diplomtot

Coala

Mod Coala N Document Semnat. Data

INTRODUCERE

Ca şi altele tehnologii “mari”, reţeaua mondială de calculatoare INTERNET se datorează

naşterea sa “războiului rece”, în acel timp a apărut ideia de Internet. Internet-ul este recunoscut de

către savanţi ca un fenomen foarte important în dezvoltarea omenirii de mai departe şi este egalat cu

alte descoperiri ca cum ar fi: motorul cu ardere internă, becul electric şi calculatorul personal. Se

consideră că începând cu 1988, volumul resurselor Internetul-ui cu fiecare an se dublează.

Internetul câştigă cu 3,5 mai mulţi utilizatori şi simpatizanţi decât televiziunea de la apariţia ei.

Cu cât mai mult este întrebuinţat INTERNET-ul cu atât apar mai multe site-uri noi, pagini

web, portaluri internaţionale ş.a. Pentru elaborarea site-urilor sau a paginilor web sunt folosite mai

multe tehnologii ca de exemplu: Limbajul HTML, Javascript, XML, Perl ş.a. Datorită unor

avantaje, limbajul HTML domină celelalte tehnologii de elaborare. Eu în lucrare de diplomă voi

descrie fiecare tehnologie, dar mai mult mă voi opri asupra limbajului HTML.

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare prin Web, a apărut necesitatea generării

dinamice a conţinutului paginilor. Cu alte cuvinte a efectua o legătură între sistemul de operare, sub

care lucrează web-serverul, şi pagina web generată de server la cererea clientului. Deci a apărut

necesitatea de a rula aplicaţii în sistemul de operare care efectuând careva operaţii ar întoarce

rezultatul direct pe pagină. Aşa a apărut standardul CGI (Common Gateway Interface) care a permis

programatorilor să scrie aplicaţii de acest gen. Dezvoltarea de mai departe a tehnologiilor de creare

a aplicaţiilor Web pe servere a dus la apariţia unor probleme ca: divizarea paginii generate, sau

altfel spus divizarea codului HTML, generat de însăşi aplicaţia generatoare de cod. Aplicaţia

simplifică elaborarea servleturilor prin separarea programării propriu zise de design-ul paginilor:

Designer-ii creează template-uri cu ajutorul limbajului de criptare al aplicaţiei.

Programatorii lucrează în Java, fără a utiliza HTML, JavaScript sau alte limbaje de

prezentare. Filozofia aplicaţiei poate fi expusă aşa:

Lucrurile de care nu vă pasă trebuie să dispară din faţa D-stă.

Altfel spus un developer de soft (chiar dacă este şi un designer de pagini Web) doreşte să se

gândească numai la compunerea codului programei. Se gândeşte la structura de date, obiecte şi

fluxul de informaţii. Nu doreşte să fie deranjat de sintaxa HTML şi îl deranjează faptul că trebuie să

includă în codul programului şi bucăţi de cod HTML sau JavaScript.

7UTM.2152.01.259.ME

Coala


Ca web designer (chiar dacă este şi programator) doreşte să se gândească despre modul cum

vor arăta lucrurile. El trage atenţie culorilor, cât spaţiu să lase între secţii, cum trebuie să fie

organizată pagina, şi relaţiile dintre obiectele de pe pagină. Nu doreşte să fie deranjat de sintaxa

complicată a software-lui, şi nici nu-i place să editeze codul programei ca să schimbe modul cum

arată o tabelă.

8UTM.2152.01.259.ME

Coala


1 TEHNOLOGII DE ELABORARE A PAGINILOR WEB

În acest compartiment se descriu tehnologiile utilizate în elaborarea proiectului dat. SGML,

HTML şi XML sunt standardele cu care interfaţează aplicaţia server elaborată. Indispensabil în

crearea paginilor Web, HTML este un descendent al limbajului SGML, folosit pentru dezvoltarea

de documente hiper-text accesibile prin Internet. Acest punct trece în proiect o serie din

caracteristicile, implementările şi tendinţele acestui limbaj.

1.1 Noţiuni generale despre WWW (World Wide Web)

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW (World Wide Web) este HTML

(Hypertext Markup Language), care descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi

văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independentă faţă de platforma, structurarea

formatării şi legăturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet şi

Web.

WWW este un sistem distribuit de hipermedia funcţionând în mod client-server prin

Internet. Sistemul pune la dispoziţie informaţiile sub forma de hipertext (mixtura între text, grafică,

elemente multi-media, plus referinţe încrucişate). Pentru a căpăta acces la WWW, utilizatorul va fi

nevoit sa folosească un program client (user-agent) cum ar fi Lynx (în mod text) sau Mosaic şi

Netscape (în mod grafic) şi bineînţeles va trebui să cunoască localizarea fizică a documentului dorit.

Localizarea unui document hiper-text se exprimă sub formă de URL (Uniform Resource Locator), o

modalitate flexibilă şi eficienţa de accesare a oricărei resurse Internet, prin oricare protocol

(TELNET, FTP, Gopher, HTTP, mail) bazat pe TCP/IP.

Modul de dialogare între clienţi si serverele WWW se realizează prin protocolul HTTP

(HyperText Transfer Protocol). Un document WWW trebuie în prealabil formatat (sau 'marcat') cu

ajutorul limbajului HTML, marcaj ce va descrie structura logică a documentului şi va fi procesat de

programul client. Orice astfel de document poate cuprinde legături de tip hipertext, indicate prin

zone de text sau imagini, conducându-l pe cititor fie în alt punct al aceluiaşi document, fie intr-un

alt document, care poate sa se găsească stocat local (pe serverul curent) sau la distanţă (pe oricare

alt server Web din lume). Aceste legaturi încrucişate între miile şi sutele de mii de servere WWW

realizează o adevărată pânză de păianjen (web) planetara (world-wide) de unde vine şi denumirea

WWW, iar utilizatorul navighează în ciber-spaţiul reprezentat de această reţea.

Clientul WWW poate manipula documente multimedia datorită facilităţilor puse la

dispoziţie de diferitele versiuni ale limbajului HTML ce prevăd includerea de imagini (formate

grafice precum GIF sau JPG), fişiere audio şi video. Mai mult, programele client se pot comporta ca

9UTM.2152.01.259.ME

Coala


programe client FTP, Gopher sau News (NNTP) şi sunt capabile să gestioneze poşta electronică. În

HTML pot fi concepute formulare (forms) pentru introducerea interactivă a datelor (texte, meniuri,

liste, butoane de selecţie etc.) şi trimiterea lor către server spre a fi procesate. Îmbinarea limbajului

HTML cu rutine scrise în alte limbaje (scripturi) conferă o sporită interactivitate a Web-ului.

Primele specificaţii de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP şi URL.

HTML a fost dezvoltat iniţial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML a fost văzut ca o

posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere diferite şi schimbă între ei informaţie

utilizând Internetul. Erau prin urmare necesare câteva trăsături: independenţa de platformă,

posibilităţi hypertext şi structurarea documentelor. Independenţa de platforma înseamnă ca un

document poate fi afişat în mod asemănător de computere diferite (deci cu fonte, grafică şi culori

diferite), lucru vital pentru o audienţă atât de variată.

Hipertext înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de

un utilizator (client) poate face referinţă la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între

multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiaşi document. Structurarea riguroasă a

documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul precum şi interogarea unor baze

de date formate din aceste documente.

WWW (Word Wide Web) şi mijloacele interactive de interacţiune

Interfaţa interactivă a utilizatorului prezintă în sine o sistemă, asigurând interacţiunea

utilizatorului şi programelor. Pentru WWW, interfaţa interactivă se poate de determinat ca o

consecutivitate a documentelor HTML, realizând interfaţa utilizatorului. Se poate tot de clasificat

principiile construcţiei interfeţei după tipul formării documentului HTML:

static

dinamic

În primul caz sursa interfeţei este documentul HTML, creat în orişicare redactor textual sau

HTML – orientare. Concomitent, documentul dat rămâne neschimbat în timpul întrebuinţării. În al

doilea caz sursa interfeţei este documentul HTML generat cu modulul cgi. Concomitent, apare o

oarecare flexibilitate de schimbare a interfeţei în timpul întrebuinţării.

În aşa mod se poate introduce ideea de interfaţă pentru WWW. Practic fiecare problemă,

care rezolvă primirea datelor de la client, este legată cu construirea interfeţei. Cel mai interesant

lucru este construirea interfeţei pentru diferite baze de date, acces la SQL-server, primirea

informaţiei de la structura periferică, crearea locurilor de muncă pentru clienţi.Toate acestea sunt

posibile cu ajutorul CGI (Common Gateway Interface).

10UTM.2152.01.259.ME

Coala


CGI este standardul interfeţei programului aplicativ interior cu WWW-server. Problema

creării interfeţei susnumite se împarte în două părţi:

partea clientului

partea serverului

Partea clientului

Pentru crearea părţii clientului trebuie de creat documentul HTML, în care este realizat

interfaţa cu utilizatorul. În limbajul HTML este posibilă realizarea cu ajutorul formelor.

Construcţia limbajului HTML, care utilizează în timpul realizării formelor este:

<FORM atribute>…</FORM>

utilizarea: este atribuit pentru primirea informaţiei de la client şi determină începutul şi sfârşitul

formelor.

Atributele:

obligatorii

ACTION – determină URI (adresa şi locul amplasării documentului) scriptului CGI

METHOD – determină metoda transmiterii informaţiei scriptului.

neobligatorii

[ENCTYPE] – determină tipul MIME de decodificarea informaţiei

[SCRIPT] – se întrebuinţează pentru transmiterea URI a scriptului. Limbajul scriptului şi

interfaţa utilizatorului care nu este o parte a specificaţiei HTML.

Notă: Formele nu pot fi intercalate.

11UTM.2152.01.259.ME

Clientul Serverul

Programul vizionării WWW

HTML – documentul, care realizează

interfaţa cu utilizatorul (forma)

modulul CGI Structuriinterioare

ServerulWWW

baze de date

CGI

Fig.1.1 Două părţi a interfeţei interactive

Coala


Partea serverului

Partea serverului constă din modulul executat, ce soluţionează problemele de bază de

prelucrare a datelor transmise de la partea clientului, formarea răspunsului în formatul HTML

ş.a.m.d. Aşa tip de modul se numeşte cgi-modul.

1.2 HTML – limbaj Word Wide Web

Un document poate fi identificat prin următoarele caracteristici fundamentale: structura,

conţinut şi forma. Dacă forma de vizualizare este dependentă de programul de afişare a

informaţiilor conţinute de acel document, structura şi conţinutul său trebuie să aibă un format

general de reprezentare, pentru a asigura portabilitatea.

Pagina personală – aceasta este un document textual, creat cu ajutorul următoarelor

mijloacelor de bază:

– HTML (Hypertext Markup Language) – limbajul de marcare a hipertextului,

– CGI (Common Gateway Interface) – interfaţa generală a barajului,

– HTTP (Hypertext Transfer Protocol) – protocolul de transmitere a documentelor

hipertextuale.

Limbajele de bază de programare: Java, JavaScript, Perl.

Aceste mijloace – întrebuinţarea lor ne dă voie să elaborăm o pagină destul de funcţională,

în continuare începem cu HTML.

1.3 Prezentare generală a limbajului HTML

Tim Berners-Lee a utilizat ca model SGML (Standard Generalized Markup Language), un

standard internaţional în plină dezvoltare. SGML avea avantajul unei structurări avansate şi al

independenţei de platformă dar proiectarea lui a avut în vedere mai mult structura semantică a

documentului decât modul de formatare. Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru

descrierea altor formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD, Document Type Definitions)

care puteau fi înţelese de orice produs soft SGML pur şi simplu prin citirea mai întâi a definiţiilor

noilor formate.

HTML este pur şi simplu un DTD, deci o aplicaţie a SGML. În primii ani de evoluţie

HTML a crescut lent, în principal pentru că îi lipseau posibilităţile de a descrie publicaţii electronice

profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fontelor dar nu permitea inserarea graficii. În

1933, NCSA a îmbogăţit limbajul pentru a permite inserarea graficii şi au construit primul navigator

grafic, Mosaic. Au urmat apoi contribuţii ad hoc ale diverselor firme care au adus adăugări

limbajului HTML (adăugări şi nu îmbogăţiri pentru ca unele tăguri nu erau în conformitate cu

12UTM.2152.01.259.ME

Coala


principiile generale ale SGML) astfel încât, prin 1994 limbajul părea scăpat de sub control. Urmarea

a fost ca la prima conferinţa WWW din Geneva (Elveţia) s-a constituit un grup (HTML Working

Group) a cărui prima misiune a fost formalizarea HTML într-un DTD al SGML, lucru care s-a

concretizat în HTML Level 2 (sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim

Berners-Lee). Importanţa acţiunii acestui grup constă în faptul că, odată standardizat, limbajul poate

fi apoi extins într-un mod mai controlat la alte nivele.

Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la

Intrenet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunţat câteva versiuni ale specificaţiei HTML,

printre care şi HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 şi, cel mai recent, HTML 4.01. În

acelaşi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape şi Microsoft, au dezvoltat adesea propriile

“extensii” HTML în afară procesului standard şi le-au încorporat în browserele lor. În unele cazuri,

cum ar fi tăgul Netscape, aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de

browsere.

HTML 2.0, elaborat în iunie 1994, este standardul pe care ar trebui să-l suporte toate

browserele curente – inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflectă concepţia originală a HTML că un

limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru aşezarea lor în pagină, în loc de a

specifica exact cum ar trebui să arate acestea. Daca doriţi sa fiţi siguri ca toţi vizitatorii vor vedea

paginile aşa cum trebuie, folosiţi tăgurile HTML 2.0.

Specificaţia HTML 3.0, Enunţată în 1995, a încercat să dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea

unor facilităţi precum tabelele şi un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deşi

unele din noutăţile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau încă. In unele

cazuri, tăguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât

tăgurile “oficiale”. Specificaţia HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.

În mai 1996, W3C a scos pe piaţă specificaţia HTML 3.2, care era proiectată să reflecte şi să

standardizeze practicile acceptate la scara largă. Deci, HTML 3.2 include tăgurile HTML 3.0 ce

erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape şi Microsoft plus extensii HTML răspândite. În

bilanţul asupra HTML, W3C recomandă că providerii de informaţii să utilizeze specificaţia HTML

3.2. Versiunile curente ale majorităţii browserelor ar trebui să suporte toate, sau aproape toate

aceste tag-uri.

De asemenea există extensii Netscape şi Microsoft care nu fac parte din specificaţia HTML

3.2, ori pentru că sunt mai puţin utilizate, ori au fost omologate după apariţia HTML 3.2. Pentru ca

navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suporta anumite tăguri HTML 3.0, iar

Netscape deţine în jur de 70% din piaţa de browsere, mulţi au crezut eronat ca toate extensiile

Netscape (incluzând tăguri ca şi facilitaţi ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2.

13UTM.2152.01.259.ME

Coala


Următoarea versiune a HTML-ului dezvoltată de consorţiul W3, denumita Cougar, este

standardul HTML 4.0, apărut relativ recent, în anul 1997, care aduce suport pentru accesibilitatea

paginilor Web din partea persoanelor cu handicap, foi de stiluri interne, suport lingvistic şi pentru

formule matematice, evenimente etc. După cum stipulează inventatorul Web-ului şi directorul

W3C, Tim Berners-Lee:

“Cu HTML 4.0, orice aplicaţie Web va fi independentă de navigator.”

HTML 4.0 este disponibil în trei variante:

HTML 4.0 Strict

HTML 4.0 Transitional

HTML 4.0 Frameset

La momentul apariţiei acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat şi au fost deja publicate

specificaţiile HTML 4.01.

Documentele HTML sunt documente în format ASCII şi prin urmare pot fi create cu orice

editor de texte. Au fost însă dezvoltate editoare specializate care permit editarea într-un fel de

WYSIWYG deşi nu se poate vorbi de WYSIWYG atâta vreme cât navigatoarele afişează acelaşi

document oarecum diferit, în funcţie de platforma pe care rulează. Au fost de asemenea dezvoltate

convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate (şi formatate) cu alte editoare.

Evident conversiile nu pot patra decât parţial formatările anterioare deoarece limbajul HTML este

încă incomplet.

Proiectanţii de navigatoare (ca Netscape şi, mai nou, Microsoft) au adăugat diferite facilităţi

care nu apar definite de nici un standard HTML. De exemplu, Netscape Navigator 3.0 oferă

posibilităţi de adăugare de elemente multi-media direct în paginile Web, fundaluri reprezentate de

imagini, cadre (frames) etc. plus suport pentru script-uri Java interpretate direct de către client.

Pentru a asigura fidelitatea şi corectitudinea comunicaţiilor pe WWW, consorţiul W3 a

introdus HTML Validation Service (http://validator.w3.org/) care verifică dacă un anumit document

respectă standardul HTML 4.0. În prezent, nu există încă un navigator care să suporte acest

standard, dar se aştepta apariţia noilor versiuni care să se conformeze acestuia. În fapt, Tim Berners-

Lee declară că HTML 4.0 n-a fost conceput pentru navigatoare ci pentru aplicaţii viitoare şi produse

Web.

14UTM.2152.01.259.ME

http://validator.w3.org/

Coala


1.3.1 Format

Formatul se specifică prin HTML, limbaj care conformându-se SGML-ului, accepta un

număr de tag-uri pentru formatarea documentului. Ca şi în SGML, tag-urile se încadrează între

<şi>, putând exista tag-uri de început şi de sfârşit. Fişierele HTML sunt fişiere ASCII obişnuite

având extensia .html (sau .html) şi sunt divizate în două părţi: antetul (head) şi corpul (body).

Astfel, o pagină Web marcată cu tag-uri HTML are forma generală:

<html>  <head>  ... </head> 

<body>  ... </body>  </html> 

Conform specificaţiei HTML 3.2 pentru a fi identificat ca document SGML un fişier HTML

trebuie precedat şi de linia:

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//IETF//DTD HTML 3.2 Final//EN>

pentru a putea fi procesat şi de analizatoarele SGML.

În cadrul antetului, printre altele, poate apare titlul documentului (al paginii Web) specificat de tag-ul <title>:

<title>Faculty of Computer Science</title>

De obicei între <head> şi </ head> apar definiţii de rutine scrise în limbaje script (ca

JavaScript) pentru a fi siguri ca sunt analizate şi memorate de navigator (antetul e procesat primul).

1.3.2 Tag-uri

În cadrul corpului pot apărea diverse tag-uri:

stil de afişare

<b> (îngroşat), <i> (înclinat), <u> (subliniat), <strong> (intensificat), <big> (mai

mare), <small> (mai mic), <sub> (indice), <sup> (exponent), <font> (dimensiune

si culoare font), <pre> (text preformatat), <code> (cod sursa), <center> (centrat),

<blink> (clipitor)

titluri

<h1> ... <h6>

secţiuni

<div> (diviziuni), <p> (paragrafe), <hr> (linie orizontală),

15UTM.2152.01.259.ME

Coala


<br> (trecere la o linie nouă)

liste

<ul> (lista nenumerotată), <ol> (lista numerotată), <li> (element de listă), <dir>

(lista de directoare), <menu> (meniu)

imagini

<img>

tabele

<table> (început de tabel), <tr> (linie de tabel), <td> (definiţie celulă), <th>

(antet)

legături (ancore)

<a>

formulare

<form> (definiţie), <input> (câmp de interogare)

cadre (frame-uri)

<frameset> (definire), <frame> (cadru), <noframes>

suport pentru alte limbaje

<applet>, <script>, <style>

suport multi-media

<embed> (extensie Netscape)

extensii

<meta>

entităţi speciale

< > & © etc.

În continuare, vom prezenta definiţiile formale pentru o parte din tag-urile de mai sus,

împreună cu atributele aferente, conform notaţiei DTD.

Corpul documentului



<!ENTITY % body.content “(%heading | %text | %block | ADDRESS)*”>

<!ENTITY % color “CDATA” -- specificaţia de culori: #HHHHHH (RGB, in hexa) -->

<!ENTITY % body-color-attrs “ bgcolor %color #IMPLIED  text %color #IMPLIED 

16UTM.2152.01.259.ME

Coala


link %color #IMPLIED  vlink %color #IMPLIED  alink %color #IMPLIED  ”>

<!ELEMENT BODY O O %body.content><!ATTLIST BODY

background %URL #IMPLIED -- textura pentru fundalul documentului -- %body-color-attrs; -- bgcolor, text, link, vlink, alink -- >

<!ENTITY % address.content "((%text;) | P)*">

<!ELEMENT ADDRESS - - %address.content>

Secţiuni

<!ELEMENT DIV - - %body.content> <-- tag-ul diviziune --><!ATTLIST DIV align (left|center|right) #IMPLIED -- alinierea textului -- >

<!ELEMENT center - - %body.content>

Liste



<!ELEMENT DL - - (DT|DD)+><!ATTLIST DL compact (compact) #IMPLIED -- stil compact -- >

<!ELEMENT DT - O (%text)*><!ELEMENT DD - O %flow;>

<!ELEMENT (OL|UL) - - (LI)+>



<!ENTITY % OLStyle "CDATA" -- restrâns la: [1|a|A|i|I] -->

<!ATTLIST OL -- liste ordonate --

17UTM.2152.01.259.ME

Coala


type %OLStyle #IMPLIED -- stil de numărare -- start NUMBER #IMPLIED -- startul secvenţei de numărare -- compact (compact) #IMPLIED -- compactare -- >



<!ENTITY % ULStyle “disc|square|circle”>

<!ATTLIST UL -- liste neordonate -- type (%ULStyle) #IMPLIED -- stil -- compact (compact) #IMPLIED -- compactare -- >

<!ELEMENT (DIR|MENU) - - (LI)+ -(%block)><!ATTLIST DIR compact (compact) #IMPLIED ><!ATTLIST MENU compact (compact) #IMPLIED >



<!ENTITY % LIStyle “CDATA” -- retrins la: “(%ULStyle|%OLStyle)” -->

<!ELEMENT LI - O %flow -- element de lista --><!ATTLIST LI type %LIStyle #IMPLIED -- stil -- value NUMBER #IMPLIED -- valoare -- >

Tabele



<!ENTITY % Where “(left|center|right)”>

<!ENTITY % cell.halign “align (left|center|right) #IMPLIED” >

<!ENTITY % cell.valign “valign (top|middle|bottom) #IMPLIED”

18UTM.2152.01.259.ME

Coala


>

<!ELEMENT table - - (caption?, tr+)> <-- un tabel e compus din titlu şi rânduri -->

<!ELEMENT tr - O (th|td)*><!ELEMENT (th|td) - O %body.content>

<!ATTLIST table elementul de tabel -- align %Where; #IMPLIED -- poziţia relativa la fereastra -- width %Length #IMPLIED -- lăţimea relativa la fereastra -- border %Pixels #IMPLIED -- cadru tabel -- cellspacing %Pixels #IMPLIED -- spatii dintre celule -- cellpadding %Pixels #IMPLIED -- spaţiere in cadrul celulelor -- > Imagini

<!ENTITY % Length "CDATA" -- nn pentru pixeli sau nn% pentru procente --><!ENTITY % Pixels "NUMBER" -- lungimea în pixeli -->

<!ENTITY % IAlign "(top|middle|bottom|left|right)">

<!ELEMENT IMG - O EMPTY -- Incorporează o imagine în document --><!ATTLIST IMG src %URL #REQUIRED -- URL-ul imaginii -- alt CDATA #IMPLIED -- text afişat în locul imaginii -- align %IAlign #IMPLIED -- aliniere orizontală/verticală -- height %Pixels #IMPLIED -- înălţimea în pixeli -- width %Pixels #IMPLIED -- lăţimea în pixeli -- border %Pixels #IMPLIED -- lăţimea bordurii imaginii -- hspace %Pixels #IMPLIED -- spaţiere orizontală -- vspace %Pixels #IMPLIED -- spaţiere verticală -- usemap %URL #IMPLIED -- utilizează client harta de imagini -- ismap (ismap) #IMPLIED -- utilizează server harta de imagini -- >

Codificarea documentelor

În componenţa limbajului HTML sunt tag-uri, ce determină codificarea documentului şi

permite atent citirea documentului în orice cod. Dar în legătură cu ceea că aceste tag-uri nu sunt

susţinute nici de un broswer cunoscut. Posibil, în viitor această situaţie se va schimba, şi problema

cu codificarea va fi rezolvată.

Pentru susţinerea paginilor codificate întreprind multe metode care pot fi separate în două

grupe:

─ întrebuinţarea fişierelor – copiile unui document în diferite codificări

─ transformarea dinamică a documentelor din codificare, unde stau pe server, codificat,

susţinut WWW-client.

În următoarea figură se codifică un document oarecare:

19UTM.2152.01.259.ME

Coala


Fig.1.2 Codificarea documentului

1.4 Cascading Style Sheets (CSS)

Vom prezenta în continuare câteva dintre trăsăturile CSS, scopul lor fiind controlarea mai

precisă a formatului elementelor HTML (poziţie şi apariţie în fereastra de afişare şi comportament

la anumite evenimente produse de utilizator sau navigator). Într-un document HTML putem utiliza

multiple foi de stiluri, având un anume nivel de importanţă.

Aflată la cea de a doua versiune standardizată recent (luna mai 1998) de Consorţiul Web,

specificaţia CSS poate fi utilizată prin:

inserţie

Fiecare tag HTML are ataşat un stil de afişare (tip de font, culoare, mărime etc.) , ulterior

putându-se modifica într-o manieră dinamică:

<p style= “font-size: 22pt; font-style: italic; font-weight: extra-bold font-family: Arial”>

Students' Web Pages</p>

definiţie

Stilurile se declară între <style> şi </style>, în cadrul definirii corpului paginii Web

(secţiunea <head>...</head>), pentru fiecare tag în parte:

<style type="text/css"> p { font-size: 22pt; font-style: italic; font-weight: extra-bold }

h3 { font-family: Arial; font-style: italic; color: green }

20UTM.2152.01.259.ME

WWW - client WWW - server

Programul care recodifică

Documente

Coala


</style>Am definit stiluri pentru paragrafe şi titluri de tip H3.

extern

Toate stilurile se definesc în exteriorul documentului HTML şi anume în cadrul unui fişier

.css care este inclus prin intermediul tag-ului <link> în pagina Web. Astfel, avem posibilitatea

de a utiliza un anumit fişier .css pentru mai multe pagini, definind stilurile doar o singură dată.

Câteva elemente de stil

CSS permite o afişare mai clară, mai flexibilă a informaţiilor stocate în cadrul unui

document.

O parte din atributele noi introduse de CSS sunt următoarele:

line-height specifică spaţiul dintre liniile de text, permiţând astfel distanţări sau

suprapuneri variabile;

font-family controlează font-ul încărcat pentru afişarea unui anumit element (Times,

Garamond, Verdana, Arial);

font-size specifică dimensiunea font-ului (în centimetri, inch, pixeli, procente);

font-style defineşte stilul fontului afişat (normal, oblique, italic etc.);

font-weight specifică grosimea fontului (bold, light, medium, extra-bold etc.);

text-decoration defineşte elementele decorative adăugate textului (italic, line-

through, none, underline);

position specifică poziţia de afişare (absolută sau relativă la alt element) în cadrul

paginii.

Notă

Din păcate, doar ultima generaţie de navigatoare suportă definiţiile de stiluri conform

specificaţiei CSS.

1.5 Complemente HTML - ului

Veteran în ceea ce priveşte apariţia sa pe Web, limbajul HTML, cu toată răspândirea sa

impresionantă şi a simplităţii, nu este extensibil, neputându-se adăuga noi tag-uri la cele existente.

Mai mult, HTML este o soluţie foarte bună pentru afişarea informaţiei, dar nu şi pentru stocarea ei,

lipsind posibilitatea creării de structuri complexe de date care să faciliteze căutarea, validarea şi

interpretarea eficientă a datelor. Astfel, iniţial HTML a fost prevăzut cu posibilitatea apelării unor

programe care să ruleze pe serverul Web, aşa-numitele aplicaţii CGI (Common Gateway

21UTM.2152.01.259.ME

Coala


Interface) menite să mărească interactivitatea paginilor WWW. Apoi s-au adăugat tag-uri de

apelare a unor parţi de cod Java şi JavaScript rulând pe calculatorul clientului.

1.6 Standard Generalized Markup Language (SGML)

SGML (Standard Generalized Markup Language) reprezintă un standard internaţional

pentru definirea unor metode de reprezentare a textelor în format electronic, independent de

dispozitiv şi de sistemul de calcul. În seria de articole referitoare la acest standard vom încerca sa

prezentăm istoricul şi caracterizarea generala ale SGML-ului, plus structurile, declaraţiile,

proiectele şi aplicaţiile bazate pe SGML.

1.6.1 Aplicaţii timpurii importante în SGML

Electronic Manuscript Project (EMP) între anii 1983 şi 1987, EMP a fost dezvoltat

de AAP (Association of American Publishers) avându-se în vedere conceperea asistată de calculator

a cărţilor, ziarelor şi articolelor. Aplicaţia avea printre facilităţi suport de interschimbare a

manuscriselor între autorii lor şi editori şi includerea de elemente de definire a tabelelor complexe şi

a formulelor ştiinţifice.

Computer-aided Acquisition and Logistic Support (CALS) Partea de SGML a CALS

a fost propusă în februarie 1987 de către Bruce Lapisto, având ca beneficiar Ministerul Apărării al

SUA, devenind în 1988 standard militar (conform MIL-M-28001). Proiecte similare pentru achiziţia

de date asistată de calculator şi suport logistic au fost dezvoltate şi de alte ţări ca Suedia, Australia,

Canada.

1.6.2 Prezentare a SGML - Precizări generale

SGML este un standard internaţional pentru descrierea de marcaje (markups) ale textelor

electronice. De fapt, SGML reprezintă un metalimbaj, o descriere formală a unui limbaj, în acest

caz, un limbaj de adnotare (de formatare) de texte. Cuvântul marcaj (markup) a fost utilizat iniţial

pentru a descrie anumite adnotări, note marginale în cadrul unui text cu intenţia de a indica

tehnoredactorului cum trebuie listat un anumit pasaj ori chiar omis. Exemple de acest gen ar fi

sublinierea unor anumite cuvinte, folosirea anumitor simboluri speciale, listarea unor părţi de

document cu un corp de litera (font) specificat etc. Cum formatarea şi imprimarea textelor au fost

automatizate, termenul s-a extins pentru a acoperi toate tipurile de coduri de marcare inserate în

textele electronice cu scopul de a indica modul de formatare, listare ori alte acţiuni.

Generalizând, putem defini marcajul sau codarea drept orice acţiune de a interpreta explicit

o porţiune de text. La un nivel superficial, toate textele sunt codate: puncte de punctuaţie, folosirea

22UTM.2152.01.259.ME

Coala


de majuscule, dispunerea enunţurilor în pagină, chiar şi spaţiile dintre cuvinte putвnd fi privite drept

marcaje. Codificarea unui text pentru procesarea computerizata este, in principiu, ca o transcriere a

unui manuscris din scriptio continua într-un format special, intern, dictat de utilizator prin folosirea

(explicita sau nu) a unor directive/marcaje ce definesc modul de interpretare a conţinutului textului.

Printr-un limbaj de specificare înţelegem, astfel, un set de convenţii de marcare utilizate

pentru codificarea textelor. Un limbaj de marcare trebuie sa specifice mulţimea de marcaje

obligatorii, permise, maniera de identificare a marcajelor si care este semantica fiecărui marcaj

disponibil (similar procesului de specificare a sintaxei si semanticii unui limbaj de programare).

1.6.3 Caracteristici

Există trei caracteristici definitorii ale SGML:

marcaje descriptive (descriptive markups) - folosirea de coduri de marcaje ce oferă

nume speciale pentru a clasifica părţi de document (de exemplu sau \end{section} identifica o

porţiune dintr-un anumit document, în cazul nostru început de paragraf şi respectiv de sfârşit de

secţiune). Prin contrast, un limbaj de marcare procedurala defineşte o acţiune de îndeplinit la un

moment dat (e.g. move(left_margin,2') ori skip(this_line)).

tipuri de documente - SGML introduce noţiunea de tip de document si de definiţie a

tipurilor de documente: document type definition (DTD). Documentele sunt privite ca avвnd tipuri,

aşa cum au obiectele procesate de calculatoare. Un tip de document este definit formal de părţile

sale constituente si de structura lor. De exemplu, definiţia unui raport poate consta din titlu si

numele autorului, urmate de un rezumat si de o secvenţa de mai multe paragrafe. Documentele

avвnd asociat un tip, se poate utiliza un parser (analizor) pentru a verifica pentru un text

corectitudinea sa, adică apartenenţa sa la un tip de document si respectarea elementelor specificate

în DTD. Astfel, documente de acelaşi tip pot fi procesate intr-un mod uniform. Programele pot

exploata informaţiile încapsulate in definiţiile de structura ale documentelor si se pot comporta deci

intr-o maniera inteligenta. De aceea, SGML este luat in consideraţie de cercetători din domeniul

inteligentei artificiale, in special de cei care se ocupa de procesarea limbajului natural.

independenta datelor - SGML asigura translarea documentelor codificate in acest

mod de la o platforma la alta si de la un mediu software la altul fără pierderea informaţiei. SGML

oferă un mecanism general pentru substituţia şirurilor de caractere (independent de setul de

caractere ales: ASCII, EBCDIC sau UniCode) şi posibilităţi de extindere a marcajelor.

1.6.4 Structuri SGML

23UTM.2152.01.259.ME

Coala


În continuare vom descrie mecanismul simplu şi consistent prezent în SGML pentru

marcarea şi identificarea unităţilor-text structurale (atomi lexicali), cum ar fi secţiunile, capitolele,

paragrafele.

Elemente

Termenul tehnic utilizat de SGML pentru o unitate-text, văzută ca o componenta structurala,

este element. Diferite tipuri de elemente au asignate diferite nume. Fiecare element trebuie

specificat explicit intr-un anumit mod. Standardul oferă o varietate de moduri pentru a realiza acest

lucru, dar cea mai comuna modalitate este de a insera un marcaj (tag) la începutul unui element (tag

de start) si unul la sfârşitul lui (tag de sfârşit). Perechea tag de start - tag de sfârşit este folosita la

încadrarea fiecărei instanţe a elementului respectiv în cadrul unui text (similar utilizării diferitelor

tipuri de paranteze ori semne de punctuaţie; de exemplu, in Pascal comentariile sunt specificate

între acolade {}, în Fortran indicii de tablouri sunt inseraţi între (), în C secţiunile de început şi de

sfârşit de bloc de instrucţiuni se scriu între {}, iar în limbajul natural folosim ghilimelele pentru a

delimita un citat).

În SGML se utilizează <element> pentru a specifica un tag de început si </element>

pentru un tăg de sfârşit, unde element este numele unui element oarecare. Exemplu:

<p>Cum zice si fratele nostru Che Guevara

în însemnările sale ce acuma cetesc la opait:

<quote>Pantofarul musai pantofi sa facă,

iar revoluţionarul, revoluţii</quote></p>

(Mircea Cartarescu – “Levantul”)

unde <p> si <quote> denota început de paragraf, respectiv de citat.

Modele

Un element poate fi vid (nu conţine nimic intre tag-urile de început si sfârşit) sau poate

conţine un text ori alte elemente. Mai multe elemente de acelaşi tip pot fi imbricate (aşa cum am

văzut mai sus).

Astfel, relaţiile dintre elementele SGML pot fi văzute in termeni de:

secvenţa

apariţie

ierarhie

grupare

incluziune

24UTM.2152.01.259.ME

Coala


Pentru a ilustra mai detaliat acest aspect, consideram un model structural foarte simplu.

Presupunem ca dorim sa identificam o antologie printr-o succesiune de poeme, titlurile lor, versurile

din care sunt compuse. In termeni SGML, antologie este un tip de document si este compusa

dintr-o serie de poeme. Fiecare poem încapsulează un element titlu (unic) şi câteva apariţii de

elemente strofa, fiecare strofa conţinând un număr de elemente vers. Astfel avem:

<antologie>

<poem><titlu>...

<strofa>

<vers>...

<vers>...

...

</strofa>

<poem>

...



</antologie>

La fel, am putea defini acelaşi lucru pentru un limbaj de programare:

<prog>

<titlu>...

<decl>

<const>

...

</const>

<var>

...

</var>

<proc>

...

</proc>

<corp>

<instrucţiune>...</instrucţiune>

<instrucţiune>...</instrucţiune>

...

</corp>

25UTM.2152.01.259.ME

Coala


</prog>

Evident, exemplele de mai sus nu ne precizează anumite reguli de compunere a unei

antologii, respectiv a unui program. Declaraţiile de variabile sau de constante sunt opţionale, dar

corpul programului e obligatoriu si acest lucru nu se deduce din cele prezentate anterior. Aşadar

avem nevoie de un mecanism de precizare a structurii unui text si, desigur, semantica fiecărui

element definit.

Totuşi, chiar şi la acest nivel, documentul de tip antologie poate fi procesat in anumite

moduri, pentru diverse scopuri. Un program de indexare ar putea extrage doar elemente relevante

criteriului ales pentru realizarea indexului: o listă de titluri, o listă a celor mai des folosite cuvinte

dintr-o poezie. Un program de formatare a textului ar putea însera linii între fiecare strofă, iar titlul

fiecărui poem ar putea fi tipărit îngroşat.

Un program mai ambiţios pentru analiza lingvistică asistată de calculator ar putea determina

metrica şi tipul de rime ale fiecărui poem. În ceea ce priveşte documentul de tip program, s-ar putea

concepe un analizor care să verifice corectitudinea sintactică şi, în funcţie de limbajul dorit, să

genereze automat construcţiile specifice acelui limbaj (pentru Pascal <prog> ar putea fi înlocuit de

program identificator, iar în C de void main(void). <corp> ar fi begin în varianta

Pascal şi { în C, iar </corp> ar fi end, respectiv }

1.7 Definirea structurii unui document (Document Type Definition)

DTD este exprimată în SGML ca un set de afirmaţii (instrucţiuni) declarative, utilizând o

sintaxă simplă. Pentru modelul antologie, am putea scrie definiţia următoare:

<!ELEMENT antologie - - (poem+)>

<!ELEMENT poem - - (titlu?,strofa+)>

<!ELEMENT titlu - 0 (#PCDATA)>

<!ELEMENT strofa - 0 (vers+)>

<!ELEMENT vers 0 0 (#PCDATA)>

Fiecare declaraţie reprezintă o definiţie formala a unui element. O declaraţie (meta-element)

este delimitata de < şi >, primul caracter fiind semnul de exclamaţie, urmat imediat de un cuvânt

cheie SGML, care denota tipul obiectului ce va fi definit. Fiecare definiţie este compusa din trei

părţi: un nume sau un grup de nume (neterminali în jargonul limbajelor formale), doua caractere

specificând regulile de minimizare (vezi mai jos) şi un conţinut (neterminali şi terminali). După

cum se observa, fiecare definiţie poate fi asimilată cu o producţie. Pârtile componente ale unei

declaraţii sunt separate de spaţii albe (spaţiu, tab-uri sau NL).

26UTM.2152.01.259.ME

Coala


Reguli de minimizare

Aceste reguli determina dacă tag-urile de început şi de sfârşit de element trebuie sa fie

prezente la fiecare apariţie a respectivului element.

Regulile sunt de fapt perechi de caractere: primul se referă la tag-ul de start, iar cel secund la

tag-ul de sfârşit. Pot fi prezente numai caracterele “-”(tag obligatoriu) şi “O” (tag opţional). După

cum se remarca, doar elementele antologie si strofa au ambele tag-uri obligatorii, pe când la

titlu poate apare numai tag-ul de start.

Conţinutul

Închisă între paranteze, a treia parte a definiţiei se numeşte model-conţinut, specificând ce

alte elemente pot apare în cadrul elementului definit. Cuvîntul cheie #PCDATA (parsed character

data) indica posibilitatea apariţiei oricărui caracter valid. Alte tipuri de date: CDATA (character

data), RCDATA (replaceable character data), SDATA (specific data), NDATA (non-SGML data),

EMPTY (no data - element vid), ANY (orice tip de data). Indicatori de apariţie în declaraţia

elementului strofă observam apariţia unui semn special, un indicator de apariţie, care poate fi:

semnul plus (+) elementul respectiv poate apare de una sau mai multe ori (o strofă e

compusă din cel puţin un vers)

semnul asterisc (*) elementul poate apare de zero, unu sau mai multe ori

semnul întrebării (?) elementul poate apare de cel mult o dată (un poem poate avea

un unic titlu sau nici unul, dar e compus măcar dintr-o singură strofă).

Conectori

Un model-conţinut poate cuprinde mai multe componente într-o anumită ordine dictată de

un conector. În exemplul nostru s-a utilizat virgula. Conectorii pot fi:

virgula (,) componentele trebuie sa apară obligatoriu în ordinea specificată

ampersand (&) componentele trebuie sa apară, dar în ordine aleatoare

bara verticala (|) doar una dintre componente poate apare

Daca la definirea elementului poem am fi pus & în loc de virgulă, atunci titlul ar fi putut

apare la sfârşitul poeziei, după strofe!

Observaţii

27UTM.2152.01.259.ME

Coala


Putem reprezenta DTD ca un arbore: rădăcina este definiţia elementului

antologie (simbol de start) care are ca fiu poem, iar poem are ca fii titlu şi strofa şi aşa

mai departe.

În SGML e permis sa definim modele-conţinut în care fiecare componentă este o

listă de elemente, combinată cu conectorii de grup. Astfel am putea avea definiţii ca:

<!ELEMENT catren 0 0(vers1,vers2,vers3,vers4)>

<!ELEMENT (vers1|vers2|vers3|vers4)0 0 (#PCDATA)>

(un catren e compus din patru versuri, fiecare vers conţinând orice caracter). Mai complex,

să presupunem ca în cadrul unui poem apare şi un refren care poate fi prezent doar la începutul unui

poem ori ca o adăugire opţională după fiecare strofă:

<!ELEMENT refren - - (#PCDATA|vers+)>

<!ELEMENT poem - 0 (titlu?,

((vers+)|(refren?,(strofa,refren?)+)))>

Excepţii

SGML permite ca orice model-conţinut sa fie modificat prin intermediul unei liste de

excepţii. Excepţiile sunt:

includeri elementele adiţionale pot fi incluse într-un anumit moment în model

(specificate cu semnul plus +)

excluderi anumite elemente nu pot fi incluse în cadrul modelului curent (specificate

cu semnul minus -)

Când includerile şi excluderile privesc acelaşi element, excluderile sunt prioritare (conform

standardului ISO 8879). Revenind la tipul de document program, în corpul unui program nu pot

apare declaraţii de constante sau de variabile:

<!ELEMENT (vardecl|constdecl) - - (#PCDATA)><!ELEMENT prog - - (titlu?,

((vardecl?|constdecl?|procdecl?),corp)>În acest caz, corp ar trebui declarat astfel:

<!ELEMENT instructiune - - (#PCDATA)>

<!ELEMENT corp - - (instructiune*) -(vardecl|constdecl)>

28UTM.2152.01.259.ME

Coala


Corpul poate conţine mai multe instrucţiuni (posibil nici una), dar nu poate include declaraţii

de variabile sau de constante.

29UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.8 EXtensible Markup Language - XML

XML - eXtensible Markup Language este un limbaj foarte flexibil bazat pe SGML. XML

combină dificilul SGML (Standard Generalized Markup Language) că uneori limitatul HTML

(Hypertext Markup Language). HTML este un limbaj de marcare, şi înţelegerea conceptului de

limbaj de marcare (markup language) este cheia înţelegerii XML.

Pe scurt XML este un limbaj de marcare care poate rula pe orice platformă, orice sistem de

operare şi este realizat pentru a oferi dezvoltatorilor un mecanism mai bun de a descrie conţinutul

paginilor pe care le realizează. XML a fost realizat iniţial pentru a publica proiecte şi a fost

dezvoltat pentru a face schimbul de informaţie pe Web mai uşor şi mai eficient. XML permite

dezvoltatorilor să scrie definirea structurii unui document (DTD - document type definition).

XML este suficient de robust pentru a putea fi folosit la descrierea nu doar a conţinutului ci

şi a informaţiilor care descriu alte informaţii (metadata). Membrii W3C au realizat că HTML nu

putea fi extins pentru a îngloba toate tipurile de date pentru că, dacă s-a fi procedat astfel, HTML-ul

ar fi devenit prea incomod. Reîntoarcerea la SGML nu era o opţiune.

În momentul de faţă s-ar putea spune că XML şi HTML sunt veri, dar în viitor XML s-ar

putea sa devină părinte pentru HTML. Atât HTML cât şi XML au plecat de la SGML, dar XML

este un meta-markup language în timp ce HTML este doar un limbaj de marcare specializat. Cine

ştie ceva despre HTML, ştie ceva despre XML. Web-ul încă are la bază HTML, aşa că vor trebui

cunoştinţe de HTML persoanelor care doresc să apeleze la XML.

Multe din noile unelte care sunt create pentru a analiza sintaxa XML sunt realizate în Java.

Pentru a include un applet Java într-o pagină Web, trebuie să fie utilizat HTML-ul. Acest lucru nu

se va schimba cu siguranţă în viitorul apropiat. Cel puţin în anii ce vin HTML şi XML vor exista

împreună pe Web, iar HTML va fi o parte necesară pentru implementarea soluţiilor XML. Probabil

că una din întrebările cel mai des puse este dacă se poate folosi XML pentru a realiza pagini web.

Din păcate răspunsul la această întrebare nu poate fi un simplu da sau nu. Atât în Internet Explorer

4.0 şi 5.0 cât şi Netscape Navigator 5.0 au integrat suport XML. Nu trebuie să se aştepte nimeni să

realizeze un document XML să îl pună pe un site şi să creadă că un browser obişnuit ştie ce să facă

cu sintaxa respectivă.

În prezent nu se poate include pe o cale simplă XML într-o pagină web. Dezvoltatorii

determinaţi să facă acest lucru trebuie să apeleze la scripturi, realizate în JavaScript, ca să

convertească un document XML într-unul HTML, ceea ce nu reprezintă o soluţie prea bună. Cu

ajutorul XML orice persoană poate realiza tag-uri. Numai că cei ce doresc să creeze propriile tag-uri

nu o vor face foarte uşor. Pentru a realiza propriile tag-uri o persoană trebuie să realizeze propriile

DTD (document type definition).

30UTM.2152.01.259.ME

Coala


Mecanismul de realizare a unui DTD nu este foarte complicat dar realizarea unui DTD

eficient şi extensibil nu este nici “floare la ureche”. Nu încerc să sperii pe nimeni dar XML nu este

chiar o plimbare în parc aşa cum este HTML-ul.

1.8.1 XML - eXtensible Markup Language scurt istoric

Descendent al SGML, XML (eXtensible Markup Language) este un meta-limbaj utilizat

în activitatea de marcare structurală a documentelor, a cărui specificaţie a fost dezvoltată începând

cu 1996 în cadrul Consorţiului Web, la care au aderat ulterior o serie de grupuri de experţi din

comunităţile academice (Text Encoding Initiative, NCSA, James Clark) şi industriale (SUN, IBM,

Netscape, Oracle, Adobe etc.). Mai simplu decât SGML, XML este şi el independent de platformă

şi de sistemul de operare, fiind astfel potrivit pentru utilizare în cadrul reţelelor de calculatoare

neomogene.

De fapt, XML este compus dintr-o familie de limbaje menite a adapta curentele concepte de

publicare a documentelor la Internet. XML este compus din:

XML (eXtensible Markup Language) - subset al specificaţiei SGML, conceput

pentru o implementare mai uşoară;

XLL (eXtensible Linking Language) - set al mecanismelor hipertext bazate pe

HyTime şi Text Encoding Initiative, concretizat în două componente majore:

XLink - conceput pentru descrierea legăturilor dintre obiectele Internet

XPointer - compus dintr-o serie de termeni de localizare relativi la alte locaţii

XSL (eXtensible Stylesheet Language) - limbaj standard al foilor de stil, ca subset

al DSSSL;

XUA (XML User Agent) - direcţie de standardizare a navigatoarelor XML.

Scopurile declarate ale XML-ului sunt următoarele:

uşor de utilizat pe Internet

compatibil cu SGML

documentele XML sa fie uşor de citit, clare şi concise

uşurinţa în creare şi proiectare

numărul tag-urilor sa fie minim

Elaborarea specificaţiilor a fost divizata în trei faze: sintaxa, legături hiper-text şi

specificaţia de stiluri, bazată pe DSSSL (Document Style Semantics and Specification Languages);

la aceasta din urmă încă se mai lucrează.

31UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.8.2 Format

Formatul unui document XML este similar celui SGML. Iată un exemplu:

<?XML version = “1.0” standalone = “yes” ?>

<conversation>

<greetings>Hello, world!</greetings>

<response>Stop the planet, I want to get off...</response>

</conversation>

Diferenţa faţă de SGML şi HTML este că în cazul XML contează modul de scriere a tag-

urilor cu caractere mici sau mari (exact ca la limbajul C): <tag> va fi diferit de <Tag> sau

<TAG>.

Mai mult, în cazul legăturilor hiper-text, în XML există mai multe mecanisme de conexiuni:

independente de locaţie

legături specificate şi organizate în afara documentului

legături n-are

legături agregate, provenite din surse multiple

legături interne, localizate în cadrul documentului.

1.8.3 Trăsături principale ale XML

1. Subset simplificat al SGML

foarte puternic, dar uşor de implementat

fără limite în ceea ce priveşte complexitatea structurilor ce pot fi definite

îndeajuns de compact pentru a fi suportat de navigatoarele Web

2. Oferă suport pentru uzul internaţional

marcajele şi conţinutul pot fi reprezentate în UniCode

uneltele de dezvoltare XML pot suporta orice codificări

3. Metalimbaj

conceput pentru a suporta definirea unui număr nelimitat de limbaje specializate,

oferind suport de extinderi

portabilitate.

1.8.4 Deosebiri esenţiale faţă de SGML

Orice document XML trebuie să înceapă cu meta-elementul <?xml...>.

32UTM.2152.01.259.ME

Coala


În XML nu trebuiesc realizate definiţii ale tipului de document (DTD) obligatorii.

Elementele vide nu-s acceptate. Un element vid are o sintaxă modificată:

<element />.

Numele de elemente şi de atribute sunt case-sensitive (<tag> este diferit de <Tag>

sau de <TAG>).

În XML pot fi specificate anumite instrucţiuni de procesare (processing instructions)

de forma <?nume informaţii ?>. nume, denumit ţinta, identifică instrucţiunile de procesare

pentru o aplicaţie.

Incluziunile şi excluziunile nu sunt permise, la fel parametrii de minimizare în

declaraţiile de elemente.

Numele începând cu xml ori XML sunt rezervate. XML predefineşte semantica

atributelor xml:space şi xml:lang (vezi mai jos).

Regula spaţiilor albe

În editarea documentelor, este uneori necesara apariţia “spaţiilor albe” (spaţii, tab-uri, linii

vide). Anumite spaţii albe nu trebuie incluse în versiunea finală a documentului, pe când altele sunt

obligatorii (de exemplu, în codul sursa sau în cazul producţiilor lirice).

Un atribut special xml:space poate fi inserat în documente pentru a specifica, în cadrul

elementului în care apare acest atribut, ca spaţiile albe să fie tratate în mod semnificativ. Valorile

acestuia pot fi “default” sau “preserve”.

<!ATTLIST poem xml:space (default|preserve) 'preserve'>

Identificarea limbajului

Atributul special xml:lang poate fi inclus în documente pentru a defini limbajul utilizat în

conţinutul şi valorile atributelor unui element. Un exemplu:

<p xml:lang="en-GB">What colour is it?</p>

<p xml:lang="en-US">What color is it?</p>

<quote autohr="Sainte-Beuve" xml:lang="fr">

Il n'y a que de vivre; on voit tout et le contraire de tout.

</quote>

33UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.8.5 Hiper-legături în XML

Specificaţia legăturilor în XML, denumită XLL, prezintă un model standard pentru

realizarea hiper-legăturilor. O legătură exprimă o relaţie între resurse. O resursă este orice locaţie

(un element identificat de un atribut ID sau conţinutul unui element de legătură, de exemplu) care

este adresată de o legătură. XLL dă posibilităţi de a defini semantica unei legături, nu doar sintaxa

ei, introducând şi noţiunea de legături extinse în care sunt implicate mai mult de două resurse (nu

doar o sursă şi o destinaţie) - direcţia XLink. XLL introduce şi pointeri extinşi (prin XPointer),

oferind o metodă sofisticată de a localiza resursele.

Două atribute speciale, show şi actuate, permit controlul asupra comportamentului

legăturii. Atributul show specifică dacă documentul pointat de o legătură este inclus în documentul

curent, înlocuindu-l sau afişându-l într-o altă fereastră atunci când legătura este activată. Atributul

actuate determină cum va fi activată o legătura (automat sau când e selectată de utilizator). Un

exemplu de legături extinse care ilustrează relaţiile dintre mai multe resurse:

<clink xml-link="extended" role="annotation">

<locator xml-link="locator" href="odix.txt">

Textul

</locator>

<locator xml-link="locator" href="adn1.loc">

Adnotari

</locator>

<locator xml-link="locator" href="adn2.loc">

Alte adnotări

</locator>

<locator xml-link="locator" href="obs.loc">

Observaţii critice

</locator>

</clink>

XML XPointer împrumută concepte din HyTime şi TEI, oferind o sintaxă ce permite

localizarea unei resurse prin traversarea arborelui de elemente al documentului conţinând acea

resursă. Pot fi folosite şi grupuri de legături extinse (legături recursive).

34UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.8.6 Stil şi substanţa în XML

XSL se bazează pe DSSSL (Document Style Semantics and Specification Language),

standard internaţional pentru definirea foilor de stiluri (ISO/IEC 10179:1996). XSL oferă

următoarele:

formatarea bazată pe moştenire sau poziţie

crearea de construcţii de formatare incluzând text şi grafică

definirea de macro-uri de formatare

foi de stiluri independente de direcţia de scriere (suport pentru

internaţionalizare)

un set extensibil de obiecte de formatare

publicare independenta de medii

XML este suficient de robust pentru a putea fi folosit la descrierea nu doar a conţinutului ci

şi a informaţiilor care descriu alte informaţii (metadata). Membrii W3C au realizat că HTML nu

putea fi extins pentru a îngloba toate tipurile de date pentru că, dacă s-a fi procedat astfel, HTML-ul

ar fi devenit prea incomod. Reîntoarcerea la SGML nu era o opţiune.

În momentul de faţă s-ar putea spune că XML şi HTML sunt veri, dar în viitor XML s-ar

putea sa devină părinte pentru HTML. Atât HTML cât şi XML au plecat de la SGML, dar XML

este un meta-markup language în timp ce HTML este doar un limbaj de marcare specializat. Cine

ştie ceva despre HTML, ştie ceva despre XML. Web-ul încă are la bază HTML, aşa că vor trebui

cunoştinţe de HTML persoanelor care doresc să apeleze la XML.

Multe din noile unelte care sunt create pentru a analiza sintaxa XML sunt realizate în Java.

Pentru a include un applet Java într-o pagină Web, trebuie să fie utilizat HTML-ul. Acest lucru nu

se va schimba cu siguranţă în viitorul apropiat. Cel puţin în anii ce vin HTML şi XML vor exista

împreună pe Web, iar HTML va fi o parte necesară pentru implementarea soluţiilor XML. Probabil

că una din întrebările cel mai des puse este dacă se poate folosi XML pentru a realiza pagini web.

Din păcate răspunsul la această întrebare nu poate fi un simplu da sau nu. Atât în Internet Explorer

4.0 şi 5.0 cât şi Netscape Navigator 5.0 au integrat suport XML. Nu trebuie să se aştepte nimeni să

realizeze un document XML să îl pună pe un site şi să creadă că un browser obişnuit ştie ce să facă

cu sintaxa respectivă.

În prezent nu se poate include pe o cale simplă XML într-o pagină web. Dezvoltatorii

determinaţi să facă acest lucru trebuie să apeleze la scripturi, realizate în JavaScript, ca să

convertească un document XML într-unul HTML, ceea ce nu reprezintă o soluţie prea bună. Cu

ajutorul XML orice persoană poate realiza tag-uri. Numai că cei ce doresc să creeze propriile tag-uri

35UTM.2152.01.259.ME

Coala


nu o vor face foarte uşor. Pentru a realiza propriile tag-uri o persoană trebuie să realizeze propriile

DTD (document type definition).

1.9 Elaborarea paginilor Web în JavaScript

După ce am învăţat HTML şi i-am simţit limitele mi-am zis ca trebuie sa trec la următoarea

etapă. Etapa următoare s-a dovedit a fi JavaScript. Sau JScript? Pe urmă am aflat ca JavaScript

este dezvoltat de cei de la Netscape iar JScript de cei de la Microsoft şi există mici diferenţe între

cele “două limbaje”. Ca măsură de precauţie îmi testez paginile atât sub Netscape cât şi sub Internet

Explorer.

JavaScript oferă posibilitatea de a crea pagini mai interactive, pagini care-şi modifică

conţinutul în funcţie de... ce vrea programatorul, pagini mai spectaculoase, pagini care nu au acces

la HDD şi, nu în ultimul rând, pagini care nu au auzit de baze de date. Vă las pe voi să evaluaţi care

sunt avantajele şi care sunt dezavantajele. Dar... ce nu face JavaScript face PHP

Înainte de a vedea cum înserăm liniile de JavaScript în documentul HTML vă prezint câteva reguli

de bază:

JavaScript este case sensitive

sintaxa este asemănătoare cu a C++

este orientat pe obiecte

Inserarea liniilor JavaScript în documentele HTML, inserarea se poate face în patru feluri:

• prin folosirea tagului <SCRIPT> al HTML

• prin specificarea fişierului cu comenzi JavaScript

• prin includerea de expresii JavaScript în atributele HTML

• prin funcţii de gestionare a evenimentelor

Java este un limbaj orientat pe obiecte. La baza lui stă noţiune de clasă. Clasa apare ca

şablon pentru crearea obiectelor; el poate să întreţină datele şi metodele. Există diferite regimuri

pentru acces la elementele clasei – private, protected, public.

Java este complect un limbaj orientat pe obiecte, fiecărei noţiuni care (clase, obiecte, metode

ş.a.) corespunde cu clasa, susţin prelucrarea programelor corespunzător “noţiunilor” obiectelor.

Clasele în limbajul Java se adună în pachete. Fiecare pachet determină spaţiu aparte pentru

nume. Toate clasele, intrând într-un pachet, sunt unite anume prieten la prieten, se are în vedere că

au acces la schimbări şi metode, anume private sau protected. Pentru însemnarea moştenirii se

întrebuinţează cuvântul cheie extends. În limbajul Java lipseşte multe, dar există înţelesul de

interfaţă ne dă voie de a uşura această depăşire. Interfaţa prezintă un cuplu de metode descrise.

Clasele pot de a reda interfeţe. Acest fapt este un cuvânt cheie implements în titlu clasei. Clasa class

36UTM.2152.01.259.ME

Coala


se întrebuinţează pentru primirea în timpul îndeplinirea informaţiei despre proprietăţile “claselor”

de obiecte. Metode tipice de acest fel de clase – forName (obiectul de primire a clasei class după

textul numelui), newInstance (produsul obiectului nou acestei clase), getMethods (primirea

obiectului masiv, descriind metoda – public a clasei).

Mecanismul curentului – linia obligatorie a operaţiilor avansate a mediului. În limbajul Java

curenţii sunt prezentaţi de clase Thread, a interfeţei Runnable. Programele – Java se împarte în două

tipuri – aplicarea de sinestătător şi apleturi. Ultimul se execută în Web-navigator şi pot apărea pe

reţea. Aplicarea şi apleturile esenţial se deosebesc după măsurile securităţii, primite în procesul de

lucru.

1.9.1 Folosirea tag-ului <SCRIPT>

Tag-ul <SCRIPT> este un tag al HTML şi poate cuprinde un număr nelimitat de linii

JavaScript. Se foloseşte în felul următor:

<SCRIPT language=” JavaScript”>

...linii JavaScript...

</SCRIPT>

Un document HTML poate conţine mai multe tag-uri <SCRIPT>. Atributul

language poate specifica versiunea de JavaScript:

<SCRIPT language=”JavaScript1.0”>



1.9.2 Ascunderea scriptului în comentariu

Browserele care nu cunosc JavaScript vor ignora tagul <SCRIPT> şi vor afişa liniile de

comenzi ca text HTML. Pentru a preveni astfel de situaţii se introduce întregul script în comentariu

HTML:

<SCRIPT language=” JavaScript”>

 </SCRIPT>

1.9.3 Specificarea fişierului cu comenzi JavaScript

37UTM.2152.01.259.ME

Coala


Putem specifica fişierul de inclus prin intermediul atributului src al tagului <SCRIPT>. De

exemplu:

<HEAD>

<SCRIPT src=”fişier.js”>

...

</SCRIPT>

</HEAD>

Acest procedeu este util mai ales când folosim aceleaşi funcţii în mai multe pagini.

Liniile de comenzi introduse între <SCRIPT> şi </SCRIPT> sunt ignorate dacă nu apare vreo

eroare la deschiderea fişierului “fişier.js” specificat. În cazul unei erori se vor executa liniile

introduse în cadrul tagului.

Fişierele JavaScript externe nu pot conţine decât linii JavaScript şi definiţii de funcţii. Este

recomandat ca fişierul JavaScript sa aibă extensia .js şi... nu voi explica de ce!

Folosirea expresiilor JavaScript ca valoare a atributelor HTML. Folosind entităţile JavaScript

putem specifica o expresie JavaScript ca valoare a unui atribut HTML. Valoarea entităţii este

evaluata dinamic. În acest fel putem construi pagini HTML flexibile, pentru ca atributul unui

element HTML depinde de o informaţie plasată undeva în pagina.

Ca şi entităţile HTML, entităţile JavaScript încep cu caracterul “&” şi se termină cu

caracterul ”;”. În plus entitatea JavaScript este încadrată între acolade. Ex.:

<HR width=”&{barWidth};%”>

unde, barWidth este o variabilă JavaScript şi reprezintă lăţimea liniei orizontale în procente.

Tagul <NOSCRIPT>

Acest tag se foloseşte pentru cazul în care browserul care încarcă pagina nu “înţelege”

JavaScript sau avem decuplat JavaScript din browser. Ex.:

<NOSCRIPT>

Această pagină conţine linii JavaScript.

</NOSCRIPT>

1.9.4 Definirea funcţiilor

Funcţiile sunt una din cele mai importante părţi în JavaScript. Ca în majoritatea limbajelor

de programare o funcţie are următoarele părţi:

• cuvântul cheie function urmat de

• numele funcţiei, de o

• lista de parametri separaţi de caracterul “;”, lista încadrată de paranteze rotunde şi de

38UTM.2152.01.259.ME

Coala


• corpul funcţiei închis între acolade.

În general definirea funcţiilor se face în partea de antet a paginii, adică în tagul . În felul

acesta toate funcţiile sunt definite înainte de apariţia paginii. Există posibilitatea de a apela o funcţie

înainte de a fi încărcată în browser. (ce se întâmplă, de exemplu, dacă apelăm cu onLoad în tagul o

funcţie a cărei definiţie este undeva în ?).

Folosirea metodei write()

Metoda write a obiectului document scrie în pagina HTML. Metoda este o funcţie asociată

cu un obiect. Apelul unei metode se face astfel:

numeObiect.numeMetoda(argumente...)

Ca argument pentru metoda write se acceptă orice număr sau string. Se pot de asemenea

concatena mai multe stringuri cu caracterul “+”. Ex.:

document.write(“<HR align=’left’

width=”+barWidth+”%>”)

1.9.5 Funcţii de gestiune a evenimentelor

Evenimentele sunt acţiuni ale persoanei care foloseşte browserul. De exemplu mutarea

mouseului pe suprafaţa unui link, sau executarea unui click pe un buton etc. Folosirea unei astfel de

funcţii se face în felul următor:

<A href=”pagina.htm” onMouseOver=”document.bgColor=’

red’”>Text</A>

În momentul în care mouseul este pe “Text” culoarea fundalului se schimbă în roşu (dacă nu

era roşu iniţial). Vă prezint în continuare câteva din aceste funcţii:

onClick() - se activează dacă s-a făcut click pe element

onChange() - se activează dacă s-a modificat valoarea elementului (ex. la <INPUT

type=”text”>

onLoad() - se activează la încărcarea paginii (se foloseşte în <BODY>)

onMouseOut() - se activează dacă mouse-ul părăseşte suprafaţa unui element

onMouseOver() - se activează dacă mouse-ul intră pe suprafaţa unui element

onReset() - se activează dacă utilizatorul resetează un formular

onSubmit() - se activează dacă s-a utilizatorul trimite un formular

Mai sunt şi altele dar cred că acestea sunt cele mai importante acum.

Folosirea ghilimelelor

39UTM.2152.01.259.ME

Coala


Trebuie avută în vedere alternarea tipului de ghilimele pentru a nu crea erori la citirea

paginii; în interiorul unei expresii închise între ghilimele duble putem folosi doar ghilimele simple

& viceversa.

1.9.6 Culoare

Există trei modalităţi de a schimba culoarea elementelor:

• prin atributele HTML ale tag-ului <BODY>

• prin obiectul document al JavaScript

• prin metoda fontcolor(“culoare”) a obiectului string.

Exemple:

• <BODY text=”blue”>

• document.fgColor=”yellow”

• document.write(“text roşu”.fontcolor(“red”))

Se poate schimba culoarea oricărui atribut din cele enumerate mai jos, prin obiectul

document, astfel:

• culoare de fundal: document.bgColor=”culoare”

• culoare pentru text: document.fgColor=”culoare”

• culoare pentru legături: document.linkColor=”culoare”

• culoare pentru legături active: document.alinkColor=”culoare”

• culoare pentru legături vizitate: document.vlinkColor=”culoare”

1.9.7 JavaScript: trusa de instrumente

JavaScript este cel mai cunoscut şi, cel mai folosit limbaj pentru crearea de script-uri pe

web. Bineînţeles, că e vorba despre un limbaj obiectual şi, foarte important, multi-platforma (nu ştiu

cât de necesar era să amintesc această proprietate, poate că nici nu e vorba despre o proprietate

efectivă. Idea de bază este că acelaşi cod este sau ar trebui să fie interpretat la fel indiferent de

platforma pe care rulează browser-ul).

Una dintre cele mai întâlnite întrebări referitoare la Javascript este legată de “gradul de

rudenie” cu limbajul Java. Afinităţile dintre cele două limbaje se regăsesc la nivelul sintaxei, al

structurilor de control şi, într-o anumită măsură, la securitate (nu este permisă, spre exemplu, citirea

fişierelor de pe calculatorul-client). În rest, Java este un limbaj mult mai complex (ca urmare şi mai

greu de deprins, ca majoritatea limbajelor orientate-obiect). Diferenţe există inclusiv în legătură cu

rularea codului, însă prezentarea lor ar depăşi scopul acestui articol. Şi, sincer, nu e doar o metodă

de eschivare; chiar nu au relevanta. Poate vă voi convinge dacă menţionez că Netscape, care a

40UTM.2152.01.259.ME

Coala


introdus pentru prima dată în versiunea 2 a browser-ului sau – Navigator, acest limbaj de scripting

l-a denumit iniţial LiveScript. Doar suportul ulterior din partea Sun (ştiută fiind încăpăţinarea - în

sensul bun al cuvântului - acestei companii a impune Java) a determinat rebotezarea.

Meritul principal al JavaScript este că pune la dispoziţia creatorilor de pagini web o metodă

excelentă de “a dinamiza” paginile create. Şi aceasta fără a apela la programarea pe partea de server

(server-side programming). Fără a înlocui acest gen de programare menţionat, script-urile pot

rezolva o serie de probleme (e drept, nu foarte complexe; cu toate aceste complexitatea e relativă,

depinzând de abilităţile programatorului) cum ar fi validarea unui câmp dintr-o formă sau afişarea

unui mesaj după un click pe un buton (în general, programarea evenimentelor). Iar avantajul

integrării complete în paginile HTML a căpătat o nouă dimensiune acum cu explozia interfeţelor

HTML (mai ales în producţia CD-ROM-urilor).

Aşadar, JavaScript pare să aibă cu adevărat sens, dacă raportăm mini-programale create la

paginile web. Ca documentaţii JavaScript se găsesc peste tot pe web şi vă pot ajuta să vă faceţi o

primă impresie despre acest limbaj. Totuşi, pentru prima noastră “întâlnire” (îmi place să o numesc

aşa) aş prefera să aduc în discuţie o serie de aspecte nu prea evidente (fără pretenţia de a le epuiza),

dar care ajută la înţelegerea script-urilor ce vor fi prezentate în viitor. Aceasta va da o favoare de

iniţiere acestui articol, dar vă va ajuta cu siguranţă în viitor.

Salut nu e SALUT

Într-adevăr, JavaScript este “case sensitive”, adică se face discriminarea între literele mari şi

cele mici întâlnite în numele identificatorilor (nume de variabile, funcţii, obiecte etc.). De aceea,

este foarte important să fiţi atenţi la acest aspect. Depănarea script-urilor poate fi o adevărată

corvoada dintr-o simplă înlocuire a literei 'A' cu 'a' în cazul unei funcţii cum ar fi 'Adăuga' (care nu

e nicidecum 'adăuga').

Un tip slab?!

JavaScript e un limbaj slab-tipizat în comparaţie cu Pascal, C++ sau Java. Astfel tipul unei

variabile (sau, “reţeta de stocare în memorie”) nu este determinat în momentul creării variabilei, iar

pe parcursul execuţiei programului se poate schimba în funcţie de context. Acest fapt poate fi un

avantaj, în sensul unei libertăţi în conceperea programului, dar şi un dezavantaj legat de

ambiguitatea ce poate să apară, codul fiind mai greu de înţeles. Totuşi, dacă la un moment dat,

doriţi să aflaţi tipul unei variabile aveţi la dispoziţie operatorul typeOf. Prin aplicarea lui se obţine

un string ce conţine tipul variabilei (inclusiv undefined sau object, pe lângă tipurile standard).

"Punctul" + 3 = "Punctul 3"

41UTM.2152.01.259.ME

Coala


Raportat la variabile, există aşa-numita facilitate de "type-casting" (riscând o traducere,

echivalentul ar fi “convertire automată a tipului”). În acest caz, în funcţie de context, tipul

variabilelor se modifică automat. În JavaScrpit câştigul este parţial. Astfel o variabilă numerică se

conversează automat la string (cum e cazul în titlul paragrafului), însă reciproc nu este valabilă. De

aceea, în multe script-uri veţi întâlni funcţia parseInt care converteşte, în măsura posibilului, unui

string în număr. Să mă explic (de ce în măsura posibilului): parseInt(x) va returna NaN (not a

number), dacă x='a20'; 20, dacă x='20'; 2, dacă x='2a0';

Chiar nimic?

Există o valoare specială în JavaScipt şi anume null. Adică, după cum îi spune şi numele,

nimic. Există diverse situaţii când o veţi întâlni cum ar fi folosirea de variabile nedefinite dar şi

unele rezultate de funcţii. Atrag atenţia că null nu este acelaşi lucru cu şirul vid (''), de pildă: De

aceea, uneori trebuie să testaţi cu grijă anumite rezultate etc.

Mai mult decât variabile

Trebuie spus că string-urile sunt în JavaScript obiecte. Aceasta are relevanţa, mai ales, în

cazul manipulării (cât trebuie folosită notaţia cu punct pentru aplicarea funcţiilor). Dacă doriţi să

convertiţi un string (strA) în litere mici veţi scrie: strA.toLowerCase().

Un altfel de dacă…

JavaScript permite folosirea expresiilor condiţionale (existente, de atfel, şi în alte limbaje de

programare), ce se pot dovedi foarte utile. Exemplu: isNS = (document.layers)? 1 : 0;

Dacă browserul recunoaşte această colecţie de obiecte (specifica Netscape Navigator) atunci

expresia se evaluează true şi variabila noastră va lua valoarea 1, altfel 0. Această este o metodă

extrem de simplă de a identifica un browser. Pentru Internet Explorer: isIE = (document.all) ? 1 : 0.

This

Cuvântul cheie this se poate dovedi extrem de util, căci întotdeauna se referă la obiectul

curent. Dacă sunteţi familiarizat cu programarea orientată pe obiecte, ştiţi despre ce este vorba.

Important e să puteţi folosi o expresie de genul self.proprietate pentru a accesa proprietatea

obiectului curent (mă rog, formularea suportă critici), fără a şti care obiect este efectiv.

Salvează-mă

Data fiind caracteristica multi-platoforma a JavaScript este important sa dispunem de funcţii

care să asigure compatibilitatea în diverse situaţii. Două asemenea funcţii complementare sunt

escape şi uescape. Şirul de caractere primit ca argumet este convert la codificarea standard ISO

42UTM.2152.01.259.ME

Coala


Latin-1 şi invers. Este necesară mai ales în cazul cookie-urilor (vom vorbi şi despre ele) pentru a

converti caractere depinzând de setul de caractere (dependent, la rândul său, de platformă).

Macrosubstituţie

Macrosubstituţia este facilitate puternică a unor limbaje de programare (din fericire, şi la

JavaScript). Poate ca în acest caz e vorba de o mini-implementare a unei asemenea facilitaţi (prin

funcţia eval), însă este foarte utilă. Astfel eval execută string-ul primit ca argument ca şi cum ar fi o

linie de cod JavaScript: eval('alert(strA)') va genera o fereastră (prompt window) care va afişa

valoarea string-ului strA. Utilitatea este dată şi de incompatibilităţile dintre browsere la nivelul

referirii obiectelor suportate. În acest caz eval() ne ajută la scrierea unui cod elegant.

Imuabila perisabilitate

Toate variabilele şi obiectele sunt distruse la reîncărcarea paginii web sau la încărcarea unei

pagini noi. Singura soluţie în acest caz (pentru crearea unei aplicaţii mai complexe) rămâne

folosirea frame-urilor şi, în speţa, a unui frame ce nu îşi reîncarcă conţinutul. Fără a avea pretenţia

unei introduceri în JavaScript, am dorit să atrag atenţia asupra câtorva aspecte. Totuşi, cred că se

vor dovedi utile, mai ales când vom trece la aplicaţii efective, care va ajuta, poate, mai mult să vă

familiarizaţi cu JavaScript.

Meritul principal al JavaScript este că pune la dispoziţia creatorilor de pagini web o metodă

excelentă de “a dinamiza” paginile create. Şi aceasta fără a apela la programarea pe partea de server

(server-side programming). Fără a înlocui acest gen de programare menţionat, script-urile pot

rezolva o serie de probleme (e drept, nu foarte complexe; cu toate aceste complexitatea e relativă,

depinzând de abilităţile programatorului) cum ar fi validarea unui câmp dintr-o formă sau afişarea

unui mesaj după un click pe un buton (în general, programarea evenimentelor). Iar avantajul

integrării complete în paginile HTML a căpătat o nouă dimensiune acum cu explozia interfeţelor

HTML (mai ales în producţia CD-ROM-urilor).

Aşadar, JavaScript pare să aibă cu adevărat sens, dacă raportăm mini-programale create la

paginile web. Ca documentaţii JavaScript se găsesc peste tot pe web şi vă pot ajuta să vă faceţi o

primă impresie despre acest limbaj. Totuşi, pentru prima noastră “întâlnire” (îmi place să o numesc

aşa) aş prefera să aduc în discuţie o serie de aspecte nu prea evidente (fără pretenţia de a le epuiza),

dar care ajută la înţelegerea script-urilor ce vor fi prezentate în viitor. Aceasta va da o favoare de

iniţiere acestui articol, dar vă va ajuta cu siguranţă în viitor.

43UTM.2152.01.259.ME

Coala

Mod Coala N Document Semnat. Data44

UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.10 Posibilităţile limbajului PERL

(Practical Extraction and Report Language)

Acronimul PERL înseamnă (în traducere) “limbaj practic de extragere şi raportare”. A fost

realizat de Larry Wall, pentru a scrie programe în mediul UNIX. PERL reuneşte ce este mai bun din

majoritatea limbajelor şi compilatoarelor:

flexibilitatea şi puterea din C (multe din funcţiile acestui limbaj seamănă cu cele din

C),

programele pot fi rulate imediat după scriere (pentru că sunt interpretate, nu

compilate) nefiind nevoie de compilări, link-editari, etc.; acesta poate fi însă şi un dezavantaj,

puternice facilitaţi de scripting, asemănătoare cu shell script-urile din UNIX,

este portat pe variate platforme (dintre care cele *nix şi Win32 sunt cele mai

folosite),

limitările în mărimea variabilelor sunt cele impuse de memorie şi de caracteristicile

maşinii pe care rulează,

este gratuit.

PERL este mult folosit pentru scrierea scripturilor CGI folosite de severele web, majoritatea

counter-elor, guestbook-urilor, interfeţelor de web-mail, programelor de căutare în pagini sunt

scrise în PERL. Multe sarcini de programare pot fi îndeplinite mult mai uşor în PERL (validarea

datelor de intrare este mult mai simplă, se pot face cautări de date după criterii foarte complexe - de

aici numele structuri de control asemănătoare cu limbajul natural).

Numărul major al versiunii curente este 5, iar distribuţiile se pot lua de pe ftp, cum ar fi:

ftp.netlabs.com/pub/outgoing/perl5.0

ftp.cis.ufl.edu/pub/perl/src/5.0

ftp.cs.ruu.nl/pub/PERL/perl5.0/src

ftp.funet.fi/pub/languages/perl/ports/perl5.

Primul program PERL

Un program Perl constă într-un fişier text, care este prelucrat la rulare de interpretor

(avantajul este că programele pot fi modificate uşor, scurtând procesul scriere > verificare >

compilare > link-editare > obţinere cod binar > rulare; dezavantajul: trebuie sa fie rulate cu un

interpretor disponibil pe acea platforma).

Exemplu de sursă: #!/usr/perl $nume = ; print ($nume);

Prima linie din program este oarecum speciala. Componentele ei sunt:

45UTM.2152.01.259.ME

Coala


caracterul # reprezintă marcajul de comentariu în PERL. Tot ce ii urmează este

ignorat în mod normal (aici nu se întâmpla aşa). Pot fi adăugate şi după cod, cam aşa:

$nume = ; #acesta este un comentariu

caracterul ! indica sistemului de operare tipul programului

/usr/perl este calea absoluta in sistem către interpretorul PERL. În funcţie de OS,

poate arata diferit (acest exemplu este pentru sisteme UNIX).

A doua linie citeşte de la intrarea standard (în cazul de faţă, consola) o linie de intrare (un şir

de caractere), care se încheie la primirea unui CR. În linia a treia se tipăreşte ceea ce s-a introdus.

Sintaxa liniilor este asemănătoare cu cea C, acestea fiind încheiate prin caracterul ';'. Nu

contează dacă lăsaţi spaţii între elementele instrucţiunii, sau între linii. Totuşi sunt recomandate

pentru a îmbunătăţi aspectul codului. În cazul vreunei greşeli, interpretorul avertizează printr-un

mesaj de eroare, de obicei suficient de inteligibil pentru a ne da seama de greşeala (bineînţeles,

pentru cine cunoaşte engleza, ceea ce în lumea calculatoarelor este - cred - mai mult decât

necesar...).

Pentru a rula programul, trebuie salvate cele trei linii într-un fişier text (preferabil cu

extensia .pl, fiind mai uşor de identificat). Dacă rulaţi pe un sistem de tip UNIX, trebuie să

modificaţi atributul de execuţie al fişierului (cu comanda 'chmod +x numefis.pl'), după care îl rulaţi

pur şi simplu. Dacă folosiţi UNIX, s-ar putea sa fie nevoie sa specificaţi calea curentă, folosind în

loc de 'numefis.pl' comanda './numefis.pl'. Sub platforma Windows, încercaţi sa faceţi drag & drop

cu fişierul sursa pe iconul executabilului PERL.

La momentul dat există site oficial al limbajului de programare PERL, unde fiecare doritor,

utilizatori este posibil să-şi includă ideile sale. Sintaxa liniilor este asemănătoare cu cea C, acestea

fiind încheiate prin caracterul ';'. Nu contează dacă lăsaţi spaţii între elementele instrucţiunii, sau

între linii. Totuşi sunt recomandate pentru a îmbunătăţi aspectul codului. În cazul vreunei greşeli,

interpretorul avertizează printr-un mesaj de eroare, de obicei suficient de inteligibil pentru a ne da

seama de greşeala (bineînţeles, pentru cine cunoaşte engleza, ceea ce în lumea calculatoarelor este -

cred - mai mult decât necesar...).

Multe sarcini de programare pot fi îndeplinite mult mai uşor în PERL (validarea datelor de

intrare este mult mai simplă, se pot face cautări de date după criterii foarte complexe - de aici

numele structuri de control asemănătoare cu limbajul natural). Pentru a rula programul, trebuie

salvate cele trei linii într-un fişier text (preferabil cu extensia .pl, fiind mai uşor de identificat). Dacă

rulaţi pe un sistem de tip UNIX, trebuie să modificaţi atributul de execuţie al fişierului (cu comanda

'chmod +x numefis.pl'), după care îl rulaţi pur şi simplu.

46UTM.2152.01.259.ME

Coala


1.11 PHP/FI - Personal HomePage/Form Interpreter

PHP/FI iniţial a fost gândit a fi o simplă aplicaţie CGI pentru interpretarea formularelor

definite prin HTML şi procesate de un program scris într-un limbaj (C, Perl, script shell) executat

pe server. În cazul interfeţei CGI aveam nevoie de permisiunea de a rula programe pe server, ceea

ce ducea la lacune în securitate şi în plus la disocierea programului de procesare a datelor de

documentul HTML.

Astfel, PHP/FI este un pachet suficient de puternic care oferă un limbaj de programare

accesibil din cadrul fişierelor HTML, limbaj asemănător cu Perl sau C, plus suport pentru

manipularea bazelor de date într-un dialect SQL (mSQL sau Postgres95). Acest pachet este

disponibil gratuit pe Internet, pentru medii UNIX (inclusiv sursele).

Limbajul PHP se introduce în cadrul documentului HTML printr-un tag special <?

statement> unde statement este o instrucţiune a limbajului cum ar fi echo, if, break,

while etc. Variabilele se declară 'din zbor', tipul lor putând fi integer, double sau string,

iar numele de variabile trebuie precedat de $. Sunt permişi operatorii obişnuiţi şi se pot defini şi

funcţii utilizator (prin construcţia Function).

Un exemplu

Presupunem ca definim următorul formular:

<form action="/cgi-bin/php.cgi/~user/display.html" method=post>

<input type="text" name="nume">

<input type="text" name="virsta">

<input type="submit">

</form>

Se cere utilizatorului un nume şi vârsta sa care vor fi procesate de programul PHP/FI

conţinut în fişierul display.html. Acesta ar putea conţine:

<?

if ($virsta>50);

echo "<p>Salut $nume, eşti vârstic...</p>";

elseif ($virsta>30);

echo "<p>Salut $nume, eşti matur...</p>";

else;

echo "<p>Salut $nume, eşti tânăr...</p>";

endif;

>

47UTM.2152.01.259.ME

Coala


După cum se observă, PHP/FI oferă un limbaj script puternic şi simplu, accesul la câmpurile

formularului realizându-se prin intermediul unor variabile create automat.

Alături de suportul pentru încărcarea fişierelor de pe calculatorul client: upload (standard

propus de E. Nebel şi L. Masinter de la Xerox, descris în RFC 1867) şi de suportul pentru cookies

(mecanism de stocare a datelor în navigatorul client pentru identificarea utilizatorilor, propus de

Netscape), PHP/FI oferă integrarea bazelor de date prin sistemul de gestiune mini-SQL (mSQL)

scris de David Hughes, sistemul Postgres95 al Universităţii Berkeley şi sistemul Solid care suportă

standarde ca Ansi SQL2, ODBC, SAG CLI si X/Open SQL.

Există de asemeni o multitudine de funcţii predefinite:

matematice

de conversie

de manipulare a şirurilor de caractere

de acces la resursele sistemului de operare şi de lucru cu fişiere

de manipulare a bazelor de date

privitoare la conexiunile Internet

generale

Un exemplu de interogare SQL efectuat în PHP/FI şi afişat în cadrul unei pagini Web:

<?

$name="Sabin";

$result=msql($database,

"select * from table where firstname='$name'");

$num=msql_numrows($result);



echo "<p>Au fost găsite $num înregistrări:<p>");

$i=0;

while ($i<$num)

echo msql_result($result,$i,"fullname");

echo "<br>";

echo "<b>"; 

echo msql_result($result,$i,"address");

echo "</b>";

echo "<p>";

$i++;

endwhile; >

48UTM.2152.01.259.ME

Coala


PHP3 – limbaj arhitectură

PHP este un limbaj de “scripting” utilizat în fişierele HTML. Scriptul PHP este rulat la nivel

de SERVER.

Sintaxa PHP este o combinaţie intre limbajele C, Java si Perl. Scopul limbajului este de a

permite programatorilor WEB sa scrie rapid pagini ce se generează dinamic.

Prin intermediul PHP3 se pot accesa Microsoft SQL Server si baze de date Microsoft Access

cu ajutorul ODBC.

Ce poate face PHP3?

Una dintre cele mai importante caracteristici este “database integration layer”. Scrierea

paginilor WEB cu acces la baze de date este foarte uşor datorita PHP3.

Următoarele SGBD-uri pot fi utilizate împreuna cu PHP3: Oracle, Adabas D, Sybase,

FilePro, mSQL, Velocis, MySQL, Informix, Solid, dBase, ODBC, Unix dbm, PostgreSQL.

Scurtă istorie a PHP

PHP a fost conceput în toamna lui 1994 de către Rasmus Lerdorf pentru a ţine evidenţa celor

care i-au citit pagina de web. Prima versiune s-a numit “Personal Home Page Tools”. Versiunea

ulterioară s-a numit PHP/FI Version 2. Combinând scripturile Personal Home Page Tools cu “Form

Interpreter” şi adăugând suport pentru mSQL a obţinut PHP/FI.

Statistic, în 1996 PHP/FI era utilizat în 15.000 site-uri de web, iar în 1997 în 50.000. În

1998 PHP este utilizat în peste 150.000 site-uri.

Noţiuni de baza în PHP

Cu ajutorul PHP se pot crea pagini de WEB dinamice, care sunt generate în momentul in

care programul utilizator (de exemplu: Netscape) a formulat cererea către serverul de WEB.

Serverul de WEB trebuie sa aibă activat suportul pentru PHP. Toate fişierele care au

extensia .php3 trebuie sa fie rulate de către motorul PHP.

Fişierele se creează in aceeaşi maniera ca si fişierele HTML.

Exemplu de pagina cu tag-uri PHP:

<html><head><title>PHP Test</title></head>

<body>

<?php echo "Hello World<P>"; ?>

</body></html>

49UTM.2152.01.259.ME

Coala


Tag-ul PHP

Fiecare tag PHP începe cu <? php , se continua cu propoziţia PHP şi se închide în partea

dreaptă cu ?> . Într-un fişier HTML pot exista un număr nelimitat de tag-uri PHP.

Identificarea tipului de browser

Putem vedea tipul de browser pe care utilizatorul îl foloseşte pentru a vizualiza pagina

datorita informaţiilor pe care browserul le trimite împreuna cu cererea pe care o face către serverul

de web. Limbajul PHP se introduce în cadrul documentului HTML printr-un tag special <?

statement> unde statement este o instrucţiune a limbajului cum ar fi echo, if, break,

while etc. Variabilele se declară 'din zbor', tipul lor putând fi integer, double sau string,

iar numele de variabile trebuie precedat de $. Sunt permişi operatorii obişnuiţi şi se pot defini şi

funcţii utilizator (prin construcţia Function).

50UTM.2152.01.259.ME

WOW

CGIprograme şi

scripturi:

- WOWSTUB- WOW

Pachetele PL/SQL:

– HTP– HTF

Fig. 1.3 PHP, o simplă aplicaţie CGI

Coala


1.12 CGI - Common Gateway Interface

Standard pentru interacţiunea clienţilor Web cu serverele de Web, Common Gateway

Interface se află în prezent la versiunea 1.1. Un program CGI, numit script, se execută pe serverul

WWW, fie în mod explicit (apelat din cadrul paginii printr-o directivă), fie la preluarea

informaţiilor aflate în cadrul câmpurilor unui formular (form) sau coordonatele unei zone senzitive

(image map). Acest standard conferă interactivitate paginilor Web, documentele HTML putând

astfel sa-şi schimbe conţinutul şi să permită prelucrări de date.

Script-ul poate fi scris în orice limbaj, fiind interpretat (cazul Perl, Tcl, script shell UNIX)

sau compilat (C, C++, Delphi). Regulile care trebuie respectate la conceperea unui program CGI

sunt:

programul scrie datele la ieşirea standard (stdin)

programul generează antete ce permit serverului Web să interpreteze corect ieşirea

scriptului

Cele mai multe script-uri CGI sunt concepute pentru a procesa datele introduse în formulare.

Un formular se defineşte în HTML pentru afişarea conţinutului şi introducerea datelor de către

client (prin tag-urile <form> şi <input>), iar script-ul CGI, executat de server, va prelua

conţinutul acelui formular.

Antetul trimis serverului de către programul CGI va respecta specificaţiile MIME conţinând

de exemplu Content-type: text/html (document HTML) sau Content-type:

image/jpeg (imagine JPEG) ori Content-type: text/plain (text obişnuit).

Programului CGI i se vor transmite în diverse variabile de mediu sau în linia de comandă

informaţii referitoare la datele de procesat sau la clientul care a iniţiat cererea (de exemplu,

SERVER_PORT, REQUEST_METHOD, SCRIPT_NAME, QUERY_STRING, REMOTE_HOST etc.).

Specificarea CGI

CGI determină 4 fluxuri de informaţie.

1. Variabilele anturajului

2. Fluxul standard de intrare

3. Fluxul standard de ieşire

4. Linia de comandă

51UTM.2152.01.259.ME

Coala


Exemple:

Generează o pagină Web conţinând mesajul 'Salut!'.

/*

salut-cgi.c

Generează o pagina Web conţinând mesajul 'Salut!'

*/

#include <stdio.h>

void main()

{

printf(“Content-type: text/html\n\n”);

printf(“<html>”); /* început document HTML */

printf(“<head><title>Salut!</title></head>\n”);

/* antet pagina */

printf(“<body>\n”);/* corp pagina */

printf(“<p>Salut!</p>\n”);

printf(“</body></html>”);

}

52UTM.2152.01.259.ME

Argumentele liniei de comandă

Variabilele anturajului

ModululCGI

ServerulHTTPD

Clientul

fluxul de intrare

fluxul de ieşire

Cre

area

HT

TP

Flu

xul d

e ie

şire

Fig.1.4 Interfaţa CGI

Coala


Un alt exemplu, de script bash folosit pentru înregistrarea într-o bază de date a

participanţilor la colocviul studenţesc de informatică InfoJunior:

#!/bin/bash

echo “Content-type: text/html”

echo

echo “<HEAD>”

echo “<TITLE>Multumiri</title>”

echo “</head>”

echo “<BODY>”

echo “<H1>Multumiri</h1>”

eval `/home/httpd/cgi-bin/cgiparse -form`

echo “Va multumim, $FORM_name, pentru dorinta de a participa \

la colocviul INFO JUNIOR”

echo “<P>”

printf “%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s,%s\n!” “$FORM_name” \

“$FORM_univ" "$FORM_depart” \

“$FORM_paper1” “$FORM_words1” “$FORM_coord1” \



“$FORM_conadress” “$FORM_email” “$FORM_tel” “$FORM_fax” \

>> /home/httpd/infojr/database

echo '<A HREF=” http://www.infoiasi.ro/~petrea/infojr.html “> \

INFO JUNIOR' 97 - Invitaţie la colocviu</A>'

echo “</body>”

53UTM.2152.01.259.ME

Coala


2 ANALIZA CALITATIVĂ A TEHNOLOGIILOR

DE CREARE A PAGINILOR WEB

2.1 XML şi HTML: care limbaj este mai greu

La convorbire [4] s-a pus întrebarea de compararea standardelor complicate HTML şi XML.

Se afirmă că limbajul XML este mai primitiv decât HTML. Dacă de comparat volumul descrierii

acestor limbaje (documentaţia standardelor XML şi HTML), atunci specificaţiile XML ocupă de

mai multe ori mai puţin loc. Trebuie de cheltuit mai puţină forţă şi timp pentru ca să înţelegi şi să ţii

minte. În acest sens XML este mai simplu decât HTML.

Cu toate acestea XML nicidecum nu este mai primitiv decât HTML. Dacă de comparat posibilităţile funcţionale acestor limbaje, atunci trebuie în primul rând de luat în vedere, măcar că ei au rădăcini comune – standardul internaţional vestit limbajului marcat de

comunicare a documentelor SGML [27], dar de asemenea se referă la diferite niveluri de abstracţie.

Limbajul XML – este un metalimbaj care se află, cum se ştie, submulţimea standardului SGML. Cum şi SGML, el este predestinat pentru urmarea limbajelor marcate concrete de

varietate pe cale de determinare a seturilor concrete de tag-uri (în XML – tipurile elementelor documentului). Aceste determinări cu ajutorul XML, limbajele sunt, în aşa fel, concretizările

lui.Cât priveşte limbajul HTML, acesta este un limbaj concret (nu este lărgit). Funcţionarea tăg-

urilor însemnate sunt fixate în el, în dependenţă de XML. HTML s-a creat ca o simplă concretizare

a SGML-ui, prezentând prin sine un puternic metalimbaj. HTML poate fi tot aşa determinat de

mijloacele XML (să ne aducem aminte standardul XHTML), şi din acest caz el prezintă prin sine tot

aşa unul din concretizarea XML.

XML fiind abstract este deschis pentru lărgire (ce este oglindit în denumirea lui), şi din

această cauză el este mai conservat în comparare cu HTML, unde adăugarea posibilităţii

funcţionării cere trecerea procedurii de primire a unei versiuni noi de standard. Versiunile

broswerelor XML vor apărea mult mai rar, cum pentru HTML, care tot mai prelungeşte a se

dezvolta.

2.2 XML prin prisma de programare

Aplicarea programării pentru Web a început de la prelucrarea cererilor utilizatorului şi

generaţia dinamică a paginilor din partea serverului. Această tendinţă a primit dezvoltarea şi în

limbajele de programare înserate în HTML – documente. Apoi a apărut limbajele de programare

elementelor HTML – documente din partea clientului. Acestea şi altele sunt legate de modelul de

date HTML. Astăzi, când Web-ul migrează spre specificarea structurii XML, creatorii mijloacelor

de programare trebuie să ia asta în vedere şi să reacţioneze corect, dând, de exemplu, manipulând cu

54UTM.2152.01.259.ME

Coala


elementele XML - marcare. Standardul, chemat a marca şi să rezolve această problemă, a primit

denumirea de Document Object Model - DOM.

Cum se ştie, totul sa început de la SGML [1], apoi a dat naştere HTML [2], iar când

posibilităţile ultimului a fost epuizate sa întâmplat reîntoarcerea parţială la SGML. Ca rezultat a

apărut un limbaj nou - XML (eXtensible Markup Language) sau mai precis, stiva specificaţiilor

limbajelor de marcare cu diferite roluri, care se bazează pe regulile sintactice generale [4].

Paralel cu procesul dezvoltării descrierea statică formală cuprinsul documentului se dezvoltă

şi schimbările lui capabile. De la început ele erau pentru JavaScript, pe urmă limbajul de

programare Java a dat voie de amplasat în document şi de schimbat orice tip de informaţie. Apariţia

VBScript şi JScript înseamnă că Microsoft se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Treptat tehnologia Java a

decăzut la nivelul mijloacelor de prelucrare aplicaţiei Web, dar formatul de scenariu s-a îndreptat

spre concepţia DHTML (Dynamic HTML). Şi XML şi DHTML, şi Java la sfârşit s-a oprit la

modelul de date Web, multe din paginile Web, care din punct de vedere a utilizatorilor limbajelor

de căutare XML, prezintă un curent neîntrerupt de diferite elemente [5]. Un document (pagină) –

aceste sunt submulţimea documentelor (pagini) Web. Modelul de elemente Web determină în formă

de graf – “pădure” din copaci.

DOM – aceasta este interfaţa programării aplicative în limitele modelului de elemente Web,

cu alte cuvinte, un set de standarde de metode a obiectelor Web. Dacă trebuie de afişat textul în

corpul documentului, aceasta se poate de făcut în fiecare limbaj de programare pe care îl susţine

DOM:

document.write (<kuku>);

Aici este pus în funcţiune metoda standard write a documentului obiect. În aşa fel, calea de

dezvoltare a tehnologiei Web traversează de la trasarea HTML static prin limbaje de criptare, Java

şi DHTML la specificaţia XML şi DOM. O să ne oprim la aceste etape mai amănunţit.

2.3 Preveziuni pentru viitor

Limbajul XML oferă o metodă de comunicare inter-umană, nu de interschimb de date între

maşini, realizând relaţii între creatori şi beneficiarii documentelor acestora. XML moşteneşte

neutralitatea platformei, limbajului şi libertatea formatelor de date prezente în SGML. Toate aceste

remarci ne dau certitudinea că XML oferă utilizatorilor un standard deschis de marcare a

informaţiilor, fără limite în ceea ce priveşte tehnicile de adnotare (extensibilitate asigurată), uşor de

folosit (putând conferi suport pentru baze de cunoştinţe), facil de implementat.

55UTM.2152.01.259.ME

Coala


Viitorul XML nu va avea implicaţii doar asupra informaticienilor, ci asupra lumii

economice şi politice. Combinaţia XML cu XSL poate înlocui toate formatele de procesare de texte

şi publicare existente în prezent:

un format unic pentru publicarea pe Web şi tipărituri

un format comun pentru stocarea datelor în cadrul diverselor produse software

un format unic pentru toate limbile

Succesul XML poate fi întrevăzut atât în lumea Web, permiţând crearea de aplicaţii

multimedia extensibile, cât şi în procesarea informaţiilor în general.

Origini şi deziderate

XML a fost dezvoltat de către un grup de lucru XML (XML Working Grup - cunoscut la

început ca şi SGML Editorial Review Board) format sub auspicile Consorţiului World Wide Web

(W3C) în anul 1996. El a fost condus de către Jon Bosak de la Sun Microsystems cu participarea

activă a unui grup de interes special XML (XML Special Interest Group - cunoscut în trecut ca şi

SGML Working Group), organizat tot de către W3C. Membrii XML Working Group sunt daţi într-

o anexă. Dan Connolly a ţinut contactul între WG şi W3C.

Scopurile proiectate pentru XML sunt:

- XML trebuie să fie simplu de utilizat pe Internet.

- XML trebuie să suporte o mare verietate de aplicaţii.

- XML trebuie să fie compatibil cu SGML.

- Trebuie să fie uşor să fie scrise programe ce vor procesa documente XML.

- Numărul facilităţilor opţionale din XML sunt reduse la minimum, ideal, la zero.

- Documentele XML trebuie să fie citibile de către utilizatori şi clare într-un mod

rezonabile.

- Designul XML ar trebui să fie pregătită rapid.

- Designul XML trebuie să fie formal şi concis.

- Documentele XML trebuie să fie uşor de creat.

- Caracterul lapidar din marcajele XML să fie de o importanţă minimă.

56UTM.2152.01.259.ME

Coala


2.4 Dezvoltarea tehnologiilor documentelor create

HTML presupune, că documentul e alcătuit din trasarea elementelor standarde, care se

reflectă într-un mod absolut.

Un set de elemente HTML – acestea sunt tipizarea componentelor unui document obişnuit:

- titluri,

- lista diferitor tipuri,

- paragrafe,

- tabele,

- citare ş.a.

De altfel toate elementele sunt împărţite în două tipuri: rânduri şi blocuri.

La primul tip se poate aduce paragraful, lista, tabele. La elementele de rânduri – inserarea cu

cursive sau saturaţie, a adreselor hipertextului textului. Tot aceasta este determinat în Document

Type Definition (DTD) specificaţiei HTML, care formal este scris la SGML. Trebuie de menţionat,

că crearea nodurilor Web s-a transformat astăzi într-un tip diferit de lucru profesional. Prin asta

nodul s-a făcut o producţie unică, costul căruia nu trebuie să depăşească limitile propuse (magazin

virtual, slujbă informaţională, ş.a.m.d.).

Prima cu ce sau împedicat autorii şi proiectanţii nodurilor Web – această repetare obligatorie

a fragmentelor de coduri la fiecare pagină, de exemplu logotipul companiei sau meniul principal a

nodurilor Web. Pentru rezolvarea acestei probleme se întrebuinţează metoda de substituire,

împrumutat de la macrodeterminarea programării. Aşa a apărut Server Site Includes (SSI).

Introducerea fişierului exterior în pagina HTML - aceasta este cel mai simplu lucru de atribuire a

SSI:

<html>

<head>

<body>

. . .

<! - # include virtual = <file.htm> ->

. . .

<! - # include file = <file.htm> ->

. . .

</body>

</html>

Dar cel mai principal rol în dezvoltarea tehnologiilor de programare a documentelor

componente a jucat mecanismul LiveWare, prima dată realizat în anul 1995 în serverele companiei

57UTM.2152.01.259.ME

Coala


Netscape Communications. Mulţumit SSI documentul este component de partea serverului. Dar

tehnologiile Web are arhitectura de client-server. Pentru majoritatea prelucrătorilor de programare

Web în limita specificării LiveWare este legat cu JavaScript. Acest limbaj simplu de programare

orientat pe obiecte de partea broswerului a permis "învierea" paginii Web.

Interesant, că aproximativ toate cărţile pe JavaScript începe cu descrierea elementelor

SCRIPT. Pricina e întraceea, că JavaScript presupune patru metode de plasarea codului de

programare în pagina HTML şi transmiterea conducerii interpretorului pentru executarea acestui

cod. Marcarea elementului SCRIPT este numai unul dintre ei. Interpretarea codului a elementului

SCRIPT se întâmplă numai la începutul încărcării paginii. Comanda trece la interpretator în timpul,

când programa HTML analizând sintactic "se împedică" de marcarea elementului SCRIPT. Codul

se îndeplineşte şi rezultatul lucrului se pune în document.

Acum ne oprim la tehnologia, care a stat, dintr-o parte cu dezvoltarea marcată a HTML, iar

din altă parte – următorul pas spre XML. Merge vorba despre tabela cascadă de stil, Cascading

Style Sheets (CSS) făcut de Microsoft. Idea de bază a CSS constă în aceea ca să separe - structura

logică a documentului de formă de prezentare.

De la apariţia CSS în HTML a fost posibilă utilizarea a două elemente generalizate de

marcare: DIV (bloc generalizator) şi SPAN (element generalizator de marcare). După aceasta se

poate de alcătuit schema logică a documentelor, apoi de determinat formatul ei de reprezentare.

Această metodă a schimbat radical tehnologia de proiectare a paginilor Web-nodului. Acum de la

început se determină tipul paginii apoi structura logică a paginii pentru fiecare tip şi în ultimul rând

pentru fiecare element logic se determină conţinutul şi aspectul exterior.

Posibilitatea indicării stilului în fişierul exterior permite de aplicat o definire a stilurilor

pentru întregul nod, şi de schimbat aspectul exterior, redactând numai fişierul dat. Următorul pas în

această direcţie este predifinirea dinamică a stilului de partea clientului în dependenţă de condiţiile

de reprezentare a documentului şi de acţiunile utilizatorului. Pentru programarea acestor schimbări

se foloseşte limbajul de tip JavaScript. Până acum am vorbit despre dezvoltarea tehnologiilor bazate

pe HTML – elementele de marcare şi metodele de amplasare a lor pe pagină. Dar mai este încă un

aspect al tehnologiei Web – limbajul de programare Java.

La început în Java nu era presupusă manipularea cu obiectele paginii HTML, însă real Java

a fost intercalată în document în subaspect de element de marcare aplet. Ca limbaj de programare

universal a interfeţelor, în special grafice, Java menţinea tipuri de date şi obiecte mai abstracte,

decât se cerea la programarea paginilor Web, în prezent situaţia s-a schimbat în Java sunt scrise

broswere şi servere. Prin urmare în Java se poate de scris SSI şi de schimbat conţinutul

documentului în partea broswerului. Însă posibilităţile limbajului Java astăzi se folosesc în primul

58UTM.2152.01.259.ME

Coala


rând pentru păşirea particularităţilor negative a schimbului HTTP şi extragerea graficii se schimbă

dinamic. De menţionat faptul că protocolul HTTP versiunea 1.1 [6] permite de componat

documentul din mai multe părţi ce pot fi amplasate pe servere diferite. Aceasta nu este instalarea

unei noi legări pentru scoaterea imaginilor în timpul desfacerii documentului HTML, dar lista

titlurilor HTTP, în care se arată URL. În aşa fel, HTTP este modificat pentru menţinerea

documentelor compuse.

2.5 Structura logică a documentului

DTD HTML determină regula construirii documentului HTML, elementele sintactice

marcate şi posibila aranjare reciprocă. Dacă privim un document ca la multe alte obiecte, care se

asociază cu elementele marcate, atunci DTD va da clasele ierarhice acestor obiecte. Structura logică

a documentului determină relaţia obiectelor dintre ei. Există, în orice caz, două modele de obiecte a

documentului: modelul JavaScript şi DOM.

Primul model se sprijină, cu unele rezerve, practic cu toate cele mai populare broswere. Al

doilea model pretinde numai la un rol standard şi trebuie în viitor să se sprijine de toate broswerele.

Relaţiile a diferitor obiecte între dânsele ajung, la lucru principal, la relaţiile tipului “partea-

întreagă”, iar structura documentului se prezintă de la sine ca un arbore. În rolul bazei se prezintă

arborele elementelor de bloc marcate a documentului. Pe urmă, pe această bază se suprapune

elemente minuscule şi stiluri. În afară de aceasta la un document există ramuri a arborelui a claselor

de obiecte a documentului, determinând în DTD. Trebuie de marcat, că structura logică este mai

aproape de modelul de date Internet Explore, decât JavaScript.

2.6 Rezultate intermediare

Modelul de obiecte a documentului trebuie să servească ca nod de unire dintre programare şi

structura logică a documentului, cu forma lui de prezentare a exponentului. Structura logică şi

forma de prezentare de descrie în limbajul XML. Programarea Web – aceste limbaje sunt Java,

JavaScript, JScript. Standardul DOM permite formal de descris regulile manipulării structurii

documentelor XML şi cuprinsul lor în limitele programării orientate pe obiecte, care realizează

limbajele enumerate.

Cu mare măsură efortul proiectanţilor DOM reaminteşte încercările creării diferitor versiuni

a specificaţiei HTML (versiunea 2.0 şi 3.2). Prima versiune a limbajului şi ultima a patra versiune

mai degrabă seamănă cu nişte declaraţii despre intenţii, prin ce sunt gata pentru întrebuinţarea

specificaţiei.

59UTM.2152.01.259.ME

Coala


2.7 Compatibilitatea tehnologiilor noi

În ultimii cinci ani Internetul a progresat virtiginos, ţinând pasul pachetele de programare

deja existente la cerinţele actuale.

În versiunile noi a pachetelor de prelucrare a graficii, limbaje de programare, baze de date

sunt implementate filtre de import, export a datelor în coduri HTML. Ca ulterior aceste date

exportate să poată fi integrate în pagini Web, pentru a fi prezentate în WWW. La fel şi datele care

deja sunt prezentate în WWW să poată fi importate în aceste programe.

Unul din obiectivele producătorilor de soft este de a elabora şi propune paralel cu softul

specializat într-o oarecare direcţie şi un program de elaborare a paginilor Web neavând nici

pregătiri profesionale pentru prelucrarea paginilor Web.

2.8 Instrumente pentru facilitarea elaborării paginilor Web

Elaborând o pagină Web se poate uşura lucrul de a introduce coduri HTML. În ultimul timp

au apărut multe programe noi pentru elaborarea paginilor Web care utilizează exportarea şi

importarea codurilor HTML. Unele din aceste programe sunt redactoare ca: Microsoft FrontPage,

Macromedia Dreamweaver, ş.a. Pentru realizarea animaţiei sunt şi apar diferite programe mici şi

uşor de întrebuinţat de exemplu: GifAnimator (grafica în pixeli), Corel Rave 1.0 (grafică

vectorială), Flash ş.a, iar pentru realizarea graficii este utilizat CorelDRAW, Photoshop, ş.a.

Pentru elaborarea paginilor Web sunt utilizate redactoarele FrontPage, Dreamweaver, ele

uşurează foarte mult lucrul de elaborare, se poate utilizat pentru grafică CorelDRAW, pentru

animaţie Flash, această elaborare se poate de reprezenat prin figura următoare.

60UTM.2152.01.259.ME

Coala


Fig. 2.1 Elaborarea pagini Web

61UTM.2152.01.259.ME

Corpul paginii

Animaţie

Grafica

Limbajul HTML

Microsoft FrontPage

Macromedia Dreamweaver

GifAnimator

Macromedia Flesh

CorelDRAW

Pagina

WEB

Photoshop

Coala


3 PROTECŢIA MUNCII

Munca prezintă o activitate a omului, care este orientată pentru a satisface cerinţele

materiale şi spirituale ale societăţii. În procesul de muncă, omul interacţionează cu mijloacele de

producţie, cu mediul de producţie şi obiectele muncii. Prin urmare, el este supus acţiunilor a unui

număr mare de factori de diferită natură, care se manifestă sub diferite forme şi acţionează în diferit

mod, iar ca drept urmare se înrăutăţeşte starea sănătăţii omului şi scade capacitatea de muncă.

Problemele dragostei de computer încă nu sunt simţite în societate şi, în consecinţă, nu li se

acordă atenţia cuvenită. Evident că achiziţia unui produs PC este apreciată după performanţele lui

conform nivelului standardelor mondiale. Noi ne aruncăm la ce e mai ieftin. Şi astfel de produse în

ultimul timp au început sa pătrundă mai intens pe pieţele noastre, deci hârburi, care aduc, daună

sănătăţii utilizatorului. Deci: “nu suntem atât de bogaţi ca să achiziţionăm nişte hârburi ieftine care

să ne distrugă sănătatea”.

Monitoare perfecte deocamdată nu sunt, deci pericol există. Utilizatorii nevoiţi să

colaboreze perioade îndelungate de timp cu calculatorul, manifestă, interes faţă de chestiunea

radiaţiei de ecran. În ce măsură este ea dăunătoare, cum să-i diminuăm pericolul, dacă acesta într-

adevăr există? În ultimul timp tot mai insistente sunt afirmaţiile că radiaţia emisă de calculator

ameninţă în modul cel mai grav sănătatea omului, cauzând nu numai apariţia unor reacţii alergice şi

dereglări vizuale, ci şi a unor maladii oncologice, anomalii congenitale, avorturi spontane la femeile

însărcinate. Totuşi până în prezent aceste afirmaţii alarmante n-au fost susţinute de cercetări

ştiinţifice serioase. Cercetările întreprinse de către specialiştii din Denver (1979) nu exclud

posibilitatea apariţiei cancerului infantil sub acţiunea câmpurilor electromagnetice alternative. În

urma unor experimente ştiinţifice asupra animalelor s-a reuşit depistarea unor simptoame, cum ar fi

dereglarea concentraţiei de calciu. Dându-şi seama de pericolul potenţial, căruia i se supun benevol,

utilizatorii înclină spre achiziţionarea unor monitoare cu nivel scăzut de radiaţie. Se ştie că la aceste

modele tubul catodic are un înveliş antistatic special. În acest caz ecranul încetează cel puţin să

acumuleze praful.

Mai greu e să te debarasezi definitiv de radiaţie. Problema ar putea fi rezolvată cu ajutorul

unor ecrane protectoare, ca cele folosite la aparatele medicale supersensibile. Libere de radiaţie pot

fi doar monitoarele cu cristale lichide de calitate respectivă. În prezent se produc asemenea

monitoare cu diagonala de 15 ţoli şi rezoluţia 800x600 (SVGA), precum şi monitoare monocrome

(cu plasmă) cu diagonala de 21 ţoli şi rezoluţia 1280x1024 elemente grafice. După toate

probabilităţile, lideri in domeniu sunt IBM cu modelele Energy Desktop(PS/3). Monitoarele nu sunt

atât de sensibile la capriciile modei tehnice, ca alte componente ale calculatorului.

62UTM.2152.01.259.ME

Coala


3.1 Analiza şi aprecierea condiţiilor de muncă

3.1.1 Tipurile radiaţiei de ecran

Spectrul electromagnetic principal poate fi divizat în două sectoare: radiaţii ionizate (razele

Roentgen şi radiaţiile rezultate în urma dezintegrării radioactive) şi radiaţii neionizate. Ultima

categorie include lumina vizibilă, câmpurile electrice şi magnetice. Razele Roentgen apar în cazul

tuburilor catodice in acel loc, unde raza electronică se ciocneşte de învelişul fluorescent al

cinescopului. Din cauza tensiunii de accelerare relativ joase şi a balonului de sticlă – blindaj, practic

este imposibil să se măsoare această radiaţie dură. Valorile existente sunt de circa 170 ori mai mici

decât cele admisibile. Mult mai multe controverse se înregistrează în jurul câmpurilor electrostatice,

magnetice de frecvenţă joasă şi electrice – aşa numita radiaţie elastică.

3.1.2 Standardul ISO 9241

La una din întrunirile europene ISO 9241 (sub denumirea EN 29241) este adoptat de către

ţările – membre ale Consiliului Europei în calitate de norma europeană. Într-una din directivele ISO

sunt enumerate consecinţele negative ale lucrului la computer. Lista unor asemenea consecinţe este

de-a dreptul impunătoare: afecţiuni ale ochilor, alergii dermatologice, complicaţii în perioada

sarcinii, maladii ortopedice drept consecinţă a suprasolicitărilor, fenomene de stres.

Specialiştii în domeniul normării resurselor programate abordează chestiuni cum ar fi

moda1ităţile de alcătuire a conversaţiei cu utilizatorul, organizarea meniului, precum şi a sistemelor

de ajutorare a utilizatorilor (tabele, repertorii etc.). Se consideră mult mai importantă activitatea ISO

în domeniul normării resurselor tehnice.

Colective speciale de profesionişti sunt preocupate de tastatură, monitor (inclusiv de radiaţia

de ecran), design-ul biroului şi chiar al scaunului, iluminarea şi umiditatea aerului la locul de

muncă. Se iau în consideraţie până şi îmbinările de culori din sistemul de meniu. Ce-i drept, nu

toate sunt lege pentru producătorii ce se orientează spre ISO 9241: dacă cineva va dori să perfecteze

de o manieră proprie conversaţia cu utilizatorul, liber o va putea face. Un exemplu concludent în

acest sens sunt concepţiile diferite de organizare a interfeţei utilizatorului în OS/2 şi Windows, deşi

pretindeau la aprobarea ISO şi IBM, şi Microsoft.

La monitoare se referă nemijlocit deja aprobată partea a treia ISO 9241, care pentru

determinarea ecranului cu grad scăzut de radiaţie prevede recomandările MPR II. În plus in acest

substandard la fel de detaliat se enumără valorile-limită pentru intensitatea fotoreftecţiei,

modalităţile de prezentare a caracterelor de text sau posibilităţile de rotaţie si deplasare a

63UTM.2152.01.259.ME

Coala


monitorului, dar un monitor care ar întruni toate aceste exigente încă nu a fost creat. De altfel, până

când acest amplu standard nu-şi va găsi reflectare în documentele respective, producătorii nu vor

avea stimulentul necesar pentru elaborarea unor monitoare cel puţin aproape de perfecţiune. Trebuie

să spunem că asemenea prestigioşi producători cum sunt IBM, ICL şi SNI au declarat deja

susţinerea sa noului standard. Nu ne rămâne decât sa aşteptăm cum vor evolua evenimentele în

acest domeniu.

E cazul să conştientizăm că monitorul, fie chiar cu radiaţie insignifiantă, este doar o parte

din necesar. Tastatura străină normelor ergonomice, resursele programate organizate iraţional,

scaunul ieftin şi incomod, iluminarea incorectă - toate acestea pot reduce la zero cele mai bune

calităţi ale monitorului propriu-zis. Sunt lucruri ce nu trebuie neglijate de către cei preocupaţi de

propria sănătate.

Iradiere ionizată este radiaţia electro-magnetică cu o capacitate de ionizare a moleculelor.

Dacă se provoacă ionizarea moleculelor organismului uman, atunci legăturile între molecule se

distrug şi ca rezultat apar diferite maladii. Capacitatea de ionizare au următoarele particule: , , X,

- iradieri, fluxul de electroni, substanţele radioactive.

Pentru a micşora iradierea ionizată a monitoarelor moderne, pe suprafaţa lor se incorporează

o foaie metalică străvezie, care atenuează fluxul de iradiere. O altă cale de apărare împotriva

iradierii ionizate este procurarea unui ecran protector, care se instalează pe monitor şi are acelaşi

efect ca şi foaia metalică străvezie.

În general iradierea ionizată asupra omului poate provoca acţiunile:

locale - acţiuni de scurtă durată cu doze mari, care produc traume locale: îmbolnăvirea pieii,

pierderea pieii, pierderea unghiilor, defectarea oaselor, cancer;

totale - reprezintă iradieri îndelungate cu doze mici, aduce la îmbolnăvirea sângelui

(leucemie).

Câmpul electrostatic, care apare pe ecranul monitorului este rezultatul bombardării

permanente a monitorului cu fascicolul de electroni emis de catod. Astfel sarcina electrică, care se

acumulează pe suprafaţă monitorului, formează câmpul electrostatic. Fenomenul electrizării statice

este legat şi de starea aerului din mediu. În condiţiile normale aerul se caracterizează prin

proprietăţile de izolare înaltă, însă sub acţiunea razelor solare şi celor cosmice - iradierii

materialelor radioactive a scoarţei pământului şi a altor factori ionizatori, moleculele neutrale a

aerului se ionizează, formând ioni pozitivi şi negativi - purtători ai sarcinii electrice. Dacă

intensitatea câmpului electric, format de dispozitivele de curent continuu şi de obiectele, care uşor

se electrizează, este mare, atunci ionii liberi obţin energie cinetică suficientă pentru a forma ioni

64UTM.2152.01.259.ME

Coala


noi, ciocnindu-se cu moleculele neutre. În urma ionizării aerul îşi pierde proprietatea sa de izolator

şi descărcarea electrică latentă se transformă într-o descărcare sferică, adică are loc o străpungere

electrică a aerului.

Descărcarea electricităţii statice poate provoca o explozie, incendiu sau alte accidente. La

unele întreprinderi, care produc substanţe sintetice, polimeri şi produse din aceste substanţă, şi care

posedă proprietăţi dielectrice înalte, electrizarea micşorează productivitatea muncii şi este unul din

motive care duce la scăderea calităţii producţiei. Influenţa sistematică a câmpului electrostatic de

intensitate înaltă asupra corpului omului duce la unele dereglări funcţionale a sistemului central

nervos, a sistemului cardio-vascular şi a altor organe. Din aceste motive, intensitatea maxim-

admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă este normată.

Tab.3.1

Intensitatea maxim-admisibilă a câmpului electric la locurile de muncă

Durata acţiunii câmpului electric asupra omului t, ore

Intensitatea câmpului electrostatic maxim – admisibilă Eadm, kW/m

Până la 1 602 42.53 34.64 305 26.86 247 -22.78 21.29 20

Intensităţile admisibile a câmpului electrostatic sînt indicate fără a lua în consideraţie

influenţa asupra omului a descărcărilor electrice. Normele indicate pentru intensitatea câmpului

electrostatic mai mare decât 20 kW/m se utilizează numai cu condiţia, că restul timpului a zilei de

lucru intensitatea nu întrece 20 kW/m. Dacă intensitatea câmpului electrostatic întrece valorile

indicate mai sus, atunci se aplică unele măsuri de micşorarea ei.

Măsurile principale de micşorare a intensităţii câmpului electric în zona de lucru sunt:

îndepărtarea surselor a câmpurilor electrostatice din zona personalului care deserveşte aparatura;

ecranarea sursei câmpului sau a locului de muncă; utilizarea neutralizatorilor de sarcini electrice

statice; umezirea materialului care se electrizează; schimbarea materialelor, care uşor se electrizează

cu materiale ce nu se electrizează; alegerea suprafeţelor care contactează conform condiţiilor de

electrizare minimă; modificarea procesului tehnologic în aşa mod ca să se micşoreze nivelul de

electrizare; alegerea materialelor şi suprafeţelor care greu electrizează alte corpuri sau le

electrizează cu sarcini de polaritate diferită; instalarea în toate încăperile, unde se află oameni, a

podelelor care conduc curentul electric. În calitate de măsura a protecţiei individuale a omului de la

65UTM.2152.01.259.ME

Coala


electricitatea electrostatică poate servi încălţămintea ce conduce curentul electric, albituri, halat, etc.

adică tot ce asigură legătura electrică a corpului omului cu pământul.

La majoritatea monitoarelor moderne problema câmpului electrostatic este parţial rezolvată

prin introducerea tehnologiei antistatice. Datorită acestei tehnologii câmpul electrostatic se

micşorează până la 10% din intensitatea iniţială a acestuia. În afară de această majoritatea ecranelor

protectoare, care micşorează iradierea ionizată şi atenuarea considerabilă a câmpului electrostatic.

Câmpul electromagnetic creat de monitor este de asemenea un factor dăunător sănătăţii

omului. Influenţa câmpurilor electromagnetice de mare intensitate asupra omului constă în absorbţia

de către ţesuturile corpului uman a energiei, însă influenţa principală îi revine câmpului electric.

Nivelul de influenţă a câmpurilor electromagnetice asupra omului depinde de frecvenţă, de puterea

emisiei, de durata acţiunii, de regimul de emisie (prin impulsuri sau continuu), şi de asemenea de

proprietăţile individuale ale organismului. Influenţa câmpului electric de frecvenţă joasă provoacă

dereglări în activitatea funcţională a sistemului cardio-vascular, şi chiar la schimbări privind

componenţa sângelui.

Influenţa câmpului electromagnetic de frecvenţă înaltă se reflectă sub forma efectului

termic, care duce la ridicarea temperaturii corpului, la supraîncălzirea locală a ţesuturilor corpului şi

a organelor cu o termoreglare slabă. Ca rezultat unii lucrători suferă din cauza insomniei, simt

dureri în regiunea inimii, dureri de cap, uşor obosesc. Pentru a micşora puterea de emisie a sursei

câmpului electromagnetic pot fi utilizate următoarele mijloace tehnice:

1. utilizarea unui astfel de regim de lucrul, în care dispozitivul lucrează cu o

putere mai mică decât cea proiectată;

2. lichidarea locurilor de emisie suplimentară;

3. micşorarea undelor reflectate prin ajustarea sarcinilor, etc.

Alegerea corectă a regimului de lucru a personalului şi a utilajului permite micşorarea

prezenţei omului în zona de acţiune a câmpurilor electromagnetice.

Procesul de ecranare, des utilizat cu scopul de a micşora influenţa câmpurilor

electromagnetice, utilizează fenomenul de absorbţie şi reflectare a energiei câmpului

electromagnetic. Pentru confecţionarea ecranului se utilizează materiale cu o conductibilitate

electrică înaltă (aluminiu, cupru, oţel), şi cu proprietăţi de absorbţie şi reflectare sub formă de foi şi

plasă. Ecranele obligatoriu se unesc la pământ.

Eficacitatea acţiunii de ecranare a materialului se caracterizează prin adâncimea infiltrării

câmpului electromagnetic în ecran, care depinde de materialul de confecţionare.

66UTM.2152.01.259.ME

Coala


Adâncimea infiltrării câmpului electromagnetic, la care acest câmp scade de 2,718 ori:

unde: μ – permeabilitatea magnetică relativă a materialului ecranului, Hn/m;

σ – conductibilitatea relativă a materialului ecranului, cm/m;

f – frecvenţa câmpului electromagnetic Hz.

Adâncimea infiltrării a frecvenţelor înalte şi supraînalte în ecran de obicei nu întrece un

milimetru, astfel grosimea ecranului se alege din considerente constructive.

3.2 Calculul iluminării naturale la locul de muncă

Pentru organizarea activităţii normale a omului o mare importanţă are crearea condiţiilor

normale de iluminare naturală şi artificială la locul de muncă. Iluminarea de producţie, corect

proiectată şi îndeplinită, aduce la rezolvarea următoarelor probleme: ea îmbunătăţeşte condiţiile de

muncă, micşorează oboseala, contribuie la creşterea productivităţii muncii şi calităţii producţiei,

acţionează binefăcător asupra mediului de producere, acţionează pozitiv din punct de vedere

psihologic asupra lucrătorului, ridică securitatea muncii şi micşorează traumatismul în producţie.

Analizatorul vizual percepe ca lumină oscilaţiile electromagnetice cu lungimea de undă 380-

770 nm.

Iluminarea optimă se alege în dependenţă de particularităţile (coeficientul de reflecţie)

suprafeţei de lucru şi detaliile ce sunt analizate pe ea (lungimea perioadei de lucru vizual, precizia,

caracterul procesului de lucru).

O cerinţă importantă este menţinerea regimului de iluminare. La iluminarea artificială

devierile în reţea nu trebuie să depăşească + 2.5 - 3%.

Prin norme sunt introduse valorile minimale a iluminării care permit realizarea cu succes a

lucrului vizual.

În dependenţă de sursă de lumină iluminarea de producere poate fi de două tipuri: naturală

(lumina de zi) şi artificială generată de lămpile electrice.

Lumina naturală (solară) după componenţa sa spectrală se deosebeşte de lumina primită de

la sursele electrice de lumină.

În spectrul luminii solare se conţine mai multe raze ultraviolete necesare omului: pentru

iluminarea naturală e caracteristică difuzia înaltă a luminii, foarte favorabilă pentru condiţiile de

muncă.

După particularităţile constructive iluminarea naturală se împarte în: laterală, înfăptuită prin

ferestre, superioară, înfăptuită prin lanternele de ventilaţie şi prin ferestrele în acoperiş şi combinată,

în care la iluminarea superioară se adaugă iluminarea laterală. Iluminarea naturală se caracterizează

67UTM.2152.01.259.ME

Coala


prin aceea că lumina creată în încăpere se schimbă în limite mari. Aceste schimbări depind de

timpul zilei, anotimpurile anului şi de factorii meteorologici. De aceea, spre deosebire de iluminarea

artificială, iluminarea naturală nu trebuie cantitativ exprimată prin mărimea luminozităţii în luxi. În

calitate de mărime normată pentru iluminarea naturală se ia mărimea relativă - coeficientul

iluminării naturale, care reprezintă exprimarea în % a relaţiei dintre luminozitatea în punctul dat

înăuntru încăperii (Ein) şi luminozitatea extenoară (Eex).

Iluminarea naturală în încăperi se reglementează conform normelor SNiP. Valoarea normală

a coeficientului iluminării naturale (En) se calculă după formula:

En = E * H * C

unde:

E - valoarea coeficientului iluminării naturale (se ia pentru zona a III);

H - coeficientul climatului de lumină (pentru zona IV este egal cu 0.9);

C - coeficientul de solaritate, determinat după tabelul normelor în dependenţă de

orientarea clădirii referitor părţilor lumii (C=0.75);

După calcule am obţinut că mărimea normată a coeficientului iluminării naturale este egal

cu:

En = 1.5 * 0.9 * 0.75 = 1.0125

În afară de coeficientul iluminării naturale se normează şi caracteristica calitativă -

neuniformitatea iluminării naturale în încăperile de producţie cu iluminarea superioară.

Neuniformitatea nu trebuie să depăşească 2:1 pentru lucrările de rangurile I-II şi 3:1 pentru lucrările

de rangurile III-IV.

Calcularea iluminării naturale constă în calcularea ariei totale a ferestrelor:

Sp * En * Ef * Kz * Kr

Sf = ----------------------------------------;

100 * Tt * R

unde: Sp - aria podelei;

En - coeficientul iluminării naturale normat;

68UTM.2152.01.259.ME

Coala


Ef - caracteristica ferestrei, care se află din raportul lungimea incăpeni către adîncimea ei pe

de o parte şi raportul adîncimii incăperii faţă de înălţimea nivelului suprafeţei de lucru pînă la

înălţimea ferestrei, pe de altă parte;

Kz - coeficientul, care ţine cont de umbrirea de către clădirile apropiate. Se află din raportul

dintre distanţă pînă la clădirea vecină şi înălţimea clădirii vecine;

Kr - coeficientul de rezervă, care ia în consideraţie poluarea geamurilor;

R - coeficientul de reflectare, care ia în consideraţie posibilitatea obiectelor şi pereţilor de a

reflecta lumina;

Tt = T1 * T2 * T3 * T4 * T5 - coeficientul general de pătrundere a luminii prin fereastră;

T1 - coeficientul de trecere a luminii prin sticla dublă;

T2 - coeficient, ce ia în consideraţie pierderile de lumină în ramele ferestrei;

T3 - coeficient, ce ia în consideraţie pierderile de lumină în construcţii;

T4 - coeficient, ce ia în consideraţie pierderile de lumină în apărătoarele de lumină solară;

T5 - coeficient, ce ia în consideraţie pierderile de lumină în ramele de apărare a lămpilor;

Folosind datele pentru biroul de proiectare, găsim coeficienţii din SNiP şi calculăm aria

totală a ferestrelor:

60 * 1.0125 * 15 * 1.2 * 1.7

Sf = ------------------------------------------------------- = 18 (m2 )

100 * (0.8 * 0.6 * 1 * 1 * 0.9) * 1.7

În biroul de proiectare sunt prezente 4 ferestre cu dimensiunile de 2.5 * 2 cu aria totală de 4

* 2.5 * 2 = 20 m2 ceea ce asigura o iluminare suficientă a locului de muncă.

69UTM.2152.01.259.ME

Coala


3.3 Factorii dăunători şi periculoşi la locul de muncă

Analiza condiţiilor de lucru şi aprecierea factorilor dăunători se efectuează conform

cerinţelor şi standardelor elaborate special de comisiile pentru Tehnica Securităţii care sunt, ca

criterii de bază pentru analiza condiţiilor la locul de lucru. Analiza se efectuează conform STAS

12.1.05

Tab.3.2

Standardele pentru factorii mediului

Factorii Tipul Valoarea Stasul

1. Factorii sanitari igienici

1.1 Parametrii microclimei

Temperatura, oC

Umiditatea relativă

Viteza aerului m/s

n

p

n

n

n

23

11

60

0.2

0.1

STAS 12.1.005-88

23-25

22-24

40-60

0.2

0.1

1.2 Iluminatul

Natural lateral

Artificial general m/s

1.3 Prezenţa prafurilor

mg/m3

1.4 Factorii chimici mg/m3

aerozoli

1.5 factorii mecanici, dB

n

p

n

n

n

1.7

0.5

0.01

20

STAS II-4-79

1.5

1

0.007

50

2. Caracteristica încăperilor

Caracteristica după pericolul incendiar

Categoria după pericolul electrocutare

Gradul după pericolul electrocutare

STAS II-90-81

B

Mărit (SRAS 12.1.38)

STAS 2.01.02-85

3. Parametrii electroenergiei

Modalitatea curentului

Tensiunea, V1

Frecvenţa, Hz

Alternativ

220

50

70UTM.2152.01.259.ME

Coala


(continure) Tab.3.2

4. Cauzele incendiului

Substanţe arzătoare (hârtie, dulap,

masă, ferestre)

Electrice

Alte cauze

+

+

+

3.4 Cerinţele ergonomice privind locul de muncă

Ergonomica şi estetica procesului de producere sunt părţi componente ale culturii procesului

de producere [16], adică complexului măsurilor de organizare a muncii îndreptate spre crearea

condiţiilor de lucru prielnice. La baza ridicării culturii de muncă stau cerinţele organizării ştiinţifice

a procesului de muncă. Cultura procesului de muncă poate fi atinsă prin organizarea corectă a

procesului de muncă şi a relaţiilor între colaboratori, organizarea locurilor de muncă, transformarea

estetică a mediului înconjurător.

Iluminarea raţională a încăperilor de lucru stă la baza ridicării eficacităţii de lucru,

preîntâmpină oboseala generală şi a văzului, creează condiţii psihologice optimale şi determină

dispoziţia bună. Iluminarea naturală suficientă creează simţul de legătură directă cu mediul

înconjurător.

Este necesar de subliniat acţiunea biologică binevenită a razelor solare. De aceea este

necesar de amplasat locurile de muncă în aşa mod încât ele să nimerească în zona atingerii razelor

solare. În dependenţă de condiţiile de muncă şi particularităţile lucrului îndeplinit, pentru iluminarea

artificială pot fi folosite instalaţiile de iluminat, generale şi locale, cu o anumită caracteristică de

lumină. Lămpile de lumină directă au fost folosite limitat din cauza creării umbrelor abrupte.

Lămpile de lumină reflectată pot fi folosite în cazuri când este necesitatea de o lumină omogenă şi

slabă. Lămpile de lumină semi-reflexivă ce sunt echipate cu abajur din sticlă mată, care posedă

proprietăţi de a dispersa lumina se află pe masa de lucru. În calitate de instalaţie de iluminat general

este recomandabil de folosit lămpi cu lumina dispersată. Lămpile de iluminare locală trebuie să fie

mobile şi la necesitate să asigure schimbarea direcţiei luminii. Fiecare loc de muncă, indiferent de

amplasarea lui faţă de ferestre trebuie să aibă şi instalaţie de lumină locală. Este recomandabil de

folosit lămpi luminescente, spectrul luminii cărora aproape coincide cu cel al luminii naturale.

Pentru a exclude reflectarea razelor directe ale luminii de pe ecranul monitorului instalaţiile de

iluminare se aranjează pe ambele părţi de la locul de muncă, paralel cu direcţia văzului operatorului,

şi peretele cu ferestre.

71UTM.2152.01.259.ME

Coala


O astfel de amplasare a instalaţiilor de iluminat permite de a le conecta consecutiv în

dependenţă de mărimea iluminatului natural şi exclude iritarea ochilor de către linii alterate de

lumină şi umbră, care apare la amplasare lor paralelă.

Culoarea încăperilor (pereţilor şi podului) de lucru influenţează esenţial asupra iluminării,

stării psihofiziologice a omului, ansamblului arhitectural al încăperii. Este cunoscut că nuanţele

întunecate au proprietatea de a consuma o parte mare a luminii şi prin aceasta micşorează

iluminarea încăperii. Pentru ordonarea culorilor în încăperile de lucru se propune de a folosi în

primul rând acele culori care reflectă cel puţin 40-50% de lumină care cade pe o suprafaţă. Culorile

încăperilor trebuie să fie alese în conformitate cu condiţiile climaterice. La alegerea culorilor

încăperilor trebuie de luat în seamă amplasarea ferestrelor, particularităţile arhitecturale ale

încăperilor. Pentru asigurarea condiţiilor de lucru optimale, culorile trebuie să fie alese având în

vedere culorile monitorului. În cazul paletei monocrome, peretele înaintea operatorului trebuie să

fie vopsit cu culoarea verde deschisă sau bej, iar în cazul paletei colorate – culoarea bej.

Un rol important îl joacă organizarea locului de muncă, care trebuie să satisfacă cerinţele

comodităţii a efectuării lucrului şi economisirii energiei şi a timpului operatorului şi utilizării

raţionale ale suprafeţelor de lucru. Mişcările lucrătorului trebuie să fie de aşa fel, ca grupurile de

muşchi ale lui să fie încărcate omogen, iar mişcările neproductive să fie excluse.

Locurile de muncă trebuie să fie aranjate tot în conformitate cu cerinţele comodităţii lucrului

şi optimizării mişcării. Locul de muncă de obicei este constituit dintr-un birou, scaun, o poliţă

pentru literatura profesională des utilizată. Distanţele între componentele menţionate trebuie să fie

optimale, care nu limitează mişcările şi în acelaşi timp nu provoacă mişcări de prisos.

3.5 Condiţionarea aerului

Parametrii necesari a microclimei în încăperile de producţie se asigură prin diferite metode.

Pentru menţinerea normelor aflării substanţelor dăunătoare în aer la locul de lucru se iau măsuri

spre izolarea izvoarelor de substanţe dăunătoare, limitarea timpului de aflare a oamenilor în

încăperile cu conţinutul atmosferic dăunător, folosirea tehnologiilor avansate pentru micşorarea

conţinutului de substanţe dăunătoare în aer.

Una din tehnicile folosite în procesul de producţie pentru eliminarea substanţelor dăunătoare

din aerul zonei de lucru este ventilarea. Sistemele de ventilare [16] asigură parametrii necesari ai

microclimei în aerul de lucru. Ventilarea este divizată în două categorii în dependenţă de natura

acesteia: ventilarea naturală şi ventilare artificială.

72UTM.2152.01.259.ME

Coala


La ventilarea artificială schimbul de aer se efectuează cu ajutorul ventilatorului prin

sistemele de canale cu aer. Reieşind din principiul de lucru a ventilatorului, ventilarea artificială se

clasifică în următoarele categorii: de tragere, de extragere, de tragere-extragere. În sistemele de

ventilare artificială aerul tras în încăperea de lucru poate fi uscat, umezit, răcit.

În prezent pentru asigurarea normativelor de ventilare a aerului zonei de lucru sunt folosite

dispozitive de condiţionare a aerului. Cu ajutorul dispozitivului de condiţionare aerul poate fi uscat,

umezit, ozonat, deodorat, răcit sau încălzit.

Conform normativelor sanitar-igienice fiecărui lucrător trebuie de-i asigurat de la 20 m3/oră

până la 30 m3/oră. Raportul între volumul încăperii şi numărul de persoane care lucrează în această

încăpere nu trebuie să fie mai mic decât 20 m3.

În lipsa substanţelor dăunătoare în încăpere, dacă volumul de aer pentru un lucrător e mai

mare de 40 m3, normativele de ventilare nu sunt reglementate. Volumul de aer care trebuie să fie

tras să fie în diapazonul de 20m3/oră pentru o persoană până la 30 m3/oră.

3.6 Cerinţele securităţii tehnice la începutul lucrului

Până la începutul propriu zis a lucrului practic în laborator, studenţii sunt obligaţi să studieze

locul său de lucru: dislocaţia dispozitivelor aflate sub tensiune, a întreprinderilor de curent,

caracteristica tehnică a utilajului, instrucţiunile de exploatare a dispozitivelor folosite la efectuarea

lucrărilor de laborator. Trebuie de studiat principiul de lucru a echipamentului şi metodele de

operare inofensive în timpul lucrului.

3.7 Cerinţele securităţii tehnice în timpul de lucru

Este interzisă cuplarea echipamentului la reţea fără permisiunea persoanei responsabile de

lucrări; cuplarea în reţea a echipamentului, care în timpul efectuării lucrării de laborator nu este

folosit.

În procesul de lucru la calculator se interzice categoric: abaterea de la subiect cât şi

sustragerea altora; părăsirea locului de lucru lăsând utilajul sub tensiune; efectuarea lucrului de

reparaţie a utilajului aflat sub tensiune. Dacă în procesul de lucru apar cazuri ieşite din comun

(miros de izolaţie arsă, fum) utilajul se decuplează, urgent de la reţea informând despre aceasta

conducătorul de lucrări sau responsabilul de laborator.

73UTM.2152.01.259.ME

Coala


3.8 Acţiuni în cazuri fatale

Dacă vre-o persoană nimereşte sub tensiune, este necesar de urgenţă de decuplat tensiunea,

despre ce se informează dirigintele de lucrări.

Dacă persoana în cauză a rămas în conştiinţă trebuie să-i creăm condiţii de linişte şi odihnă.

Apoi în caz de necesitate chemăm medicul. Dacă individul a pierdut cunoştinţa şi nu respiră este

necesar de a-i face respiraţie artificială, chemând totodată salvarea. Respiraţia artificială se aplică

până vine medicul sau până se restabileşte respiraţia. Pentru toate cazurile fatale se fac procese

verbale conform regulamentului.

3.9 Securitatea antiincendiară

Incendiu [16] se numeşte procesul necontrolat de ardere în afara unui loc de ardere special

amenajat, ce aduce daune materiale.

În cadrul oricărei organizaţii, sau întreprinderi trebuie să existe mijloace de anunţare, de apel

rapid la serviciile orăşeneşti antiincendiare în cazul apariţiei incendiului. Pentru obiectele de o

importanţă majoră sau periculoase, este recomandată posibilitatea legăturii telefonice directe cu

secţia antiincendiară orăşenească. Semnalizarea antiincendiară se execută cu ajutorul diferitor

sisteme. Pentru a anunţa despre incendiu se utilizează legătura telefonică, legătura radio, sirena,

semnalizarea cu ajutorul clopotelor etc.

Semnalizarea incendiului se execută de diferite sisteme. Cel mai simplu şi mai des utilizat

este semnalizatorul manual, care se activează prin apăsarea butonului. Aşa semnalizatoare se

instalează pe scări, în paliere şi sînt vopsite în culoarea roşie.

În timpul de faţă larg se utilizează semnalizatoarele automate, care conform principiului de

lucru se împart în cele termice, de fum, combinate şi optice.

Semnalizatoarele termice de acţiune maximă acţionează la deformarea unei plăci bimetalice,

la încălzirea ei până la 60, 80, 100 °C în dependenţă de reglaj. În semnalizatoarele termice

semiconductoare, în calitate de elementele sensibile sunt termorezistenţele, de la încălzirea cărora se

schimbă curentul în reţea.

În semnalizatoarele de fum în calitate de element sensibil se utilizează camera de ionizare,

în care sub acţiunea izotopului radioactiv (plutoniu-239) apare un curent de ionizare. Apariţia

fumului în cameră măreşte consumul de raze ceea ce cauzează micşorarea curentului de ionizare.

În semnalizatoarele combinate se foloseşte interconectarea semnalizatorului de fum cu cel

termic. La camera de ionizare se mai conectează încă o termorezistenţă. Aceste semnalizatoarele

reacţionează atât la apariţia fumului, cât şi la schimbarea temperaturii.

74UTM.2152.01.259.ME

Coala


Semnalizatoarele optice reacţionează la razele ultraviolete ale spectrului flăcării, deoarece

elementul sensibil reprezintă contoarele de fotoni. Semnalizatoarele de diferite tipuri pot controla

suprafeţe de la 15 până la 100 m2.

Semnalizatoarele de fum şi cele combinate nu se instalează în încăperi umede şi prăfuite,

sau în încăperi în care se conţin vapori de acizi, baze, sau unde temperatura este mai mare decât 80

°C, deoarece în aşa locuri poate avea loc acţionarea falsă ale semnalizatoarelor.

3.9.1 Cauzele apariţiei incendiilor

Procesul de ardere este posibil în cazul când este prezentă substanţa arzătoare, sursa de

aprindere şi oxidantul, care în cele mai dese cazuri este oxigenul, ce se conţine în aer. La reducerea

concentraţiei oxigenului din aer până la 12-14% arderea majorităţii substanţelor se opreşte. Procesul

de ardere este posibil şi în lipsa oxigenului - deoarece hidrogenul, stibiul şi unele metale ard în clor.

Unele substanţe (turba, cărbunele, funinginea, cârpele uleioase), numite piriforme pot să se auto

inflameze la contactul cu aerul. Auto-aprinderea acestor substanţe are loc în urma proceselor

chimice, termice sau microbiologice. Substanţele se încălzesc sub acţiunea căldurii ce vine din

afară, ce se elimină în timpul reacţiilor chimice, şi de asemenea în rezultatul acţiunii micro-

organismelor.

În procesul de producţie, incendiul poate apare în urma unor cauze de ordin electric sau ne

electric. La cauzele de ordin ne electric se referă: funcţionarea proastă a instalaţiilor de producţie şi

dereglarea procesului tehnologic; comportarea iresponsabilă sau ne atentă cu focul (fumatul, lăsarea

fără supraveghere a dispozitivelor de încălzire); construcţia incorectă sau dereglarea sistemului de

ventilare; autoinflamarea materialelor.

La cauzele de ordin electric se referă: scurtcircuitul; supraîncărcarea conductoarelor;

rezistenţa mare de trecere; scânteierea; electricitatea statică şi descărcarea fulgerului; arcul electric

ce apare în timpul sudării electrice şi în timpul operaţiilor greşite cu aparatajul de comutare;

instabilitatea tensiunii electrice din reţea - ca rezultat se aprind unele circuite integrate din

calculator, sau monitor, etc.

3.9.2 Securitatea antiincendiară în sălile de calcul

Pentru a analiza nivelul securităţii incendiare a locurilor de muncă, a zonelor de producţie, a

sălilor de calcul se foloseşte următoarea clasificare :

1.Clasificarea materialelor de construcţie şi construcţiilor după nivelul de inflamabilitate: ne

inflamabile; greu inflamabile; inflamabile;

75UTM.2152.01.259.ME

Coala


2.Clasificarea construcţiilor după nivelul rezistenţă la incendiu (limita nivelului de

rezistenţă la incendiu – timpul în ore din momentul începerii incendiului până la momentul apariţiei

crăpăturilor).

3. Clasificarea încăperilor după Regulile de Construcţie a Instalaţiilor Electrice: cu pericol

de explozie; cu pericol de inflamare; criteriile de apreciere; conţinutul de substanţe inflamabile.

4. Clasificarea proceselor de producţie după pericolul incendiar: cu pericol de explozie; cu

pericol de inflamare; fără pericol de inflamare.

Conform primei clasificări sala de calcul este ne inflamabilă, deoarece sunt prevăzute multe

măsuri de prevenire a incendiului cum ar fi: sisteme de semnalizare, podele din metal, mese

metalice, pereţii în sala de calcul se acoperă cu substanţe ne arzătoare.

După clasificarea a doua, de obicei sălile de calcul se află în clădiri construite din beton

armat sau cărămidă (pentru instituţiile de învăţământ). Ambele materiale de construcţie au o

rezistenţă mare la incendiu – pereţii în sala de calcul se acoperă cu substanţe ne arzătoare.

După clasificarea a treia, luând în consideraţie conţinutul mic de substanţe inflamabile şi

regimul termic de prelucrare, sălile de calcul pot fi caracterizate – cu pericol mic de inflamare.

Sălile de calcul după pericolul incendiar a proceselor de producţie fac parte din categoria

celor cu pericol de inflamare, ceea ce se explică prin faptul, că în încăpere se găsesc substanţe

inflamabile: de obicei, aceste săli sunt echipate cu utilaj care conţine masă plastică, care totuşi arde.

76UTM.2152.01.259.ME

Coala


4 APRECIEREA CHELTUIELILOR ECONOMICE

ALE PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

Compartimentul economic este o parte integră a proiectului de diplomă şi constă în

calcularea efectului economic care se va manifesta odată cu aplicarea în practică a rezultatelor

experimentelor, ipotezelor şi produselor primite la sfârşitul îndeplinirii tezei, indiferent dacă

rezultatul va fi un produs care va participa sau nu la un proces economic. Deci compartimentul

economic reprezintă o continuare a părţii ştiinţifice a tezei, adică evaluarea ei din punct de vedere

economic. Aici vor fi studiate toate procesele economice necesare pentru îndeplinirea proiectului:

fondurile proiectului, cheltuielile care s-au produs pe parcurs, venitul după realizarea produsului

ş.a.

Dacă noi alcătuim sau implementăm un circuit electronic, trebuie de calculat toate

cheltuielile necesare pentru proiectarea circuitului, cheltuielile care însoţesc procesul de asamblare a

acestui circuit, la acestea adăugându-se toate celelalte cheltuieli (accesorii, instrumente). Dacă teza

este îndeplinită la o întreprindere sau organizaţie (ceea ce este permis de catedră), care sunt

interesate de rezultatele tezei atunci cheltuielile de utilaj şi accesorii vor fi cu mult mai mici. Dacă

noi elaborăm un program, alcătuim o bază de date sau scriem un driver pentru vre-un dispozitiv

atunci este necesar să includem în preţ toate accesoriile de care avem nevoie (calculatoare, produse

soft, hârtie, documentaţie, imprimanta), dacă noi utilizăm un limbaj necunoscut trebuiesc luate în

consideraţie cheltuielile de timp necesare pentru studierea acestui limbaj sau a pachetelor de

program.

Procesul economic nu este un compartiment separat, el începe odată cu stabilirea temei şi se

manifestă pe întreaga porţiune de timp care este cuprinsă între evenimentul “stabilirea temei” şi

“prezentarea proiectului la comisie”, deci orice activitate legată de diplomă în decursul timpului

dintre aceste evenimente este necesar de inclus în planificarea economică a tezei.

4.1 Planificarea economică

Odată cu stabilirea temei noi ne-am format concepţiile prin intermediul cărora vom

determina în ce domeniu vom activa, pentru început vom stabili limbajul de programare în care vom

lucra, pachetele de programe necesare pentru implementarea programului.

Luând în consideraţie posibilităţile limbajelor existente şi preţul lor, am stabilit că vom lucra

cu analiza tehnologiilor de elaborare a paginilor Web.

Cunoscând metodele de studiere a procesului economic şi luând în consideraţie raportul de

avantaje între fiecare noi am hotărât să folosim metoda planificării prin intermediul grafului reţea.

77UTM.2152.01.259.ME

Coala


Graful reţea este un model informativ, în care se arată legăturile între lucrări şi evenimente a

lucrărilor date, necesare pentru obţinerea scopului final. Graful reţea nu este altceva decât un

complex de graf orientat. Graful reţea conţine două elemente principale: lucrarea şi evenimentul.

Arcele prezintă lucrarea, iar vârful – evenimentul. Lucrarea este orice proces, care duce la atingerea

rezultatului concret. Evenimentul (în afară de primul) este rezultatul lucrării efectuate. Evenimentul

i, după care nemijlocit se începe lucrarea dată, este pentru lucrarea primară; evenimentul j, înaintea

căruia nemijlocit a fost efectuată lucrarea, este final. Între evenimentele i şi j poate fi efectuată

numai o lucrare. Primul eveniment în reţea, care nu are înaintea sa evenimente şi lucrări şi arată

începerea îndeplinirii complexului de lucrări - este primar. Evenimentul, după care nu urmează

alte evenimente şi lucrări şi arată încheierea complexului - este final.

Datele iniţiale pentru construirea reţelei sunt:

1. Biblioteca lucrărilor şi evenimentelor în procesul de planificare în reţea, unde se arată

timpul efectuării lucrărilor (tab. 4.1).

2. Determinarea numărului de executanţi şi repartizarea lor în lucru (tab. 4.2 şi 4.3).

Tab.4.1 Biblioteca lucrărilor şi evenimentelor în procesul de planificare în reţea

N Evenimentul Codul Durata

1 Elaborarea sarcinii proiectului 0-1 5

2 Studierea necesităţii proiectului 1-2 3

3 Selectarea modului efectuării 2-3 2

4 Consultarea cu specialiştii 3-4 1

5 Studierea literaturii 3-5 3

6 Analiza paginilor Web existente în INTERNET

3-6 4

7 Studierea tehnologiilor noi 5-7 5

6-7

8 Alegerea limbajului de programare 4-8 4

7-8

9 Elaborarea programului 8-9 4

10 Testarea programului 9-10 1

11 Redactarea rezultatelor programului 10-11 1

12 Alcătuirea schemei bloc a programului 10-12 3

13 Generalizarea rezultatelor primite 11-13 1

78UTM.2152.01.259.ME

Coala


12-13

14 Analiza paginii elaborate cu celelalte tehnologii de elaborare a paginilor Web

13-14 3

(continuare) Tab.4.1

15 Descrierea paginii elaborate 13-15 2

16 Efectuarea calculului prealabil la protecţia muncii

13-16 1

17 Întocmirea protecţiei muncii 16-17 1

18 Oformarea grafică a tezei de licenţă 14-18 2

15-18

19 Elaborarea părţii economice 17-19 6

18-19

20 Întocmirea memoriului explicativ după STAS

19-20 5

21 Pregătirea şi susţinerea 20-21 3

Pentru elaborarea proiectului de diplomă se creează grupul de executanţi. Asupra

componenţei lui influenţează mulţi factori printre care: volumul de lucru a PD, resursele financiare

alocate, noutate şi complexitatea temei, experienţa executanţilor, nivelul lor profesional şi general

teoretic, etc. Adică, luând în consideraţie clasa de complexitate a problemelor se formează grupul

de executanţi, capabili să asigure îndeplinirea tuturor lucrărilor planificate în termenul indicat şi se

repartizează pe lucrări concrete. Componenţa grupului de executanţi se introduce în tabelul 4.2.

Tab.4.2

N Funcţia executantului Codul Salariul, lei

1 Conducător E1 162

2 Diplomant E2 920

TOTAL 1082

Tab.4.3Repartizarea executanţilor pe lucrări

Codul lucrării

Intervalul de timp destinat lucrării

Numărul de executanţi

79UTM.2152.01.259.ME

Coala


(zile) (oameni) E1 E2

0-1 5 2 + +

1-2 3 2 + +

(continuare) Tab.4.3

2-3 2 2 + +

3-4 1 2 + +

3-5 3 1 +

3-6 4 1 +

5-7 5 2 + +

6-7 1 +

4-8 4 1 +

7-8 1 +

8-9 4 1 +

9-10 1 1 +

10-11 1 1 +

10-12 3 1 +

11-13 1 1 +

12-13 1 +

13-14 3 1 +

13-15 2 1 +

13-16 1 1 +

16-17 1 1 +

14-18 2 1 +

15-18 1 +

17-19 6 1 +

18-19 1 +

19-20 5 1 +

20-21 3 2 + +

În total, gradul de ocupare pe TD 6 40

Se construieşte graful reţea şi se calculează cheltuielile în timp pentru efectuarea lucrărilor

în reţea. Datele se introduc în tabelele 4.4 şi 4.5.

80UTM.2152.01.259.ME

Coala


4.2 Construirea grafului de reţea şi calcularea parametrilor principali

La parametrii de bază a reţelei se referă: calea critică, rezervele de timp a evenimentelor şi

lucrărilor. Rezerva de timp a evenimentului R se determină ca diferenţa dintre timpul târziu şi

timpul devreme.

R = Tt - Td

Tdj = max (Tdi + tij )

unde:

tij - timpul parcurgerii lucrării.

În evenimentul finit timpul devreme este egal cu timpul târziu, sensul economic al căruia

este, că nu suntem cointeresaţi în lungimea evenimentului.

Tti = min (Ttj - tij ).

Pentru lucrări se calculează următorii parametri:

1. Rezerva deplină a lucrărilor

Rdij = Ttj – Tdi - tij

Rezerva deplină a lucrării înregistrează durata în timp, cu cât mai târziu poate fi îndeplinită

lucrarea dată ce nu schimbă durata totală a căii critice.

2. Rezerva liberă a lucrărilor Rlij = Tdj – Tdi - tij

Rezerva liberă a lucrării este timpul maximal de lungire a lucrării date, care nu schimbă

timpul târziu de îndeplinire a evenimentului următor şi timpul devreme a evenimentului precedent.

Se numeşte calea critică drumul maximal de la evenimentul iniţial până la cel final în calea

reţelei.

Calea critică are două condiţii:

1. Rezervele evenimentelor Ri = Rj = 0

2. Rezervele depline Rdij = 0

Parametrii de bază a reţelei sunt arătaţi în tabelele 4 şi 5, iar reţeaua pe desen.

81UTM.2152.01.259.ME

Coala


Tab.4.4

Evenimentul (j) Ttj Tdj Rj

1 0 0 0

2 3 3 0

3 6 6 0

4 8 8 0

5 8 8 0

6 8 8 0

7 11 11 0

7 16 12 4

8 12 9 3

8 16 16 0

9 16 16 0

10 20 20 0

11 21 21 0

12 21 21 0

13 23 22 0

13 24 24 0

14 24 24 0

15 24 24 0

16 24 24 0

17 25 25 0

18 30 27 3

18 32 26 6

19 26 26 0

19 32 29 3

20 32 32 0

21 37 37 0

82UTM.2152.01.259.ME

Coala


Tab.4.5

Codul lucrării

tij Tti Ttj Tdi Tdj Rdij Rlij

0-1 5 0 3 0 3 0 0

1-2 3 3 6 3 6 0 0

2-3 2 6 8 6 8 0 0

3-4 1 8 12 8 9 3 0

3-5 3 8 11 8 11 0 0

3-6 4 8 16 8 12 4 0

5-7 5 11 16 11 16 0 0

6-7 16 16 12 16 4 4

4-8 4 12 16 9 16 3 3

7-8 16 16 16 16 0 0

8-9 4 16 20 16 20 0 0

9-10 1 20 21 20 21 0 0

10-11 1 21 23 21 22 1 0

10-12 3 21 24 21 24 0 0

11-13 1 23 24 22 24 1 1

12-13 24 24 24 24 0 0

13-14 3 24 30 24 27 3 0

13-15 2 24 32 24 26 6 0

13-16 1 24 25 24 25 0 0

16-17 1 25 26 25 26 0 0

14-18 2 30 32 27 29 3 0

15-18 32 32 26 29 6 3

17-19 6 26 32 26 32 0 0

18-19 32 32 29 32 3 3

19-20 5 32 37 32 37 0 0

20-21 3 37 40 37 40 0 0

Până acum au fost evaluate cheltuielile de timp cu ajutorul cărora vor fi evaluate şi unele

cheltuieli băneşti cum ar fi: salarizarea participanţilor, calculul amortizării utilajului, evaluarea

costului de arendă a încăperii etc. Celelalte cheltuieli băneşti sunt legate de procurarea utilajului

83UTM.2152.01.259.ME

Coala


ştiinţific, accesoriilor şi achitarea serviciilor de care au fost nevoie pe parcursul proiectării. În

continuare vor fi evaluate cheltuielile băneşti necesari pentru îndeplinirea proiectului.

Pentru început vom evalua costurile necesare pentru obiectele şi accesoriile de birotică, în

Tab.4.6 sunt enumerate majoritatea materialelor de care ne-am folosit pe parcursul îndeplinirii

sarcinii.

Tab.4.6

Costul materialelor utilizate la elaborarea proiectului

Materiale Cantitatea, unităţi Preţul pentru unitate, lei Suma, lei

Foi A4 200 0,10 20

Discuri magnetice 5 7 35

Stilouri 2 3 6

Peliculă 6 4 24

Mape 4 10 40

Clame 1 5 5

Toner 1 120 120

Total 250

Cheltuieli de transport 5% din suma totală 12,5

Total 262,5

Dacă la lucrarea de diplomă utilizăm aparataj ce a fost utilizat şi va mai fi utilizat în viitor la

alte lucrări, se calculează amortizarea lui pe timpul lucrat:

Formula pentru amortizare este:

A = C * N * t,

unde

C — costul iniţial al dispozitivului;

N — norma amortizării;

t — timpul de lucru a utilajului la lucrarea dată.

Tab.4.7

Calculul defalcărilor pentru amortizare din costul utilajului

Nr. Utilajul Nr. de unităţi

Preţul, lei Timpul de lucru

Norma amortizării

Suma, lei

1 Calculator IBM

Pentium MMX233

1 6000 46 0,33 249,5

2 UPS NetStar 1 1125 46 0,33 46,7

84UTM.2152.01.259.ME

Coala


3 Imprimantă HP 6L 1 5000 3 0,33 13,5

Total 12125 309,7O influenţă semnificativă asupra bugetului proiectului o alcătuieşte serviciile de care ne

folosim pe parcursul lucrului, în aceste servicii pot întra serviciile Internet, serviciile tele

fonice. În Tab.4.8 sunt prezentate toate serviciile de care am beneficiat.

Tab.4.8

Serviciile beneficiate

Nr. Serviciul beneficiat Cantitatea Costul (lei) Costul total (lei)

1. Servicii Internet 6(zile) 5 30

2. Energia electrică 150(Kw) 0,65 97,5

3. Servicii telefonice 500(min) 0,23 115

Total 242,5

Cheltuielile pentru salariul de bază a proiectanţilor se calculează pe baza datelor despre

componenţa de calificare a colaboratorilor, salariile de post a lor şi gradul de ocupare pe temă.

Salariul suplimentar prezintă 40%, din salariul de bază. Defalcările la asigurarea socială au

fost luate ca 35% din suma salariului de bază şi cel suplimentar. Defalcările pentru amortizare din

costul utilajului folosit sunt luate din tabelul 4.7. Lucrările contractuale constituie 4% din salariul de

bază a executanţilor. Cheltuielile directe şi de regie constituie respectiv 6% şi 45% din salariul de

bază. Datele se introduc în tabelul 4.9.

Tab.4.9

Calculul salariului

Salariul Salariul de bază Tariful zilnic Nr. zile Suma salariului de

bază

1 2 3 4 5

Conducătorul 162 7,04 6 42,24

Diplomant 920 38,3 40 1532

Total la salariul de bază 1574,24

Salariul suplimentar (12%) 188,9

Fondul social (31%) 488

Total 2251,14

85UTM.2152.01.259.ME

Coala


Tab.4.10

Cheltuielile necesare pentru realizarea proiectului

Nr. Articolul Suma, lei Ponderea articolului în costul general Comentarii

1. Materiale procurate 262,5 8,56 Tab6

2. Salariul de bază 1574,24 51,34 Tab9

3. Salariul suplimentar 188,9 6,16 Tab9

4. Fondul social 488 15,91 Tab9

5. Serviciile 242,5 7,91 Tab8

6. Amortizarea 309,7 10,10 Tab7

Total 3065,8 100%

În Tab.4.10 sunt enumerate cheltuielile esenţiale care se referă la îndeplinirea proiectului.

Din acest tabel putem concluziona că acest proiect nu este prea scump. Valoarea maximă atingând-

o cota de amortizare a utilajului folosit, deoarece noi am utilizat tehnică foarte avansată suma de

amortizare va creste.

86UTM.2152.01.259.ME

Coala


CONCLUZII

Cel puţin pentru cinci ani de acum încolo, HTML-ul, mai ales prin facilităţile oferite de

standardul 4.0, va fi principalul limbaj de marcare a paginilor Web, dând proiectanţilor de site-uri

Web flexibilitate, uşurinţa în design şi suport pentru includerea de elemente interactive. Va trebui

însă să ofere şi posibilitatea de introducere de formule matematice oricât de complicate şi elemente

de realitate virtuală, plus mecanisme de interogare a bazelor de date eterogene şi distribuite.

Complementar, XML se afla încă la începuturi atât privind cercetările teoretice, cât şi aplicaţiile

dezvoltate.

Care ar putea fi soluţia optimă pentru viitor? HTML împreună cu Java, care tinde sa câştige

tot mai mult teren, sau paradigma agenţilor mobili (entităţi abstracte călătorind între diverse noduri

de reţea) numiţi de creatorii săi de la IBM agleţi? Un alt limbaj de marcare sau folosirea de noi

tehnologii inteligente de acces la Internet?

Răspunsul ni-l va oferi viitorul.

Cert este că oricare ar fi tehnologia de elaborare a paginilor Web în viitor, ea ar trebui să

rezolve o sumedenie de probleme cu care se confruntă astăzi Internetul. Cea mai stringentă

problemă este problema securităţii păstrării şi transmiterii informaţiei. Pe planul doi ar fi problema

de supraveghere a respectării unui eventual cod de etică la elaborarea şi prezentarea site-urilor. Un

alt obiectiv al Internetului pentru viitor, va fi cu certitudine, structurizarea mai bună a informaţiei

din Internet. Această structurizare poate fi ori conform domeniului de utilizare, ori limbii în care

este prezentată informaţia.

Cu toate neajunsurile pe care le are în prezent, Internetul este o sursă de informare destul de

accesibilă. Diferite persoane din orice domeniu de activitate se pot documenta accesând Internetul şi

nu numai, oricine îşi poate prezenta activitatea pe o pagină Web (prezentarea mărfii, prestarea

serviciilor ş.a.).

Internetul devine tot mai preferabil ca mijloc de comunicare (poşta electronică,

teleconferinţe, tebele de discuţii şi dezbateri ş.a.)

O noţiune mai nouă în Internet este comerţul electronic care din anumite probleme tehnice şi

de securitate se află în faza testărilor finale.

Indiferent de câte minusuri are astăzi Internetul, viitorul va depinde într-o oarecare măsură

anume de el. Anume asta trebuie să ie în calcul promotorii tehnologiilor de elaborare a paginilor

Web pe viitor.

87UTM.2152.01.259.ME

Coala


BIBLIOGRAFIE

1. Lynn M. Bremner, Anthony F. Iasi, Al Servati „Intranet” Editura ALL Bucureşti 1997.

2. Matt Strazniskas „Photoshop 5” Editura ALL Bucureşti 1999.

3. Kris Jamsa “Programarea în Web”

4. Macromedia Dremweaver

5. Microsoft Frontpage

6. Ф. Карбун, П. Маккормик “CorelDRAW 7”

7. „PC WORLD Revista programatorilor” Octombrie 2000.

8. http://www.infoiasi.ro

9. http://www.pcreport.ro

10. http://www.google.com

11. http://www.epress.ro

12. http://www.omen.ru

13. http://www.ournet.md

88UTM.2152.01.259.ME

http://www.omen.ru/

http://www.epress.ro/

http://www.google.com/

http://www.pcreport.ro/

http://www.infoiasi.ro/

Coala

Mod Coala N Document Semnat. Data89

UTM.2152.01.259.ME

Coala


90UTM.2152.01.259.ME

Gra

ful r

eţea

a p

roce

sulu

i de

înd

epli

nir

e a

pro

iect

ulu

iA

nex

a 1

Coala


ANEXA 2Listingul programului

Menu_principal.js

function dropit1(object){

object.style.visibility="visible"}

function dropit2(object){

if (document.all){

object.style.left=document.body.scrollLeft+event.clientX-event.offsetX

object.style.top=document.body.scrollTop+event.clientY-event.offsetY+18

object.filters.revealTrans.apply()

object.style.visibility="visible"

object.filters.revealTrans.play()}}

function hidemenu(object){

object.style.visibility="hidden"}

Catedra.js

var x,y

var step=20

var flag=0

var message="TI"

message=message.split("")

var xpos=new Array()

for (i=0;i<=message.length-1;i++) {

xpos[i]=-50}

var ypos=new Array()


ypos[i]=-50}

function handlerMM(e){

x = (document.layers) ? e.pageX : event.clientX

y = (document.layers) ? e.pageY : event.clientY

flag=1}

function textfollow() {

if (flag==1 && document.all) {

for (i=message.length-1; i>=1; i--) {

xpos[i]=xpos[i-1]+step

ypos[i]=ypos[i-1]}

xpos[0]=x+step

ypos[0]=y

for (i=0; i<message.length-1; i++) {

var thisspan = eval("document.all.span"+(i)+".style")

91UTM.2152.01.259.ME

Coala


thisspan.posLeft=xpos[i]

thisspan.posTop=ypos[i]}}

if (flag==1 && document.layers) {

for (i=message.length-1; i>=1; i--) {

xpos[i]=xpos[i-1]+step

ypos[i]=ypos[i-1]}

xpos[0]=x+step

ypos[0]=y

for (i=0; i<message.length-1; i++) {

var thisspan = eval("document.span"+i)

thisspan.left=xpos[i]

thisspan.top=ypos[i]}}

var timer=setTimeout("textfollow()",10)}

Capture.js


document.write("<span id='span"+i+"' class='spanstyle'>")

document.write(message[i])

document.write("</span>")}

if (document.layers){

document.captureEvents(Event.MOUSEMOVE);}

document.onmousemove = handlerMM;

a_href.css

<style>

BODY{}

a { color:0000FF;

text-decoration:none;

font-size:12pt;

font-weight:bold;

font-family:Verdana }

a:visited { color:0000FF }

a:hover { color:000000;

text-decoration:underline }

.spanstyle {position:absolute;

visibility:visible;

top:-50px;

font-size:8pt;

font-family:verdana;

color:FF00FF}

</style>

92UTM.2152.01.259.ME

Coala


style.css

<style>

#home{position:absolute;

left:215px; top:0px; }

#despre_noi{ filter:revealTrans(Duration=1.5,Transition=12)

visibility:hide background-color:#FFFF00;

width:100;

position:absolute;}

#servicii{ filter:revealTrans(Duration=1.5,Transition=12)

visibility:hide;

background-color:#FFFF00;

width:150;

position:asolute; }

#informatii{ filter:revealTrans(Duration=1.5,Transition=12)

visibility:hide;


width:120;

position:absolute; }

#contactatine{

filter:revealTrans(Duration=1.5,Transition=12)

visibility:hide;


width:120;


#alegeti_limba{filter:revealTrans(Duration=1.5,Transition=12)

visibility:hide;


width:150;


#despre_noi_1{

position:absolute;

left:240px;

top:0px;}

#servicii_1{position:absolute;

left:360px;

top:0px;}

#informatii_1{position:absolute;

left:440px;

top:0px;}

93UTM.2152.01.259.ME

Coala


#contactatine_1{

position:absolute;

left:485px;

top:0px;

width:200;}

#alegeti_limba_1{position:absolute;

left:590px;

top:0px;

width:200;}

</style>

Home_rus.htm

<html>

<head>

<meta http-equiv="Page-Enter" content="revealTrans(Duration=1.0,Transition=23)">

<meta http-equiv="Page-Exit" content="revealTrans(Duration=1.0,Transition=23)">

<title>Перевозчиков

</title>

<link rel=stylesheet href="Css/a_href.css" type=text/css>

<link rel=stylesheet href="Css/style_rus.css" type=text/css>

<script language="JavaScript" src="Js/Flag.js"></script> </head>

<body topmargin="0" leftmargin="0" background="Picture/back42.jpg" onLoad="textfollow()">

<script language="JavaScript1.2" src="Js/capture.js"></script>

<table border="0" width="100%" cellspacing="0" cellpadding="0" height="100%">

<tr> <td width="172" height="20" valign="top">

<MARQUEE hspace=1 scrollAmount=2 scrollDelay=1 width=170 height="19">

</MARQUEE></td>

<td width="59" height="20" valign="top" bgcolor="#FFFF00" bordercolor="#FFFF00">

<span id="home" onMouseOver="hidemenu(despre_noi)" >

<a href="#"> Home| </a> </span> </td>

<td width="547" height="20" bgcolor="#FFFF00" valign="top">

<span id="despre_noi_1" onMouseOver="dropit2(despre_noi);hidemenu(servicii)" >

<a href="#" > О нас| </a> </span>

<span id="servicii_1" onMouseOver="dropit2(servicii);hidemenu(despre_noi);hidemenu(informatii)">

<a href="#"> Услуги| </a>

</span>

<span id="informatii_1" onMouseOver="dropit2(informatii);hidemenu(servicii);hidemenu(contactatine)">

<a href="#">

Информация| </a> </span> <span

id="contactatine_1" onMouseOver="dropit2(contactatine);hidemenu(informatii);hidemenu(alegeti_limba)"> <a

href="#"> Контакт|

94UTM.2152.01.259.ME

Coala


</a> </span>

<span id="alegeti_limba_1" onMouseOver="dropit2(alegeti_limba);hidemenu(contactatine)">

<a href="#">Выберите </a> </span>

<script languaje="javascript1.2" src="Js/menu.js"></script>

</td></tr><tr>

<td width="233" height="152" colspan="2" valign="middle">

<p align="center">

<a href="Home_rus.htm">

<img border="0" src="Picture/Cipti_Finall.gif" width="225" height="150">

</a> </p> </td>

<td width="547" height="648" rowspan="4" valign="top">

<p align="center"> <br> <p align="center"> <br>

<img border="0" src="Picture/Harta.gif" width="243" height="333">

<div id="despre_noi" style="visibility:hidden;" onmouseout="hidemenu(despre_noi)">

<a href="Istoria_rus.htm"

onmouseover="dropit1(despre_noi)">История</a><br>

<a href="Misiune_rus.htm"onmouseover="dropit1(despre_noi)">Ми</a><br></div>

<div id="servicii" style="visibility:hidden;" onmouseout="hidemenu(servicii)">

<a href="Teli_rus.htm" onmouseover="dropit1(servicii)">Цель CIPTI</a><br>

<a href="Programa_rus.htm"

onmouseover="dropit1(servicii)">Программы

обучения</a><br>

</div>

<div id="informatii" style="visibility:hidden;" onmouseout="hidemenu(informatii)">

<a href="Novie_cursi_rus.htm" onmouseover="dropit1(informatii)">Новые

курсы</a><br>

<a href="Examen_rus.htm"

onmouseover="dropit1(informatii)">Экзаменац&#

1080;онная<BR>

система</a><br>

</div>

<div id="contactatine" style="visibility:hidden;" onmouseout="hidemenu(contactatine)">

<a href="Adresa_rus.htm" onmouseover="dropit1(contactatine)">Адрес</a><br>

<a href="#" onmouseover="dropit1(contactatine)">Web Адрес</a><br>

</div>

<div id="alegeti_limba" style="visibility:hidden;" onmouseout="hidemenu(alegeti_limba)">

<a href="Home_rom.htm"

onmouseover="dropit1(alegeti_limba)">Румынски&#1081

;</a><br>

95UTM.2152.01.259.ME

Coala


<a href="Home_eng.htm"

onmouseover="dropit1(alegeti_limba)">Английск&#1080

;й</a><br>

</div></td></tr><tr>

<td width="233" height="103" colspan="2" valign="middle">

<p align="center">

<a href="http://www.iru.org">

<img border="0" src="Picture/IRU.gif" width="233" height="87"</a> </p> </td>

</tr><tr>

<td width="233" height="112" valign="middle" colspan="2">

<p align="center">

<a href="http://www.mdlnet.aita.md">

<img border="0" src="Picture/aita.gif" width="233" height="87"></a> </p> </td>

</tr><tr>

<td width="233" height="281" valign="middle" colspan="2"> </td></tr>

</table>

</body>

</html>

96UTM.2152.01.259.ME

diplomtot

Documents