Drept civil.Drepturi reale

Curs 1 .Patrimoniul .Dreptutile patrioniale si bunurile in viziunea NCC

Structura generala a notiunii de patrimoniu:

NCC pastreaza linia impusa de vechile dispozitii civile si nu contine o definitie clara a patrimoniului ,desi numeroase texte legale fac referiri la aceasta notiune (art 3) reglementata la art .1 ,ca orice persoana fizica sau juridica este titulara unui patrimoniu ;

=art 33 reglementeaza patrimonial professional individual;

=art 214 reglementeaza separarea patrimoniului in cazul PJ.

In acceptiune curenta,notiunea e patrimoniu (averea sau avutia unei persoane)in sens mai larg ,putem discuta despre : patrimoniul public (legea apelor nr. 107/ 1996) ori alte situatii in care putem discuta de patrimonial cultural(monumente,bunuri culturale).De asemenea se mai poate vorbi de un patrimoniu geografic al Romaniei (solul) sau un patrimoniu biologic ,insa ne intereseaza sensul tehnic al acestei notiuni care provine din latinescul “patrimonium”.

Pentru a intelege sensul contemporan al notiunii de patrimoniu,este necesar sa anticipam distinctiile sau clasificarile drepturilor patrimoniale,dupa cum vom putea observa se refera exclusiv la sfera drepturilor si obligatiilor patrimoniale.

Astfel ,drepturile si obligatiile unei persoane pot sa poarte asupra unor bunuri determinate considerate “ut singuli” fata de celelalte drepturi si obligatii ale aceluiasi subiect de drept.

In dreptul civil romanesc singura universalitate de jure (de drept) admisa se numeste patrimoniu.In consecinta ,doctrina a definit prin numeroase fraze notiunea de patrimoniu,iar cele mai sugestive sunt:

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale apartinand unei PJ sau PF determinte ,privite ca o suma de valori active si pasive,strans legate intre ele.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au o valoare economica apartinand unei persoane.

Foarte important este de retinut faptul ca bunurile nu intra in definitia patrimoniului,deoarece in conceptia NCC lucrurile corporale sau necorporale constituie obiectul unui drept patrimonial(art.535 din NCC).

Potrivit definitiilor date patrimoniului,putem retine urmatoarele probleme esentiale:

a) Patrimoniul este compus dintr- un subiect activ si un subiect pasiv ,aceasta insemnand ca drepturile au acelasi titular ,iar bunurile reunite,acelasi proprietar.Coeziunea acestui ansamblu este fungibilitatea elementului activ si al elementului pasiv.

b) Drepturile care il compun sunt patrimoniale ,evaluabile in bani(cand spunem patrimoniu,ne referim implicit la notiunea de pecuniar)

c) Patrimoniul este distinct de bunurile care il compun la un moment dat.El exista indiferent de schimbarile care se produc cu drepturile si obligatiile care ii alcatuiesc continutul.

Elementele patrimoniului:

Patrimoniul este compus dintr-un activ si un pasiv.Intr-o expresie contabila,in el se distinge acel activ valoric si in egala masura un pasiv valoric.Fata de aceste aspecte,putem distinge urmatoarele elemente ale patrimoniului:

a) Activul patrimonial este alcatuit din drepturile patrimoniale,adica acele drepturi care pot fi exprimate in bani:

Drepturi reale(dreptul de proprietate asupra unui apartament sau dreptul de uzufruct asupra unor terte bunuri)

Drepturi de creanta(dreptul de a primi pretul asupra bunului vandut ) Unele actiuni in justitie cu privire la respectarea drepturilor asupra

unui bun(actiunea in revendicare)b) Pasivul patrimonial este compus din datoriile ,obligatiile sau sarcinile care

pot fi evaluabile in bani (pot consta in obligatia de a da ,de a face sau de a nu face ceva ce ar fi putut face daca titularul nu s-ar fi obligat de la abtinere)

Pasivul este cel care face din patrimoniu o universalitate de jure.

Aceste doua componente ale patrimoniului ,nu pot fi disociate ,a dobandi un patroniu nu inseamna numai a deveni proprietarul bunului care-l compun,ci inseamna deopotriva de a deveni debitorul datoriilor care-l greveaza.Sub acest aspect patrimoniul este indivizibil.Atat activul cat si pasivul sunt susceptibile de o evaluare pecuniara.

Daca primul il depaseste pe al doilea,se poate admite ca numai diferenta valorica(soldul) este cel care formeaza patrimoniul.Invers,nu trebuie sa concluzionam ca patrimoniul nu mai exista,ci exista,intr-un sens negativ.

De aceea este necesar sa subliniem faptul a activul patrimonial se intinde pe doua planuri distincte: acela al capitalului si acela al veniturilor.

Capitalul care reprezinta expresia valorica a bunurilor dintr-un patrimoniu,care la randul sau poate fi productiv(ex: un imobil inchiriat,o suma de bani imprumutata care produce dobanda) sau neproductiv(un imobil neinchiriat).

Veniturile reprezinta valori direct legate de activitatea persoanelor.

Consideram faptul ca ,capacitatea de munca unui individ nu constituie un element al patrimonului sau,intr-adevar forta de munca,spre deosebire de salariile care deriva din ea ,nu face parte din patrimoniu,deoarece desi are o semnificatie economica,este strans legata de corpul uman.

Caracterele patrimoniului:

Institutia patrimoniului ,potrivit NCC, in mare parte si-a pastrat importanta reglementata si de vechile dispozitii.De aceea pentru o mai buna intelegere a institutiei patrimoniului fata de noile dispozitii juridice ,trasaturile acesteia pot fi:

1. Patrimoniul este o univesalitate juridical-(patrimoniul este o totallitate sau o masa de drepturi si obligatii patrimoniale care apatin unei persoane)

2. Unicitatea patrimonului - presupune ca o persoana fizica sau o persoana juridica nu poate avea decat un singur patrimoniu si ca orice persoana are un patrimoniu chiar daca are numai datorii.

3. Inalienabilitatea –persoanele nu pot transmite prin acte intre vii intregul patrimoniu.

4. Divizibiitatea si afectatiunea patrimoniului:personalitatea fiind indivizibila si cum patrimoniul este o emanatie a personalitatii,o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu.Sub acest aspect,criticii,a adresa teoriei clasice au fost cei mai violenti,deoarece legea prevede situatii frecvente in care aceeasi persoana poate avea doua patrimonii distincte(prin fiducie)Patrimoniul este de regula unic,insa el poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni in mai multe mase de drepturi si obligatii,adica a unor mase patrimoniale,fiecare avand un regim juridic bine determinat numai in conditiile legii(cvasipatrimoniul).

Bibliografie :Gabriel Boroi-dr realeOvidiu Ungureanu-dr reale

Cursul 2

Ca regula generala,personalitatea fiind indivizibila,si cum patrimoniul reprezinta o emanatie a personalitatii,o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu.Potrivit acestui caracter ,un patrimoniu ar fi corespondentul unei persoane,insa,sub acest aspect,legiuitorul civil roman a preluat in legislatia interna: Teoria patrimoniului de afectatiune,promovata in sistemul de drept civil din Germania.Sub acest aspect am putea concluziona ca potrivit art. 1 alin.2 din NCC ,patrimoniul unei persoane poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni in cazurile si conditiile prevazute de lege.Divizibilitatea si afectatiunea patrimoniului pot fi considerate elemente novatoare ale NCC,dar si trasaturi speciale ale patrimoniului,care deroga de la regula generala potrivit careia acesta este unic. Astfel putem retine ca patrimoniul este de regula unic ,el insa putand face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni in mai multe mase de drepturi si obigatii,fiecare avand un regim juridic bine determinat.Asadar ,pentru persoanele fizice,divizibilitatea patrimoniului este prevazuta intotdeauna .Ex:in cazul deosebim intre masa bunurilor dobandite in timpul regimului comuniunii legale,prev de art 339 din NCC si masa bunurilor proprii ale fiecarui sot. Potrivit art 352 alin 2 din NCC ,sotul care a platit datoria comuna,va avea un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a creantelor pe care acesta le datoreaza. Divizibilitatea poate opera si in alte cazuri prevazute de lege,in cazul succesiunilor. Aceasta acceptare potrvit art 1106 din NCC nu este impusa niciunei persoane chiar daca are sau nu calitatea de a o accepta.

Cu privire la PJ ,art 187 din NCC prevede ca aceasta trebuie sa aibe o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu.Trebuie sa precizam faptul ca o societate comerciala are patrimoniu propriu ,insa distinct de acela al membrilor organelor de administrare potrivit art 214 din NCC.

Fata de exemplele mai sus enuntate refertoare la divizibilitatea legala a patrimoniului persoanelor fizice trebuie sa retinem ca exista si o divizibilitate voluntara,incidenta persoanelor juridice cand,de pilda un comerciant isi poate diviza patrimoniul intr-o grupa de drepturi si obligatii care alcatuiesc un fond de comert afectat unei activitati comerciale.Aceasta divizare poate fi potrivit art 236 din NCC totala (atunci cand se efectueaza impartirea intregului patrimoniu al PJ intre doua sau mai multe pers juridice)sau partiala,prin desprinderea unei parti din patrimoniul unei persoane juridice care continua sa existe si transmiterea acestei parti catre mai multe persoane juridice.

Asa cum am amintit ,patrimoniul poate fi supus si unor afectatiuni ,dar in limitele prevazute de lege .Aceste afectatiuni determinate de lege ,ar putea crea pentru o persoana pe de-o parte un patrimoniu personalitate(adica de jure)si un patrimoniu de afectatiune. In cadrul patrimoniului de afectatiune am putea include drepturile si obligatiile asupra bunurilor care pot face obiectul unei fiducii sau a unui patrimoniu profesional individual(avocat,notar public,medic,executor judecatoresc etc).

Forma novatoare de afectare a unui patrimoniu sau a unei parti a acestuia,reglementata de normele de drept substantial,o reprezinta institutia fiduciei.

Art 773 din NCC defineste fiducia ca fiind acea operatiune juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale ,drepturi de creanta , garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de drepturi,prezente sau viitoare ,catre unul sau mai multi fiduciari care le administreaza cu un scop determinat in folosul unuia sau al mai multor beneficiari .

Din continutul acestei definitii constatam existenta a trei subiecte:

- Constituitorii pot fi persoane fizice sau juridice, titulari de drepturi reale,de creanta,garantii sau alte drepturi patrimoniale ori un ansamblu de drepturi.

- Fiduciarii sunt persoanele care administreaza cu un scop determinat drepturile sau garantiile ori ansambluri de drepturi ce apartin constituitorilor.Potrivit art 776 alin 2 pot avea calitatea de fiduciar: institutiile de credit ,de investitii si de administrare a investitiilor,societatiile de servicii de investitii financiare,notarii publici,avocatii etc.

- Beneficiarii, care pot fi chiar constituitorii,fiduciarii sau o terta persoana determinata prin contractul de fiducie.

Functiile patrimoniului:

Patrimoniul prezinta o importanta practica deosebita ,aceasta importanta practica,dar luand in considerare si anumite norme ale codului civil ,vom putea scoate in evidenta functiile acestei institutii:

- Patrimoniul constituie garantia comuna sau gajul general al creditorilor - Patrimoniul explica si face posibila subrogatia cu titlu universal - Patrimoniul pace posibila transmisiunea universala si cu titlu universal a

drepturilor si obligatiilor ,deci explica devolutiunea(desfasurarea) succesorala a drepturilor si obligatiilor.

Patrimoniul si garantia comuna sau gajul general al creditorilor:

Patrimoniul reprezinta garantia generala sau comuna conferita de lege,creditorilor chirografari sau cum mai este denumit in doctrina gajul general al acestora.In acest sens art 1518 din NCC statueaza ca : daca prin lege nu se dispune altfel,debitorul raspunde personal de indeplinirea obligatiilor sale.

Aceasta raspundere este limitata de anumite situatii sau cazuri prevazute de lege ,potrivit alin 2 al textului amintit.

Raspunderea personala a debitorului in indeplinirea obligatiilor sale,instituie asa numita garantie comuna a creditorilor,reglementata de art 2324 din NCC .

Creditorul chirografari ,asa cum se cunoaste ,sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala( ipoteca,privilegiu,gaj),prin care sa le fie asigurata creanta ,in acest caz ,ei avand drept garantie intregul patrimoniu al debitorului,privit in ansamblu. Sintagma de garantie comuna nu trebuie confundata (gaj general) cu dreptul de gaj care constituie o garantie speciala a creditorilor gajisti,aceasta fiind un drept real accesoriu dreptului de creanta care confera atributele de urmarire si de preferinta in cazul dreptului de gaj.

Subrogatia reala cu titlu universal:

Subrogatia adica inlocuirea este de doua feluri:

- Subrogatia personala- Subrogatia reala

Subrogatia personala consta in situatia in care intr-un raport juridic o persoana este inlocuita cu alta.

Ex :doi debitori sunt obligati la plata unei datorii fata de un creditor ,in cazul in care unul dintre ei achita singur intreaga datorie ,debitorul platitor se subroga in drepturile creditorului platit si va putea urmari pe celalalt debitor pentru partea ce revenea acestuia (actiune in regres).

Subrogatia reala reprezinta inlocuirea unui lucru cu un alt lucru:

1. Subrogatia reala cu titlu universal2. Subrogatia reala cu titlu particular

Subrogatia reala cu titlu universal presupune inlocuirea automata a unei valori cu alta valoare ,in cuprinsul unui patrimoniu.

Aceasta inlocuire se produce automat si nu in baza unei prevederi legale.

Ex: in cazul in care mai multi mostenitori dobandesc impreuna un patrimoniu si vor sa iasa din indiviziune prin impatirea bunurilor .Acele bunuri nu pot fi comod impartite in natura ,atunci vor fi instrainate,iar sumele obtinute vor lua locul bunurilor respective.

Subrogatia reala cu titlu particular reprezinta inlocuirea unui bun individual cu un alt bun privit izolat.

Ex: daca dintr-un patrimoniu este vandut un lucru,locul lui este luat de pretul obtinut .

Transmisiunea universala cu titlu universal:

Transmisiunea universala are loc atunci cand se transmite intregul patrimoniu de la o persoana la alta ,in timp ce transmisiunea cu titlu universal consta in transmiterea fractionala ( fractie procentuala,zecimala) dintr-un patrimoniu al unei persoane ,la doua sau mai multe persoane.

Ex: suntem in prezenta unei succesiuni si vin mai multi mostenitori ( 1/3,1/4).

Aspecte generice privind drepturile patrimoniale:

In functie de natura continutului lor ,drepturile si obligatiile civile se clasifica in:

-patrimoniale

-nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au un continut economic,evaluabil in bani.

Drepturile nepatrimoniale,numite si drepturi personal nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective civile al caror continut nu poate fi evaluat in bani.

Drepturile patrimoniale se impart in diverse categorii:

- Drepturi reale- Drepturi personale( de creanta)- Drepturi intelectuale

De asemenea am mai putea include in randul drepturilor patrimoniale si -actiunile in justitie .

Din punctul de vedere al subiectelor,dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a unui subiect pasiv nedeterminat ,format din toti ceilalti.

In privinta drepturilor personale sau a drepturilor de creanta (exista un creditor si un debitor) ,subiectele acestor drepturi sunt determinate,debitorul avand obligatia corlativa dreptului creditorului de a da ,a face sau a nu face ceea ce ar fi putut face in lipsa acelei obligatii,insa drepturile reale prezinta doua specificitati fata de drepturile personale: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

Dreptul de urmarire prezentat de un drept real ,da posibilitatea titularului sau sa urmareasca in orice mana s-ar afla bunul care ii apartine sau care este grevat de un drept real in favoarea sa . Astfel ,proprietarul unui imobil si-l poate revendica de la orice detentor (persoana care detine in baza unui titlu ).

Dreptul de preferinta consta in posibilitatea titularului de a-si realiza dreptul sau cu prioritate la acelasi bun in raport cu titularii unor drepturi.

Ex:

Drepturile si obligatiile reale: drepturile reale care mai sunt denumite si jus in re ,sunt acele drepturi subiective patrimoniale in virtutea carora titularul lor isi poate exercita atributele conferite de lege ,nemijlocit asupra bunului la care se refera,fara a avea nevoie de concursul altor persoane.

Clasificarea doctrinara a drepturilor reale consta in drepturile reale principale si drepturile reale de garantie sau garantiile personale .

Drepturile reale principale sunt acelea care au existenta independenta fata de alte drepturi,deci ele nu depind de alte drepturi ,cum ar fi dreptul de proprietate,de uz ,uzufruct .

Drepturile reale accesorii sau garantiile sunt acele drepturi care depind de existenta altor drepturi : dreptul de ipoteca,dreptul de gaj .

Cursul 3

Drepturile reale accesorii sau de garantie sunt acele drepturi a caror existenta depind de existenta altor drepturi.

La randul lor drepturi reale accesorii se impart la randul lor in:

-dreptul de proprietate(public/privat)

-drepturi reale derivate /corespunzatoare dreptului de proprietate

Din ratiuni didactice putem aminti doar ca dreptul de proprietate se divide in :dr de proprietate publica (care apartine numai statului sau unitatilor administrativ teritoriale) si drept de proprietate privata (care apartine persoanelor fizice si persoanelor juridice private sau statului ,unitatilor administrativ teritoriale,precum si altor persoane infiintate de catre stat si autoritatile locale).

Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate pot sa fie la randul lor desprinse din dreptul de proprietate privata ori corespunzatare dreptului de proprietate publica.

Drepturile reale corespunzatoare dr de proprietate publica,potrivit dr in vigoare sunt :

- drepturi de administrare reglementat de art 867-870 din NCC

-drepturi de concesiune(871-873)

- drepturi de folosinta cu titlu gratuit (874-875)

Aceste drepturi sunt constituite intotdeauna prin acte administrative.

Drepturile reale derivate din drepturile de proprietate privata ,denumite si dezmembraminte ale dr de proprietate privata ,sunt opozabile erga omnes ,inclusiv proprietarului.

Aceste dezmembraminte ale dr de proprietate sunt :

- dreptul de suferificie (art 693-702 di NCC)

-dreptul de uzufruct (703-748)

-dreptul de uz si cel de abitatie (art 749-754 )

-dreptul de servitute (art 755-772)

Drepturile reale accesorii sunt garantiile personale,regl de NCC ,care nu au o existenta autonoma :

-dr de ipoteca

-privilegiile

-fideiusiunea

-garantiile autonome

-dreptul de retentie si gajul

Dreptul de ipoteca este acel drept real accesoriu,constituit asupra unor bunuri mobile sau imobile,corporale sau necorporale,determinate ori determinabile sau universalitati de bunuri,care ii confera titularului sau ,denumit creditor ipotecar posibilitatea de a urmari bunul in mana oricui s-ar afla si de a fi platit cu prioritate din pretul acelui bun.

Privilegiile reprezinta drepturi reale accesorii ce apartin unor creditori care datorita calitatii creantelor lor ,au posibilitatea de a fi platiti cu prioritate din valoarea unor bunuri mobile sau imobile ,determinate,proprietatea debitorilor,chiar in fata unor creditori gajisti sau ipotecari posteriori.

Ex:cheltuielile de judecata facute in interesul comn al creditorilor,cheltuielile ingroparii in raport cu conditia si starea defunctului,cheltuielile pentru conservarea lucrului,restul de pret al vanzatorului pe imobilul vandut.

Fideiusiunea este contractul prin care o parte –fideiusorul ,se obliga fata de cealalta parte ,care are in alt raport calitatea de creditor ,sa execute cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii ,obligatia debitorului,daca acesta din urma nu o executa .

Garantiile autonome sunt angajamentele prin care emitentul in calitate de garant se obliga la solicitarea unei persoane sa il sustina ,in fata unui creditor in vederea unei obligatii de a face sau de a nu face.

Dreptul de retentie este acel drept real accesoriu care confera posibilitatea creditorului,in acelasi timp si debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia ,de a retine acel lucru si de a refuza restituirea lui pana in momentul cand debitorul sau,creditor al lucrului va executa obligatia nascuta in legatura cu cheltuielile ocazionate de : pastrarea ,intretinerea sau imbogatirea lui.

Dreptul de gaj este dreptul real costituit in favoarea unui creditor asupra unor bunuri mobile ,corporale sau titluri necociabile,emise in forma materiala ,ale debitorului sau ale unui tert ,pentru a garanta executarea obligatiei asumate de debitor.Dreptul de gaj poate fi cu deposedarea bunului sau fara deposedarea acestuia. Dr de gaj beneficiaza de atributele de urmarire si de preferinta .

Obligatiile reale reprezinta o categorie intermediara intre drepturile reale si dr de creanta. Ele se impart in obligatii propter rem si scriptae in rem si se caracterizeaza printr-o opozabilitate mai restransa decat cea a drepturilor reale si de una mai extinsa decat cea a raporturilor de creanta .

Obligatiile propter rem sunt indatoriri pozitive (de a face) sau negative (de a nu face ) care decurg din stapanirea unui bun si obliga numai in legatura cu acele bunuri pe titularii drepturilor reale asupra lor.

Aceste obligatii se transmit oricaror detinatori ai bunului .Aceste obligatii sunt de doua categorii :

- legale (cele prevazute de art 17 din legea 407/2006 privind vanatoarea si protectia fondului cinegetic ,obligatia de granituire reglementata de art 560 din NCC )

-conventionale care se nasc prin acordul partilor ,cum ar fi obligatia reglementata de art 759 din NCC prin care proprietarul unui fond aservit se obliga sa asigure uzul si utilitatea fondului dominant.

Obligatiile scriptae in rem corespund unor drepturi de creanta ,dar sunt intrinsec legate de stapanirea unor bunuri de catre alta persoana decat proprietarul sau titularul unui drept real asupra acelor bunuri

( ex : potrivit art 1812 din NCC ,cel care dobandeste proprietatea unui imobil inchiriat este obligat sa respecte contractul de locatiune incheiat de proprietarul anterior chiar si dupa ce locatarului i s-a notificat instrainarea pentru un termen de doua ori mai mare decat cel care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului .)

Drepturile de creanta sau personale :pentru a defini dreptului de creanta sau personale trebuie sa retinem urmatoarele :

a) intotdeauna trebuie sa existe un raport determinat de cel putin 2 subiecti , creditor si cel putin un debitor

b)Raportul respectiv trebuie sa recunoasca un drept de creanta si unul de garantie

Dreptul de creanta sunt acele drepturi subiective, patrimoniale , in cadrul carora subiectul activ ,denumit creditor,poate pretinde subiectului pasiv numit debitor sa dea ,sa faca sau sa nu faca ceva .

Notiunea si definitia bunurilor :

NCC consacra o importanta normativa bunurilor in cartea a IIIa ,intitulata Despre bunuri ,art 535-550.

Notiunea de bunuri este consacrata de art 535 din NCC in sensul ca sunt bunuri lucrurile corporale sau necorporale ,care constituie obiectul unui drept patrimonial .

Bunul se detaseaza de lucru daca indeplineste doua conditii :

a) Sa fie util omului b) Sa fie apropriabil sub forma drepturilor patrimoniale

Ex:vantul

Deci bunul reprezinta un lucru util sau o valoare economica care poate deveni obiect al dreptului patrimonial ,insa bunul nu trebuie sa se confunde cu dreptul patrimonial,deoarece ii este doar obiect al acestuia .

Bunul reprezinta acea valoare economica ce este utila omului si este susceptibila de apopriere sub forma drepturilor patrimoniale .

Criterii de clasificare ale bunurilor:

NCC aplica diferite criterii bunurilor,distingandu-se in primul rand cele corporale de cele necorporale,astfel pentru bunurile corporale trebuie luata in considerare realitatea fizica ,materiala ,adica ele pot fi imobile si respectiv mobile prin natura lor .

Pe de alta parte bunurile necorporale pot avea incidenta o distinctie artificiala .Deoarece ele sunt imobile sau mobile ,prin obiectul la care se aplica (ex : in general putem exemplifica drepturile asupra bunurilor si cele de creanta ,iar in particular uzufructul lucrurilor imobile sau mobile,servitutiile,actiunile care tind la revendicarea unui bun mobil sau imobil ).

Tot in categ bunurilor necorporale putem include si bunurile mobile prin determinarea legii (partile de interes ,rentele )

Cursul 4

Reprezinta bunuri necorporale acele bunuri care nu au existenta materiale ( corp , substanta) ,carora le lipseste materia tangibila.Aceste bunuri nu sunt imaginare deoarece intotdeauna va reprezenta o valoare economica in patrimoniul unei persoane.In esenta , bunurile necorporale pot fi doar drepturile , deoarece drepturile pot fi necorporale, insa cea mai mare parte a drepturilor poarta asupra unor bunuri corporale.Insa sunt si drepturi care nu au un obiect tangibil , acestea sunt numite bunuri necorporale absolut.

Pentru o mai buna intelege a notiunii de bun necorporal , consideram util sa distingem intre drepturile asupra bunurilor corporale si bunurile necorporale absolut.

a)drepturile asupra bunurilor corporale : Aceste drepturi trebuiesc distinse intre cele mobiliare si cele imobiliare , adica in functie de obiectul la care se aplica.Aceste drepturi au o importanta in cadrul:drepturilor reale,de creanta si actiunilor in justitie.

In cazul dreptului real , acesta poate fi privit separat de bunul la care se aplica pt a fi considerat el insusi un bun , numai in privinta dezmembramintelor dreptului de proprietate( de ex dreptul de a percepe pe durata vietii venuturile rezultate dintr-un uzufruct).

Daca dreptul real se aplica asupra unui bun imobil , acesta va fi un bun imobil , prin obiectul la care se aplica , iar daca dreptul se aplica asupra unui mobil , in mod similar va fi bun mobil.

In situatia in care creditorul poate cere debitorului sau un anumit bun , atunci acest drept reprezinta un bun , daca obiectul sau va fi imobiliar , dreptul de creanta va avea un caracter imobiliar ( sunt cazuri rare deoarece cumparatorul devine proprietar imediat) .

Per a contrario , creantele vor avea un caracter mobiliar daca obiectul lor este mobiliar . In aceasta categorie putem include in primul rand creantele care tind sa realizeze transferul proprietatii unui bun mobil in natura.

Actiunea in justitie- in contextul materiei noastre actiunea in justitie poate fi considerata ca acel mijloc juridic sau procesual pe care o persoana il are la indemana pt a-si apara un drept in justitie .Actiunile sunt clasificate in functie de drepturile a caror menire o au sa le apere , dar sa le si valorifice.In acest sens , actiunea in justitie prin care o persoana cere instantei impotriva opozitiilor altora,respectarea dreptului sau asupra unui bun,este ea insasi un bun(ex.: actiunea in revendicareaunui bun mobil sau imobil,dupa caz).

b) bunurile necorporale absolute : Aceste bunuri sunt bunuri mobile prin determinarea legii .De exemplu in cazul contractului de societate , art 1894 din ncc reglementeaza formarea capitalului social . Astfel capitalul social subscris se divide in parti egale numite parti de interes care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel. Un alt exemplu de bun mobil necorporal absolut il poate constituii si dreptul la o alta suma de bani platita lunar sau anual pana la moartea unui creditor (renta diagera) fie pe o perioada nedeterminata ( renta perpetua).

Distinctia principala a bunurilor :bunuri mobile si bunuri imobile.

Aceasta este diviziunea fundamentala cunoscuta atat de vechiile reglementari civile cat si de actualele dispozitii civ .Dupa formularea art 536 ncc care stabileste ca bunurile sunt mobile sau imobile, ne poate duce la concluzia ca intre acestea nu exista o categorie intermediara de bunuri.

Bunurile imobile , potriv art 537 ncc sunt : terenurile,izvoarele,cursuri de apa , plantatii in radacini.Tot cu privire la aceste bunuri , art 538 ncc determina anumite situatii in care anumite bunuri raman sau devin imobile.Astfel , raman bunuri imobile :

-materialele separate in mod provizoriu de un imobil pentru a fi din nou intrebuintate , atata timp catsunt pastrate in aceeasi forma

-partile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta daca sunt destinate spre a fi reintegrate

Devin bunuri imobile , materialele aduse pt a fi intrebuintate in locul celor vechi din momentul in care au dobandit aceasta destinatie.

Bunurile mobile , potriv art 539 din ncc sunt :

-acele bunuri pe care legea nu le considera imobile

-undele electromagnetice sau asimilate acestora , produse in cond legii,etc.

Potriv art 540 ncc , sunt bunuri mobile prin anticipatie :

-bogatiile de orice natura ale solului si subsolului-fructele neculese inca

De asemenea devin bunuri mobile prin anticipatie : plantatiile si constructiile incorporate in sol , atunci cand prin vointa partilor sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor

Distinctia secundara a bunurilor prevazuta de NCC :

Bunurile fungibile si bunurile nefungibile

Bunurile fungibile sunt lucrurile care pot fi inlocuite cu altele in executarea unei obligatii.Acest tip de bunuri pot tine locul unele altora in executarea unei obligatii ca de ex. : alimente , bani , tigari.

Bunurile nefungibile sunt lucrurile care nu se pot inlocui unele cu altele .

Bunurile nefungibile sunt acele bunuri , privite in mod individual , care nu pot fi inlocuite , de ex.: un cal de curse , o moneda veche .

Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile.

Sunt bunuri consumptibile acele bunuri care nu pot fi folosite conform destinatiei lor obisnuite fara a li se consuma substanta ori fara a fi instrainate de la prima lor intrebuintare.(ex.:combustibil )

Sunt bunuri neconsumptibile acele bunuri care pot fi intrebuintate in mod continuu fara ca prin aceasta sa se consume substanta lor sau sa fie implicata instrainarea .Potriv al 3 al art 544 ncc partile pot convenii ca un bun consumptibil , prin natura sa sa devina neconsumptibil daca prin act juridic i se schimba intrebuintarea.

Bunuri divizibile si bunuri indivizibile

Bunurile divizibile sunt acele bunuri care pot fi impartite fara a le fi schimbata destinatia.

Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi impartite in natura , fara a li se schimba destinatia.

Potriv al 3 al art 545 ncc prin act juridic , un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil.

Bunuri principale si bunuri accesorii

Bunurile principale sunt acele bunuri care au o existenta de sine statatoare si care pot fi folosite in mod independent.

Bunurile accesorii sunt acelea care au o existenta legata de un bun principal si folosesc la intrebuintarea bunului principal.

Produsele bunurilor

Aceasta notiune poate fi considerata o ipostaza a raportului dintre principal si accesoriu .

Cu titlu exemplificativ , potrivit art 546 ncc produsele bunurilor sunt fructele si productele.

Potriv art 548 din ncpc unele bunuri produc in mod periodic fructe (in sens juridic) fara consumarea substantei lor (ex terenul agricol care da anual o recolta /o casa care este inchiriata ) exista si bunuri care nu produc niciun venit , denumite bunuri sterile(lingourile de aur , bijuteriile)

Asadar fructul , potriv art 548 ncc ,reprezinta acel produs care deriva din folosirea unui bun principal,fara ca substanta acestuia sa se diminueze(teren, capital).

Textul amintit clasifica in al. 1 teza finala , ca fructele sunt grupate in 3 categ. : fructe naturale,industriale,civile.

Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun obtinute fara interventia omului (ciuperci din padure,fructele copacilor,sporul animalelor).

Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun obtinute ca rezultat a activitatii sau interventiei omului( legume, recolta).

Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o are persoana in virtutea unui act juridic.Aceste fructe pot proveni din :chirii , arenzi,dobanzi.

Art 549 din ncc reglementeaza productele bunurilor.Putem retine ca acestea reprezinta produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substantei acestuia.Productul presupune consumarea substantei si este produs de bunul principal la intervale neregulate :arbori taiati izolat , pietre desprinse episodic dintr-o cariera de piatra.

Aceste bunuri odata separate de fond , nu se vor mai reproduce.Fructul se distinge de product deoarece el este produs in mod periodic si diminueaza substanta.

Teoria generala a dreptului de proprietate

Notiunile de proprietate si drept de proprietate

Dreptul de proprietate este cel mai amplu drept real fiind considerat prototipul drepturilor reale , iar prin drept real intelegand puterea juridica exercitata direct asupra unui lucru si care permite titularului in tot sau in parte de a retine utilitatile sale economice.Acesta este un drept real tip care absoarbe toate utilitatile lucrului sau bunului si care nu are limita decat lucrul insusi.

Proprietatea este un drept complet fiind cea mai des utilizata notiune in dreptul civil .Dreptul de proprietate este un drept total pentru ca proprietarul sau are toate puterile asupra bunului sau .Acest ansamblu de puteri se descompune in 3 atribute :usus(posesia) , fructus(folosinta),abusus(dispozitia).

Formele si definitia proprietatii:

Tinandu se cont de regimul juridic stabilit de art 552 din ncc formele dreptului de proprietate sunt :

- dreptul de proprietate privata

-dreptul de proprietate publica

Aceasta clasificare este cea mai importanta deoarece si Constitutia consacra aceste doua forme in continutul art 136 al 1 care statueaza ca proprietatea este publica sau privata.

Noul cod civ aloca 2 definitii formelor de proprietate

Dreptul de proprietate privata : art 555 consacra faptul ca aceasta reprezinta dreptul proprietarului de a poseda , folosii si dispune de un bun in mod exclusiv absolut si perpetuu in limitele stabilite de lege .

Tot acest text se stabileste ca dreptul de proprietate privata in conditiile legii este susceptibil de modalitati si dezmembraminte .Dreptul de proprietate privata poate fi dobandit prin conventie , mostenire , ascensiune , ocupatiune . Se stinge

prin pieirea bunului , abandon si in conditiile legii prin expropriere pentru cauze de utilitate publica sau confiscare.

Definitia dreptului de proprietate publica este prezentata de art 858 ncc care stabileste faptul ca :"proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ- teritoriale asupra bunurilor care prin natura lor sau prin declaratia legii sunt de uz ori de interes public , cu conditia sa fie dobandite prin unul din modurile prevazute de lege ". Dreptul de proprietate publica poate fi dobandit prin achizitie publica , expropriere pt cauza de utilitate publica , donatie , legat , conventie cu titlu oneros , transferul unui bun din domeniul privat in cel public , etc ( art863).

Se stinge daca bunul a pierit , a fost trecut in domeniul privat , daca a incetat uzul sau interesul public cu respectarea conditiilor prevazute de lege.