dr. roman - anul 1, sem 2

7/30/2019 Dr. Roman - Anul 1, Sem 2

1/113

Joandrea-Moga Petru-Dan

DREPT ROMAN

SEMESTRUL II


2/113

Drept Roman 2

Universitatea Hyperion 2011

Suport de curs pentru nvmnt deschis la distan (I.D.D.)

Introducere

Stimate student,

Acest suport de curs se dorete a constitui un fundament solid al cunotinelor necesare pentru

iniierea n domeniul dreptului, n general, dar i a dreptului roman n special. Pentru a strni interesul, nu

vom ncepe prezentarea materiei fr a meniona principalele obiective ale acestui curs, concretizate prin

competenele ce urmeaz a fi dobndite ca urmare a parcurgerii acestui curs.

Pentru a v face o prim idee asupra obiectivelor i competenelor la care facem referire, ncercai

mai nti s aternei n rndurile ce urmeaz cteva dintre ateptrile pe care le avei de la acest curs. La

finalul parcurgerii acestuia, verifica i dac aceste ateptri au fost satisfcute sau nu, sau, de ce nu, depite!

ATEPTRI


3/113

Drept Roman 3


OBIECTIVE

Ce este un obiectiv?

Obiectivul este o anumit stare pe care ne-o imaginm n viitor i pe care tindem s o atingem prin

aciunile noastre.

Diferena ntre un obiectiv i o simpl dorin este dat de prezena sau absena aciunilor care s ne

apropie de acel scop final.

De ce avem nevoie de obiective?

1.Pentru o gndire de zi cu zi mai productiv obiectivul este ca o lumin cluzitoare. Fr unobiectiv, mintea noastr tinde s funioneze haotic. Este ca un motor care merge n gol ore i zile n ir.

Prezena unui obiectiv n schimb ne orienteaz gndirea spre acel scop final unic i bine definit i ne face s

ne micm cu toate pnzele sus spre rezultatul dorit, chiar i atunci cnd aparent nu facem nimic.

2.Pentru a identifica i a exploata oportuniti e foarte interesant cum, datorit unui obiectiv bine

definit, lucruri aparent neutre care se ntmpl n jurul nostru, brusc capt sens, se leag ntre ele i ne ajut

s ne micm nainte. Este precum spunea Paulo Coelho "cnd i doreti ceva cu adevrat, tot universul

conspir pentru ndeplinirea visului tu". Ceea ce spune scriitorul este parial adevrat pentru c nu exist

vreo abracadabra care intr n aciune atunci cnd vine dorina puternic; ci este vorba de chiar

subcontientul nostru care ncepe s observe lucruri i s fac conexiuni pe care n mod normal nu le -am

face cu mintea contient. De aceea anumite fapte i oameni care altfel ar trece pe lng noi neobservate,

brusc se aliniaz cu obiectivul i i gsesc loc n tabloul general.

3.Pentru c definesc prioriti - de fiecare dat cnd am mai multe lucruri de fcut dect sunt n stare

fizic s fac mi amintesc de obiectivele mele. i atunci, toate treburile pe care le am n fa i care m


4/113

Drept Roman 4


ngrozesc, dac sunt privite n lumina obiectivelor, brusc se aliniaz foarte clar n dou categorii: cele care

m ajut s-mi ating obiectivele i cele care nu m mping nainte spre obiective. n acest fel am rspunsuri

rapide la eterna ntrebare "m ocup de lucruri urgente sau de cele importante?".

n acelai mod, un suport de curs ce permite asimilarea unor cunotine i deprinderi trebuie s

defineasc o serie de obiective. Astfel, n urma parcurgerii cursului de Drept Roman, studentul va dobndi

urmtoarele competene:

- Cunoaterea originii i evoluiei principalelor instituii juridice ca surse de inspiraie adreptului modern i formarea culturii specifice necesare absolvenilor cu studii juridice.

- nelegerea instituiilor de drept roman, a unui mod de gndire logico -juridic corect, cunoatereai nelege rea principiilor dreptului roman, precum i nsuirea terminologiei juridice

- Manifestarea unei atitudini pozitive i responsabile fa de domeniul tiinific/cultivarea unuimediu tiinific centrat pe valori i relaii democratice/promovarea unui sistem de valori

culturale, morale i civice/valorificarea optim i creativ a propriului potenial n activitile

tiinifice/implicarea n dezvoltarea instituional i n promovarea inovaiilor

tiinifice/angajarea n relaii de parteneriat cu alte persoane instituii cu responsabiliti

similare/participarea la propria dezvoltare profesional).

-Formarea unei atitudini pozitive fa de tiina dreptului roman, dezvoltarea abilitilor degndire logico-juridic.

- nelegerea genezei i evoluiei fenomenului juridic.

CUPRINS


5/113

Drept Roman 5


Unitatea de nvare 1

SUCCESIUNILE

I. Caracterizare general a succesiunilor1. Noiune2. Tipuri de succesiuni, evoluie i importan 3. Principii fundamentale ale succesiunii

II. Succesiunea legal 1. Succesiunea legal reglementat de dreptul civil2. Succesiunea legal reglementat de dreptul pre torian3. Succesiunea legal reglementat de dreptul imperialIII. Succesiunea testamentar 1. Testamentul

a) Definiieb) Forme i evoluie2. Capacitatea testamentar 3. Instituirea i substituirea de motenitori 4. Deschiderea testamentului

5. Restricii la libertatea de a testaIV. Succesiunea deferit contra testamentului 1. Dezmotenirea neregulat 2. Dezmotenirea regulatV. Acceptarea succesiunii

1. Categorii de motenitori ce pot dobndi o motenire

2. Modurile de acceptare a motenirii3. Condiiile acceptrii4. Efectele acceptriiVI. Repudierea succesiunii

1. Noiune2. Efectele repudierii

VII. Sanciunea motenirii1. Sanciunea motenirii conform dreptului civil 2. Sanciunea motenirii conform dreptului pretorian VIII. Legatele

1. Definiie2. Evoluie, categorii i sanciune 3. Condiii de form i de fond

a) Condiii de formb) Condiii de fond

IX. Fideicomisele1. Definiie2. Evoluie i categorii3. Sanciune

NU UITA!

INTREBRI DE CONTROL

PROPUNERI DE REFERATE.


6/113

Drept Roman 6


BIBLIOGRAFIE SPECIFIC UNITII DE NVARE 1

Unitatea de nvare 2

OBLIGAIILE

I. Caracterizare general a obligaiilor1. Origine

2. Definiie3. Elemente

4. Tipuri de obligaii5. Tipuri speciale de obligaii

a) Modalitile obligaiilor.Obligaii cu termen i sub condiie

b) Obligaii divizibile i obligaii indivizibile

c) Obligaii solidareII. Efectele obligaiilor1. Efectul normal

2. Efectul accidental

3. Sanciunea neexecutrii obligaiilorIII. Transferul obligaiilor1. Cesiunea de crean 2. Cesiunea de datorie

IV. Stingerea obligaiilor1. Moduri de stingere voluntare2. Moduri de stingere nevoluntare

V. Garaniile n dreptul roman1. Garanii personale

a) Garanii personale formale b) Garanii personale neformale

2. Garanii rea lea) Fiducia

b) Gajul

c) Ipoteca

d) Intercesiunea

NU UITA!INTREBRI DE CONTROLPROPUNERI DE REFERATE


Unitatea de nvare 3

IZVOARELE OBLIGAIILOR


7/113

Drept Roman 7


I. CONTRACTE SOLEMNE (FORMALE)

1. Forma religioas2. Forma verbal3. Forma autentic4. Forma scrisII. CONTRACTELE REALE

1. Mutuum.

2. Fiducia3. Comodatul.

4. Gajul

5. Depozitul

III. CONTRACTELE CONSENSUALE1. Vnzarea2. Locaiunea

3.

Societatea4. Mandatul

IV. CON TRACTELE NENUMITE. PACTELE I QUASICONTRACTELE1. Apariia, sancionarea i categorii de contracte nenumite. 2. Pactele pretoriene, alturate i legitime 3. Definiia i categoriile de quasicontracte.V. DELICTELE I QUASIDELICTELE1. Delictele private principale.

2. Delictele private secundare.

3. Quasidelictele

INTREBRI DE CONTROLPROPUNERI DE REFERATEBIBLIOGRAFIE SPECIFICUNITII DE NVARE 3

Unitatea de nvare 1

SUCCESIUNILE


8/113

Drept Roman 8


Timp de studiu indi vidual estimat: 8h

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studentul:

- Va fifamiliarizat cu noiunea heredes

- Va tis delimiteze sensul termenilor motenire ab intestati testamentar

- Va cunoate categoriile de motenitori

- Va deineinformaii cu privire legate i fideicomise

Cuprinsul unitii de studiu

I. Caracterizare general a succesiunilor1.Noiune2. Tipuri de succesiuni, evoluie i importan3. Principii fundamentale ale succesiunii

II. Succesiunea legal

1.Succesiunea legal reglementat de dreptul civil 2.Succesiunea legal reglementat de dreptul pretorian 3.Succesiunea legal reglementat de dreptul imperialIII. Succesiunea testamentar1.Testamentul

a)Definiieb)Forme i evoluie

2.Capacitatea testamentar3.Instituirea i substituirea de motenitori 4.Deschiderea testamentului

5.Restricii la libertatea de a testa

IV. Succesiunea deferit contra testamentului 1.Dezmotenirea neregulat2.Dezmotenirea regulat V. Acceptarea succesiunii1.Categorii de motenitori ce pot dobndi o motenire 2.Modurile de acceptare a motenirii3.Condiiile acceptrii4.Efectele acceptriiVI. Repudierea succesiunii1.Noiune2.Efectele repudierii

VII. Sanciunea motenirii


9/113

Drept Roman 9


1.Sanciunea motenirii conform dreptului civil 2.Sanciunea motenirii conform dreptului pretorianVIII. Legatele

1.Definiie2.Evoluie, categorii i sanciune 3.Condiii de form i de fond

a)Condiii de form b)Condiii de fond

IX. Fideicomisele1.Definiie2.Evoluie i categorii3. Sanciune

NU UITA!

INTREBRI DE CONTROL

PROPUNERI DE REFERATE.BIBLIOGRAFIE SPECIFIC UNITII DE NVARE 1

I. Caracterizare general a succesiunilor

1. Noiune Succesiunilehereditas reprezint o transmisiune a patrimoniului ce a aparinut unei persoane care a

murit, succesorilor si.

Succesiunea nseamn continuarea unei situaii juridice a unei persoane de ctre alt persoan. O

astfel de nlocuire a unei persoane poate avea loc n ntregul su patrimoniu, constituind o succesiune cu titlu

universal sau numai ntr-un raport juridic constituind o succesiune cu titlu particular.

2. Tipuri de succesiuni, evoluie i importan

n vechiul drept roman, succesiunea nu implica principiul continuitii persoanei defunctului, considerndu-se

c dreptul de proprietate asupra unor bunuri se stinge odat cu moartea titularului acelui drept. Se credea i se afirma

expres c motenitorul dobndete un nou drept de proprietate putere, iar n acest sens putem invoca i terminologia

cuvntului heres, care vine de la herus, care are nelesul de stpn. Termenii de succesiune i de succesor

apar mai trziu, abia dup ce romanii au admis principiul continuitii persoanei defunctului.


10/113

Drept Roman 10


n evoluia dreptului roman se cunosc trei sisteme sucesorale:

motenirea ab intestat(conform legii);

motenirea testamentar;

motenirea deferit contra testamentului, care este, de fapt, o variant a motenirii testamentare.

Motenirea ab intestateste cea mai veche. i are originea n epoca prestatal, n epoca gentilic, cci, potrivit

obiceiurilor nejuridice romane, membrii ginii se moteneau reciproc, sistem ce a lsat urme vizibile, adnci chiar, i

dup fondarea statului i dup apariia dreptului.

3. Principii fundamentale ale succesiunii

n evoluia sa milenar, dreptul succesoral roman a fost guvernat de dou tendine: decderea formalismului i

ocrotirea rudeniei de snge.

La origine, dreptul succesoral era nconjurat de forme solemne, extrem de rigide, dovad c primul testament

roman a mbrcat forma unei legi votat de adunarea poporului. Treptat, i n domeniul succesoral a nceput s -i fac

locprincipiul autonomiei de voin. Dup reforme succesive, n dreptul roman evoluat, bunurile puteau fi transmise

pentru cauz de moarte prin simpla manifestare de voin.

Cu privire la cea de-a doua tendin, nc de la materia persoanelor tim c numai agnaii (rudele civile)

se bucurau de vocaie succesoral, pe cnd cognaii care nu erau n acelai timp i agnai, nu veneau la succesiune

conform Legii celor XII Table. Cu timpul, odat cu transformrile succesive care au intervenit n organizarea familiei

romane, se constat o nou orientare a factorilor care legiferau, n primul rnd a pretorului, n sensul ocrotirii rudeniei

de snge. De abia n vremea lui Justinian, rudenia de snge (cognaiunea) devine unicul temei al vocaiei succesorale.

II. Succesiunea legal

1. Succesiunea legal reglementat de dreptul civil

Succesiunea ab intestat, dup cum se arta chiar n Legea celor XII Table, se deschidea numai n

cazul n care decujus defunctul nu a lsat testament i intestate moritur, ori testamentul lsat a fost

atins de o cauz de nulitate, fie heredele refuza sau devenea incapabil s primeasc motenirea. Aceast lege

prevedea urmtoarele categorii de motenitori civili: heredes sui, adgnatus proximus igentiles.


11/113

Drept Roman 11


Din prima categorie faceau parte toti cei care prin moartea lui pater familiae deveneau sui iuris.

Intrau aici fii, fiicele, sotia casatorita cu manus, dar si nepotii din fii daca tatal lor predecedase bunicului.

Mai faceau parte si adoptatul si adrogatul. Prin sui heredes se intelege cel ce se mosteneste pe sine insusi,

denumirea fiind o reminiscenta a acelei epoci in care fiii de familie erau socotiti coproprieatari impreuna cu

pater familiae asupra lui heredium.

Daca nu existau mostenitor i din prima categorie, veneau la mostenire (cei mai apropiati agnati), care

ii cuprindea pe colaterali (frati,veri,nepoti de frati). Este o categorie mobila, caci in lipsa unor agnati mai

apropiati puteau veni la mostenire si agnati foarte indepartati.

Doar in lipsa unor mostenitori din categoria a II-a, veneau la mostenire gentiles. In ceea ce ii priveste

nu, exista certitudine ca fac parte din aceeasi familie cu defunctul, existau insa indicii ca nume de ginta comun,loc de inmormantare comun si cult familial comun, iar ca o amintire din epoca in care ginta exercita in comun

proprietatea, categoria a III-a venea in bloc la mostenirea celui decedat.

2. Succesiunea legal reglementat de dreptul pretorian

Dreptul pretorian este definit, ntr-un text celebru cuprins n Digeste, astfel: dreptul pretorian

este acela care a fost stabilit de pretor pentru a veni n ajutorul dreptului civil, pentru a- l completa i mbun-

ti conform binelui public.

Ctre sfritul republicii, erau cunoscute patru categorii de motenitori pretorieni, respectiv:

bonorum possessio unde liberi, bonorum possessio unde legitimi, bonorum possessio unde cognati,

bonorum possessio unde vir et uxor.

In cadrul primei categorii pretorul a inclus atat pe sui heredes, cat si pe acei fii de familie si

descendentii lor care in urma unui capitis deminutio isi pierdusera vocatia succesorala. Acum in sistemul

pretorian, veneau la mostenire nu numai fiii aflati sub puterea lui pater familiae,ci si ceiemancipati,astfel

ca toti fii lui pater dobandisera vocatie succesorala. Pentru ratiuni de echitateinsa, in cazul emancipatilor se

cerea o collatio emancipatio daca voia sa participe la succesiunea luipater alaturi de fratii sai.El trebuia sa

aduca la succesiune toate bunurile proprii dobandite incalitatea de sui iuris.

2.Pretorul a inclus in cea de-a doua categorie mostenitorii legali, agnatii si gentilii.


12/113

Drept Roman 12


3. In lipsa si a acestei a doua categorii venea cea de-a treia categorie. Aici apar pentru intaia data

cognatii (rude de sange,insa nu si civile, de exemplu copii in raport de mama lor casatorita faramanus).Acetia

veneau la mostenire numai in lipsa primelor doua categorii.

4.Daca nu existau mostenitori nici de aici, venea cea de-a patra categorie cand dobandesc vocatie

succesorala reciproca sotul si sotia casatoriti fara manus.

3. Succesiunea legal reglementat de dreptul imperial

mpraii romani, fie direct prin constituii, fie indirect prin senatusconsulte, au mers mai

departe pe drumul trasat de pretor, lrgind cercul rudelor de snge. Astfel, s-au adoptat, din iniiativaacestora, dou senatusconsulte importante pentru dreptul succesoral roman de la acea vreme, respectiv

senatusconsultul Tertulian isenatusconsultul Orfitian.

1. Senatusconsultul Tertullian (din timpul lui Hadrian) prin care se acordau drept acelor

mame de a veni la succesiunea copiilor ei rezultati din casatoria fara manus in calitate de ruda legitima,

mamaurcand astfel din categoria a treia in cea de-a doua.

2.Senatusconsultul Orfitiam (din timpul lui Marc Aureliu) prin care s-a recunoscut copiilor rezultati

din casatoria fara manus dreptul de a-si mosteni mama in cadrul primei categorii, urcand asadar din

categoria III in categoria I.

In epoca postclasica Iustinian a realizat o reforma de fond si a inlocuit complet agnatiunea cu

cognatiunea,devenita fundament al vocatiei succesorale creand astfel 4 noi categorii de mostenitori legali:

1.Descendentii;

2.Ascendentii,fratii si surorile buni (cu ambii parinti comuni) si copiii lor;

3. Fratii si surorile consangvini (tata comun) si uterini (mama comuna) si parintii lor;

4.Colaterali mai indepartati.

III. Succesiunea testamentar

1. Testamentul

a) Definiie


13/113

Drept Roman 13


Testamentul este un act formal prin care o persoan numit testator instituie n mod necesar

unul sau mai muli succesori, cu scopul ca acetia s asigure executarea voinei sa le dup moarte.

La origine, numai un heredeputea fi instituit succesor. Cnd erau mai muli herezi testatorul avantaja

pe unii n detrimentul altora. n sarcina lui heredes cdea executarea dispozi iilor prin testament.

Ulpian definea testamentul astfel: testamentum est mentis nostrae iusta contestatio, in id solemniter

facta ut post mortem nostram valeat adica testamentul este manifestarea n conformitate cu legea, a

voinei noastre pentru a avea trie dup moarte.

b) Forme i evoluie

La origine, testatorul instituia ca succesori numai pe herezii si, dar mai trziu a putut institui i

agnai mai ndeprtai i chiar persoane strine de familia sa.

Testamentul ndeplinea i alte roluri, cum ar fi numirea unui tutore sau dezrobirea unui sclav, dar n

nici un caz testamentul roman nu a avut vreodat ca rol ngrijirea cultului privat .

Cu timpul, dreptul lui pater familias de a dispune bunurile sale prin testament, la nceput a suferit

restricii pentru a asigura chiar i contra voinei lui o parte din bunuri anumitor persoane din familie. Se crea

astfel un mijloc pentru a ataca un testament n care decujus - decujus hereditae agitur n-a inut seama de

datoriile sale ctre familie, constituind astfel un drept al familiei contra efului ei (rezerva de ast zi).

Originea cuvntului testament rezult din latinescul testaria lua mrturie, a desemna. Cel instituit

ca succesor (herede) n dreptul roman nu e simplu dobnditor de bunuri, el este totodat i un continuator al

cultului sacru.

Este posibil ca ntr-un testament decuius s epuizeze toat succesiunea prin legate, totui el trebuie sdesemneze un herede, dei acesta nu motenete nimic, el rmne numai un inam namen heredis. Cu timpul,

testamentul a suferit o interesant evoluie n ceea ce privete nu numai solemnitile sale externe, dar i

structura coninutului.

Forme de testament. n vechiul drept roman au existat trei forme de testament, i anume:

testamentum calatis comitiis, testamentum in procinctu, testamentum per aes et libram.


14/113

Drept Roman 14


Testamentul calatis comitiis mbrac forma unei legi votate de ctre comitia curiata. Comitiile calate

erau comitiile ntrunite ntr-un scop religios, prin ele fcndu-se totodat adoptarea testamentelor.

Testamentul era un vot al comitiilor calate dupa propunerea noului pontif.

Testamentul in procinctua aprut dup testamentul calatis comitiis, n scopul de a nl tura anumite

incoveniente pe care aceasta form le prezenta. Acest fel de testament avea dezavantajul c era accesibil

numai militarilor, deci numai cetenilor avnd ntre 17 si 46 de ani.

Testamentulper aes libram reprezint o aplicaiune a mancipa iunii fiduciare, adic cel care voia s

fac un act de dispoziie a bunurilor sale dup moarte testatorul - transmitea prin mancipatio patrimoniul

unei persoane numit emptor familiae.

Testamentulper aes libram a prezentat trei faze evolutive dupa cum urmeaz : mancipatio familiae, per

aes libram publicumiper aes libram secretum.

Testamentul per aes publicum se numea astfel deoarece numele motenitorului era comunicat celor

prezeni care tiau ca vor fi motenitori, era tot o aplicaie a mancipa iunii, dar de data asta mancipaiunea

era deturnat de la scopul ei deoarece nici unul din efectele sale reale nu se mai produceau.

Testamentul per aes libram secretum se deosebete de cel public deoarece numele motenitorului nu

mai era recunoscut ca nainte.

Dreptul clasic. Alturi de testamentulper aes et libram,care continua s fie utilizat, apar noi forme

de testament:

Testamentul nuncupativ era actul ce se fcea sub forma unei declaraii nuncupatio, pronunat

cu voce tare n prezena a apte martori, prin care testatorul face s se cunoasc numele heredelui i

ultimele acte ale sale de voin. Aceast form de testament se folosea de ctre cei care nu aveau timp s -i

scrie testamentul, fiind surprini de apropierea morii, i totodat i de ctre cei care nu tiau carte.

Testamentul pretorian consta ntr-un nscris care purta sigiliul a apte martori, n care gsim

reminiscene ale testamentului per aes et libram. Pretorul abandoneaz actul sub forma mancipaiunii

devenit fr coninut juridic. Reforma pretorian din anul 68 statua c pretorul ddea beneficiarului unui

astfel de testament numai o bonorum possesia secundum tabulus posesiune a bunurilor succesorale

conforma cu tbliele. Era o bonorum possesio supplendi juris civilis gratia, cci ea a devenit cum re, fiindc

ndeprteaz succesorul civil.


15/113

Drept Roman 15


Testamentul militar nu presupunea vreo condiie de form. El putea fi fcut oricum, cu condiia,

din partea testatorului, s fie clar exprimat.

Dreptul imperial.Specifice acestei perioade sunt noi forme de testament, dup cum urmeaz:

Testamentul civil sub form oral reprezenta voina testatorului, clar exprimat verbal fa de

martori, cinci la nceput, apoi apte. Era forma de testament per aes et libramredus la expresia cea mai

simpl.

Testamentul sub forma scris nu se mai fcea prin mijlocul tablelor de cear, ci se ntocmea pe

papirus i pergament. Testamentul se putea prezenta martorilor nfurat sub forma unui sul, att ct era

scris, astfel ca peceile i numele lor n subscriptio s fie puse n reliqua parte, fr ca ei s vad

coninutul. Este cunoscut, de pild, testamentul tripartitcreat de Theodosiu al II- lea i Valentinian al III-lea

compus din trei categorii de formaliti. Pentru ca testamentul s fie valabil, nu era nevoie s poarte o

anumit dat.

ntre timp au aparut i alte forme de testament dup cum urmeaz : testamentul olograf, testamentul

public, testamentul principi oblatum, testamentul excepional, testamentul orbilor, testamentul surdomuilor.

Pe parcurs s-au fcut derogri n favoarea militarilor, astfel nct Caesar i apoi Traian le-au dat un caracter

permanent.

Testamentul olograf, recunoscut de Valentinian III, trebuia s fie scris n totalitate de testator.

Acesta ns nu a trecut n legislaia lui Justinian dect ca partaj de ascendent.

Testamentul public apud acta conditium a fost recunoscut de o constituie a lui Theodosiu i

Honoriu la 414.e.n.

2. Capacitatea testamentar

Testamenti factio desemna capacitatea unei persoane de a-i face testamentul sau de a fi martor la

ntocmirea unui testament, precum i capacitatea de a veni la succesiune n calitate de succesor sau legatar.

Deci pentru a face un testament se cerea o capacitate special, numit testamenti factio . Ea era cerut i

pentru a fi numit herede. Testamenti factio reprezint capacitatea de a lua parte sub orice form la un

testament, de a avea legat, de a fi nsrcinat cu o tutel i chiar de a fi martor la facerea testamentului.

n acest caz distingem: testamenti factio activa i testamenti factio passiva.


16/113

Drept Roman 16


Testamenti actio activaera rezervat numai cetenilor romani, iartestamenti actio passiva constituia

posibilitatea cuiva de a fi instituit ntr-un testament, pentru care se cerea o capacitate special.

3. Instituirea i substituirea de motenitori

Condiiile de form ale instituirii. Gaius spunea c heredis institutio est caput et fundamentum

toius testamenti, de unde rezult c, n lipsa acestei dispoziii, testamentul nu este valabil. Instituirea

trebuie s fie caput(scris de la nceput), n fruntea testamentului. Instituirea motenitorului trebuia fcut n

termeni imperativi i solemni (cu verbis latinis imperativis et directis), aa cum ordona ipoporul n

testamenti calatis comitiis.

Instituirea de herede nu poate atrna ns de voina altuia, cum ar fi de exemplu: va fi motenitor cel

pe care-l va indica Lucius.

Condiiile de fond ale instituirii. Sunt exprimate n cele dou principii ce guverneaz materia

succesiunii testamentare. Nemo pro parte testatus, pro parte intestatus decedere potest nimeni nu poate

muri n parte cu testament i n parte fr testament. Semel heres, semper heres o dat herede, pentru

totdeauna herede.

Tipuri de instituiri. Testatorul poate numi un herede sau mai muli.Atunci cnd numete un herede el

are vocaia la ntreaga succesiune , chiar n cazul n care i se indica numai o cota parte.

Deci, ca o consecin a primului principiu, rezult c nu este permis instituirea de succesori numai

pentru o parte de succesiune. Dac totui testatorul fcea o asemenea instituire , heredele dobndea i partea

pentru care nu a fost instituit, de unde rezult c nu se putea deschide succesiunea ab intestat alturi de

succesiunea testamentar.

n virtutea celui de-al do ilea principiu, nu era admis instituirea pn la un anumit termen.

n situatia in care testatorul numea mai mu li herezi, existau urmtoarele ipoteze:

- sau nu se indic prile cuvenite i atunci succesiunea se mparte n prti egale, dei fiecare are vocaie

la tot;

- sau se indic la toi i primesc o cota diferit;


17/113

Drept Roman 17


- sau se indic prile respective numai pentru o parte din ei i atunci succesiunea se mparte numai

pentru cei numii.

Instituirea unui obiect determinat - heres ex certa re. Heredele ca succesor universal are prin

definiie dreptul la ntreg patrimoniul defunctului. Nu se putea deci concepe un herede asupra unui lucru

determinat, un heres ex re certa.

Modaliti de instituire. Actele juridice pot fi afectate de trei modaliti: dies, condicioi modus, aa

zisele actes legitimi nu ngduie alte modaliti. Instituirea unui herede nu putea comporta nici ea toate

aceste modaliti din cauza formei testamentului calatis comitiisi in procintu.

Poporul ordona fr nici o restricie posibilitatea unei modaliti, lund natere o dat cu tbliele

testamentuluiper aes at libram. Totui, heredis institutio, deci i testamentul nu poate fi afectat nici atunci

de toate aceste trei modaliti.

Succesiunea este dominat de regula semel heres, semper heres o dat mostenitor, motenitor

pentru totdeauna. Pe de alt parte, succesiunea are drept efect contopirea celor dou patrimonii din

momentul acceptrii i nu se poate concepe ca aceast confuziune , odata implinita, s nceteze la un moment

dat, aa nct nu poate fi cineva motenitor pn la un anumit termen. Cineva o dat devenit succesor el

rmne succesor.

Substituirea de motenitori

Substituirea de motenitori, reprezint o numire de herede condiionat de soarta altuia care are

prior itate. Romanii o numeau prima gradu heredem scribere, secunda gradu herede scribere, tertio... n

final, se putea numi un sclav care era obligat s primeasc heres necesarius, aa nct un substituit se

considera substituit institutului.

Daca acel instituit succesor nu dorea succesiunea , se deschide succesiunea legal. Testatorul putea

evita aceast perspectiv, introducnd n testament o clauz prin care se dispune ca o alta persoan, numit

substituit, s ia locul celui instituit succesor, n cazul n care acesta din urma nu dobndete succesiunea .

Aadar, substituirea de motenitor ne apare ca o institutire de gradul doi sau ca o instituire condiional.

Romanii au cunoscut trei forme de substituire, respectiv: substitutio vulgaris, substitutio pupillaris i

substitutio quasi pupillaris.


18/113

Drept Roman 18


Substitutio vulgaris (vulgara) const din substituirea unuia sau mai multor succesori n locul

succesorului instituit. Substituirea aceasta este cea pe care o face orice testator heredelui su, i are un

termen de 100 de zile, dac nu se face se deschide dreptul celui substituit.

Substitutio pupillaris era substituirea pupilar realizat pentru fii. Se indica o persoan care s vin la

succesiune n locul succesorului instituit, dac acesta din urm ar fi murit naintea pubert ii. Substituirea

pupilar nu creeaz un succesor al testatorului, ci unei persoane de sub puterea sa, care nu e capabil de a

face testament, i este realizat de pater familias, ns nainte de pubertate, adic nainte s fie capabil s ii

fac testamentul singur. La inceput substituia pupilar a fost o substituie n interesul propriu. Astfel, tatl

instituia pe fiul su predecesor, i- i substituia o alt persoan pentru cazul n care murea nainte sau cnd ,

dei murea dup el, murea impuber.

Substitutio quasi pupillaris constituia substituirea quasi pupilar care se realiza prin numirea de

ctre testator a unui succesor,pentru descendentul su lipsit de mintementi captus.

4. Deschiderea testamentului

Pn la nceputul imperiului, deschiderea testamentului era o operaiune privat. n sec al VI-lea d.

Ch., mparatul Augustus stabilete un impozit pe succesiune vicessima hereditatum. Unele rude apropiate

i cei care mplineau sub 100.000 sesteri erau scutii de acest impozit. Mai trziu mparatul Caracalla a

dublat impozitul i a suprimat scutirile, extinzndu- le la ntreaga lume romanin toto urbe romano.

Pentru perceperea taxei, orice detentor al unui testament trebuia s l prezinte la autoriti pentru a fi

deschis n termen de cinci zile de la moartea testatorului. Magistratul convoca martorii n viaa i deschidea

testamentul ncheind un proces verbal. Originalul procesului verbal rmnea la heredele care era obligat s l

fac cunoscut oricui era interesat.

Dac testamentul se gsea n mna unui ter, magistratul, la cererea oricrei persoane interesate ,

ddea ordine de a prezenta actul prin interdictul de tabulis ehhibendis. Dup moartea senatorului

Silanianum, n anul 10 d. Ch., se oprete deschiderea testamentului pentru a se putea decoperi vinovatul prin

torturarea sclavilor.

5. Restricii la libertatea de a testa


19/113

Drept Roman 19


Existau restricii de ordin formal i material sau real. Restriciile de ordin formal obligau testatorul de

a institui pe suii s i heredes sui sau de a fi trecui sub tcere sui heredes instituendi nel exheredandi

(Ulpian).

Exheredarea trebuia fcut imediat dup instituirea heredelui i n chip solemn, ca i aceasta exheres

esto sau exheres sunte.

IV. Succesiunea deferit contra testamentului

1. Dezmotenirea neregulat

Dac pater familias dorea s dezmoteneasc un fiu, trebuia s-o fac n mod nominal conform

formulei Titus filius meus exheres esto. Fiicele i nepoii trebuiau s fie dezmotenii n bloc, potrivit

formulei.

ceteri omnes exheredes sunto.

2. Dezmotenirea regulat

La baza acestei instituii sttea ideea de protecie a rudelor agnatice i cognatice, idee ce a luat

natere din condiiile materiale de existen de la sfritul republicii.

V. Acceptarea succesiunii

Acceptarea succesiunii este o instituie foarte controversat a dreptului roman avnd n vedere

concepiile pragmatice ale romanilor timp de attea secole ct a dinuit Imperiul Roman.

Ca orice instituie a dreptului roman, ea a cunoscut o anumit evoluie n funcie de condiiile

politice, economice, sociale i juridice. Justinian n opera sa Digeste a reuit s desvreasc eforturile de

perfecionare a acestei instituii statund un set de reguli care au reprezentat sursa de inspiraie pentru

legislaiile moderne n materie.


20/113

Drept Roman 20


Acceptarea succesiunii din punct de vedere terminologic era desemnat n dreptul roman prin aditio

hereditatis. Dobndirea succesiunii presupune o anumit atitudine subiectiv din partea succesorilor, n

funcie de felul motenirii care se deschide.

1. Categorii de motenitori ce pot dobndi o motenire

n dreptul roman n funcie de modul de statutul lor juridic precum i n funcie de felul motenirii

care se deschide existau anumite categorii de motenitori: heredes sui et necesarii, heredes necesarii i

heredes voluntarii.

Heredes sui et necesarii erau motenitorii silii s vin la motenire pentru c nu puteau repudia

motenirea; ei veneau fie la succesiunea testamentar, fie la succesiunea ab intestat, dar numai a unuipater

familias.

Heredes necesarii erau sclavi instituii prin testament i care de asemenea nu puteau repudia

succesiunea, aceasta revenindu-le de plin drept. Aadar, dobndeau de drept i ob ligatoriu motenirea fr

Heredes voluntarii reprezentau celelalte categorii de motenitori care erau liberi s accepte sau s

repudieze motenirea.

2. Modurile de acceptare a motenirii

n dreptul privat roman trebuie s deosebim ntre acceptarea unei succesiuni civile aditio hereditatis

i acceptarea unei succesiuni pretoriene, bonorum possessionis petitio.Aditio hereditatis se poate realiza n

trei forme dup cum urmeaz:cretio, pro heredo gestio, nuda voluntas.

Prima form, cea mai veche, singura posibil n dreptul roman se numea cretio. Aceasta se realiza

printr-o declaraie solemn care consta n pronunarea unei formule sacramentale, formula pronunat de

motenitor la domiciliul defunctului, cu toate solemnittile, n prezena martorilor. Aceast creiune era o

formalitate impus att motenitorului testamentar ct i motenitorului ab intestat. Gaius ne-a pstrat

formula creiunii- quand me Octavius testamenta sua heredem instituit cam hereditatem actea urnaque -

pentru c Octavius m-a instituit motenitor n testamentul su, accept aceast succesiune.


21/113

Drept Roman 21


Cu timpul aceast formalitate impus n-a mai fost ntrebuinat dect n privina succesorilor

testamentari crora le-a fost impus n mod formal de ctre testator. n acest sens, acetia procedau astfel

pentru a- i sili pe mostenitori s se decid mai repede, ntr-un termen util, de obicei 100 de zile, n care

acetia erau obligai s fac creiunea. Atunci cretiose numete perfecta. Dac nu se fcea creiunea n acestinterval, atunci motenitorul se considera c renun la motenire. Aceast cerin a declarrii solemne n

materie de acceptare a fost suprimat de mpraii Theodosiu, Honoriu i Arcadiu, n anul 407, pentru

succesiunile deferite copiilor i apoi Justinian a suprimat cretio pentru toate persoanele.

Al doilea mod de acceptare a motenirii este pro heredo gestio. Acesta const n actul din care

rezult c heredele accepta succesiunea, dei nu se pronuna expres n acest sens; de exemplu, faptul de a se

servi, de a ntrebuina bunurile succesiunii, sau de a proceda la urmrirea debitorilor defunctului. Aceste acte

ne arat c motenitorul a neles s accepte succesiunea n mod tacit.

Ultima form e nuda voluntas, care consta ntr-o manifestare pur i simpl a voinei cuiva de a fi

motenitor. Aceasta este o manifestare de voin ntru-totul lipsit de formaliti, de solemniti.

ntruct prezint avantaje multiple, acest mod de acceptare expres a succesiunii s-a generalizat pe

scara larg.

n dreptul pretorian se cere pentru a se acorda bonorum possessio ca acceptarea s se fac printr-un

act scris, printr-o petiie adresat de motenitor, fie pretorului, fie dac era n provincie- guvernatorului

provinciei i de aceea forma aceasta de acceptare se mai numete i bonorum possessionis petitio.

O deosebire ntre cretio i bonorum possessionis petitio consta n aceea c prima fiind un actus

litigimus, trebuia fcut chiar de motenitorpersonal, pe cnd pentru bonorum agnitioputea fi fcut sau de

mandatar sau de un reprezentant legal, tutore etc.

3. Condiiile acceptrii

n dreptul roman deoarece prin acceptarea succesiunii se puteau aduce heredului nu numai avantaje

materiale, dar i datorii pe care acesta urma s le suporte, s-a luat msura ca numai aceia care au capacitatea

de a se obliga s poat face o declaraie de acceptare a succesiunii.

Astfel pentru a se face acceptarea succesiunii trebuiau ndeplinite mai multe condiii.

Dup vechiul drept c ivil, acceptarea motenirii trebuie s emane de la succesibil nsui chiar dac ar

fi fost un sclav. Acesta era un act personal, n care nu putea fi nlocuit de nimeni. Dac succesiunea e


22/113

Drept Roman 22


deferit unui infans sau unui nebun, ea nu poate fi dobndit dect dup ce infamul a ieit din infamie sau,

dac a vorba de nebun, dup ce i-a recptat raiunea. Aceasta fiind cerut de principiile vechiului drept, nu

era admis de dreptul pretorian, unde cererea unei bonorum possessioera n genere un act de procedur

cruia i se putea aplica regula dup care, reprezentarea judiciar e admis n sistemul procedurii formulare.Astfel pot accepta mandatarul pentru o persoan culpabil, tatl pentru infans, tutorele pentru impuber.

Curatorul nu poate obine dect o bonorum possessio provizorie.

O alt condiie special era ius capiendi i reprezenta o condiie special cerut pentru a putea

succede. Aceasta a fost creat de catre mparatul Augustus prin lex Junia si de lex Papia Poppaea.

Prima lege a lui Augustus conine condiii foarte severe i de aceea mpartul a fost obligat s mai

amne aplicarea ei i n acest sens a adoptat i a doua lege. Prin aceste legi Augustus a dorit s combatcelibatul, s ncurajeze cstoriile i s sporeasc natalitatea, cci numai astfel progresul statului putea

merge mai departe. Augustus a crezut c prin acordarea anumitor avantaje i oarecare beneficii persoanelor

cstorite i care aveau copii, spre deosebire de cei care erau cstorii dar nu aveau copii,c va putea

combate scderea natalitii.

Legile caducare impuneau ca brbaii de la 25 la 60 de ani i femeile de la 20 la 50 de ani s triasc

n regimul cstoriei. i se mai cerea ca brbatul s aib cel putin un copil; femeile dac e vorba de o

ingenu trei copii, liberta patru copii.

De asemenea, mai exist o condiie de incapacitate total sau parial de a dobndi o motenire dup

cum cei instituii erau celibes - adic necstorii, sau orbi-cstorii dar fr copii. Cei din prima categorie

nu primeau nimic din motenire, iar cei din a doua categorie nu primeau dect numai jumtate.

4. Efectele acceptrii

n dreptul roman prin acceptarea motenirii se producea confuziunea dintre patrimoniul defunctului

i cel al heredelui, ntruct era vorba de o dobnd ireaper universitatem.

Consecina confuziunii activului din cele dou patrimonii este c, creditorii defunctului sunt obligai

s suporte asupra bunurilor succesorale concursul creditorilor personali ai heredelui i invers, creditorii

personali ai heredelui sunt obligai s suporte concursul creditorilor defunctului. Motenitorul, devenind

motenitor universal i fiind inut i asupra persoanei sale i asupra bunurilor sale, el este obligat in

infinitum, este obligat ultra vires hereditatis, ca i cum ar fi vorba de o obligaie contractat de el personal.


23/113

Drept Roman 23


n aceste condiii, ca msur de protecie n favoarea creditorilor defunctului, n contra confuziunii

activului succesoral cu a activului personal al heredelui, s-a creatseparatio bonorum. Aceasta presupunea o

separare a bunurilor defunctului de cele ale motenitorilor, astfel nct nu mai risc s vin n concurs cu

creditorii motenitorului, ci ii valorific drepturile de crean din activul succesoral, naintea altor creane .

Separatio bonorum era cerut de magistrat i era admis tot de el, iar pentru a fi admis trebuie s fie

posibil. Aceasta era imposibil cnd bunurile au fost nstrinate de herede sau cnd bunurile motenirii i-

au pierdut individualitatea lor, astfel c nu se mai putea stabili n fapt identitatea, dup un anumit interval de

timp de 5 ani, ntre aceste bunuri i bunurile heredelui.

n schimb, pentru protecia bunurilor personale ale heredelui, n contra obligaiunii de a plti ultra

vires hereditas au fost acordate trei msuri: 1) separatio bonorumdat prin edict heredelui necesar, adicsclavului; 2)jus abstinendi acord de pretor lui heres suusi 3) beneficiul de inverntar, care a fost acordat de

Justinian oricrui motenitor.

n primul caz, pretorul acorda lui heres necessarius, sclavului, oseparatio bonorum pentru a scuti de

plata datoriilorsuccesiunii. Aceast situaie nu- l mpiedica pe sclavul ndrituit ca motenitor, ca s poat fi

urmrit de creditori i s- i vnd bunurile pe numele su. De asemenea heredele nu rspundea de datorii cu

persoana sa i nu putea fi urmrit pentru plata datoriilor asupra bunurilor pe care le-ar fi dobndit n viitor.

A doua msur jus abstinendi a fost luat tot de pretor i dispensa pentru heres suus i

persoanele in mancipio de plata datoriilor ultra vires hereditatis astfel nct heredele care avea acest

beneficiu nu putea fi urmrit personal i nici bunurile succesorale nu puteau fi vndute pe numele su.

n fine, a mai fost creat beneficium inventarii de ctre Justinian n anul 531 prin care prevedea

pentru succesibil obligaia de a plti datoriile motenirii n condiiile n care trebuie s fac n termen de

dou luni un inventar al bunurilor succesorale n prezena unui tabularius i a unor anumii martori i s

certifice subjurmnt, cum c inventarul este sincer i real.

Un ultim efect al acceptrii motenirii const n dobndirea proprietii mortis causapentru cauz

de moarte, dobndirea bunurilor n universalitatea lor.

Un prin aspect se refer la situaia n care sunt mai muli motenitori comotenitori, situaie n care

se pune problema raportului juridic dintre acetia dup cum urmeaz:

- n cazul creanelor i datoriilor provenite de la defunct, acestea se divid ntre motenitori de plin

drept;


24/113

Drept Roman 24


- n cazul bunurilor corporale, comotenitorii se afl n stare de indiviziune, i ei pot pune capt

acestei stri prin intentarea lui actio familiae herciscunde.

Un al doilea aspect privete raportul bunurilor- collatio bonorum. n acest context motenitorii sunt

obligais aduc la masa succesoral toate bunurile pe care le -au primit n timpul vieii luipater familias.

VI. Repudierea succesiunii

1. Noiune

Repudierea de catre mostenitorii a mostenirii se facea in baza unei declaratii lipsite de forme

solemne. Mai mult, chiar si tacerii mostenitorilor le-au fost conferite efecte juridice: daca nu sepronunta

intr-un anumit termen de acceptare a mostenirii,se considera ca el a repudiat aceamostenire.

2. Efectele repudierii

Repudierea era susceptibila a produce mai multe efecte:

Daca erau mai multi mostenitori si numai unul repudia, se producea acrescamantul (ius adcrescendi), cota

motenitoriloracceptani se majora cu cea a mostenitorului repudiant.

Daca exista un singur mostenitor si acesta repudia, veneau la mostenire toti substitutorii. Daca nu

existau substitutori, se deschidea mostenirea legala, iar daca nu existau nici mostenitori legali, mostenirea

era socotita vacanta,fiind culeasa de statul roman.

VII. Sanciunea motenirii

Sanctiunea mostenirii diferea in functie de mostenirea civila sau pretoriana.

1. Sanciunea motenirii conform dreptului civil

Mo tenirea civilera sanctionata prin hereditatis petitio (petitia de hereditate),o actiune cucaracter

universal ce are ca obiect intrega mostenire, deci o universalitate de bunuri. Hereditatespetitio se deosebea


25/113

Drept Roman 25


de actiunea in revendicare care putea avea ca obiect numai res certa. Aceasta actiune era intentanta de

mostenitorul civil care altfel decat la actiunea in revendicare nu trebuie sa dovedeasca calitatea de proprietar

a defunctului,ci doar ca el este mostenitor civil.

Pentru intentarea petitiunii era necesar ca reclamantul sa fie mostenitor civil si sa nu posedebunuri

succesorale, iar paratul sa posede bunuri succesorale, fiepro herede (cu buna-credinta, crezand ca el este

mostenitor civil), fiepro possesore (paratul este de rea-credinta,stiind ca nu este mostenitor, dar justficand

mostenirea asupra bunurilor (possideo quia possideo).Putea fi intentata si impotriva posesorilor fictivi: qui

dolo desiit possidere si qui liti se obtulit.

In baza intentarii lui hereditatis petitio se produceau unele efecte ce erau reglementate prin

senatusconsultul Juventian.Potrivit acestuia,

paratul de buna-credinta era tinut sa raspunda pentru

bunurile

succesorale care lipseau din mostenire numai daca el realiza o imbogatire de pe urma acestor bunuri,pe cand

paratul de rea-credinta era tinut sa raspunda pentru tot ceea ce lipsea, indiferent de cauza ce condusese la

micsorarea activului succesoral.

2. Sanciunea motenirii conform dreptului pretorian

Mostenirea pretoriana se sanctiona prin interdictului quorum bonorum

(cu privire la toate

bunurilesuccesorale). Cel ce pretindea ca este mostenitor pretorian se prezenta la pretor si trebuia sa faca o

declaratie fata de care pretorul ii acordabonorum possessio,dar numai in mod formal,caci de faptpretorul ii conferea

doar calitatea de mostenitor pretorian pentru ca eliberarea propriu-zisa a interdictului si punerea efectiva in

posesiune a pretentului avea loc numai daca acesta intrunea in realitate conditiile pentru a fi considerat

mostenitor pretorian.

VIII. Legatele

1. Definiie

Legatelesunt dispozitii formulate in termeni imperativi si solemni ce greveaza asupra heredeluitestamentar si prin

care testatorul dispune de anumite bunuri in principal individual determinate in favoarea unei persoane

numita legatar.


26/113

Drept Roman 26


2. Evoluie, categorii i sanciune

Legatele erau de 4 feluri: legatul per vindicationem, legatul per damnationem, legatul per praeceptionem,

legatul sinendi modo.

Sanciunea legatelor diferea in functie de tipul de legat:

1. La legatul per vindicationem sanctiunea consta intr-o actiune in revendicare, caci prin efectul

acestui legat, legatarul devenea proprietar al bunului legat chiar de la momentul deschiderii succesiunii.

2. In cazul legatelorper damnationem sisinendi modo, prin efectul carora legatarul deveneacreditor

fata de mostenitor, sanctiunea era o actiune personala, speciala,numita actio extestamento.

3. In cazul legatului per praeceptionem, sanctiunea era chiar o actiune de iesire din indiviziunea

familiala, numita actio familiae herciscunde. Legatarul in calitate de mostenitor avea dreptul de a cere

imparteala mostenirii.

3. Condiii de form i de fond

a) Condiii de form

Legatul figura in mod necesar in testament, iar sub aspectul conditiilor de forma, trebuia redactat in

termeni imperativi si solemni in cadrul unei clauze ce in textul testamentului figura imediat dupa instituirea

de mostenitor.

Din punctul de vedere al formei, legatele erau de 4 feluri:

1.Legatul per vindicationem

2.Legatul per damnationem

3.Legatul per praeceptionem

4.Legatul sinendi modo

Primele 2 au aparut in epoca veche, iar ultimele 2 in epoca clasica.

1. Legatulper vindicationem


27/113

Drept Roman 27


Testatorul transmite direct catre legatar un bun individual determinat Dau si leg lui Tititus pe sclavul Stihus.

In acest caz legatarul devine direct proprietar al bunului legat cu incepere si momentul decesului testatorului, calitate

in care legatarul avea la indemana mijlocul juridic al actiunii in revendicare. Rezulta asadar ca nu se nasteau raporturi

juridice intre legatar si mostenitorul testatorului in cadrul legatului.

2. Legatulper damnationem

Testatorul obliga pe un herede de-al sa sa transmita un anumit bun legatarului Heredele meu safie obligat sa -i

dea lui Titius pe scavul Stihus, caz in care se nastea un raport juridic obligational intre legatar si mostenitor, raport in

virtutea caruia legatarul (creditor) are o datorie personala impotriva mostenitorului. In epoca clasica a fost dat insa

senatusconsultul neronian care a prevazutca un legat per vindicationem care era nul pentru nerespectarea condiilor de

forma putea fi valabil ca legat per damnationem. Cu pornire de la aceasta prevedere, jurisprudenta romana a extins

aceste dispozitii si a aratat ca daca legatul per vindicationem nul poate fi socotit ca legat per damanationem, cu atatmai mult un legat per vindicationem va fi valabil si ca legat per damnationem. Din acest moment, in baza acestei

interpretari, legatarulper vindicationem a dobandit un drept de optiune, in sensul ca daca el dorea sa primeasca insusi

bunul legat se considera legatarper vindicationem, iar daca se multumea numai cu contravaloarea acelui bun, se

socotea legatarper damnationem.

3. Legatulpraeceptionem

Era utilizat in vederea favorizarii unuia dintre mostenitori. In acest caz testatorul gratifica pe unii din

mostenitori, acordandu-i suplimentar si un legat, rezultand ca cel in cauza avea o dubla calitate, atat de

mostenitor,cat si de legatar. In calitate de legatar avea dreptul de a lua mai inainte bunul legat,adica avea

dreptul de intra in posesia bunului inainte de a incepe imparteala succesorala intre succesori (de unde si

denumirea,prin luare mai inainte)

4.Legatulsinendi modo

Acest legat era conceput ca o permisiune acordata legatarului de a intra in stapanirea bunului legat,

reprezentand totodata o obligatie de non facere in sarcina mostenitorului care avea obligatia de a nu

intreprinde nimic de natura a-l impiedica pe legatar sa intre in stapanirea bunului legat :Heredele meu sa fie

obligat sa-i permita lui Titius sa ia cu el pe sclavul Stihus.

b) Condiii de fond

1. Legatarul sa aiba testamenti factio pasiva


28/113

Drept Roman 28


2. Executarea legatului apasa asupra mostenitorilor, cu exceptia legatelorper praeceptionem, in

care mostenitorul era si legatar, in toate celelelalte cazuri mostenitorii find tinuti sa trans mita anumite bunuri

in favoarea unor legatari care nu erau mostenitori. In conditiile in care Legea celor XII Table asigura o

libertate nelimitata testatorilor de a dispune prin legat, nu rareau fost ocaziile cand mostenitorii erau grevati

cu legate mari in favoarea unor straini, situatie in care mostenitorii se vedeau expusi riscului de a transmite

cu titlu de legat majoritatea activelor succesorale, fiind in plus tinuti sa plateasca datoriile succesorale. Acest

lucru a avut ca rezultat imediat o crestere a cazurilor de repudiere a succesiunilor incarcate de legate mari,

aspect care rasfrangea negativ asupra creditorilor succesorului, care isi vedeau pericilitata posibilitatea de a-

si valorifica creantele. Pentru acest motiv, statul roman a intervenit, dand o serie de legi menite a ingradi

testatorului libertatea de a dispune prin legat.

1. Legea Furia Testamentaria - care prevedea ca un legat nu poate avea ca obiect un bun cu ovaloare

mai mare de 1000 de asi

2. Legea Voconia - care prevedea faptul ca legatarul nu putea primi mai mult decat partea

carerevenea mostenitorilor. Romanii insa au eludat dispozitiile acestor doua legi, fie lasand foarte multe

legate mai mici de1000 asi, fie in valoare mai mica decat cea care revenea mostenitorilor. In cele din urma s-

a dat o noua lege.

3. Legea Falcidia (in anul 40 i.e.n)-prin care s-a instituit un soi de rezerva succesorala, Quarte Falcidiana.

Legea prevedea ca mostenitorul trebuia in mod obligatoriu sa primeasca din mostenire, in ca z contrar

urmand ca legatele excedentare sa fie deduse proportional.

3. Regula catonian (data de Cato cenzorul) prin care se prevedea ca un legat nul in

momentulredactarii testamentului,va ramane nul pentru totdeauna. Regula avea in vedere cazul in care la

momentul redactarii testamentului, testatorul lasa un legat nevalabil, ulterior intervenind situatii care faceau

posibila executarea lui. Chiar si asa legatele nu deveneau valabile, ramanand in continuare nule. De exemplu

testatorul lasa prin legat ce nu se afla la acea data in patrimoniul sau, legatul fiind nul din lipsa de obiect.

Chiar daca ulterior bunul cu pricina intra in patrimoniul sau, legatul era in continuare nul.

IX. Fideicomisele.

1. Definiie


29/113

Drept Roman 29


Sunt dispozitii de ultima dorinta prin care o persoana numita disponent roaga o alta persoana numita

fiduciar sa transmita fie un anumit bun, fie o parte dintr-un patrimoniu, fie chiar unpatrimoniu integral, unei

alte persoane numita fideicomisar.

2. Evoluie i categorii

Fideicomisul putea figura fie in testament, fie in afara lui. Cand era in cadrul testamentului,

disponentul era chiar testatorul, iar fiduciarul era fie mostenitorul, fie legatarul. Romanii figurau in mod

frecvent la fideicomisul aflat in afara testamentului,care avea avantajul nuaveau nicio conditie nici de fond,

nici de forma. Asadar fideicomisele puteau fi formulate in orice forma si procurau avantajul ca o persoana

care nu avea testamenti factio pasiva putea totusidobandi pe acesta cale unele bunuri dintr-o mostenire

Au existat dou forme ale fideicomiselor, respectiv fideicomisul de familie i cel de ereditate .

Fideicomisul de familie : O varietate a fideicomisului la romani era acest fideicomis de familie. In

baza acestuia, o persoana, de regula un descendent primea in calitate de fiduciar unele bunuri dela un

ascendent cu conditia de a le pastra, pentru a le transmite mai departe propriilor sai descendenti.

Descendentii fiduciarului urmau a deveni apoi la randul lor fiduciari, iar aceastapractica asigura timp

indelungat pastararea unor bunuri succesorale mai valoroase in cadrulaceleiasi familii.

Principiul care a stat la baza a fost generalizat si extins pe cale de interpretare in feudalism, unde

aparuse ca o aplicatie a acestuia, privilegiul primului-nascut prin care, daca primul-nascutera prodig (

risipitor) exista riscul pierdierii bunurilor a caror protejare se urmarea, astfel ca fideicomisul de familie nu a

disparut nicicand din practica juridica, fiind cunoscut sub forma substitutiunii feideicomisare.

Fideicomisul de ereditate : Figura in mod necesar intr-un testament astfel ca fiduciarul era chiar

mostenitorul care transmitea fideicomisarului o parte din mostenire, chiar intreaga mostenire, fiind tinut

totodata sa plateasca si datoriile succesiunii. Intrucat aceasta practica era inechitabilafata de mostenitor care

era pagubit,caci platea toate datoriile desi nu urma sa primeasca decat o parte sau chiar nimic,s-au dat 2

senatusconsulte: Trebellian si Pagasianprin care s-au reglementat raporturile dintre fiduciar si fideicomisar

astfel incat fiduciarul sa nu fie pagubit.

3. Sanciune


30/113

Drept Roman 30


Mult timp insa, fideicomisul nu a fost sanctionat pe plan juridic,ci pe plan religios, caci fiduciarul

trebuia sa jure pe zei ca va indeplini dorinta disponentului. Ulterior sanctiunea a trecut pe plan moral, caci

fiduciarul care nu respecta rugamintea disponentului era supus riscului infamiei. Abia in vremea imparatului

August,fideicomisul a fost sanctinat juridic,devenind un act.

NU UITA!

In epoca postclasica Iustinian a realizat o reforma de fond si a inlocuit complet agnatiunea cu

cognatiunea,devenita fundament al vocatiei succesorale creand astfel 4 noi categorii de mostenitori legali:

1.Descendentii;

2.Ascendentii,fratii si surorile buni (cu ambii parinti comuni) si copiii lor;

3. Fratii si surorile consangvini (tata comun) si uterini (mama comuna) si parintii lor;

4.Colaterali mai indepartati.

Testament i factiodesemna capacitatea unei persoane de a-i face testamentul sau de a fi martor la

ntocmirea unui testament, precum i capacitatea de a veni la succesiune n calitate de succesor sau legatar.

Deci pentru a face un testament se cerea o capacitate special, numit testamenti factio . Ea era cerut i

pentru a fi numit herede. Testamenti factio reprezint capacitatea de a lua parte sub orice form la un

testament, de a avea legat, de a fi nsrcinat cu o tutel i chiar de a fi martor la facerea testamentului. n

acest caz distingem: testamenti factio activa i testamenti factio passiva. Testamenti actio activa era

rezervat numai cetenilor romani, iartestamenti actio passiva constituia posibilitatea cuiva de a fi instituit

ntr-un testament, pentru care se cerea o capacitate special.


31/113

Drept Roman 31


Pentru protecia bunurilor personale ale heredelui, n contra obligaiunii de a plti ultra vires

hereditas au fost acordate trei msuri: 1) separatio bonorum dat prin edict heredelui necesar, adic

sclavului; 2)jus abstinendi acord de pretor lui heres suusi 3) beneficiul de inverntar, care a fost acordat de

Justinian oricrui motenitor.

Legatelesunt dispozitii formulate in termeni imperativi si solemni ce greveaza asupra heredeluitestamentar si prin

care testatorul dispune de anumite bunuri in principal individual determinate in favoarea unei persoane

numita legatar. Legatele erau de 4 feluri: legatul per vindicationem, legatul per damnationem, legatul per

praeceptionem, legatul sinendi modo.

INTREBRI DE CONTROL

1. Face parte din categoriasui heredes :

a) soia cstorit fr manus;

b) fiul emancipat;

c) adrogatul.

2. Fac parte din categoria motenitorilor pretorieni:

a) adgnatus proximus;

b) bonorum possessio unde liberi;

c)gentiles.

3. Testamentul calatis comitiis era accesibil:

a) numai patricienilor;

b) numai plebeilor;

c) att patricienilor, ct i plebeilor.

4. Rudele civile din a doua sau a treia categorie de agnati fceau parte din categoria: (p.157)

a) heredes extranei;


32/113

Drept Roman 32


b) heredes sui et necesarii;

c) heredes necesarii.

5. Prin aceast form de legat, testatorul transmite direct legatarului proprietatea asupra unui bundeterminat:

a) legatulper vindicationem;

b) legatulper damnationem;

c) legatulper praeceptionem.

6. Fideicomisul a fost sancionat juridicete n epoca:

a) mpratului Augustus;

b) mpratului Hadrian;

c) mpratului Marc Aureliu.

PROPUNERI DE REFERATE

Motenirea ab intestat

Acceptarea succesiunii n dreptul roman

Legatele i fideicomisele privire comparativ


1. E.Molcu, Drept privat roman, ed. Universul Juridic, Bucureti, 2011;

2. t.Coco, Drept roman, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2006;

3. M.V.Jakot, Drept roman, Ed. Chemarea Iai, 1993, vol.I + II.


33/113

Drept Roman 33


Unitatea de nvare 2

OBLIGAIILE

Timp de studiu i ndividual estimat: 12h

Dup parcurgerea acestei uniti de nvare, studentul:

- Va fifamiliarizat cu noiunea de obligaie

- Va tis identifice elementele obligaiei i elementele contractului

- Va cunoate efectul normal i cel accidental al obligaiilor

- Vafi n msur s diferenieze stingerea obligaiilor de transferul obligaiilor

Cuprinsul unitii de studiu

I. Caracterizare general a obligaiilor1.Origine

2.Definiie3.Elemente

4.Tipuri de obligaii5.Tipuri speciale de obligaii

Modalitile obligaiilora) Obligaii cu termen i sub condiie

b) Obligaii divizibile i obligaii indivizibile c) Obligaii solidare

II. Efectele obligaiilor


34/113

Drept Roman 34


1.Efectul normal

2.Efectul accidental

3.Sanciunea neexecutrii obligaiilorIII. Transferul obligaiilor1. Cesiunea de crean 2. Cesiunea de datorie

IV. Stingerea obligaiilor1.Moduri de stingere voluntare

2.Moduri de stingere nevoluntareV. Garaniile n dreptul roman1.Garanii personale

a) Garanii personale formaleb) Garanii personale neformale

2.Garanii realea) Fiducia

b)

Gajulc) Ipoteca

d) Intercesiunea

NU UITA!

INTREBRI DE CONTROLPROPUNERI DE REFERATE


I. Caracterizare general a obligaiilor

1. Origine

Noiunea de obligaie s-a cristalizat n urma unei ndelungate evoluii n procesul de tranziie de

la societatea gentilic la cea politic.

Cercetarea originii evoluiei obligaiei prezint un mare interes datorit urmelor pe care etapele

succesive de dezvoltare a acesteia le-au lsat asupra unor instituii de mai trziu, precum i asupraterminologiei juridice romane.

Conceptul de obligaie a ajuns, treptat, ntr-un stadiu de elabo- rare perfect, care presupune un

raport juridic caracterizat printr-un nalt grad de abstractizare. La origine ns obligaia a fost o simpl

legtur material, fizic, legtur care s-a spiritualizat, s-a juridicizat, ntr-un ndelungat i

complex proces de evoluie, a crei reconstituire a dat natere la controverse.


35/113

Drept Roman 35


Evoluie. Aprnd o dat cu primul tip de contract sponsio religiosa, fcut sub form de

jurmnt, ce avea loc cu ocazia unui delict, i terminnd prin contractul cu ajutorul cruia garantul se

obliga s plteasc pgubaului, ideea de legtur apare n cadrul obligaiei i trece de la legtura

religioas la una juridic, ce a fost mai nti precedat de una material.

Etapele evoluiei obligaiei, aa cum au fost ele analizate de cercettori ai dreptului roman, sunt

urmtoarele:

1. n societatea gentilic, dac o persoan era victima unui delict, toi membrii colectivitii i

luau aprarea, rzbunndu-se la rndul lor.

2. Mai trziu, dreptul de rzbunare a victimei a fost nlocuit cu un alt sistem, mai evoluat, potrivit

cruia delincventul i pgubaul ajung la nelegere. Despgubirea ia locul rzbunrii.

3. Cu trecerea timpului, apare eliberarea din lanuri a delincventului, n schimbul unui gaj

viu.

4. ntr-o etap nou, ntre garant i pguba intervine o nelegere n care trebuie s vedem cea

dinti obligaie contractual.

5. n alt etap, s-a admis ca delincventul s devin garant pentru promisiunea sa.

6. ntr-o ultim etap, s-a considerat a fi de prisos ca delincventul s apar ca propriul

su garant.

Delincventul se oblig direct, astfel c cele dou elemente ale obligaiei se contopesc. Din momentul

n care delincventul se oblig direct, procesul de formare a obligaiei s-a ncheiat.

2. Definiie

n timpul lui Justinian, obligaia era considerat o legtur de drept care ne impune necesitatea de a

plti ceva conform dreptului cetii noastre. n viziunea lui Gaius obligaiile se nasc din raportul personale,

raporturi care au drept obiect anumite prestaiuni. n caz de conflict de interese ntre respectivele pri ale

raporturilor obligaionale ele au la dispoziie aa- numitele aciuni personale, aciuni care au un obiect juridic

bine definit: a da, a face sau a nu face ceva.


36/113

Drept Roman 36


Aciunea personal este aceea prin care acionm mpotriva cuiva care ne este obligat, adic prin care

nelegem s i se impune s dea, s fac sau s nu fac ceva.

Pentru romani obligaiile fac parte integrant din jus rerum. Ele sunt doar nite varieti ale

drepturilor cu privire la bunurile ce se pot nstrina, pentru c rostul unei obligaii este tocmai acela de a

produce o modificare n structura patrimoniului unei persoane.

Jurisconsultul epocii clasice Iulius Paulus d o definiie ce a rmas celebr. El arat c substana

obligaiei nu const n ceea ce ne d proprietarul unui lucru corporal sau n ceea ce ne face titularul unei

servitui, ci n ceea ce constrnge un ter s dea, s fac sau s nu fac ceva.

Obligaia este, aadar, o legtur juridic ntre persoane determinate sau determinabile, n virtutea

creia una dintre ele, n calitate de subiect pasiv sau datornic trebuie s execute n favoarea alteia numit

subiect activ sau creditor, o prestaiune oarecare determinat sau determinabil, constnd n dare, facere sau

non facere.

3. Elemente

Analiznd definiiile obligaiei oferite de Justinian, Gaius sau Iulius Paulus, descoperim urmtoarele

elemente ale obligaiei:

A. Juris vinculum. Legtura juridic sugereaz existena unui raport juridic de putere ntre creditor i

debitor. Este o legtur de jure i nu una de facto.

Chiar din epoca strveche, debitorul intra n puterea creditorului prin acordul public al magistratului.

B. Jus in personam. Obligaia d natere la drepturi, care depind n exercitarea lor de voina creditorului.

Desigur i debitorul i manifest dorina, fie executndu-i obligaia, fie refuznd s o execute i, prin

urmare, rmnnd la dispoziia creditorului, care putea, raportndu-ne la diferite epoci s- l ucid, s-l

aserveasc,s- l vnd peste Tibru sau s obin condamnarea sa pecuniar. Fiind strns legat de persoana

creditorului i de cea a debitorului, obligaia nu poate genera dect drepturi personale, de crean, chiar dac

obiectul juridic al acestor drepturi const nprerogative reale.

C. Voluntas- este autonomia de voin, interpretat n sens pur formal juridic.

D. Consensus consimmntul. Prin efectul acordului de voine, ntre prile raportului juridic

obligaional se nate o veritabil lege care se impune respectivelor pri de la sine i care pentru eventualul

judector al cauzei are valoare de reper juridic fundamental.


37/113

Drept Roman 37


E. Dies sau tempus. Elementul timp este esenial ntr-un raport juridic obligaional, ntruct nu exist

obligaii care s depeasc limita existenei sale viagere. Pe de alt parte, n mod natural, orice debitor

urmrete a se elibera de legtura sa juridic i a vedea astfel stins obligaia.

F. Praetio aestimabilis. Evaluarea pecuniar este un alt element al obligaiei, ntruct nu exist obligaiicare s nu poat fi cuantificate n bani.

Obiectul juridic al obligaiei const n dare, facere i non facere.

Dare, nseamn transferul proprietii sau constituirea unui drept real asupra unui bun. Orict de

paradoxal ar prea, obligaia de dare era destul de rar, ntruct mancipaiunea sau cesiunea nu aveau sensul

unui transfer propriu-zis de proprietate, ci mai degrab, constituiau ocazia abandonrii unei puteri asupra

lucrului i a unei concomitente luri n stpnire a aceluiai bun de ctre dobndito r.

Facere, nseamn a realiza o activitate oarecare, n profitul unei pri, a raportului obligaional i n

virtutea imperativului de executare a obligaiei. Nu orice activitate nseamn facere, ci ea trebuie s

corespund aciunii comune n caz de delict, sau precizrii prilor n caz de contract.

Non facere nseamn simpla abinere a debitorului de la a face ceva ce ar putea fie s - i produc un

prejudiciu creditorului su, fie de la a nclca o clauz impus de creditorul su, n scopul de a nu presta

ceva n folosul unui ter.

Praestare este termenul generic folosit de ctre romani pentru a denumi toate cele tei feluri deobligaii. Practic, prin el poate fi acoperit ntreaga gam a aciunilor umane.

Pe lng aceste elemente ale obligaiilor avem s ubiectele obligaiei i sanciunea.

A. Subiectul pasiv, reus debendi sau debitorul este cel care trebuie s efectueze prestaia n favoarea

altei persoane, n virtutea unei legturi juridice de natur a- l constrnge.

B. Subiectul activ, reus credendi sau creditorul este partea n proces care n virtutea unei legturi

juridice poate s cear a ltei persoane s execute ceva. Desigur, a tt caracterul pasiv, ct i cel activsunt privite doar sub raport procesual.

Sanciunile judiciare constau n dreptul subiectiv recunoscut fiecrui creditor de a aciona n justiie,

n vederea executrii prestaiei promise i, eventual, dup obinerea sentinei judectoreti, dreptul de a cere

concursul forei publice pentru punerea n executare silit a sentinei.

4. Tipuri de obligaii


38/113

Drept Roman 38


Clasificarea dup izvoare. Prin noiunea de izvor al obligaiei se nelege un act juridic sau un fapt

care d natere unei obligaii. Astfel apare clasificarea bipartit, format din contracte i delicte, considerat,

chiar de Justinian, cea mai important. Cu toate acestea, ea s-a dovedit necorespunztoare, astfel nct a

aprut o nou clasificare.

Clasificarea tripartit era cea n care apar contractele, delictele i diferite tipuri de izvoare ale

obligaiei variae causarum figurae, ca rudenia, vecintatea sau deteniunea.

Clasificarea quadripartit apare n legislaia lui Justinian, prezentnd un caracter sistematic

mai pronunat, n sensul c ofer elemente mai sigure, dei nu n toate cazurile, pentru ncadrarea

actelor sau faptelor juridice n anumite categorii de izvoare. Pe de alt parte, aceast clasificare nu conine

unele izvoare. n aceast clasificare apar obligaiile contractuale, delictuale, quasicontractuale iquasidelictuale.

Obligatiile contractuale se numesc astfel deoarece izvorasc din contracte.Contractele se clasifica in

baza a trei criterii: dupa sanctiune, dupa efecte si dupa modul de formare.

Dupa sanctiune, contractele se impart in: de drept strict,contracte sanctionate prin actiuni de drept

strict; i de buna credinta, contracte sanctionate prin actiuni de buna credinta.

Dup efecte, contractele sunt: unilaterale, contracte ce creeaza obligatii in sarcina unei singure

personae; ibilaterale sau sinalgamatice,contracte ce dau nastere unor obligatii in sarcina ambelor parti.

Dupa modul de formare, contractele sunt:

- solemne,contracte ce sunt guvernate de principiile interpretarii literale, al unilateralitatii, al

oralitatii. Pentru nasterea acestor contracte este nevoie de utilizarea unor forme. Romanii au cunoscut

urmatoarele contracte solemne: iusiurandum liberti, sponsio religiosa, stipultio, dotis dicto, nexum,litteris.

- nesolemne,contracte ce nu necesita o forma speciala si care se subdivide in trei categorii: contracte

reale, pentru formarea acestor contracte este nevoie de consimtamantul partilor insotit de remiterea

materiala a lucrurilor. Aceste contracte sunt: mutuum, fiducia, gajul, comodatul, depozitul; contracte

consensuale, pentru formarea acestora este nevoie de simplul acord de vointa al partilor.Aceste contracte

sunt: emptio-venditio, societas, locatio, mandatum; contracte nenumite, se formeaza printr-o conventie

insotita de executarea obligatiei de catre una dintre parti.Aceste contracte sunt: do ut des, do ut facias, facio

ut des, facio ut facias.

Obligatiile delictuale.Aceste obligatii izvorasc din delicte. Romanii intelegeau prin delict o fapta

ilicita, cauzatoare de prejudicii, care dadea nastere la obligatia delicventului de a repara prejudicial cauzat.

Ei au clasificat delictele in delicte private si delicte publice. Au existat urmatoarele delicte private: delicte

private vechi si de licte private noi. Delictele private vechi sunt: furtum, injuria, damnum injuria datum.

Delictele private noi au fost urmatoarela: metus, dolus, rapina, fraus creditorum.


39/113

Drept Roman 39


Obligatiile qusicontractuale.Aceste obligatii izvorasc din quasicontracte.Quasicontractul este un fapt

licit ce genereaza efecte juridice similar cu ale contractului. In Institutele lui Justinian se mentioneaza ca

quasicontractele apar pe langa plata lucrului nedatorat. Acestea sunt urmatoarele: plata lucrului nedatorat,

negotiorum gestio, gestiunea tutorelui pentru pupil, indiviziunea, acceptarea succesiunii.

Obligatiile quasidelictuale, izvorasc din quasidelicte, care sunt fapte ilicite pe care totusi romanii le-

au incadrat datoritamentalitatii lor conservatoire in categoria delictelor. Quasidelictele sunt: judex qui litem

suam facit (judecatorul care din neglijenta sau cu intentie aduce paguba uneia din parti), effussis et dejectis

(paguba cauzata unei persoane sau lucru prin varsarea sau aruncarea unor obiecte in strada dintr-un

apartament),positis et suspensis(atarnarea unor obiecte in afara apartamentelor), faptele persoanelor aflate in

slujba cauponum, nautarum et stabulariorum (cand persoanele aflate in slujba capitanilor de corabii, a

hangiilor si a proprietarilor de grajduri comiteau un furt sau pagubeau sub alta forma calatorii, acestia din

urma aveau o actio in factum pentru a obtine o suma de bani ca despagubire.

Clasificarea obligaiilor dup sanciune. Din acest punct de vedere, obligaiile se clasific nobligaii civile i obligaii naturale.

Clasificarea din punct de vedere al numrului de persoane care particip la raportul juridic. Din

acest punct de vedere, obligaiile se mpart n obligaii simple i obligaii complexe.

Obligatiile simple constituie obligatii cu un singur debitor si un singur creditor.

Obligatiile complexe sunt obligatii cu pluralitate de subiecte.Avem mai multe situatii:

1. Obligatii in care debitorii si creditorii se gasesc pe picior de egalitate. Aici exista obligatii

conjuncte si obligatii coreale sau solidare. Obligatii conjuncte, functioneaza principiul divizibilitatii

creantelor si datoriilor. Creditorii vor pretinde partea lor de creanta, iar debitorii vor putea fi tinuti fiecare in

parte pentru partea lor de datorie. Obligatii coreale, oricare dintre creditori poate pretinde intreaga creanta si

oricare dintre debitori poate fi tinut pentru intreaga datorie.

2. Obligatii in care debitorii si creditorii nu se gasesc pe picior de egalitate, alaturi de creditorul

principal, putand aparea creditori accesorii sau garanti alaturi de debitorul principal. Aici exista adstipulatio

(actul prin care un creditor accesor se alatura creditorului principal) si adpromissio (actul in baza caruia un

debitor accesor se alatura debitorului principal).

5. Tipuri speciale de obligaii

Modalitile obligaiilor

a) Obligaii cu termen i sub condiie

Modalitatile sunt modificari pe care le sufera obligatiile in existenta,executarea sau obiectul

lor,datorita vointei partilor.


40/113

Drept Roman 40


Principalele modalitati sunt: termenul, conditia accesio si modus.

Termenul (dies) constituie un eveniment viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau

extinctibilitatea unei obligatii.

El este de mai multe feluri:

- termen fix-certus quando.Este atunci cand se stabileste o data determinata cum ar fi de exemplu ad

Calendas apriles-la calendele lui aprilie ale anului in curs. Contrariul sau este termenul variabil-incertus

quando, adica un eveniment viitor care se va realiza cu siguranta, dar nu se stie prcis data cand se varealiza, cum ar fi moartea unei personae;

- termenul expres, adica indicat in mod prcis sau tacit;

- termenul suspensiv-dies ad quo, termenul care suspenda exigibilitatea creantei.Obligatia ia nastere la

incgeierea contractului-dies cedit, dar plata se poate cere numai dupa indeplinirea termenului;

- termenul extinctiv-dies ad quam este termenul la indeplinirea caruia obligatia devine extinctiva, se stinge.

Pana la indeplinirea termenului, obligatia a produs toate efectele obisnuite ale unei obligatii pure si

simple.

Conditia-conditio este un eveniment viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea unei

obligatiuni.

Ea trebuia sa indeplineasca anumite trasaturi caracteristice:

- sa fie posibila si licita;

- sa fie un eveniment viitor;

- sa fie un eveniment nesigur.

Conditiile sunt de mai multe feluri:

- pozitive sau negative, produc efecte dupa cum se intampla sau nu evenimentul;

- cauzale, potestative sau mixte.Cele cauzale depind de hazard, iar cele potestative depind de vointa uneia

dintre parti, cele mixte depind de vointa partilor si de o cauza exterioara

- conditia suspensiva-este un eveniment viitor si nesigur, de care depinde nasterea unei obligatiuni. Pana la

indeplinire se suspenda obligatiunea partilor.

b) Obligaii divizibile i obligaii indivizibile

O obligatie este divizibila sau indivizibila dupa cum obiectul ei este sau nu susceptibil de o

prestatiune partiala. Proprietatea, uzufructul, habitatia sunt drepturi reale sau divizibile, servitutiile prediale,

dreptul de uz sunt drepturi reale indivizibile.


41/113

Drept Roman 41


Obligatia este divizibila atunci cand obiectul prestatiei este susceptibil de a fi fractionat in prestatiuni

partiale, omogene, care corespund cu prestatia totala. Pot exista o multitudine de debitori sau de creditori in

momentul formarii contractului sau posterior cand debitorul sau creditorul a murit, lasand mai multi

mostenitori.

Obligatia este indivizibila atunci cand obiectul prestatiei nu este susceptibil de a fi fractionat in

prestatiuni partiale omogene si care sa corespunda cu prestatia totala.

Obligatia de a face este, in general, indivizibila, obligatia de a constitui o servitude prediala la fel,

deoarece in aceste cazuri, executia nu ar putea avea loc in mod util decat pentru intreg.

Indivizibilitatea are urmatoarele efecte:

- fiecare creditor poate cere de la debitor prestatia totala, garantandu-i ca nu va fi urmarit de ceilalti

creditori. Daca debitorul va fi condamnat pentru neexecutare, fiecare creditor va obtine o condamnare

pecuniara numai pentru partea sa.

- in cazul mai multor debitori,creditorul va putea cere de la unul din ei plata ,ramanandu-I debitorului care aplatit o actiune in regres contra celorlalti debitori.

c) Obligaii solidareO obligatie are, in mod normal, doi subiecti:un subiect activ(creditorul)si un subiect pasiv(debitorul).

Obligatia solidara este cea in care o aceeasi prestatie este datorata in intregime de mai multi debitori

sau la mai multi creditori, dar nu trebuie efectuata decat o singura data.Solidaritatea rezulta, in special, din

vointa partilor exprimata intr-o conventie sau intr-un testament. Solidaritatea este de doua feluri: solidaritate

active si solidaritate pasiva.

II. Efectele obligaiilor

Obligaiile, n sensul de drepturi personale sau de crean, produc dou efecte, respectiv un efect

normal, pe de o parte, sau un efect accidental, pe de alta, dac mai nti nu se produce efectul normal.

1. Efectul normal

Efectul normal const n actul debitorului de a executa obligaia asumat prin contract, pentru ca

creditorul s-i poat valorifica drepturile de crean.


42/113

Drept Roman 42


Principiul relati viti i efectelor contractelor

Se aplic n situaia cnd un pater familias a luat parte la un contract. Principiul relativitii

efectelor contractului este exprimat prin urmtorul adagiu: res inter alios acta aliis neque nocere, neque

prodesse potestcontractul ncheiat ntre unii nu vatm i nici nu profit altora.

Prin pri contractante, romanii nelegeau:

persoanele care au ncheiat contractul;

motenitorii acestor persoane;

creditorii lor chirografari.

Din acestprincipiu general al relativitii efectelor contractului decurg alte trei principii speciale:

principiul nulitii stipulaiunii pentru altul;

principiul nulitii promisiunii pentru altul;

principiul nereprezentrii n contracte. Treptat, acest ultim princip iu special a fost nlturat par ial.

Principiul nuli tii stipulaiuni i pentru altul

Principiul nulitii stipulaiunii pentru altul are la baz adagiul:nemo alteris stipulari potestnimeni

nu poate stipula pentru altul.

Stipulaiunea este un contract verbal ncheiat prin ntrebare i rspuns.Stipulaiunea obinuit

urmeaz s-i produc efectele ntre prile care au ncheiat-o. Spre exemplu, Primus l ntreab pe Secundus

Promii s-mi dai 1000 de seteri?. Secundus rspunde: Promit. Acest contract produce efecte ntre pri.

Dar stipulaiunea pentru altul urmeaz s produc efecte pentru o ter persoan cenu a participat la ncheierea

contractului. Spre exemplu, Primus l ntreab pe Secundus: Promii s i dai 1000 de sester i lui Tertius?. Secundus

rspunde Promit. O asemenea promisiune este nul i fa dePrimus, i fa deTertius, deoarece, dacSecundus

nu- i pltete luiTertius, exist dou posibiliti:

Secunduss fie chemat n justiie de ctrePrimus. n acest caz,Secundusse apr cu succes, artnd

cPrimus nu are un interes n contract, iar cel care nu are un interes n contract nu poate intenta aciune n

justiie.

DacSecundusva fi chemat njustiie de ctreTertius, se va apra cusucces, afirmnd c luiTertius

nu i-a promis nimic, de vreme ce el nu a participat la ncheierea contractului.


43/113

Drept Roman 43


Acest procedeu al stipulaiunii pentru altul prezint o utilitatea practic deosebit, deoarece prin

aceast stipulaiune, dou operaii juridice distincte pot fi nlocuite printr-una singur. Spre exemplu,

Secundus datoreaz 1000 de sesteri lui Primus, iar Primus i datoreaz 1000 de sesteri lui Tertius. n acest

caz, n loc sse fac dou pli, se face o singur plat, deoarece, dac Secunduspltete 1000de sesteri luiTertius, se stinge obligaia lui Secundus fa de Primus, precum iobligaia lui Primus fa de Tertius.

De aceea, romanii au avut interesul ca stipulaiunea pentru altul s fie executorie. Pentru ca stipulaiunea

pentru a ltul s devin executorie, romanii au recurs lastipulatio poenae (stipulaiunea unei penalit i). Aceasta se

ncheie dup ncheierea stipulaieipentru altul i urma s-i produc efectele ntre pri, cci n cazul acestei stipuliuni

Primus l ntreab peSecundus: Dac nu-i plteti 1000 de sesteri luiTertius, promii s-mi plteti mie 5000 de

sesteri?.Secundusrspunde Promit.

Aceast stipulaiune este valabil, pentru c se ncadreaz n cerinele relativit ii efectelor contractului, astfe l

nct dac Secundusnu executstipulaiunea nevalabil i s-i plteasc 1000 de sesteri lui Tertius, va trebui s o

execute pe cea valabil i s-i plteasc 5000 de sesteri luiPrimus. Prin urmare, fa de acest mecanism,Secundusare

tot interesul s executestipulaiunea nevalabil, pentru c altfel ar fi pltit mai mult.

n acest fel, stipuliunea pentru altul a devenit executorie.

Principiul nuli tii promisiuni i pentru altul

Principiul nulitii promisiunii pentru altul are la baz adagiul: nemo alienum factum promitere

potestnimeni nu poate promite fapta altuia. n acest caz,Primusi promite luiSecunduscTertiusi va da

1000 de sesteri. Aceastpromisiune nu este valabil. Astfel, dacSecundus l cheam n justiie pePrimus,

Primus se apra cu succes spunnd c el nu a promis fapta sa. Dac va fi chemat n justiie Tertius, i acesta

se va apra cu succes spunnd c el nu i-a promis nimic.

Atunci, pentru ca o asemenea promisiune sproduc efecte juridice, romanii au modificat forma.

Potrivit formei modificate, Primus i promitea lui Secundus c va proceda de aa manier, nct s l

determine pe Tertius s- i plteasc 1000de sesteri. Dac Tertius nu- i va plti lui Secundus 1000 de sesteri,

va fi chemat cu succes n justiie Primus, deoarece Primus a promis fapta sa, i anume c-l va determina pe

Tertius s- i plteasc 1000 de sesteri.

Pri ncipi ul nereprezentrii n contracte


44/113

Drept Roman 44


Pater familias, n calitate de persoan sui iuris, ia parte la contract printr- un altpater familias.

Vechii romani nu admiteau c un pater familias poate deveni creditor sau debitor n baza unui contract

ncheiat de o persoan strin, de un altpater familias.

Acel pater familias care d o mputernicire altui pater familias n vedereaexecutrii unui contract se

numete reprezentat. Cel care ncheie efectiv contractuldin mputernicirea altuia se numete reprezentant. n

funcie de efectele pe care le produce, reprezentarea n contract poate fi:

perfect;

imperfect.

n cazul reprezentrii perf

dr. roman - anul 1, sem 2

Documents