: rezilierea şi rezoluţiunea contractelor sau anularea în cazul lipsei consimţământului sau obiectului (J.P Clement in "Encyclopedie de la pratique de la franchise"). Dar şi în perioada statutului jurisprudenţial s-a admis existenţa obligaţiei de informare în faza precontractuală, obligaţie consacrată ulterior în lege.

Legea nr. 89-1008 din data de 31 decembrie 1989 privind dezvoltarea întreprinderilor comerciale şi artizanate şi îmbunătaţirea cadrului economic, juridic şi social, cunoscută, după numele iniţiatorului, ca "Legea Doubin", nici nu foloseşte cuvântul franciză în cuprinsul ei, deşi unul dintre scopurile urmărite a fost acela de "a moraliza lumea francizei". Legea formulează, totuşi, un număr de reguli aplicabile francizei, dar, deşi a fost urmată la 4 aprilie 1991 de un decret de aplicare (nr.91-337), nu a avut ambiţia de a reglementa relaţiile contractuale ale părţilor. Scopul acestor acte normative a fost, mai curând, de a permite partenerului presupus mai slab -francizatul- să se angajeze în cunoştinţă de cauză în privinţa riscurilor asumate odată cu încheierea unui contract de franciză. Două din regurile formulate în această lege demonstrează preocuparea pentru protejarea francizatului.

Prima constă în obligaţia pentru francizor de a remite candidatului un document care trebuie să conţină informaţii sincere şi precise privind vechimea şi experienţa întreprinderii, drepturile de proprietate intelectuală pe care le deţine, starea şi perspectivele de dezvoltare a segmentului de piaţă vizat, importanţa reţelei, durata, condiţiile de reînnoire, de reziliere şi de cesiune a contractului.

A doua conferă francizatului un termen de cel puţin douăzeci de zile între momentul primirii dosarului de informaţii şi a proiectului de contract şi momentul semnării acestuia. Timpul acordat trebuie să permită francizatului să nu se angajeze decât după o serioasă reflecţie.

Un text adoptat în anul 1991, pentru modificarea legii, a impus obligaţia informării consumatorilor asupra calităţii de întreprindere independentă a francizatului, într-o manieră lizibilă şi vizibilă, inclusiv prin menţiunile ce trebuie făcute pe documente şi reclama publicitară, atât în interiorul, căt şi exteriorul locului de vânzare.

38 Articol online: International Franchising: Issues and Opportunities. Nyxon Peabody, http://www.nixonpeabody.com/files/NP_Intl_franchise_webinar_8-June-2010.pdf

64

Nerespectarea dispoziţiilor legii privind obligaţia de informare şi termenul de gândire este sancţionată cu amenda 39. În ciuda eforturilor organizaţiilor, cum ar fi UNIDROIT, nu există nicio modalitate generală acceptată de reglementare a francizei pe plan internaţional. Douăzeci şi nouă de naţiuni diferite, au legi specifice de franciză, precum şi lipsa oricărei abordări comune creează provocări reale pentru companiile care doresc să francizeze afacerile lor pe plan internaţional, cât şi pentru consilierii lor legali. În plus, dreptul comercial general poate avea un impact substanţial asupra francizei.

Există trei tipuri diferite de reglementare de franciză în alte jurisdicţii, fiecare cu un scop şi caracteristici distincte. Acestea fiind: reglementări anti încredere; reglementările de comerţ exterior şi investiţii; şi regulamentele pure de franciză.

Legile naţionale de franciză pot fi plasate în aceste categorii de referinţă nu numai pentru conţinutul lor de fond, ci şi originea lor.

Reglementările anti încredere sunt menite să prevină restrângerea comerţului şi, în general, să se concentreze asupra unor probleme clasice de concurenţă de drept, cum ar fi vânzarea legată, menţinerea unui preţ de vânzare cu amănuntul, exclusivitate şi aşa mai departe. Acestea se găsesc în Japonia şi Venezuela. Uniunea Europeană are acest tip de reglementare sub forma articolului 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Restricţii Verticale de Concurenţă.

Reglementările de comerţ exterior şi de investiţii sunt tipice pentru dezvoltarea pieţelor, fie cu o politică economică protecţionistă, fie cu scopuri politice distincte, cum ar fi distribuţia bogăţiei. Acestea se găsesc în China, Indonezia, Kazahstan, Coreea, Malaezia, Moldova, Rusia, Ucraina, Belarus, Barbados şi Vietnam. De regulă, ei caută să reglementeze intrarea în piaţa internă a sistemelor de afaceri străine care scapă de restricţiile plasate la investiţiile străine directe. În mod evident, UE nu ar dori să adopte acest tip de drept, întrucât este contrar abordării generale a comerţului liber 40.

Regulamentele de franciză pure se concentrează asupra zonelor cu potenţial abuz în franciză, şi anume dezvăluirile precontractuale şi relaţia în termen între francizor şi francizele sale. Acestea sunt, în general simptomatic pieţelor mai dezvoltate, şi se găsesc în Statele Unite, Australia, Canada, Brazilia, Taiwan, Georgia şi Mexic. Ele au multe în comun cu legile de franciză ale Franţei, Spania, Italia, Belgia şi Suedia. Legile din SUA şi Australia sunt de o importanţă deosebită. Unele dintre aceste Regulamente de franciză pure îşi au originea în legislaţia privind protecţia consumatorilor.

Unele ţări au adoptat legi care sunt hibride sub forma în care acestea sunt cel mai bine plasate într-o singură categorie, dar prezintă, de asemenea, caracteristici ale altei legi; două exemple sunt Malaezia şi China. Ambele au legi comerciale şi de franciză de investiţii străine, cu un element puternic al reglementării de franciză pure în ele. Croaţia defineşte acordurile de franciză, dar nu le şi reglementează. Legea din Africa de Sud privind protecţia consumatorilor anul 2009, care va intra în vigoare în 2010, este un hibrid între reglementările anti încredere (previne sau limitează forţarea gamei complete) şi regulamentele de franciză pure (cu accent pe

39 G. Ripert, R. Roblot,P. Delebecque, M. Germain, (2004) Traité de droit commercial. Ed.17, vol.2, p 76. 40 Articol online: Unidroit franchising guide, 2007, http://www.unidroit.org/english/guides/2007franchising/franchising2007-guide-2nd-e.pdf

65

dezvăluirea precontractuală). Toate cele opt legi de franciză ale statelor membre UE sunt reglementări de franciză pure 41. Reglementarea francizei în România

În prezent, franciza este reglementată de Ordonanţa nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aşa cum a fost aprobată, modificată şi republicată în baza Legii nr. 79/1998, act normativ care stabileşte, cu titlu general, cadrul legal aplicabil francizei (denumită în cele ce urmează „Ordonanţa”). Cu titlu general, Ordonanţa defineşte noţiunile incidente oricărui contract de franciză, respectiv termenii de franciză, francizor, beneficiar, reţea de franciză şi know-how. Astfel încât, actul normativ conturează franciza ca fiind un sistem de comercializare în care francizorul, în calitate de titular al unor drepturi de proprietate intelectuală şi al know-how-ului necesar, acordă beneficiarului dreptul de a exploata şi dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu, în schimbul unei redevenţe. De asemenea, actul normativ conturează câteva norme destinate să guverneze relaţiile dintre părtile la contractul de franciză, cu referire în principal la: conţinutul minimal şi principiile care ar trebui să guverneze contractul de franciză, obligaţiile părţilor, aspecte de proprietate intelectuală, încetarea contractului, exclusivitate, nonconcurentă şi confidenţialitate, publicitate şi selecţie.

Dintre aspectele menţionate de Ordonanţa nr. 52/1997 cu titlu de principii ce trebuie avute în vedere la negocierea contractului de franciză, enumerăm următoarele 42:

(I) fixarea duratei contractului de franciză astfel încât să-i permită francizatului amortizarea investiţiilor specifice;

(II) stabilirea clara şi fără echivoc a condiţiilor de reziliere a contractului, precum şi instituirea unui preaviz suficient de mare pentru notificarea intenţiei de a nu reînnoi contractul la data expirării sau de a nu semna un nou contract;

(III) precizarea obligaţiilor financiare ale beneficiarului şi stabilirea acestora astfel încât să favorizeze atingerea obiectivelor comune;

(IV) reglementarea precisă a condiţiilor în care poate opera cesiunea drepturilor decurgând din contract, precum şi modalităţile de desemnare a unui succesor;

(V) protejarea know-how-ului transmis de francizor prin includerea unor clauze de nonconcurenţă;

(VI) instituirea unui drept de preempţiune, dacă se consideră necesar pentru menţinerea sau dezvoltarea reţelei. Cu titlu de obligaţii date în sarcina beneficiarului, denumit şi „francizat”, Ordonanţa menţionează dezvoltarea reţelei de franciză, menţinând identitatea sa comună şi reputaţia acesteia, precum şi furnizarea către francizor a oricăror informaţii necesare acestuia pentru gestionarea eficientă a francizei, cu privire la performanţele şi situaţia sa financiară. De cealaltă parte a contractului, francizorul trebuie să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială care fac obiectul francizei şi să asigure beneficiarilor pregătirea iniţială necesară şi asistenţa tehnică cât şi comercială permanentă, pe toata durata existenţei drepturilor contractuale. Faţă de aceste cerinţe minimale, francizorul se presupune că va folosi inclusiv mijloacele financiare proprii în scopul promovării mărcii sale, cercetării şi inovaţiei,

41 M. Abell (2010) The regulation of international Franchising, Ed. Who’s Who legal, p.178 42 D.L. Hogaş, (2011) Pe tărâmul francizei: o introducere în contractul de franciză, Editura Lumen. Iaşi, p 111.

66

pentru a asigura viabilitatea şi dezvoltarea produsului, tehnologiei sau serviciului care face obiectul contractului de franciză 43.

Actul normativ general

O caracteristică atipică actelor normative, dar care este evidentă în cazul de faţă, este faptul că aceste norme au un caracter preponderent descriptiv, rareori instituind drepturi sau obligaţii concrete pentru părţile implicate. Mai exact, textul de lege stabileşte conduite generale de urmat de către părţi în redactarea şi executarea contractului de franciză, fără a determina care sunt sancţiunile legale aplicabile în cazul nerespectării acestora. Astfel, în cazul în care nici părţile nu reglementează contractual o anumită situaţie care se poate ivi pe parcursul derulării contractului, şi nici legea nu oferă repere suficiente pentru clarificarea acesteia, riscul apariţiei unor dispute contractuale nu poate fi neglijat. Drept consecinţă, ideal ar fi ca lipsa unei reglementări detaliate a conţinutului raportului juridic specific francizei să fie compensată printr-o atentă şi eventual exhaustivă reglementare, prin clauzele contractuale, a tuturor aspectelor ce s-ar putea dovedi relevante. O atenţie aparte trebuie acordată, în acest sens, următoarelor aspecte: drepturile şi obligaţiile specifice ale părţilor, condiţiile de transmitere a drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcii furnizorului, răspunderea contractuală, nonconcurentă, exclusivitatea şi confidenţialitatea, cauzele şi condiţiile de încetare a contractului, precum şi reglementarea raporturilor dintre părţi după încetarea raporturilor contractuale 44.

Obligaţia de informare în contractul de franciză

În negocierea clauzelor contractuale, şi, în general, în etapa precontractuală, s-ar putea vorbi de o poziţie oarecum deficitară a francizaţilor români, atât din cauza reglementării insuficiente a domeniului în legislaţia natională, precum şi în lipsa unei doctrine şi a unei practici semnificative în materie, la nivel naţional. În plus, de cele mai multe ori, contractul este propus de francizor, care, dacă vorbim de francize internaţionale, are avantajul experienţei acumulate atât la nivel internaţional, cât şi în diverse pieţe naţionale. Pentru faza precontractuală, legea română stabileşte în sarcina francizorului obligaţia de a pune la dispoziţia viitorului beneficiar informaţiile necesare cu privire la experienţa deja dobândită şi transferabilă, condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa, taxa de intrare în reţea, precum şi detalii despre tarifele aplicabile produselor, serviciilor sau tehnologiilor, în cazul existenţei obligaţiilor de cumpărare. Aceste informaţii îi permit francizorului să participe la derularea contractului de franciză în deplină cunostinţă de cauză. Astfel, legea nu instituie nicio sancţiune în cazul nerespectării acestei obligaţii stabilite în sarcina francizorului. În acest caz şi în lipsa unor prevederi contractuale care să reglementeze în mod expres acest aspect, se apeciază că se poate angaja răspunderea delictuală a francizorului pentru prejudiciul cauzat beneficiarului, existenţa şi cuantumul prejudiciului, precum şi raportul de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligaţiei legale de informare şi prejudiciu, fiind necesar a fi dovedite de beneficiar. Fiind evidentă dificultatea prezentării unor astfel de probe, se recomandă ca această situaţie să fie corespunzătoare reglementată de către părţi prin contractul de franciză, prin includerea unor declaraţii şi garanţii

43 J.C. Hearn, M.E. Santa Maria, H.S. Wolfson, International Agency Laws: Ignorance is Not Bliss. International Franchise Association. Chicago Marriott Downtown Magnificent Mile. 47th Annual Legal Symposium May 4-6, 2014, p 11-13. 44 Articol online, Asociaţia română de franciză. Anuar de franciză. 2016. http://franciza.org.ro/page/reglementarea-contractului-de-franciza/

67

corespunzătoare ale francizorului cu privire la prezentarea corectă şi completă a tuturor informaţiilor necesare beneficiarului în luarea deciziei de a semna un contract de franciză, în termenii şi condiţiile agreate. Corelativ, se poate institui obligaţia contractuală a francizorului de a despăgubi beneficiarul pentru nerespectarea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de informare, inclusiv prin stabilirea unor repere pentru cuantificarea despăgubirilor datorate, în acest caz 45.

Reglementarea francizei în dreptul comunitar Prima hotărâre în materie de franciză a fost pronunţată de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene la data de 28 ianuarie 1986. Deoarece acordurile de franciză au efecte anticoncurenţiale, iar acestea pun problema de validitate în temeiul art. 85 din Tratatul de la Roma care interzice astfel de acorduri, Comisia Comunităţilor Europene a adoptat, la data de 30 noiembrie 1988, Regulamentul nr. 4087/88. Acest Regulament vizează problemele concurenţei, dar se referă şi la diverse contracte de franciză, însă fără a stabili un cadru juridic complet. Definiţia dată francizei în Regulament, conform careia “franciza este un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, nume comerciale, firme, desene şi modele, drepturi de autor, savoir faire sau brevete, destinate a fi exploatate pentru revânzarea de produse şi prestarea de servicii către utilizatorii finali”, trebuia să fie însuşită şi de legiuitorul român. Curtea de Justiţiei şi Comisia Comunitătilor Europene au elaborat un sistem care permite contractului de franciză să funcţioneze autorizând, în acest tip de contracte, existenta unor clauze care, în mod normal, în raport de dispoziţiile art. 85 din Tratatul de la Roma, ar fi lovite de nulitate. Dreptul comunitar nu reglementează, aşadar, franciza decât sub un aspect particular: acela al compatibilităţii cu dreptul european al concurenţei. Art. 85 al Tratatului de la Roma prevede, în cele trei paragrafe:

Interzicerea acordurilor dintre întreprinderi, fiind susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect denaturarea jocului concurenţei în interiorul Pieţei Comune.

Nulitatea de drept a acordurilor încheiate cu încălcarea regurilor prezentate. Obţinerea de către întreprinderi a unor scutiri individuale, întelegând prin aceasta

obţinerea din partea Comisiei Comunităţilor Europene, a unei decizii care să declare un acord, lovit de nulitate pe temeiul paragrafelor I şi II ale art. 85 din Tratat, ca fiind autorizat, dacă răspunde condiţiilor: prezentarea unui interes de ordin economic general, profitabilitate pentru consumator şi lipsa procurării de avantaje concurenţiale excesive întreprinderilor implicate.

Aplicarea art.85 paragrafele I si II din Tratattul de la Roma contractelor de franciză ar fi putut antrena dispariţia acestui tip de colaborare comercială.

Este inevitabil ca un contract de franciză să cuprindă clauze anticoncurenţiale, cum sunt de exemplu, clauzele de exclusivitate teritorială şi interdicţia de a deplasa fondul de comert, clauzele privind preţurile practicabile, regurile privind tehnicile comerciale utilizabile, clauzele nonconcurenţei. Astfel că, dacă aceste clauze ar fi considerate nule în temeiul art. 85 paragrafele I şi II, sistemul contractelor de franciză nu ar putea funcţiona.

45 A. Neagu, (2009) Obligatia de informare precontractuală în materie de franciză, Voicu & Filipescu - Attorneys at Law, p. 7

68

Potrivit Regulamentului, acordurile de franciză trebuie să cuprindă cel puţin următoarele 3 obligaţii:

Utilizarea unui nume sau a unei firme comune şi o prezentare uniformă a locaţiilor şi/sau mijloacelor de transport vizate prin contract.

Punerea de către francizor la dispoziţia francizatului a “know how-lui”. Furnizarea continuă de către francizor francizatului a unei asistenţe comerciale

sau tehnice pe toata durata contractului. Regulamentul se aplică nu doar acordurilor clasice în care participă două întreprinderi, cât şi a acordurilor de franciză principală. În această situaţie, dispoziţiile relative la raporturile francizor-francizat se aplică ,, utatis mutandis, relaţiilor dintre francizor şi francizatul principal (master franchise) sau între francizatul principal şi francizat. În ceea ce priveşte câmpul de aplicare al Regulamentului, acesta vizează:

- Acordurile de franciză de distribuţie şi servicii, francizele industriale fiind excluse, - Francizele în care destinatarii produselor şi serviciilor sunt utilizatorii finali, şi nu

angrosişti, - Structura reţelei de franciză este limitată la două persoane: francizor si francizat,

singura excepţie de la regulă fiind aceea care priveşte franciza principală. - Scutirile nu pot privi decât acorduri vizate de art.85 paragraful I din Tratatul de la

Roma 46. Particularităţile contractului de franciză

Un contract de franciză este o formă sofisticată de acord de licenţă. Prin urmare, este necesar ca mai întâi să se ştie, pe scurt, ceea ce este o licenţă şi ce poate fi licenţiat. Un acord de licenţă este o relaţie de afaceri contractuală între un licenţiator şi licenţiat. Licenţiatorul este fie titularul sau deţinătorul anumitor drepturi de proprietate intelectuală sau de tehnologie, care permite licenţiatului să le utilizeze, în schimbul unor remuneraţii sau avantaje.

Drepturile de proprietate intelectuală, care pot fi licenţiate includ drepturi statutare sau non-statutare de proprietate intelectuală. Drepturile de proprietate intelectuală statutare includ brevete, desene sau modele, mărci comerciale şi drepturile de autor, în timp ce drepturile non-statutare de proprietate intelectuală includ know-how, secrete comerciale, liste de clienţi, formule, metode de afaceri, instruirea personalului şi a manualelor.

În acţiunea de francizare, pentru succesul afacerii atât din partea francizorului cât şi a francizatului, trebuie să exite o constantă reciprocitate a beneficiilor

Similar cu alte contracte, contractul de franciză prevede, de asemenea, un acord referitor la drepturile şi obligaţiile părţilor implicate. Pe lângă aceasta, contractul de franciză conţine anumite caracteristici speciale. Datorită acestui fapt, contractul de franciză este definit de dreptul naţional şi dreptul internaţional de organizare. Cu toate acestea, contractul de franciză încă diferă de alte contracte, de exemplu, contractul de agenţie şi contractul de distribuţie. De exemplu, produsele sunt distribuite în regim de franciză de către francizaţi sub denumirea comercială a francizorului în timp ce distribuitorii vând produsele sub nume propriu, deşi acestea pot avea afişată marca inregistrată a produsului 47.

Conceptul de acord de franciză a fost de asemenea descris de către Curtea Europeană de Justiţie ca şi o cooperare comercială între întreprinderi independente, care sunt reglementate prin contract, în care, o parte, cunoscută sub numele de francizor, acordă uneia sau mai multor părţi –

46 V. Roş, (1999) Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia. Ed. Rentrop & Straton. Bucureşti, p.24. 47 N.V. Ty, A.P.K. Olson (2000) Protecting Franchisee’s interests in Franchise Agreement under Vietnamese Law in comparison with the Law of some European countries. Unfair competition and trade secrets act, Gazette, p.32-33

69

francizat/francizaţi– permisiunea de a utiliza marca sa sau denumirea comercială, precum şi orice alte caracteristici distinctive ale francizorului în vânzarea de produse sau servicii. Vânzarea are loc pe baza unui sistem de marketing special sau cu formula pe care a dezvoltat-o francizorul. În schimb, francizatul plăteşte redevenţe francizorului. Utilizarea de către francizat a acestor drepturi este sub supravegherea francizorului, în scopul de a garanta:

coerenţa în ceea ce priveşte prezentarea către public calitatea produselor calitatea serviciilor 48. În memorandumul şi articolele sale, Asociatia Britanică de franciză prezintă o altă definiţie a

contractului de franciză: o licenţă contractuală acordată de către o singură persoană (francizor) altei persoane (francizat), care permite sau impune francizatului să desfăşoare în timpul perioadei de franciză, afaceri speciale în conformitate cu, sau folosind un nume specificat care aparţine sau este asociat cu francizorul. A da dreptul francizorului de a exercita un control continuu în timpul perioadei de franciză asupra modului în care francizatul desfăşoară activitatea, care face obiectul francizei şi obligă francizorul să furnizeze francizatului asistenţă în desfăşurarea activităţii, în ceea ce priveşte organizarea activităţii francizatului, formarea personalului, management, etc 49.

Contractul de franciză trebuie să conţină cel puţin trei componente importante. Prima componentă se ocupă cu elementele de transfer ale dreptului de proprietate industrială şi intelectuală de la francizor, pentru francizat, cu intenţia de realizare a profitului. Cea de a doua componentă este în legătură cu asistenţa francizorului pentru francizat în desfăşurarea procesului de franciză, în timp ce ultima componentă este obligaţia financiară a francizatului fată de francizor. Având aceste elemente, natura juridică a contractului de franciză este exprimată cu precizie şi acest lucru ajută la diferenţierea între contractul de franciză şi alte contracte care au anumite caracteristici comune 36.

Ca şi în orice alt contract, părţile trebuie să fie identificate şi descrise în mod corespunzător. Este esenţial într-un contract de franciză ca proprietatea intelectuală (obiectul licenţei) să fie, de asemenea, identificate şi descrise în contract. Prin urmare, definiţiile ar trebui să includă mărcile comerciale, drepturile de autor, know-how, secretele comerciale şi alte proprietăţi intelectuale. De asemenea, o descriere a afacerii francizate, este imperioasă. În plus, având în vedere faptul că proprietarul sau titularul dreptului de proprietate intelectuală permite francizatului să utilizeze proprietatea intelectuală, trebuie, de asemenea, să fie definite exact teritoriul şi perioada utilizării proprietăţii intelectuale şi implicit data începerii, data terminării şi reînnoirii 34. Obligaţiile francizorului

Francizorul este un întreprinzător cu foarte multă experientă, care în decursul anilor a dezvoltat un sistem performant de realizare a afacerilor (anume sistemul de franciză) a cărei folosinţă deplină, liberă şi neîngrădită o transmite francizatului.

În ceea cel priveşte pe francizor, s-ar putea distinge următoarele obligaţii în sarcina acestuia:

Obligaţia de transmitere a folosinţei mărcii şi a celorlalte semne distinctive sau alte drepturi intelectuale.

48 M.A. Khasawneh, N. Yaacob, R.A. Rahman, (2016) Current Laws Governing Franchise Agreement in Jordan. Asian Social Science. Vol. 12, No. 4, p.64 49 R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) The economics of franchising. Cambridge University Press, p.29 36 R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) op.cit., p.29 34 Idem.

70

Una dintre obligaţiile definitorii, de esenţă, ce revine francizorului o constituie transmiterea dreptului de a utiliza marca de fabrică, de comerţ sau de servicii, şi a celorlalte semne distinctive sau drepturi intelectuale, care fac parte din fondul de comerţ al francizorului, în considerarea cărora francizatul încheie acest contract. Printre semnele distinctive, a căror folosinţă este susceptibilă de a fi transmisă către francizat, legiuitorul român prevede şi dreptul asupra firmei întreprinderii francizorului. Având în vedere specificul firmei şi faptul că aceasta nu poate fi înstrăinată decât odată cu fondul de comerţ, dreptul de a utiliza firma francizorului nu poate fi transmis francizatului decât dacă s-ar închiria întregul fond de comerţ, ceea ce ar face ca proprietarul-locator să nu îl mai poata utiliza pe durata contractului de locaţiune. Astfel că, în mod eronat legea română include între semnele distinctive şi dreptul de folosinţă al firmei sau al emblemei.

Faţă de de contractul de concesiune exclusivă, pentru contractul de franciză obligaţia de a utiliza marca şi celelalte semne distinctive este de esenţă în calificarea unei operaţiuni ca fiind franciza. Cu toate că simpla lor menţionare în contract nu este suficientă pentru ca acesta să fie calificat drept contract de franciză, absenţa dispoziţiilor referitoare la marcă şi celelalte semne distinctive şi drepturi intelectuale constituie un obstacol insurmontabil în încadrarea juridică a acordului, ca fiind contract de franciză.

Trebuie menţionat faptul că în temeiul contractului de franciză se transmite exclusiv dreptul de a utiliza bunurile incorporale ale francizorului (marca, semne distinctive şi drepturi intelectuale), acestea nu întră în fondul de comerţ al francizatului, ci rămân în proprietatea exclusivă a francizorului. Prin urmare, exploatarea bunurilor intelectuale, în cadrul contractului de franciză, este supusă unei duble limitări: pe de-o parte, ele nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevazute în contract; iar pe de altă parte, francizatul nu poate aduce acestora nicio modificare 50.

Obligaţia de comunicare a know-how-ului Contractul de franciză conţine, ca element esenţial, determinant, comunicarea de know-how, aferent utilizării mărcii licenţiate. Francizorul, în calitatea sa de proprietar al know-how-ului se obligă nu numai să permită francizatului utilizarea acestuia dar, mult mai important, se obligă să îl comunice, ceea ce reprezintă una dintre obligaţiile sale tipice. Pe langă caracterul de noutate, secret, substanţial şi identificabil, o altă trăsătură esenţială a know-how-ului este caracterul său transmisibil, fiind necesar ca toate aceste cunostinţe dobândite de francizor prin propria sa experienţă, sau verificate de către acesta în practică să poată fi comunicate într-o modalitate comprehensibilă, de regulă fiind materializate într-un suport material, care să permită francizatului să le poată pune uşor în aplicare.

În doctrina anglo-saxonă s-a pus problema de a se stabili dacă transmiterea de know-how poate constitui o vânzare sau este o simplă autorizare de exploatare. În lipsa unei stipulaţii exprese în contractul de franciză cu privire la această problemă, există riscul ca instanţele să se pronunţe în sensul înstrăinării efective a know-how-ului de către titularul său.

După cum se arată în doctrină, practica internaţională în materie de franciză a impus ca modalitate de transmitere a informaţiilor care constituie know-how-ul în documente separate (şi anume în manuale de operaţii ce formează "pachetul de franciză"), care fac parte integrantă din acordul de franciză şi care sunt înmanate francizatului 51.

50 G. Cas, R. Bout, (2005) Droit economique, Concurrence, Distribution, Consommation, Edit. Lammy. Paris, p.13 51 I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciza, o formula care poate garanta succesul in afaceri, Ed. Candy, Iasi, p.39-41.

71

Francizorul îşi rezervă dreptul de a reactualiza sau de a adapta anumite informaţii pentru a corespunde pe deplin cerinţelor pieţei, sau de a introduce informaţii noi. În această situaţie, francizorul este obligat să comunice imediat aceste informaţii noi sau aduse la zi pentru a putea fi aplicate de către francizat. De asemenea, francizorul este obligat să comunice francizatului toate informaţiile necesare cu privire la noile servicii şi/sau mărfuri pe care le introduce în activitatea sa.

Comunicarea know-how-ului constituie o obligaţie de a face în sarcina francizorului, care nu se limitează la simpla remitere a pachetului francizei, ci presupune şi organizarea unui stagiu de formare care să-i permită cu adevărat francizatului însuşirea know-how-ului. Pregătirea iniţială este deosebit de importantă şi se regăseşte în marea majoritate a contractelor de franciză.

În practică, este dificil să se stabilească o linie de demarcaţie netă între obligaţia de comunicare a know-how-ului şi cea de asistare a francizatului.

Legislaţia comunitară subliniază importanţa îndeplinirii întocmai a acestei obligaţii de către francizor, constituind un element esenţial, care deosebeşte contractul de franciză de alte instituţii juridice, cum ar fi licenţa mărcii sau concesiunea de vânzare 52.

Cu toate acestea, comunicarea know-how-ului nu are o importanţă egala în economia tuturor contractelor de franciză. Atunci când reţeaua de franciză se întemeiază pe notorietatea unei mărci, comunicarea know-how-ului către francizat nu mai este elementul primordial al contractului.

Obligaţia de acordare a asistenţei tehnice şi comerciale francizatului Simpla comunicare a know-how-ului, transmiterea mărcii şi a semnelor distinctive nu este

suficientă pentru a asigura francizatului folosinţa acestora. Francizorul are obligaţia de a transmite francizatului cunoştinţele sale (tehnice, comerciale,

contabile, fiscale, etc.) de a acorda sfaturi, ajutor etc. cu privire la toate aspectele necesare exploatării şi gestionării întreprinderii.

De asemenea, francizorul organizează stagii de pregătire a francizatului şi a personalului acestuia, necesare pentru formarea iniţială şi continuă a acestora, elaborează campanii promoţionale şi de publicitate, dă sfaturi în vederea aplicării corecte a regurilor comerciale proprii reţelei de franciză, uneori acordă şi ajutoare şi garanţii financiare francizatului. Sfaturile şi ajutorul efectiv acordat francizatului intervin în general în cadrul întâlnirilor organizate periodic de francizor. În cazul în care francizatul solicită expres, francizorul îi poate acorda asistenţă şi sub forma unei supravegheri rezonabile, prin delegarea unor membri din personalul propriu (experţi) la sediul francizatului.

Asistenţa acordată de francizor trebuie expres precizată în contract, fiind diferită de la caz la caz, în funcţie de felul întreprinderii şi de persoana francizatului. Jurisprudenţa franceză a calificat distinct obligaţia de acordare a asistenţei tehnice şi comerciale ca fiind o obligaţie de rezultat, în schimb analizată din perspectiva eficacităţii această obligaţie este de mijloace.

Neîndeplinirea obligaţiei de furnizare a asistenţei, intrinsecă contractului de franciză, îndreptăţeşte francizatul să rezilieze contractul, dar poate avea drept consecinţă, printre altele, şi prejudicierea consumatorilor, deprecierea imaginii francizorului, etc 53.

Obligaţia de garanţie

52 V. Korah, D. O'Sullivan, (2002) Distribution agreements under the EC competition rules, Hart Publishing. Oxford-Portland, Oregon, p. 76 53 M. Wilderspin, (2008) The Rome I Regulation: Communitarisation and modernization of the Rome Convention, Published online, p. 262

72

În principal, obligaţia de garanţie constă în îndatorarea francizorului de a lua toate măsurile ce se impun pentru a avea un titlu valabil asupra mărcii licenţiate francizatului pe durata contractului (ceea ce presupune ca aceasta să fie înregistrată pe numele său), garantând în caz de uzurpare a mărcii exercitată contra francizatului.

Pentru a putea exploata franciza, în cele mai multe cazuri, francizatul trebuie să investească sume de bani importante. Din acest motiv, francizorul este obligat să garanteze rentabilitatea investiţiilor făcute de francizat.

În acest sens, francizorul se obligă, pe de-o parte, să menţină valoarea bunurilor încorporale, dar şi a produselor şi/sau serviciilor pe care se aplică semnele distinctive ale francizorului (mai ales în situaţia în care francizatul este obligat să se aprovizioneze de la francizor).

De asemenea, francizorul este obligat să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru a fi şi a rămâne titularul bunurilor incorporale şi de a transmite în mod valabil dreptul de utilizare a acestora către francizat. Într-o anumită măsură, francizorul poate împuternici pe francizat să îndeplinească formalităţile cerute de lege pentru exploatarea bunurilor incorporale, însă nu se va libera complet de obligaţia de a le îndeplini el însuşi.

Pe de altă parte, francizorul are obligaţia de a supraveghea activitatea francizatului, pentru ca acesta să nu aducă atingere imaginii semnelor distinctive şi nici să nu prejudicieze calitatea bunurilor şi serviciilor furnizate consumatorilor sub marca sa.

Obligaţia de a perfecţiona continuu conceptul de franciză Francizorul este obligat să îmbunătăţească continuu sistemul de franciză, adaptându-l la

noile cerinţe ale clientelei, având în vedere şi faptul că know-how-ul prin definiţie evoluează, însă păstrând identitatea proprie a sistemului şi a reţelei. În orice caz, francizorul trebuie să asigure o perioadă rezonabilă pentru ca întreaga reţea să pună în practică, să adopte noile idei şi concepte.

Totodată, francizorul trebuie să se preocupe de modernizarea produselor şi/sau serviciilor purtând marca sa, pe care francizatul le oferă clientelei. În doctrină se subliniază ca viitorul întreprinderii depinde de succesul produsului; dacă acesta nu răspunde nevoilor consumatorilor sau dacă are o calitate redusă, întreprinderea riscă să înregistreze un insucces .

Obligaţia de a veghea la păstrarea notorietăţii mărcii şi a celorlalte semne distinctive Marca şi celelalte semne distinctive au o putere de atracţie cu atât mai mare cu cât sunt mai

bine cunoscute. Din această cauză, francizorul este obligat să sporească puterea de atracţie a imaginii şi a renumelui mărcii sale (a semnelor distinctive) prin campanii publicitare adecvate, reînnoite cu regularitate, realizate atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Însă francizorul trebuie să aibă grijă ca mesajul publicitar să fie abil şi diversificat, în concordanţă cu specificul activităţii desfăşurată de francizat şi să reflecte în mod onest potenţialul acestuia, în aşa fel încât clientela să capete încredere în imaginea de marcă prezentată. Obligaţiile francizatului

Obligaţia de a utiliza marca licenţiată potrivit cu indicaţiile date de francizor Contractul de franciză este încheiat cu scopul de a se acorda francizatului dreptul de a utiliza marca de fabrică, de comerţ sau de servicii. Totodată are menirea de a acorda şi dreptul de a utiliza celelalte bunuri încorporate în desfăşurarea propriei activităţi. În acest sens, francizatul are obligaţia de a utiliza marca francizorului conform celor stabilite de acesta şi numai în scopul pentru care i-a fost licenţiată. Mai mult, francizatul trebuie

73

să se asigure că dreptul la marcă ce i-a fost transmis este valabil şi nu este în pericol de a fi exercitat de vreun terţ. Prin urmare, francizatul trebuie să verifice dacă au fost îndeplinite toate condiţiile de înregistrare valabilă a mărcii pe teritoriul unde se execută contractul. În cazul în care marca nu este înregistrată în mod valabil, francizatul trebuie să depună toate diligenţele pentru a îndeplini cerinţele legale de înregistrare fie direct de francizor, fie de francizat în numele şi pe seama francizorului.

Pentru ca activitatea desfăşurată în temeiul contractului de franciză să aibă succes, se arată în doctrină, francizorul are obligaţia de a menţine şi de a cultiva imaginea de marcă, care constituie aspectul important în atragerea clientelei.

Obligaţia de a păstra bunul renume al mărcii francizorului Francizorul pune la dispoziţia francizatului o marcă de renume, care are o anumită valoare

intrinsecă. Având în vedere faptul că valoarea acesteia depinde în mare parte de calităţile celui care o utilizează, francizatul este obligat să o exploateze în aşa fel încât să păstreze, cel puţin, renumele iniţial, dacă nu chiar să contribuie la sporirea acestuia.

Francizatul trebuie să respecte imaginea mărcii şi a celorlalte semne distinctive ale francizorului; în acest sens, pe de-o parte are obligaţia de a le utiliza în condiţii stabilite de francizor, iar pe de altă parte, de a păstra calitatea serviciilor şi/sau calitatea produselor care poartă marca francizorului. Diminuarea calităţii serviciilor prestate, a produselor fabricate sau comercializate conduce inevitabil la degradarea mărcii, la pierderea valorii francizei. Francizorul fixează clientela deja ataşată de marcă şi atrasă prin campania publicitară 54.

Obligaţia de remunerare a francizorului Obligaţia de remunerare a francizorului reprezintă una dintre obligaţiile principale ce îi revin francizatului. Preţul poate fi stabilit şi plătit în diferite modalităţi, cum ar fi : o sumă iniţială, redevenţe variabile sau fixe, dar şi combinaţii între aceste modalităţi.

De regulă, francizatul este obligat să achite ab initio o sumă de bani cu titlu de redevenţă iniţială, care poate fi determinată în suma absolută sau forfetară. Această plată este justificată de faptul că francizatul beneficiază, dinainte de a începe efectiv desfăşurarea activităţii, de asistenţă din partea francizorului, de o pregătire iniţială (deci de comunicare de know-how), precum şi de alte servicii 55. Obligaţia de confidenţialitate Contractul de franciză are ca obiect, printre altele, şi dreptul francizatului de a utiliza know-how-ul francizorului şi prin aceasta de a avea acces la o serie de informaţii secrete, care îi permit desfăşurarea cu succes a activităţii. Astfel că, francizatul, cât şi personalul acestuia, care iau cunostiinţă de secretele comerciale, tehnice şi de altă natură ale francizorului, cuprinse în know-how, au obligaţia de a păstra confidenţialitatea, de a nu divulga aceste secrete către terţi şi/sau de a nu le utiliza în alte scopuri, decât cele pentru care le-au fost dezvăluite, sau chiar în scopuri proprii, fără consimţământul francizorului. Obligaţia de cooperare cu francizorul Obligaţia de colaborare a părţilor contractante este specifică tuturor contractelor comerciale sinalagmatice, fiind o consecinţă directă a executării cu bună credinţă a obligaţiilor asumate de părţi 56.

54 P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales. Gaz.Pal. Nr.2, p. 847 55 P. Le Tourneau, (1992) op.cit., p.70. 56 I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciză, o formulă care poate garanta succesul în afaceri, Ed. Candy, Iaşi , p.43.

74

Totodată, francizatul îi transmite francizorului date şi informaţii contabile, comerciale şi financiare care să îi permită acestuia să elaboreze previziuni şi strategii de dezvoltare, adaptate francizatului. De asemenea, francizatul îi va comunica francizorului propunerile sale de îmbunătăţire a conceptului de franciză şi de perfecţionare a know-how-ului, pe care acesta din urmă le va verifica, eventual în unitatea sa pilot, şi dacă se dovedesc viabile le va retransmite francizatului. Prin urmare, francizatul este un veritabil factor de dezvoltare a activităţii, fiind interfaţa între francizor (aflat în amonte) şi clientela (aflată în aval) şi crează cadrul de adaptare a ofertei la cerere 57. Încetarea contractului de franciză Pe scara Richter a evenimentelor semnificative în relaţie de franciză, terminarea contractului este în zona cea mai extremă. Rezilierea de către francizor a francizei acordate francizatului este sancţiunea finală, care este exprimată categoric prin termenul "privare de drepturi". Necesitatea de a proteja investiţia francizatului de rezilierea oportunistă a francizorului a fost si va fi o temă constantă în cadrul dezbaterii normative, dar absentă datelor cantitative ce nu a sprijinit calitatea dezbaterii. Rezilierea este ultima sancţiune contractuală. În conformitate cu principiile de drept comun bine stabilite, un contract poate fi reziliat înainte de expirarea termenului său în cazul în care cealaltă parte comite o încălcare gravă sau cu un preaviz rezonabil, în cazul în care nu există niciun termen specificat. Părţile, prin contract pot modifica principiile implicite prin furnizarea de restricţii privind dreptul de anulare sau autorizarea rezilierii fără o cauză anume. Libertatea tradiţională a principiilor contractuale permite părţilor să prevadă în mod expres consecinţele rezilierii prin specificarea condiţiilor particulare sau evenimente care pot apărea în cazul rezilierii. În cazul contractelor de franciză, rezilierea şi consecinţele sale sunt invariabil prevăzute. În ceea ce priveşte dispoziţiile de terminare Hadfield (1990), într-o analiză a frecvenţei clauzelor contractuale, notează că francizaţii, în general, trebuie să înţeleagă că orice încălcare a unui termen al contractului, inclusiv detaliile manualului operaţional, constituie o încălcare gravă şi reprezintă o bază pentru rezilierea contractului 58. Clauzele care pot sta la baza încetării contractului de franciză pot fi:

Clauze naturale: decesul/ lichidarea uneia dintre părţi şi împlinirea termenului Încetarea contractului pentru culpa unei părţi

Decesul sau lichidarea uneia dintre părti - contractul este încheiat ţinând seama de personalitatea celui interesat. Dacă acesta dispare este normală rezilierea. Este preferabil să se prevadă încetarea în cazul în care cei având cauza nu doresc să continue contractul său nu sunt competenţi să o facă. Diferită este ipoteza în care intervine lichidarea judiciară sau redresarea judiciară a unei societăţi care nu permite contractanţilor să rupă contractul, dacă judecătorul sindic decide să menţină contractul.

Împlinirea termenului contractului – contractele pot fi cu durată determinată sau cu durată nedeterminată.

57 P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales, Gaz.Pal. Nr.2, p.80 58 L. Frazer, A. Terry, (2002) Factors affecting franchise agreement terminations: lessons for the franchising sector, Journal of Small Business Strategy. Vol. 13, No. l, p. 107-108

75

Contractul cu durată determinată – termenul este prevăzut contractual, la finalul lui fiecare parte reluându-şi libertatea. Contractul cu durată nedeterminată – este reziliabil din principiu în orice moment de către una dintre părţi. Părţilele sunt ţinute să respecte un anume preaviz în cazul deciziei de a rupe contractul. În lipsa unui preaviz din partea francizorului, acesta datorează reparaţii beneficiarului pentru întreg prejudiciul suferit în domeniul comercial cât şi material, eventual şi moral. Dacă beneficiarul rupe contractul fără preaviz, francizorul ar putea să ceară despăgubiri şi interese beneficiarului(francizatului) probând prejudiciul său. Fiecare element al prejudiciului terbuie astfel probat.

Încetarea contractului pentru culpa unei părţi Se pot distinge două situaţii:

1. contractul conţine o clauză rezolutorie = rezoluţia de plin drept constatată de către judecator; această reziliere este automată în cazul în care părţile stipulează că nu este nevoie de intervenţia instanţei de judecată.

2. francizorul poate cere rezilierea judiciară nefiind o reziliere automată. Clauza rezolutorie – trebuie să prevadă în termeni clari ca în caz de neîndeplinire de către beneficiar a uneia dintre obligaţiile sale, după punerea în întârziere rămasă fără efect într-un anume termen şi prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie care notifică acea neîndeplinire a obligaţiei, are loc rezilierea. În general clauza acoperă orice tip de neîndeplinire a obligaţiilor şi prevede un termen în care beneficiarul poate să repare această lipsă. În primul rând trebuie ca francizorul să respecte mecanismul şi mai ales să acorde beneficiarului un termen în care să remedieze lipsurile în executarea contractului. Beneficiarul nu poate să se sustragă efectului automat al clauzei. Contractul va fi reziliat de drept iar judecătorul nu poate decât să o constate.

Rezilierea judiciară în contractul de franciză - În această judecatorul are o largă putere de apreciere în aplicarea acestei clauze (art.1020, 1021 C.civ). O parte va invoca culpa celeilalte părţi în îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Culpa trebuie să fie de o anumita gravitate care să justifice ruptura. De cele mai multe ori este o cerere subsidiară atunci când clauza rezolutorie antrenează anumite dubii în mecanismul aplicării ei, sau validitatea ei este incertă. Această cale este mai puţin sigură decât clauza rezolutorie deoarece judecătorul poate aprecia că este vorba de o culpă contractuală insuficient de gravă pentru a justifica ruptura contractului. Francizorul poate cere rezilierea în cazul de neplată a redevenţelor sau a mărfii, încalcarea clauzei de exclusivitate, violarea respectului pentru imaginea mărcii, violarea clauzei de intuitu personae în act de schimbare a conducerii beneficiarului care nu a fost acceptatî, violarea clauzei de nonconcurenţă în cursul contractului. Beneficiarul poate cere rezilierea dacă francizorul nu respectă obligaţiile de aprovizionare, dacă violează clauza de exclusivitate, dacă nu procedează la transmiterea know how-ului sau acesta se dovedeste inexistent 59.

Efectele încetării contractului de franciză Restituirea şi reparaţiile sunt efectele desfiinţării care prezintă importanţa şi particularităţi

în cazul contractului de franciză. Atunci când contractul de franciză încetează, drepturile incorporale transmise spre

folosinţa francizatului vor fi restituite francizorului. Astfel francizatul nu va mai putea folosi nici marca, nici alte semne distinctive şi nu va mai putea uza know-how-ul transmis.

59 Articol online, http://www.franciza.org.ro/incetarea-contractului-de-franciza.html

76

De la data încetării contractului îşi vor produce efectele clauzele de nonconcurenţă convenite de părţi. Legea noastra limitează clauzele de nonconcurenţă doar la protejarea know-how-ului şi nu conţine un termen, asemănător celui din Regulamentul 4087/88, dar pentru că astfel de cauze să fie validate în justiţie este necesar ca ele să fie limitate în timp, în obiect şi în conţinut.

Problema prezintă o importanţă specială în cazul stocurilor. Soluţia restituirii contra cost a produselor în stoc la încetarea contractului către francizor se justifică pe unitatea economică formată de francizor şi francizat în temeiul contractului de franciză. Solutia nerestituirii produselor în stoc se întemeiază pe argumente de ordin exclusiv juridic: francizatul a cumparat fără condiţii produsele rămase în stoc pe riscul său. Solutia recunoaşterii dreptului de a vinde produse rămase în stoc echivalează cu o prelungire a contractului de franciză şi poate încuraja abuzurile francizatului, chiar dacă, aparent, pare cea mai echitabilă.

În faţa acestor soluţii posibile şi care nu pot da satisfacţie deplină şi nici nu sunt la adăpost de critici, este de preferat negocierea unei clauze privind stocurile la încetarea contractului.

Cu privire la reparaţii, atunci când încetarea contractului este urmare a conduitei culpabile a uneia dintre părţi, iar aceasta a pricinuit prejudicii co-contractantului, acesta este îndreptăţit la despăgubiri potrivit regurilor dreptului comun. Nu se pot recunoaşte francizatului dreptul la despăgubiri pentru clientela pierdută 60. MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE FRANCIZĂ

(franchising) Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ............................................ (denumirea şi forma societăţii), cu sediul în .................................................., (localitatea).............. str. .................... nr. ............., ţara ....................................., înregistrată în ............................................................... (entitatea corespunzătoare ţării respective) sub nr. ......... din ............, având contul nr. ........................ deschis la ...................., telefon ....................., fax ........................, reprezentată prin ............................................... (numele şi prenumele), cu funcţia de ......................., în calitate de francizor şi 1.2. S.C. ...................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ......................................, (localitatea)str. .......................................... nr. ......, bloc ......, scară ......,etaj....., apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul unic de înregistrare nr. ......, atribut fiscal ................................. şi număr de ordine în registrul comerţului ............./.........../........., contul nr. ............................ deschis la .................., telefon ................, fax ............, reprezentată prin .......................... cu funcţia de ................., în calitate de beneficiar

sau

60 V. Roş, (1999) op.cit., p.73.

77

1.2. Asociaţia familială ..................., cu sediul în ...................................., (localitatea) str. ..........................nr......,bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament ......, judeţul/sectorul ..........................., posesoarea autorizaţiei nr. .............. din .........................., eliberată de ..................................., având contul nr. ......................... deschis la .............................., reprezentată de ............................, cu funcţia de ................., în calitate de beneficiar

sau 1.2. ................................................ (numele şi prenumele) , cu domiciliul în ..................................., (localitatea) str. ................................ nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament ......, judeţul/sectorul............, posesorul (posesoarea) autorizaţiei nr. ............... din ..................., eliberată de ......................., persoană fizică care desfăşoară activitate economică în mod independent în calitate de beneficiar au convenit să încheie prezentul contract de franciză (franchising), cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie transmiterea de către francizor beneficiarului a dreptului de a exploata produsele/tehnologia/serviciile sale sub denumirea şi asistenţa sa. 2.2. Produsele/tehologia/serviciile francizorului care poartă marca ........................., pentru care se transmite beneficiarului dreptul de a exploata, sunt prevăzute în anexă. 2.3. Beneficiarul va comercializa produsele/tehnologia/serviciile purtând marca francizorului prin reţeaua de magazine care funcţionează în teritoriul ........................., în conformitate cu practica de afaceri a francizorului. 2.4. Produsele/tehnologia/serviciile francizorului vor fi livrate la preţurile prevăzute în anexă. Ele includ/nu includ ..................................................................................................... . 2.5. Beneficiarul va plăti preţul produselor/tehnologiei/serviciilor în termen de ............. zile de la data livrării lor. 2.6. Preţurile pot fi modificate numai prin acordul scris al părţilor, după o prealabilă înştiinţare cu cel puţin ......... zile înainte de data aplicării noilor preţuri. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............... ani, începând cu data semnării acestuia, astfel încât beneficiarul să-şi poată amortiza investiţia. 3.2. Părţile contractante pot coveni la prelungirea duratei contractului prin act adiţional. 3.3. În cazul în care francizorul nu mai intenţionează să prelungească durata contractului, se obligă să-l înştiinţeze pe beneficiar, printr-o notificare scrisă, cu cel puţin ..... zile/luni înainte de data încetării lui. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Beneficiarul se obligă să plătească francizorului o taxă de intrare în reţeaua de franciză în sumă de ......................... LEI/EURO/USD, la semnarea prezentului contract. La reînnoirea/prelungirea contractului, beneficiarul va plăti o nouă taxă de intrare ce va fi negociată de părţi. 4.2. Beneficiarul va plăti o redevenţă de .........% din .............. în care au fost/nu au fost incluse ................................................................................................................................................. . 4.3. Redevenţa se achită în ultima zi a lunii/trimestrului/semestrului/anului pentru care se face plata, prin mijlocirea conturilor indicate în partea introductivă a prezentului contract. La reînnoirea/prelungirea contractului, redevenţa va fi renegociată de părţi.

78

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 5.1. Francizorul se obligă: a) să pună la dispoziţia beneficiarului, în mod gratuit, design-ul, instrucţiunile necesare privitoare la mobilier şi decorare pentru spaţiile de fabricaţie/desfacere/ser- vicii, spaţii pe care, în prealabil le-a avizat; b) să confere beneficiarului dreptul de exploatare a produselor, marca de fabrică, de comerţ sau de serviciu, al căror titular este; c) să asigure beneficiarului produsele în regim de continuitate, în contingentele can- titative/valorice prevăzute în anexă, conform Regulilor „INCOTERMS“ în vigoare; d) să acorde, în mod gratuit, asistenţă tehnică în domeniile managementului şi instruirii profesionale a personalului, pe toată durata contractului; e) să transmită beneficiarului până la data de ........... planul de marketing, licenţa şi know-how-ul procesului de fabricaţie şi distribuţie deja existent; f) să fie titularul drepturilor de proprietate industrială asupra mărcii înregistrate, pe o durată mai mare decât durata prevăzută de prezentul contract; g) să nu folosească nici o altă marcă sau nume pentru produsele respective, altele decât cele care au fost cesionate de francizor beneficiarului; h) să acţioneze pentru promovarea mărcii de fabrică, de comerţ sau de serviciu folosind toate mijloacele umane, materiale şi financiare în cercetare, în vederea asigurării viabilităţii şi dezvoltării produselor; i) să controleze respectarea know-how-ului, a elementelor constitutive ale imaginii mărcilor de fabrică, de comerţ sau de serviciu, a modului cum se efectuează pu- blicitatea, a funcţionării punctelor de fabricaţie şi/sau de desfacere ori servicii deschise de beneficiar; j) să nu numească, pe întreaga durată a contractului, un alt beneficiar sau distribuitor pentru produsele şi/sau serviciile care fac obiectul prezentului contract; k) să garanteze produsele şi/sau serviciile care fac obiectul prezentului contract conform termenelor înscrise în anexă; l) să notifice, în scris, beneficiarului orice încălcare a obligaţiilor contractuale şi să-i acorde termene rezonabile de remediere; m) în decursul fiecărui an, să instruiască, pe cheltuiala sa/beneficiarului, în tehnologii de fabricaţie/tehnici şi metode de distribuţie a produselor/serviciilor, la sediul său, pe perioadele stabilite de părţi. 5.2. Obligaţiile beneficiarului sunt următoarele: a) să fabrice şi să comercializeze produsele sau să presteze serviciile care fac obiectul prezentului contract, cu respectarea strictă a licenţelor francizorului, a tehnologiei, procedeelor şi metodelor tehnice ale acestuia; b) să vândă produsele/serviciile numai în zona determinată de prezentul contract; c) să efectueze investiţii pentru a pune în aplicare formula de producţie a francizorului, să doteze şi să decoreze punctele de desfacere sau de servicii, conform designului şi instrucţiunilor francizorului; d) să lanseze comenzi cu ................. zile înainte de deschiderea fiecărui punct de desfacere, pentru cantităţile de produse necesare desfacerii şi constituirii stocului care să-i permită o activitate continuă; e) să comercializeze produsele/serviciile care fac obiectul prezentului contract la preţurile maximale prevăzute în anexă;

79

f) să utilizeze know-how-ul, mărcile de fabrică, de comerţ sau de serviciu, emblemele şi informaţiile ce-i sunt furnizate de francizor conform clauzelor prezentului contract şi numai pentru produsele/serviciile respective, fiindu-i interzis să le folosească şi/sau să le înstrăineze, în folos propriu, către terţe persoane fizice sau juridice; g) să supravegheze modul cum se pregăteşte personalul la cursurile de instruire organizate de francizor şi să plătească sumele care reprezintă cheltuielile făcute în acest scop; h) să desfăşoare întreaga activitate sub numele comercial/marca francizorului şi să facă cunoscut consumatorilor şi altor terţe persoane fizice şi juridice faptul că este beneficiarul francizorului; i) să-l informeze permanent pe francizor privitor la modificările legislative, administrative şi de afaceri, precum şi la performanţele, la situaţia reală fianciară şi de gestiune în legătură cu franciza; j) să realizeze o publicitate adecvată produselor şi serviciilor care fac obiectul prezentului contract, precum şi numelui francizorului, mărcilor de fabrică, de comerţ şi de servicii, emblemei sale etc.; k) să achite francizorului, la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract, taxa de intrare, redevenţa, contravaloarea produselor ce i se furnizează, cheltuielile efectuate cu instruirea personalului ş.a.; l) să păstreze confidenţialitatea know-how-ului atât pe toată durata prezentului contract, cât şi ulterior. VI. GARANŢII 6.1. Francizorul garantează produsele în limitele termenelor de garanţie prevăzute în anexă. 6.2. Beneficiarul garantează, la rândul său, produsele pe care le vinde, în limitele aceloraşi termene şi asigură cumpărătorilor service-ul în mod gratuit înăuntrul termenelor respective. 6.3. Francizorul se obligă să asigure, pe cheltuiala sa, prin grija beneficiarului, service-ul pentru produsele necorespunzătoare. Beneficiarul va organiza puncte de service conform instrucţiunilor şi pe cheltuiala francizorului, urmând a fi dotate în mod corespunzător documentaţiei transmise de acesta. Francizorul se obligă să transmită beneficiarului în termen de ............ zile de la data semnării prezentului contract, documentaţia necesară privind organizarea, dotarea şi funcţionarea punctelor de service. VII. ALTE CLAUZE 7.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angajamentului anexă. 7.2. Beneficiarul nu va promova distribuirea produselor în afara teritoriului stabilit de părţi şi nici nu va vinde produse similare cu cele care fac obiectul prezentului contract, dar va putea onora comenzi pentru livrarea de produse în afara acestui teritoriu, dacă vor proveni de la consumatori şi/sau de la alţi beneficiari ai francizorului. De asemenea, beneficiarul se obligă să respecte cu stricteţe drepturile francizorului asupra mărcilor de fabricaţie, comerţ şi servicii, a know-how-ului şi emblemei sale, să nu le folosească în interes propriu şi/sau să nu le înstrăineze terţilor, atât pe toată durata contractului, cât şi ulterior. 7.3. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.

80

7.4. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi şi nu este de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vina sa, a determinat încetarea contractului. VIII. CLAUZA PENALĂ 8.1. În cazul în care beneficiarul nu-şi achită, la termen, taxa de intrare, redevenţe, preţul produselor ş.a. se obligă să plătească o penalizare de .......... % din suma datorată. 8.2. Dacă părţile nu îşi îndeplinesc sau îşi îndeplinesc în mod necorespunzător obligaţiile asumate prin prezentul contract, partea care va suferi o pagubă materială are dreptul la daune-interese. IX. FORŢA MAJORĂ 9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de .................,(zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 9.3. Dacă în termen de ................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie

sau 11.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

81

XII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 12.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:

a) în termen de .............. zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare din obligaţiile ce-i revin; b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare judiciară (faliment), înainte de începerea executării clauzelor prezentului contract; c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract, fără acordul celeilalte părţi.

12.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ............. zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele. 12.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante. 12.4. Prevederile prezentului capitol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului. XIII. CLAUZE FINALE 13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură oricealtă înţelegre verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 13.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ........................... exemplare, din care ................... .

FRANCIZOR BENEFICIAR

Anexa nr. .................. la contractul nr. ................ din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la ....................... I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ....................................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:

a) ........................................................................................................ b) .................................................................................................................. c) ..................................................................................................... etc.

82

3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis- poziţie:

a) ........................................................................................................................ b) .................................................................................................................... c) ................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR 4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris, această posibilitate. 6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de ......................... începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu ................. înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri astfel: ................................................................................................................. 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii: a) dacă datele, informaţiile sau documente erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la.................................................. b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta; d) dacă datele, informaţiile sau documentelele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii lor; e) dacă ............................... a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţiile sau documentele respective. V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din acestea. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ............................... în ....................... exemplare, din care .........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

83

CURS 11. Contractul de know-how

Reglementare Deşi nu are o reglementare de sine stătătoare în legislaţia noastră, putem regăsi o definiţie legală a know-how-ului în OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei, modificată şi aprobată prin Legea nr. 79/1998, astfel cum veţi observa în rândurile care urmează. Definiţie Contractul de know-how este acel contract prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să asigure unei alte părţi, denumită nebeficiar, cunoştiinţele tehnice necesare (brevetabile sau nebrevetabile)61 fabricării sau comercializării unor produse, pe o perioadă determinată şi în schimbul unui preţ. Conceptul de Know-how Termenul de know-how se referă de obicei la o multitudine de cunoştinţe tehnice, informaţii comerciale şi de experienţă dezvoltate şi achiziţionate de către o întreprindere de producţie specializată. Acesta este adesea redusă la forma unui manual de operare sau reflectat în documente similare. Multe dintre caracteristicile de succes ale francizelor rezidă în know-how, secrete comerciale şi informaţii confidenţiale. Este important de remarcat faptul că, în cazul în care know-how-ul sau secretele comerciale devin publice, acestea nu vor mai fi protejate putând deveni lipsite de valoare. Prin urmare, dispoziţiile referitoare la competenţa confidenţialităţii ar trebui incluse în contractul de franciză şi/sau în contractele de muncă 62.

Know-how-ul a fost definit după adoptarea Ordonanţei nr. 52/1997 ca fiind: cunoştinţe tehnice prezentând o noutate relativă şi subiectivă, nebrevetabile sau

brevetabile dar nebrevetate, referitoare la fabricarea, funcţionarea, întreţinerera ori comercializarea unor mărfuri sau privitoare la elaborarea şi punerea în lucrare a unor tehnici ori procedee;

ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţetelor tehnice, procedeelor, experienţei de producţie şi a altor asemenea elemente ce servesc la fabricarea unui produs determinat;

formulă prin care se desemnează arta de fabricaţie, subsumând ansamblul de noţiuni, de cunoştinţe şi experienţă, de operaţii şi procedee necesare unui produs;

cunoştinţele şi experienţa acumulată pentru aplicarea în practică a unei anumite tehnici;

expresie ce desemnează procedeele de fabricaţie sau cunoştinţe privitoare la utilizarea şi aplicarea de tehnici industriale.

Termenul de know-how este preluat din dreptul american, unde „know-how” reprezintă prescurtarea locuţiunii know how to do it şi este întrebuinţat ca atare, legiuitorul român optând în a nu-l traduce, cum s-a procedat, de exemplu, în limbajul juridic francez unde s-a implementat traducerea formei abreviate, respectiv aceea de savoir-faire.

61 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 653 62 A. Kachra, R.E. White, Know-How Transfer: The Role of Social, Economic/Competitive, and Firm Boundary Factors. Strategic Management Journal Vol. 29, No. 4, Apr. 2008, p. 425-445.

84

Prin actele normative ulterioare, respectiv Regulamentul Consiliului Concurenţei privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în cazul înţelegerilor verticale şi Regulamentul Consiliului Concurenţei privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, au fost adoptate în dreptul român definiţii ale know-how-ului care se îndepărteză de definiţia O.G. nr. 52/1997, dar care se apropie până la identitate cu definiţiile din dreptul comunitar.

PĂRŢI

Furnizor- partea care asigură cunoştiinţele necesare fabricării sau comercializării unor produse.

Beneficiar- partea căreia i se asigură cunoştiinţele necesare fabricării sau comercializării unor produse. Trăsături

Contractul de know-how este un contract: - sinalagmatic - oneros - consensual însă supus formei scrise.

Condiţii de valabilitate a contractului.

Pentru încheierea valabilă a contractului de know-how este necesară existenţa condiţiilor generale de valabilitate a contractelor prevăzute de art. 948 Cod civil (consimţământul părţilor, capacitatea, cauza licită a obligaţiei contractuale, obiectul contractului).

În legătură cu obiectul acestui contract, trebuie făcută precizarea că el este destul de greu de identificat. Pentru a putea stabili cu exactitate întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract de know-how este necesară descrierea cu exactitate în cuprinsul contractului sau într-un document anexat a informaţiilor şi cunoştinţelor nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, precum şi determinarea produsului sau serviciului la care aceste informaţii şi cunoştinţe se aplică, în scopul producerii sau al exploatării lor63. Particularităţile contractului

Prin el se transmit cunoştiinţele necesre fabricării sau comercializării unor produse- cunoştiinţe care au caracter confidenţial. Acestea nu sunt încă brevetate, ri sunt nebrevetabile ori brevetabile, şi deşi nu îndeplinesc condiţiile unei invenţii, li se asigură un monopol de fapt asupra lor (date, informaţii, experienţă, abilitate).

Protecţia know-how-ului se face printr-un contract de opţiune, prealabil celui de know-how, a clauzei de confidenţialitate din contrat, etc.

Furnizorul transmite datele, informaţiile, documentaţia tehnică, experienţa, abilităţile, asigurând aşadar o asistenţă de specialitate.

Părţile pot să convină clauze speciale privind eventualitate perfecţionării ulterioare a know-how-ului, interzicerea utilizării cunoştiinţelor respective după încetarea contractului, unele restricţii în exploatare, clauze de exclusivitate, etc64.

Know-how-ul este un pachet de informaţii şi cunoştinţe tehnice, nebrevetabile sau brevetabile, dar niciodată brevetate.Cu toate acestea, există posibilitatea transmiterii ansamblului

63 Articol online referitor la contractul de know-how, http://avocatmarta.ro/2009/02/contractul-de-know-how/ 64 Iosif R. Urs, M . Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 654

85

de cunoştinţe tehnice ce alcătuieşte know-how-ul şi separat, printr-un contract care nu include şi drepturi protejate prin brevet. MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE KNOW-HOW

Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ................................................. (denumirea şi forma societăţii), cu sediul în ..................................., (localitatea) str. .............................. nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament ......, judeţul/sectorul .................................., înregistrată în ........................................................................................... (entitatea corespunzătoare registrului comerţului), sub nr. ...............................din ...................., având contul nr. .................. deschis la .................., telefon ....................,fax ...................., reprezentată prin ............................................. (numele şi prenumele), cu funcţia de ..................................., în calitate de furnizor şi 1.2. S.C. ................................................................. S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ................................................., (localitatea) str. ...................................... nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament ........................, judeţul/sectorul .................................., având codul unic de înregistrare nr. .........., atribut fiscal ...................................... şi număr de ordine în registrul comerţului ........../......../.........., contul nr. ........................... deschis la ...................., telefon ................., fax .............., reprezentată prin ........................., cu funcţia de ..............., în calitate de beneficiar au convenit să încheie prezentul contract de know-how, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul contractului îl constituie transmiterea de către furnizor beneficiarului a cunoştinţelor (date, informaţii, documente, experienţă, abilităţi) necesare fabricării sau comercializării produselor prevăzute în anexă. 2.2. În scopul implementării şi asimilării know-how-ului, furnizorul se obligă să trimită spe- cialişti sau/şi să primească pentru instruire personal al beneficiarului, furnizând şi materialele corespunzătoare. 2.3. În cazul în care furnizorul dobândeşte, ulterior, un brevet pentru cunoştinţele transmise prin know-how, nu poate opune beneficiarului brevetul respectiv. Dacă în ceea ce priveşte cunoştinţele transmise de furnizor, dobândeşte brevet o terţă persoană, beneficiarul know-how-ului poate ca, după caz, să sisteze plata redevenţelor, să solicite reducerea lor ori să ceară rezilierea contractului. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ........................... , începând cu data semnării lui. 3.2. Cu ..................................... (zile, luni) părţile pot conveni prelungirea prezentului contract printr-un act adiţional. IV. PREŢUL CONTRACTULUI

86

4.1. În schimbul cunoştinţelor transmise de furnizor beneficiarul va plăti o redevenţă în LEI/EURO/USD după cum urmează: ............................................................................................................................................................ 4.2. Cuantumul redevenţei poate fi modificat, cu acordul scris al părţilor, după ce partea iniţiatoare a notificat intenţia, cu cel puţin .......... zile înainte. 4.3. Plata redevenţei se va face astfel:

a) cuantumul .......................................................................................................... ; b) datele efectuării plăţii ....................................................................................... ; c) locul efectuării plăţii ........................................................................................ ; d) modalitatea de plată ....................................................................................... .

4.4. Conturile din şi în care se va face plata redevenţei sunt indicate în partea introductivă a prezentului contract. V. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII 5.1. Furnizorul se obligă:

a) să comunice beneficiarului toate cunoştinţele tehnice stabilite în anexă, asigurându-l de utilizarea completă şi eficientă a lor, în care scop:

1. va preda beneficiarului documentele, materialele şi instrucţiunile ce conţin cunoştinţele respective, indicând modul de utilizare a lor; 2. va asigura beneficiarului asistenţă tehnică necesară pe toată durata con- tractului prin trimiterea de specialişti şi primirea pentru instruire a personalului convenit, în scopul perfecţionării calificării, astfel încât să dobân- dească priceperea necesară pentru exploatarea completă şi eficientă a know-how-ului;

b) să asigure exploatarea continuă a cunoştinţelor tehnice transmise, pe toată durata contractului; c) să păstreze secretul cunoştinţelor tehnice6) transmise beneficiarului, pe toată durata valabilităţii contractului şi, după expirarea acestuia, pe o durată de1) .............. ani.

5.2. Obligaţiile beneficiarului sunt următoarele: a) să exploateze integral cunoştinţele tehnice transmise de furnizor2); b) să păstreze secretul cunoştinţelor tehnice transmise de furnizor3), pe întreaga durată a contractului şi ............... ani după data expirării lui; c) să asigure păstrarea calităţii mărfurilor produse şi comercializate de furnizor4).

5.3. Beneficiarul are dreptul să comunice cunoştinţele tehnice transmise de furnizor, filialelor sau furnizorilor săi, în limitele impuse de executarea obligaţiilor asumate de aceştia faţă de el. 5.4. Părţile se obligă să-şi comunice reciproc eventualele îmbunătăţiri aduse oricărora dintre ele- mentele ce ţin de obiectul contractului, pe parcursul executării lui5). 5.5. La expirarea contractului, furnizorul şi beneficiarul de know-how vor putea exploata gratuit şi nelimitat cunoştinţele care fac obiectul acestuia, inclusiv eventualele perfecţionări duse în cursul duratei prezentului contract. VI. ALTE CLAUZE 6.1. Prezentul contract este guvernat de legea ..................................................................6) (ţara a cărei lege i se aplică). 6.2. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea cunoştinţelor transmise şi, respectiv, primite conform angajamentului anexă.

87

6.3. Rezilierea parţială sau totală a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi şi nici nu este de natură să înlăture răspunderea părţii care, din culpa sa, a determinat încetarea contractului. 6.4. În cazul în care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate nule, clauza/clauzele valide îşi vor produce, în continuare, efectele, cu excepţia cazurilor în care clauza/clauzele anulate reprezintă o obligaţie esenţială. În sensul prevederilor alineatului precedent, sunt considerate esenţiale următoarele obligaţii: ............................................................................................................................................................ 6.5. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul con- tract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de către cedent. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ........... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. VII. FORŢA MAJORĂ 7.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau/şi parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 7.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de .................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 7.3. Dacă în termen de ........................... (zile, ore)de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. VIII. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 8.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 8.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 8.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 8.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. IX. CLAUZA PENALĂ 9.1. În cazul în care beneficiarul nu-şi achită redevenţa la termen şi în cuantumul stabilit se obligă să plătească o penalizare de ......% din suma datorată. 9.2. În toate celelalte cazuri de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a clauzelor prezentului contract părţile îşi datorează daune-interese. X. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 10.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la

88

încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi.7) 10.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 10.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 11.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi: a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, de cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract; b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract; c) cesionează drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părţi. 11.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi cu cel puţin ............................................ zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele. 11.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţile contractante. 11.4. Prevederile prezentului capitol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului. XII. CLAUZE FINALE 12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 12.3. Prezentul contract s-a încheiat în ......... exemplare, din care .............. . FURNIZOR BENEFICIAR

Anexa nr. .................

la contractul nr. ................ din .................. Angajament

89

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la ....................... . I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:

a) ................................................................................................................................... b) ................................................................................................................................... c) ................................................................................................................................... etc.

3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis- poziţie:

a) ................................................................................................................................... b) ................................................................................................................................... c) ................................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR 4. ....................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori docu- mente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ............................ aprobă, în scris, această posibilitate. 6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .................... înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri astfel: .................................................................................................................................................. 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:

a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la .................................................. b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta;

90

d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii lor; e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţile sau documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi .................................... în ....................... exemplare, din care .........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR Note 1. Întinderea se apreciază în raport de convenţia părţilor. 2. Exploatarea cunoştinţelor trebuie să fie efectivă şi efectuată leal şi să aibă un caracter serios. 3. Indiferent dacă contractul are caracter exclusiv sau nu. 4. în cazul în care furnizorul îi conferă beneficiarului dreptul de a aplica marca sa pe mărfurile fabricate sub licenţă. 5. În lipsa unei stipulaţii contrare comunicările respective vor avea caracter de gratuitate. 6. În lipsa indicaţiei privind legea ţării aplicabile, contractul este guvernat de legea ţării în care îşi are sediul furnizorul de know-how. 7. Părţile pot alege şi o altă instanţă arbitrală, din ţara de origine a furnizorului, de exemplu.

91

CURS 12. Contractul de leasing

Reglementare Contractul de leasing are sediul juridic în OG nr. 51/1997, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 90/1998, ordonanţă republicată în M.Of. r. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Definiţie Contractul de leasing este acel contract prin care, o parte, denumită locator/finanţator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, contra unui preţ, urmând ca la sfârşitul perioadei de leasing locatorul să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi durata contractului ori de a înceta raporturile contractuale65. Acest contract este o formă complexă a creditului. PĂRŢILE

Locator/finanţator- partea care transmite dreptul de folosinţă a unui bun, al cărui proprietar este, în schimbul unui preţ, celeilalte părţi.

Utilizator- partea care solicită bunul de la locator/utilizator şi care plăteşte preţul/ rata de leasing. Trăsături

Contractul de leasing prezintă următoarele caractere juridice: - contract consensual- prin acordul de voinţă - sinalagmatic- prestaţii reciproce - oneros- ambele părţi urmăresc un interes patrimonial - comutativ- încă de la început, părţile îşi cunosc întinderea obligaţiilor - cu executare succesivă- prestaţiile părţilor se execută pe o anumită perioadă, în

timp: transmiterea folosinţei şi plata ratelor de leasing la scadenţele convenite. Particularităţile contractului

Contractul de leasing trece prin următoarele faze: - oferta fermă, însoţită de lista cu bunurile care vor constitui obiectul contractului şi

de actele din care să rezulte situaţia sa financiară - vânzarea-cumpărarea (utilizatorul are dreptul de a-şi alege cu acordul societăţii de

leasing, furnizorul, precum şi societatea care va asigura bunul) - contractul de locaţie - opţiunea finală a utilizatorului.

Bineînţeles, că pe lângă acestea, după împrejurări, se pot adăuga şi alte contracte accesorii.

Contractul de leasing se încheie întotdeauna pe o perioadă de cel puţin un an. Acest contract constituie titlu executoriu dcă utilizatorul u predă bunul la finalul

perioadei de leasing (dacă nu a optat să îl cumpere sau să prelungească contractul) ori în cazul rezilierii din vina exclusivă a utilizatorului.

65 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 662

92

În baza contractului, utilizatorul are acţiune directă împotriva furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar pe perioada de garanţie şi post-garanţie, având de asemenea şi dreptul de a exercita acţiuni posesorii faţă de terţe persoane. PUBLICITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING În cazul leasingului finanaciar înregistrarea amortizării bunului care face obiectul contractului se realizează de către utilizator/locatar, pe când, în cazul leasingului operaţional, aceasta se realizează de către finanţator/locator.

Achiziţiile de bunuri mobile şi imobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca invetiţii, fiind supuse amortizării în conformitate cu actele normative în vigoare. Înregistrarea operaţiunilor de leasing în evidenţele contabile ale societăţilor care efectuează operaţiuni de leasing, precum şi ale societăţilor comerciale care utilizează bunuri în sistem de leasing, se efectuează conform dispoziţiilor contabile în vigoare.

Fiecare operaţiune se evidenţiază distinct, după natura bunului închiriat. De exemplu, contractele care au ca obiect imobile, se notează în cartea funciară.

În cazul în care apar schimbări cu privire la sediul utilizatorului sau al finanţatorului, ori schimbări cu privire la situaţia juridică a bunului, persoana în cauză trebuie să procedeze la notificarea celeilalte părţi şi la rectificare în cartea funciară66. SOCIETĂŢILE DE LEASING

Societăţile de leasing pot încheia contracte de leasing având ca obiect: realizarea unei construcţii pe terenul proprprietate a utilizatorului, caz în care

părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei, conferind finanţatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel.

Dobândirea dreptului de edificare a unei construcţii pe terenul finanţatorului, caz în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă utilizatorului un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel.

Construcţiile existente, proprietate a finanţatorului sau care urmează să fie achiziţionate de acesta, construite pe terenul proprietate a finanţatorului ori care urmează să fie achiziţionat de acesta sau pe un teren asupra căruia acesta are un drept de superficie- în acet caz, finanţatorul va transfera în sistem de leasing construcţiile şi dacă este cazul, va finanţa costul terenului ce urmează a fi achiziţionat şi va avea und rept de proprietate asupra costrucţiilor şi un drept de proprietate sau de superficie asupra terenului, în timp ce utilizatorul va avea un drept de folosinţă atât asupra construcţiilor, cât şi asupra terenului.

Construcţiile existente, proprietate a finanţatorului construite pe terenul proprietate a finanţatorului sau pe un teren proprietate a unui terţ, asupra căruia finanţatorul are un drept de folosinţă- părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei de către locatar/utilizator. În această situaţie finanţatorul va avea un drept de

66 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 663-664

93

proprietate asupra construcţiei şi un drept de proprietate sau un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel.

Contractul de leasing care are ca obiect bunuri imobile, se poate încheia pe o durată stabilită de părţi.

În cazul veniturilor obţinute de nerezidenţi, sub formă de dobândă sau de redevenţă (rată de leasing) stabilită de părţile contractante, în materia contractelor de leasing financiar sau operaţional, se impun în România prin reţinere la sursă, conform prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei interne. La contractele de leasing operaţional, încheiate cu nerezidenţi, redevenţa semnifică beneficiul stabilit de părţi sau chiar toată rata de leasing, dacă prin contrat nu se identifică partea de beneficiu.

În cazul înregistrării de daune şi încasării sumelor din asigurarea bunurilor- obiect al contractelor de leasing- părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare.

Dacă, utilizatorul, din vina societăţii de leasing ori a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau chiziţia bunului, iar bunul nu fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a acestuia, indiferent dacă părţile au convenit o valoare reziduală.

În cazul achiziţiei bunurilor introduse în ţră de utilizatori- persoane fizice sau juridice române ori societăţi de leasing- persoane juridice române, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la vloarea reziduală a bunului din momentul încheierii ontractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părţile au convenit o valoare reziduală.

Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o destinaţie nouă, vamală, este cel convenit între părţi prin contractul de leasing dar acesta nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introduerii în ţară a bunului.

Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între finanţatori, persoane juridie române, cu utilizatori, persoane fizice sau juridice străine, şi care se exportă din ţară în baza acestor contracte, se încadrează în regimul vamal de export temporar, conform legislaţiei actuale în materie.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE LEASING

(model de bază) Încheiat astăzi ......................... la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C…….......................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ......................................, (localitatea) str. ..................................... nr. ......, bloc ......., scară ......, etaj ......,apartament ......, judeţul/sectorul ......................................., având codul unic de înregistrare nr. ........................, atribut fiscal .................................. şi număr de ordine în registrul comerţului .............../................./..................., contul nr. ........................................ deschis la .............................., telefon .........................., fax ........................., reprezentată prin

94

..........................,cu funcţia de ..........................., în calitate de locator/finanţator şi sau

1.1. S.C. .................................................., (denumirea şi forma societăţii) cu sediul în ................................., (localitatea) str. .........................nr. ........., ţara ............................., înregistrată în .................................................................(entitatea corespunzătoare registrului comerţului) sub nr. ............................. din ........................., având contul nr. ............... deschis la .........., telefon ........................, fax ............................................., reprezentată prin ......................................., (numele şi prenumele) cu funcţia de ..............................................., în calitate de locator/finanţator

şi 1.2. S.C. ......................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ......................................, (localitatea) str. ..................................... nr. ......, bloc ......., scară ......, etaj ......,apartament ......, judeţul/sectorul ........................................, având codul unic de înregistrare nr. .........................., atribut fiscal ............................................. şi număr de ordine în registrul comerţului .................../................./........................., contul nr. ........................................ deschis la .................................., telefon ..................................., fax ..................................., reprezentată prin ........................, cu funcţia de .................................., în calitate de utilizator şi

sau 1.2. Asociaţia/Fundaţia/Uniunea/Federaţia ........................................, cu sediul în ............................., (localitatea) str. ......................................... nr. ......, bloc ......., scară ......., etaj ......., apartament ......., judeţul/sectorul.................., înscrisă la ........................, în registrul .............................. sub nr. ..................., pe baza certificatului de înscriere nr. ........ din ................, având contul nr. ....................... deschis la ...................................., telefon ................., fax ..............................., reprezentată de ........................., cu funcţia de ..................., în calitate de utilizator

sau 1.2. Asociaţia familială ...................................................., cu sediul în ...............................................,(localitatea) str. ............................... nr. ........, bloc ........, scară ........, apartament ........., judeţul/sectorul............., posesoarea autorizaţiei nr. ............. din ...................., eliberată de ......................., având contul nr. ...................... deschis la .................., telefon ................, fax ........................, reprezentată de .................., cu funcţia de .........................., în calitate de utilizator

sau 1.2. ............................................., (numele şi prenumele) cu domiciliul în ........................................, (localitatea) str. ............................... nr. ......., bloc .........., scară ........, etaj ........., apartament ........, judeţul/sectorul ......................, posesorul (posesoarea) autorizaţiei nr. ............................. din ................................., eliberată de ....................., persoană fizică care desfăşoară activitate economică în mod independent, în calitate de utilizator

sau 1.2. ....................................................., (numele şi prenumele) cu domiciliul în ................................, (localitatea) str. ............................... nr. ......., bloc ....., scară ......, etaj ......, apartament ......, judeţul/sectorul ............. , având actul de identitate seria ............. numărul .............................., eliberat de ..................................... la data de ...................., codul numeric

95

personal ........................., în calitate de utilizator au convenit să încheie prezentul contract de leasing, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul contractului îl constituie bunurile mobile/imobile solicitate de utilizator şi prevăzute în anexă, pe care locatorul/finanţatorul se obligă să predea în leasing acestuia, folosinţa lor1). 2.2. Predarea-primirea bunurilor se va face pe bază de proces-verbal, până la data de ........................ 2.3. Cheltuielile legate de predarea-primirea bunurilor care fac obiectul prezentului contract vor fi suportate de ................................. . 2.4. Locatorul are dreptul să verifice, la intervale de ......................, starea bunurilor şi modul de exploatare a lor, iar dacă utilizatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, poate să rezilieze, înainte de termen, contractul. III. DURATA CONTRACTULUI2) 3.1. Contractul se încheie pe o durată de ............... începând cu data semnării lui. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Utilizatorul va plăti locatorului/finanţatorului, începând cu data transmiterii folosinţei bunurilor care fac obiectul prezentului contract, o redevenţă în valoare de ................................. LEI/EURO/USD, în rate lunare astfel:

– ............................................................................................................................ – ................................................................................................................................ – ....................................................................................................................... etc.

sau 4.1. Utilizatorul va plăti locatorului/finanţatorului, începând cu data transmiterii folosinţei bunurilor care fac obiectul prezentului contract o rată de leasing lunară în valoare de.............. LEI/EURO/USD. 4.2. Evoluţia ratei inflaţiei care se înregistrează ulterior încheierii prezentului contract, determină indexarea redevenţei/ratei de leasing. 4.3. Plata redevenţei/ratei de leasing se va face din şi în conturile prevăzute în partea introductivă a prezentului contract sau în numerar, la casieria locatorului/finanţatorului, după caz, în condiţiile legii. 4.4. În cazul în care, la expirarea contractului, utilizatorul îşi exprimă intenţia de a cumpăra bunurile, locatorul/finanţatorul trebuie să ia în calcul vărsămintele făcute anterior cu titlu de redevenţă/rată de leasing, precum şi valoarea reziduală a bunurilor. 4.5. Dreptul de opţiune constând din cumpărarea bunurilor se poate exercita până la expirarea prezentului contract, cu acceptul locatorului/finanţatorului, numai dacă utilizatorul va formula o ofertă de cumpărare fermă şi irevocabilă. V. GARANŢII 5.1. Locatorul/finanţatorul garantează pe utilizator pentru evicţiune din partea oricărei persoane fizice sau juridice care ar pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunurilor care fac obiectul prezentului contract.

96

5.2. Locatorul/finanţatorul va acorda asistenţă tehnică utilizatorului pe toată durata pentru care s-a încheiat prezentul contract. VI. CLAUZA PENALĂ 6.1. În cazul în care predarea-primirea bunurilor nu se va putea realiza la data prevăzută de prezentul contract, partea în culpă se obligă să plătească o penalizare de ....% din valoarea bunurilor. 6.2. Neplata redevenţei/ratei de leasing la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract atrage penalizări de .......% pe zi de întârziere, calculate la valoarea redevenţei restante. VII. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR3) 7.1. Locatorul/finanţatorul se obligă: a) să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta; b) să încheie contract de leasing cu utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare- cumpărare, cu excepţia dreptului de dispoziţie; c) să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului; d) să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat clauzele contractuale; e) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing. 7.2. Obligaţiile utilizatorului sunt următoarele: a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing; b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze; c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără acordul finanţatorului; d) să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoric stabilit şi la termenele prevăzute în contractul de leasing; e) să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing; f) să îşi asume pentru întreaga durată a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii bunurilor care fac obiectul contractului; g) să permită finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; h) să îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de pro- prietate, venită din partea unui terţ; i) să nu aducă modificări bunurilor fără acordul finanţatorului; j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile prezentului contract. 7.3. Utilizatorul are următoarele drepturi4): a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie; b) de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.

97

VIII. RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR 8.1. În cazul în care utilizatorul refuză să primească bunurile la termenul stipulat în contractul de leasing sau dacă se află în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment, societatea de leasing are dreptul de a rezilia unilateral contractul de leasing, cu daune-interese. Finanţatorul nu răspunde dacă bunurile care fac obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului. 8.2. În cazul în care utilizatorul nu îşi execută obligaţia de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune-interese. 8.3. Dacă finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune a utilizatorului, acesta datorează daune- interese în cuantum egal cu valoarea reziduală a bunului sau cu valoarea sa de circulaţie, calculată la data expirării prezentului contract. 8.4. În cazul în care, în timpul derulării contractului de leasing, finanţatorul vinde bunurile care fac obiectul contractului unui alt finanţator, noul finanţator este legat de aceleaşi obligaţii contractuale ca şi vânzătorul, care rămâne garant al îndepliniriii obligaţiilor faţă de utilizator. 8.5. Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în posesia bunului, finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului de către utilizator. IX. FORŢA MAJORĂ 9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau/şi parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ...................................., (zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 9.3. Dacă în termen de ........................... (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de

98

reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin Arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 11.1. în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XII. CLAUZE FINALE 12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 12.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .................. exemplare, din care ..................... . LOCATOR/FINANŢATOR UTILIZATOR Note 1. În cuprinsul contractului sau în anexă, după caz, se vor descrie exact bunurile care fac obiectul contractului (denumirea, descrierea tehnică şi calităţile bunurilor, scopul şi destinaţia lor, precum şi valoarea acestora ş.a.). 2. Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an. 3. În cadrul operaţiunilor de leasing, drepturile şi obligaţiile părţilor se stipulează în contract şi nu se limitează la cele prevăzute la cap. VII. 4. Drepturile reale ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing sunt opozabile judecătorului-sindic, în situaţia în care utilizatorul se află în stare de insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2006 (M.Of. nr. 359/21.04.2006).

99

CURS 13. Contractul de lohn Reglementare Contractul de lohn nu este reglementat în legislaţia noastră, fiind un contract internaţional. Definiţie Contractul de lohn este acel contract prin care o parte, denumită producător, se angajează faţă e cealaltă parte, denumită beneficiar, care îi pune la dispoziţie materii prime, documentaţia şi prescripţiile tehnice, pentru a le prelucra în schimbul unei retribuţii în bani sau natură67.

O altă definiţie a acestuia îl prezintă ca fiind acel contract prin care un producător (executant) se obligă să execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), în schimbul unei renumeraţii şi pe baza documentaţiei tehnice pusă la dispoziţie de ordonator68. PĂRŢILE

Producător- partea care se obligă să prelucreze materiile prime care sunt puse la dispoziţie de ordonator (beneficiar), pe baza documentaţiei şi a prescipţiilor tehnice, în schimbul unei remuneraţii.

Beneficiar- partea care pune la dispoziţia executantului (producătorului) materiile prime, documentaţia şi prescripţiile tehnice pentru realizarea unui produs finit. Trăsături Caracterele juridice ale contractului de lohn69:

– Sinalagmatic – Oneros (de regulă, retribuţia/remuneraţia este în natură) – Consensual – Cu executare succesivă.

Particularităţile contractului

Obiectul acestui contract îl constituie produsul finit pentru producător şi procentul din profit pentru beneficiar.Pentru ca să se poată îndeplini condiţiile unui contract de lohn trebuie asigurate şi echipamentele tehnologice şi know-how-ul necesare. Producătorul are avantajul că de cele maimulte ori de toate acestea se ocupă însuşi beneficiarul care realizează retehnologizarea fabricii. Producătorului îi revine doar un mic procent din profit care nu îi permite o dezvoltare aafacerii care iî aduce comenzi.

Cu cât volumul acestora este mai ridicat şi venitul producătorului cresc direct proporţional. Domeniul predilect pentru utilizarea contractului de prelucrare în lohn este industria confecţiilor, deoarece aici nivelul salarizării este scăzut.Un alt sector este cel al tehnologiei informaţiei.

Aşadar, contractul de lohn se practică frecvent în ţările unde forţa de muncă este ieftină.

67 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 679 68 Dicţionar juridic online, http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Contract_de_Lohn_ 69 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 679-680

100

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE LOHN Încheiat astăzi ................. la .....................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. S.C. ....................................................................., (denumirea şi forma societăţii) cu sediul în ....................................................., (localitatea) str. ................................................ nr. ......................, ţara ..............................................., înregistrată în ......................................................................... (entitatea corespunzătoare registrului comerţului), sub nr. .......................... din ................................... având contul nr. ............................. deschis la ........................................... reprezentată prin............................................... (numele şi prenumele), cu funcţia de ............................................, în calitate de beneficiar şi

sau 1.1. S.C. ..................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social în .......................................... (localitatea), str. ......................................... nr. ........., bloc ..........,scară ......., etaj .........., apartament ......, judeţul/sectorul ................................., având codul unic de înregistrare nr. ......................... atribut fiscal ............................................... şi număr de ordine în registrul comerţului ................................../.........................../................................., contul nr.......................................... deschis la ................................, telefon ........................, fax ........................., reprezentată prin ........................., cu funcţia de ...................................., în calitate de beneficiar şi 1.2. S.C. .................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ................................................ (localitatea), str. ..............................nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj.... .,apartament ............, judeţul/sectorul ..................................., având codul unic de înregistrare nr. .................. atribut fiscal ....................................... şi număr de ordine în registrul comerţului ........../.............../................., contul nr. ..................................... deschis la ...................................., telefon ..........................., fax ..........................., reprezentată prin ..............................., cu funcţia de .................................., în calitate de producător au convenit să încheie prezentul contract de prelucrare în lohn, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul contractului îl constituie prelucrarea de către producător a materiilor prime şi materialelor puse la dispoziţia sa de către beneficiar, conform anexei la prezentul contract, în scopul producerii următoarelor produse finite1): ..............................................................................................................................................etc. 2.2. Beneficiarul va pune la dispoziţie, totodată, documentaţia şi prescripţiile tehnice necesare, precum şi maşinile, instalaţiile şi dispozitivele necesare2) conform anexei. 2.3. în scopul realizării obiectivului prezentului contract, beneficiarul pune la dispoziţie următoarele capacităţi de producţie: ............................................................... etc. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............ luni/ani, începând cu data semnării lui.

101

3.2. Cu ............. zile/luni înainte de încheierea prezentului contract, părţile pot conveni la pre- lungirea duratei acestuia. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Valoarea contractului este de ...................... LEI/EURO/USD, calculată pe sortimente/unitate de produs finit EXW/FCA/INCOTERMS în vigoare astfel: Sortimente Preţ Valoare

............................ .................................. ............................

............................ .................................. ............................

............................ .................................. ...................... Total ........................

4.2. La preţurile şi valorile de mai jos, în afară de costul operaţiilor de prelucrare, se adaugă chel- tuielile şi beneficiul producătorului, conform anexei. 4.3. Beneficiarul se obligă să plătească producătorului în ......... zile de la data semnării contractului ............ % la vedere, contra garanţie bancară şi gaj/ipotecă, prin care se vor acoperi atât valoarea avansului, cât şi valoarea produselor livrate de beneficiar. 4.4. Beneficiarul va plăti producătorului .....% la livrare contra factură, certificat de calitate şi documente de transport, documente ce descarcă şi garanţia bancară, plătibili la livrare prin acreditiv irevocabil, transferabil, deschis la Banca ........................., plătibil şi încasabil în ............................ . 4.5. Totodată producătorul va elibera certificatele de calitate şi va remite beneficiarului documentele de transport şi alte documente aferente. 4.6. Dacă plata se face în natură, producătorul va reţine o parte din produse reprezentând echivalentul a ..........% din materiile prime şi materialele primite spre prelucrare. 4.7. Decontările se vor efectua prin băncile părţilor, din şi în conturile menţionate în partea introductivă a prezentului contract. 4.8. Preţurile şi termenele de livrare pot fi renegociate de părţi, pe bază de act adiţional, pentru fiecare lot de produse finite, dar nu mai târziu de ..... zile înainte de terminarea lotului anterior. V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 5.1. Beneficiarul se obligă: a) să predea în termen de ............... zile de la ................ materiile prime, materialele necesare procesului de producţie; b) să asigure, în termen de ........... zile de la ................., producătorului documentaţia, schiţele, proiectele, desenele, modelele, prescripţiile tehnice după care se vor executa produsele finite, precum şi etichetele, ambalajele, emblemele etc.; c) să asigure producătorului un avans de ............. LEI/EURO/USD, pentru a permite acestuia organizarea procesului de producţie şi realizarea producţiei contractate; d) să asigure asistenţa tehnică necesară lansării în producţie a sortimentelor convenite şi pe parcursul desfăşurării procesului de producţie; e) să accepte instituirea dreptului de gaj al producătorului asupra materiilor prime şi materialelor necesare primite spre prelucrare, ca garanţie a plăţii preţurilor prelucrării; f) să asigure folosirea integrală a capacităţilor de producţie pe care producătorul s-a obligat să le pună la dispoziţia sa; g) să efectueze plăţile în cuantumul şi termenele prevăzute de prezentul contract; h) să înlocuiască în termen de ...... zile de la notificarea scrisă a vânzătorului materiile prime şi

102

materialele cu defecte şi să completeze eventualele lipsuri constatate; i) să-l despăgubească pe producător pentru pierderile suferite ca urmare a diminuării producţiei la care s-a obligat, ori de câte ori aceasta este cauzată de insuficienţa sau calitatea necorespunzătoare; j) să deschidă acreditivul şi să depună garanţie bancară astfel: ............................................ ; k) să pună la dispoziţia producătorului maşinile, instalaţiile şi dispozitivele din anexă, contra chirie/vânzare-cumpărare, operaţiune pentru care se va încheia un contract separat. 5.2. Obligaţiile producătorului sunt următoarele: a) să asigure toate formalităţile necesare privind importul materiilor prime, materialelor, pieselor brute, accesoriilor etc. trimise spre prelucrare pentru realizarea obiectului prezentului contract; b) să asigure exportul produselor finite către beneficiar sau către un mandatar sau împuternicit al acestuia; c) să efectueze recepţia materiilor prime şi materialelor, a accesoriilor etc. livrate de beneficiar şi să-l înştiinţeze în termen de ...... zile de la sosirea acestora, sesizându-l despre eventualele lipsuri cantitative şi calitative şi motivele care l-au determinat să le respingă; d) să respecte prescripţiile tehnice, documentaţia, schiţele, proiectele şi desenele puse la dispoziţie de către beneficiar; e) să respecte termenele de livrare, stabilite de comun acord cu beneficiarul, pentru produsele rezultate din valorificare; f) să nu reproducă pentru sine sau pentru un terţ produse finite după prescripţiile tehnice, documentaţia, schiţele, proiectele şi desenele puse la dispoziţie de beneficiar; g) să restituie beneficiarului materia primă şi materialele, precum şi accesoriile excedentare realizării produselor finite contractante sau să le dea destinaţia hotărâtă de acesta; h) să marcheze şi să eticheteze produsele finite conform cerinţelor beneficiarului; i) să asigure transportul produselor finite pe cheltuiala beneficiarului; j) să asigure ambalarea corespunzătoare protejării produselor finite pe parcursul transportului, iar pentru produsele care prin natura lor se livrează fără ambalaj, să asigure transportul cu mijloace adecvate; k) să accepte dreptul de supraveghere a procesului de producţie din partea beneficiarului şi să faciliteze delegaţilor acestuia efectuarea controlului. VI. GARANŢII 6.1. Producătorul garantează produsele conform termenelor de garanţie prevăzute în anexă. 6.2. Pentru produsele la care contractul nu acordă un termen de garanţie, producătorul va elibera un certificat de calitate sau un buletin de analiză, în funcţie de natura produsului. 6.3. În perioada de garanţie producătorul continuă să răspundă pentru remedierea defecţiunilor, chiar dacă transferarea riscurilor de la producător la beneficiar a avut deja loc, prin livrarea produselor finite. VII. ALTE CLAUZE 7.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor prezentului contract nu are nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vina sa, a determinat încetarea contractului. 7.2. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe

103

persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ..... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. 7.3. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care le vor deţine în virtutea executării clauzelor prezentului contract, potrivit prevederilor angajamentului anexă. VIII. CLAUZA PENALĂ 8.1. În cazul în care beneficiarul nu va livra producătorului materiile prime şi materialele, precum şi accesoriile, conform termenelor contractuale, beneficiarul se obligă să plătească penalităţi de .....% pe zi de întârziere din valoarea lor, în primele ..... zile şi .....% pe zi în următoarele zile. 8.2. În cazul în care, la încheierea ultimului termen prevăzut la pct. 8.1. beneficiarul nu va efectua livrările contractate, producătorul are dreptul să denunţe contractul şi să solicite daune- interese în funcţie de prejudiciile ce i s-au produs. 8.3. Dacă producătorul nu-şi respectă obligaţiile contractuale, se obligă să plătească beneficiarului penalităţi de .........% pe zi de întârziere din valoarea contractului în primele ....... zile şi....% pe zi de întârziere, în următoarele zile din valoarea acestuia. 8.4. În cazul în care la încheierea ultimului termen prevăzut la pct. 8.3. producătorul nu-şi va respecta obligaţiile contractuale, beneficiarul are dreptul să denunţe contractul şi să solicite daune-interese în funcţie de prejudiciile ce i s-au adus. IX. FORŢA MAJORĂ 9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de................................ (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 9.3. Dacă în termen de ............................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

104

XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR 11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 11.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XII. CLAUZE FINALE 12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con- tractante. 12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 12.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ...... exemplare, din care ................ .

PRODUCĂTOR BENEFICIAR

Anexa nr. .................. la contractul nr. ................ din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la ....................... I. OBIECT 1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de .......................... ca efect al executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale. 2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:

a) ................................................................................ b) ........................................................................................ c) ................................................................................................ etc.

3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dispoziţie:

a) ............................................................................................ b) ................................................................................................ c) ........................................................................................................etc.

105

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR 4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat. 5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii, consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ......................... aprobă, în scris, această posibilitate. 6. .................................. va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop. III. DURATA ANGAJAMENTULUI 7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi, încetarea lui înainte de termen. 8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament. IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI 9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri astfel: ...................................................................................................................................... 10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii: a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de la ............................................................................................................................. b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială; c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit acordul scris pentru aceasta; d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii lor; e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţile sau documentele respective. V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI 11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7. 12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta. Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ................. în ........................ exemplare, din care ...........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note 1. Obiectul contractului se conturează prin indicarea caracteristicilor tehnice şi calitative

106

specifice produsului, cantitatea, preţul şi repartiţia pe mărimi, culori etc., însoţită de modelul omologat de părţi, desene şi detalii. În unele cazuri, beneficiarul pune la dispoziţia producătorului, cu chirie sau prin vânzare, instalaţii, maşini şi dispozitive. 2. Prin închiriere şi vânzare-cumpărare. 3. În cazul în care aceste cheltuieli nu au fost incluse în preţul operaţiunii de lohn.

107

CURS 14. Contractul de vânzare-cumpărare comercială Reglementare

Contractul de vânzare-cumpărare are sediul materiei în art. 1650-1740 Noul cod civil. Codul civil prevede anumite reguli speciale atât cu privire la lucrul vândut cât şi cu

privire la preţul vânzării care se aplică cu precădere în raporturile juridice specifice întreprinderilor comerciale şi profesioniştilor care au calitatea de comercianţi.

Definiţie Contractul internaţional de vânzare-cumpărare comercială este contractul prin care o parte denumită vânzător, se obligă să transmită celeilalte părţi, deumite cumpărător, dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unui alt drept, în schimbul unui preţ (echivalentul in LEI/USD/EURO, etc al bunului transmis)70. PĂRŢILE

Vânzător- partea care se obligă să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun sau aunui alt drept, în schimbul preţului.

Cumpărător-partea care primeşte dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unui alt drept. Caractere juridice

Este un contract: - Sinalagmatic - Cu titlu oneros - Comutativ - Cu caracter translativ - Consensual

Caractere juridice specifice şi cumulative

- Comercialitatea – pe plan internaţional, distincţia dintre vânzarea civilă şi cea comercială, are o importanţă redusă. Competentă a determina caracterul civil ori comercial al vânzării este lex contractus. Vânzarea este supusă lex loci actus- legea locului unde se încheie actul- şi lex fori- legea instanţei arbitrale sau judecătoreşti sesizate.

- Internaţionalitate- vânzarea comercială are caracter internaţional atunci când părţile au sediul comercial ori reşedinţa pe teritoriul unor state diferite, dacă contractul presupune că lucrul vândut face sau va face obiectul transportului de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat ori atunci când actele care constituie oferta şi acceptarea sunt îndeplinite pe teritoriul unor state diferite sau dacă predarea lucrului trebuie să se realizeze pe teritoriul unui alt stat decât cel unde s-au fpcut actele care constituie oferta şi acceptarea.

Consecinţele interdependenţei obligaţiilor părţilor

70 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 688

108

Excepţia de neexecutare a contractului- se poate invoca de oricare dintre părţi, atunci când cealaltă parte se află într-o situaţie economică atât de precară încât există temerea că aceasta nu îşi va putea executa o parte esenţială din obligaţii.

Rezoluţiunea pentru neexecutare- intervine, în cazul contractelor cu executare succesivă, când nu se execută de către o parte, o anumită obligaţie referitoare la o livrare, fapt care dp celeilalte părţi motive de teamă de neexecutare a obligaţiilor viitoare, urmare cărora, se poate cere rezoluţiunea într-un termen scurt.

Riscurile contractuale- în lipsă de stipulaţie contrară, sunt guvernate de legea care reglementează însuşi contractul- trec de la vânzător la cumpărător din momentul predării bunului, etc.

Cheltuielile contractului- se împart între cele două părţi: vânzătorului îi revin cele pentru predarea bunului iar cumpărătorului, cele ulterioare predării71.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE COMERCIALĂ Încheiat astăzi ..................... la .........................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ................................................................................... (denumirea şi forma societăţii), cu sediul în ....................................... (localitatea), str. ............................................. nr. .........., ţara ..........................................................,înregistrată în .......................................................... (entitatea corespunzătoare registrului comerţului) sub nr. ..........................., din ..............................,

având contul nr. ........................................ deschis la ......................................, reprezentată prin..................................... (numele şi prenumele), cu funcţia de ............................, în calitate de vânzător/cumpărător şi 1.2. S.C. ............................................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ................................... (localitatea), str. ............................. nr. ......, bloc ................., scară ......, etaj ........., apartament ........, judeţul/sectorul ....................................., având codul unic de înregistrare nr. ................... atribut fiscal .............................. şi număr de ordine în registrul comerţului ................./............................../................., contul nr. ............................. deschis la ........................., telefon ...................., fax ........................., reprezentată prin ........................, cu funcţia de .................................., în calitate de cumpărător/vânzător au convenit să încheie prezentul contract de vânzare-cumpărare, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie trecerea din proprietatea vânzătorului în propri- etatea cumpărătorului după ce acesta din urmă va plăti preţul mărfurilor din anexă/următoarelor mărfuri1):

– ................................................................................................................ 71 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 690

109

– ........................................................................................................................ etc. în condiţiile „INCOTERMS“ în vigoare2) .................................................................. ........................................................................................................................................

2.2. Locul de determinare a mărfii este ..................., iar modul de efectuare a acestei determinări va fi ............................ făcut integral/parţial. 2.3. Documentul de atestare a cantităţii va fi ..................., în cuprinsul căruia se vor menţiona, în mod obligatoriu: sortimentele, cantitatea (exprimată în unităţi de măsură specifice mărfii), toleranţele de cantitate admise (plus sau/şi minus) pe tranşe de livrare şi pentru întreaga cantitate, precum şi obligaţia cumpărătorului de a plăti vânzătorului cantitatea livrată în limitele toleranţelor. 2.4. Parametrii tehnici şi de calitate pentru mărfurile care fac obiectul prezentului contract sunt cei prevăzuţi în anexă. 2.5. Determinarea calităţii mărfurilor se va realiza astfel ............................................... de către o comisie de specialitate din ............................................................................. (ţara de origine a mărfurilor), formată dintr-un număr de ................ membri. Aparatura necesară folosită de către comisie, analizele de laborator (dacă este cazul), metodele de colectare şi păstrare a probelor-martor, precum şi criteriile de admitere/respingere a mărfurilor sunt cele specificate în anexă. Comisia va emite un certificat de calitate pentru mărfurile contractate, în cuprinsul căruia se vor menţiona: descrierea completă a mărfurilor, specificaţia calitativă, data fabricării şi data expirării lor etc. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............ luni/ani, începând cu data semnării lui. 3.2. Părţile pot conveni prelungirea prezentului contract prin act adiţional. IV. TERMENE DE LIVRARE 4.1. Vânzătorul se obligă să expedieze mărfurile la adresa indicată de cumpărător la datele prevăzute mai jos:

– ..................................................................................................................... – ..................................................................................................................... – ................................................................................................................................ etc.

conform cu instrucţiunile acestuia. În termenele de mai sus sunt incluse şi următoarele operaţii: determinarea probelor de analiză şi elaborarea buletinelor corespunzătoare, deschiderea acreditivului, obţinerea licenţei de import/export etc. 4.2. Termenul de livrare a mărfurilor poate fi decalat în cazul în care intervin evenimente neprevăzute. 4.3. Cu acordul scris al părţilor contractante se pot efectua şi livrări anticipate. V. PREŢUL CONTRACTULUI 5.1. Valoarea totală a mărfurilor vândute este de ...................... LEI/EURO/USD, defalcată pe sortimente şi tranşe de livrare, fiind menţionată în anexă. 5.2. Preţul include şi următoarele elemente:

– .................................................................................................................... – ....................................................................................................................

110

– .................................................................................................................... etc. 5.3. Plata preţului va fi efectuată de către cumpărător prin conturile menţionate în partea introductivă a prezentului contract, astfel:

– ............................................................................................................................... – .............................................................................................................................. – .......................................................................................................................... etc.

VI. AMBALAJUL ŞI MARCAREA 6.1. Vânzătorul se obligă să asigure un ambalaj adecvat, care să protejeze mărfurile pe tot parcursul transportului, de la expeditor până la destinatar. Ambalajul nu va încărca inutil costul transportului şi va fi adaptat specificului mijloacelor cu care se efectuează transportul mărfurilor. 6.2. Pentru mărfurile care, prin natura lor, se livrează fără ambalaj, vânzătorului îi revine obligaţia să le transporte cu mijloace adecvate astfel încât să nu le afecteze calitatea. Modurile de protejare a mărfurilor pentru asemenea expediţii sunt descrise în anexă. 6.3. Pentru mărfurile care necesită ambalaje interioare, vânzătorul are obligaţia ca, în cadrul procesului de condiţionare, să asigure un ambalaj uşor, estetic şi rezistent, utilizabil în procesul de desfacere, prin reţeaua de distribuţie. 6.4. Vânzătorul se obligă să transporte mărfurile în sistem containerizat. 6.5. Ambalajele vor fi însoţite de foi de ambalaj introduse în interior, din care să rezulte denumirea, felul produselor şi alte date necesare. 6.6. Vânzătorul are obligaţia de a marca ambalajul, astfel încât să înlesnească manipularea mărfurilor şi publicitatea comercială. Marcajul va fi scris în limba/limbile ......................... şi va cuprinde următoarele elemente: a) denumirea mărfii; b) data fabricaţiei; c) greutatea brută/netă; d) locul fabricaţiei; e) alte elemente convenite de părţi în raport de specificul mărfii. VIII. CONDIŢII DE LIVRARE 7.1. Mărfurile vor fi livrate în conformitate cu Regulile „INCOTERMS“, în vigoare – condiţia FOB. 7.2. Vânzătorul va comunica cumpărătorului termenul prealabil al sosirii mărfii la graniţă, precum şi greutatea netă, totală a mărfii, destinatarul, numele şi adresa expeditorului. 7.3. în termen de ................... ore/zile de la sosirea la destinaţie a mărfurilor, cumpărătorul va asigura descărcarea acesteia şi toate celelalte obligaţii pe care le implică primirea lor. VIII. GARANŢII 8.1. Vânzătorul are obligaţia să elibereze certificate/buletine de analiză pentru mărfurile care fac obiectul prezentului contract. Orice abatere de la prevederile acestor documente îl obligă pe vânzător să facă înlocuirile ori remedierile ce se impun sau să acorde reduceri de preţ ori, după caz, va avea dreptul la majorări de preţ pentru mărfurile de o calitate superioară celei stipulate în contract. 8.2. în cazul produselor ce vor fi utilizate imediat după livrare, vânzătorul stabileşte un singur ter- men de garanţie, care este de ................., începând cu data de

111

............................................................. Garanţia poate fi prelungită un timp de ........................ în următoarele condiţii: ...................şi încetează la data de ...................................................... 8.3. Pentru produsele ce nu vor fi utilizate imediat după livrare se convin două termene de garanţie astfel:

– unul de fabricaţie a produsului de .............., începând cu data de ............................. – unul de ......................., începând de la data de ..............., data livrării – termen impus pentru evitarea degradării produsului printr-o depozitare îndelungată.

8.4. Dacă produsele impun un termen de garanţie, vânzătorul va indica: a) data la care începe calcularea termenului de garanţie şi durata lui; b) cazurile de prelungire sau de încetare a termenului de garanţie; c) ziua în care încep şi se încheie livrările; d) documentele de atestare a calităţii mărfurilor. 8.5. Înăuntrul termenului de garanţie, vânzătorul se obligă să acorde asistenţa tehnică pentru mărfurile livrate şi să furnizeze, dacă este cazul, piese de înlocuire, în mod gratuit. 8.6. Vânzătorul răspunde pentru viciile aparente şi pentru viciile ascunse privind calitatea mărfurilor livrate cumpărătorului. IX. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA MĂRFURILOR 9.1. Vânzătorul are obligaţia să efectueze predarea mărfurilor la locul stipulat în contract şi să transfere cumpărătorului proprietatea acestora, după încasarea preţului stabilit. 9.2. Cumpărătorul se obligă să preia mărfurile după ce a fost efectuată recepţia cantitativă şi ca- litativă şi s-a încheiat şi semnat procesul-verbal de recepţie. 9.3. În cazul în care rezultatele finale nu permit preluarea mărfurilor de către cumpărător, acesta este obligat să le depoziteze în condiţii normale de păstrare şi conservare, fiind răspunzător de custodia lor, pe contul şi pe cheltuiala vânzătorului. 9.4. Recepţia mărfurilor va fi făcută la ......................................., de către comisia formată din ............................ împuternicitul/împuterniciţii cumpărătorului este/sunt obligat/obligaţi să comunice vânzătorului, în timp rezonabil, orice defecţiune sau neregulă descoperită în timpul controlului, în caz contrar, neinformarea vânzătorului lipsindu-l pe cumpărător de drepturile ce îi revin. 9.5. în cazul în care cumpărătorul hotărăşte să refuze mărfurile, acesta trebuie să acţioneze decis şi în timp util, prin notificarea vânzătorului şi să ceară instrucţiuni, pentru ca vânzătorul să poată lua măsurile necesare în vederea limitarea pierderilor. 9.6. Dacă livrarea mărfurilor se va efectua eşalonat, vânzătorul şi cumpărătorul vor încheia procese-verbale separate pentru fiecare livrare în parte, defecţiunile constatate la un lot de marfă neputând să afecteze continuitatea livrării celorlalte loturi. 9.7. Respingerea mărfii nu echivalează cu rezilierea sau rezoluţiunea contractului. X. TRANSPORTUL MĂRFURILOR3) 10.1. Transportul mărfurilor se va efectua cu .................................................................. .

sau 10.1. Transportul se va efectua combinat, astfel: ................................................................ . XI. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 11.1. Vânzătorul se obligă:

112

a) să furnizeze mărfurile şi factura comercială sau un mesaj electronic echivalent, conform clauzelor prezentului contract, precum şi cu dovezile de conformitate prevăzute de acesta; b) să obţină, pe riscul şi cheltuiala sa, licenţele de export sau alte autorizaţii oficiale şi să îndeplinească toate formalităţile necesare pentru exportul mărfurilor; c) să livreze mărfurile la .................................................................. (locul livrării indicat de cumpărător), la data/perioada...................................................... ; d) se obligă să suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor până în momentul în care ele au trecut de ............................................................................................ ; e) să plătească toate costurile legate de mărfuri până în momentul în care acestea au trecut de ............................. ; f) (dacă este cazul) să plătească toate costurile formalităţilor vamale necesare pentru export, precum şi toate impozitele, taxele şi alte cheltuieli plătibile la export; g) să-l avizeze, din timp, pe cumpărător că mărfurile au fost livrate la locul şi data/perioada convenită; h) să asigure cumpărătorului, pe cheltuiala vânzătorului, documentul adecvat care să ateste livrarea mărfurilor la locul şi data/perioada convenită;

sau h) să acorde cumpărătorului, la cererea, pe riscul şi cheltuiala acestuia, toată asistenţa în obţinerea unui document de transport pentru contractul de cărăuşie; i) să plătească verificarea, ambalarea şi marcarea necesare livrării mărfurilor; j) să acorde cumpărătorului, la cererea, pe riscul şi cheltuiala acestuia, toată asistenţa în a obţine orice documente sau mesaje electronice echivalente, emise/transmise în ţara de expediere şi/sau de origine, pe care cumpărătorul le-ar putea pretinde pentru importul mărfurilor şi, dacă este necesar, pentru tranzitul lor printr-o altă ţară; k) să furnizeze cumpărătorului, la cerere, informaţiile necesare pentru procurarea asi- gurării. 11.2. Obligaţiile cumpărătorului sunt următoarele: a) să plătească preţul prevăzut în prezentul contract; b) să obţină, pe riscul şi pe cheltuiala sa, orice licenţă de import sau o altă autorizaţie oficială şi să îndeplinească toate formalităţile vamale pentru importul mărfurilor şi, dacă este necesar, pentru tranzitul lor printr-o altă ţară; c) să contracteze, pe cheltuiala sa, transportul mărfurilor din locul de expediere stabilit; d) să preia mărfurile în momentul livrării la .................................. indicat de el, la data/perioada ................................................................................. ; e) să suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor: – din momentul în care au trecut de ............................................................... ; – de la data convenită/data de expirare a perioadei fixate pentru livrare; f) să plătească: – toate costurile legate de mărfuri din momentul în care acestea trec de................................. ; – orice costuri suplimentare dacă mijlocul de transport nu a ajuns la timp ori nu poate prelua marfa, sau termină încărcarea înainte de data prevăzută în contract, ori dacă nu a avizat la timp pe vânzător despre mijlocul de trans- port, locul de încărcare şi data livrării; g) să accepte dovada livrării, documentul de transport sau mesajul electronic echivalent; h) să plătească costurile oricărei inspecţii efectuate înainte de expediere, cu excepţia cazului în care aceasta este mandatată de autorităţile din ţara exportatoare; i) să plătească toate costurile şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea documentelor sau mesajelor electronice echivalente şi să le ramburseze pe cele efectuate de vânzător în

113

acordarea de asistenţă. XII. RECLAMAŢII 12.1. Cumpărătorul are dreptul să reclame abaterile cantitative sau calitative şi defecţiuni ale mărfurilor, determinate de vicii ascunse sau/şi de alte cauze generate de culpa vânzătorului. 12.2. Reclamaţiile vor fi trimise, în scris, vânzătorului în termen de ..................... zile de la pre- luarea mărfurilor de către cumpărător şi vor cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente: obiectul reclamaţiei; termenul în care a fost formulat; dovezile abaterilor reclamate; metoda de verificare ce trebuie folosită; cauzele care au determinat defectele reclamate; necesitatea păstrării în depozit a mărfurilor reclamate, pe un termen contractual determinat; modul de stingere a reclamaţiilor. 12.3. Defecţiunile constatate în urma transportului defectuos se vor regăsi în reclamaţii făcute de cumpărător cărăuşului, cu încunoştinţarea vânzătorului. XIII. RĂSPUNDERI 13.1. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, partea lezată are dreptul la o penalizare de ........% pentru neplata creanţelor la termen şi/sau de daune-interese, în cazul neîndeplinirii altor obligaţii prejudiciabile. 13.2. În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor, partea care nu se află în culpă poate să execute obligaţiile în cauză pe seama părţii în culpă. XIV. ALTE CLAUZE 14.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor existente deja între părţi. 14.2. Prevederile pct. 13.1 nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din culpa sa, a determinat încetarea contractului. 14.3. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de cedent. 14.4. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ............. zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului. XV. FORŢA MAJORĂ 15.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe- cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 15.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ................................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 15.3. Dacă, în termen de ............................. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. XVI. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI 16.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte

114

este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract. 16.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco- mandată cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 16.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 16.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. XVII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR4) 17.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. 17.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

sau 17.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente. XVIII. CLAUZE FINALE 18.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 18.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 18.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .......................................... exemplare, din care.................................... VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR Note 1. Se indică sortimentele, unităţile de măsură, cantităţile (tone/metri cubi/metri liniari/bucăţi/perechi etc). 2. Condiţii de livrare – uzanţe privind determinarea locului şi momentului în care, odată cu trecerea mărfii de la vânzător la cumpărător, are loc şi transferarea cheltuielilor şi riscurilor pe care le implică livrarea. în vederea interpretării uniforme a termenilor comerciali referitori la condiţiile de livrare, Camera Internaţională de Comerţ (ICC) a publicat şi, periodic, reactualizează „Reguli oficiale ale camerei Internaţionale de Comerţ pentru interpretarea condiţiilor comerciale – INCOTERMS“. Camera de Comerţ şi Industrie a României traduce şi publică lucrarea în limba română. Condiţiile de livrare potrivit

115

INCOTERMS 2000 sunt: – EXX-EX WORKS (... named place) FRANCO FABRICA (... loc numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care pune mărfurile la dispoziţia cumpărătorului în localurile vânzătorului sau un alt loc numit (fabrică, uzină, depozit etc.) fără îndeplinirea formalităţilor pentru export şi fără încărcarea mărfurilor în vreun vehicul trimis să le ridice. – FCA-FREE CARRIER (... named place) FRANCO TRANSPORTATOR (... loc numit) – înseamnă că vânztorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care a predat mărfurile, cu for- malităţile pentru export îndeplinite, în custodia cărăuşului numit de cumpărător, în locul numit. Trebuie menţionat că locul ales pentru livrare influenţează obligaţiile de încărcare şi descărcare a mărfurilor în acel loc. Dacă livrarea se face în orice alt loc, vânzătorul nu este răspunzător de descărcare. – FAS-FREE LONGSIDE SHIP (... named port of shipment) FRANCO DE-A LUNGUL NAVEI (... port de expediere numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când mărfurile au fost depuse de-a lungul navei în portul de expediere numit. Aceasta implică obligaţia cumpărătorului de a suporta toate costurile şi riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor din acel moment. – FOB-FREE ON BOARD (... named port of ship-ment) FRANCO LA BORD (... port de expediere numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când mărfurile au trecut peste balustrada navei în portul de expediere numit. Aceasta implică obligaţia cumpărătorului de a suporta toate costurile şi riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor din acel punct. Condiţia FOB cere vânzătorului să îndeplinească formalităţile pentru export. Această condiţie poate fi folosită numai pentru transport pe mare sau pe cale navigabilă internă. în cazul în care părţile nu intenţionează ca mărfurile să fie livrate peste balustrada navei, este indicat a se utiliza condiţia FCA. – CFR-COST AND FREIGHT (... named port of destination) COST ŞI NAVLU (... port de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţia de livrare când mărfurile trec peste balustrada navei în portul de expediere. – CIF-COST, INSURANCE AND FREIGHT (... named port of destination), COST, ASIGURARE ŞI NAVLU (... port de destinaţie numit). – CPT – CARRIAGE PAID TO (... named place of destination) TRANSPORT PLĂTIT PÂNĂ LA (... loc de destinaţie numit). – CIP-CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO (... named, place of destination). TRANSPORT ŞI ASIGURARE PLĂTITE PÂNĂ LA (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul livrează marfa cărăuşului numit de el, dar vânzătorul are obligaţia să plăteasă şi costul transportului pentru aducerea mărfii la destinaţia numită. Aceasta înseamnă că cumpărătorul suportă toate riscurile şi orice alte costuri suplimentare după ce marfa a fost astfel livrată. Cu toate acestea, conform CIP, vânzătorul are şi obligaţia de a procura asigurarea împotriva riscului cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfurilor în timpul transportului. – DAF-DELIVERED AT FRONTIER (... named place) FRANCO FRONTIERĂ (... loc numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţiile de livrare atunci când mărfurile au fost puse la dispoziţia cumpărătorului la sosirea mijloacelor de transport nedescărcate, cu formalităţile pentru export îndeplinite, dar înainte de îndeplinirea formalităţilor vamale de import în punctul şi locul numit la frontieră, dar înainte de frontiera vamală a ţării învecinate. Termenul „frontieră“ poate fi folosit pentru orice frontieră, inclusiv cea a ţării exportatoare. Este, deci, extrem de important să se definească cu precizie frontiera în cauză, menţionând

116

întotdeauna punctul şi locul din condiţie. – DES-DELIVRED EX SHIP (... named port of destination) FRANCO NAVĂ NEDESCĂRCATĂ (... port de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când mărfurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului la bordul navei, în portul de destinaţie numit, fără îndeplinirea formalităţilor de import. Vânzătorul are obligaţia să suporte toate costurile şi riscurile pe care le implică aducerea mărfurilor în portul de destinaţie numit, înainte de descărcare. Dacă părţile convin ca vânzătorul să-şi asume costurile şi riscurile descărcării mărfurilor, ar fi indicată aplicarea condiţiei DEQ. – DEQ-DELIVRED EX QUAY (... named port of destination) FRANCO PE CHEI (... port de destinaţie numit) înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când bunurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, fără îndeplinirea formalităţilor de import, pe cheiul (pontonul) din portul de destinaţie numit. Vânzătorul trebuie să suporte costurile şi riscurile pe care le implică aduc- erea mărfurilor în portul de destinaţie numit şi descărcarea mărfurilor pe chei (ponton). Condiţia DEQ obligă cumpărătorul să îndeplinească formalităţile vamale pentru importul mărfurilor şi să plătească toate formalităţile, impozitele, taxele şi alte cheltuieli legate de importul mărfurilor. – DDU-DELIVERED DUTY UNPAID (... named place of destination) FRANCO DESTINAŢIE NEVĂMUIT (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul livrează mărfurile cumpărătorului fără îndeplinirea formalităţilor de import şi nedescărcate la sosirea în orice tip de mijloace de transport, la locul de destinaţie numit. Vânzătorul va suporta costurile şi riscurile pe care le implică aducerea mărfii în acel loc, altele decât acolo unde este cazul, orice „taxă“ (termen care include obligaţia şi riscul îndeplinirii formalităţilor vamale, precum şi plata formalităţilor, taxelor vamale, impozitelor şi altor cheltuieli) pentru importul în ţara de destinaţie. Astfel de „taxe“ trebuie supor116tate de cumpărător, precum şi orice costuri şi riscuri rezultate din neîndeplinirea la timp a for- malităţilor de import. – DDP-DELIVERED DUTY PAID (... named place of destination) FRANCO DESTINAŢIE VĂMUIT (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul livrează cumpărătorului mărfurile, cu îndeplinirea formalităţilor de import şi nedescărcate, la sosirea în orice tip de mijloc de transport, la locul de destinaţie numit. Vânzătorul va suporta toate costurile şi riscurile pe care le implică aducerea mărfurilor în acel loc, inclusiv acolo unde este cazul, orice „taxă“ (termen care include obligaţia şi riscul îndeplinirii formalităţilor vamale, precum şi plata formalităţilor, taxelor vamale, impozitelor şi altor cheltuieli) pentru importul în ţara de destinaţie. Condiţii INCOTERMS FOB, CIF şi DDU au devenit termeni comuni în limbajul comerţului internaţional şi sunt utilizaţi frecvent în întreaga lume. Întrucât fiecare condiţie are specificul ei, este dificil de formulat un contract-cadru atât de cuprinzător. Ţinând seama de aceasta, a fost adoptat modelul de contract bazat pe specificul CONDIŢIEI FOB, de altfel cea mai frecvent utilizată. 3. Modul de efectuare a transportului este în funcţie de specificul produselor ce trebuie să fie transportate. În contract se vor stipula: căile şi mijloacele de transport, necesitatea adaptării ambalajelor exterioare sau containerelor cu specificul mijloacelor de transport. 4. Se poate conveni ca soluţionarea eventualelor litigii să se facă şi la instanţa de arbitraj din ţara partenerului de afaceri, clauzele adaptâdu-se în mod corespunzător.

117

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ

I. Tratate, cărţi, monografii • M. Abell (2010) The regulation of international Franchising, Ed. Who’s Who legal • R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) The economics of franchising. Cambridge University Press • G. Cas, R. Bout, (2005) Droit economique, Concurrence, Distribution, Consommation, Edit.

Lammy. Paris • Claudiu-Paul Buglea,(2016), Dreptul comerţului internaţional. Note de curs, Editura: C.H.

Beck , Bucureşti • O. Căpăţână, Brânduşa Ştefănescu, (1987) Tratat de drept al comerţului internaţional, vol. II • ST. D. Cărpenaru (2007), Drept comercial român, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită,

Universul Juridic, Bucureşti • Y. Chartier, (1990) Droit des affaires, Ed.3. Paris • P. Craig, G. De Burga, (2017), Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi

doctrină, ediţia a VI-a, Editura Hamangiu, Bucureşti • Ştefan Cucu, (1989) Dicţionar explicativ de drept român – Termeni, principii şi expresii

juridice latineşti, Editura M. Duţescu, Bucureşti • Şerban Diaconescu, (2010), Contractul-cadru de distribuţie comercială, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti • Jenică Drăgan, (2010), Introducere în Dreptul comerţului internaţional, Ed. F.R.M.,

Bucureşti • Aida Diana Dumitrescu, (2014), Dreptul comerţului internaţional, Ed. CH Beck, Bucureşti • D. A. P. Florescu, M. Rotaru, M. Olteanu, G. Spătaru, A.Derscanu, (2013), Contractul de

leasing, Editura Universul Juridic, Bucureşti • L. Gimalac, S. Grac, (2003) La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits

Fleuri. Paris • D.L. Hogaş, (2011) Pe tărâmul francizei: o introducere în contractul de franciză, Editura

Lumen, Iaşi • Konigsberg, (2001) Master Franchising Revisited, Lapointe Rosenstein Law Firm Library.

Montreal, Canada • V. Korah, D. O'Sullivan, (2002) Distribution agreements under the EC competition rules,

Hart Publishing. Oxford-Portland, Oregon • Ioan Macovei, (2014), Tratat de drept al comerţului internaţional, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti • I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciză, o formulă care poate garanta

succesul în afaceri, Ed. Candy, Iaşi • Dumitru Mazilu, (2011), Tratat privind Dreptul comertului international, Editura Universul

Juridic, Bucureşti • Gabriel Mihai, (2015), Dreptul comertului international, Editura Pro Universitaria, Bucureşti • M. Mocanu, (2008), Contractul de franciză, Editura C.H.Beck, Bucureşti • M. Mocanu, (2013), Franciza. Francizarea. Ghid practic, Editura Universul Juridic,

Bucureşti

118

• Neagu, (2009) Obligatia de informare precontractuala in materie de franciza. Voicu & Filipescu - Attorneys at Law

• T.R. Popescu, (1975) Dreptul comertului international, Bucureşti • S. Popovici, (2010), Contractul de leasing, Editura Universul Juridic, Bucureşti • Oliviu Puie, (2015), Dreptul comertului international, Editura Universul Juridic, Bucureşti • G. Ripert, R. Roblot,P. Delebecque, M. Germain, (2004) Traité de droit commercial. Ed.17,

vol.2 • V. Roş, (1999) Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia. Ed. Rentrop & Straton.

Bucuresti • A.C. Selde, R.C. Gibson, A.B. Parker, (2008), An introduction to franchising. Third edition.

Minnesota department of employment and economic development • Sitaru, C.P. Buglea, S.A. Stănescu, (2008) Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Partea

specială. Ed. Universul Juridic, Bucureşti • Andreea-Teodora Stănescu, (2017), Legislaţia contractelor încheiate de profesionişti.

Îndrumar practi.,Editura Hamangiu, Bucureşti • Dragoş-Alexandru Sitaru, Şerban-Alexandru Stănescu, (2017), Dreptul comerţului

internaţional, Partea generală şi partea specială, Editura Universul Juridic, Bucureşti • A. Stoican, (2016), Contractele de intermediere, Editura Universul Juridic, Bucureşti • Daniel Mihail Şandru, (2016), Dreptul comertului international, Editura Universitară,

Bucureşti • Claudia Şerban Cernat, (2008), Contracte civile, administrative şi comerciale-ghid practic

de redactare, Editura Psihomedia, Sibiu • Felicia Ştef, (1995) Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Oscar Print, Bucureşti • P. Le Tourneau, (1994) Le Franchisage, Ed. Economică. Paris • N.V. Ty, A.P.K. Olson (2000) Protecting Franchisee’s interests in Franchise Agreement

under Vietnamese Law in comparison with the Law of some European countries. Unfair competition and trade secrets act, Gazette

• Adrian Ţuţuianu, Livia Mocanu, Rada Postolache ş.a.(2000), Contracte comerciale speciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti

• Carmen Tamara Ungureanu, (2014), Dreptul comerţului internaţional. Contracte de comerţ internaţional, Editura: Hamangiu, Bucureşti

• Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) Contractele mileniului III- 142 de modele de acte civile şi comerciale, Ed. Rentrop & Straton, Ediţia I, Bucureşti

II. Legislaţie

• Noul cod civil actualizat • Legea nr. 176/1998 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/1997

pentru modificarea art. 8 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/1994 privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale (M.Of. nr. 388/13.10.1998) cu modificările ulterioare

119

• Legea nr. 571/2002, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la Programul orizontal PHARE 2001 de asistenţă în domeniul securităţii nucleare - RO 0110, semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2001 (M.Of. Partea I nr. 927 din 23/12/2003) cu modificările ulterioare

• Legea nr. 153/2004 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 59/1994 privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale (M.Of. nr. 446/19.05.2004), republicare- M.Of. nr. 998/29.10.2004, cu modificările ulterioare

• O.U.G. nr. 87/1997 pentru modificarea art. 8 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.59/1994 privind reglementarea operatiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale (M.Of. nr. 375/24.12.1997)

• H.G. nr. 475/1993 privind asigurarea plăţii exporturilor efectuate de agenţii economici în cadrul acordurilor guvernamentale, cu decontare în conturile de cliring, barter şi cooperare economică (M.Of. nr. 239/05.10.1993) cu modificările ulterioare

• H.G. nr. 202/1995, privind administrarea acordurilor comerciale şi de plăţi, precum şi organizarea şi funcţionarea comisiei interdepartamentale instituite prin Ordonanţa Guvernului nr.59/1994 (M.Of. nr. 67/12.04.1995) cu modificările ulterioare.

III. Articole în reviste de specialitate

• O. Căpăţână, Contractul de expediţie, în Revista de drept comercial nr. 3/1975, p. 7; nr.

4/1997, p. 5; nr. 6/1997 • L. Frazer, A. Terry, (2002) Factors affecting franchise agreement terminations: lessons for

the franchising sector, Journal of Small Business Strategy. Vol. 13, No. l • J.C. Hearn, M.E. Santa Maria, H.S. Wolfson, International Agency Laws: Ignorance is Not

Bliss. International Franchise Association. Chicago Marriott Downtown Magnificent Mile. 47th Annual Legal Symposium May 4-6, 2014

• A. Kachra, R.E. White, Know-How Transfer: The Role of Social, Economic/Competitive, and Firm Boundary Factors. Strategic Management Journal Vol. 29, No. 4, Apr. 2008

• M.A. Khasawneh, N. Yaacob, R.A. Rahman, (2016) Current Laws Governing Franchise Agreement in Jordan. Asian Social Science. Vol. 12, No. 4

• P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales, Gaz.Pal. Nr.2 • M. Wilderspin, (2008) The Rome I Regulation: Communitarisation and modernization of the

Rome Convention, Published online IV. Internet

• http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Contract_de_Lohn_ • http://avocatmarta.ro/2009/02/contractul-de-know-how/ • http://www.buget.ro/finante-banci-investitii-legi/ • https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-

international/contracte-moderne-si-complexe/

120

• http://e-juridic.manager.ro • http://emarket.franchise.org/FranchiseOutlookJan2016.pdf • http://www.franciza.org.ro/incetarea-contractului-de-franciza.html • http://rau.ro/mycourses/2004-2005/rei_.ppt+franciza+defini% • http://www.scritub.com/economie/business/Reglementarea-contractului-de-64438.php#_ftn2 • http://ro.wikipedia.org/wiki/Franciz%C4%83 • Asociaţia română de franciză. Anuar de franciză. 2016.

http://franciza.org.ro/page/reglementarea-contractului-de-franciza/ • International Franchising: Issues and Opportunities. Nyxon Peabody,

http://www.nixonpeabody.com/files/NP_Intl_franchise_webinar_8-June-2010.pdf • Unidroit franchising guide, 2007,

http://www.unidroit.org/english/guides/2007franchising/franchising2007-guide-2nd-e.pdf

121

EXEMPLE DE GRILE PENTRU EXAMEN

1.Care dintre urmatoarele afirmatii despre uzantele comertului international este corecta: a. uzantele sunt practici, in general nescrise, adoptate de către participantii la comertul international, care prezintă un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de participanti la comert, de regulă pe o zona geografica sau intr-un anumit domeniu de activitate comerciala b. in domeniul comertului international uzantele comerciale reprezinta intotdeauna practici scrise, adoptate de comerciantii dintr-o anumita zona geografica c. uzantele comerciale sunt practici adoptate de catre participantii la comertul international, dar ele nu se constituie in izvor de drept ANS: a PTS: 1 2.Dupa intinderea aplicarii lor in spatiu uzantele comertului international se clasifica in: a.uzante locale, speciale, generale b. uzante nationale si internationale c. uzante locale, nationale si internationale ANS: a PTS: 1 3. Care dintre urmatoarele afirmatii despre rolul uzantelor comertului international este corecta: a. uzantele comertului international nu pot interpreta sau completa o lege b.uzantele normative ale comertului international prevaleaza asupra legii atunci cand legea este supletiva c. in relatia uzantei comertului international cu contractul, partile, prin contract nu pot inlatura uzanta normativa ANS: b PTS: 1 4.Care dintre urmatoarele afirmatii privind reprezentanta societatii comerciale straine in Romania este corecta:

122

a.nu are personalitate juridica proprie, e doar o prelungire a personalitatii juridice a societatii mama din strainatate b.reprezentanţa se aseamănă cu sucursala si cu filiala unei societati si I se aplica acelasi regim juridic

c.reprezentanta este subiect de drept distinct si este supusa lui lex societatis a societatii mama

ANS: a PTS: 1

5. Oferta trebuie sa fie: a.certa, reala, ferma, echivoca, completa, neviciata, facuta jocandi causa b. certa, ferma, reala, serioasa, precisa, neechivoca , neviciata si completa c.certa, reala, indoielnica,completa, ferma, neviciata ANS: b PTS: 1

6. Renuntarea unilaterala de catre unul din partenerii de tratative la una sau la unele din conditiile formulate pentru inlesnirea realizarii acordului, poarta denumirea de: a.compromis b.concesie c.obiectii ANS: b PTS: 1 7. Policitatiunea reprezinta: a.acceptarea unei oferte dar numai in anumite conditii b.momentul realizarii acordului de vointe cand oferta se intalneste cu acceptarea c.propunerea facuta de o persoana unei alte persoane de a incheia un contract in conditii determinate ANS: c PTS: 1

123

8. Care din urmatoarele afirmatii privind caducitatea ofertei este corecta: a.revocarea ofertei produce efecte juridice si atunci cand intervine dupa ce propunerea de contractare facuta de ofertant a devenit caduca b.caducitatea ofertei opereaza de plin drept facand inutila retractarea acesteia c.refuzul de acceptare adus la cunostinta ofertantului produce in toate cazurile caducitatea ofertei ANS: b PTS: 1 9.In care dintre sistemele acceptarii, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant, indiferent daca ofertantul a luat sau nu la cunostinta de cuprinsul ei: a.sistemul emisiunii b.sistemul expedierii c. sistemul receptiunii ANS: c PTS: 1 10. Contractul de intermediere care se incheie intre o persoana juridica, numita societate reprezentata si o alta persoana juridica sau fizica, in temeiul caruia acesta din urma isi asuma obligatia ca, in schimbul unui comision, sa trateze afaceri comerciale in numele si pe seama celei dintai, se numeste: a.contract de comision b.contract de agentura c.contract de curtaj ANS: b PTS: 1 11. Care dintre urmatoarele afirmatii privind contractul de agentie comerciala este corecta:

124

a.contractul de agentie comerciala contine in cuprinsul sau clauza de exclusivitate teritoriala, pe baza careia agentul are monopolul incheierii afacerilor comerciale pe un anumit teritoriu b. contractul de agentie comerciala se incheie pentru o perioada scurta de timp si numai pentru o anumita afacere comerciala bine determinata c. contractul de agentie comerciala presupune ca agentul sa fie in relatii de subordonare fata de reprezentat ANS: b PTS: 1 12. Agentul comercial prezinta urmatoarele caracteristici: a.independenta, exclusivitatea teritoriala, stabilitatea, dreptul la comision, calitatea de comerciant b.profesionalism, exclusivitate teritoriala, subordonare fata de mandant, dreptul la comision c. independenta, exclusivitate teritoriala, calitatea de angajat, dreptul la o remuneratie din cifra de afaceri a mandantului ANS: b PTS: 1 13.Din categoria agentilor comerciali nu fac parte: a.curtierul b.comisul-voiajor c. clearingul ANS: c PTS: 1 14.Clauza star del credere sau ducroire semnifica: a.o garantie de sine statatoare privind asumarea expresa de catre comisionar a obligatiei de a-l garanta pe comitent de executarea obligatiilor tertului b.o clauza de exclusivitate pentru vanzarea de catre comisionar a unui imobil apartinand comitentului c.dreptul de retentie al comisionarului care a suferit prejudicii in indeplinirea comisionului pentru creantele sale asupra comitentului

125

ANS: a PTS: 1 15. Contractul prin care fiecare parte se obliga sa transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unor bunuri, plata efectuandu-se prin compensarea valorii bunurilor transmise reciproc, se numeste: a.contract de lohn b.contract de barter c.contract de know-how ANS: b PTS: 1 16. Cea mai veche tehnica a negotului care astazi se numeste barter si care consta in schimbul cantitativ de bunuri materiale fara interventia banilor se numea: a.cutuma b.arvuna c. troc ANS: c PTS: 1 17. Care din urmatoarele afirmatii privind contractul de barter este corecta: a.barterul este un sistem de decontare prin compensarea globala a livrarilor de marfuri si a prestatiilor de servicii, intervenit intre doua sau mai multe state b. barterul se realizeaza prin incheierea unui acord de clearing si apoi a contractului de barter c. acordul de barter cuprinde nomenclatorul de bunuri supuse schimbului sau categoriile de operatiuni comerciale a caror decontare urmeaza sa se faca pe baza de compensare ANS: c PTS: 1 18. Contractul de comision are urmatoarele caractere juridice: a.este un contract consensual, sinalagmatic, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ

126

b. este un contract consensual, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, aleatoriu c. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate ANS: a PTS: 1 19. Instructiunile comitentului catre comisionar pot fi: a.imperative sau indicative si obligatoriu numai in scris b.indicative sau facultative si obligatoriu doar in scris c.imperative, indicative sau facultative si pot fi scrise sau verbale ANS:c PTS: 1 20. Contractul de comision are cea mai frecventa utilizare in practica internationala in urmatoarele domenii: a.schimbul de marfuri b.operatiunile cu valori mobiliare c. operatiunile de leasing ANS:b PTS: 1 21. Partile unui contract de comision international avand ca obiect operatiuni cu valori mobiliare sunt: a.comitentul-comisionarul-tertul cumparator b.ordonatorul-banca-curtierul-tertul cumparator c.comitentul-ordonatorul-agentul de schimb-tertul cumparator ANS:b PTS: 1 22. Care din urmatoarele afirmatii privind raporturile juridice dintre partile contractului de comision international este corecta:

127

a.intre tert si comisionarul care a tratat in numele comitentului nu exista nici un raport juridic b.in relatiile dintre comitent si comisionar nu exista relatii de mandat c.chiar daca comisionarul a tratat in nume propriu acesta nu este mentionat in contractul incheiat cu tertul ANS:a PTS: 1 23. In care din urmatoarele contracte de comert international se poate utiliza clauza star

del credere: a.in contractul de barter a.in contractul de lohn a.in contractul de curtaj ANS:c PTS: 1 24. Sistemul de decontare prin compensarea globala a livrarilor de marfuri si a prestatiilor de servicii intervenit intre doua state, se numeste: a.barter b.clearing c.agency ANS:b PTS: 1 25. Contractul prin care o parte, denumita producator/vanzator, se obliga sa vanda marfurile sale unei alte parti, denumita distribuitor, care, la randul sau, le poate vinde numai in limitele unui anumit teritoriu prestabilit, in schimbul unui pret, se numeste: a.contract de comision international b.contract de distributie exclusiva c.contract de vanzare-cumparare internationala ANS:b PTS: 1

128

26. Care din urmatoarele afirmatii privind contractul de distributie exclusiva este corecta: a.producatorul isi poate alege astfel distribuitorii incat sa mentina renumele marcii sale, distribuitorii beneficiind fiecare de mai multe forme de exclusivitate b. distributia selectiva, fata de distributia exclusiva, priveste in principal produse de lux, de prestigiu sau de marca c. distributia exclusiva spre deosebire de distributia selectiva nu aduce atingere liberei concurente ANS:b PTS: 1 27.Contractul de distributie exclusiva prezinta urmatoarele caractere juridice: a.este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva, solemn, este un contract de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza de exclusivitate si de regula se incheie pe durata determinata b.este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare dintr-o data, consensual, este un contract de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza de exclusivitate si de regula se incheie pe durata determinata c.este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva, in principiu consensual, este un contract de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza de exclusivitate si de regula se incheie pe durata nedeterminata ANS:c PTS: 1 28. Referitor la clauza de exclusivitate din cadrul unui contract de distributie exclusiva, aceasta trebuie sa indeplineasca unele conditii legale, precum: a.sa fie delimitata sau cel putin delimitabila in privinta teritoriului dar si limitata in timp, iar distribuitorul sa se oblige ca se aprovizioneaza exclusiv de la furnizorul respectiv b. sa nu fie delimitata in privinta teritoriului si in timp, iar distribuitorul sa se oblige ca se aprovizioneaza exclusiv de la furnizorul respectiv sau dela mandatarul acestuia c. sa fie delimitata in privinta teritoriului si limitata in timp, iar distribuitorul sa se oblige ca se aprovizioneaza de la furnizorul respectiv, sau de la un alt furnizor cu produse similare ANS:a PTS: 1

129

29. Care din urmatoarele contracte este reglementat doar de normele de drept comercial international, neavand o reglementare exclusiva in dreptul nostru: a.contractul de comision international b.contractul de barter c.contractul de consulting-engineering ANS:c PTS: 1 30. Obiectul contractului de consulting-engineering poate consta in: a.vanzarea unor marfuri de catre producator unei alte parti, denumita distribuitor, care, la randul sau, le poate vinde numai in limitele unui anumit teritoriu prestabilit, in schimbul unui pret b.asigurarea consultantei si asistentei de specialitate de catre specialisti cu experienta pentru realizarea unor obiective industriale, avand parametri functionali de eficienta economica maxima c.acordarea unei alte persoane, denumita beneficiar, a dreptului de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate intelectuala sau industriala, in scopul de productie sau de comercializare a unor tipuri de produse si/sau servicii ANS:b PTS: 1 31. Partile contractului de consulting-engineering se numesc: a.francizor si beneficiar b. ordonator si agent c.prestator si beneficiar

ANS:c PTS: 1 32. Activitatea de consulting-engineering poate consta in: a.acordarea de consultatii tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial, social, sportiv etc. si executia acestuia b. asigurarea cunostintelor tehnice necesare fabricarii sau comercializarii unor produse

130

c. asigurarea prin specialisti din domeniu a cunostintelor tehnice si experientei acumulata pentru aplicarea in practica a unei anumite tehnici de fabricatie ANS:a PTS: 1 33.In contractul de consulting-engineering printre obligatiile prestatorului se enumera si: a.efectuarea de studii ale instalatiei b.procurarea autorizatiilor si avizelor necesare c.suportarea cheltuielilor de executare a lucrarilor ANS:a PTS: 1 34. In contractul de consulting-engineering printre obligatiile clientului/beneficiarului se enumera si: a.suportarea cheltuielilor de adaptare a cheltuielilor de executare a lucrarilor la eventualele necesitati aparute pe parcurs b.furnizarea documentatiei, planurilor de ansamblu si de detaliu si a planurilor de executie c.furnizarea de licenta, brevete know-how, materiale ANS:a PTS: 1 35. Contractul de consulting-engineering prezinta urmatoarele caractere juridice: a.este un contract sinalagmatic, solemn, consensual, oneros, cu executare succesiva, aleatoriu b.este un contract nenumit, complex, sinalagmatic, comutativ, consensual, oneros, cu executare succesiva, are caracter intuitu personae c. este un contract sinalagmatic, comutativ, consensual, oneros, cu executare dintr-o data ANS:b PTS: 1 36. In functie de francizor, francizele se clasifica in: a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala

131

b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara ANS:a PTS: 1 37. In functie de francizat, francizele se clasifica in: a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara ANS:b PTS: 1 38. In functie de domeniul activitatii, francizele se clasifica in: a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara ANS:c PTS: 1 39. Crearea mai multor retele de franciza, dominate de o societate de holding, se numeste: a.polifranciza b.franciza internationala c.franciza stand ANS:a PTS: 1 40.Franciza caracterizata de faptul ca un comerciant independent ofera, in cadrul magazinului sau, posibilitatea vanzarii produselor fabricate de un producator renumit, conform prescriptiilor acestuia, se numeste: a.polidistributie

132

b.subfranciza c.franciza stand ANS:c PTS: 1 41. Franciza care permite unui intreprinzator francizat sa detina mai multe marci, se numeste: a.plurifranciza b.multifranciza c.polifranciza ANS:a PTS: 1 42.Franciza financiara se utilizeaza in mod preponderent in: a.in domeniul productiei b.in domeniul hotelier c.in domeniul vanzarii produselor ANS:b PTS: 1 43. Obligatia de confidentialitate din contractul de franciza incumba: a.francizorului b.francizatului c.francizatului si personalului acestuia ANS:c PTS: 1 44.Francizorul poate cere rezilierea contractului de franciza: a.in caz de neplata a redeventelor sau a marfii b.daca violeaza clauza de exclusivitate

133

c.daca nu transmite know-how-ul ANS:a PTS: 1 45. Desi nu are o reglementare de sine statatoare in legislatia noastra, putem regasi o definitie legala a know-how-ului in reglementarile juridice privind: a.franciza b.barter-ul c.leasing-ul ANS:a PTS: 1 46.Contractul de know-how este acel contract prin care: a.o parte denumita furnizor, se obliga sa asigure unei alte parti, denumita beneficiar, cunostiintele tehnice necesare (brevetabile sau nebrevetabile) fabricarii sau comercializarii unor produse, pe o perioada determinata si in schimbul unui pret b.o parte denumita prestator, se obliga fata de cealalta parte, denumita beneficiar, sa presteze in beneficiul acesteia, in schimbul unui pret, o activitate constand din acordarea de consultatii tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial, social, sportiv etc, si executia acestuia c.o parte denumita furnizor, se obliga fata de cealalta parte, denumita beneficiar, sa-i transmita dreptul de a utiliza marca de fabrica, de comert sau de servicii si celelalte semne distinctive sau drepturi intelectuale, in schimbul unei redevente. ANS:a PTS: 1 47.Protectia know-how-ului se face: a.prin clauza de confidentialitate din contract b.printr-un contract de optiune, prealabil celui de know-how si prin clauza de confidentialitate din contract c.prin angajamentul beneficiarului anexa la contract ANS:b PTS: 1

134

48.Contractul de leasing prezinta urmatoarele caractere juridice: a.este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva b. este un contract solemn, unilateral, oneros, comutativ, translativ de proprietate, cu executare succesiva c. este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesiva, translativ de proprietate ANS:a PTS: 1 49.Contractul prin care o parte denumita producator (executant), se obliga sa execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe baza documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator, se numeste: a.contract de know-how b.contract de lohn c.contract de barter ANS:b PTS: 1 50. Care din urmatoarele afirmatii privind particularitatile contractului de lohn este corecta: a.producatorul are avantajul ca ii revine un procent foarte mare din profit b.contractul de lohn se practica frecvent in tarile unde forta de munca este ieftina c.producatorul trebuie sa asigure echipamentele tehnologice si know-how-ul necesare ANS:b PTS: 1