Cursul 1

Patrimoniul si clasificarea drepturilor patrimoniale

Patrimoniul – folosita in legislatie, notiunea de patrimoniu nu are consacrata normativ o definitie. Regasim notiunea de patrimoniu consacrata de art. 1718 Cod Civil, care consacra deprtul de gaj general al creditorilor chirografariasupra patrimoniului debitorului lor , de asemenea o gasim consacrata de dispozitiile art 781-784 Cod civil, care reglementeaza separatia de patrimonii provocata de unii creditori ai unei persoane decedate cu scopul de a opri confuzziunea spre a evita sa vina in concurs cu mostenitorii defunctului.mai este consacrata de decretul 31/1954, legea 31/1991 (vorbeste despre patrimoniul social al persoanei juridice).

Din punct de vedere economic , patrimoniu intelegem totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane. Acceptiunea economica a definitiei este corecta din punct de vedere juridic numai in masura in care prin bun intelegem nu doar lucrurile materiale, ci si toate drepturile cu continut economic pe care le are o persoana.

In sens juridic, prin patrimoniu intelegem totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, evaluabile in bani care apartin unei persoane.

Sunt si drepturi si obligatii care nu fac parte din patrimoniu, cele care nu au un continut patrimonial. Drepturile care asigura exercitiul functiei publice, precum si actiunile de stat.

Cracterele juridice ale patrimoniului

a. Patrimoniul este o universalitate juridica deoarece intruneste cele 2 elemente ale orcarei universialitati: 1. Este o masa de bunuri de drepturi si obligatii legate intre ele supuse in principiu aceluiasi

regim juridic.2. Bunurile sunt distincte de universalitate astfel incat schimbarile ce ele ar suferii nu

afecteaza ideea universalitatii.b. Numai personele pot avea unpatrimoniu pentru ca numai ele sunt titulare de drepturi si

obligatiic. Orice persoana are un patrimoniu deoarece orice persoana are drepturi si obligatii evaluabile

in bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea de a le dobandid. Unicitatea patrimoniului, o persoana poate avea decat un singur patrimoniue. Chiar daca patrimoniul este unic el poate fi impartit in mai multe mase de bunuri, fiecare cu

un regim juridic diferit ( ex: situatia sotiilor care au in patrimoniu atat bunuri comune cat si bunuri proprii)

Teorii cu privire la patrimoniu

1

1. Teoria patrimoniului personalitate – ideea de patrimoniu se deduce din ideea de personalitate.

Patrimoniul este un atribut al personalitatii, este emanatia acesteia si expresia puterilor juridice ale persoanei.- Numai persoanele pot avea patrimoniu

- Orice persoana are un patrimoniu

- Persoana poate avea un singur patrimoniu indivizibil, indivizibilitate care poarta atat asupra patrimoniului ca universalitate juridicacat si asupra componentelor sale

- Patrimoniul nu poate fi despartit de persoana atata timp cat aceasta este in viata

Critici asupra acestei teorii:- Orice persoana are un patrimoniu nu dincauza ca aceasta este o emanatie a personalitatiici

datorita faptului ca orice persoana are un minimum de bunuri, iar aceasta nu exclude existenta unei fractiuni de patrimoniu independente de persoana titularului.

- Nu este exact ca o persoana nu poate avea decat un patrimoniu indivizibil caci pot exista fractiuni de patrimmoniucu afectatiune speciala, nelegate de ideea de persoana.

- Regula inalienabilitatii patrimoniu-persoana este inlaturata de practica judiciara ( ex: datoriile pot fi puse in sarcina dobanditorului averii cand instrainarea s-a facut cu rea credinta )

2. Teoria patrimoniului de afectatiune – ideea de patrimoniu nu este legata de ideea de persoana ci este legata de ideea de scop (afectatiune). Conform acetsei teorii patrimoniul se defineste a fi o masa de bunuri afectata unui scop.

In aceasta teorie, patrimoniul este privit ca o realitate, iar nu ca o notiune abstracta, intrucat este susceptibil de marire si micsorar, are o latura activa si o latura pasiva si poate fiexprimat in cifre rezultate din compararea activ – pasiv.

Potrivit acestei teorii patrimoniul nu este inseparabil de persoana, o persoana poate avea mai multe patrimonii sau fractiuni de patrimonii si in egala masura notiunea de personalitate juridica si notiunea de patrimoniu treb uiesc separate.

Critici aduse teoriei patrimoniului de afectatiune:- Nu tine seama sau ignora existenta persoanei ca subiect de drept. Se apreciaza ca in

aceasta teorie ca subiect de drept ar putea fi si bunuri. Ideea ca un bun poate fi subiect de drept este aceea ca fondul imobil dobandeste o servitute.

- Compromite principiul securitatii in raporturile juridice lagat de continutul patrimoniului.

Concluzionand, patrimoniul nu este nici prea legat de persoana dar nici nu face complet abstarctie de aceasta, caci dreptul de a avea un patrimoniu este unul din atributele persoanei.

Patrimoniul este o un iversalitate juridica independenta de elementele ce o compun, adica de drepturile si obligatiile ce intra in continut care pot sa dispara,sa se mareasca sau sa se micsoreze.

2

Patrimoniul ca entitate abstracta, independenta de elementele sale ramane acelasi. Acest caracter este sustinut printr-o dubla argumentatie:

- Cea consacrata de art 1718 Cod Civil - oricine este obligat personal este tinut asi indeplini indatoririile cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare.

- Art 781-784 Cod Civil – la moartea persoanei, patrimoniul ca universalitate de drepturi si obligatii trece la mostenitori.

Importanta patrimoniului si functiile acestuia1. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari2. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal 3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universal

3

Curs 2

1. Creditorul chirografar este acel creditor care nu se bucura de o garantie reala(gaj, ipoteca, privilegiu) dara re un drept de gaj asupra tuturor bunurilor mobile si immobile prezente si viitoare ale debitorului sau.

Debitorul poate in continuare sa dispuna de bunurile sale, sa le instraineze(cu buna credinta), poate sa isi asume noi obligatii. La scadenta, daca debitorul nu isi executa obligatiile, creditorul poate executa orice bun care se gaseste in patrimonial debitorului indifferent daca acel bun se afla sau nu in patrimonial debitorului la momentul nasterii obligatiei.

Creditorii chirografari nu au un drept individualizat pe fiecare bun in parte, ci au un drept general, asupra intregului patrimoniu in universalitatea sa. Pentru a lipsi de eficienta actele frauduloase pe care debiitorul le incheie cu privire la bunuri a.i creditorul chirografar sa nu- si mai poata recupera creanta, creditorul chirografar are la indemana actiunea pauliana sau revocatorie consacrata de art. 975 C. Civ.

2. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatie in lb. comun inseamna inlocuire. Ea poate fi personala cand in cadrul unui raport juridic o persoana este inlocuita cu alta sau reala a. c un bun este inlocuit cu altul.

Daca subrogatia se produce in cadrul unui patrimoniu, ea este subrogatie cu titlu univ.Daca se produce cu privire la un bun individual determinat vb de o subrogatie cu titlu

particular.Subrogatia reala cu titlu universal asigura continutul dreptului de gaj general al

creditorilor chirografari deoarece locul bunului instrainat va fi luat de prêt sau de un alt bun, astfel ca la scadenta creditorul il va putea urmari pe acesta.

Aceasta forma de subrogatie este subordonata divizibilitatii patrimoniului, deci asigura destinatia fiecarei mase de bunuri, si impiedica trecerea bunurilor dintr-o masa in alta.

Retinem ca subrogatia reala cu titlu particular nu intervine in mod automat ci numai daca legea o prevede expres sau daca exista in acest sens conventia partilor.(L18/ 91)

3. Patrimoniul si transmisiunea universala sau cu titlu universalO asemenea transmisiune poate sa intervina atat in cazul pers fizice (la deces) cat si in

cazul persoanelor juridice in situatia reorganizarii.Transmisiunea este universala cand patrimonial se transmite unei sg personae, sau este cu

titlu universal atunci cand se transmite fractionar catre doua sau mai multe persoane.In ambele cazuri se transmite atat activul cat si pasivul.

4

Functionarea patrimoniului

Patrimoniul functioneaza ca un recipient in care intra si ies permanent valori economice sau ca un cont current in care inregistram intrari si iesiri. Operatiunile si actele vizand bunurile din patrimoniu se clasifica in acte operatiuni de conservare, acte de administrare si acte de dispozitie.

1. Actele de conservare sunt acelea care sunt necesare dobandirii sau pastrarii unui drept pe cale de a se pierde. Sunt necesare doua conditii: 1. Sa existe pericolul imminent de a se pierde un bun sau un drept ; 2. Actul savarsit sa necesite o cheltuiala neglijabila in raport de valoarea bunului sau a dreptului. In principiu aceste acte pot fi incheiate si de pers fara cap de exercitiu sau cu cap de exercitiu restransa fara a fi nevoie de aprobarea ocrotitorului legal.(somatia)2. Actele de administrare pot viza un bun izolat sau pot viza un patrimoniu in intregul lui. In prima situatie vbm de un act de administarre pr- zis sau prin natura lui/ in ce-a de-a doua situatie vbm de un act de administrare prin scopul lui. Retinem ca actele de administrare sunt mai grave prin consecinta decat actele de conservare dar mai putin grave decat actele de dispozitie. Minorul intre 14- 18 ani poate incheia sg acte de administrare daca nu sunt lezionare.(decr 32/54) a administra un patrimoniu inseamna a lua toate masurile corspunzatoare si a da bunurilor cea mai buna intrebuintare.3. Actele de dispozitie sunt acele acte prin care se adduce o modificare in compunerea patrimoniului transmitandu-se un bun sau un drept in favoarea unui tert sau a unei alte persoane. Ele pot fi cu titlu oneros sau gratuite. Spre deosebire de celelate tipuri de acte, actele de dispozitie nu pot privi decat un bun individual determinat. Daca s-ar accepta ca prin acte juridice intre vii s-ar putea dispune de intreg patrimonial s-ar anihila dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Din patrimoniu fac parte drepturi reale si de creanta.

Drepturile reale si drepturile de creanta

Drepturile reale sunt acele drepturi subiectiv patrimoniale in temeiul carora titularul lor poate sa exercite prerogativele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocot fara interventia altei persoane.

In literature veche de specialitate se spunea ca drepturile reale creaza un raport nemijlocit intre om si lucru. Doctrina actual apreciaza ca in cadrul drepturilor reale se creaza raporturi intre oameni cu privire la lucruri.

Dreptul care presupune stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determinat intre sb activ al raportului juridic si toate celelalte persoane(subiect pasiv) nedeterminate carora le revine obligatia generala de a nu face nimic de natura a stanjeni exercitarea prerogativelor dr real de catre titularul sau.

5

Drepturile de creanta sunt acele drepturi subiective patrimoniale in care subiectul activ, creditor, poate sa pretinda subiectului pasiv- debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Drepturile reale si drepturile de creanta - Asemanari si deosebiri Singura asemnare dintre cele doua categorii de drepturi este aceea ca ambele fac parte din

marea categorie a dr patrimoniale.Cu privire la deosebiri instrumentam urmatoarele criterii:

A. Sub aspectul subiectelorIn cazul dr reale subiectul activ e titularul dreptului iar sb pasiv e determinat de toate celelalte pers carora le incumba obligatia de a respecta dr real al titularului.

B. Sub aspectul continutului dr reale sunt opozabile erga omnes- dr real confera titularului sau anumite prerogative pe acre le poate exercita cu privire la bunuri iar obligatia corelativa a acestui drept este obligatia generala negativa de a se abtine sa exercite prerogativele respective.Cat priveste drepturile de creanta, caracteristica acestora in fct de continut este ca sunt relative- opozabile numai partilor.

C. Din pct de vedere numeric, dr reale sunt limitate ca numar, in timp ce dr de creanta sunt nelimitate (consacrate in legislatia existenta la un mom dat). Spre deosebire de drepturile de creanta, drepturile reale comporta doua prerogative speciale: dreptul de urmarire si de preferinta.Dreptul de urmarire este facultatea titularului sau de a pretinde bunul din mana oricui s-ar afla.Dreptul de preferinta confera facultatea titularului unui drept real de a avea prioritate fata de titularii altor drepturi de creanta. (creditorul ipotecar se va indestula cu preferinta din creanta garantata cu bunul ipotecat, in functie de rangul ipotecii).

Deosebirea prezinta o serie de limite printre care:In sensul ca toti sunt obligati sa ii respecte dreptul dar nimeni nu are o obligatie pozitiva in

legatura cu acel drept.(Titularul unui dr de proprietate asupra unui bun imobil poate pretinde tuturor persoanleor sa ii respecte dreptul dar nicio persoana nu este obligata sa efectueze vreo lucrare de reparare, de intretinere.

Dr de creanta, chiar daca acesta este relativ, efectele sale sunt obligatorii intre creditor si debitor.

Relativitatea dr de creanta in rap cu tertii raportata la efectele intre creditor si debitor- efectul este obligatoriu.

Retinem ca la interferenta dintre dr reale si drepturile de creanta se situeaza doua categorii juridice intermediare:

a) Obligatiile reale de A FACE(obligatii propter rem)

6

b) Obligatii opozabile tertilor(scriptae in rem)

Obligatiile propter in rem sunt indatoriri care revin detinaorului unui bun determinat si care au ca izvor legea sau conventia partilor.(L18/1991)care prin art. 74 impune obligatia detinatorilor de terenuri de a asigura protectia solului si a aduce imbunatatiri.

Din conventia partilor, proprietarul unui fond aservit isi poate asuma obligatia cu ocazia constituirii unei servituti de trecere de a executa lucrarile necesare exercitiului servitutii.

Fie ca au ca izvor legea, fie ca au ca izvor conventia partilor, aceste sarcini greveaza dreptul asupra terenului si sunt accesorii ale acestuia urmand a fi transmise odata cu bunul fara a fi nevoie de nicio forma speciala de transcriere sau inscriere si nici de o noua conventie intre parti.

Obligatiile scriptae in rem sunt strans legate de stapanirea bunului a.i creditorul nu poate obtine satisfacerea dreptului sau decat daca dobanditorul actual al lucrului va fi obligat sa respecte acest drept desi, nu a participat in nici un fel la incheierea contractului initial.

Cu titlu de exemplu, situatia consacrata in art 1441 C Civ potrivit caruia noul dobanditor al unui bun este obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzarea bunului daca aceasta s-a realizat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata dar cu data certa, afara numai daca desfiintarea ei s-a prevazut prin insusi contractul de locatiune.(locatiunea opozabila in cazuri certe: cand depaseste 3 ,5 ani…)

Clasificarea drepturilor reale

Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare in rap cu alte drepturi reale sau de creanta.

Drepturi principale:1. Dr de proprietate(publica si privata):Dr de proprietate publica apartine in regim de dr

public statului si unitatilor adm- terit, in vreme ce dreptul de propriet privata ap oricarui sb de drept.

2. Dezmembramintele dr de proprietate:- Uz

- Uzufruct

- Abitatie

- Superficie

- Servitute

-Drepturile reale accesorii sunt afectate garantarii unui drept de creanta, deci existenta lor

depinde direct si nemijlocit de existenta dreptului care il garanteaza. Avem urmatoarele:1. Dreptul de ipoteca (garantia constituita asupra unui bun imobil, proprietatea

debitorului sau asupra dr de uzufruct cu privire la un imobil ce apartine acestuia care

7

permite creditorului sa se indestuleze cu preferinta si in mana oricui s-ar afla bunul la momentul executarii)

2. Dreptul de gaj (garantia constituita de debitor creditorului sau de a putea sa execute la scadenta un bun mobil din patrimonial debitorului, prin retinerea sub controlul justitiei a acelui bun in contul creantei neexecutate sau vanzarea acestuia tot prin intermediul justitiei si indestularea cu prioritate fata de creditorii chirografari.

3. Privilegiile sunt acele clauze legale de preferinta in temeiul carora creditorii pot obtine plata cu preferinta inaintea altor creditori chirografari sau chiar inaintea unor creditori titulari ai unor garantii reale. Ele au multe dispozitii normative in Codul Civil.(titularul unui dr de ipoteca- indestulez cu prefer fata de cred chirografari- dar cel cu privilegiu are preferinta la randul sau fata de creditori)

Curs 3-4

Dreptul de proprietate

8

Definitie – Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care permite apropierea unui bun si totodata permite titularului sau sa foloseasca, sa posede si sa dispuna de acel lucru in putere si in interes propriu in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.

Elementele care contureaza dreptul de proprietate:

Sub aspect economic

- Dreptul de proprietate este un drept de apropiere a unor bunuri corporale sau incorporale.

- El exprima o relatie sociala de apropiere- Cuprinde in continutul sau atributele posesiei, folosintei si , atribute care sunt

exercitate de titular in putere si interes propriu.

Consacrarea in legislatie a dreptului de proprietate

Consacrarea in Constitutie – este consacrat dreptul de proprietate ca un drept fundamental al cetateanului. Tot constitutia consacra formele titlului de proprietate, publica si privata, si instituie la nivel de principiu regimul juridic al fiecareia dintre forme.

Consacrarea in Codul Civil – dispozitia normativa ( art. 480 ) – dreptul de proprietate este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod absolut si exclusiv insa in limitele determinate de lege. Art. 481 – nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decat pentru utilitate publica si dupa o justa si prealabila despagubire. Art. 482 Cod Civil consacra regula principiul accesiunii in materie de proprietate in sensul ca proprietatea unui bun mobil sau imobil da dreptul la tot ceea ce produce lucrul sau se uneste cu acesta ca accesoriu intr-un mod natural sau artificial.

Consacrarea in acte internationale – in art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., se dispune ca orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de proprietatea sa.

Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si libertatilor fundamentale, semnata de Romania in octombrie 1993 si intrata in vigoare pentru tara noastra in 20 iunie 1994. Art. 1 al protocolului aditional nr.1 prevede ca orice persoana fizica sau juridica are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietate decat pentru cauza de utilitate publica in conditiile prevazute de lege si de tratatele internationale in vigoare.

In acceptiunea curtii de la Strasbourg, textul art. 1 al protocolului aditional nr.1 cuprinde in fapt 3 norme.

1. Enunta principiul respectarii dreptului de proprietate 2. Vizeaza si ipoteza privarii dreptului de proprietate careia ii impune insa anumite conditii

9

3. Recunoaste statelor contractante de a consacra legislativ utilizarea bunurilor de catre proprietar in acord cu interesul general.

…aceasta a acceptat ca ingerinta statului in exercitarea dreptului de proprietate al particularilor, poate fi admisa prin prisma unui ordin de interes general, numai daca se asigura un just echilibru intre exigentele interesului general al comunitatii si imperativul respectarii drepturilor individului.

Dreptul de proprietate, ca drept fundamental face obiect al analizei si in cauzele aflate pe rolul curtii de la Luxembourg (CJCE), care de asemenea a stabilit ca restrictiile care corespund unui interes de ordin general, nu constituie o interventie intolerabila care sa aduca atingere insasi substantei dreptului de proprietate.

Continutul juridic al dreptului de proprietate

In continutul dr. de proprietate intra : dreptul de folosinta, de a-i culege fructele si de a dispune de bun.

Dreptul de folosinta – presupune exercitarea de catre titularul dreptului a unei stapaniri efective a bunului in materialitatea sa prin putere si in interes propriu.

Dreptul de a culege fructele – dreptul titularului de a exploata bunul, de a culege derivatele sale, respectiv fructele si productele. Dreptul proprietarului de a culege fructele implica atat acte materiale cat si acte juridice. Fructele pot fi naturale, industriale si civile.

Productele sunt derivate ale bunului care prin culegerea lor conduc la alterarea substantei acestuia.

Dreptul de a dispune de bun – prerogativa titularului dreptului de a hotara cu privire la soarta bunului atat din punct de vedere material cat si juridic.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Este un drept absolut, este un drept exclusiv si un drept perpetuu.

10

Prin caracterul absolut, dr. de proprietate se deosebeste de celalalte drepturi reale, respective de dezmembramintele sale. Prin prisma acestui caracter, dreptul de proprietate este un drept complet deoarece este unicul care confera titularului exercitiul tuturor prerogativelor sale in vreme ce in cazul celorlalte drepturi reale (dezmembraminte), titularul are doar posesia si folosinta in vreme ce prerogativa dispozitiei ramane titularului dreptului de proprietate care a consimtit acele drepturi.

Tot caracterul absolute se explica si prin faptul ca titularul dr. de proprietate este liber sa efectueze asupra bunului toate actele materiale si juridice care nu ii sunt interzise in mod expres prin lege.

Restrictiile in exercitiul dreptului de proprietate constituie exceptia si doar atunci cand ele sunt consecrate prin lege.

Caracterul exclusiv al dr. de proprietate decurge din faptul ca titularul sau este indreptatit sa exercite singur toate prerogativele dreptului.

Acest caracter exclusiv nu este contrazis nici in cazul proprietatii comune, adica atunci cand proprietatea asupra unui bun este exercitata concomitent de mai multe persoane.

Caracterul perpetuu al proprietatii este o caracteristica influentata de natura bunului. Dreptul de proprietate dureaza in timp atata timp cat exista bunuri.

Prin prisma acestei caracteristici dreptul de proprietate nu este conditionat ca existenta de uzul asupra bunului. Vorbim de caracterul imprescriptibil extinctiv al actiunii in revendicare, care este principalul mijloc de aparare al proprietatii.

Tot prin prisma acestui caracter al dreptului de proprietate, justifica si a permis reconstituirea dreptului de proprietate.

Exercitarea dreptului in limitele determinate de lege

Categorii de limitari ale dreptului de proprietate

11

1. Limitari care privesc exercitiul atributului dispozitiilor juridice asupra bunurilor pentru anumite subiecte de drept.

2. Limitari care decurg din raporturile de vecinatate

3. Limitari care privesc atributul folosintei bunurilor cu caracter definitiv sau temporar.

4. Limitari care privesc folosirea subsolului unei proprietati imobiliare pentru lucrari de interes general.

5. Limitari care conduc la pierderea dreptului de proprietate prin expropriere.

1. Limitari care privesc exercitiul atributului dispozitiilor juridice asupra bunurilor pentru anumite subiecte de drept.

.Aceste limitari privesc bunurile inalienabile si bunurile alienabile in anumite conditii. Bunurile inalienabile sunt cele scoase din circuitul civil, nu pot fi dobandite sau transmise prin acte juridice (bunuri nesusceptibile de apropiere private(aerul, apele aflate in folosinta publica) bunurile din domeniul public).

Bunurile inalienabile temporar (locuintele care au fost dobandite de chiriasi in temeiul legii 112/1995 nu pot fi instrainate timp de zece ani) (legea 18/1991, legea fondului funciar – terenurile pentru care s-a constituit dreptul de proprietate nu puteau fi instrainate timp de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii).

Bunuri alienabile conditionat – bunurile afectate direct unui cult religios nu pot fi instrainate decat in conditiile statutare ale fiecarui cult.

Exista bunuri care nu pot circula decat in conditii restrictive (munitia, deseurile toxice).

2. Limitari care decurg din raporturile de vecinatate

a. Raporturi de vecinatate cu caracter de drepturi reale – Aceste raporturi sunt reglementate de codul civil, decurg din stapanirea cu orice titlu a unui bun. Pot rezulta din lege, sau din vointa partilor (servitutea de trecere). Ele sunt consecrate in materia servitutilor legale si naturale (ingradiri normale ale exercitiului dreptului de proprietate). Ele sunt determinate de o situatie fireasca ce impune proprietarilor fondurilor invecinate sa aiba o anumita conduita.

b. Raporturi de vecinatate care constituie sarcini reale.

12

3. Limitari care privesc atributul folosintei bunurilor cu caracter definitiv sau temporar.

Rechizitia – o masura exceptionala prin care organele autoritatii publice obliga agentii economici, institutiile publice, persoanele fizice si juridice la cedarea temporara a unor bunuri mobile sau imobile destinate apararii nationale sau folosintei autoritatii publice in anumite situatii speciale.

Obiect al rechizitiei sunt bunurile necomsubtibile, indiferent ca se afla in proprietate publica sau privata. Masura se poate aplica si celor care sunt simpli detentori. Masura are un caracter temporar, este obligatorie. Rechizitia poate avea ca obiect si bunuri consubtibile si perisabile, caz in care masura este definitive si poate fi luata doar cu plata despagubirilor aferente.

5. Exproprierea – legea 33/1994. Actul puterii de stat competente prin care se realizraza trecerea in proprietate publica a unor bunuri imobile, proprietate private necesara executarii unor in schimbul unor despagubiri.

Obiectul exproprierii ……. Nu pot face obiect al exproprierii, bunurile proprietate publica pentru ca statul nu se expropriaza.

Exproprierea – 3 etape:

1 etapa declararii de utilitate publica a exproprierii – se realizeaza distinct in functie de interesul lucrarilor pentru care se realizeaza exproprierea. In cazul lucrarilor de interes national, exproprierea se realizeaza de catre guvern, in cazul lucrarilor de interes local, exproprierea se realizeaza de consiliile judetene, respective de consiliul local al municipiului Bucuresti. Declararea de utilitate publica se realizeaza numai dupa o cercetare prealabila, efectuata de comisiile numite de catre guvern, respectiv consiliile judetene, comisii care vor stabili : daca exista elementele de natura sa justifice interesul national sau local, avantajele economico-sociale, impactul ecologic, incadrarea in planurile de urbanism (toate acestea se vor intocmi in procese verbale care vor sta la baza declararii de catre guvern, respective de catre consiliile judetene a utilitatii publice printr-un act care se va afisa la sediul consiliului local si se va publica in M.O. sau in presa locala.

2 masuri premergatoare exproprierii – expropriatorul va intocmi planul imobilelor expropriate, plan care va cuprinde identificarea imobilului prin adresa si titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, precum si oferta de despagubiri, plan care se va depune la sediul consiliului local pentru a putea fi consultat de catre cei interesati. Propunerile de expropriere si procesul

13

verbal al comisiei se notifica titularului sau titularilor de drepturi reale in termen de 15 zile dupa publicare. Acestia pot face intampinare in termen de 45 de zile de la comunicare, intampinare care se depune la primarul localitatii unde se afla imobilul ce se afla supus exproprierii. Intampinarea va fi solutionata de catre o comisie care va da o hotarare motivata. Impotriva acestei hotarari se poate face contestatie, in condtiile sau in procedura legii 554/2004 a contenciocului administrativla curtea de apel in a carui raza teritoriala se afla imobilul.

3 etapa exproprierii propriu zise si a stabilirii despagubirilor – potrivit art. 21 din legea 33/94, solutionarea cererilor privitoare la expropriere este data in prima instanta in competenta tribunalelor in a caror raza teritoriala se afla imobilul. Solutionarea acestor cereri se realizeaza cu aplicarea jurisdictiei civile de catre sectia civila a tribunalului. Instanta verifica numai daca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru expropriere si stabileste despagubirile. Tribunalul nu poate verifica, nu poate intra in cercetarea problemelor de fond care privesc opurtunitatea exproprierii, intinderea acesteia. Prin exceptie, o atare apreciere poate fi facuta de catre instanta in situatia in care expropriatorul solicita exproprierea doar in parte, in vreme ce expropriatul cere instantei o expropriere totala. In asemenea caz, instanta poate sa analizeze si aspectele de fond si sa se pronunte masurii in care este posibila exproprierea pro-parte. In situatia in care partile se invoiesc, instanta va lua deinvoirea lor. Atunci cand invoirea partilor vizeaza doar masura exproprierii, instanta va lua act de aceasta invoire, va pronunta o hotarare partiala si va continua judecata pentru a stabili cuantumul despagubirii. Despagubirea se stabileste de catre o comisie formata din 3 experti, unul desemnat de instanta, altul desemnat de catre expropriator si unul desemnat de catre expropriat. Cuantumul despagubirii se compune din valoarea reala de circulatie a imobilului dar si din prejudicial cauzat proprietarului sau titularului altor drepturi reale. Despagubirile ce se cuvin proprietarului vor fi determinate distinct de cele care se cuvin titularilor celorlalte drepturi reale. Instanta va compara rezultatul expertizei cu oferta partilor si va stabili o despagubire care sa se situeze intre limita minima oferita de expropriator si limita maxima solicitata de expropriat. Momentul la care intervine transferul dreptului de proprietate de la expropriat la expropriator este acela la care se efectueaza plata despagubirilor stabilite prin hotatare judecatoreasca. Partile pot conveni si asupra momentului la care sa intervina transferul de proprietate cat si asupra modului in care sa se faca plata. Daca partile nu s-au inteles insa, instanta va decide modalitatea in care se efectueaza plata, precum si termenul, termen care nu poate depasi 30 de zile de la momentul ramanerii definitive a hotararii de expropriere.eliberarea titlului executoriu, si punerea in posesie a expropriatorului nu se va realiza insa in baza hotararii judecatoresti ci a unui act procedural distinct care este o incheiere data de instanta prin care se constata plata despagubirilor. Incheierea va fi data de instanta intr-un termen ce nu va depasi 30 de zile de la data platii efective. Prin exceptie, in caz de urgenta, instanta luand act ca exproprierea este de utilitate publica, poate dispune prin hotararea judecatoreasca punerea de

14

indata in posesie a expropriatorului

Efectele exproprierii

1. trecerea bunului din proprietate private in proprietate publica libera de orice sarcini. Legea dispune ca drepturile reale principale cat si concesiunile se sting prin efectul exproprierii, iar titularii acestora au dreptul la despagubiri. Ipoteca si privilegiile se stramuta de drept asupra despagubirilor prin subrogatie reala cu titlu particular. Servitutile stabilite prin fapta omului se sting in masura in care sunt incompatibile cu obiectivul urmarit pentru expropriere. Daca imobilul era grevat de un contract de inchiriere, acesta isi inceteaza efectele pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti. Ca o masura de protectie a titularilor de drepturi reale ce ar putea justifica un interes in cauza, legea prevede obligatia citarii nu doar a titularului ci si a persoanelor cunoscute titulare a altor drepturi reale sau care ar justifica un interes asupra acelui imobil.

Aspecte speciale care privesc dreptul de proprietate publica

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica –

Dreptul de proprietate publica este inalienabil, bunurile nu pot fi grevate, sarcini cu privire la acestea neputandu-se constitui nici dezmembraminte ale dreptului de proprietate. Inalienabilitatea nu presupune doar posibilitatea instrainarii ci si imposibilitatea dobandirii bunurilor de catre terti prin orice alt mijloc sau mod de dobandire reglementat de catre lege. In acest sens, retinem ca in aplicarea legii 18/1991, practica judiciara s-a pronuntat in mod unanim si constant ca terenurile proprietate publica nu pot fi cuprinse in procedura de reconstituire. Bunurile proprietate publica sunt imprescriptibile, atat extinctiv cat si achizitiv. Achizitiv, imprescriptibilitatea semnifica imprejurarea ca actiunea in revendicare cu privire la aceste bunuri nu poate fi paralizata de posesorul neproprietar prin invocarea uzucapiunii sau a dobandirii proprietatii bunurilor mobile corporale prin posesia de buna credinta. Dreptul de proprietate publica, bunurile care il compun sunt insesizabile, adica nu pot fi urmarite de creditorii titularilor drepturilor de proprietate publica.

Exercitarea dreptului de proprietate publica

Art. 136, alin. 4 din Constitutie – bunurile proprietate publica pot fi date in administrare, pot fi concesionate sau inchiriate regiilor autonome ori institutiilor publice si pot fi date in folosinta

15

gratuita institutiilor de utilitate publica.

Dreptul de administrare constituie o forma speciala de executare a dreptului de proprietate publica care are reglementare constitutionala, dar a fost consacrat si de legea 213/1998 si de alte acte normative speciale.

Dreptul de administrare are un continut asemanator, dar nu identic cu cel al proprietatii publice pe baza caruia s-a format. Prin art. 12 din legea 213 se prevede ca titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de bun in conditiile in care i-a fost dat in administrare.

Legea 213 – darea in administrare se poate realize prin hotarare de guvern, prin hotararea consiliului judetean sau local dupa caz.

Tot aceasta lege prevede ca raporturile care se stabilesc intre titularul dreptului de administrare si stat sunt raporturi de subordonare. Beneficiari ai dreptului de administrare pot fi regii autonome, prefecturile, autoritatile publice centrale sau locale si institutiile publice.

Dreptul de administrare este un drept absolut, real, opozabil erga-omnes.

Caracterele juridice ale dreptului de administrare – este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Nu este susceptibil de dezmembraminte. Poate fi revocat de catre titularul sau numai in masura in care titularul nu isi exercita drepturile si nu isi executa obligatiile. In afara de aceasta situatie, intotdeauna revocarea dreptului de administrare presupune acordul titularului sau.

Concesionarea bunurilor proprietate publica – 2 acte normative si anume – ordonanta de urgenta a guvernului privind regimul contractelor de concesiune a bunurilor proprietate publica.

O.U.G 34/2006 – atribuirea contractelor de achzitie publica a contractelor de concesiune a lucrarilor publice si achizitie publica.

Contractul de concesiune este contractul prin care o autoritate publica numita concedent trasmite pe o perioada determinata unei alte persoane numita concesionar care actioneaza pe riscul si raspunderea sa dreptul si obligatia de a exploata un bun proprietate publica in schimbul unei sume de bani numita redeventa.

Pentru contractul de concesiune este ceruta ad validitatem si

Contractul este un contract cu titlu oneros. Modul de plata si cuantumul redeventei se stabilesc de catre ministerul de resort , de catre organele administratiei locale si centrale si se poate reveni la bugetul de stat sau la bugetul local dupa caz.

In principiu subconcesiunea este interzisa cu exceptia cazurilor in care este permisa in mod expres de lege

16

Se incheie pe o durata determinata care nu va putea depasi 49 de ani din momentul semnarii. Aceasta durata poate sa fie prelungita. Perioada stabilita poate fi prelungita cu inca jumatate prin simplul acord al partilor

Curs 5

Concesiunea:

17

Revine competenta de solutionare a litigiilor care au ca izvor achizitiile publice consiliului national de solutionare a contestatiilor ( CNSC) sau instantei de judecata. Legea prevede o alternativa de solutionare respectiv participantul la procedura de achizitie publica are optiunea intre a se adresa cu plangere CNSC-ului sau direct cu actiune in contencios administrativ la tribunalul in raza caruia se afla sediul autoritatii contractante. Impotriva deciziei CNSC se poate formula plangere la Curtea De Apel iar impotriva hotararii pronuntate de tribunal de asemeni se poate exercita calea de atac a recursului tot la C. A.

Inchirierea bunurilor proprietate publica:

Bunurile proprietate publica pot fi inchiriate cu aprobarea guvernului, consiliului local, consiliului judetean oricarei persoane fizice sau juridice, romane sau straine. Contractul trebuie sa cuprinda clauze de natura sa asigure exploatarea bunului conform specificului acestuia iar inchirierea se face numai prin licitatie publica in conditiile legii. Veniturile rezultate din inchiriere spre deosebire de contractul de concesiune care da nastere unui drept real contractul de inchiriere al bunurilor proprietate publica da nastere unui raport juridic obligational. Litigiile care se nasc din incheierea, desfiintarea unui atare contract se judeca potrivit dreptului comun de instanta civila.

Darea in folosinta gratuita a unor bunuri proprietate publica. Temeiul acestui mod de exercitare o constituie art. 24 din legea 215/2001 care permit darea in folosinta pe termen limitat a bunurilor proprietate publica unor persoane juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitate de bine facere sau utilitate publica iar din perspectiva regimului juridic aplicabil retinem ca sunt incidente ca si la darea in administrare.

Incetarea dretului de proprietate publica intervine atunci cand:-bunul a pierit -bunul a fost trecut in domeniul privat, trecere care se realizeaza fie in temeiul unei

hotarari de guvern, a unei hotarari de consiliu judetean sau local, fie in temeiul unei dispozitii a legii. Hotararea poate fi atacata in instanta de contencios administrativ.

Dreptul de proprietate privata

Subiectele dreptului de proprietate privata. Retinem ca titular al dreptului de proprietate privata poate fi orice persoana fizica sau juridica si mai retinem ca aceasta categorie o putem defini dupa revizuirea constitutiei din 2003.

Pot fi societatile comerciale constituite in baza legii 31, pot fi societatile agricole infiintate in baza legii 37/1991. Cat priveste societatile agricole, acestea nu au un caracter special, ele au in proprietate privata sau in folosinta, utilaje animale, alte mijloace materiale si banesti aduse de asociati. Terenurile insa sunt doar in folosinta societatii agricole, dreptul de proprietate ramanand la asociat. Intre alte persoane juridice, regasim organizatiile cooperatiste constituite in baza legii 1/2005.( organizatii mestesugaresti)

18

Asociatiile constituite potrivit ordonantei 26 din 2000, asociatiile si fundatiile sunt persoane juridice fara scop patrimonial care dobandesc personalitate juridica prin inscrierea in registru special al judecatoriei. Aceste asociatii si fundatii isi pot constitui filiale care au in patrimoniu propriu distinct de cel al asociatiei si fundatiei. Cultele religioase mai fac parte din aceasta asociatie.

Statul si unitatile administrativ teritoriale.

Obiectul de proprietate privata- Pot face acest drept toate bunurile mobile, imobile care prin natura lor nu fac parte din domeniul public. Aceste bunuri sunt alienabile, prescriptibile si sesizabile. Unitatile administrativ teritoriale au un patrimoniu propriu. Ele sunt reprezentate printr-un organ deliberativ consiliul local si organ executiv- primarul.

O serie de bunuri pentru care prin lege este prevazut un regim juridic special:-regimul juridic al constructiilor care este guvernat de dispozitiile legii 50/1991 privind

autorizarea executarii constructiilor, lege modificata si completata prin legea 453/2001. Aceste dispozitii sunt in acord cu dispozitiile legii 350/2001. Certificatul de urbanism care reprezinta actul administrativ de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administratiei publice judetene sau locale face cunoscut regimul juridic economic si tehnic al imobilelor precum si conditiile necesare pentru etificarea constructiei. Aceste certificat de urbanism se elibereaza la cerere. Trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu scopul pentru care a fost eliberat. El nu confera dreptul de construire. Este obligatoriu obtinerea certificatului de urbanism si in cazul adjudecarii prin licitare a lucrarilor de proiectare sau de executie a lucrarilor publice precum si pentru legalizarea actelor de instrainare, partajare sau comasare a bunurilor imobile. Autorizatia de construire este actul administrativ care se elibereaza la solicitarea titularului dreptului de proprietate asupra unui imobil.( constructie sau teren). Legea reglementeaza si conditiile si situatiile in care apar necesare autorizatia de desfiintare. Certificatul de urbanism este un act premergator obtinerii autorizatiei de construire sau de desfiintare. Pe calea actiunii in contencios administrativ se poate solicita anularea autorizatiei de construire. Se poate solicita si anularea certificatului de urbanism insa nu printr-o actiune de sine statatoare ci numai odata cu actiunea in anularea autorizatiei de construire.

Dobandirea de locuinte:

1. Decretul lege 61/1990 si legea 85/1992, legi cu caracter de protectie sociala, care permit vanzarea locuintelor numai catre cei care le ocupa in conditia de chiriasi. In aceasta situatie pretul locuintelor este determinat sub pretul de piata, titularii contractelor de inchiriere le pot cumpara si cu plata pretului in rate. Nu pot fi vandute in temeiul acestor legi locuintele de interventie precum

19

si locuintele din mediul rural destinate pentru folosinta personalului de specialitate: medicii, profesorii. Dreptului la cumpararea acestor locuinte care apartine titularilor contractelor de inchiriere ii corespunde obligatia unitatilor detinatoare de a le vinde. Daca este refuz la vanzare, instantele judecatoresti pot pronunta hotarari prin care obliga unitatile detinatoare la vanzare in temeiul articolului 1073 si 1077 din codul civil. Terenurile aferente locuintelor vandute in temeiul legii prin decretul lege 61 respectiv lege 85 se transmiteau in folosinta pe durata existentei constructiei. Ulterior modificarilor legii 85/92' si prin 18/91'. Se transmite si terenul in proprietate. Legea 112 din 1995 care reglementeaza situatia unor imobile trecute in proprietatea statului. Prin aceasta lege care s-a avut a avea un caracter reparator au fost consacrate modalitatile de retrocedare catre fostii proprietari de dinainte de 89'.

Prin legea 212 art 9 din lege permitea chiriasilor din imobilele care nu se restituiau fostilor proprietari sa dobandeasca prin cumparare aceste imobile. Apartamentele, imobilele astfel dobandite nu puteau fi instrainate prin acte juridice intrevii timp de 10 ani de la data achizitionarii. Cei care au dobandit sau au instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1ian 1990 in localitatea de domiciliu, nu puteau cumpara aceste imobile.

Legea 114/97' legea locuintei care defineste locuinta ca fiind o constructie cu una sau mai multe camere cu dependinte si utilitatile necesare pentru a asigura nevoia locativa a unei persoane sau familii. Aceasta lege a locuintei consacra o serie de facilitati pentru construirea de locuinte, pentru anumite categorii de persoane: tinerii casatoriti sub 35 de ani, specialistii care se stabilesc in mediul rural. Pentru locuintele construite in baza acestei legi cu credite obtinute de la stat se instituie o ipoteca legala in favoarea statului pana la restituirea integrala a creditelor acordate. Aspecte ce vizeaza circulatia juridica a constructiilor. Constructiile se afla in circuitul civil, ele pot fi dobandite prin oricare din mijloacele consacrate de lege conventie, testament, uzucapiune, succesiune, accesiune etc. Si inainte de 89' constructiile se aflau in circuitul civil dar dobandirea lor era supusa obtinerii unor autorizatii administrative prealabile si de incheierea contractului in forma autentica. Nerespectarea acestor conditii era sanctionata cu nulitatea absoluta a actului. Terenul aferent constructiilor care se instrainau trecea in proprietatea statului iar dobanditorului constructiei ii era recunoscut un drept de folosinta pentru 250m patrati aferenti. Dupa 89' regimul juridic al circulatiei constructiilor este guvernat de regula consensualismului. Forma autentica numai este o conditie ad- validitatem transferul de proprietate se poate realiza prin simpla conventie a partior. Inscrierea in cartea funciara are ca efect doar opozabilitatea fata de tert a contractului de vanzare-cumparare. De la acest principiu surprindem si o exceptie in cazul transmiterii proprietatii unei constructii prin donatie.( art 813 cod civil forma autentica conditie de validitate a donatiei)

Prin actul sub semnatura privata prin care se constata vanzarea-cumpararea unei constructii nu se ajunge si la dobandirea proprietatii terenului.

Circulatia juridica a terenurilor.

Inainte de 89' terenurile au fost practic scoase din circuitul civil prin legile 58 si 59 din 1974. Singura modalitate de dobandire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor o

20

reprezenta mostenirea legala. Prin lege se mentiona ca in cazul vanzarii constructiei terenul trece in proprietatea statului. In interpretarea acestor legi s-a stabilit ca terenurile nu puteau fi dobandite prin uzucapiune si nici prin testament si ca asupra lor nu se puteau constitui dezmambraminte ale dreptului de proprietate. Imediat dupa revolutie(1990) a fost adoptata o lege cu caracter tranzitoriu( legea 9/1990) prin care au fost abrogate legile 58, 59 si s-a interzis instrainarea de terenuri prin acte juridice intre vii pana la adoptarea noilor reglementari privind fondul funciar. Prin exceptie se permitea instrainarea terenului aferent constructiilor pan la 1000m. Legea 18/1991 lege care a liberalizat in anumite conditii circulatia juridica a terenurilor.

Principiile esentiale sub imperiul legii 18 avem:Legea consacra principiul liberii circulatii a terenurilor. Se instituie interdictia dobandirii prin acte juridice intre vii a unei suprafete mai mari de

100ha echivalent arabil de familie interdictie consacrata sub sanctiunea nulitatii absolute. Tot prin legea 18 se instituie un drept de preemptiune recunoscut anumitor persoane fizice sau juridice.

Terenurile agricole din extravilan erau sub reglementarea acestei legi insesizabile.Legea 54 din 1998 privitoarea la circulatia juridica a terenurilor, lege care a abrogata

expres capitolul 5 al legii 18/91' si lege potrivit cu care terenurile erau alienabile, sesizabile si prescriptibile extinctiv. Terenurile indiferent de categorie( agricol neagricol, intravilan extravilan) sunt in circuitul civil potrivit acestei legi. Pentru instrainarea lor forma autentica era conditia ad validitatem. Dreptul de preemptiune era consacrat exclusiv pentru terenurile din extra vilan iar nesocotirea lui era sanctionata cu nulitatea relativa.

Legea 247 din 2005 care guverneaza actualmente regimul juridic al terenurilor, aceasta lege 247 are un titlu 10 intitulat circulatia juridica a terenurilor si prin aceasta lege se abroga in intregime si express legea 54. Principiul acestei legi este acela ca terenurile sunt in circuitul civil cu toate consecintele ce decurg de aici. Forma ceruta pentru instrainare este forma autentica, forma care trebuie respectata si in cazul constituirii dezmembramintelor dreptului de proprietate. Legea 247 asimileaza cetatenii straini si apatrizii si persoanele juridice straine cu persoanele fizice si juridice romane asimilare care insa se produce intr-un termen diferentiat. Astfel legea ne spune ca cetatenii straini din statele UE si apatrizii cu domiciliul intr-un stat membru pot dobandi dreptul de proprietate pentru terenuri in Romania la implinirea unui termen de 5 ani de la data aderarii, iar in referire la terenurile cu destinatie forestiere, acest termen este de 7 ani, drept care va putea fi dobandit in conditiile ce vor fi reglementate prin tratate internationale pe baza de reciprocitate.

Circulatia bunurilor din patrimoniul national cultural.

Din ordonanta guvernului 78/94' si legea 182 din 2000, ordonanta guvernului retinem ca aceste bunuri au regim juridic al bunurilor proprietate publica. Bunurile care insa apartin persoanelor fizice sau juridice pot fi instrainate numai prin licitatie publica prin agenti economici anume autorizati cu respectarea conditiilor prevazute de lege. Respectarea dreptului de preemptiune al statului care se exercita prin ministerul culturii nesocotirea acestui drept este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului de vanzare.

21

Bunurile arheologice mobile descoperite intamplator sau in urma unor sapaturi sistematizate. Retinem ca cercetarile arheologice se fac numai cu acordul proprietarului terenului. Pentru situatia in care proprietarul terenului nu-si da acordul, administratia publica poate solicita instantei incuviintarea acestor lucrari. Anterior inceperii lucrarilor se stabilesc si despagubirile care se cuvin proprietarului terenului.Ele se stabilesc fie pe cale amiabila fie prin instanta.\

Pentru bunurile descoperite intamplator care au valoare arheologica, exista obligatia celui care o descopera sa anunte primarul si sa le predea.Cel care le gaseste are si dreptul si este recunoscut dreptul la o recompensa reprezentand 30% din valoarea bunului, valoare care se stabileste de un expert acreditat. Daca bunul numai are o valoare exceptionala pe langa recompensa se acorda si o bonificatie de 15% din valoarea bunului gasit.

Curs 6

Aspecte care privesc modalitatea juridica ale dreptului de proprietate

In regula dreptul de proprietate apartine exclusiv unui titular. Sunt insa si situatii in care dreptul de proprietate nu se prezinta ca un drept pur si simplu ci apare fie afectat de o conditie rezolutorie( si atunci vorbim proprietate rezolubila ) este dobandita in temeiul unui titlu lovit de nulitate relativa atunci vorbim de proprietate anulabila sau apartine - este dobandita de 2 sau mai

22

multi proprietari si atunci vorbim de proprietate comuna. Proprietatea rezolubila- Art. 1019 Cod civil defineste conditia rezolutorie ca fiind acea

conditie care supune desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si incert. Dreptul de proprietate transmis sub conditie rezolutorie are o existenta nesigura in patrimoniul dobanditorului pentru ca daca nu se indeplineste conditia el trebuie sa restituie bunul transmitatorului. Distingem 2 ipoteze

1. Pana la indeplinirea conditiei bunul apartine la 2 proprietari. Transmitatorul are un drept de proprietate supus conditiei suspensive iar dreptul dobanditorului este supus conditiei rezolutorie.

2. Daca conditia se indeplineste, obligatia transmitatorului dispare si el redevine proprietarul bunului. Daca conditia nu se indeplineste dreptul de proprietate al dobanditorului se consolideaza retroactiv.

Aspecte care privesc proprietatea anulabila.

Dreptul a fost constituit prntr-un act lovit de nulitate relativa. Actul nul poate fi confirmat de cel ce poate invoca nulitatea; fie prin executarea lui, fie prin neintroducerea in anulabilitate in interiorul termenului de 3 ani. Pe perioada termenului cat exista incertitudinea cu privire la invocarea nulitatii suntem in prezenta a 2 proprietari. Exista in situatia in care actiunea in anulabilitate este introdusa incertitudinea dureasza pe parcursul solutionarii procesului, dar odata respinsa actiunea se consolideaza retroactiv dreptul de proprietate al dobanditorului. Desigur perra contrario daca actiunea este admisa dreptul revine la transmitator.

3. Proprietatea comuna- Distingem 2 situatii-Proprietatea comuna pe cote parti-Proprietatea comuna in devalmasie

Proprietatea comuna pe cote parti presupune ca bunul nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent la 2 sau mai multi proprietari fiecare avand determinata o cota parte ideala abstracta asupra bunului. Proprietatea comuna in devalmasie presupune ca bunul apartine in comun coproprietarilor fara ca acestia sa aiba determinata o cota parte ideala abstracta. Proprietatea comuna in devalmasie este specifica sotilor.

Proprietatea comuna pe cote parti si indiviziune.

Fiecare co-proprietar este titular exclusiv asupra cotei partii ideale care poate fi exprimata intr-o fractie, intr-un procent etc. In caz ca exista asemanari evidente intre regimul juridic al coproprietatii pe cote parti si indiviziune. Deosebirea dintre acestea consta in acea ca proprietatea pe cote parti are ca obiect un bun individual determinat pe cand indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri fiind o modalitate a patrimoniului. Codul civil nu cuprinde o dispozitie expresa care sa consacre proprietatea comuna pe cote parti, dar face trimiteri la indiviziune prin art.728 care se regaseste in partea consacrata impartelii judiciare.

23

Formele proprietatii comune pe cote parti

-Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita( temporala)-Proprietatea comuna pe cote parti perpetua( fortata)

Proprietatea comuna temporala- Poate avea ca izvor mostenirea, dar poate rezulta si dintr-o conventie sau din posedarea prelungita a unui bun.

1.In referire la drepturilor copartasilor, niciunul din copartasi nu are un drept exclusiv asupra bunului in materialitatea sa

2.Fiecare copartas are drept exclusiv asupra cotei ideale. De aici o serie de consecinte:a) Regula unanimitatii b) Posibilitatea fiecarui copartas de a dispune liber si neingradit de cota parte ideala.

1. Regula unanimitatii. Trebuie analizata distinct functie de natura actelor materiale si/sau juridice.

Pentru actele materiale. Regula impune ca niciunul din coproprietari sa nu poata efectua acte fara acordul celorlalti. Practica judiciara este unanima si consecventa in sensul ca fiecare copartas poate efectua acte materiale de folosinta a bunului cu singura conditie ca in exercitarea acestei folosinte sa nu fie nesecotite drepturile celorlalti( sa nu se schimbe destinatia bunului, sa nu se transforme folosinta intr-o utilizare exclusiva obisnuita ).

Fructele se cuvin tuturor copartasilor proportional cu cota parte a fiecaruia. Cel care a facut cheltuieli cu conservarea sau intretinerea bunului, este indreptatit sa obtina despagubiri de la ceilalti copartasi.

Ce se intampla daca coproprietarii nu se inteleg intre ei cu privire la folosinta bunului. Practica judiciara mai veche a statuat in sensul ca singura solutie este acea a intentarii actiunii de iesire din indiviziune pentru incetarea coproprietatii. Practica a fost reconfigurata in sensul ca jurisprudenta recenta admite si partajul de folosinta.

Actele juridice ce pot fi exercitate de coproprietari si distingem intre:-actele de conservare -actele de administrare -actele de dispozitie

Practica a surprins consecintele nefavorabile ale regulei unanimitatii si a statuat ca pot fi efectuate acte de conservare si de administrare a bunului si doar de catre de unii din coproprietari. Explicatia solutiei a fost data prin prisma regulilor care guverneaza materia mandatului sau a gestiunii de a face. S-a argumentat ca atare acte de conservare sau administrare profita tuturor coproprietarilor cu titlu de exemplu: inchirierea unei locuinte de unul dintre coproprietari. O situatie aparte vizeaza actiunea in revendicare a carei introducere prin prisma regulei unanimitatii impunea ca titulari ai cererii de chemare in judecata sa fie toti coproprietarii. Practica judiciar a fost neunitara in sensul ca printr-o interpretare si aplicare stricta a unanimitatii unele instante respingeau ca inadmisibile actiunea de revendicare daca nu erau introduse de toti coproprietarii.

24

Alte instante calificand actiunea in revendicare ca fiind un act de conservare si nu de dispozitie au apreciat ca fiind admisibile actiunea introdusa doar de o parte din coproprietari.

Practica recenta tinde la imbratisarea a acestei ultime solutii care este configurata si de proiectul noului cod civil prin care este inlaturata expres regula unanimitatii consacrate de doctrina. In referire la aceasta admisibilate sau inadmisibilitate, Curtea uropeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat prin hotararea Lupas contra Romaniei condamnand statul roman pentru incalcarea art. 6 din conventie.

Fiecare coproprietar are un obiect exclusiv, poate sa dispuna liber de cota sau parte ideala. O eventuala instrainare insa nu schimba situatia juridica a bunului pentru ca noul dobanditor devine coproprietar.

Ce se intampla daca unul din coproprietari instraineaza bunul in intregimea sa?-daca cumparatorul a cunosct ca bunul era o proprietate, soarta actului depinde de

rezultatul partajului. Daca la partaj bunul pica in lotul coproprietarului vanzator, vanzarea se consolideaza cu efect retroactiv. Pana la partaj insa dreptul dobanditorului este afectat de conditia rezolutorie respectiv ca bunul sa cada in lotul copartasului vanzator. In acceptiunea profesorului Deac, ipoteza analizata, este privita ca fiind o vanzare a lucrului altuia, sanctionata cu nulitatea relativa. Prin exceptie daca se face dovada concernului fraudulos dintre vanzator si cumparator sanctiunea va fi acea a nulitatii absolute prin prisma Frauda corupe totul.

Obligatiile copartasilor

Fiecare copartas este tinut sa suporte cheltuielile legate de intretinerea, conservarea si administrarea bunului corespunzator cotei sale parti.

Modurile de incetare a coproprietatii pe cote parti. Proprietatea comuna pe cote parti poate inceta prin dobandirea in proprietate exclusiva a bunului de catre din unul din copartasi. Modalitatea specifica de incetare a proprietatii comune pe cote parti o reprezinta partajul sau imparteala prin care se pune capat starii de indiviziune in sensul ca bunul in materialitatea sa este impartit intre copartasi. Daca este posibila, impartirea se realizeaza in natura iar daca nu se procedeaza la vanzare. Procedura partajului este consacrata de art. 673.1 673.14 din codul de procedura civila, capitol intitulat Procedura Impartelii Judiciare. Acestea sunt dispozitiile de drept procedural la partajul judiciar. Exista insa si dispozitii de drept substantial sau material care reglementeaza partajul, respectiv dispozitiile art. 741 si urmatoarele din codul civil. Partajul poate fi ceruta de catre oricare din copartasi de succesorii copartasului dar si de catre creditorii personali pe calea actiunii oblice sau subrogatorii. Actiunea este imprescriptibila, extinctiv prin al.1 al art. 728 cod civil se dispune ca nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. Al.2 al aceluiasi articol permite copartasilor sa realizeze conventii prin care sa mentina indiviziunea pe o perioada de cel mult 5 ani, cu posibilitatea ca la expirarea termenului, conventia sa fie reinnoita. Cat priveste formele partajului, acesta poate fi:

-conventional-judiciar

Pentru realizarea partajului conventional sunt necesare 2 conditii:

25

1. Prezenta tuturor copartasilor 2. Fiecare sa aiba capacitatea de exercitiu deplina. Daca unul din ei este minor sau interzis,

este necesar acordul autoritatii tutelare. Prin art. 730, al.1 din codul civil, se dispune ca daca aceste 2 conditii sunt indeplinite, partajul se face fara indeplinirea vreunei alte formalitati.

Formele cum se realizeaza:a) Prin atribuirea in natura a bunurilor, prin formare de loturi egale, cu numarul

copartasilorDiferenta se egalizeaza prin sulta.Atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unuia din copartasi ca despagubirea sa prin

sulta.Vanzarea bunului si impartirea pretului potrivit cotelor.Retinem ca partajul are efect declarativ. Retroactiv proprietatea comuna se transforma in

proprietate exclusiva ceea ce explica validarea eventualului act de instrainare a intregului bun de catre proprietarul in al carui lot a picat bun.

Coproprietatea, proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetuaSpre deosebire de proprietatea comuna obisnuita care inceteaza prin partaj, exista si

situatii in care coproprietatea nu poate inceta. De regula aceasta stare de coproprietate intervine in cazul bunurilor prin care prin natura si destinatia lor nu pot folosite decat de mai multe persoane, bunurile fiind accesorii pe langa alte bunuri determinate ca fiind principale. Avem 2 drepturi de proprietate:

-unul exclusiv asupra bunului principal-unul coproprietate asupra bunului accesoriu. Pentru bunul coproprietate titularul justifica

o cota parte ideala exclusiva pe care insa nu o va putea instraina niciodata separat de bunul principal. O coprietate fortata avem in situatia locuintelor dintr-un bloc. Cazurile de coproprietate forta.

Curs 7

1.Coproprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua (continuare)

O coproprietate fortata perpetua nu poate exista de sine statator. Acest caz de coproprietate apare in situatia partilor sau dotarilor comune din cladirile cu

mai multe locuinte sau apartamente. Legea 114/1996 prevede ca se constituie asociatiile de proprietari ca forma de asociere autonoma si nonprofit a proprietarilor unui condominiu (cladire cu mai multe locuinte apartamente) care are personalitate juridica. Personalitatea juridica se dobandeste numai in regimul asociatiei al registrului special al judecatoriei. Asociatia de proprietari este condusa de adunarea generala condusa din toti membrii asociatiei, din care se

26

alege un comitet executiv care va desemna un presedinte. In raporturile cu tertii asociatia este reprezentata prin presedinte.

Tertii pot folosi partile comune dintr-un condominiu numai cu acordul majoritatii proprietarilor, membrii ai asociatiei in baza unui contract de inchiriere, de folosinta sau de concesiune. Un proprietar nu poate schimba aspectul sau destinatia proprietatii comune fara a obtine mai intai acordul asociatiei.

2.Coproprietatea asupra lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua fonduri invecinate (fantani, drum, poteci)

Acestea fac obiect al coproprietatii numai in situatia in care se afla pe linia comuna despartitoare dintre doua proprietati.

3.Coproprietatea despartiturilor comune Sediul materiei este reprezentat de dispozitiile articolelor 590, 609 Cod Civ. care consacra

prevederi cu privire la santul comun, zidul comun si gardul comun. In caz de litigiu dovada coproprietatii se poate face in 3 moduri:

a. Prin inscris b. Prin dovedirea dobandirii coproprietatii prin uzucapiune c. Daca nu exista nici titlu, nici posesie prelungita se va recurge la prezumtiile legale din care

rezulta coproprietatea asupra despartiturii. Este necesar ca despartitura sa se afle pe linia despartitoare comuna

4.Coproprietatea fortata asupra bunurilor de familieExemple: Tablourile de familie, locurile de inmormantare, monumentele funerare ale

familie – bunuri comune de coproprietate fortata.

5.Coproprietatea stabilita prin legi speciale in referire la reconstituirea dreptului de proprietate (legile fondului funciar pentru terenurile care au apartinut obstilor de mosneni si razesi, composesorilor sau altor forme asociative)Bunul nu mai este accesoriu pe langa un alt bun ci are o existenta autonoma dar coproprietatea rezulta dintr-o dispozitie a legii.

- Se poate totusi inceta coproprietatea fortata? Raspunsul este afirmativ. Coproprietatea fortata inceteaza atunci cand bunul dispare sau atunci cand apartamentele sunt dobandite de un singur proprietar. In mod exceptional, proprietatea fortata poate sa inceteze si atunci cand nu se mai impune cu necesitate sa fie mentinuta iar natura si configuratia bunului da posibilitatea impartirii lui. Spre exemplu situatia in care instantele au acceptat impartirea podului unui condominiu in care se aflau mai multe locuinte.

Proprietatea comuna in devalmasie

27

Aceasta este specifica relatiilor dintre soti, avandu-si izvorul in casatorie. Bunul in materialitatea sa nu este fractionat iar coproprietarii nu au determinata cota parte ideala sau abstracta. Exista si opinia potrivit cu care proprietatea codevalmasa nu trebuie in mod necesar asimilata relatiilor dintre soti. Acest drept are o natura legala, isi are izvorul in comunitatea de bunuri a sotilor. Prin dispozitiile art 30, alin. 1 se arata ca bunurile dobandite de oricare din soti in timpul casatoriei sunt de la data dobandirii lor bunuri comune. Este interzisa orice conventie contrara prin care sotii ar stabili un alt regim juridic al bunurilor. De lege ferenda, a existat si opinia doctrinara potrivit cu care o atare dispozitie este extrem de restictiva si ca ar trebui sa se permita sotilor sa determine prin conventie regimul bunurilor. Prin dispozitiile art 31 din Codul Familiei sunt enumerate bunurile proprii ale sotilor. Aceste bunuri sunt bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei, bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire sau donatie afara numai daca dispunatorul nu a stabilit ca ele vor fi bunuri comune. Mai sunt bunuri personale:

- bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei

- bunurile primite cu titlu de premii, recompensa

- manuscrisele stintifice sau artistice

- indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubele pricinuite persoanei

- bunurile care inlocuiesc un bun propriu sau valoarea lor.

Bunul dobandit in timpul casatoriei este bun comun chiar daca in actul de dobandire este mentionat numai unul dintre soti si chiar atunci cand bunul a fost dobandit in timpul separatiei in fapt a sotilor.

Practica judiciara a stabilit ca reprezinta bun comun imobilul achizitionat pe numele unuia dintre viitorii soti dar cu contributia ambiilor daca a existat o conventie in acest sens. Practic vorbim de dobandirea unui bun sub conditie.

Exercitarea dreptului de proprietate codevalmasaConform art 35 din C. Familiei sotii folosesc si administreaza impreuna , bunurile

dobandite in timpul casatoriei si dispun tot astfel de ele.Oricare din soti execitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot .Prin aceasta dispozitie legala este consacrata prezumtia de mandat tacit , prezumtie care are un caracter relativ ceea ce inseamna ca poate fi facuta proba contrara.Potrivit alin 2 al art.35 din C. Familiei pentru instrainarea sau grevarea bunurilor imobile, terenuri sau constructii este necesar consimatamantul expres al celuilalt sot .

Practica judiciara a stabilit ca atat lipsa consimtamantului unui sot cat si existenta lui pot fi dovedite prin orice mijloc de dovada . Practica este in acord cu doctrina de specialitateEx: pot exista situatii in care desi a existat acordul la instrainare al ambilor soti , actul notarial este semnat numai de unul dintre ei . IN aceasta situatie , dovada se poate face prin interogatoriu , prin martori , prin orice alt mijloc permis de lege. Aceasta dispozitie expresa este o masura de protectie pentru soti. Lipsa consimtamantului expres poate fi invocata doar de sotul ce nu si-a dat

28

acordul la instrainare sau grevare si este sanctionata cu nulitatea relativa.Actul poate fi confirmat expres sau tacit de catre sotul nesemnatar , iar odata ce a intervenit confirmarea actul in forma expresa sau tacita .

Incetarea codevalmasiei 1.Codevalmasia inceteaza odata cu incetarea casatoriei.

a. prin moartea sau declararea judecatoreasca a mortii b. prin desfacerea casatoriei prin divort

2. Codevalmasia inceteaza in timpul casatoriei dar aceasta doar in conditiile in care incetarea codevalmasiei este dispusa judiciara. poate fi solicitata de unul din soti- hotararea prin care se admite partajul poate sa vina doar cand este ceruta pentru motive temeinicb. de creditorul personal al unuia din soti

Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie

Asemanari:1. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate care implica prezenta concomitenta a cel putin 2 titulari ai dreptului 2. In ambele forme fiecare din titulari isi pastreaza individualitatea proprie . 3. In cazul ambelor forme coproprietatea inceteaza prin imparteala sau partaj , care se desfasoara dupa reguli comune.

Deosebiri:1. In cazul proprietatii pe cote parti se cunoaste cota parte ideal-abstracta ce apartine fiecarui coproprietar , in timp ce la proprietatea comuna in devalmasie aceasta cota nu e cunoscuta.2. Avand determinate cotele parti ideale, la proprietatea comuna pe cote parti , titularii dreptului pot sa-si instraineze cota parte ideala abstracta, in vreme ce sotii neavand cota parte determinata nu pot instraina3. Coproprietatea pe cote parti poate exista independent de anumite calitati ale proprietarilor; in cazul devalmasiei este ceruta calitatea de sot . Codevalmasia are un caracter intuitu personem4. Cat priveste izvorul, proprietatea comuna pe cote parti poate avea diferite izvoare : contractul , succesiunea, uzucapiunea , in timp ce prop codevalmasa are ca izvor casatoria.

29

5. Regimul juridic al actelor savarsite de coproprietari in cazul coproprietatii pe cote parti este dominat de regula unanimitatii ,in vreme ce actele la codevalmasie sunt dominate de principiul mandatului tacit.

Apararea dreptului de proprietate Mijloacele de aparare a dreptului de proprietate –acele actiuni prin care proprietarul urmareste sa isi asigure protectia dreptului sau .Exista 2 mari categorii de mijloace de aparare a dreptului de proprietate:

1. Mijloace juridice de aparare a dreptului de proprietate nespecifice-Actiunile nascute din contracte -Actiunile nascute din imbogatire fara justa cauza -actiunile in repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite- actiunile in nulitate sau anulabilitate a unui act juridicPrin aceste actiuni poate fi aparata indirect proprietatea , dar ele nu se intemeiaza pe dreptul de proprietate .

2. Mijloacele specifice de aparare a dreptului de proprietate – este actiunea in revendicare , actiune care este actiunea definita actiunea proprietarului neposesor indreptata impotriva posesorului neproprietar. Actiunea in revendicare este mijlocul de aparare a dreptului de proprietate. Definitia clasica nu acopera situatia in care proprietarul cere restituirea bunului de al detentorul precar ( care nu se identifica cu posesorul). Detentorul precar este cel care detine bunul in numele proprietarului in baza unei conventii incheiate cu acesta .Proprietarul are la indemana pentru recuperarea bunului , atat o actiune izvorata din contract cat si actiunea in revendicare. Este la optiunea proprietarului care cale o va urma.

Caracterele juridice ale actiunii in revendicare:Este o actiune reala deoarece insoteste , apara si se intemeiaza pe dreptul real de proprietate. Este o actiune petitorie care se deosebeste de actiunile posesorii . Actiunile posesorii tind la pastrarea sau redobandirea posesiei materiale asupra bunului, fara a pune in discutie insasi existenta dreptului de proprietate . In cazul actiunii in revedicare redobandirea posesiei este numai unul din efectele admiterii actiunii . Actiunea in revendicare este in principiu imprescriptibila prescriptiv. Imprescriptibilitatea este generata de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. Actiunea in revendicare poate fi anihilata prin invocarea prescriptiei achizitive ( uzucapiunea).

Conditiile de exercitare a actiunii de revendicare Actiunea in revendicare poate fi introdusa de titularul dreptului de proprietate.Practica judiciara a statuat ca cel care introduce actiunea in revendicare trebuie sa fie proprietar exclusiv asupra

30

bunului. Pronuntarea CEDO in cauza Lupas contra Romaniei prin care s-a statuat ca practica nationala care conditioneaza introducerea actiunii in revendicare de catre toti coproprietarii este de natura a incalca dreptul reclamantului la un proces echitabil consacrat de art 6 din CEDO , a fost reconsiderata si practica judiciara interna.

Discutii cu privire la admisibilitate a actiunilor in revendicare promovate pentru nedobandirea proprietatii asupra imobilelor preluate de stat in perioada 1945-1989 in baza decretului 92/1950 privind nationalizarea unor imobile .

Initial instantele au considerat admisibile actiunile in revendicare si in situatia in care au constatat caracterul abuziv al preluarii imobilului ,au admis actiunile in revendicare.Impotriva hotararilor judecatoresti irevocabile procurorul general a promovat insa recursuri in anulare , iar Curtea Suprema de Justitie prin sectiile unite au pronuntat in februarie 1995 o decizie prin care s-a stabilit ca instantele judecatoresti nu sunt competente sa judece actiunile in revendicare prin care se solicita redobandirea proprietatii bunurilor trecute in proprietatea statului. A urmat o avalansa de procese la CEDO cereri admise , iar statul roman obligat sa restituie proprietatile sau sa acorde despagubiri pentru acestea .In septembrie 1998 Curtea Suprema de Justitie prin sectiile unite revine asupra deciziei din februarie 1995 si stabileste ca tribunalele sunt competente sa judece orice actiuni prin care se invoca atingerile aduse dreptului de proprietate in perioada 1945-1989.Ulterior in 2003 au fost abrogate inclusiv dipozitiile din codul de procedura care consacrau recursul in anulare .

Curs 8

Actiunea in revendicare imobiliara

Actiunea in revendicare imobiliara va avea la baza art.480 cod civ.

Proba dreptului de proprietate- In cadrul actiunii in revendicare ca si in cadrul oricarei actiuni civile, isi gaseste incidenta dispozitiile articolului 1169 cod civ. cel care face o propunere in fatza judecatii trebuie sa o dovedeasca, cu alte cuvinte sarcina probatiunii revine reclamantului. Paratul are o actiune purtasiva.

Dificultati care pot aparea in dovedirea proprietatii

31

Retinem ca acestea sunt generate mai ales pentru situatiile din trecut de neredactarea inscrisurilor sau cand aceste inscrisuri erau redactate nu erau insotite de planurile de situatie ale imobilului.

Inscrisul face dovada proprietatii doar daca emana de la adevaratul proprietar. Se vorbeste in materie de revendicare imobiliara de o probatio diabolica. O alta cauza est derivata din principiul relativitatii actelor juridice. Art. 973 din codul civil consacra acest principiu care inseamna practic ca actele juridice nu sunt opozabile tertilor. Prin urmare daca reclamantul prezinta un titlu de proprietate, care ar putea un contract de v-c, paratul se poate apara invocand inopozabilitatea actului.

Reguli potrivit carora se face dovada dreptului de proprietate:1. Titlul de proprietate poate fi folosit in actiunea in revendicare devenind comun partilor.

Titlul poate fi orice act prin care se recunoaste existenta dreptului de proprietate.2. Titlul de proprietate este opozabil erga-omnes datorita caracterului de opozabilitate

generala a dreptului de proprietate.3. Posesia cea mai bine caracterizata este determinant.

Principii si situatii de business

1. Ambele parti, atat reclamantul cat si paratul au titluri de proprietate asupra aceluiasi bun. Aici avem 2 situatii:

-Daca titlurile provin de la acelasi autor, are castig de cauza cel care a transcris mai intai deoarece prin transcriere actul devine opozabil celor care au dobandit ulterior.

- Cand titlurile provin de la autori diferiti. PEntru aceasta situatie s-au propus 3 variante:a. Are castig de cauza paratul, deoarece se afla in posesia bunului.b. Castiga cel cu titlul a carui data este mai veche.c. Se compara intre ele titlurile si castiga cel al carui titlu este preferabil

2. Numai una din parti are titlu. Daca paratul are titlu, actiunea in revendicare a reclamantului se va respinge. Daca reclamantul are titlu, atunci acesta castiga sub 2 conditii:

a. Titlu sau emana de la un tertb. Data titlului sa fie anterioara posesiei paratuluic. Niciuna din parti nu are titlu si nici nu poate invoca dobandirea dreptului de proprietate

prin uzucapiune.

Intr-o atare situatie in practica actiunea nu se respinge de planuri si se compara intre ele posesiile avad castig de cauza cel a carui posesie este mai bine caracterizata.

In aceasta materie prin titlu se intelege nu doar un act translativ de proprietate( contract v-c donatie etc) care creeaza un drept in patrimoniul dobanditorului ci si un act declarativ care recunoaste numai un drept anterior un partaj o tranzactie etc.

Certificatul de mostenitor nu este titlu de proprietate.

32

Proba dreptului de proprietate in cazul legii speciale a fondului fonciar 18/91'

In procedura legii fondului funciar se realizeaza constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin lege speciala sunt consacrate mai multe etape. Ea este declansata prin cererea a mostenitorilor proprietarului, cerere adresata comisiei locale de fond funciar. Se finalizeaza prin emiterea de catre comisia judeteana de fond funciar a titlului de proprietate. Pana la eliberarea actului final a titlului de proprietate, comisiile locale eliberau adeverinte provizorii pentru dovedirea dreptului de proprietate. S-a ridicat intrebarea daca aceste adeverinte provizorii fac dovada proprietatii respectiv daca pot constituii titlu. Opinia majoritara a doctrinei de specialitate si a practicii a fost in sensul ca aceste adeverinte insotite de procesele verbale de punere in posesie suplinesc cerinta probatiunii astfel ca actiunea reclamantului care se foloseste de aceste inscrisuri ar urma sa fie admisa.

A existat si o alta o opinie generata de unele spete ale I.C.J potrivit cu care aceste adeverinte nu constituie titlu de proprietate care sa poata fi examinat in cadrul unei actiuni in revendicare.

O persoana careia li s-a stabilit dreptul de proprietate prin titlu pentru anumita suprafata de teren, nu poate sa revendice o suprafata de teren mai mare chiar daca face dovada ca anterior cooperativizarii ar fi detinut o suprafata mai mare. Aceasta intrucat prin cooperativizare proprietarul sau autorul a pierdut dreptul de proprietate iar reconstituirea in procedura legii speciale ca masura reparatorie se realizeaza in limitele determinate de lege si este permisa de caracterul perpetuu al proprietatii. Pentru situatia in care pentru acelasi teren se emit titluri de proprietate pentru 2 persoane, persoana interesata are deschisa calea unei actiuni in nulitatea absoluta, dar este reglementata de art. 3 al legii 167 din 1997. Practica judiciara a retinut pentru atare situatie este admisibila actiunea in revendicare, instanta urmand sa procedeze la compararea titlurilor, sa verifice in ce masura au fost respectate prevederile legale si va da castig de cauza celui al carui titlu a fost emis cu respectarea legiActiunea in revendicare mobiliara

Actiunea in revendicare mobiliara difera esential de actiunea in revendicare imobiliara. Temeiul juridic in relatarea actiunii reprezinta art. 1909 al. 1 cod civ. Prevederile legale care consacra o prezumtie absoluta iuris et de iure de proprietate. Modul in care este reglementata dovada proprietatii in materia bunurilor mobile face practic aproape imposibila revendicarea de catre cel care se pretinde proprietar. Posesia de buna credinta valoreaza proprietatea. Aplicarea regulii prevazute de 1909 cod civ impune indeplinirea anumitor conditii:

1. Bunurile in privinta carora se aplica regula. Se aplica numai bunurilor mobile corporale pentru ca numai acestea sunt susceptibile de detinere materiala in exceptie si titlul la purtator. De asemenea regula se aplica numai pentru bunurile mobile privite individual, iar nu si asupra unei universalitati de bunuri mobile. De asemenea mai retinem ca exista si bunuri mobile carora regula nu le este aplicabila:

33

-bunurile mobile proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale-regula nu le este aplicabila bunurilor mobile care sunt considerate ca accesorii ale unui

bun imobil. Aici retinem ca nu este vorba de acele bunuri care prin destinatie servesc imobilul deoarece acele au devenit bunuri imobile prin destinatie, ci despre acele bunuri care isi pastreaza calitatea de bunuri mobile dar deservesc un imobil.( de ex mobilierul dintr-un apartament)

Cel care a dobandit prin cumparare de la un neproprietar un imobil nu poate opune proprietarului revendicant prevederile art. 1909 al.1 in referire la bunurile mobile din apartament, deci nu va putea sa retina bunurile mobile.

Cine poate invoca aceasta regula:- Retinem ca regula poate fi invocata doar de tertul dobanditor care a achizitionat bunul cu

buna credinta de la un detentor precar caruia adevaratul proprieta i l-a incredintat de buna voie. Proprietatea bunului nu este transferata tertului, ci este remis bunul de catre proprietar in baza unei conventii. Detentorul precar nu este posesor in acceptiunea legii. Pentru situatia in care el instraineaza unui tert de buna credinta acesta din urma crezand ca a tratat cu adevaratul proprietar va putea invoca dispozitia lui 1909 aliniat 1. surprindem urmatoarele aspecte:

1. Tertul a dobandit bunul de la detentorul precar iar nu de la adevaratul proprietar. Daca bunul ar fi fost dobandit de la detentorul precar, pentru ca in aceasta ultima situatie el a dobandit dreptul de proprietate in baza conventiei.

2. Adevaratul proprietar s-a desistat in mod benevol de bun. Daca bunul a fost pierdut sau furat regula nu se aplica.

3. Detentorul precar nu poate invoca regula din 1909 aliniat 1. impotriva proprietarului. Aceasta intrucat in baza conventiei incheiate cu proprietarul el are obligatia sa restituie bunul. Daca bunul nu este restituit, proprietarul are la indemana 2 actiuni:

-Una personala izvorita din contract dar si o actiune in revendicarePentru situatia in care detentorul precar a instrainat bunul, actiunea in revendicare

mobiliara se preschimba intr-o actiune in despagubire. Explicatia acestei reguli este acea ca intre buna credinta a tertului achizitorsi fapta proprietarului care nu a fost suficient de diligent cand a incredintat bunul, legea da proritate bunul credinte intemeiate pe aparenta de proprietate pe care insusi proprietarul a creat-o. Initial doctrina nu a distins intre dobandirea de tertul achizitor al bunului pentru situatia in care aceasta a avut loc cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Practica judiciara insa a apreciat ca atunci cand dobandirea bunului de catre tert s-a realizat cu titlu gratuit, numai subzista ratiunea pentru care dreptul acestuia sa fie proteguit prin sacrificarea intereselor si drepturilor adevaratului proprietar.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia bunului mobil.

-In primul rand sa fie vorba de o posesie reala, adica sa cuprinda si animus si corpus-Posesia sa fie utila utilitatea posesiei in 1847 cod civil.In materia revendicarii mobiliare insa cerinta continuitatii posesiei numai apare ca fiind

necesara cata vreme la bunuri mobile se vorbeste de o posesie instantanee.-Posesia sa fie de buna credinta, buna credinta se prezuma

34

Buna credinta trebuie sa existe la momentul la care se intra in stapanirea bunului. Nu se cere insa si conditia justului titlu ( prin just titlu intelegem un titlu translativ de proprietate in care dobanditorul s-a increzut cu buna credinta.

In regula 1909 al.1 nu se aplica bunurilor mobile pierdute sau furate.Prin al.2 al art. 1909 se prevede ca cel care a pierdut sau caruia i s-a furat un bun poate sa-l

revendice in decurs de 3 ani din ziua cand l-a pierdut sau i s-a furat de la cel la care bunul se regaseste ramanand acestuia din urma actiune in regres contra celui de la care l-a achizitionat.

Cel care revendica bunul trebuie sa faca urmatoarele dovezi:-Ca el a fost posesorul bunului-Ca a pierdut sau ca i s-a furat acest bun-Existenta identitatii bunului ce-l revendica si cel care i-a apartinut luiTermenul de 3 ani este un termen de decadere ceea ce inseamna ca daca in interiorul lui nu

a fost exercitata actiunea in revendicare, se stinge insusi dreptul de proprietate.Ca regula cel care revendica bunul sau de la posesorul nelegitim nu are obligatia sa achite

acestuia contravaloarea ce va fi recuperata de posesorul nelegitim de la cel de la care si-a procurat bunul. Prin exceptie adevaratul proprietar va fi tinut sa restituie pretul bunului, celui care face dovada ca a achizitionat bunul cu buna credinta printr-un loc public in care se realizeaza atare operatiuni in mod curent si obisnuit: Masina la un targ de masini

Explicatia teoretica a regulii inscirsa la 1909 cod civil. S-au exprimat 3 opinii:-Prevederea s-ar intemeia pe o prescriptie instantanee( Prescriptia prin definitie consta

curgerea unui termen)-Ar fi vorba de un mod de dobandire al proprietatii prin efectul legii. Critica acestei opinii

este data de faptul ca se explica efectul dar nu si mecanismul-Prevederea legala consacra o prezumtie absoluta de proprietate Iulis et de iure care

paralizeaza si inlatura actiunea in revendicare daca sunt intrunite cerintele prevazute de lege

Curs 9

Efectele actiunii de revendicare

1.Restituirea lucrului2.Restituirea fructelor3.Acoperirea cheltuielilor facute de posesorul parat cu lucrul pe care trebuie sa-l restituie

1.Lucrul se restituie liber de orice sarcini cu care ar fi fost gravat de posesorul nelegitim.Restituirea se realizeaza de regula in natura iar daca acest lucru nu mai este posibil ,restituirea se realizeaza prin echivalent.Daca bunul care a pierit a fost asigurat,posesorul va trebui sa restituie indemnizatia de asigurare.Daca bunul a fost expropriat se va restitui indemnizatia de exproprere primita.De regula daca restituirea in natura nu mai este posibila,restituirea prin echivalent va avea in vedere valoarea de circulatie a bunului la momentul la care se dispune restituirea.

35

2.Vom distinge dupa cum paratul a fost de buna sau de rea credinta.Paratul care a fost de buna credinta va pastra fructele culese pana in momentul introduceri actiunii in revendicare.Ulterior acestei date va trebui sa restituie fructele deoarece se considera ca a incetat buna credinta.Posesorul de rea credinta trebuie sa restituie toate fructele percepute sau nepercepute sau contravaloarea lor daca le-a consumat sau a neglijat sa le perceapa.

3.Distingem dupa cum cheltuielile sunt: -necesare -utile - voluptoriiCheltuielile necesare se restituie atat posesorului de buna credinta cat si celui de rea credinta pentru ca si propietarul le-ar fi facut.Cheltuielile utile sunt cele care fara a fi necesare aduc un folos prin faptul ca sporesc valoarea bunului.Posesorul are dreptul numai la o restiture partiala respectiv in masura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli le-au adus lucrului determinat la momentul restituirii.Cheltuielile voluptorii sunt cheltuielile de simpla palcere.Paratul obligat la restituirea lucrului nu are dreptul la restituirea acestor cheltuieli insa poate sa ridice bunurile,lucrarile care au fost efectuate cu cheltuieli voluptorii daca prin aceasta nu aduce deteriorari lucrurilor.Daca se aduc deteriorari atunci paratul va putea fi obligat la despagubiri. Actiunea in granituire

Granituirea este o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua fonduri limitrofe ce apartin unor propietari diferiti.Art 584 C.C dispune ca orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa.Cheltuielile granituiri se vor face pe jumatate.Granituirea se poate realiza prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca.Reclamantul cere instantei ca in contradictoriu cu paratul sa determine prin semne exterioare intinderea celor doua proprietati.Actiunea in granituire este :petitorie,imobiliara,imprescriptibila.Daca prin actiunea se solicita si lasarea in deplina proprietate sau linistita posesie a unei parti din teritoriul invecinat vorbim de o actiune in granituire grefata pe revendicare si se vor aplica principiile si regulile revendicarii.Actiunea in granituire este inadmisibila intre coproprietari cu privire la imobilul ce formeaza obiectul coproprietatii.Granituirea poate fi introdusa de nudul proprietar precum si de proprietarii dezmembramintelor de proprietate dar nu poate fi introdusa de chiriasi sau arendasi.Actiunea in granituire poate fi introdusa impotriva arendasului sau a chiriasului dar si intr-o asemenea situatie trebuie introdus in cauza si proprietarul.

Efectele actiunii in granituire

36

Producerea de efecte numai cu privire la revendicare in situatii limitrofe nu si cu privire la insusi dreptul real.Oricare din parti poate sa introduca ulterior granituiri o actiune in revendicare fara a i se putea invoca autoritatea lucrului judecat.Daca granituirea s-a realizat prin conventie se poate anihila efectul ei prin promovarea unei actiuni in anularea conventiei.Alte actiuni reale de care poate dispune fie titularul dr de proprietate fie titularul unui dezmembramant: actiunea- negatorie -confesorieActiunea negatorie este actiunea reala prin care titularul dreptului de proprietate cere instantei sa stabileasca prin hotarare ca paratul nu este titularul unui dezmembramant al proprietatii si sa-l oblige la incetarea exercitiului prerogativelor ce le confera aceste drepturi.Aciunea confesorie are ca obiect recunoasterea de catre parat a existentei unui drept real,dezmembramant al unui bun proprietatea altei persoane.Reclamatul va fi titularul unui dezmembramant al dreptului de proprietate.Paratul va fi orice persoana inclusiv proprietarul.Aceasta actiune este prescriptibila in termenul general(30 de ani).Spre deosebire de actiunea confesorie care este prescriptibila iactiunea negatorie este inprescriptibila extinctiv sau prescriptibila achizitiv.

Dezmembramintele dreptului de proprietate Sunt drepturi reale,principale asupra unui bun proprietatea altei persoane ce se constituie sau se dobandesc prin transformarea unor elemente ale continutului juridic a dr.de proprietate catre o alta persoana.Atributele dr.de proprietate apartin separate mai multor titulari formand prin aceasta separatie drepturi reale distincte.Dezmembraminte:dr.uzufruct,uz,abitatie,serviture,superficie,dr.real de folosinta Uzufructul517 CC -dreptul ce are cineva de a se bucura de bunuri ce sunt proprietatea altuia intocmai ca proprietarul insa cu datoria de a-i pastra substanta.Titularul se mai numeste si uzufructuar ,el va stapani bunul si ii va culege fructele.Proprietarul bunului ramane doar cu dr.de dispozitie (nuda proprietate)Acest drept este opozabil erga omnes inclusiv nudului proprietar,este un dr.temporar,se stinge cel tarziu la moartea uzufructuarului;in cazul in care titularul dreptului este o pers.juridica uzufructul nu poate dura mai mult de 30 de ani.Uzufructul se poate institui pe tot felul de bunuri mobile si imobileIn principiu cum una din obligatiile uzufructuarului este de a nu se atinge de substanta bunului si de-al restitui proprietarului la expirarea uzufructului,el nu poate avea ca obiect bunuri neconsumtibile.Prin exceptie uzufructuarul este obligat sa restituie proprietarului bunuri in aceiasi cantitate si aceiasi calitate si valoare ca cele primite.Uzufructul nu poate constitui bunuri proprietate publica.518 C.C arata ca uzufructul poate fi instituit prin lege sau prin conventia partilor.Acestor doua

37

moduri li se adauga si uzucapiunea.In prezent in legislatia noastra nu exista nici o situatie de uzufruct-legal.

Drepturile uzufructuarului:1.Sa ceara proprietarului predarea in folosinta a bunului(act.confesorie).2.Sa foloseasca bunul,sa-I culeaga fructele fara a se atinge insa de substanta.3.Sa cedeze beneficiile dr.de usufruct

Obligatiile uzufructuarului:1.Inainte de a intra in folosinta:de a cere inventarierea bunurilor mobile ,constantatrea stari imobilelor,sa gaseasca o cautiune(o persoana care trebuie sa se oblige alaturi de uzufructuar sa raspunda cu propriile bunuri in caz de insolvabilitate a acestuia <un fel de girant>) 2.Dupa ce a intrat in stapanirea bunului uzufructuarul are se obliga sa foloseasca bunul ca un bun proprietar.El trebuie sa instiinteze nudul proprietar despre orice atingeri,tulburari,urzupari aduse dr.de proprietate.Trebuie deasemenea sa suporte anumite cheltuieli sau sarcini ale lucrurilor.

Drepturile nudului proprietar1.Dreptul de a dispune de lucru respecand insa atributele ce apartin uzufructuarului

Obligatiile nudului proprietarDe a nu-l stanjeni pe uzufructuar in exercitarea atributelor dreptului sau.Stingerea dreptului:moartea uzufructuarului,expirarea conventiei,prin neuz,prin neexercitare dr.timp de 30 de ani,prin pierderea bunului,renuntarea uzufructuarului,expropriere,abuzul de folosinta. Uzul si abitatiaSunt varietati ale dr.de uzufruct .Vor fi guvernate de dr.de la uzufruct cu exceptii:La uz-titularul sau se poate folosi de lucru,ii poate culege fructele numai pentru el si familia lui.Acest drept este un dr.real strict personal,el nu poate fi cedat sau inchiriat.Abitatia este o varianta a uzului care se deosebeste de acesta prin obiectul sau care este o casa de locuit.Titularul sau are dreptul sa locuiasca impreuna cu familia intr-o casa si aredreptul de a inchiria altei persoane doar partea din casa pe care nu o foloseste.In afara acestei exceptii dr.de abitatie nu poate fi nici cedat si nici inchiriat.Prin legea 319/1944 a fost instituit un drept special in favoarea sotului supravietuitor care nu are locuinta proprie.Dreptul de servitureArt.576-o sarcina impusa unui fond pentru uzul si utilizarea unui imobil avand un alt stapan.Caractere juridice:Drept real,imobiliar caracter care rezulta din aceea ca se constituie numai in folosul si in sarcina unor imobile prin natura lor.Presupune existenta a 2 imobile care apartin unor proprietari diferiti.Este un accesoriu al fondului urmand soarta acestuia.

38

Servitutea nu poate fi instrainata,urmarita, sau ipotecata separat (numai impreuna cu fondul dominant caruia ii profita),are un carcater perpetuu,este indivizibila .Greveaza intregul fond aservit si profita intregului fond dominant. Clasificari:C.C clasifica serviturile:1.Servituti naturale care se nasc din situatia locului Ex: serviturea de scurgere a apelor naturale,serviturea de granituire,serviturea de ingradire)2.Servituti legaleAcestea sunt cele referitore la despartirea santului comun,gardului comun,servitutea de trecere3.Servituti stabilite prin fapta omului:servituti stabilite prin conventie,prin testament,prin prescriptie.Servitutea de trecere(616 C.C)Proprietarul a carui loc este infundat care nu are nici o iesire la calea publica poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce i-ar putea cauza.Practica judiciara a stabilit ca pentru constituirea unuei servituti de trecere trebuie indeplinite anumite conditii:-partile sa fie vecini-reclamantul sa fie proprietarul unui loc infundat care nu are nici o iesire la calea publica-trecerea sa se realizeze pe calea cea mai scurta care ar pricinui proprietarului fondului aservit cea mai mica paguba

Dreptul de superficieAcesta este un drept real principal,dezmembramant al dr.de propritate ce nu este reglementat de C.C in vigoare.Dreptul ce are o persoana numita superficiar asupra constructilor,executilor ori altor lucrari edificate pe terenul ce apartine unei alte persoane ,teren asupra caruia superficiarul ar avea un drept de folosinta.Suntem in prezenta suprapuneri a doua dr.de proprietate ce apartin la doi proprietari diferiti.Dreptul de proprietate ce apartine titularului asupra terneului si dr.de proprietate ce apartine superficiarului asupra constructilor,altor lucrari ce le-a facut pe acel teren.Alaturat acestor drepturi se suprapune dr.de folosinta pe care superficiarul ,proprietar al constuctilor il are asupra terenului proprietatea altei persoane.Dr.de superficie constituie o derogare de la regula 492 C.C potrivit cu care orice constructie,plantatie,sau lucru facut pe pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi ale proprietarului acelui pamant pana se face dovada din contra.Dreptul de superficie este un drept real,imobiliar,perpetuu care dureaza atata timp cat exista constructia ,plantatia si care nu se stinge prin neuz,este imprescriptibil.Dreptul de folosinta asupra unor terenuri atribuit in conditiile legi 18/1991(legea fondului funciar)se pot atribui la cerere in folosinta agricola pana la 5000 m de teren arabil de familie

39

membrilor personalului de specialitate din serviciile comunale in perioada in care lucreaza in localitate el sau familia sa.Dr. de proprietate apartine administratiei comunelor,satelor,localitatilor.Proprietarul trebuie sa fie functionar public.Acest drept se acroda numai la cere pe o perioada limitata.Se constituie prin acte administrative,individuale si are un carcater personal.Se stinge prin decesul titularului,prin stingerea calitatii care a constituit la atribuirea lui,prin plecarea din localitate,pntru neindeplinirea obligatiei de a cultiva terenul,proteja solul sau ca urmare a exercitarii abuzive a dreptulul.Se mai poate stinge atunci cand unitatea administrativ teritoriala pierde dreptul de proprietate ca urmare a constituirii uneri persoane in baza legii18,in cazul exproprierii intemeiate pe legea 33,in cazul treceri terenului din domeniul privat al unitatii administrativ teritoriale in domeniul public.In aceste situatii titularul are dreptul la despagubiri pentru investitiile facute pe acel teren cu acordul prealabil al proprietarului daca acestea au fost cheltuieli utile.

Modurile de dobandire a propietatii (644/645 C.C.)

Proprietatea se poate dobandi prin: ocupatiune,traditiune,accesiune,succesiune,hotarare judecatoreasca.Uzucapiunea sau prescriptia acizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau de dobandire a unui lucru prin posedarea neintrerupta in timpul si in conditiile stabilite de lege.Ea este perceputa alaturi de ocupatiune ca o proba absoluta a dreptului de proprietate.Justificarile uzucapiuni:In marea majoritate a cazurilor posesia corespunde dr.de proprietate ,dovada este greu de facut astfel ca uzucapiunea suplineste aceasta dificultate de proba.Nevoia de stabilitate si securitate a raporturilor juridice determina recunoasterea de efecte unei aparente posesii indelungate de proprietate.Apare ca o sanctiune impotriva vechiului proprietar care se manifesta neglijent cu bunurile sale.Bunurile care pot forma obiectul uzucapiuni sunt reprezentate exclusiv de bunuri care se gasesc in circuitul civil adica sunt bunuri alienabile.Conditia de baza a uzucapiuni este POSESIA.Uzucapiunea presupune o posesie utila,neviciata.1846 al.2 CC-posesia este definita ca detinrea unui lucru sau folosinta de un drept,exercitata,una sau alta,de noi insine sau de altul in numele nostru.

40

Posesia este o stare de fapt in vreme ce proprietatea este o stare de drept.Posesia are doua elemente:elementul material(“corpus”)si elemntul intentional(“onimus”)Posesia nu se confunda cu detentia precara care presupune elementul material asupra lucrului nu si a elementului intentional.

41