DOBANDIT VS INNASCUT:O preocupare intensă a specialiştilor din multe domenii ale cunoaşterii a fostdintotdeauna graniţa între înnăscut şi dobândit în cazul comportamentelor fiinţelor vii.Jaques Monod realizează o analogie între comportamentele animalelor şi unele categoriifundamentale ale cunoaşterii umane, inclusiv limbajul, considerând că „atunci cândcomportamentul implică elemente dobândite prin experienţă, ele sunt implicate înconformitate cu un program înnăscut, adică determinat genetic”. O premisă fundamentalăa nativismului epistemologic este aceea că dezvoltarea minţii va trebui sa fie studiată pebaza aceloraşi principii care au fost adoptate de biologie. Biologii spun că dezvoltareaunui organism este orientată şi condusă de un program genetic propriu speciei, iar ambianţa externă influenţează ritmul procesului de dezvoltare. Prin urmare, Monodsusţine teoria potrivit căreia însuşirea primară a limbajului este legată de „un proces dedezvoltare epigenetică”, prezentând argumente anatomice: creşterea postnatală acortexului.Studierea însuşirii limbajului de către copil o găsim dezbătută de pe poziţii similare întextele lui Noam Chomsky. Învăţarea limbajului unei comunităţi omeneşti de către copileste caracterizată ca trecere de la o stare iniţială, gramatica universală care este parte aprogramării genetice, la starea finală - însuşirea gramaticii speciale caracteristice unuiproces natural; în acest proces elementul înnăscut oferă structura de bază, iar informaţiileprimite în ambianţa lingvistică au un rol declanşator; însuşirea limbajului este, în acestsens, mai degrabă creştere, decât învăţare. Punctul de plecare al teoriei formulate de

Chomsky este semnalarea şi tematizarea dintre competenţa lingvistică şi informaţia pecare o primeşte cel care îşi însuşeşte limba din ambianţa lingvistică (mediul). Chomskysubliniază faptul că un copil îşi însuşeşte foarte repede limba maternă, în general corect.Competenţa lingvistică, spune Chomsky, este produsul creşterii, nu al învăţării: „Un copileste în stare să-şi însuşească la perfecţie o limbă cu mai multă uşurinţă şi fără instrucţiespecială (...). simplul contact cu limba respectivă în decursul unui interval de timp nuprea îndelungat pare să constituie tot ce este necesar unui copil normal ca să ajungă săstăpânească limba în cauză (...). Copilul nu are nevoie, ca să-şi dezvolte aptitudinile salelingvistice, de o instrucţie şi îndrumare atente (...)”Constatăm faptul că Chomsky consideră că în programul nostru ereditar sunt incluse toatecaracteristicile de la cele biologice la cele cognitive. Acestea doar aşteaptă să fie puse înfuncţiune. Prin urmare, în concepţia acestuia, aşa cum funcţionează structurile organicedezvoltate în corp (ochiul, inima), aşa funcţionează şi gândirea. Maturizarea creierului seproduce prin derularea succesivă a unor structuri deja existente, nu prin învăţare. Estevorba de creştere, nu despre dezvoltare şi construcţie: „Organele mintale şi organelefizice sunt determinate de proprietăţi specifice speciei şi determinate genetic (...);interacţiunea cu mediul înconjurător e necesară pentru a declanşa procesul de creştere(...)”Teoria lui Chomsky conduce spre unele concluzii ce pot fi considerate oarecum bizare:

limbile vorbite sunt, în toate privinţele, în toată lumea, aceleaşi; mediul joacă, în cel maibun caz, rol declanşator, având rol minim în elaborarea cunoştinţelor („interacţiunea cu mediul înconjurător e necesară pentru declanşarea proceselor genetice determinate”);datorită faptului că limbajul este inclus în genomul individului, acesta şi-l poate însuşichiar şi în condiţiile unei eredităţi limitate; toate ipostazele posibile despre regulilesintaxei pe care copilulul ar putea să le inventeze sunt excluse din moştenirea genetică.Jean Piaget este adeptul modelului auto-dezvoltării psihice. El pune în discuţie caracteruldobândit al limbajului. De data aceasta se dezbate ideea unei interacţiuni reciproceorganism-mediu, subliniindu-se rolul activ al organismului şi caracterul progresiv alelaborării structurilor cunoaşterii, inclusiv a limbajului: „nu există cunoştinţe rezultatedintr-o simplă înregistrare de observaţii, fără o structurare datorată activităţii subiectului.”Important în acest proces este echilibrul – sistemele reglatoare care permit acţiuneaorganismului împotriva factorilor perturbatori, reechilibrarea sistemelor interne:„ autoreglarea, ale cărei rădăcini sunt evident organice este comună proceselor vitale şimintale şi acţinile sale sunt direct controlabile (...); prin jocul reglărilor de reglări,autoreglarea este (...) constructivistă”.Piaget consideră că structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o organizarede acţiuni succesive exercitare aupra obiectelor. Deşi nu crede în existenţa structurilor înnăscute ale inteligenţei, acceptă ideea că funcţionarea intelectului implică mecanismenervoase ereditare, dar aceste mecanisme sunt, în opinia sa, insuficiente pentru explicarea

genezei şi comportamentelor umane. Există o inteligenţă general umană care este aptă sătransforme în realitate potenţele organizatoare elementare ale creierului în diferite formedin ce în ce mai complexe. „Nu există (...) structuri cognitive înnăscute; numaifuncţionarea inteligenţei este ereditară şi nu creează structuri decât printr-o organizare deacţiuni succesive exercitate asupra obiectelor”, afirmă Piaget. Principiile ce par a sta labaza teoriei lui Piaget sunt: minimum de preformare – maximum de autoorganizare.„Nucleul fix înnăscut” de care vorbea Chomsky e considerat de Piaget „neînnăscut”,„rezultatul necesar al construcţiilor proprii inteligenţei senzoriomotorii”.Pe fundalul divergenţei înnăscut-dobândit, comparând cele două teorii, subliniemurmătoarele deosebiri:- relaţia dintre gândirea copilului şi cea a adultuluiPiaget vorbeşte despre o succesiune de etape pe parcursul cărora copiii, pe măsuraînaintării în vîrstă, îşi însuşesc moduri de raţionament calitativ diferite. De parteacealaltă, Chomsky şi Monod susţin ca toate disponibilităţile de gândire sunt specificate dela naştere.- natura reprezentărilor mintaleÎn timp ce, în perspectiva piagetiană capacitatea de reprezentare a cunoştinţelor esterezultatul unui proces constructiv, în perspectiva chomskyană este refuzată ideea căfuncţia de simbolizare apare la un anumit moment al dezvoltării. Chomsky vorbeştedespre creştere, nu despre dezvoltare şi învăţare.- generalitatea proceselor de gândireDacă pentru Piaget gândirea este un ansamblu vast de capacităţi, pentru Chomskyfacultăţile activităţii mintale sunt separate unele de altele, astfel ca limbajul este apreciatca fiind separat de alte forme timpurii ale gândirii.

La Piaget se observă o poziţie flexibilă; el “asimilează" anumite explicaţii şi argumentecare îi susţin propria teorie. Deşi susţine că inteligenţa nu are structuri cognitiveînnăscute, el acceptă ideea ca funcţionarea inteligenţei implică mecanisme nervoaseereditare. De partea cealaltă, Chomsky are o atitudine mai fermă, susţinând că încă de lanaştere creierul omenesc este înzestrat cu capacitatea de a realiza structuri lingvisticecomplexe. El consideră că maturizarea creierului se produce la fel ca în cazul altor organeprecum inima; aşa cum inima nu învaţa să pulseze, nici creierul nu învaţă să construiascăstructuri lingvistice. Aceasta înseamnă ca ideea piagetiană de dezvoltare şi de construcţiea creierului nu are sens.Analizând aceste texte programatice se conturează pentru noi întrebarea: Se poate tranşao frontieră între ceea ce moştenim pe linie filogenetică şi ceea ce dobândim în cursulontogenezei?Înfruntarea dintre schema behavioristă (Piaget) şi schema nativistă (Chomsky şi Monod)în explicarea surselor competenţei lingvistice pare mai degrabă o competiţie între douăprograme de cercetare, susţinute de reprezentări alternative asupra raportului dintreînnăscut şi dobândit în achiziţia cunoaşterii. Chomsky şi Monod, ca reprezentanţi alcurentului nativiştilor (apropiat de biologi), vorbesc despre o cunoaştere propriu-zisăînnăscută, iar Piaget, ca reprezentant al behaviorismului, e de părere că numaimecanismele elementare de achiziţie a cunoştinţelor sunt înnăscute, restul fiind produsulînvăţării prin experienţă. Considerăm că numai printr-o abordare complementară este

posibilă depăşirea opoziţiei dintre soluţiile acestor savanţi.BIBLIOGRAFIE Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi NoamChomsky. Bucureşti: Ed. Politică, 1988Zlate, Mielu. Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Polirom, 1999