procesual civil note de curs id sem i

68
FISA DISCIPLINEI Denumirea disciplinei DREPT PROCESUAL CIVIL I Codul disciplinei D.D.4.7.59 Anul de studiu IV Semestrul* 7 Tipul de evaluare finală (E / V / C) E Categoria formativă a disciplinei DF-fundamentală, DG-generală, DS-de specialitate, DE-economică/managerială, DU-umanistă DF Regimul disciplinei {Ob- obligatorie, Op-opţională, F- facultativă} Ob Numărul de credite x Total ore din planul de învăţământ x Total ore studiu individual x Total ore pe semestru x Titularul disciplinei Lector univ. Claudiu Dinu * Daca disciplina are mai multe semestre de studiu, se completeaza câte o fişă pentru fiecare semestru Facultatea DREPT Catedra DREPT PRVAT Domeniul fundamental de ştiinţă, artă, cultură ŞTIINŢE JURIDICE Numărul total de ore (pe semestru) din planul de invatamant (Ex: 28 la C dacă disciplina are curs de 14_saptămâni x 2_h_curs pe saptămână) Domeniul pentru studii universitare de licenţă DREPT Total C** S L P Direcţia de studii - x x x ** C-curs, S-seminar, L-activităţi de laborator, P-proiect sau lucrări practice Obligatorii (condiţionate) - Discipline anterioare Recomandate -

Upload: pindic-crina

Post on 14-Dec-2014

27 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

FISA DISCIPLINEI

Denumirea disciplinei DREPT PROCESUAL CIVIL I Codul disciplinei D.D.4.7.59

Anul de studiu IV Semestrul* 7 Tipul de evaluare finală (E / V / C) E

Categoria formativă a disciplinei DF-fundamentală, DG-generală, DS-de specialitate, DE-economică/managerială, DU-umanistă

DF

Regimul disciplinei {Ob- obligatorie, Op-opţională, F- facultativă} Ob Numărul de credite x

Total ore din planul de învăţământ x Total ore studiu individual x Total ore pe semestru x

Titularul disciplinei Lector univ. Claudiu Dinu

* Daca disciplina are mai multe semestre de studiu, se completeaza câte o fişă pentru fiecare semestru

Facultatea DREPT

Catedra DREPT PRVAT

Domeniul fundamental de

ştiinţă, artă, cultură ŞTIINŢE JURIDICE

Numărul total de ore (pe semestru) din planul de invatamant

(Ex: 28 la C dacă disciplina are curs de 14_saptămâni x 2_h_curs pe saptămână)

Domeniul pentru studii universitare de licenţă DREPT

Total

C**

S

L

P

Direcţia de studii -

x x x

** C-curs, S-seminar, L-activităţi de laborator, P-proiect sau lucrări practice

Obligatorii

(condiţionate)

-

Discipline

anterioare Recomandate -

Page 2: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Estimaţi timpul total (ore pe semestru) al activităţilor de studiu individual pretinse studentului

(completaţi cu zero activităţile care nu sunt cerute)

1. Descifrarea şi studiul notiţelor de curs 4 8. Pregătire prezentări orale 4

2. Studiu dupa manual, suport de curs 10 9. Pregatire examinare finală 22

3. Studiul bibliografiei minimale indicate 6 10. Consultaţii 2

4. Documentare suplimentară în bibliotecă 4 11. Documentare pe teren 0

5. Activitate specifică de pregătire

SEMINAR şi/sau LABORATOR 10 12. Documentare pe INTERNET 2

6. Realizare teme, referate, eseuri, traduceri etc. 4 13. Alte activităţi … 0

7. Pregatire lucrări de control 4 14. Alte activităţi … 0

TOTAL ore studiu individual (pe semestru) = 72

Page 3: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

1. Competenţe instrumentale

Capacitatea de analiză şi sinteză

Capacitatea de organizare

Cunoştinţe generale de bază

Cunoştinţe de bază necesare unei profesii

Comunicare scrisă şi orală în limba română

Capacitatea de a decide independent, fără imixtiuni şi influenţe

Capacitatea de a soluţiona probleme

Capacitatea de a lua decizii

Capacitatea de a susţine public un discurs coerent, logic şi retoric

Voinţa de a asigura promovarea şi respectarea legalităţii

2. Competenţe interpersonale Capacitatea de evaluare şi autoevaluare

Capacitatea de a lucra în echipă

Abilităţi interpersonale

Abilitatea de a lucra într-o echipă interdisciplinară

Abilitatea de a colabora cu specialişti/experţi din alte domenii

Capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea

Capacitatea de a avea un comportament etic şi de respectarea a regulilor deontologiei profesionale

Competenţe generale

3. Competenţe sistemice Capacitatea de a transpune în practică cunoştinţe dobândite

Abilităţi de cercetare

Page 4: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Capacitatea de a învăţa

Capacitatea de adaptare la noi situaţii

Creativitate

Abilităţi de conducător

Capacitatea de a se adapta procesului de integrare europeană şi de armonizare a legislaţiei

Capacitatea de a interpreta legile

Abilitatea de a lucra independent

Capacitatea de a concepe proiecte şi de a le derula

Preocuparea pentru obţinerea calităţii

Voinţa de a reuşi

Cunoaşterea jurisprudenţei

Corelarea legislaţiei interne cu legislaţia şi jurisprudenţa din alte ţări, precum şi cu tratatele şi convenţiile internaţionale

1. Cunoaştere şi înţelegere înţelegerea corelaţiei dintre dreptul substanţial ( material) şi procesual

însuşirea regulilor de aplicare a normelor de procedură în timp, în spaţiu şi cu privire la persoane

însuşirea noţiunilor de bază din cadrul Teoriei generale a Dreptului procesual civil

2. Explicare şi interpretare înţelegerea şi însuşirea mecanismului acţiunii civile şi a procesului civil

explicarea poziţiei şi rolului fiecărui participant la procesul civil

interpretarea normelor de competenţă şi a textelor care reglementează sancţiunile pentru nerespectarea regulilor de procedură

Competenţe specifice disciplinei

3. Instrumental – aplicative analiza şi calificarea normelor de procedură

corelarea normelor generale cu normele speciale

corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a le aplica în practică

Page 5: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

4. Atitudinale înţelegerea importanţei Dreptului procesual civil pentru asigurarea respectării drepturilor

subiective civile

implementarea ideii de independenţă şi imparţialitate a justiţiei şi a necesităţii promovării şi respectării legalităţii în procesul civil

respectarea reciprocă a poziţiei şi drepturilor diferiţilor participanţi la procesul civil

promovarea regulilor de deontologie profesională a partenerilor la înfăptuirea actului de justiţie

manifestarea unei atitudini responsabile faţă de pregătirea continuă, cunoaşterea operativă şi aplicarea corespunzătoare a noilor legi sau a modificărilor legislative şi a jurisprudenţei

Tabla de materii

1. Acţiunea civilă (Noţiune şi natură juridică. Elemente. Condiţii de exercitare. Clasificare). 2. Participanţii la procesul civil (Instanţa judecătorească. Părţile. Procurorul.) 3. Competenţa (Noţiune. Clasificare. Competenţa generală. Competenţa materială. Competenţa teritorială. Întinderea competenţei. Incidente procedurale cu privire la competenţă). 4. Actele de procedură şi termenele procedurale. 5. Judecata în primă instanţă. Etapa scrisă. Cererea de chemare în judecată. Întâmpinarea. Cererea reconvenţională. Măsurile asigurătorii. Citarea şi comunicarea actelor de procedură.

Page 6: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Bibliografia

minimală

• V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. I şi II. • V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste grilă. • G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat • V.M. Ciobanu, T. Briciu, Claudiu Dinu, Drept procesual civil. Îndreptar pentru seminarii

si examene.

Lista materialelor didactice necesare

• Cursuri • Codul de procedură civilă, legile de organizarea justiţiei • Teste grilă • Culegere de speţe • Culegeri de jurisprudenţă

La stabilirea notei finale se iau în considerare

Ponderea în notare, exprimată in % {Total=100%}

- răspunsurile la examen / colocviu (evaluarea finală) 70%

Page 7: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- răspunsurile finale la lucrările practice de laborator

- testarea periodică prin lucrări de control 10%

- testarea continuă pe parcursul semestrului 10%

- activităţile gen teme / referate / eseuri / traduceri / proiecte etc 10%

- alte activităţi (precizaţi) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Descrieţi modalitatea practică de evaluare finală, EN. { de exemplu: lucrare scrisă ( descriptivă şi/sau test grilă şi/ sau probleme etc.), examinare orală cu bilete, colocviu individual ori în grup, proiect, etc.}.

Lucrare scrisă compusă din 3 părţi: 1) subiect teoretic, de regulă comparaţie sau corelaţie între instituţii ( 40%); 2) test grilă, cu 10 întrebări ce conţin 4 variante ( toate sau 3, 2 ori una corectă sau nici una corectă - 40%); 3) 5 întrebări punctuale, pe probleme de detaliu sau speţă (20%)

Cerinţe minime pentru nota 5

(sau cum se acordă nota 5)

Cerinţe pentru nota 10

(sau cum se acordă nota 10)

să dovedească însuşirea minimă a materiei

lucrarea să nu conţină erori grave

activitate minimă în timpul semestrului

răspuns corect la cele 3 subiecte

activitate susţinută în timpul semestrului

cunoaşterea în afara cursului a unor elemente din bibliografia indicată

Data completării: 01.10.2009 Semnătura titularului:

Lector univ. dr. Claudiu Constantin Dinu

Page 8: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

CUPRINS: I. ACTIUNEA CIVILA 1. Notiune 2. Conditiile de exercitare a actiunii civile 3. Clasificarea actiunilor civile II. PARTICIPANTII IN PROCESUL CIVIL 1. Instan�a 2. Incidente procedurale privind compunerea si constituirea instantei:

incompatibilitate, abtinerea, recuzarea 3. Partile 4. Participarea tertilor la judecata

-interventia voluntara: principala si accesorie - interventia fortata: chemarea in garantie, chemarea in judecata a altor persoane, aratarea titularului dreptului

5. Reprezentarea părtilor in procesul civil 6. Participarea procurorului in procesul civil III. Competenta instantelor judecatoresti

- Competenta generala - Comepetenta materiala - Competenta teritoriala: alternativa si exclusiva - Prorogarea de competenta: lagala, judecatoreasca, conventionala - Exceptia de necompetenta - Conflictele de competenta

IV. ACTELE DE PROCEDURA SI TERMENELE PROCEDURALE - Nulitatea actelor de procedura - Decaderea

V. JUDECATA IN PRIMA INSTANTA -cererea de chemare in judecata -intampinarea -cererea reconventionala

VI. MASURILE ASIGURATORII - Sechestrul asigurator - Poprirea asiguratorie - Sechestrul judiciar

Page 9: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

ACTIUNEA CIVILA Noţiune Acţiunea civilă este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se urmăreşte protecţia drepturilor subiective civile sau a situaţiilor juridice ocrotite de lege. ! Este necesar a nu se confunda cererea de chemare în judecată cu acţiunea civilă, întrucât cererea de chemare în judecată reprezintă doar una din formele de manifestare a acţiunii civile, cea prin care se pune în mişcare acţiunea civilă, însă, acţiunea civilă există anterior cererii, chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv civil nu sesizează instanţa. Conditiile de exercitare ale actiunii civile Pentru a fi parte in proces se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii, care sunt şi condiţii de exercitare ale acţiunii civile: 1.afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a carei realizare poate fi folosita calea justitiei. 2.existenta unui interes 3.calitatea procesuala 4.capacitatea procesuala

1. Afirmarea unui drept Acesată condiţie presupune existenţa unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat

sau a unui interes legitim care trebuie ocrotit.

Dreptul subiectiv civil afirmat, pentru a se bucura de protecţie juridică, trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

a. – să fie recunoscut şi ocrotit de lege; b. – să fie exercitat în limitele sale externe ( care pot fi de ordin material sau juridic) şi în limitele

sale interne (adică numai potrivit scopului economic şi social pentru care a fost stabilit sau creat de lege).

c. – să fie exercitat cu bună credinţă d. – să fie actual – adică să nu fie supus unui termen sau unei condiţii suspensive.

În legătură cu această ultimă condiţie, a actualităţii dreptului, se impun anumite precizări: - dreptul trebuie să fie actual doar în ipotezele în care se solicită instanţei realizarea dreptului, nu şi atunci când se cere a se constata existenţa dreptului în starea în care se găseşte.

Page 10: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- dacă la momentul declanşării acţiunii civile, dreptul subiectiv pretins de reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură; - dacă dreptul subiectiv civil a devenit actual la momentul în care instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, atunci cererea va trebui cercetată pe fond. ! Excepţii de la cerinţa actualităţii dreptului (art.110 C.proc.civ.): - cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen(alin.1); - se poate solicita, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţiuni periodice (alin.2) - preşedintele instanţei poate încuvinţa, în general, înainte de împlinirea termenului orice cereri pentru executarea la termen a unei obligaţii, dar numai când socoteşte că cererile sunt îndreptăţite pentru întâmpinarea unei pagube însemnate (alin.3).

2. Interesul Noţiune Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. Interesul poate fi: - material (când se urmăreşte obţinerea unui folos de ordin patrimonial, de ex.: revendicarea unui bun, plata unei datorii); - moral (când se urmăreşte un scop nepatrimonial, de ex: punerea sub interdicţie). Condiţiile interesului: - să fie legitim – să nu vină în contradicţie cu legea; - să fie personal şi direct– în folosul practic, să-l vizeze pe cel ce recurge la forma procedurală

şi nu pe altcineva; şi în cazul în care acţionează alte persoane sau organe în locul titularului, folosul se resfânge asupra lor;

- să fie născut şi actual – să existe la momentul la care se exercită acţiunea, în sensul că, dacă cel care actionează s-ar abţine, s-ar expune unui prejudiciu. Sancţiunea lipsei interesului:

Lipsa interesului sau a uneia dinte condiţiile acestuia se invocă pe calea excepţiei, care dacă va fi admisă, va conduce la respingerea acţiunii ca lipsită de interes. Excepţia lipsei de interes este o excepţie: - de fond (vizează lipsuri referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune) - peremptorie/dirimantă (duce la respingerea sau stingerea procesului) - absolută (priveşte încălcarea unor norme cu caracter imperativ). !

Page 11: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Respingerea acţiunii pentru lipsa de interes nu poate fi invocată cu autoritatea de lucru judecat într-o altă acţiune promovată într-un moment în care interesul s-a născut şi îndeplineşte şi celelalte cerinţe.

3. Capacitatea procesuala Noţiune In dreptul civil, capacitatea civila este definita ca fiind acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta in aptitudinea de a avea si de a-si exercita drepturile civile si de a avea si a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte juridice si ea cuprinde in structura sa doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitatea procesuala de folosinta Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual. Potrivit art.41 C.proc.civ : „ orice persoana care are folosinta drepturilor civile, poate sa fie parte in judecata”, in alin. 2 precizandu-se ca „asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate daca au organe proprii de conducere”. Potrivit art.7 D.31/54, capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice incepe la nasterea si inceteaza la moartea acestora. Potrivit legii, nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta, unele persoane putand fi insa ingradite in aceasta capacitate, in limitele acestei ingradiri persoana fizica nu va putea sa dobandeasca drepturi si sa-si asume obligatii pe plan procesual. In cazul persoanelor juridice, capacitatea de folosinta se dobandeste diferit, dupa cum sunt supuse sau nu inregistrarii. Cele supuse acestei proceduri dobandesc capacitate de folosinta de la data inregistrarii, celelalte, dupa caz: de la data actului de dispozitie care le infiinteaza, de la data recunoasterii sau autorizarii infiintarii lor sau de la data indeplinirii orcarei alte cerinte prevazute de lege. Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei juridice are loc pe data incetarii persoanei juridice prin comasare, divizare totala sau dizolvare. Mai mult decat atat, potrivit art.34 D.31/54 : „ persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut”, deci capacitatea de folosinta este dominata de principiul specialitatii. Capacitatea procesuala de exercitiu Noţiune - consta in aptitudinea unei persoane care are folosinta drepturilor sale, de a le valorifica in justitie singura, exercitandu-le personal si indeplinind tot astfel obligatiile procesuale, cu alte cuvinte, este capacitatea de a sta in judecata. In cazul persoanelor fizice capacitatea de exercitiu incepe de la implinirea varstei de 18 ani sau, in cazul minorei care se casatoreste de la implinirea varstei de 16 ani, ori, in anumite conditii la 15 ani (art.8 alin.1,2 D.31/54).

Page 12: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Potrivit art.42 C.proc.civ.: „ persoanele care nu au exercitiul drepturilor lor nu pot sta in judecata decat daca sunt reprezentate, asistate sau autorizate in chipul aratat in legile sau statutele care randuiesc capacitatea sau organizarea lor”. Prin urmare, articolul citat, face referire la trei situatii: Reprezentarea – pentru persoanele care nu au capacitate de exercitiu si nu pot sta singure in judecata (minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie). Acestia nu stau singuri in proces, ci numai prin reprezentantii lor legali: parintii, tutorele, curatorul. Potrivit art.44 alin1 teza I si II si alin.2 C.proc.civ: „ in caz de urgenta, daca persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanta, la cererea partii interesate va putea numi un curator special, care sa o reprezinte pana la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanta va putea numi un curator special, in caz de conflict de interese intre reprezentant si cel reprezentat(…) Dispozitiile alin.1 se aplica in mod corespunzator si persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa Asistarea – intrervine in cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa – 14-18 ani (art.105, 124 c.fam. si art. 9 D.31/54).Acestia vor fi citati si vor sta personal in proces, dar asistati de reprezentantii lor legali care vor fi citati si vor participa la proces, semnand alaturi de minor. Daca un minor implinette 14 ani in cursul judecatii reprezentarea va fi inlocuita de asistare cu toate consecintele ce decurg de aici. Autorizarea – intervine in cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu sau ocrotitorul legal ce asista pe minorul cu capacitate de exercitiu restransa face acte procesuale de dispozitie, precum: renuntarea la actiune sau la drept, renuntarea sau retragerea unei cai de atac, achiesarea, tranzactia. Pentru asemenea acte este necesara autorizarea prealabila a organului competent, de regula autoritatea tutelara. Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice – se dobandeste in temeiul legii de la data infiintarii lor si sfarseste odata cu incetarea persoanelor juridice. Este, de asemenea, limitata de principiul specializarii, persoana juridica neputand sa exercite drepturi si sa-si asume obligatii care exced scopului in vederea caruia a fost creata. Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile procesuale prin intermediul organelor sale, in limita puterilor ce le-au fost conferite, aceste organe fiind reprezentantii legali ai persoanei juridice. Sanctiunea lipsei capacitatii procesuale Actele de procedura facute de o persoana fizica sau juridica lipsita de capacitate de folosinta sunt lovite de nulitate absoluta. Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta poate fi ridicata de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu in orice stare a pricinii. Ca urmare a admiterii exceptiei, cererea introdusa de o astfel de persoana sau impotriva unei asemenea persoane va fi respinsa.

Page 13: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Actele de procedura facute de o persoana fizica sau juridica fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Conform art.43 C.proc.civ.: „lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in orice stare a pricinii. Actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea insa confirma toate sau numai o parte din aceste acte”. Asadar, nulitatea nu intervine in mod automat, potrivit art.161 alin.1 C.proc.civ.: „ instanta putand acorda un termen pentru ca partea sau reprezentantul sau sa faca dovada capacitatii de exercitiu”. Daca lipsurile nu se implinesc in termenul acordat de instanta in acest sens, judecatorul va anula cererea (art161 alin.2 C.proc.civ.). 4.Calitatea procesuala Noţiune. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care se pretinde (este) titular al dreptului subiectiv in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si intre persoana paratului si cel obligat in acel raport juridic (calitate procesuala pasiva). Sarcina indicarii calitatii procesuale a partilor revine reclamantului, care trebuie sa justifice in cadrul cererii de chemare in judecata atat calitatea sa procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului. Regula determinarii calitatii juridice procesuale a partilor cu ajutorul raportului juridic litigios nu este exclusiva, existand si o serie de exceptii. Astfel, legea recunoaste legitimare procesuala activa sau pasiva si altor categorii de organe sau persoane care nu figureaza ca subiecte in raportul juridic litigios. Exemple:

A. Calitate juridica procesuala activa: - autoritatea tutelara; - procurorul – conform art.45 C.proc.civ. - creditorii chirografari pe calea actiunii oblice – art.974 c.civ.

B. Calitatea procesuala pasiva: - raspunderea pentru altul – art.1000 C.civ.; - raspunderea fidejusorului - art.1663 C. civ. Justificarea calitatii procesuale. Reclamantul, in cuprinsul cererii de chemare in judecata, prin expunerea motivelor de fapt pe care isi intemeiaza cererea si, uneori, prin anexarea unor acte doveditoare, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa cat si pe cea pasiva. Transmiterea calitatii procesuale. Drepturile si obligatiile ce intra in raportul juridic dedus judecatii pot fi transmise in cursul procesului, avand loc in acest caz o transmisiune a calitatii procesuale active sau pasive. Transmisiunea poate fi legala sau conventionala.

Page 14: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Transmisiunea legala •In cazul persoanelor fizice se realizeaza pe calea succesiunii. •Mostenitorii care accepta succesiunea preiau si pozitia procesuala a autorului mostenirii (art.243 pct.1, 245, 285, 316 C.proc.civ.), cu exceptia actiunilor strict personale sau a situatiilor cand legea prevede o alta solutie, actiunea nu trece asupra mostenitorilor, dar poate fi continuata de acestia. •In cazul persoanelor juridice transmisiunea legala are loc pe calea reorganizarii persoanei juridice prin comasare sau divizare, astfel incat persoana juridica nou creata (prin fuziune), persoana juridica absorbanta (in cazul absorbtiei) sau persoanele juridice care preiau fractiunile patrimoniului divizat, dobandesc calitatea de reclamant sau parat pe care o avea persoana supusa reorganizarii. Transmisiunea conventionala Intervine in baza intelegerii dintre una din parti si un tert, in cazul cesiunii de creanta, a preluarii datoriei - daca exista consimtamantul creditorului si a vanzarii sau donarii bunului litigios, procesul urmand sa continuie intre creditorul cesionar (care a dobandit calitate activa) si cel care a preluat datoria (si are calitate pasiva). Din punct de vedere al intinderii, transmisiunea poate fi: - universala; - cu titlu universal; - cu titlu particular. Indiferent de felul transmisiunii, cel care dobandeste calitatea procesuala preia procesul in starea in care se gaseste in acel moment, actele procesuale savarsite de antecesorul sau fiindu-i opozabile. Sanctiunea lipsei calitatii procesuale Lipsa calitatii procesuale poate fi invocata pe cale de exceptie de partea interesata, procuror sau instanta din oficiu, in orice stare a procesului, iar in caz de admitere atrage respingerea actiunii. Daca pentru a se stabili existenta sau inexistenta calitatii a fost nevoie sa se uneasca exceptia cu fondul, iar instanta constata ca dreptul exista, dar actiunea a fost pornita de o persoana fara calitate sau impotriva unei persoane fara calitate, nu o va respinge ca nefondata, ci ca urmare a admiterii exceptiei lipsei de calitate. In acest caz exista posibilitatea ca procesul sa fie redeschis de o persoana care ar justifica legitimarea procesuala sau impotriva persoanei care are calitate procesuala pasiva. Clasificarea actiunilor civile Clasificarea actiunilor civile, are in vedere intelesul restrans al notiunii de actiune, acela de cerere de chemare in judecata.

Page 15: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

1. Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit de reclamant In functie de acest criteriu actiunile sunt impartite in: -actiuni in realizarea dreptului, -actiuni in constatarea existentei sau inexistentei unui drept si -actiuni in constituire de drepturi. ACTIUNILE IN REALIZAREA DREPTULUI (in condamnare, in adjudecare, de executare) – sunt acele actiuni prin care cel ce se pretinde titularul unui drept subiectiv, solicita instantei sa-l oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la despagubiri pentru prejudiciul suferit. Caracteristici: • Restabilirea sau valorificarea interesului se pretinde a se face direct, iar daca acest lucru nu

mai este cu putinta, prin echivalent; • Solutionand o asemenea actiune, instanta il condamna pe parat sa dea, sa faca sau sa nu faca

ceva; • Hotararea instantei constituie titlu executorriu; • Actiunea in realizare primeaza intotdeauna fata de o eventuala actiune in constatare. In practica judiciara actiunile in realizare sunt cele mai numeroase (de exemplu: actiunea in revendicare, actiunea prin care se solicita predarea unei sume de bani, evacuarea dintr-un imobil, indeplinirea unor obligatii contractuale, rezilierea sau rezolutiunea unui contract, anularea unui act etc.). ACTIUNILE IN CONSTATARE (in recunoastere, in confirmare) – sunt acele actiuni prin care reclamantul solicita instantei sa constate existenta unui drept al sau sau inexistenta unui drept al paratului. Astfel art 111 prevede ca:” partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului”. Caracteristici: • Dispozitia de mai sus se aplica in cazul constatarii existentei sau inexistentei unui drept, nu si a unei stari de fapt (aici: asigurarea dovezilor; nu: constatarea calitatii de constructor de buna credinta, constatarea pierderii unui inscris in anumite imprejurari, constatarea unei fapte penale; este admisibila: actiunea unuia din soti in constatarea calitatii de bun propriu; pentru a se dovedi ca un imobil intabulat pe numele unuia dintre soti este in realitate bun comun; actiunea prin care fostii soti cer sa se stabileasca cota ce le revine din bunurile comune; actiunea unui coproprietar pentru a se constata coproprietatea sa in indiviziune; in constatarea calitatii de mostenitori; actiunea in constatarea simulatiei etc.). • Din obiectivul limitat - constatarea existentei sau inexistentei dreptului – rezulta o particularitate a hotararilor, si anume ca ele nu constituie titluri executorii, nu pot fi puse in executare (este vorba numai de capatul de cerere principal, nu si de cele accesorii; daca s-au solicitat cheltuieli de judecata ele vor fi acordate). • Actiunea in constatare are un caracter subsidiar – aceasta cale nu este deschisa atata timp cat partea poate cere realizarea dreptului. Legiuitorul acorda preferinta realizarii dreptului pentru a

Page 16: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

inlatura definitiv neintelegerile cu privire la dreptul respectiv (explica) (unii autori arata ca aceasta cerinta se refera la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestatia la executare, si nu numai la mijloacele de drept comun, ca, spre exemplu, o actiune in revendicare – distinctie la seminar – contestatia se poate exercita numai in cazul unei executari incepute – constatarea prescriptiei dreptului la actiune; in situatia in care se cere constatarea proprietatii de catre cel care are posesia imobilului este admisibila). Clasificarea actiunilor in constatare:

- pozitive (spre exemplu, constatarea calitatii de bun comun, propriu) - negative (inexistenta unor raporturi de rudenie intre parti)

- declaratorii – se cere instantei sa se constate existenta sau inexistenta unui raport juridic, pentru a se inlatura o situatie de incertitudine (spre exemplu, partile supun instantei interpretarea unei clauze contractuale in conformitate cu vointa lor; beneficiarul unui legat cere instantei sa constate caracterul ilicit al conditiei puse de testator etc.) - interogatorii – sunt acelea prin care reclamantul cheama in judecata o persoana care ar putea, eventual sa-i conteste dreptul, obligand-o imediat sa opteze pentru una din conduitele posibile, in situatia juridica data (actiunea prin care mostenitorii legali cer paratului sa exhibe testamentul in baza caruia el se pretinde legatar universal; actiunea prin care mostenitorii de un rang subsecvent il obliga pe cel de un rang preferabil sa declare daca accepta succesiunea sau renunta la ea; actiunea prin care partea dintr-un contract susceptibil de nulitate relativa cere celeilalte sa opteze intre a confirma cauza de nulitate sau a invoca nulitatea etc. – admisibilitatea acestor actiuni este discutabila - cum sa constrangi pe cineva in civil sa-si exercite un drept legal de optiune?). - provocatorii – acelea prin care titularul unui drept cheama in judecata pe cel care ii cauzeaza o tulburare importanta in exercitarea dreptului sau – aceasta persoana este astfel determinata sa-si valorifice dreptul pe care pretinde ca l-ar avea, sub sanctiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu si-l demonstreaza (exceptia prescriptiei unui debit in fata creditorului sicanator – explica – daca nu are deschisa calea contestatiei la executare; actiunea posesorie bazata pe o tulburare de drept… ACTIUNILE IN CONSTITUIRE DE DREPTURI (in transformare ) - sunt acele actiuni prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte si date pe care le invoca, pentru a deduce consecintele ce se impun, in vederea crearii unor situatii juridice noi (de exemplu: divort, adoptie, dar si transformarea antre-contractului intr-un contract de vanzare-cumparare etc.) Consecinte: - tind la schimbarea sau desfiintarea unor raporturi juridice vechi si la crearea unor raporturi juridice noi intre parti; - in principiu, hotararile pronuntate produc efecte numai pentru viitor, ex nunc (sunt exceptii, hotararile pronuntate in materie de desfiintare a casatoriei, stabilirea filiatiei fata de mama si fata de tata, tagaduirea paternitatii, declararea judecatoreasca a mortii etc.). 2. In functie de natura dreptului ce se valorifica prin actiune: reale, personale, mixte.

Page 17: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Adaugand la aceasta clasificare si obiectul dreptului subiectiv parat: actiuni personale mobiliare; actiuni personale imobiliare; actiuni reale mobiliare; actiuni reale imobiliare. Actiunile personale – sunt acele actiuni prin care se valorifica un drept personal, de creanta. Aceasta este categoria cea mai vasta a actiunilor civile intrucat drepturile de creanta sunt practic nelimitate ca numar, ele putandu-se naste din orice conventie a partilor, din lege, dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii etc.(exemple: actiunea in plata chiriei, in evacuare, plata pensiei de intretinere, in reductiunea sau raportul liberalitatilor, in restituirea unui imprumut, pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-un delict civil etc.). Actiunile personale mobiliare – acele actiuni in cadrul carora dreptul personal valorificat are ca obiect un bun mobil corporal, un drept de creanta, o obligatie de a face sau a nu face, recolte vandute pe picioare etc. (plata unei sume de bani, predarea unor bunuri fungibile). Actiuni personale imobiliare – cand dreptul personal valorificat are ca obiect un bun imobil prin natura sa, prin destinatie (de ex, animalele afectate lucrarii pamantului) si prin obiectul la care se aplica (de ex, uzufructul lucrurilor imobile). Actiunile reale – sunt cele prin care se urmareste ocrotirea sau valorificarea unui drept real. (actiunea in revendicare, actiunea confesorie sau negatorie in servitute, superficie, uzufruct, uz, abitatie, actiunea prin care se valorifica un drept real accesoriu – actiunea ipotecara, actiunea creditorului gajist). Actiunile reale mobiliare – atunci cand dreptul real valorificat prin actiune are ca obiect un bun mobil (revendicarea bunului mobil de la posesorul de rea-credinta). Actiunile reale imobiliare – dreptul real valorificat are ca obiect un bun imobil. Aceste actiuni se clasifica, la randul lor, in petitorii si posesorii. Actiunea petitorie – este aceea prin care se tinde la apararea dreptului de proprietate sau a altui drept real imobiliar. Actiunea posesorie – are ca obiect apararea posesiei asupra unui bun imobil impotriva oricaror tulburari de fapt sau de drept, ori, dupa caz, redobandirea posesiei, daca ea a fost pierduta. Actiunile mixte – sunt acele actiuni prin care se valorifica in acelasi timp un drept real si un drept de creanta, in cazul in care drepturile invocate au aceeasi cauza generatoare sau se afla intr-un raport de conexiune. In acest caz, cum s-a remarcat deja in literatura de specialitate, ne aflam practic in prezenta unui cumul obiectiv de actiuni: una personala si una reala. In mod conventional au fost incluse in aceasta notiune doua categorii de actiuni: • actiunile in executarea unui act juridic prin care s-a transferat ori a fost creat un drept real imobiliar, dand nastere totodata unei obligatii personale (se considera ca in aceasta situatie reclamantul exercita doua drepturi, unul personal referitor la executarea obligatiei si altul real avand ca obiect remiterea bunului). • actiunea in rezolutiune, in revocare, in resciziune, in reductiune si cea in anularea unui act translativ sau creator de drepturi reale imobiliare, daca reclamantul solicita si repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv restituirea bunului (actiunea in revocarea donatiei cu sarcini pentru neindeplinirea sarcinii – ca urmare a admiterii laturii personale se urmareste si revendicarea bunului; unii autori contesta aceasta categorie de actiuni, chiar legea – spre

Page 18: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Aceasta clasificare prezinta importanta sub aspectul calitatii procesuale, al competentei teritoriale si al prescriptiei. In ceea ce priveste calitatea procesuala, in cazul actiunilor pesonale nu poate fi chemat in judecata ca parat decat subiectul pasiv al raportului obligational, pe cand in cazul actiunilor reale, poate fi chemat in judecata orice detinator al lucrului, deoarece reclamantul urmareste dreptul asupra bunului sau chiar bunul in mainile oricui s-ar afla, titularul avand si dreptul de urmarire. Actiunea reala confera si un drept de preferinta fata de ceilalti creditori ai paratului, in timp ce actiunea personala nu exclude concursul celorlalti creditori privilegiati. Actiunea reala urmareste obtinerea bunului in natura, pe cand actiunea personala nu duce la acest rezultat decat atunci cand este vorba de executarea unei obligatii de a da; in cazul obigatiei de a face sau a nu face pentru neexecutarea obligatiei se pot obtine numai daune-interese. In ceea ce priveste competenta teritoriala, in cazul actiunilor personale se aplica in principiu, regula de drept comun, fiind competenta instanta de la domiciliul paratului (art.5). In cazul actiunilor reale imobiliare, competenta este instanta pe raza careia se afla imobilul (art.13). In ceea ce priveste actiunile mixte, desi unii autori sunt de parere ca opereaza o competenta alternativa (instanta de la domiciliul paratului sau instanta in raza careia se afla imobilul), sunt de parere ca si in aceasta situatie competenta este doar instanta de la locul situarii imobilului, fiind vorba de o competenta teritoriala exclusiva, si nu alternativa (art.13 alin.1 nu face distinctie dupa natura acttiunilor atunci cand stabileste competenta teritoriala exclusiva, deci dupa natura drepturilor protejate: reale sau personale, ci dupa natura bunurilor: mobile sau imobile: ”cererile privitoare la bunuri nemiscatoare se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla nemiscatoarele”). In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a obtine condamnarea paratului: in cazul actiunilor personale termenul general de prescriptie este de 3 ani, pe cand in cazul actiunilor reale dispozitiile D.167/58 nu sunt aplicabile. Astfel exista actiuni reale imprescriptibile extinctiv (de exemplu, actiunea in revendicare imobiliara), actiuni prescriptibile in 30 ani (– art.1890 c. civ. - actiunea in revendicare mobiliara introdusa impotriva posesorului de rea-credinta, a hotului sau a gasitorului), 1 an in cazul reglementat de art. 498 c.civ.etc. 3. Dupa calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului: -principale, -accesorii si - incidentale. Cererile accesorii si incidentale nu pot fi intalnite decat in cazul in care exista o actiune principala pusa in miscare. Raportat la aceasta actiune principala se pot formula actiuni a caror solutie depinde de solutia din actiunea principala, neputand avea o existenta de sine statatoare – actiunile accesorii (cererile de incredintare a copilului minor, de stabilire a pensiei de intretinere etc., formulate in cadrul actiunii de divort) sau actiuni care pot avea o existenta de sine statatoare,

Page 19: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

dar care, fiind formulate intr-un proces deja inceput, se numesc incidentale (cererea reconventionala, cererea de interventie principala, cererea de chemare in garantie etc.). Clasificarea prezinta interes sub mai multe aspecte: • Sub aspectul competentei - actiunile accesorii si incidentale sunt in sarcina instantei care judeca cererea principala (art.17); • Anumite actiuni se pot formula numai pe cale principala (de exemplu, actiunea in tagada paternitatii) sau numai pe cale accesorie (de exemplu, cererea de incuviintare a pastrarii numelui din casatorie dupa divort), alte actiuni se pot formula atat pe cale principala, cat si pe cale accesorie sau incidentala (incredintarea copiilor minori). • Exista actiuni accesorii sau incidentale care trebuie solutionate din oficiu de instanta investita cu solutionarea cererii principale (incredintarea copiilor minori intr-un proces de divort); • Persoana care formuleaza o actiune incidentala dobandeste calitatea de parte, a.i. hotararea care se va pronunta ii va fi opozabila; • Hotararea care se refera la actiuni accesorii sau incidentale este supusa acelorasi cai de atac si termene prevazute pentru actiunea principala, chiar daca in situatia in care ar fi exercitate separat ar fi supuse altor cai de atac sau altor termene. PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL Solutionarea litigiilor civile implica, cu necesitate, participarea la activitatea judiciara a unor autoritati statale si a unor persoane fizice. Autoritatile si persoanele care participa la activitatea de judecata se numesc participanti sau subiecti procesuali. In activitatea judiciara un rol central il ocupa instanta de judecata. Ea actioneaza in calitate de autoritate statala specializata in activitatea de distribuire a justitiei. Solutionarea procesului civil nu poate fi conceputa fara participarea partilor intre care s-a ivit litigiul: reclamantul si paratul. In cadrul si in cursul procedurii pot interveni de asemenea alte persoane. Asa este, in primul rand, cazul tertilor, care pot participa la activitatea judiciara, fie din initiativa lor, fie din initiativa partilor principale. In procesul civil pot participa si alte persoane, cum ar fi: martorii, expertii, interpretii etc. Acestia sunt insa participanti procesuali auxiliari; rolul lor este subsidiar si vizeaza doar lamurirea unor imprejurari de fapt ale cauzei. O pozitie aparte in procesul civil revine Ministerului Public. Procesul civil parcurge adeseori si ultima sa faza - executarea silita. in asemenea situatii, participante la activitatea judiciara devin si organele de executare.

I.INSTANTA Intelesurile notiunii: - în sensul cel mai larg, prin instanţă se înţelege organul împuternicit de lege să soluţioneze un conflict între părţi; - într-un sens mai restrâns, prin instanţă sunt desemnate numai instanţele judecătoreşti;

Page 20: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- într-un sens şi mai restrâns, prin instanţă se înţelege un anumit grad de jurisdicţie; - în înţelesul cel mai restrâns, noţiunea de instanţă desemnează completul de judecată. Compunerea instanţei Noţiune Prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege. În condiţiile Legii de organizare judecătorească nr. 304/2004, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judeca în complet format dintr-un judecator, cu excepţia cauzelor privind contenciosul administrativ si conflictele de munca si asigurari sociale, care se judeca in prima instanta in complet format din doi judecatori si doi asistenţi judicari. La judecata apelurilor şi a recursurilor se aplică sistemul colegialităţii. Astfel, apelurile se judecă în complet format din doi judecători, iar reursurile in complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. Constituirea instanţei Noţiune „Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele şi organele prevăzute de lege. Este vorba de participarea alături de judecători a grefierului, magistratului-asistent de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului, precum şi a asistenţilor judiciari Incidente procedurale privind compunerea şi constituirea instanţei

1. Incompabilitatea. Incompatibilitatea desemnează situaţia în care un judecător este împiedicat să ia parte la

soluţionarea unei pricini, in cazurile prevăzute de lege. Incompatibilitatea este reglementată în art. 24 C.proc.civ.Legea prevede trei cazuri de incompatibilitate:

a. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în apel sau recurs. (presupune situaţia în care un judecător, după ce a pronunţat o hotărâre în primă instanţă sau în apel, este avansat la o instanţă superioară, la care vine spre soluţionare apelul, sau după caz recursul declarat împotriva hotărârii respective; este firesc ca judecătorul să nu-şi controleze propria hotărâre, fiind puţin probabil ca judecătorul să fie dispus să revină asupra soluţiei pe care a dat-o).

b. Judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini în cazul în care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.(se presupune că judecătorul care şi-a exprimat o dată părerea asupra unei cauze, numai cu greu şi-o va schimba şi că de aceea nu este indicat să mai ia parte la judecarea ei).

Page 21: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

c. Judecătorul care a fost martor,expert, avocat sau arbitru într-o pricină nu poate judeca acel proces.

Toate aceste 3 cazuri sunt de strictă interpretare şi ca atare, nu pot fi extinse prin analogie. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a

hotărârii, aceasta fiind reglementată de norme de ordine publică. Procedura de soluţionare a incompatibilităţii Dacă judecata este în curs de desfăşurare, mijlocul procesual de invocare a incompatibilităţii

este excepţia de incompatibilitate, care este o excepţie de procedură, absolută şi dilatorie. Ea poate fi invocată de orice parte interesată, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice fază a judecaţii.

Excepţia se judecă de instanţa sesizată cu pricina respectivă, în a cărei compunere va intra şi judecătorul aflat într-un caz de incompatibiliate.

Dacă excepţia de incompatibilitate este respinsă, se va pronunţa o încheiere interlocutorie, care nu va putea fi atacată cu apel sau, dupa caz, cu recurs decât odată cu fondul.

Admiterea excepţie are drept consecinţă înlocuirea judecătorului incompatibil cu un alt judecăzor de la aceeaşi instanţă judecătorească. În ipoteza în care nu s-ar mai putea constitui în mod valabil completul de judecata, la propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia acelei curţi de apel, presedintele curtii de apel poate delega judecatori de la alte instanţe din circumscripţia menţionată, cu acordul scris al acestora.

2. Abtinerea si recuzarea.

Noţiune Prin abţinere se înţelege situaţia în care un judecător, ştiind că se află într-unul din cazurile prevăzute de lege, solicită retragerea sa de la judecata unei anumite pricini. Conform dispoziţiilor art.25 C.proc.civ.,judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si sa se abtina de la judecarea pricinii. Obligaţiei judecătorului de a se abţine îi corespunde dreptul părţii care are motive să se îndoiască de imparţialitatea judecătorului de a-l recuza pe acesta. Recuzarea desemnează situaţia în care una dintre părţi cere, în cazurile strict determinate de lege, îndepărtarea unuia sau a mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite pricini. Cazuri: Judecatorul poate fi recuzat: 1. cand el, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;

Page 22: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

2. cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau daca este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane; 3. cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii; 4. daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator; 5. daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii; 6. daca este tutore sau curator al uneia dintre parti; 7. daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca; 8. daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri; 9. daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv. Reguli Nu se pot recuza judecatorii, rude sau afini ai acelora care stau in judecata ca tutore, curator sau director al unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii. Nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia. Cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile. Pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere impotriva aceluiasi judecator. Propunerea de recuzare se va face verbal sau in scris pentru fiecare judecator in parte si inainte de inceperea oricarei dezbateri. Cand motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor, partea va trebui sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute. Judecatorul impotriva caruia e propusa recuzarea poate declara ca se abtine. Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea careia nu poate sa intre cel recuzat. In cazul cand din pricina recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata, cererea de recuzare se judeca de instanta ierarhic superioara. Instanta decide asupra recuzarii, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand pe judecatorul recuzat. Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare. In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura. Incheierea asupra recuzarii se citeste in sedinta publica. Daca recuzarea a fost admisa, judecatorul se va retrage de la judecarea pricinii. Incheierea prin care s-a hotarat recuzarea va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul recuzat urmeaza sa fie pastrate.

Page 23: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Instanta superioara investita cu judecarea cererii de recuzare in cazurile prevazute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanta de acelasi grad, in cazul cand gaseste ca cererea de recuzare este intemeiata. Daca cererea este respinsa, pricina se inapoiaza spre judecare instantei inferioare. Incheierea prin care s-a incuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a incuviintat recuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac. Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o data cu fondul. Cand instanta superioara de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsa, reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta Dispozitiile prezentului titlu, in afara de art. 24 si 27 pct. 7, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor. II.PĂRŢILE Drepturile si obligatiile procesuale ale partilor. Abuzul de drept procesual. Drepturi si obligatii procesuale Pentru a garanta exercitiul liber al actiunii civile, legea procesuala acorda partilor o serie de drepturi procesuale dintre care mentionam: • Dreptul partilor de a adresa cereri instantei; • Dreptul de a participa la judecarea pricinii, deci dreptul la citare; • Dreptul la aparare; • Dreptul de a recuza pe judecatori, grefieri, procurori etc.; • Dreptul de a face acte de dispozitie; • Dreptul de a exercita caile de atac; • Dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor de judecata in cazul castigarii procesului etc. Legea prevede insa si o serie de indatoriri procesuale pentru parti dintre care mentionam cu titlu de exemplu: - indeplinirea actelor de procedura in conditiile, ordinea si termenele prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc. - exercitarea cu buna-credinta a drepturilor procesuale, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege (art.723 alin.1 C.proc.civ.). Abuzul de drept procesual Cel care nu respecta prevederile art. 723 C.proc.civ. savarseste abuz de drept procesual. Formele acestuia de manifestare presupun existenta a doua elemente: - elementul subiectiv - exercitarea cu rea-credinta a dreptului procesual; - elementul obiectiv – deturnarea dreptului procedural de la scopul socio-economic pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legala. Mentionam cu titlu de exemplu:

Page 24: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- introducerea cu rea-credinta a unei cereri vadit netemeinice, cu scopul de a-l sicana, de a-l discredita pe parat sau rezistenta cu rea-credinta a paratului in fata unei cereri a carei temeinicie este evidenta ; - introducerea unei cereri fara punerea in intirziere a paratului daca acesta recunoaste la primul termen pretentiile reclamantului; - introducerea cu rea-credinta a unei cereri de recuzare, de stramutare, de acordare a asistentei juridice gratuite, de verificare de scripte etc. Aprecierea exercitarii abuzive a drepturilor procedurale revine judecatorului, respingerea unei cereri de chemare in judecata sau a unei cai de atac, a unei cereri de recuzare sau de stramutare neconducand automat la concluzia ca partea a exercitat abuziv dreptul procedural. Exercitarea cu rea-credinta a unor drepturi procesuale, atrage o serie de sanctiuni specifice: amenzi judiciare catre stat (art.108¹ C.proc.civ.) si, eventual, despagubiri la cerere pentru prejudiciul cauzat (art.1083,4 C.proc.civ.). In afara sanctiunilor cu caracter general mentionate mai sus exista si o serie de sanctiuni specifice: spre exemplu, neacordarea cheltuielilor de judecata – nepunerea cu rea-credinta in intarziere a paratului care la prima zi de infatisare recunoaste pretentiile reclamantului; nulitatea tuturor actelor de procedura efectuate intr-un proces in care citarea prin publicitate s-a facut cu rea-credinta etc. Coparticiparea procesuala Notiune Legislatia noastra procesuala permite ca mai multe persoane sa fie reclamante sau parate in cadrul unui proces civil. Aceasta situatie in care procesul civil se desfasoara intre mai multi reclamanti si parati poarta denumirea de coparticipare sau litisconsortiu procesual. Sediul materiei: art. 47- 48 C.proc.civ. Potrivit art.47: „mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza”. Felurile coparticiparii procesuale Dupa pozitia partilor coparticiparea procesuala poate fi: - activa: cand mai multi reclamanti actioneaza in judecata, prin aceeati cerere un singur parat; - pasiva: cand un reclamant isi indreapta pretentiile prin aceeasi cerere impotriva mai multor parati; - mixta: daca mai multi reclamanti actioneaza in judecata prin aceeasi cerere mai multi parati. In functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea poate fi: - facultativa - necesara Din redactarea art.47 C.proc.civ. ar rezulta ca intotdeauna coparticiparea procesuala este facultativa, dar coroborand aceste dispozitii si cu alte texte din legislatia civila trebuie sa tragem concluzia ca exista si cazuri de coparticipare necesara, obligatorie. Spre exemplu, in situatia prevazuta de art.797 C. civ.

Page 25: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Efectele coparticiparii Raporturile dintre coparticipanti, in cazul coparticiparii facultative, sunt guvernate de principiul independentei procesuale. Potrivit art. 48 alin 1C.proc.civ. : „Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti nu pot folosi sau pagubi pe ceilalti”. De la regula inscrisa in alin. 1 se deroga insa prin alin. 2 conform cu care: „… daca prin natura raportului juridic sau in temeiul unei dispozitii a legii, efectele hotararii se intind asupra tuturor reclamantilor sau paratilor, actele de procedura indeplinite numai de unii dintre ei sau termenele incuviintate numai unora din ei pentru indeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalti. Cand actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor facute de ceilalti, se va tine seama de actele cele mai favorabile”. Cele doua derogari mentionate mai sus, poarta denumirea de: - principiul avantajului sigur; - principiul aprecierii finalitatii actului. Potrivit alin. ultim al art 48 C.proc.civ.: „daca reclamantii sau paratii nu s-au infatisat sau nu au indeplinit un act de procedura in termen, vor continua totusi sa fie citati”. III.PARTICIPAREA TERŢILOR LA JUDECATĂ Pentru ca hotărârea civilă să îşi producă efecte şi faţă de alte persoane este necesară introducerea acestora în proces. Necesitatea atragerii unui terţ la judecată poate să decurgă din folosul practic pe care l-ar putea realiza una din părţile iniţiale (reclamantul sau pârâtul), care urmăreşte să i se recunoască ori să i se stabilească anumite drepturi şi faţă de terţul respectiv. Interesul de a fi introdus într-un proces în curs de desfăşurare poate să aparţină şi terţului, fie pentru a-şi valorifica un drept al său, fie pentru a apăra pe una din părţile în litigiu, cu care se găseşte în raporturi speciale şi care fac ca hotărârea ce se va pronunţa să fie folosită de parte pentru a formula pretenţii împotriva terţului, ţinând cont şi de faptul că, uneori, interesele legitime ale unei persoane pot fi afectate direct sau indirect de pronunţarea unei hotărâri la care nu a fost parte. Codul de procedură civila reglementează următoarele forme de participare a terţilor la judecată: 1.Intervenţia voluntară (art.49-art.56) – intervenţia voluntară principală; - intervenţia voluntară accesorie 2.Intervenţia forţată – chemarea în judecată a altor persoane (art.57-art.59); - chemarea în garanţie(art.60-art.63); - arătarea titularului dreptului(art.64-art.66) INTERVENŢIA VOLUNTARĂ Noţiune

Page 26: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Intervenţia voluntară reprezintă cererea unui terţ de a intra într-un proces pornit de alte părţi, pentru a-şi apăra un drept propriu sau pentru a apăra dreptul unei părţi din acel proces. Elemente definitorii: - existenţa unui proces civil în curs de judecată; - introducerea unui terţ, din propria iniţiativă, în procesul respectiv. Intervenţia voluntară principală Noţiune Poartă denumirea de intervenţie voluntară principală cererea prin care un terţ solicită introducerea sa într-un proces în curs de judecată, pentru a i se recunoaşte sau stabili un drept propriu. Natură juridică Intervenţia voluntară principală este o veritabilă chemare în judecată, îndreptată împotriva părţilor iniţiale, deci, atât a reclamantului, cât şi a pârâtului. Terţul intervenient poate să îşi formuleze pretenţia pe cale principală, declanşând un proces distinct, în care el ar figura ca reclamant, iar părţile din proces ar fi pârâte. Dacă însă terţul preferă să invoce pretinsul său drept în litigiul pendente, cererea sa dobândeşte caracter incidental, devenind o cerere care se grefează pe cererea principală, dar care poate fi soluţionată şi independent de aceasta. Termen de depunere Cererea de intervenţie în interes propriu poate fi formulată numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor. (art.50 alin.2 C.proc.civ.) Prin excepţie, art.50 alin. final C.proc.civ. dispune că intervenţia principală se poate face, cu învoirea părţilor, şi în instanţa de apel. ! În legătură cu învoirea părţilor, trebuie reţinut că e necesar acordul persoanelor care au calitatea de parte în apel. Ca atare, dacă în prima instanţă au figurat mai multe părţi, dar apelul nu le priveşte pe toate, părţilor care au avut această calitate numai în primă instanţă nu li se va mai cere acordul. Întrucat nu se prevede până la ce moment poate fi formulată cererea de intervenţie în interes propriu în apel, înseamnă că se vor aplica dispoziţiile de la judecata în primă instanţă, astfel încât şi la etapa apelului cererea poate fi depusă până la închiderea dezbaterilor. Procedura de judecată Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie în interes propriu este de competenţa instanţei care judecă cererea principală. Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. Cererea de intervenţie voluntară principală se judecă odată cu cererea principală, însă, dacă ar duce la întârzierea soluţionării acesteia, art 55 C.proc.civ. permite instanţei să dispună disjungerea. Măsura disjungerii se ia printr-o încheiere care, având caracterul unui act pentru mai buna administrare a justiţiei, nu este supusă niciunei căi de atac.

Page 27: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a cererii sale, readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce trebuieau invocate anterior admiterii intervenţiei. Efectele admiterii în principiu a cererii de intervenţie: - instanţa este învestită cu judecarea cererii terţului; - are loc o prorogare a competenţei instanţei şi asupra cererii de intervenţiee, astfel încât instanţa devine competentă să judece o cerere care, dacă ar fi fost formulată pe cale principală, trebuia adresată unei alte instanţe; - terţul devine parte în proces; - se întrerupe cursul prescripţiei extinctive privitor la pretenţia dedusă judecăţii de intervenient, afară de cazul în care cererea este respinsă, anulată, perimată ori s-a renunţat la ea. Intervenţia voluntară accesorie Noţiune Reprezintă intervenţie voluntară accesorie cererea prin acre un terţ ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfăşurare, pentru a apăra drepturile uneia din părţile iniţiale. Natură juridică Intervenţia voluntară accesorie este o simplă apărare făcută în favoarea părţii pentru acre a intervenit în proces. Condiţii - intervenientul accesoriu trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu; altfel spus, susţinând pe una dintre părţile iniţiale (reclamant sau pârât), terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotorâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale drepturi. - interesul intervenientului accesoriu poate să fie nu numai de ordin parimonial, ci este suficient şi un interes moral. Termen de depunere Potrivit art.51 C.proc.civ., cererea de intervenţie voluntară accesorie se poate face chiar înaintea instanţei de recurs. A fortiori, ea poate fi formulată şi în faţa instanţei de apel. Soluţia legislativă conform căreia intervenţia accesorie poate fi făcută nu numai înaintea primei instanţe, ci în orice fază a judecăţii, chiar direct în căile de atac, este justificată de natura juridică a acestei forme de intervenţie voluntară, de faptul că terţul nu supune judecăţii o pretenţei proprie, astfel încât, prin ipoteză, nu se răpeşte părţilor vreun grad de jurisdicţie. Procedura de judecată →Fiind o cerere incidentală, cererea de intervenţie accesorie este de competenţa instanţei care judecă cererea principală.

Page 28: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

→Instanţa se pronunţe asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie printr-o încheiere interlocutorie prin care, după caz, va încuviinţa în principiu cererea sau o va respinge ca inadmisibilă. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul. →Cel care intervine va lua procedura în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine. Astfel, terţul nu va putea solicita refacerea unor acte de procedură îndeplinite anterior anterior momentului admiterii în principiu a cererii sale, readministrarea unor probe ori să invoce excepţii de procedură relative ce trebuieau invocate anterior admiterii intervenţiei. →Terţul are o poziţie procesuală subordonată părţii pe care o apără şi astfel nu poate face decât acele acte de procedură care profită părţii respective. →Cererea de intervenţie voluntară accesorie fiind o simplă apărare în favoarea uneia dintre părţile între care s-a stabilit raportul juridic procesual iniţial, se judecă întotdeauna împreună cu cererea introductivă de instanţă. Soluţii cu privire la cererea de intervenţie voluntară accesorie Acestea depind de soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în judecată, astfel: - intervenţie voluntară accesorie în interesul pârâtului se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată, deoarece pârâtul nu a căzut în pretenţii, astfel încât apărarea terţului urmează a fi considerată utilă; - în cazul în care se admite cererea de chemare în judecată, deci pârâtul a căzut în pretenţii, cererea de intervenţie în favoarea acestuia se va respinge; - intervenţie voluntară accesorie în favoarea reclamantului se va admite dacă se admite cererea de chemare în judecată; - în cazul în care se respinge cererea de chemare în judecată, va trebui respinsă şi intervenţia în susţinerea reclamantului. Cererea de chemare in judecata a altor persoane Noţiune Este o actiune introdusa de una din parti, in scopul preintampinarii unui litigiu viitor, impotriva tertilor care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Conditiile chemarii in judecata a altor persoane - sa existe posibilitatea ca tertul vizat sa pretinda acelasi drept ca si reclamantul. - cel chemat in judecata va dobandi calitatea de intervenient in nume propriu. Termen de depunere Cererea facuta de parat se depune o data cu intampinarea. Cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante. Intervenientul va fi introdus printr-o cerere de chemare in judecata (art.112).

Page 29: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Oricare din parti poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul. Cererea va fi motivata si se va comunica atat celui chemat, cat si partii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare in judecata, intampinare si de pe inscrisurile de la dosar. Cel chemat in judecata dobandeste calitatea de intervenient in interes propriu, iar hotararea ii va fi opozabila. In acest caz, cand paratul chemat in judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria si declara ca voieste sa o execute fata de cel care isi va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata daca depune suma datorata. In acest caz, judecata va urma numai intre partea reclamanta si cel chemat in judecata. Cererea de chemare in garantie Noţiune

Partea poate chema in garantie pe un tert care este obligat a-l garanta (obligatia de evictiune), iar tertul, la randul lui, poate chema pe cel de la care a dobandit. Daca si cel de la care a dobandit tertul ar putea sa invoce exceptia de garantie, acesta nu mai poate chema in garantie pe un altul, ci va trebui sa o faca printr-o cerere separata. Chemarea in garantie este limitata la doua.

Conditiile chemarii in garantie: - sa existe obligatia de garantie legala ori conventionala (sau a unei obligatii de despagubire); - sa fie indeplinita forma cererii de chemare in judecata; Termen de depunere Cererea facuta de parat se va depune o data cu intampinarea, cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Cererea de chemare in garantie facuta de reclamant se poate depune, pana la inchiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.

Instanta va dispune ca cererea sa fie comunicata celui chemat in garantie si, daca intampinarea este obligatorie, va fixa termenul in care aceasta urmeaza sa fie depusa de cel chemat in garantie.

Procedura de judecată

Cererea de chemare in garantie se judeca o data cu cererea principala. Cand judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea in garantie, instanta poate

dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit. Domeniul de aplicare – revendicare, litigii nascute din contracte de vanzare-cumparare,

indiviziune, litigii locative etc.

Page 30: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Nu se poate introduce in cazul ordonantelor presedintiale, a actiunilor posesorii, actiunilor personale nepatrimoniale, a litigiilor de munca.

Tertul introdus dobandeste o pozitie procesuala independenta. Recursul sau apelul tertului repune in discutie raporturile dintre reclamant si parat,

deoarece tertul are interes in solutionarea favorabila a procesului. Aratarea titularului dreptului Notiune Cererea de aratare a titularului dreptului poate fi facuta numai de paratul care, detinand un lucru pentru altul, sau exercitand in numele altuia, un drept asupra lucrului, este chemat in judecata de o persoane ce pretinde un drept real asupra lucrului. Cu alte cuvinte presupune existenta unui raport juridic intre parat si titularul dreptului, cu privire la lucrul determinat ce formeaza obiectul cererii, pe de o parte, iar pe de alta parte, prin cerere trebuie sa se valorifice un drept real. Termen de depunere Potrivit. art. 65 c.p.c., cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata si se va depune o data cu intampinarea, iar daca aceasta nu este obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare. Tertului i se va comunica cererea de aratare a titularului dreptului, copie de pe cererea de chemare in judecata, copie de pe inscrisurile aflate la dosar. Pentru a se putea admite o asemenea cerere, trebuie indeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. reclamantul sa urmareasca valorificarea unui drept real, deci sa fi introdus o cerere reala 2. paratul sa fie un simplu detentor precar al bunului asupra caruia poarta dreptul real invocat de reclamant 3. paratul sa afirme ca titularul dreptului este un tert 4. paratul sa faca cererea de aratare a titularului dreptului 5. cererea sa fie introdusa cel mai tarziu la prima zi de infatisare Ipoteze a) cel aratat ca titular al dreptului se infatiseaza si recunoaste sustinerile paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial. Solutia aratata de art. 66 alin 1 c.p.c.: titularul va lua locul paratului, acesta din urma fiind scos din judecata b) tertul se infatiseaza, dar tagaduieste aratarile paratului, sau cel aratat ca titular al dreptului, desi regulat citat, nu se infatiseaza.

Page 31: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Solutia art. 66 alin. 2 c.p.c.: tertul va dobandi calitate de intervenient principal, judecata continuand intre reclamant, parat si intervenient c) tertul se prezinta si recunoaste sustinerile paratului, dar reclamantul nu este de acord cu inlocuirea. Legiuitorul nu da o solutie in aceasta ipoteza, astfel ca in practica si doctrina se intalnesc urmatoarele solutii: Solutia 1: tertul ramane in proces in calitate de intervenient, procesul continuand intre reclamant, parat si tert Solutia 2: nu se ia in considerare cererea de interventie, judecata continuand intre reclamant si parat. Daca se stabileste, in urma dezbaterilor, ca tertul este titular al dreptului asupra bunului, se va respinge cererea ca fiind gresit indreptata. Reprezentarea partilor in procesul civil Notiune Prin reprezentare se desemneaza acea situatie in care o persoana numita reprezentant indeplineste acte procedurale in numele si in interesul altei persoane care este parte in procesul civil. Reprezentarea procesuala cunoaste doua forme principale: reprezentarea legala si reprezentarea conventionala. Reprezentarea legala a fost tratata distinct la conditia capacitatii procesuale a partilor, ne vom ocupa in continuare numai de reprezentarea conventionala. Cu rare exceptii (chemarea la interogatoriu, divortul), partea in proces, persoana fizica sau juridica nu este obligata sa stea personal in procesul civil, ea putand fi reprezentata de catre un mandatar (art.67 C.proc.civ.) 1. Reprezentarea prin mandatar neavocat Conditii: 1. Orice persoana care are capacitate de exercitiu poate reprezenta in judecata o alta pesoana,cu doua precizari importane: - mandatarul neavocat nu poate pune concluzii in fata instantei decat printr-un avocat; - exceptiile de la regula precedenta sunt inscrise in art.68 alin.5, 68 alin.6 si 70 C.proc.civ Mandatarul trebuie sa faca dovada calitatii sale printr-o procura speciala sau o printr-o procura generala care contine o clauza speciala in acest sens. Conform art.67 alin.2,3:” mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant, numai daca acest drept I-a fost dat anume. Daca cel care a dat procura generala nu are domiciliul si nici resedinta in tara, sau daca procura este data unui prepus, dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat”. 2.Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecatii, chiar daca nu cuprinde nici o aratare expresa in aceasta privinta; el poate fi insa restrans numai la anumite acte sau numai la o anumita instanta (art.68 alin.3 C.proc.civ.). 3.Actele procesuale de dispozitie pot fi facute de mandatar numai in temeiul unei procure speciale (art.69 C.proc.civ.).

Page 32: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

4.Prin derogare de la dreptul comun al mandatului, potrivit art.71 C.proc.civ.: „mandatul nu inceteaza prin moartea celui care l-a dat si nici daca acesta a devenit incapabil. Mandatul dainuieste pana la retragerea lui de catre mostenitori sau de catre reprezentantul legal al incapabilului”. 5. „Renuntarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusa celeilalte parti decat de la comunicare, afara numai daca a fost facuta in sedinta, in prezenta partii. Mandatarul care renunta la imputernicire, este tinut sa instiinteze atat pe cel caruia i-a dat mandatul cat si instanta, cu cel putin 15 zile inainte de termenul de infatisare sau de implinirea cailor de atac”(art.72 C.proc.civ.). 2. Reprezentarea prin avocat In conformitate cu art.2 alin.3 Lg.51/95 : „mandatarul avocat are dreptul sa reprezinte si sa asiste persoanele fizice si juridice in fata tuturor instantelor”. Potrivit art.68 alin.1 si art.83 C.proc.civ., mandatarul avocat isi dovedeste calitatea tot printr-o procura, semnatura fiind certificata potrivit legii avocatilor. Potrivit legii speciale, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte o parte in baza contractului de asistenta juridica incheiat cu aceasta in forma scrisa. Contractul prevede expres intinderea puterilor pe care clientul le confera avocatului, in baza acestuia avocatul legitimandu-se printr-o imputernicire avocatiala. In ceea ce priveste actele de dispozisie, intrucat art. 69 alin.1C.proc.civ. nu face distinctie intre mandatarul avocat si cel neavocat, consideram ca si avocatul are nevoie de o procura speciala in acest sens. Potrivit art.69 alin.2 C.proc.civ.: „avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fara mandat, poate face orice acte pentru pastrarea unor drepturi supuse unui termen si care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate sa exercite de asemenea orice cale de atac impotriva hotararii date; in acest caz insa, toate actele de procedura se vor indeplini numai fata de partea insasi”. Denuntarea contractului de asistenta juridica se poate face cu acordul ambelor parti sau unilateral, in conformitate cu prevederile expres mentionate in contract. In cazuri de impiedicare sau incetare a exercitarii profesiei, avocatul trebuie sa-si asigure substituirea. 3. Reprezentarea judiciara conventionala a persoanelor juridice De regula, persoana juridica nu participa la procesul civil prin reprezentantii sai legali, organele de conducere, ci printr-un reprezentant conventional care este consilierul juridic, pe baza unei delegatii sau prin avocat in temeiul art.3 Lg.51/95. In prezent, activitatea profesionala a consilierului juridic este reglementata de legea nr. 514/2003 si de Statutul profesiei de consilier juridic (publicat in M.Of. nr. 684/29.07.2004). Sanctiunea in cazul nejustificarii calitatii de reprezentant conventional In cazul in care reprezentantul partii - persoana fizica sau persoana juridica - nu face dovada calitatii sale, instanta poate acorda un termen pentru implinirea acestor lipsuri; daca in acest termen ele nu se implinesc, va anula cererea (art.161 C.proc.civ.). Exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant poate fi invocata in orice stare a pricinii, iar titularul dreptului poate ratifica actele facute de persoana ce nu avea calitatea de reprezentant .Solutia decurge din faptul ca art.161 C.proc.civ. trateaza aceasta exceptie la un loc cu exceptia

Page 33: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a carui regim este stabilit de dispozitiile art.43 C.proc.civ. Participarea procurorului in procesul civil Vorbind de constituirea completului de judecata avem in vedere si participarea procurorului, alaturi de acesta, fie atunci cand legea prevede in mod expres obligativitatea concluziilor sale(ex: art.1 alin.9 Lg.554/2004 a Contenciosului administrativ; art.125 Lg.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului), fie atunci cand, in temeiul legii, porneste procesul civil, pune concluzii sau exercita caile de atac (art.145C.proc.civ., art.1 alin.4,5 Lg.554/2004). Calitatea procesuala – procurorul este parte in proces (parte alaturata sau parte principala). Formele de participare: a) promovarea actiunii civile – pe cale principala, cand el este cel ce promoveaza actiunea ori pe cale incidenta, cand intervine intr-un proces pendent. Procurorul va avea calitatea de intervenient si interventia este limitata de art.45. cand procurorul este cel ce promoveaza actiunea, este obligatorie introducerea in cauza a titularului dreptului dedus judecatii. b) Interventia procurorului in proces – interventie facultativa si interventie obligatorie. Cazuri de interventii obligatorii: incuviintarea adoptiilor, participarea la solutionarea unor contraventii privind incalcarea ordinii publice, cand contravenientul este retinut, arestat ori minor, in interesul disparutului, in solutionarea cererilor de declarare a disparitiei ori a mortii, in solutionarea exproprierilor. c) Exercitarea cailor de atac – termenul de apel/recurs curge de la pronuntarea hotararii, cu exceptia cazului cand procurorul a participat la solutionarea cauzei, cand termenul va curge de la comunicare. d) Participarea procurorului la activitatea de executare silita – i se recunoaste procurorului dreptul de a solicita punerea in executare a hotararilor judecatoresti, limitat numai la hotararile pronuntate in art.45 (1). Competenta generala a instantelor judecatoresti Infaptuirea justitiei este incredintata de regula, instantelor judecatoresti, dar exista, potrivit legii, si alte organe de jurisdictie sau cu activitate jurisdictionala care rezolva anumite conflicte de interese aparute in circuitul civil. Asadar, la ivirea unui astfel de conflict, este mai intai necesar sa stabilim cui revine competenta solutionarii litigiului: unei instante din interiorul sistemului instantelor judecatoresti sau altui organ cu activitate jurisdictionala. Prin competenta generala se desemneaza acea institutie procesuala prin intermediul careia se delimiteaza activitatea instantelor judecatoresti de atributiile altor autoritati statale sau nestatale. - Curtea Constitutionala – institutie politico-jurisdictionala; - Curtea de Conturi – colegii jurisdictionale si Sectia jurisdictionala;

Page 34: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- organele arbitrare – arbitrajul privat; - notariatele – competenta necontencioasa, in materie succesorala etc.; - fondul funciar – comisii locale, comisii judetene; - conflictele de munca – Lg.168/99 In acest sens, se impun cateva observatii cu caracter general: a. potrivit art.125 Constitutie: „justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”, iar potrivit art.2 alin.2 Lg.304/2004(r) privind organizarea judecatoreasca: „Justitia se realizeaza prin urmatoarele instante judecatoresti: Inalta Curte de Casatie si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalele specializate si judecatoriile”. Din interpretarea coroborata a celor doua texte, rezulta cu claritate ca legiuitorul da prioritate instantelor judecatoresti in rezolvarea pricinilor civile, aceste norme constituind dreptul comun in materie de competenta. Prin urmare, pricinile civile vor fi judecate de alte organe cu activitate jurisdictionala numai daca printr-o lege speciala se prevede o competenta derogatorie (principiul plenitudinii de competenta). b. Organele cu activitate jurisdictionala rezolva numai litigii anume prevazute de lege, avand, de asemenea si alte atributii . c. Pe de alta parte, accesul liber la justitie consacrat in art. 21 Constitutie („Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime- alin.1. Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept” – alin.2), impune sa existe posibilitatea sesizarii ulterioare a instantelor judecatoresti. In prezent, in legislatia noastra exista o mare diversitate de atributii care sunt conferite de lege altor organe decat instantelor judecatoresti. Mai mentionam, cu titlu de exemplu: competenta Curtii Constitutionale in materia exercitarii controlului constitutionalitatii legilor – Lg.53/1993; competenta organelor administrativ-jurisdictionale din domeniul fiscal – potrivit Codului de procedura fiscala, competenta organelor arbitrale – titlul IV C.proc.civ., competenta birourilor electorale de circumscriptie, judetene si a Biroului Electoral Central in materia alegerilor locale, parlamentare si prezidentiale (Lg. 67/2004, Lg.370/2004, Lg.373/2004), etc. Competenta jurisdictionala a instantelor judecatoresti Dupa ce s-a constatat ca un litigiu este de competenta unei instante judecatoresti, se impune sa se stabileasca daca trebuie solutionat de catre judecatorie, tribunal, curtea de apel sau I.C.C.J. (competenta materiala) si apoi care judecatorie, care tribunal, care curte de apel (competenta teritoriala). Competenta materiala a instantelor judecatoresti Competenta materiala functionala – ratione oficii – se stabileste ierarhia instantelor, in sensul delimitarii organelor care desfasoara jurisdictia de fond de cele care exercita controlul ordinar si extraordinar. Se mai stabileste care instante pot cumula judecata in fond cu judecata in apel sau recurs.

Page 35: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- judecatoriile au plenitudine de jurisdictie in fond; - tribunalele au plenitudine de jurisdictie in materie de apel si competenta de

exceptie in fond si in recurs; - curtile de apel au plenitudine de jurisdictie in materie de recurs si competenta de

exceptie in fond si in apel. Competenta materiala procesuala – determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite instante. Competenta materiala functionala Competenta functionala determina functiile si rolul fiecareia dintre categoriile de instante care fac parte din sistemul judiciar. Ea se refera, in primul rand la ierarhia instantelor, in sensul ca stabileste care dintre acestea sunt abilitate sa judece cauza in fond, care sa exercite controlul judiciar ordinar sau extraordinar. In al doilea rand, prin competenta materiala functionala se determina care dintre instantele judecatoresti pot cumula judecata in fond, cu judecata in apel si in recurs. Competenta materiala-functionala nu are in prezent o reglementare unitara, asa cum avea sub imperiul Lg.92/92 de organizare judecatoreasca. Normele de competenta functionala pot fi deduse din analiza articolelor 1-4 C.proc.civ., coroborate cu art.16 alin.1, 19-22, 33 alin.1, 34 alin.1, 35, 40-45 Lg.304/2004, art.18 Lg.147/1997(modificat prin O.U.G. nr.65/2004) a taxelor judiciare de timbru, etc. In principiu, instantele judecatoresti au urmatoarea competenta functionala: 1. Judecatoriile – sunt instante de drept comun pentru judecata in fond a pricinilor civile. Astfel, potrivit art. 1 alin.1 C.proc.civ.: „judeca in prima instanta toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante”(au, deci, plenitudine de competenta pentru judecata in fond). Judecatoriile nu sunt instante de control judiciar. Ele exercita insa control judecatoresc asupra „hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate in cazurile prevazute de lege”(art.1 pct.2 C.proc.civ.). 2.Tribunalele – au plenitudine de competenta pentru judecata in apel. Ele judeca, in cazurile prevazute expres de lege, atat in prima instanta, precum si in recurs (art.2 pct.1 si 3 C.proc.civ). 3. Curtile de apel- au plenitudine de competenta pentru judecata in recurs. „Curtile de apel judeca(…) recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului si in orice alte cazuri expres prevazute de lege”(art.3pct.3 C.proc.civ.); curtile de apel judeca, potrivit art.3 pct.1 C.proc.civ. si in prima instanta (in cauzele expres date prin lege in competenta lor). De asemenea, Curtile de apel judeca si in apel - „apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate tribunale in prima instanta”(art.3pct.2 C.proc.civ.). 4. Inalta Curte de Casatie si Justitie – are plenitudine de competenta pentru judecata in recursul in interesul legii. Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura „interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti” (art.4 pct.2 C.proc.civ.) Ea mai judeca, de

Page 36: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

asemenea, ca instanta de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege (art. 4 pct.1C.proc.civ.). Competenta materiala procesuala civila – este competenta potrivit careia, in functie de obiectul, natura sau valoarea litigiului cauzele pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. a. Competenta materiala (de atributiune) a judecatoriilor Potrivit art.1 C.proc.civ., judecatoriile judeca:

1. in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante;

2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;

3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor”. Potrivit art.1 pct.3 judeca in orice alte materii date in competenta lor. Spre exemplu:

- cererile pentru asigurarea dovezilor (art.236 C.proc.civ.); - cererile de indreptare a erorilor materiale strecurate in propriile hotarari (art.281

C.proc.civ.); - cererile pentru completarea hotararilor pronuntate (art.281¹ C.proc.civ.); - contestatiile in anulare, revizuirile privind propriile hotarari (art.319 alin.1, art.323 alin.1

C.proc.civ.); - cererea de incuviintare a executarii silite (art.373¹ C.proc.civ. C.proc.civ.); - contestatiile la executare, in toate situatiile in care judecatoria a solutionat cauza in prima

instanta si cand, potrivit legii, ea este instanta de executare (art.400 alin.1 C.proc.civ.); - cererile privind intoarcerea executarii (art.404² C.proc.civ.).

b. Competenta materiala a tribunalelor Tribunalele au o competenta de fond, una de control judiciar si o competenta diversa. Potrivit art.2 C.proc.civ. tribunalele judeca:

1. In prima instanta: procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste un miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani. procesele si cererile in materie civila al caror obiect au o valoare de peste 5 miliarde lei, cu exceptia celor de imparteala judiciara, a cererilor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar; c. conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. d. procesele si cererile in materie de contencios administrativ, in afara de cele date in competenta Curtilor de Apel (idem b.); e. procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala; f. procesele si cererile in materie de expropriere; g. cererile pentru incuviintarea, nulitatea sau desfacerea adoptiilor;

Page 37: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

h. cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procesele penale; i. cererile pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor date in tari straine. Competenta tribunalelor ca instante de apel este stabilita in art.2 alin.2 C.proc.civ.: „ca instante de apel (tribunalele) judeca apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta” . Potrivit pct.3 tribunalele judeca: „recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului”. Intra in aceasta categorie, spre exemplu: - unele hotarari speciale care sunt date fara drept de apel: incheierile pronuntate asupra renuntarii la judecata (art.346 C.proc.civ.); hotararile pronuntate asupra renuntarii la dreptul subiectiv pretins (art.247 C.proc.civ.); hotararile care consfintesc invoiala partilor(art.273 C.proc.civ.); - hotararile prevazute de art 282¹ alin.1 si 2 C.proc.civ.etc In conformitate cu dispozitiile art.2 pct.3 tribunalele judeca: „ in orice alte materii date prin lege in competenta lor”. In aceasta categorie intra, in primul rand, cauzele care au ca obiect solutionarea unor incidente privitoare la competenta sau compunerea instantei sesizate: - conflictele de competenta dintre doua judecatorii din raza sa teritoriala sau dintre o judecatorie si un alt organ cu activitate jurisdictionala (art.22 C.proc.civ.); - cererile privind recuzarea tuturor judecatorilor de la o judecatorie sau de recuzare atunci cand din cauza recuzarii nu se poate forma completul de judecata (art.30 alin.2 C.proc.civ.); - cererile de stramutare de la o judecatorie din raza aceluiasi tribunal pentru motive de rudenie sau de afinitate (art.39 alin.1 C.proc.civ.).; - caile extraordinare de atac de retractare indreptate impotriva propriilor hotarari; - contestatiile la titlu, contestatiile la executare cand se indreapta impotriva hotararilor pronuntate in fond de tribunale; c. Competenta materiala a curtilor de apel Art. 3 C.proc.civ. stabileste si pentru curtile de apel o competenta de fond, o competenta de control judiciar si o competenta diversa . Astfel, potrivit art.3 pct.1 C.proc.civ.: curtile de apel judeca in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale. Potrivit art.3 pct.2 C.proc.civ., ca instante de apel, curtile judeca: „apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta”, iar ca instante de recurs judeca potrivit pct.3 C.proc.civ. (a se vedea mai sus). Curtile de apel au, de asemenea, o competenta diversa, prevazuta de art.3 punctul 4 C.proc.civ. judecand: „ in orice alte materii date prin lege in competenta lor”. Trebuie sa includem in aceasta categorie, in primul rand, cererile prin care se urmareste o buna administrare a justitiei: - solutionarea conflictelor de competenta dintre doua tribunale din raza aceleiasi curti de apel, dintre o judecatorie si un tribunal din raza aceleiasi curti de apel, dintre doua judecatorii din raza aceleiasi curti de apel, dar din circumscriptia unor tribunale diferite;

Page 38: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- solutionarea cererilor de stramutare bazate pe rudenie sau afinitate; - solutionarea cererilor de recuzare a tuturor judecatorilor de la un tribunal din circumscriptia aceleiasi curti de apel, precum si a doi sau mai multi judecatori din raza sa teritoriala atunci cand din cauza recuzarii completul de judecata nu se poate forma. Curtile de apel mai sunt competente sa judece: - caile extraordinare de atac indreptate impotriva propriilor hotarari; - contestatiile la titlu, in cazul in care titlurile sunt constituite din hotarari ale curtilor de apel; - cererile de indreptare a erorilor materiale strecurate in propriile hotarari si de completare a acestora etc. d. Competenta materiala a InalteiCurti de Casati si Justitie Potrivit art.4 C.proc.civ.: „ Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:

1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;

2. recursurile in interesul legii (art.329 C.proc.civ.); 3. – abrogat – anterior - recursurile in anulare (330 C.proc.civ.); 4. in orice alte materii date prin lege in competenta sa.”.

Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta de drept comun in materia controlului judiciar extraordinar, avand ca atributie principala indrumarea instantelor judecatoresti pentru aplicarea si interpretarea corecta a legii. Potrivit dispozitiilor art.27 Lg.56/93: „ la sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa competenta fiecareia, partile pot declara recurs si impotriva hotararilor nedefinitive sau actelor judecatoresti de orice natura care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecatii a fost intrerupt in fata curtilor de apel”. Inalta Curte de Casatie si Justitie are si o competenta diversa, recunoscuta prin prevederile art.4 pct.4 C.proc.civ. Potrivit acestei competente, instanta solutioneaza unele cereri referitoare la realizarea unei bune administrari a justitiei: - cereri privitoare la solutionarea conflictelor de competenta intre doua curti de apel, doua judecatorii din circumscriptia a doua tribunale si curti de apel diferite, o curte de apel si un alt organ cu activitate jurisdictionala; - cereri privitoare la stramutarea procesului de la o curte de apel la alta curte de apel pe motiv de rudenie sau afinitate sau pe motive de banuiala legitima si de siguranta publica; - cereri pentru delegarea altei instante (art.23 C.proc.civ.). Inalta Curte de Casatie si Justitie mai judeca in materii precum: - cereri pentru indreptarea sau completarea propriilor hotartri; - contestatiile la titlu; - solutionarea cailor extraordinare de atac de retractare a propriilor hotarari; - contestatiile privind modul de formare si componenta B.E.C.; - contestatiile formulate de catre magistrati impotriva sanctiunilor disciplinare aplicate de catre C.S.M. etc

Page 39: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti Competenta teritoriala generala - instanta in raza careia isi are domiciliul paratul, sediul principal al persoanei juridice, domiciliul presedintelui unei asociatii, domiciliul reclamantului in pricinile impotriva statului. Competenta teritoriala alternativa - ramane la aprecierea reclamantului unde formuleaza actiunea – instanta prevazuta in contract, locul platii, locul savarsirii faptei, locul plecarii sau al sosirii in contractele de transport, in materie de asigurare – domiciliul asiguratului, locul bunurilor asigurate, locul accidentului. Competenta teritoriala exceptionala sau exclusiva

a. instanta imobilului, b. ultimul domiciliu al defunctului, c. sediul principal al societatii, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, d. sediul principal al debitorului in materia reorganizarii judiciare si a falimentului.

Competenta teritoriala conventionala sau facultativa – contractuala Competenta teritoriala presupune o delimitare intre competentele instantelor de acelasi grad. Observatii:

- competenta teritoriala se stabileste in functie de raza sau circumscriptia – sub aspectul organizarii administrative a localitatilor – in care instantele judecatoresti isi exercita potrivit legii, jurisdictia in materie civila.

- Determinarea competentei teritoriale se face numai pentru judecata in prima instanta, indiferent de gradul instantei;

- Cu exceptia normelor de competenta teritoriala exceptionala, celelalte norme de competenta sunt dispozitive.

Competenta teritoriala generala (ratione personae vellocii) Este acea forma a competentei care instituie regula potrivit careia cererea de chemare in judecata se adreseaza instantei din circumscriptia teritoriala in care isi are domiciliul paratul (regula actor sequitur forum rei). La fundamentarea principiului forum rei sta argumentul conform caruia pentru pastrarea echilibrului juridic dintre subiectele de drept trebuie conservata prezumtia ca nimeni nu datoreaza nimic nimanui; pana la proba contrara aparentele trebuie prezumate ca fiind conforme cu realitatea juridica. In tratarea institutiei trebuie avute in vedere si urmatoarele considerente: a. Norma juridica inscrisa in art.5 are valoarea unei norme de drept comun in materia competentei teritoriale; toate celelalte forme ale competentei teritoriale constituie derogari de la principiul enuntat si ori de cate ori o asemenea derogare nu este mentionata expres, se aplica regula de mai sus; b. Ceea ce determina competenta teritoriala a instantelor judecatoresti este domiciliul pe care

paratul il are la momentul introducerii actiunii; modificarea ulterioara a acestui domiciliu nu mai are nici o influenta asupra acestei competente;

Page 40: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

c. Prin notiunea de domiciliu in sensul art.5 C.proc. civ. urmeaza a se intelege si acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt in localitatea in care traieste si isi desfasoara activitatea profesionala; trebuie avuta, deci, in vedere, adresa unde paratul locuieste efectiv, in chip statornic, chiar daca aceasta nu corespunde notiunii din dreptul civil;

d. Aplicarea competentei teritoriale generale cunoaste o serie de particularitati: • Art. 5 alin.1 C.proc.civ. se aplica in situatia in care paratul are domiciliul in tara si

reclamantul il cunoaste . Daca paratul nu are domiciliul in tara sau nu are domiciliul cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara; daca nici resedinta nu este cunoscuta cererea se face la instanta de la domiciliul sau resedinta reclamantului.

• O aplicatie a faptului ca notiunea de domiciliu in dreptul procesual civil are un sens mai larg decat in civil, este inscrisa in art.6 C.proc.civ. conform cu care: „cand paratul in afara de domiciliul sau, are in chip statornic o indeletnicire profesionala ori una sau mai multe asezari agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face si la instanta locului acelor asezari sau indeletniciri, pentru obligatiile patrimoniale si care sunt nascute sau care urmeaza sa se execute in acel loc”. Norma enuntata are , dupa cum se vede, valoarea unei norme de competenta alternativa, intrucat reclamantul poate alege intre doua instante deopotriva competente.

• Principiul enuntat mai sus este adaptat in mod corespunzator si la situatia in care paratul este o persoana juridica de drept privat. Astfel, potrivit art.7 C.proc.civ.: „Cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal. Cererea se poate face si la instanta locului unde ea isi are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza sa fie executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau din fapte savarsite de acesta.

Cererea impotriva unei asociatii sau societati fara personalitate juridica se face la instanta domiciliului persoanei careia, potrivit intelegerii dintre asociati, i s-a incredintat presedintia sau directia asociatiei ori societatii, iar in lipsa unei asemenea persoane, la instanta domiciliului oricaruia dintre asociati. In acest din urma caz, reclamantul va putea cere instantei numirea unui curator care sa reprezinte interesele asociatilor”. • In cazul in care parat este o persoana juridica de drept public regula comuna nu mai poate fi

aplicata, „sediul” unei asemenea persoane neputand fi determinat intr-un anume loc, competenta se va determina dupa regula inscrisa in art.8 C.proc.civ.: „Cererile indreptate impotriva statului, directiilor generale, regiilor publice, caselor autonome si administratiilor comerciale, se pot face la instantele din capitala tarii sau la cele din resedinta judetului unde isi are domiciliul reclamantul.

Cand mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile in care figureaza persoanele aratate in alin.1 se introduc la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in Capitala, la Judecatoria sectorului 4”. • Conform art.9 C.proc.civ., daca cererea este indreptata impotriva mai multor parati, poate fi

introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre ei; in cazul cand printre parati sunt si obligati accesorii, cererea se face la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii

Page 41: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

principali. Altfel spus, in imprejurarile analizate ne aflam in prezenta unor veritabile norme de competenta alternativa.

e. Fiind menite sa ocroteasca interese particulare, normele de competenta teritoriala generala sunt norme cu caracter dispozitiv (a se vedea mai sus regimul juridic).

Competenta teritoriala alternativa - este acea forma a competentei care consacra dreptul reclamantului de a alege intre doua sau mai multe instante deopotriva competente (art.12 C.proc.civ.). In legatura cu aceasta forma a competentei teritoriale sunt de retinut urmatoarele aspecte: - intre instantele fata de care exista posibilitatea de optiune a reclamantului se numara intotdeauna si aceea in circumscriptia careia se afla domiciliul paratului; - alegerea apartine intotdeauna cum este si firesc reclamantului, dar posibilitatile lui de optiune nu sunt nelimitate. Ele sunt circumscrise, pe de o parte, prin aratarea expresa in lege a situatiilor in care competenta teritoriala este alternativa, si, pe de alta parte, prin aratarea instantelor intre care se poate alege; - o data exercitat prin alegerea uneia dintre instantele deopotriva competente, dreptul de optiune al reclamantului se stinge, el nemaiputand reveni si desemna o alta instanta competenta; de asemenea nici paratul nu are posibilitatea invocarii unei alte instante competente, neputand, daca instanta stabilita de reclamant este competenta, sa ceara declinarea. Art.10 consacra sapte cazuri de competenta teritoriala alternativa: „In afara de instanta domiciliului paratului mai sunt competente urmatoarele instante: 1. in cererile privitoare la executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract, instanta

locului prevazut in contract pentru executarea, chiar in parte, a obligatiunii; 2. in cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a unui imobil, in actiunile in justificare sau

in prestatiune tabulara, instanta locului unde se afla imobilul; 3. in cererile ce izvorasc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanta locului de plata; 4. in cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau

aceea a locului platii; 5. in cererile izvorate dintr-un contract de transport, instanta locului de plecare sau de sosire; 6. abrogat 7. in cererile facute de ascendenti sau descendenti pentru pensii de intretinere, instanta

domiciliului reclamantului; 8. in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel

fapt. O competenta teritoriala alternativa este consacrata si in materie de asigurare prin dispozitiile art.11 C.proc.civ. conform cu care: „In materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla: domiciliul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs accidentul. Alegerea competentei prin conventie este nula daca a fost facuta inainte de nasterea dreptului la despagubire. Dispozitiile de mai sus nu se aplica in materie maritima si fluviala”.

Page 42: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Competenta teritoriala exclusiva (exceptionala) – este acea forma a competentei prin care se determina capacitatea unei instante judecatoresti de a solutiona in mod exclusiv un anumit litigiu. Aceasta forma a competentei este prevazuta de norme imperative, de la care partile nu pot deroga prin vointa lor ( a se vedea mai sus regimul juridic). Pe de alta parte, cazurile de competenta exclusiva sunt prevazute expres si nu pot fi extinse prin analogie. Competenta teritoriala exceptionala este reglementata de Codul de procedura civila in art.13-16. In materie imobiliara art.13 precizeaza: „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta in circumscriptia careia se afla imobilele. Cand imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca acesta se afla in vreuna din aceste circumscriptii, iar in caz contrar la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul”. Dispozitia isi are justificarea in ideea ca la locul unde este situat imobilul se pot administra cu mai multa usurinta probele necesare pentru solutionarea acestor categorii de cauze. S-a retinut in acest sens ca regula se aplica tuturor actiunilor reale imobiliare cunoscute (actiunea in revendicare, actiunile negatorii si actiunilor confesorii), dar si actiunilor posesorii. Cu privire la actiunile personale imobiliare insa, doctrina si practica nu au imbratisat un punct de vedere unitar, unii autori considerand ca acest gen nu intra sub incidenta art.13 C.proc.civ. In materie de mostenire art.14 C.proc.civ. prevede ca: „Sunt de competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare; 2. cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-

ar avea unul impotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau

impotriva executorului testamentar”. La fundamentarea acestei reguli s-a avut in vedere faptul ca toate operatiile legate de procedura succesorala se indeplinesc in circumscriptia teritoriala a ultimului domiciliu al defunctului, aici situandu-se locul deschiderii succesiunii si, cel mai adesea, cele mai multe bunuri mobile si imobile ale acestuia. Prin urmare, in caz de ivire a unui litigiu, aici se vor putea administra cu mai mare usurinta probele necesare. Totusi, cateva observatii se impun: • competenta exceptionala prevazuta de art.14 C.proc.civ. inceteaza odata cu finalizarea

procedurii succesorale, dupa solutionarea definitiva a procesului de partaj, astfel incat, eventualele actiuni prin care creditorii vor urmari pe mostenitori proportional cu partile lor de mostenire, sunt de competenta instantei de la domiciliul paratilor;

• in caz de concurenta intre dispozitiile art.13 si art.14 C.proc.civ.( cand in mostenirea lui de cuius sunt cuprinse si bunuri imobile, care nu sunt situate in raza teritoriala a instantei de la ultimul domiciliu a defunctului), doctrina si practica judiciara au dat intaietate, ca instanta competenta , instantei de la ultimul domiciliu al defunctului.

Page 43: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Al treilea caz de competenta teritoriala exclusiva este prevazut in art.15 C.proc.civ. si prevede competenta in materie de societate: „Cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii in fapt, sunt de competenta instantei locului unde societatea isi are sediul principal”. Observatii: • dispozitia isi gaseste aplicarea numai in privinta litigiilor dintre societari sau dintre societari si

societate, in litigiile dintre societari sau societate cu tertii aplicandu-se regulile de drept comun;

• textul se aplica tuturor formelor de societate, civile sau comerciale; • regula se aplica in timp numai pana la momentul lichidarii in fapt a societatii. Ultimul caz de competenta exclusiva prevazut in C.pr.civ. este reglementat de art.16, in materie de reorganizare judiciara si faliment: „Cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului sunt de competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului’. Prorogarea de competenta

Prorogarea intervine in cazul in care o instanta competenta sa solutioneze cererea cu care a fost sesizata de catre reclamant, devine competenta in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti pronuntate de catre o instanta superioara sau a conventiei partilor sa rezolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in competenta sa. Dupa temeiul in baza careia intervine, prorogarea de competenta poate fi: -legala, -judecatoreasca si -conventionala (facultativa). Prorogarea legala de competenta Prorogarea legala de competenta are loc atunci cand instanta sesizata isi prelungeste competenta in temeiul unei dispozitii exprese a legii. Aceasta forma de prorogare intervine in cazuri expres prevazute de lege. Sunt tratate din punct de vedere didactic, urmatoarele situatii: art.17 C.proc.civ.: „cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala”. Nici o dificultate nu exista in cazul in care atat cererea principala cat si cererile incidentale sunt de competenta unor organe din cadrul aceluiasi sistem de jurisdictie ori daca cererile intra in competenta materiala a unor instante de acelasi grad. In practica insa se ivesc situatii in care cererile sunt de competenta unor organe de jurisdictie din sisteme diferite sau unor instante de grad diferit.

Page 44: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- in cazul in care cererile ar fi de competenta unor organe din sisteme diferite de jurisdictie, prorogarea nu poate opera, deoarece s-ar incalca norme de competenta generala fara vreun temei legal;

- daca cererile sunt de competenta instantelor judecatoresti “prorogarea trebuie sa opereze, chiar daca s-ar nesocoti norme de competenta materiala sau teritoriala exclusiva”.

art.163 C.proc.civ. – potrivit acestui articol, litispendenta presupune ca nimeni nu poate fi chemat in judecata pentru aceeasi cauza, acelasi obiect si de aceleasi parti inaintea mai multor instante. Exceptia poate fi ridicata de catre parti sau de catre judecator in fata instantelor de fond si daca este admisa, dosarul se va trimite instantei care a fost mai intai investita, iar in cazul in care pricinile se afla in judecata unor instante de grad diferit, la instanta de grad mai inalt. Prin urmare, in cazul litispendentei nu ne aflam in prezenta unor cereri diferite si asupra carora o instanta isi prelungeste competenta. Dimpotriva, ne aflam in prezenta aceluiasi litigiu, pentru a carui solutionare au fost sesizate mai multe instante. Asadar, in cazul litispendentei nu ne aflam in fata unei prorogari de competenta. Exceptia de litispendenta - conditii:

• existenta unei identitati de parti, obiect si cauza; • cele doua cauze sa se afle pe rolul unor instante romane deopotriva competente; • pricinile sa se afle in fata instantelor de fond, dar si daca se afla, una in fond si alta in

apel. Litispendenta este o exceptie absoluta. Trebuie invocata la instanta cea din urma investita cu solutionarea cauzei si retrimisa instantei care a judecat prima ori instantei mai mare in grad, daca instantele investite nu au acelasi grad. Instanta va da o hotarare pentru admiterea exceptiei de litispendenta, cu recurs in 5 zile si o incheiere pentru respingerea ei, atacabila numai impreuna cu fondul. art.164 C.proc.civ.: - potrivit acestui articol conexitatea reprezinta acea situatie procesuala in care se afla pricinile aflate pe rolul aceleiasi instante sau a unor instante diferite, in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti, si al caror obiect si cauza au intre ele o stransa legatura. In cazul conexitatii legea nu impune existenta triplei identitati: de parti, obiect si cauza Prin urmare, in aceasta situatie opereaza o prorogare de competenta ce rezulta in mod neandoielnic din chiar dispozitiiloe legale care reglementeaza materia. Partile, potrivit art.164 alin.1 au posibilitatea de a solicita „intrunirea mai multor pricini care se afla inaintea aceleiasi instante sau a unor instante diferite”. Exceptia de conexitate – conditii:

• existenta unei stranse legaturi de obiect si cauza, intre doua sau mai multe procese. Actiunile conexate sunt si raman distincte, doar judecata lor se face impreuna;

• sa existe doua sau mai multe cauze pendinte la aceeasi instanta ori la instante de acelasi grad, in care sa figureze cel putin o parte comuna;

Page 45: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

• sa nu se incalce regulile imperative de competenta a instantelor. In cazul conexitatii legea nu impune existenta triplei identitati: de parti, obiect si cauza Prin urmare, in aceasta situatie opereaza o prorogare de competenta ce rezulta in mod neindoielnic din chiar dispozitiiloe legale care reglementeaza materia. Partile, potrivit art.164 alin.1 au posibilitatea de a solicita „intrunirea mai multor pricini care se afla inaintea aceleiasi instante sau a unor instante diferite”. Prorogarea judiciara de competenta

- intervine in acele situatii in care o instanta este investita cu indeplinirea unor acte procedurale sau chiar cu solutionarea unei cauze civile ce ar intra in competenta altei instante, in temeiul unei hotarari judecatoresti (explica)

Prorogarea judiciara de competenta poate interveni, astfel, in una din urmatoarele situatii: a. in cazul delegarii altei instante, in conditiile art.23 C.proc.civ. (citeste art.); b. in cazul recuzarii tuturor judecatorilor de la o instanta si in cazul cand din cauza

recuzarii, completul de judecata nu se poate constitui (art.30 alin. 2 C.proc.civ.); c. in cazul stramutarii procesului civil (art.37 C.proc.civ.) d. in cazul administrarii unor dovezi prin comisie rogatorie; e. in cazul casarii unei hotarari judecatoresti cu trimitere la o alta instanta de acelasi grad

(art.315 alin5 c.proc.civ.).

Stramutarea pricinilor Notiune Este o forma de prorogare judecatoreasca a competentei prin intermediul careia o pricina de competenta unei instante, va fi judecata prin prelungirea competentei, de catre o alta instanta ca efect al unei hotarari judecatoresti a unei instante superioare care a incuviintat cererea de stramutare, pentru unul din motivele prevazute de lege. Sediul materiei: art. 37-40 C.proc.civ. Motivele stramutarii Conform art. 37 C.proc.civ., pricina poate fi stramutata: - cand una dintre parti are doua rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv printre magistratii instantei; - banuiala legitima; - siguranta publica. Banuiala se socoteste legitima de cate ori se poate presupune ca nepartinirea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarii pricinii, calitatii partilor ori vrajmasiilor locale. Constituie motive de siguranta publica acele imprejurari care creeaza presupunerea ca judecata procesului la instanta competenta ar putea produce tulburarea linistii publice. Procedura stramutarii Instanta competenta

Page 46: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Cererea de stramutare intemeiata pe rudenie sau afinitate se depune la instanta imediat superioara celei investite initial cu judecarea pricinii. Cererea de stramutare pentru banuiala legitima sau siguranta publica se depune la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Cine poate face cererea? Cererea de stramutare pentru motiv de rudenie si afinitate, precum si pentru banuiala legitima poate fi ceruta de partile interesate sau procuror; cererea de stramutare pentru siguranta publica poate fi facuta doar de catre procurorul de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul de introducere a cererii Stramutarea pentru rudenie sau afinitate poate fi ceruta mai inainte de inceperea oricarei dezbateri; cea intemeiata pe banuiala legitima sau siguranta publica se poate cere in orice stare a pricinii. Solutionare Cererea se judeca in camera de consiliu, in lipsa unei dispozitii contrare derogatorii, cu citarea partilor, conform dispozitiilor art. 85 C.proc.civ. Presedintele instantei va putea cere dosarul pricinii si sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii, comunicand de urgenta aceasta masura instantei respective. In caz de admitere, pricina se trimite spre judecata unei alte instante de acelasi grad. Potrivit art. 40 C.proc.civ. hotararea supra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac. Ea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate. Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare. In cazul in care instanta a savarsit acte de procedura sau a procedat intre timp la judecarea pricinii, actele de procedura indeplinite ulterior stramutarii si hotararea pronuntata sunt desfiintate de drept prin efectul admiterii cererii de stramutare.

Art.23 Cod proc.civ.: Delegarea: Cand, din pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze, Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partii interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece pricina.

Prorogarea conventionala (voluntara) de competenta - intervine in temeiul unei intelegeri (conventii) a partilor, in acele cazuri in care legea procesuala ingaduie partilor sa deroge de la regulile de competenta pe care le stabileste. Din coroborarea art.19 si 159 C.proc.civ. rezulta ca o atare conventie este posibila numai in cazul competentei teritoriale prevazuta de norme dispozitive, adica in cazul normelor de competenta relativa. Alegerea de competenta poate fi determinata atat anterior, cat si dupa ivirea litigiului. Fiind vorba de o conventie, ea se poate face numai cu respectarea conditiilor de validitate ale oricarei conventii: partile sa aiba capacitate de exercitiu; consimtamantul lor sa fie liber si

Page 47: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

neviciat; conventia partilor, scrisa sau verbala, sa fie expresa; partile sa determine in mod neechivoc instanta aleasa; aceasta din urma sa nu fie necompetenta absolut. Atunci cand aderarea paratului la competenta aleasa de reclamant se face dupa ivirea litigiului, in mod verbal, in fata instantei de judecata aceasta trebuie sa fie expresa. Neinvocarea exceptiei de necompetenta de catre parat pana la prima zi de infatisare nu echivaleaza cu o prorogare conventionala de competenta, efectul neinvocarii exceptiei de necompetenta relativa de catre parat in limine litis fiind acela al decaderii sale din dreptul de a mai invoca aceasta exceptie si nu acela al achiesarii tacite la competenta instantei sesizate. Exceptia de necompetenta Noţiune Exceptia de necompetenta este mijlocul procedural prin care partea interesata, instanta sau chiar procurorul cand participa la judecarea cauzelor civile poate solicita instantei sa se desesizeze si sa trimita cauza la instanta de judecata sau la un alt organ cu activitate jurisdictionala competent sa o judece potrivit legii. Invocare Exceptia de necompetenta se invoca in mod diferit dupa cum norma de competenta care se considera a fi incalcata este absoluta (competenta generala, competenta materiala si competenta teritoriala exclusiva) sau relativa (competenta teritoriala generala si competenta teritoriala alternativa). Exceptia de necompetenta absoluta:

– poate fi invocata de oricare din parti, procuror sau chiar instanta din oficiu; – poate fi invocata in orice faza a judecatii (atat in prima instanta, cat si in apel sau recurs); – partile nu pot deroga, nici expres, nici tacit de la regulile competentei absolute. Exceptia de necompetenta relativa: - poate fi invocata numai de catre parat (el este singurul, de altfel, care are interes – art. 105

alin.2, art. 158 C.proc.civ.); - numai in fata primei instante si numai pana la prima zi de infatisare (prin intampinare, daca

partea este asistata sau reprezentata – art. 118 c.proc.civ.); - prin urmare, ea trebuie invocata in acest termen si inaintea altor exceptii, sub sanctiunea

decaderii din dreptul de a mai putea invoca (explica); - partile pot conveni, atat expres cat si tacit sa deroge de la dispozitiile legii, facand o

prorogare conventionala de competenta. Solutionare: Exceptia de necompetenta se solutioneaza de catre instanta sesizata cu actiunea principala. Exceptia de necompetenta, fiind o exceptie de procedura, se solutioneaza cu prioritate fata de exceptiile de fond, dupa exceptiile de organizare judecatoreasca si de nelegala timbrare, dar inaintea celorlalte exceptii de procedura.

Page 48: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Odata invocata, ca orice exceptie, in baza art. 129 alin.4 C.proc.civ. si pentru respectarea principiilor contradictorialitatii, oralitatii, publicitatii, rolului activ al judecatorului, dreptului la aparare, ea trebuie pusa in discutia partilor, in caz contrar hotararea pronuntata va fi nula si va putea fi desfiintata prin intermediul cailor de atac. Daca instanta gaseste ca exceptia nu este intemeiata si ca nu s-a incalcat nici o norma de competenta, exceptia va fi respinsa printr-o incheiere interlocutorie si instanta va pasi in continuare la judecata. Impotriva incheierii prin care s-a solutionat exceptia se poate exercita apel sau recurs, dar numai odata cu fondul cauzei (art. 158 alin.2 C.proc.civ.). In cazul in care exceptia este considerata intemeiata, instanta o va admite si se va pronunta printr-o hotarare de declinare de competenta (declinator de competenta). Efectele hotararii de declinare de competenta Hotararea de declinare de competenta produce doua efecte principale:

- dezinvesteste instanta sesizata cu judecarea cauzei prin introducerea cererii de chemare in judecata;

- investeste instanta sau organul cu activitate jurisdictionala in favoarea careia s-a pronuntat declinarea de competenta (daca insa pricina nu este de competenta unui organ cu activitate jurisdictionala, instanta nu poate dispune declinarea competentei, ci va respinge cererea ca fiind gresit indreptata); Hotararea de declinare a competentei isi produce efectele de la data ramanerii ei irevocabile, si nu de la data pronuntarii. Trimiterea dosarului la instanta sau organul jurisdictional considerat a fi competent se va face de indata ce hotararea de declinare a competentei a devenit irevocabila, in afara de cazul cand calea de atac este exercitata chiar de catre partea care a cerut si a obtinut declinarea de competenta, caz in care dosarul poate fi trimis imediat, fiind evidenta incercarea de tergiversare a cauzei (art. 158 alin.3,4 C. proc.civ.). Atunci cand se constata ca pricina nu este de competenta instantelor romane se impune solutia de respingere a cererii pentru acest motiv – art. 157 Lg. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat. Hotararea de declinare a competentei are putere de lucru judecat numai in ceea ce priveste efectul de dezinvestire a instantei sesizate initial, instanta careia i se trimite dosarul avand, la randul sau, dreptul sa-si verifice propria competenta. In cazul in care se considera necompetenta poate, de asemenea, sa-si decline competenta in favoarea unei alte instante sau chiar in favoarea instantei care a investit-o. In privinta actelor de procedura indeplinite la instanta considerata necompetenta, art. 105 alin.1 C.proc.civ. decide ca sunt considerate nule. Nulitatea se rasfrange, in principiu, asupra tuturor actelor de procedura intocmite la instanta necompetenta; cu toate acestea, trebuie sa remarcam ca unele din efectele actului de sesizare – cererea de chemare in judecata – se mentin. Astfel, potrivit art. 1870 C.civ., cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia chiar cand este adresata unei instante necompetente…De asemenea, ea pastreaza efectul punerii in intarziere a debitorului.

Page 49: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Pe de alta parte insa, art. 160 C.proc.civ., cuprinde o reglementare distincta in privinta probelor: „ in cazul declararii necompetentei, dovezile administrate in instanta necompetenta raman castigate judecatii si instanta necompetenta nu va dispune refacerea lor decat pentru motive temeinice”. Conflictele de competenta Notiune Conflictul de competenta se defineste ca fiind situatia in care doua sau mai multe instante judecatoresti sau alte organe cu activitate jurisdictionala se considera competente sau dimpotriva, necompetente, sa solutioneze o cauza civila concreta si isi declina astfel, reciproc, competenta. Conflictele de competenta pot fi pozitive sau negative. Exista conflict pozitiv de competenta ori de cate ori doua sau mai multe instante se declara concomitent sau succesiv abilitate sa solutioneze aceeasi cauza civila, declinandu-si reciproc competenta. Conflictul negativ de competenta apare, dimpotriva, in acele cazuri in care doua sau mai multe instante se declara necompetente sa solutioneze o anumita cauza civila, declinandu-si reciproc competenta. Pentru a ne afla in prezenta unui conflict pozitiv de competenta trebuie ca in fata instantei necompetente (dintre cele doua care vor ajunge in conflict) sa fie ridicata exceptia de necompetenta, exceptie care prin respingerea ei declanseaza conflictul de competenta. De asemenea, poate aparea conflict pozitiv de competenta si in situatia in care doua sau mai multe instante deopotriva competente sunt sesizate cu judecarea aceleiasi pricini ( spre ex., in cazul competentei alternative), situatie care impune ridicarea exceptiei de litispendenta. Conflictul se declanseaza in momentul respingerii exceptiei de catre instanta abilitata sa o solutioneze si in fata careia s-a invocat. Pentru a ne afla in prezenta unui conflict negativ de competenta trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele cerinte: - sa existe cumulativ doua sau mai multe instante sesizate cu judecarea aceleiasi pricini (tripla identitate: parti, obiect cauza juridica ); - instantele sa se fi declarat necompetente prin hotarari ramase irevocabile; - declinarile de competenta intre instantele sesizate sa fie reciproce ( nu exista conflict de competenta daca declinarile sunt succesive, intervenite intre mai multe instante, daca acestea sau cel putin doua dintre ele nu au intrat in contradictie); - cel putin una dintre aceste instante sa fie competenta sa solutioneze cererea respectiva; daca instanta sesizata cu solutionarea conflictului negativ de competenta considera ca nici una dintre instante nu este competenta, apreciind ca fiind competenta o alta instanta, va trimite acesteia dosarul, pe cale administrativa. Solutionarea conflictelor de competenta (art. 21-22 C.proc.civ.)

Page 50: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- se face pe calea regulatorului de competenta, de catre instanta superioara instantelor aflate in conflict; - o data cu sesizarea instantei superioare, instanta in fata careia s-a ivit conflictul suspenda solutionarea cauzei si inainteaza dosarul instantei indreptatite sa se pronunte asupra acestuia; - conflictele de competenta se pot ivi si intre instantele judecatoresti si celelalte organe cu activitate jurisdictionala (art. 20 C.proc.civ.); situatie in care conflictul se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara celei aflate in conflict (art. 22 alin.4); - in cazul in care conflictul de competenta se iveste intre I.C.C.J. si o alta instanta, acesta se rezolva Curtea Suprema, hotararea pronuntata constituind in acelasi timp atat declinator cat si regulator de competenta; - Instanta competenta sa solutioneze conflictul va hotari in camera de consiliu, fara citarea partilor; - Impotriva regulatorului de competenta se poate face recurs in termen de 5 zile de la comunicare; dosarul va fi trimis instantei competente spre solutionare numai dupa ramanerea irevocabila a regulatorului de competenta; recursul, neexistand norme derogatorii, se solutioneaza potrivit normelor de drept comun; - Hotararea irevocabila prin care se statueaza asupra conflictului de competenta este obligatorie pentru instanta desemnata. Actele de procedura Notiune

Prin act de procedura se intelege orice act (operatiune juridica sau inscris) facut pentru declansarea procesului, In cursul si in cadrul procesului civil de catre instanta judecatoreasca, parti si ceilalti participanti la proces, legat de activitatea procesuala a acestora.

Actele de procedura sunt clasificate in literatura de specialitate dupa mai multe criterii, marea diversitate a acestora fiind determinata practic de numarul mare de acte procedurale care, in inlantuirea lor, determina intreaga structura a procesului civil. Astfel sunt: actele procedurale ale instantei, partilor, tertelor persoane si organelor de executare silita; acte de procedura verbale si acte de procedura scrise; acte de procedura obligatorii si acte de procedura facultative; acte unilaterale, acte bilaterale si multilaterale; acte judiciare si acte extrajudiciare; acte de procedura specifice judecatii in prima instanta, acte specifice judecatii in fata instantelor de control judiciar si acte de executare silita etc.

In ceea ce priveste conditiile generale de valabilitate al actelor de procedura civila, aceasta determinare este extrem de complexa tocmai datorita caracterului variabil al acestora. O prezentare a conditiilor generale de validitate a actelor de procedura este necesara pentru o mai buna cunoastere a mecanismului actelor juridice ce intereseaza activitatea de infaptuire a justitiei,

Page 51: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

determinare ce se refera atat la conditiile de fond, cat si la cerintele (conditiile) de forma ale actelor.

Astfel, in mod traditional literatura juridica de specialitate a apreciat ca doua sunt conditiile generale de validitate al actelor de procedura: forma scrisa si indicarea in chiar continutul actului ca cerintele legii au fost indeplinite, actele de procedura se intocmesc numai in limba roman, chiar daca partile se exprima in limba romana.

Exista si dispozitii procedurale care se refera la unele cerinte legale, ca de exemplu, cele care precizeaza ca actele care se adreseaza instantelor judecatoresti trebuie sa imbrace forma scrisa.

Forma scrisa a actelor de procedura reprezinta o conditie de valabilitate a celor mai multe acte de procedura. Majoritatea actelor dispuse de catre instantele de judecata si de organele de executare trebuie indeplinite in forma scrisa. De la aceasta regula exista o importanta exceptie in privinta actelor ce reprezinta manifestari unilaterale sau bilaterale de vointa ale partilor.

O a doua conditie afirmata in literatura de specialitate o constituie, mentiunea in act ca cerintele legii au fost respectate. Aceasta inseamna ca actul de procedura nu poate fi completat cu probe extrinseci, ci trebuie sa faca dovada prin el insusi.

Exceptia de la aceasta regula o reprezinta principiul echipolentei sau al echivalentei. Potrivit acestui principiu, in cazurile anume prevazute de legiuitor, un act de procedura poate fi inlocuit printr-un alt act de procedura care sa produca acelasi efect. Cazurile in care se aplica principiul echipolentei sunt de stricta interpretare, ele neputand fi extinse prin analogie.

De asemenea, se considera ca actele de procedura care imbraca forma scrisa trebuie redactate in limba romana. Aceasta cerinta are un caracter general, intrucat si actele de procedura care se exprima prin viu grai se realizeaza tot in limba romana. Daca una din parti nu cunoaste limba romana ea poate recurge la serviciile unui interpret.

In afara conditiilor mentionate exista si unele cerinte care vizeaza timpul sau locul intocmirii actelor de procedura. Astfel, actele de procedura nu se pot indeplini oricand, ci numai in termenele prevazute de lege, iar in unele cazuri doar in anumite faze ale procesului civil. De asemenea, actele de procedura se indeplinesc, de regula, la sediul instantei si in cadrul unei sedinte publice.

Actele de procedura trebuie sa indeplineasca, de asemenea, in anumite cazuri, si unele conditii particulare, care difera de la un act la altul, in functie de obiectul sau finalitatea lui. Nerespectarea tuturor conditiilor generale sau particulare ale actelor de procedura atrage dupa sine nulitatea acestora. Termenele procedurale. notiune, clasificari, mod de calcul, caracterele termenului, sanctiuni specifice, repunerea in termen Notiune. Termenul procedural este intervalul de timp inauntrul caruia trebuie indeplinit sau, dupa caz, este oprit sa se savarseasca un anumit act de procedura. Clasificari. Termenele procedurale pot fi clasificate in functie de mai multe criterii, astfel:

Page 52: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

a. in functie de caracterul lor, termenele sunt: - imperative (peremptorii), inauntrul carora trebuie indeplinit un act de procedura (ex: termenul de exercitare a unei cai de atac). - prohibitive (dilatorii), inauntrul carora nu poate fi savarsit actul de procedura. b. in functie de modul in care sunt stabilite, termenele sunt: - legale, atunci cand sunt stabilite prin lege. - judecatoresti, stabilite de instanta in cursul procesului; - conventionale, stabilite de parti (ex: termenul arbitrajului). c. in functie de sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare, termenele sunt: - absolute, a caror nerespectare afecteaza valabilitatea actelor de procedura; - relative, care in caz de nerespectare nu afecteaza valabilitatea actului de procedura ci atrag, cel mult, sanctiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovati de nerespectarea lor. Mod de calcul. C. proc. civ. se stabileste modul de calcul al termenelor procedurale pe ore, zile, saptamani, luni si ani. Termenul pe ore incepe sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare. Termenul se intelege pe zile libere, neintrand in calcul nici ziua in care a inceput, nici ziua cand s-a implinit. Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se implinesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare. Termenul care, incepand la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi, se va socoti implinit in ultima zi a lunii. Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala, sau cand serviciul este suspendat, se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. Caracterele termenului. Termenele joaca un rol particular in cadrul procedurii judiciare. De altfel, procedura judiciara nici nu poate fi conceputa fara existenta unor termene in cadrul carora legea impune anumite obligatii sau indreptateste partile sa-si exercite drepturile lor. Astfel, se poate spune ca termene sunt menite sa disciplineze activitatea procesuala. Un alt caracter al termenelor este dat de faptul ca ele au menirea de a impulsiona desfasurarea procesului civil si de a limita toate acele situatii care ar putea conduce la intarzierea judecatii. In aceasta ordine de idei se poate afirma ca cel mai adesea termenele sunt statornicite pentru a tarmuri in timp exercitiul unui drept sau pentru a restrange limitele de timp in care se pot indeplini anumite formalitati procedurale. Termenele procedurale trebuie sa tina seama, insa, si de interesele partilor litigante, care trebuie sa aiba un timp rezonabil pentru a reflecta asupra exercitiului drepturilor lor si pentru realizarea efectiva a formelor de procedura impuse sau admise de lege. Termenele incep sa curga de la data comunicarii actelor de procedura daca legea nu dispune altfel. Termenele incep sa curga si impotriva partii care a cerut comunicarea, de la data cand a cerut-o.

Page 53: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

NULITATEA ACTELOR DE PROCEDURA

Notiune Este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului ce nu îndeplineşte condiţiile

prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parţial de efecte. Nulitatea se constata (nulitatea absoluta) sau se declara (nulitatea relativa) de catre instanta

care poate stabili si masura sau limitele in care opereaza nulitatea. Astfel, nulitatea actului de procedura opereaza ope judici, adica numai prin constata-rea sau declararea nulitatii de catre instata (nu opereaza de drept).

Clasificarea nulităţilor

I. După izvorul lor: - nulităţi exprese – (cele prevazute expres de lege - art. 43, 88, 89, 100 C.pr.civ) - nulităţi virtuale –(cele care rezulta prin interpretare din c-prinsul unor dispozitii

legale art. 85, 97, 147 C.pr.civ.)

II. După cum privesc forma exterioară sau intrisecă: - nulităţi intriseci – cele existente in chiar cuprinsul actului (ex: citatia inmanata

partii nu arata instanta, ziua, ora, iar partea nu stie unde sa se prezinte). - nulităţi extrinseci – cele situate in afara actului de procedura (ex: Apelul e nul

daca el nu a fost depus la instanta judecatoreasca a carei hotarari o ataca. Nu exista viciu in apel, ci in afara lui, pentru ca el nu a fost depus la instanta a carei hotarare este atacata. Este aceeasi situatie si in cazul recursului).

III. În cazul nerespectării condiţiilor proprii a unui act de procedură sau datorită dependenţei sale de un alt act:

- proprii - derivate – interesează efectele actului

IV. După caracterul normelor încălcate:

- absolute (cand sunt incalcate norme imperative) - relative (cand sunt incalcate norme dispozitive)

V. După întinderea efectelor:

- totale (afectand in intregime actul de procedura) - parţiale (afectand doar o parte a actului de procedura)

Art. 105, C.pr.civ. mentioneaza doua cazuri de nulitate a actului de procedura:

Page 54: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

a) Daca actul de procedura a fost facut de o instanta necompetenta. In opinia noastra, si in acest caz este necesara o vatamare procesuala care e chiar facerea actu-lui de o instanta necompetenta (aici vatamarea este prezumata de lege). Este vorba de incalcarea oricarei reguli de competenta: absoluta, relativa, materiala, teritoriala. b) Actul a fost facut cu neobservarea formelor legale sau de catre un functionar necompetent (nu de un judecator necompetent, ci de un alt functionar: grefier, postas etc.). In aceasta ipoteza trebuiesc indeplinite conditiile: 1. Sa i se produs o vatamare procesuala. 2.Aceasta vatamare sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin nulitatea actului. Invocarea nulitatii se face, dupa caz: a) Pe cale de exceptie in proces; b) Prin exercitarea apelului sau a recursului; c) Pe calea contestatiei in anulare sau a revizuirii pentru motivele prevazute expres; d) Pe calea recursului in anulare, daca exista motive exprese; e) Pe calea contestatiei la executare; Instanta va proceda dupa caz, si anume: va pronunta o incheiere ce poate fi atacata o data cu fondul atunci cand respinge exceptia nulitatii sau, desi o admite, nu se dezinvesteste de solutionarea litigiului, ori va pronunta o hotarare, ori de cate ori, admitand exceptia nulitatii, se dezinvesteste de solutionarea acelui litigiu. In orice situatie, instanta, admitand o exceptie de nulitate a actului procedural, va trebui ea insasi sa precizeze intinderea sau cuprinsul efectelor ce decurg din nulitate, intrucat prin iradiere nulitatea unui act de procedura se poate extinde si asupra altor acte procedurale anterioare, concomitente sau ulterioare. De exemplu, daca citarea partilor este lovita de nulitate, toate actele de procedura facute in proces ulterior citarii necorespunzatoare a partilor sunt lovite de nulitate. Daca s-a facut o cerere de stramutare si instanta nu a suspendat judecata pana la solutionarea cererii, in cazul in care stramutarea s-a acceptat, toate actele sunt lovite de nulitate. In toate cazurile in procesul civil regula este cea a salvarii actului de procedura ori de cate ori este posibil, adica mai concret, instanta trebuie, dupa caz, ori de cate ori e posibil, sa procedeze la indreptarea, remedierea sau refacerea actului de procedura. De regula, nulitatea unui act de procedura nu are nici un efect asupra dreptului subiectiv dedus judecatii.

Page 55: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

DECADEREA Potrivit C. proc. civ., neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in termenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei. In acest din urma caz, actul de procedura se va indeplini in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii; in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii. Decaderea intervine numai in caz de nerespectare a termenelor legale, imperative si absolute. Aceasta deoarece: - nerespectarea termenului prohibitiv duce la nulitatea actului de procedura; - daca nu este respectat un termen judecatoresc, sanctiunea consta in posibilitatea judecatorului de a nu mai acorda un nou termen pentru indeplinirea actului de procedura care nu a fost indeplinit in termenul initial. Decaderea intervine in urmatoarele cazuri: - cand prin lege este stabilit un termen fix pentru savarsirea unui act de procedura sau pentru exercitarea unui drept, iar partea a lasat sa expire acel termen fara sa beneficieze de el; - cand legea procesuala a stabilit ca exercitarea unui drept trebuie sa se faca intr-o anumita etapa a procesului sau intr-un anumit moment procesual, iar partea nu a respectat aceasta cerinta; - cand legea procesuala stabileste o anumita ordine in efectuarea actelor de procedura, pe care partea nu a respectat-o. Sanctiunea decaderii nu intervine daca: nu a fost constatata de instanta; partea care putea sa invoce sanctiunea, renunta la acest drept; decaderea priveste pe una din partile legate printr-un raport de solidaritate sau de indivizibilitate, cu conditia ca cel putin una dintre celelalte parti sa fi savarsit actul de procedura in termen; decaderea se acopera, potrivit legii; partea interesata a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei sa efectueze actul de procedura in termen si s-a admis cererea de repunere in termen. Ca efect al decaderii se pierde dreptul procedural care nu a fost exercitat in termen. Repunerea in termen. In conditiile C. proc. civ., decaderea nu opereaza atunci cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa savarseasca actul de procedura in termen. in acest caz, actul de procedura trebuie sa fie indeplinit in termen de 15 zile de la data impiedicarii si tot in acelasi termen vor fi aratate si motivele impiedicarii. Pentru a se dispune repunerea in termen se cer a fi indeplinite mai multe conditii: - partea care nu a savarsit un act de procedura inauntrul termenului legal imperativ trebuie sa faca dovada ca a fost impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa ei, care s-a produs inainte de implinirea termenului; - in termen de cel mult 15 zile de la data incetarii impiedicarii, partea interesata trebuie sa formuleze atat cererea de repunere in termen si sa-si efectueze actul de procedura pe care nu l-a indeplinit in termen. Cererea de repunere in termen se solutioneaza de instanta competenta sa solutioneze calea de atac sau sa indeplineasca actul de procedura cu privire la care a intervenit decaderea. Asupra cererii de repunere in termen, instanta se va pronunta printr-o:

Page 56: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

- incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in termen cu privire la un act de procedura care trebuia indeplinit pe parcursul judecatii, deci inainte de pronuntarea unei hotarari. Aceasta incheiere poate fi atacata numai odata cu fondul; - incheiere, atunci cand s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac, si cererea este admisa, fara ca la acelasi termen sa aiba loc si judecata caii de atac. incheierea poate fi atacata odata cu fondul; - decizie, daca s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac si cererea a fost admisa, la acelasi termen judecandu-se si fondul, sau atunci cand cererea a fost respinsa. In acest ultim caz, cererea de repunere in termen va fi respinsa ca tardiva sau ca nefondata, iar calea de atac ca tardiva. Cat priveste calea de atac ce poate fi exercitata impotriva hotararii prin care instanta se pronunta asupra repunerii in termen, sunt de retinut urmatoarele: - daca s-a cerut repunerea in termenul de apel, decizia poate fi atacata cu recurs; - daca s-a cerut repunerea in termenul de recurs, hotararea prin care se solutioneaza cererea este irevocabila; - daca s-a cerut repunerea in termenul de exercitare a unei contestatii in anulare sau revizuiri, hotararea este supusa acelei cai de atac ce putea sa se exercite impotriva hotararii ce ar fi trebuit sa se pronunte in contestatia in anulare sau revizuire. Judecata in prima instanta 1. Cererea de chemare in judecata

1.1. Notiune Potrivit art.109 alin.1 C.proc.civ. „oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane

trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente”. Prin urmare, cererea de chemare in judecata reprezinta actul de procedura prin care o

parte formuleaza pretentiile sale impotriva altei parti si cu care sesizeaza instanta de judecata in vederea solutionarii conflictului ivit .

Nu intotdeauna actul prin care este investita instanta civila se numeste cerere de chemare in judecata, potrivit unor acte normative speciale cererea respectiva putand purta denumirea de : contestatie (in materia litigiilor de munca ), plangere ( in materie contraventionala) etc.

1.2. Continutul si conditiile de forma ale cererii de chemare in judecata Potrivit art.112 C.proc.civ., cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda: 1.Numele, domiciliul sau resedinta partilor, ori pentru persoanele juridice, denumirea si

sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

Page 57: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Daca reclamantul locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.

Indicarea numelui partilor este deosebit de importanta pentru ca prin aceasta se identifica partile intre care urmeaza sa se desfasoare procesul.

Indicarea in cerere a domiciliului partilor este de asemenea, un element necesar pentru individualizarea partilor, pentru citarea lor in fata instantei de judecata si, nu in ultimul rand, pentru determinarea competentei teritoriale generale.

In privinta notiunii de domiciliu, se observa ca, din punct de vedere procedural, sensul notiunii are un caracter mai general decat in civil, semnificand, in fapt, locuinta. Ceea ce intereseaza cu privire la aceasta notiune este locul unde partea poate fi gasita pentru a i se comunica actele de procedura.

Distinct de domiciliul real, reclamantul poate mentiona in cerere domiciliul ales. Acesta din urma reprezinta o institutie complexa, care presupune desemnarea unui

mandatar special, insarcinat doar cu primirea actelor de procedura si a locuintei acestuia. Tratarea notiunii impune cu necesitate referirea la art.93 C.proc.civ. in care se prevede ca:

„in caz de alegere de domiciliu, daca partea a aratat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea aratari, la domiciliul partii”

Identificarea persoanelor juridice, spre deosebire de persoanele fizice, se face prin indicarea unor elemente suplimentare, pe langa denumire si sediu, fiind necesar a se arata in cererea de chemare in judecata si numarul de inregistrare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

In cazul in care reclamantul nu cunoaste domiciliul paratului si aduce instantei dovezi din care rezulta ca a facut tot ceea ce i-a stat in putinta pentru a-l afla (inclusiv recurgerea la ajutorul organelor de politie – sectia evidenta populatiei), cererea va putea fi primita si fara indicarea domiciliului paratului, citarea efectuandu-se prin publicitate (art.95).

2.Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional;

Textul trebuie coroborat cu dispozitiile art.83 C.proc.civ., citat anterior. Asadar, in procesul civil, participarea directa a partilor in proces nu este obligatorie decat

cu caracter de exceptie (spre exemplu, la divort). Prin urmare, partile isi pot alege in mod conventional un reprezentant, fie fara studii de specialitate (mandatar), fie un avocat sau, in cazul persoanelor juridice, consilier juridic. Pe de alta parte, sunt situatii in care, partile, datorita lipsei capacitatii lor de exercitiu sau restrangerii acestei capacitati prin lege trebuie reprezentate sau asistate in proces de reprezentantii lor legali.

In oricare din aceste situatii, in cuprinsul cererii de chemare in judecata trebuie mentionata calitatea in care cel care face cererea sta in proces (in nume propriu sau ca reprezentant al unei parti.

Neindicarea calitatii de reprezentant conduce la prezumtia ca cel care a introdus cererea actioneaza in nume propriu cu toate consecintele ce decurg de aici.

Page 58: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

3. Obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta.

Pentru identificarea nemiscatoarelor se va arata comuna si judetul, strada si numarul, iar in lipsa vecinatatile, etajul si apartamentul, sau, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic.

Prin obiect al cererii de chemare in judecata se intelege tocmai pretentia dedusa judecatii. Aceasta poate fi: o suma de bani, restituirea sau predarea unui bun, anularea sau constatarea nulitatii unui contract, schimbarea unei anumite stari (in actiunile privind starea si capacitatea persoanelor) etc. Determinarea obiectului cererii prezinta interes sub mai multe aspecte: paratul cunoaste inca de la inceput pretentiile adversarului si se poate apara impotriva lor, respectandu-se principiile contradictorialitatii si dreptului la aparare; obiectul este un element necesar al dispozitivului hotararii, instanta fiind chemata sa dispuna numai in limitele cererii de chemare in judecata ( art.129alin.ultim); cunoasterea acestuia este necesara pentru corecta solutionare a unor exceptii ( spre exemplu: autoritatea de lucru judecat, litispendenta si conexitatea); precizarea obiectului este necesara pentru determinarea competentei instantei, cu deosebire in cazul actiunilor reale privitoare la bunuri imobile etc.

In doctrina se mai arata ca obiectul cererii trebuie sa fie: licit (adica sa nu contravina legii), posibil ( cu putinta a se realiza in materialitatea obiectiva), determinat sau determinabil.

In fine, art.112 pct.3 impune si o evaluare a obiectului cererii atunci cand acest lucru este posibil. Se au in vedere, deci, actiunile patrimoniale si orice alte cereri care ar putea fi evaluate in bani. Cerinta mentionata trebuie indeplinita, in principal, din doua motive: in functie de valoarea obiectului cererii se determina taxa judiciara de timbru si timbru judiciar; tot potrivit cu aceasta valoare se stabileste instanta competenta din punct de vedere material.

2. Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea Motivele de fapt constau in expunerea in detaliu a faptelor si imprejurarilor pe care se

intemiaza pretentia reclamantului, descrierea raportului juridic litigios. Motivele de drept constau in indicarea temeiului juridic pe care se sprijina cererea, cu

aratarea articolelor de lege (contractul de vanzare- cumparare, faptul ilicit cauzator de prejudicii etc.).

3. Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere. Cand dovada se face prin inscrisuri, se vor alatura la cerere atatea copii cati parati sunt,

mai mult cate o copie de pe fiecare inscris pentru instanta; copiile vor fi certificate de catre reclamant ca sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune si numai o parte dintr-un inscris privitor la pricina, ramanand ca instanta sa dispuna, la nevoie, infatisarea inscrisului in intregime.

Daca inscrisurile sunt scrise in limba straina sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Cand reclamantul voieste sa-si dovedeasca cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia.

Cand se va cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta acestora.

Page 59: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Indicarea dovezilor reclamantului prin cererea de chemare in judecata urmareste un dublu scop: celeritatea procesului – instanta putand aprecia asupra admisibilitatii probelor de indata (daca acestea sunt propuse in conditiile cerute de art.112) si punerea partilor intr-o situatie de egalitate juridica, paratul nefiind in masura sa se apere eficient daca nu cunoaste mijloacele de aparare ale adversarului.

Astfel, cu caracter general, legiuitorul arata ca solicitarea probei cu inscrisuri impune cu necesitate depunerea acestora in copii certificate, conforme cu originalul. Aceste inscrisuri trebuie depuse in atatea exemplare cati parati sunt, mai mult un exemplar pentru instanta.

Solicitarea corespunzatoare a probei testimoniale, impune, de asemenea indicarea numelui si locuintei acestora, numai pe baza acestor mentiuni putandu-se efectua in mod legal procedura de citare.

6.Semnatura – reprezinta acordul reclamantului la cuprinsul cererii. Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie semnata personal de catre reclamant sau

trebuie semnata de reprezentantul acestuia in cazul in care reclamantul a dat mandat de reprezentare unei alte persoane.

Semnatura trebuie situata la sfarsitul redactarii, in acest fel constituind o achiesare la intregul sau continut.

Conditiile prevazute in art.112 C.proc.civ. se intregesc cu dispozitiile art.113 referitoare la indeplinirea formalitatii multiplului exemplar si cu privire la cererea de chemare in judecata: „La cererea de chemare in judecata se vor alatura atatea copii de pe cerere cati parati sunt.

Daca mai multi parati au un singur reprezentant sau daca paratul are mai multe calitati juridice, se va comunica o singura copie de pe actiune si de pe inscrisuri si se va inmana o singura citatie”.

O conditie esentiala pentru primirea cererii de chemare in judecata, nementionata expres insa in Codul de procedura civila, este timbrarea cererii.

Infaptuirea justitiei, asa cum este si firesc necesita o serie de cheltuieli care sunt suportate de catre bugetul de stat. O parte din aceste cheltuieli sunt insa recuperate de la justitiabili prin intermediul taxelor de timbru. Acestea, la randul lor, se compun din taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.

Efectele introducerii cererii de chemare in judecata Cererea de chemare in judecata, ca mijloc procedural prin care se declanseaza procesul

civil produce o serie de efecte specifice: 1. Investeste instanta cu judecarea cauzei: partile dobandesc drepturi si obligatii

procesuale; instanta dobandeste dreptul si in acelasi timp obligatia de a cerceta si solutiona cauza; dreptul ce se tinde a se valorifica devine drept litigios; de la data introducerii cererii de chemare in judecata, in principiu, se vor produce efectele hotararilor judecatoresti, intrucat majoritatea hotararilor civile au un caracter constitutiv (cu exceptia celor care au caracter declarativ).

2. Cererea de chemare in judecata determina cadrul procesual: sunt fixate partile intre care se va purta procesul si obiectul acestuia. Dupa acest moment sfera persoanelor care pot participa in calitate de parti la proces nu poate fi largita decat prin introducerea unor terte persoane in proces, in conditiile art.49-66 C.proc.civ. sau, in mod exceptional, prin substituirea unei parti cu o

Page 60: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

alta persoana (art.66 alin.1, art.243 pct.1C.proc.civ.). Instanta, din oficiu, nu poate introduce terte persoane in proces.

In mod similar, instanta este indreptatita sa se pronunte numai asupra pretentiilor deduse prin cererea de chemare in judecata, ea neputandu-se pronunta asupra a ceea ce nu s-a cerut si nici nu poate acorda mai mult decat s-a cerut (art.304 pct.6; art.322 pct.2 C.proc.civ.).

Cadrul procesual cu privire la obiect poate fi insa extins de parat prin formularea unei cereri reconventionale sau de catre tertii intervenienti prin formularea unei cereri de interventie, ori de catre ambele parti printr-o cerere de chemare in garantie.

3. Se determina competenta teritoriala a instantei – competenta generala – art.5 alin.1C.proc.civ., iar in cazul competentei alternative – prin introducerea cererii inceteaza dreptul de optiune al reclamantului.

Tot relativ la competenta se poate mentiona ca prin introducerea cererii de chemare in judecata se creeaza starea de litispendenta; introducerea unei noi cereri in fata unei instante diferite, chiar competente, avand acelasi obiect, intre aceleasi parti si o cauza identica, determinand aparitia litispendentei care trebuie solutionata in sensul dezanvestirii celei din urma instante sesizate (art. 163 C.proc.civ)

4. Cererea de chemare in judecata intrerupe prescriptia Conform art.16 lit.b)D.167/58, prescriptia se intrerupe prin: „introducerea unei cereri de chemare in judecata ori arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca sau la un organ de arbitrare necompetent”.

Cererea de chemare in judecata se considera depusa in ziua primirii ei la instanta, chiar daca este neregulata, sau in ziua expedierii ei prin posta, daca a fost trimisa recomandat.

Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a fi intervenit imprejurarea care a provocat-o; deci, dupa intrerupere curge un nou termen de prescriptie.

Pentru ca acest efect specific sa subziste trebuie ca cererea sa fie admisa: „prescriptia nu se considera intrerupta in acele cazuri in care cererea a fost respinsa, anulata, daca s-a perimat ori daca cel care a formulat-o a renuntat la ea”(art.16 alin.3 D.167/58).

5. De la data introducerii cererii opereaza punerea in intarziere a paratului, cu efecte diferite, dupa cum urmeaza:

- inceteaza buna-credinta avuta anterior de posesorul cu aceasta calitate, prin urmare, de la momentul introducerii cererii de chemare in judecata el datoreaza fructele;

- in actiunile care au ca obiect predarea unui bun determinat, de la aceasta data riscul pieirii bunului trece asupra paratului;

- cererea de chemare in judecata face sa curga dobanzile pentru creantele care anterior nu erau purtatoare de dobanzi (art.1088 C.civ.);

- in cazul obligatiilor de a da sau a nu face ceva, din ziua introducerii cererii de chemare in judecata se datoreaza daune-interese;

- anumite actiuni cu caracter strict personal trec asupra mostenitorilor daca au fost introduse de autorul dreptului in timpul vietii sale: actiunea privind stabilirea filiatiei fata de mama(art.52 alin.2 C. fam.); actiunea pentru tagada paternitatii ( art.59 alin.2 C. fam.); actiunea

Page 61: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

privind stabilirea paternitatii din afara casatoriei (art.54 alin.2 C. fam.) si actiunea privind revocarea unei donatii pentru ingratitudine(art.833 C. civ).

Procedura privind primirea cererii de chemare in judecata (art.114-114¹)

Etapa scrisa, premergatoare judecatii debuteaza, cum este si firesc, cu sesizarea instantei civile prin cererea de chemare in judecata.

Asa cum am aratat, instanta civila nu se sesizeaza din oficiu, ea trebuie sesizata de catre partea interesata, prin cerere ( art.109 C.proc.civ.).

Cererea de chemare in judecata se depune la instanta de judecata personal de catre reclamant sau printr-un reprezentant imputernicit, fie la judecatorul de serviciu, fie la presedintele instantei. Cererea va putea fi expediata si prin posta (art.104 C.proc.civ.).

Potrivit art.114 modificat substantial prin noile reglementari, presedintelui instantei sau judecatorului de servicu insarcinat cu primirea cererilor le revin o serie de obligatii printre care, cea mai importanta este aceea de a verifica indeplinirea conditiilor formale prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata (art.114 alin.1), facandu-se referire astfel la dispozitiiile art112-113. Potrivit art.29 din Normele metodologice privind taxele judiciare de timbru , se verifica totodata, in baza acestor atributii administrative, plata taxelor judiciare de timbru si a timbrului judiciar care se datoreaza anticipat.

Daca in urma verificarilor facute se constata ca cererea este incompleta sau cuprinde mentiuni gresite, ori in cazul in care taxele de timbru nu au fost achitate sau nu au fost achitate intr-un cuantum suficient, presedintele sau judecatorul de serviciu are obligatia sa puna in vedere reclamantului conditiile pe care le mai are de indeplinit, cuantumul taxei de timbru care trebuie achitata, necesitatea depunerii cererii si celorlalte inscrisuri in numarul necesar de exemplare, sa indice toate celelalte lipsuri ale cererii in vederea completarii lor.

„Reclamantul va completa cererea de indata. Atunci cand completarea nu este posibila, cererea se va inregistra si i se va acorda reclamantului un termen scurt. In cazul in care cererea a fost primita prin posta, reclamantului i se vor comunica in scris lipsurile ei, cu mentiunea ca, pana la termenul acordat, urmeaza sa se faca completarile sau modificarile necesare”(art.114 alin.2).

Prin urmare, indiferent de corectitudinea cererii si de respectarea sau nu a tuturor conditiilor mentionate mai sus, cererea va fi inregistrata, momentul depunerii ei la instanta constituind, deci, momentul sesizarii instantei civile si conducand la intreruperea prescriptiei extinctive.

Aliniatele urmatoare ale art.114 cuprind, cum este si firesc, sanctiunea pentru nerespectarea dispozitiilor anterioare: „Acordarea termenului potrivit aliniatului 2 se face, in toate cazurile, cu mentiunea ca neandeplinirea in acest termen a obligatiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecatii.

Daca obligatiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt indeplinite in termenul prevazut la aliniatul 2, suspendarea judecatii se pronunta prin incheiere potrivit dispozitiilor art.339”.

Art.155¹ C.proc.civ. introduce, dupa cum se observa, un nou caz de suspendare legala facultativa a judecatii astfel: „cand constata ca desfasurarea normala a judecatii este

Page 62: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

impiedicata din vina partii reclamante prin neandeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare in judecata sau in cursul judecatii, instanta poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate…”(alin.1).

In art.114 alin.ultim C.proc.civ. este inscrisa pentru presedintele instantei o alta facultate de care acesta poate uza in etapa prealabila, cu ocazia primirii cererii de chemare in judecata: „In procesele in care, potrivt dispozitiilor art.47, sunt mai multi reclamanti sau parati, presedintele instantei, tinand cont de numarul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfasurarea normala a sedintei de judecata, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului la domiciliul sau sediul acestuia.Reprezentarea se va face dupa caz, prin unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispozitiile art.68 si art.114¹ find aplicabile in mod corespunzator.Dovada mandatului va fi depusa de catre reclamant in conditiile prevazute de alin.2, iar de catre parat odata cu intampinarea. Daca partile nu-si aleg un mandatar sau nu se inteleg asupra persoanei mandatarului, in cazul reclamantilor vor fi aplicabile dispozitiile alin.4, iar in cazul paratilor, presedintele instantei va numi un curator special”.

O data satisfacute conditiile prevazute de lege pentru forma cererii de chemare in judecata, conditia multiplului exemplar, facuta dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, si, daca au fost indeplinite toate celelalte obligatii legale sau puse in vedere de presedintele instantei sau de judecatorul de serviciu, acestia din urma pot fixa primul termen in instanta de judecata: „Presedintele, de indata ce constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata , fixeaza termenul de judecata pe care, sub semnatura , il da in cunostinta reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia”(art.114¹ alin.1C.proc.civ.).

Noile reglementari introduc, asadar, o noua modalitate de acordare a termenului in cunostinta.

Prin aceeasi rezolutie, „presedintele va dispune in acelasi timp sa se comunice paratului, o data cu citatia, copii de pe cerere si de pe inscrisuri, punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare cu cel mai tarziu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

Termenul de judecata va fi stabilit astfel incat de la data primirii citatiei paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente cel putin 5 zile. Pentru termenele urmatoare si primul termen fixat dupa casarea cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, raman aplicabile dispozitiile art. 89 alin.1 C.proc.civ.” (art.114¹alin.2-3 C.proc.civ.).

Potrivit dispozitiilor art. 114¹ alin.4 C.proc.civ., daca paratul locuieste in strainatate, judecatorul, prin rezolutie, va fixa un termen mai indelungat, informandu-l totodata ca „are obligatia sa-si aleaga domiciliul in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care paratul nu se conformeaza acestei obligatii, comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii”. Asa cum am aratat si cu ocazia mentionarii obligatiei de alegere de domiciliu pentru reclamantul cu

Page 63: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

domiciliul in strainatate, si paratului domiciliat in strainatate ii revine aceeasi obligatie. Ea opereaza insa dupa instiintare, deci procedura de citare pentru primul termen de judecata trebuie facuta in mod obisnuit, motiv pentru care se si fixeaza un termen mai indelungat. Pentru nerespectarea de catre parat a acestei obligatii, codul de procedura civila nu prevede nici o sanctiune, instituind insa o prezumtie care poate fi considerata ca avand un asemenea caracter: prezumtia ca scrisoarea recomandata prin care i-au fost expediate citatiile ulterioare si toate celelate acte de procedura a ajuns la destinatar care a luat la cunostinta de aceste termene si acte, fara sa fie nevoie de vreo alta dovada in afara recipisei de predare a acestei scrisori la posta romana.

Alaturi de aceste masuri obligatorii, presedintele instantei sau judecatorul de serviciu, cu ocazia fixarii termenului de judecata mai poate lua si alte masuri necesare desfasurarii in bune conditii a judecatii Astfel, potrivit art.114¹alin. 5 C.proc.civ. : „sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, presedintele, cu ocazia fixarii termenului prevazut la alin.1, daca s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la interogatoriu, alte masuri pentru administrarea probelor, precum si alte masuri necesare pentru desfasurarea procesului potrivit legii”.

De asemenea, in conditiile legii, presedintele va putea incuviinta, prin incheiere executorie, masuri asiguratorii, precum si masuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situatii de fapt”(art.114¹alin. ultim C.proc.civ.).

Alte activitati premergatoare sedintei de judecata

Dupa primirea cererii de chemare in judecata aceasta se inregistreaza in registrul general al instantei, numarul de ordine constituind numarul viitorului dosar.

Apoi, dosarul se incoperteaza, cererea si celelalte inscrisuri fiind legate in mapa si numerotate.

Dupa efectuarea acestor operatiuni, dosarul merge la biroul de citatii unde grefierii efectueaza procedura de citare si comunicare a actelor procedurale conform celor indicate de judecator in rezolutia prin care s-a fixat primul termen in instanta.

In continuare, dosarele sunt arhivate pe termene in arhiva curenta, pana cu 2-3 zile inainte de primul termen de judecata cand sunt preluate de catre grefierul de sedinta care: verifica indeplinirea procedurii de citare, intocmeste lista de sedinta si inmaneaza dosarele judecatorului/ judecatorilor care formeaza completul de judecata in vederea studirerii lor.

La intocmirea listei de sedinta, in stabilirea ordinii cauzelor grefierii vor trebui sa tina seama de natura lor si de caracterul urgent. Astfel, cererile cu arestati in alta cauza, cererile de ordonanta presedintiala, cererile privind acordarea pensiei de intretinere, incredintarea copiilor minori, contestatiile la executare, fiind cereri cu caracter urgent vor putea fi trecute inaintea celorlalte(art.125 alin.2 C.proc.civ.). De asemenea dosarele mai vechi se trec inaintea celor mai noi.

Lista proceselor va trebui afisata pe usa completului cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei (art.125 alin.1 C.proc.civ.).De asemenea, lista proceselor se trece in condica sedintei de judecata, pentru ca ulterior sedintei, judecatorii sa poata trece solutiile.

Page 64: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

2.Intampinarea (art.115-118 C.proc.civ.) Notiune. Intampinarea este actul procedural prin care paratul raspunde la pretentiile reclamantului, aratand totodata apararile sale. Ea face parte, alaturi de cererea de chemare in judecata si cererea reconventionala, din etapa scrisa, pregatitoare a sedintei de judecata. Continut. Potrivit art.115, intampinarea trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni: 1. Exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului 2. Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii 3. Dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere: Modalitatea prin care se indica acestea este aceeasi cu cea de la cererea de chemare in judecata. De regula, dovezile paratului, care apara pozitia sa procesuala sunt, de fapt cotraprobe. In formularea lor, paratul se poate orienta in functie de dovezile solicitate de catre reclamant, stiut fiind ca sarcina probei revine mai intai celui din urma. 4. Semnatura Semnatura constituie si in acest caz o formalitate esentiala, fapt pentru care lipsa ei conduce la nulitatea intampinarii. Procedura privind depunerea intampinarii Potrivit art.118 alin.1 asa cum a fost modificat prin O.U.G.138/2000 : „intampinarea este obligatorie, afara de cazurile expres prevazute de lege”. Potrivit art. 116 alin.1, ca si la cererea de chemare in judecata la intampinare se adauga un numar de copii similar numarului de reclamanti; de asemenea se vor adauga acelasi numar de copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina paratul, mai mult un rand de copii pentru instanta. „Daca mai multi reclamanti au un singur reprezentant, sau un reclamant sta in judecata in mai multe calitati juridice, se va depune la dosar pentru aceste parti cate o singura copie (art.116 alin.2 C.proc.civ). Potrivit art.117 C.proc.civ., in caz de coparticipare procesuala pasiva, paratii pot raspunde printr-o singura intampinare. Faptul ca in actualul sistem depunerea intampinarii este obligatorie are ca principal efect instituirea sanctiunii decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii relative, cunoscute anterior primului termen de judecata. Sanctiunea nu este insa nici de aceasta data atat de drastica pe cat pare la prima vedere. Potrivit alin.3 al art.118 C.proc.civ.: „in cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta; instanta ii va acorda, la cerere, un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii”. De asemenea, chiar in cazul asistarii sau reprezentarii paratului de catre avocat, nedepunerea intampinarii nu este o sanctiune radicala. Ea atrage decaderea paratului din dreptul de a mai invoca aparari proprii, precum si dovezi in sprijinul acestor aparari, dar, potrivit art.171 paratul:”

Page 65: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

va putea totusi sa se apere, discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si dovezilor partii potrivnice”. Mai mult, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 138 C.proc.civ., paratul va putea solicita probe in acest temei. De asemenea, sanctiunea decaderii trebuie corelata cu dispozitiile art.114¹alin.2-3. Depunerea intampinarii trebuie facuta cu 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata, dar paratul trebuie sa primeasca citatia si copie de pe cererea de chemare in judecata cu cel putin 20 zile libere (10 zile in pricinile urgente), numai in acest mod avand suficient timp pentru a-si pregati apararea. Asadar, daca nedepunerea intampinarii in termen este subsecventa unei culpe a instantei de judecata, sanctiunea decaderii nu mai poate opera. Credem ca mai sunt necesare alte doua precizari: a.) daca, in conditiile art.132 alin.1, la prima zi de infatisare instanta acorda reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii si pentru a propune noi dovezi, cererea modificata se comunica paratului, in vederea depunerii intampinarii., care consideram noi trebuie depusa tot in termenul prevazut de art. 114¹alin.2, cu 5 zile inainte de urmatorul termen de judecata, cu respectarea termenului de 20 de zile acordat paratului pentru depunerea sa; b.) Intampinarea nu este un act specific numai judecatii in prima instanta. In sensul art.289 alin.2 si 308 alin.2, intampinarea trebuie depusa in apel si in recurs cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata.

3.Cererea Reconventionala

Cererea reconventionala reprezinta actul procedural prin intermediul caruia paratul urmareste valorificarea unui drept propriu fata de reclamant. Cererea reconventionala se infatiseaza ca o facultate procesuala pentru parat, acesta avand dreptul de a alege intre valorificarea pretentiilor sale pe cale incidenta sau printr-o actiune civila separata.

Asa cum dispune legea procesual civila, daca paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala (art. 119 C. proc. civ).

Valorificarea pretentiilor paratului prin intermediul cererii reconventionale ofera insa o serie de avantaje dintre care pot fi amintite: asigura solutionarea a doua litigii intr-un singur cadru procesual; determina realizarea unei economii de timp si cheltuieli; ofera conditii pentru o mai buna judecata, judecatorii fiind pusi in situatia de a cu noaste in toata complexitatea lor raporturile juridice dintre parti; constituie o garantie impotriva insolvabilitatii reclamantului si evita posibilitatea pronuntarii unor hotarari judecatoresti definitive.

Din punct de vedere al naturii sale juridice cererea reconventionala are o fizionomie proprie determinata atat de caracterul sau de actiune civila, cat si de conditiile particulare de exercitare. Cererea reconventionala este mai mult decat o simpla aparare; ea este o contra-actiune, un “contra atac” sau o “contraofensiva”, intrucat prin intermediul acesteia paratul isi

Page 66: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

poate valorifica un drept propriu fata de reclamant. Prin scopul pe care-l urmareste - valorificarea unui drept propriu – cererea reconventionala trebuie considerata ca o veritabila actiune civila.

Din punct de vedere al conditiilor de exercitiu cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca toate cerintele unei actiuni civile obisnuite. Din punct de vedere al formei cererea reconventionala este asimilata cu o cerere de chemare in judecata, C. proc. civ. statuand ca: “cererea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata”.

Pe langa aceste conditii generale C. proc. civ. impune ca si conditie suplimentara, aceea ca actiunea reconventionala sa aiba legatura cu “cererea reclamantului”.

Cererea reconventionala este admisibila, astfel cum precizeaza C. proc. civ., numai daca este in legatura cu cererea principala. Aceasta conditie decurge in mod necesar din caracterul incident al cererii reconventionale.

Cererea reconventionala se judeca, in principiu, de instanta sesizata cu cererea principala.

Potrivit C. proc. civ. cererea reconventionala se depune o data cu intampinarea sau daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

Nerespectarea termenului mentionat mai sus atrage dupa sine solutionarea separata a cererii paratului de actiunea principala. Cu toate acestea, cererea reconventionala se poate solutiona in continuare impreuna cu actiunea principala daca reclamantul consimte la aceasta. O situatie speciala intalnim in materia divortului.

Astfel, sotul parat poate sa faca si el cerere de despartenie, pana la prima zi de infatisare, dar numai pentru fapte petrecute inainte de aceasta data.

Cererea reconventionala se redacteaza, in mod obisnuit, intr-un inscris separat, procedeu care este recomandabil. Ea poate fi inserata insa si in cuprinsul intampinarii.

Cererea reconventionala se judeca o data cu cererea principala. Daca, insa, numai cererea principala este in stare de judecata, instanta o poate judeca separat.

Disjungerea este si trebuie sa fie o situatie de exceptie. Masura disjungerii trebuie sa fie luata insa cu multa precautiune spre a nu se impieta asupra operei de administrare a justitiei prin dispozitii ce ar putea determina pronuntarea inevitabila a unor hotarari judecatoresti contradictorii.

In procesul civil cererea reconventionala poate fi formulata de catre parti si impotriva unei interventii principale, caci si aceasta din urma se infatiseaza ca o veritabila actiune civila. Dispozitiile procedurale potrivit carora actiunea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare nu constituie un impediment legal pentru admiterea cererii reconventionale, intrucat intampinarea poate fi depusa pana la termenul stabilit de instanta, adica si dupa prima zi de infatisare.

Asupra actiunii principale si asupra cererii reconventionale formulate de parat instanta trebuie sa se pronunte printr-o singura hotarare, care va cuprinde solutii cu privire la toate pretentiile.

Page 67: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i

Masurile asiguratorii A. Sechestrul asigurator (art.591) – masura menita sa indisponibilizeze bunurile mobile sau imobile ale paratului pana la terminarea procesului. Sechestrul asigurator se aplica numai atunci cand obiectul actiunii consta in plata unei creante. Conditii:

1) creanta sa fie constatata printr-un inscris (in lipsa lui se depune o cautiune in valoare de ½ din creanta reclamata);

2) creanta sa fie exigibila; 3) sa fie intentata actiunea civila;

Exceptii - creanta nu a ajuns la scadenta dar: a) debitorul micsoreaza asigurarile date creditorului, cand exista pericolul sustragerii de la urmarire. Reclamantul este obligat sa depuna o cautiune, fixata de instanta. Procedura: decizia sechestrului asigurator se ia in camera de consiliu, de urgenta, prin incheiere executorie si poate fi recurata in 5 zile de la comunicare. Sechestrul se poate ridica daca cererea principala de incuviintare a masurii de asigurare a fost anulata, perimata ori respinsa prin hot. irevocabila. B. Sechestrul judiciar (art.598) – se indisponibilizeaza bunul care face obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si administrare, de regula, unui tert. Conditii:

1) sa existe un proces cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului, obiect al judecatii; 2) sechestrul sa fie cerut, iar instanta sa considere necesara masura de asigurare; 3) reclamantul sa depuna cautiune (masura facultativa, lasata la aprecierea instantei)

Exceptii: se poate sechestra un alt bun daca: a) debitorul ofera alt bun pentru liberarea celui in litigiu; b) nu exista un proces, dar creditorul are motive temeinice sa creada ca bunul va fi sustras,

distrus ori alterat de posesorul lui actual; c) asupra unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului, cand acesta invedereaza

insolvabilitatea debitorului sau cand se teme ca debitorul va fugi ori va distruge bunul. Procedura – sechestrul judiciar este intotdeauna discutat cu citarea partilor. O data cu aprobarea sechestrului, se numeste si un administrator-sechestru (depozitar), prin acordul partilor sau din oficiu. C. Poprirea asiguratorie (art.597) – indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale, urmaribile, datorate debitorului de catre un tert ori care vor fi datorate in viitor. Subiectii popririi: creditor popritor, debitorul poprit, tertul poprit, intre care se nasc doua raporturi juridice si un raport procesual intre creditor si tert.

Page 68: Procesual Civil Note de Curs Id Sem i