Curs nr. 1

Noţiuni generale

I. Dreptul aplicabil societăţii internaţionale• Legătura dintre drept şi societate• Dreptul aplicabil societăţii internaţionale – drept

internaţional publici. Garantează coexistenţa statelorii. Asigură securitatea sistemului internaţionaliii. Oferă predictibilitate şi normativitate relaţiilor

internaţionaleiv. Diminuează tensiunile şi echilibrează

tendinţele antinomice

II. D.I.P. –aspecte generale; caracteristici• Ramură de drept cuprinzând ansamblul normelor juridice, create de subiectele de

drept internaţional, în scopul reglementării relaţiilor internaţionale.• 3 componente: a) Ansamblu de norme juridice; b) Subiecte de drept internaţional;c) Obligativitatea→constrângere individuală sau colectivă.• DIP ca ştiinţă – studiul principalelor instituţii.• Noţiunea de DIP:a) Drept – norme juridice → forţă juridică;b) Internaţional;c) Public;• Dreptul internaţional – 2 ramuri: public şi privat;• DIP – asemănări şi deosebiri faţă de dreptul public intern:a) Asemănări: subiectele reprezintă puterea de stat; normele apără un interes

general; grad ridicat de generalitate a reglementărilor;b) Deosebiri: situaţia subiectelor: egalitate vs. subordonare; caracterul dispozitiv şi

consensual al normelor DIP vs. acela imperativ al normelor publice de drept intern

• Interesul pentru diferenţierea dreptului internaţional de dreptul intern – interes pe 2 planuri:

i. Aplicarea normelor dreptului internaţional în ordinea juridică internă;ii. Conflictul dintre normele internaţionale şi cele naţionale: 1. Teoria dualistă - fondată de Heinrich Triepel (alţi reprezentanţi: Karl Strup;

Dionisio Anzilotti); - insistă asupra diferenţelor fundamentale dintre dreptul internaţional public şi cel

intern, considerându-le sisteme juridice independente, separate → pentru a se putea aplica în dreptul intern, norma internaţională trebuie transformată în normă internă.

2. Doctrina monistă – dreptul internaţional şi cel intern formează un siatem unic: 2.1. Primatul dreptului intern – promovat de adepţii Şcolii de la Bonn (Albert Zorn,

Max Wenzel, Erich Kaufman). Consideră dreptul internaţional ca pe un “drept de stat extern”, deci o prelungire a

dreptului intern. Primează interesul naţional, în caz de contrarietate aplicându-se norma de drept intern.

2.2. Primatul dreptului internaţional – promovat de Şcoala de la Viena (reprezentanţi: Hans Kelsen, U.L. Kunz, Alfred Verdross).

La baza întregii ordini juridice există o normă originală, fundamentală, din care decurge întregul sistem de drept. Există o ordine juridică internaţională, superioară ordinii juridice interne a statelor.

III. Specificitatea DIP• ramură de drept autonomă;• manieră proprie de elaborare a normelor – de către

subiecte;• Subiectele –specifice: state, organizaţii internaţionale

interguvernamentale, mişcările pentru eliberare naţională;

• Metodă proprie de reglementare – egalitatea juridică a subiectelor;

• Drept coordonator → obiective juridice specifice;• Caracterul facultativ al controlului şi sancţionării

încălcării normelor;• Instituţii juridice specifice.