Ne-a murit şi GrigoreVieru. El a fost un Poet ade-vărat, un Român adevărat,un Vis adevărat. El a muritca şi altţi poeţi, de moartenebună, pentru că era cate-goric, mult prea bun, neper-

mis de bun.De acum încolo el nu va

mai fi de văzut, nu va mai fide auzit, aşa cum nici Emi-nescu nu a mai fost văzut şiauzit de când s-a fost trimisnemuririi.

Se va spune însă,mereu, că ei au existat şi ex-istă, aşa cum s-a spus şi seva spune mereu despreDumnezeu, că a existat şiexistă, chiar dacă pe El, sănu uităm, nu L-a văzut şi nuL-a auzit nimeni, niciodată.

de Mihai EMINESCU

La steaua care-a răsăritE-o cale-atît de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie;Era pe cînd nu s-a zărit,Azi o vedem şi nu e.

Tot astfel cînd al nostru dorPieri în noapte-adîncă,Lumina stinsului amorNe urmăreşte încă.

de Vasile ALECSANDRI

Hai să dăm mâna cu mânaCei cu inima româna,Sa-nvârtim hora frăţieiPe pământul României!

Iarba rea din holde piară!Piară duşmanii din ţară!Între noi sa nu mai fieDecât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecineVino să te prinzi cu mineŞi la viată cu unireŞi la moarte cu-nfraţire!

Unde-i unul nu-i putereLa nevoi şi la durereUnde-s doi puterea creste

Si duşmanul nu sporeşte!Amândoi suntem de-o mamaDe-o făptură si de-o sama,Ca doi brazi într-o tulpinaCa doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,Amândoi o faima-n lume.Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbireSa-l secăm dintr-o sorbire,Ca să treacă drumul marePeste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soareÎntr-o zi de sărbătoareHora noastră cea frăţeascaPe câmpia româneasca!

de Grigore VIERU

La zidirea Soarelui, se ştie,Cerul a muncit o veşnicie,Noi, muncind întocmai,ne-am ales cu,Ne-am ales cudomnul Eminescu.Domnul cel de pasăre măiastră,Domnul cel de nemurireanoastră-Eminescu.Suntem în cuvânt şi-n toate,Floare de latinitateSub un cer cu stele sudice!De avem sau nu drepate,De avem sau nu drepate,Eminescu să ne judece.Mi-l fură, Doamne, adineauriPe înaltul domn cu tot cu lauri.

Mă uscam de dor, în piept cuplânsul,Nu ştiam că dor mi-erade dânsul,Nu ştiam că doina mi-o furarăCu străvechea şi frumoasaŢară- Eminescu.Acum am şi eu pe lume parte:Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eştipărinte,Acum nimeni nu măpoate minte.Bine ai venit în casa noastră,Neamule, tu, floare meaalbastră - Eminescu.Suntem în cuvânt şi-n toateFloare de latinitate,Sub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate,De avem sau nu drepate,Eminescu să ne judece

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Anul 3 � NR. 16 � ianuarie - februarie 2009

F o a i e p e n t r u m i n t e ş i i n i m ă , o a b l ă ş i n e a t â r n a t ă

Director: Ion Iancu Vale

Text despremoartea unui

poet

Poetul lunii februarie:

VictorSterom

Taină şicuvânt

Din SUMAR

Din SUMAR

pag. 9

Ion-Iancu VALE

H o r a U n i r i i

E m i n e s c u

L a s t e a u a

pag. 12

Un crin pentru unpoet şi un soldat

Prozeghilotinate

pag. 13

pag. 14

2 ianuarie - februarie 20092

L i t e r a t u r ă ş i a t i t u d i n e

Editura Paralela 452008

Editura Brumar2008

Editura Viaţa arădeană2008

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

“C

lim

ate

lit

era

re”

Manuscrisele de la MareaMoartă este o expoziţie care spuneo poveste dincolo de lume, dincolode timp şi dincolo de imaginaţianoastră, experienţa cea mai remar-cabilă a descoperirii arheologicedin secolului 20 - manuscriselecele mai vechi supravie ţui toa re alebibliei ebraice, cunoscute creş- tinilor ca Vechiul Testament”, aşaîşi începe prezentarea, Muzeul deŞtiinţe Naturale din Carolina deNord, oraşul Raleigh.

Astăzi, calendaristic, este o zi deiarnă, ultima zi în care este deschisăaceastă expoziţie la Muzeul de ŞtiinţeNaturale din Carolina de Nord. Aici, însud-estul Americii, soarele se răsfaţăpe cer, trimiţând fâşii de argint care sefrâng în bătaia unui vânt puternic.Pământul îşi schimbă haina, ornând-o cu frunze ce se învălătucesc cândordonat, când dezordonat, confir-mând ciudate geometrii spaţiale. As-pect de toamnă târzie, grăbită să-şipregătească perne calde din frunzeruginii…

Muzeul este amplasat în DawnTown (centrul oraşului), între Capitoliuşi clădirea Legislaturii, la întâlnireastrăzilor Jones şi Salisbury dinRaleigh, capitala acestui stat. Colecţiamuzeului se focalizează pe Zoologia,Geologia şi Paleontologia sud-estuluiStatelor Unite. Există aici mai mult de95% din colecţiile cercetate, peste unmilion de vertebrate, nevertebrate,roci, minerale şi specimene de fosiledin Carolina de Nord şi sud-estulAmericii. Mai sunt peşti şi reptile,păsări şi mamifere, o mulţime deplante exotice, de mărimi foarte mari.Am vizitat acest muzeu cu câţiva aniîn urmă, la invitaţia nepoatei mele,care la acea vreme era eleva la liceu(High School) şi am fost impresionatăde smaraldele existente, de la gemurifine, mici, până la adevărate „regate”ale Carolinei, aur şi argint, pietre,cristale, multe dintre ele cristale per-fecte, graţioase prin forma lor geo-metrică şi coloritul divers. Scheleteimense atârnate de tavanul clădiriisau expuse pe podea, rânjeau parcăîn faţa trupurilor noastre mici,arătându-ne forţa lor de odinioară.Ochii noştri se deschideau avizi, fer-mecaţi, copleşiţi de atâta bogăţie aexponatelor. M-a impresionat atuncişi mărimea acestui muzeu, amplasatpe trei etaje.

Acum, la sugestia nepoatei meledragi, mergem să vizităm o expoziţieinteresantă, care a fost găzduită aici,pentru perioada 28 iunie – 28 decem-brie 2008. Expoziţia se intitulează“Manuscrisele de la Marea Moartă”.Aceste manuscrise au fost de-scoperite între 1947 şi 1956 în maimulte grote de lângă Khirbet Qumranşi datează din perioada 250 î.Hr. - 70d.Hr.

Intrăm în impozanta clădire,cumpărăm bilete. 35$ este costulcelor două bilete, unul pentru o stu-dentă şi altul pentru o pensionară. Odată cu accesul în expoziţie, ni se în-mânează câte un Headphone. Tre-cem şnurul aparatului în jurul gâtuluişi îl deschidem, reglăm volumul; invi-taţia este făcută!

Trecem printr-o grotă în care sunt

expuse câteva vase de lut. Ieşim şi neaflăm în prima sală a expoziţiei. As-cultăm prezentarea făcută telefonic.În total sunt 11 săli, cu fotografii,grafice, explicaţii detaliate, mostre demanuscrise, totul foarte interesant.

Marea Moartă fiind situată în Ori-entul Mijlociu, între Israel şi Iordaniaare o suprafaţă de circa 1000 Kmp(76 km lungime şi 16 km lăţime) şi oadâncime de 396 m. Este de fapt unlac interior fără ieşire la mare, singu-rul râu care o alimentează fiind râulIordan. Ea se situează cu 400 m subnivelul oceanului planetar şi are ceamai sărată apa din lume. Din aceastacauză peştii nu pot trăi în ea. Legen-dele spun că pe fundul acestei măris-ar afla ruinele oraşelor Sodoma şiGomora. Denumirea de MareaMoartă i-a fost dată de către geogra-ful grec Pausanias care a cercetat-opentru prima dată şi care a trăit însecolul II CE, în timpul domniei îm-păratului roman Marcus Aurelius,considerat ca unul dintre cei mai im-portanţi filosofi stoici. De menţionat căaici se foloseşte CE (Common Era) =Era Creştină şi BCE ( Before Com-mon Era) = Înaintea Erei Creştine. Noinotăm: î.H. şi d.H.(înainte şi dupăHristos).

Descoperirea primelor manu-scrise în deşertul Iudeii a fost întâm-plătoare. În primăvara anului 1947beduinii din deşertul Iudeii păşteaucaprele şi oile în regiunea Qurman.Un tânăr beduin căutând o caprărătăcită de restul turmei, a descoperitîntr-una din multele peşteri răspânditeîn zonă, nişte suluri din piele scrise înebraică şi care mai târziu s-au dovedita avea o vechime de peste 2000 deani. De la descoperirea lor de cătrepăstorii beduini, manuscrisele au tre-cut de la un proprietar la altul, de-venind obiecte de tranzacţiecomercială. Dar, o dată cu găsireaacestor manuscrise, ele au încăputpe mâna unor oameni instruiţi şi ast-fel a început seria întrebărilor: Cândau fost folosite prima oară peşteriledin regiune? Cine erau locuitoriiaşezării din regiunea Qurman? Existăo legătură între manuscrise şi ruineledin această regiune? Şi multe alte în-trebări. Pentru a răspunde acestor în-trebări, desigur era şi este necesarăo cercetare amănunţită.

În anii care au urmat de la de-scoperirea primelor manuscrise, aufost cercetate în jur de 300 de peşteri,naturale sau săpate de mâna omului;multe dintre acestea s-au dovedit a figoale. Numai în circa 30 de peşteri s-au găsit resturi de cultură materialăde interes minor pentru ştiinţă, iar înalte 11 peşteri din regiune s-au găsitdepozite de manuscrise de valoare.În total au fost descoperite în jur de 40000 fragmente reprezentând vestigi-ile a aproximativ 600 de cărţi, scriseîn piei tăbăcite, papirusuri şi tăbliţe decupru în ebraică şi aramaică, textecuprinzând o perioadă de un mileniu( secolul al III-lea î.Hr. - secolul al VII-lea d. Hr.).

Qumran erau nişte ruine pe carelumea nu le-a luat în seamă, pânăcând s-au descoperit manuscriseledin peştera de acolo. Abia atunci spe-cialiştii s-au apropiat de aceste ruineşi s-au făcut săpăturile care audovedit că ele sunt de o foarte marevaloare, că sunt vechi de peste 2000

de ani. După cum explică unii teologi,

Qumran a fost o comunitate a uneimişcări care a apărut prin anii 160 -142 î. Hr., o ramură din cei aşa numiţi„haşidim", adică „pioşi" Din aceşti„haşidim" se trag pe de-o parte fariseiifoarte cunoscuţi din Evanghelii, oa-meni care respectau Legea lui Moise,iar pe de altă parte se trag „esenienii",care însă erau constituiţi în comunităţiseparate, cu un caracter aparte. Pevremea Mântuitorului erau destul demulţi în Ţara Sfântă. Despre existenţaesenienilor se vorbeşte ca despre o atreia filozofie după cea a fariseilor şi asaducheilor, deci erau orientări reli-gioase diferite. Esenienii au apărut însec. II î. Hr., constituindu-se ca o gru-pare aparte, ca o comunitate - re-marcă toţi specialiştii - eminamentesacerdotală, ei considerând necesarărestaurarea preoţiei şi cultului în puri-tatea lui iniţială. Pliniu cel Bătrânspunea: „Nişte solitari, tot ce poate fimai extraordinar pe lume; ei trăiescfără femei, fără dragoste , fără bani.Palmierii sunt singurii lor tovarăşi ". Eclar deci, datorită acestei localizări pecare o face Pliniu, că el are în vedereo comunitate de esenieni şi anume,comunitatea de la Qumran. Ni se ex-plică că i se spune Qumran, pentru căaşa îi spun arabii, deci este o denu-mire posterioară epocii în care ei autrăit, de aceea nu se vorbeşte în doc-umentele vechi de Qumran, aceastafiind denumirea actuală a locului.

Vedem fotografii cu săpăturile fă-cute, macheta regiunii în care s-aufăcut săpăturile şi multe alte docu-mente interesante, explicative. Pen-tru ca tot mai mulţi oameni să aibăacces la misterioasele documente şi,în acelaşi timp, pentru a se evita cafragilele pergamente să fie deteriorateprin expunerea la căldură şi lumină, oechipă de cercetători de la Universi-tatea Haifa şi de la Kings College dinLondra au fotografiat fiecare bucatăde manuscris atât color, cât şi în in-fraroşu, iar reproducerile au fost pusela dispoziţia publicului, în această ex-poziţie.

Cele şapte manuscrise din primapeşteră, achiziţionate in final destareţul Atanasie şi de profesorulSukenik, sunt însă printre cele maiimportante. Scrierile conţin cea maicompletă copie a cărţii lui Isaia, textede rugăciuni, interpretări biblice, frag-mente de poezii, texte de înţelepci-une, dar şi o listă a tuturor locurilorfunerare unde erau ascunse obiectelesacre şi profane ce alcătuiau tezaurulTemplului de la Ierusalim înainte de afi distrus de către romani în anul 70d.Hr.

La studierea manuscriselor de-scoperite în deşertul Iudeii au partic-ipat paleografi, arheologi, filologiistorici, cercetători ai artei antice etc.

Acum, se cunoaşte această de-scoperire, lumea a auzit de scrierileebraice străvechi ce au fost găsite înpeşterile de lângă Marea Moartă, fiindimpresionată de aceste descopeririale savanţilor şi presupunând căacestea ar proveni din comunitatea încare "Ioan Botezătorul a predat, iarIisus a învăţat". Ideea este că texteleilustrează o perioadă îndelungată,pierdută, a creştinătăţii, când a exis-tat o sectă ce a crezut într un martir"Învăţător al Dreptăţii", ce va

2000 DE ANI ÎN DEŞERTUL IUDEII,ŞASE LUNI ÎN RALEIGH

Vavila POPOVICI

� continuare în pagina 5

New York

DUPĂ DILUVIUÎndată ce ideea Diluviului se linişti, un

iepure se opri în trifoiul şi în clopoţeiilegănători, şi-şi spuse rugăciunea cătrecurcubeu prin pânza de păianjen.

Oh! Pietrele scumpe care se ascun-deau – florile care se şi mirau.

În marea uliţă murdară otgoanele seridicară, şi se traseră bărcile către mareaetajată sus ca pe gravuri.

Sângele curse, la Barbă-Albastră- laabatoare- în circuri, unde pecetea Dom-nului păli ferestrele. Sângele şi laptelecurseră.

Castorii clădiră. „Mazagranele”fumegeră prin cafenele.

În marea casă de geamuri încă şiroind,copiii în doliu priviră minunatele icoane.

O uşă pocni – şi, în piaţa cătunului,copilul îşi roti braţele, înţeles de sfârleze şide cocoşii clopotniţelor de pretutindeni,sub scânteietoarea lapoviţă.

Doamna aşeză un pian în Alpi.Liturghia şi cominecăturile fură slujite încele o sută de mii de altare ale catedralei.

Caravanele porniră. Şi Splendide-Hotel fu clădit în haosul de gheţuri şi denoapte ale polului.

Din clipa aceea, Luna auzi şacaliiscâncind prin deşerturile de cimbru – şieglogele în saboţi mormăind în livadă.Apoi, în codrul violet, înmugurind, Eu-charis îmi spuse că era primăvară.

Ţâşneşte, iaz; - Spumă, rostogoleşte-te pe punte şi peste păduri; - giulgii negreşi orge – fulgere şi tunet – urcaţi şi rosto-goliţi-vă; - Ape şi tristeţi, urcaţi şi dezlegaţiDiluviile.

Căci de când s-au risipit – oh! Pietrelescumpe îngropându-se şi florile învoalte!– e o plictiseală! Şi Regina, Vrăjitoarea

care-şi aţâţă tăciunii în oala de pământ, n-o să se înduplece niciodată să ne depeneceea ce ştie şi ceea ce noi nu cunoaştem.

COPILĂRIE1. Acest idol, ochi şi coamă galbenă,

fără părinţi nici curte, mai nobilă decât mi-tologia, mexicană şi flamandă, domeniulei, azur şi verdeaţă trufaşe, se întinde peţărmuri numite de valuri fără corăbii cunume crunt eline, slave, celtice.

În gura pădurii – florile de vis clinchenă,scânteie, fulgeră – fata cu buza de ner-amză,cu genunchii încrucişaţi în claruldiluviu care ţâşneşte din pajişti, goliciunepe care o umbresc, o pătrund şi în-veşmântă curcubeele, flora, marea.

Cocoane ce rotesc pe terasele vecinecu marea; copile şi uriaşe, superbe arabeîn muşchiul de cocleală, juvaieruri în pi-cioare pe ţărâna groasă a dumbrăvilor şigrădiniţelor dezgheţate – tinere mame şimari surori cu privirile pline de pelerinaje,sultane, prinţese cu mers şi costume tiran-ice, micuţe străine şi persoane gingaş ne-fericite.

Ce plictiseală, ora „ făpturii dragi” şi a „inimioarei scumpe”!

2. E ea, micuţa moartă, după tufele detrandafiri – Tânăra mamă defunctăcoboară peronul. Caleaşca văruluiscrâşneşte pe nisip. – Frăţiorul – ( e înIndii!) aici, în faţa asfinţitului, pe pajiştea degaroafe. – Bătrânii care au fost îngropaţiîn picioare în meterezul cu şiboi.

Roiul frunzelor de aur împresoară casageneralului. Sunt în sud. – Ţii poteca roşieca să ajungi la hanul gol. Castelul e devânzare; persienele sunt desprinse.- Preo-tul va fi luat cheia biosericii.- În jurul par-cului, lojile paznicilor sunt nelocuite.

Palisadele sunt atât de înalte încâtnu se văd decât crestele foşnitoare.Dealtfel, nu e nimic de văzut înăun-tru.

Pajiştile urcă în cătunele fără co-coşi, fără nicovale. Stăvilarul ridicat.O , calvarurile şi morile deşertului,ostroavele şi girezile.

Flori magice zumzăiau. Taluzeleîl legănau. Vite de o eleganţă fabu-loasă treceau. Norii se adunau înlargul mării făcută dintr-o vecie delacrimi fiebinţi.

3. În pădure, e o pasăre, cântecul ei teopreşte şi te face să roşeşti.

E un ornic care nu sună.E o rovină cu un cuib de sălbăticiuni

albe.E o catedrală care coboară şi un lac

care urcă.E o trăsurică părăsită în crâng, sau

care coboară poteca în goană, gătită cupanglici.

E o trupă de mici saltimbanci în cos-tume, văzuţi pe marginea pădurii.

E în sfârşit, când ţi-e foame şi sete,cineva care te alungă.

4. Sunt sfântul, în rugăciune pe terasă– cum dobitoacele blânde pasc până lamarea Palestinei.

Sunt savantul cu fotoliu mohorât.Crengile şi ploaia bat în fereastra bib-liotecii.

Sunt pietonul drumului mare, prin pă-durile pitice; vuietul ecluzelor îmi acoperăpaşii. Privesc îndelung melancolica leşiede aur a amurgului.

Aş fi copilul părăsit de digul pornit în

largul mării, micul valet mergând pedrumeagul a cărui frunte atinge cerul.

Cărările sunt aspre. Ponoarele seacoperă de grozamă. Aerul a încremenit.Ce departe sunt păsările şi izvoarele! Nupoate fi decât sfârşitul lumii, înaintând.

5. Să mi se închirieze, dar, acest mor-mânt, spoit cu var cu şanţurile cimentuluiieşite în afară – foarte departe subpământ.

Mă aşez la masă, lampa lumineazăputernic aceste ziare pe care sunt idiot căle recitesc, aceste cărţi netrebnice.

La o distanţă enormă deasupra sa-lonului meu subteran, casele se împlântă,brumele se adună. Noroiul e roşu saunegru. Oraş monstruos, noapte fărăsfârşit!

Puţin mai sus, sunt canalurile. De oparte şi de cealaltă nimic decât desimeaglobului. Poate genuni de azur, puţuri defoc. Poate pe aceste planuri se întâlnescluni şi comete, mări şi legende.

În orele de alean îmi închipui mingi desafir, de metal. Sunt stăpânul tăcerii. La ceo părelnică lucernă ar păli în ungherulbolţii?

ULTIMUL SONETAL LUI KEATSDe-aş fi ca tine, stea de foc, statornic,Nu noaptea – prin văpaia strălucirii-Cu ochi deschis doar să veghez datornic,Ca un Ermit neadormit al Firii,Cum unduie ca patrafirul apeDe-a roata ţărmurilor omeneştiSau masca moale să-ţi privesc de-aproape,Când munţi şi văi- zăpadă- înveleşti...Nu! Vreau, statornic şi neschimbător,Pe pieptul drag, în pârg, aflându-mi tihnă,Să-l simt săltând şi scoborând uşor,De-a pururi treaz în dulce neodihnă,Tăcuta răsuflare să-i ascultÎn veci- altfel să mor aş vrea mai mult.

O, CÂT ÎMI PLACE...O, cât îmi place-n mândră zi de vară,Când curg torenţi de aur din apusŞi pe îmbălsămaţi zefiri dorm susNori vii de-argint- să fiu departe, iară,De gânduri mici, griji mici ce m-apăsară,Printre miresme crude de nespus,Pe care Firea strai frumos a pus,Să m-amăgesc în desfătări o seară!Spre Milton patriotic gând să-mi zboare

Şi spre-al lui Sidney catafalc cernit,Pe-aripa Poeziei să se laseAievea, ei, - severi- şi fiecareSă verse-o lacrimă spre-un ochi vrăjitDe nu ştiu ce tristeţi melodioase.

ÎNCHINATĂ LUI...Ce pot să fac, de amintireSă scape ochii mei? De-un ceas abia,Eu am văzut-o pe regina meaÎn plină strălucire.Da, o memorie şi simţul are,Dar spune-mi, tu, iubire,Cum s-o ucid, eu, oare,Ca liber să fiu iară,În libertatea-mi de odinioară?Când oricare frumoasă- vrajăAvea câtă să-i cad în mreajă,Dar fără să mă poată ţine mult?Mă bucuram atâta mai demult,Că muza mea avea aripi, să zboareŞi pentru lucruri pline de culoare,Şi pentru lucrurile mai de rând;Puterea că-i încovoiam, oricând,Neintelectualiceşte,Dar, pentru sufletu-mi, dumnezeieşte!Dumnezeieşte, zic!- Ce zburătoare,A mării, filozoafă esteCând zboară unde fierb tempeşte?Cum pot să fac, penet să se-nfiripe,Din nou, pe despuiatele-mi aripe?Să sui iar sus, sus, undeÎn zbor fâlfâitor Iubirea nu pătrunde?Când eu mă-nalţ, ea să se strângă ghem?Bând,poate, vin? Ar fi vulgar, mă tem;Ar fi o schismă şi o erezieVârâtă în canoanele Iubirii!Nu! Vinul dulce hărăzit le fieAcelor ce-s în culmea fericirii!Căci doar năprasnice tristeţiSortite-s bietei mele vieţi.

O, pacea unde să mi-o regăsesc?s-alung vreau gândul despre ţara ce-idoar temniţa prietenilor mei;un ţărm pe care-au eşuat- epave-Şi viaţa de epave doar trăiesc.Un monstruos ţinut, cu râuri hâde,Din mohorâte plaiuri izvorâte,Nestăpânite-n vechile lor herburiDe nici un zeu cu pletele de ierburi;Cu vânturi ce nu ştiu zefiri să fie,Ci, peste lacuri, biciuiri de gheaţă,Spre a-ntrista a oamenilor viaţă;Ori cu păduri ce-s numai gheţărie,Întunecate, oarbe... O DriadăS-ar spăimânta de ele, să le vadă.Ţinut cu numai aspre ierbi, nu moi,Încât de foame mor sfrijiţii boi;Cu flori nerisipind parfum în vânt,Cu păsări care n-au dulceaţă-n cânt;Natura, care n-a greşit nicicând,Se vede c-a greşit aici odată...

Vreau o-nsorită vorbă fermecată,s-alunge umbrele acestui iad!Cu raza-ntâi de soare.Să-mi vii, iubita mea, strălucitoare!Odată capul să-mi mai ţin culcatPe sânul orbitor şi fermecat!Mai lasă-mi braţele, când se vor cere,Să-ţi fie mijlocului temnicere!Mai lasă răsuflarea ta, mereu,Să risipească vrajă-n părul meu!Mai dă-mi dulceaţa chinului, fecioară,Şi gura dă-mi-o, iară!Dar mi-e destul! Destul îmi e acuma!Prea mult visez- şi despre tine numa!

SPERANŢEIStând lângă inima-mi însingurată,Când gânduri hâde-n beznă mă-mpresoarăŞi-un vis în „ ochiul minţii” nu se-arată,Şi nu-mi naşte o floare-a vieţii pară,Speranţă! Tu, cu aripi de argint,Eteric varsă peste mine-alint!Când rătăcesc la pas cu înnoptareaŞi-ascund împreunate ramuri luna,

Când visul mi-l înspaimă Întristarea,Răpindu-mi Veselia-ntotdeauna,s-alunge Întristarea, o, pătrunzăLumina ta prin des polog de frunză!

Dezamăgirea, mama Disperării,De-şi mână fiica inima să-mi frângă,Când vezi că stă ca norii-n miezul zării,Vrăjită-i pradă adăstând – tu, încă,S-o sperii cu seninul chip al tău,Cum zorii sperie al nopţii hău!

Când soarta celor dragi poveste gravăVa depăna în pieptu-mi răscolit,Închipuirea mea, poate bolnavă,Tu s-o înveseleşti, necontenit,Cerească strălucire risipindAsupra mea, din aripi de argint.

Iubita când mă chinuie amarSau când sunt prea cruzi părinţii fetei,Suspinul meu tu că nu-n zadarVărsat în toi de noapte în sonete-i.Şi varsă-ţi tu, din aripi de argint,Asupra mea etericul alint.

În perspectiva anilor ce vin,Onoarea ţării mele nu se-adumbre!Rămână mândră, liberă deplin,Şi nu – din libertate- doar cu umbre.Tu neobişnuită fă risipăDin ochi senini- şi scut fă-mi din aripă!

Diiata patrioţilor- eşti mareO, Libertate! Mare-n strai de rând!În purpură regală,-njositoare,Cu cap plecat, să nu te văd nicicând.Din ceruri, cu aripi te vreau venind,Umplând Tăria cu sclipiri de-argint.

Cum stelei, scăpărându-i măreţia,Un tiv pe nori se ţese, daurit,Dezvăluind din zeghea lor Tăria,Când sufletul mi-e-n văl de gând cernit,Cereşti înrâuriri mă fă să simt,Speranţă, din aripa ta de-argint!

3ianuarie - februarie 2009 3

P o e z i a v i e ţ i i , p o e z i a m o r ţ i i

John Keats

Arthur Rimbaud

„În fiecare seară nebunia/ Vine încasa mea/ Sub chipul unui pitic, alb lafaţă,/ Cu ochii mari, cenuşii./ În fiecareseară aprind, atunci, focul,/ Suflu cuputere în jarul/ Mărunt, o căldură lin-iştită/ Tremură neastâmpărată./ Piticulse aşează lângă foc/ Eu vreau să-lîmping peste jar/ Să se termine odată./Dar piticul continuă să vină,/ Zi de zi,cu o răbdare/ înfricoşătoare.” ( pag. 49)

Cu un timbru distinct în lirica mod-ernă, poezia Angelei Marinescu ( năs-

cută la 8 iulie 1941 în Arad), seformează din expresia cea mai nudă şimai crudă cu putinţă, ce intercepteazăspaţiile pure şi verosimile ale discursu-lui poetic până la confundarea lor cuactul existenţial.

Viziunea expresionistă, vastă, plinăde propriul său elan creator şi creativcunoaşte una din cele mai deosebiteînfăptuiri ontologice...

De o marcantă expresivitate ni serelevă misterul autoportretului poetei,demonic în sensul unei energii persua-

sive. Vigoarea e oarecum potenţatămai ales atunci când are loc împlinireaîntr-un „ Apogeu” al cunoaşterii...

„Nu-ţi dori mişcarea; tot ce e miş-care/ înseamnă starea pe loc;înseamnă neputinţă./ ţipătul doare înnemişcare./ extazul este împietrit./soarele arde./ numai rană, fără sufer-inţă./ sunt stele pe care le cunosc/muzica spaţiului./ sunt sunete ce măeliberează./ sunt spasme de o preciziemetafizică./ nimic nu le poate opri./ suntflăcări ce nu ard./ aici e sfârşitul; fără

noimă,/ plin de sânge./ de-aş putea fiînceputul./ de s-ar opri ceea ce trece./dac-aş putea fi neantul./ aburi dementă./ o, jpc, pur, reânviu/ fără să-midau seama./ deasupra, peste aburiireci, razele sfinte îmbrăţişează/ mate-ria./ o dezintegrează./ fisură şi senti-ment./ ceea ce nu este./ corul cemă-nfioară./ zborul./ zbor de racrâcâind pământul./ crengi descărnate./frigul şi ceea ce nu este./ nu poate fi.” (Fisură şi sentiment)

Angela Marinescu � *** � Editura Cartea Româneasc\ � Bucure[ti

4 ianuarie - februarie 20094

Cronică l i terară

„miros de flori ameţitor şi dulce/ şi-un somn adânc în câmpul înflorit/dormeam demult la soarele de.acolo/visând mereu ţinutul în care am trăit/din când în când îl atingeam uimită/ căn-a intrat odată cu mine în abis/ apoisimţeam că-l părăsesc din nou/ şi su-fletul se zvârcolea în vis/ mă întorceamcu faţa spre pământ/ şi parcă-nţelegeam că nu mai pot/ să îl ating al-tfel decât în vis/ şi mă temeam că mătrezesc de tot”.( miros de flori). Aş

putea spune – în urma lecturii acestuipoem – că Ileana Mălăncioiu ( născutăla 23 ianuarie 1940 în comuna Godeni,judeţul Argeş) redescoperă şi re-crează poezia din această – ardere detot ca pe un nesfârşit plâns iar plânsulîi prilejuieşte ca eliberare...

O eliberare mereu şi mereu amâ-nată, fiindcă, lacrima înseamnă nă laurmă poezie. Textele nu mai lungi de 3-4 strofe, implică aluzii la viaţă şi la...mai ales moarte, cum şi rezonanţă bib-

lică, sentimentul rămânând turnat în rit-ual elegiac, într-o tonalitate melopeică.În fine , poemele ating inefabile purităţi.Acelaşi plâns existenţial- generator deperle lirice- va însoţi creaţia poeteiIleana Mălăncioiu, pemanent. „ nuplânge în mine moarte a mea cu capde miel/ trupul meu îţi mângâie botulîncă ud/ şi părul meu îţi şterge întăcere/ urechile în care se aud/ cuvin-tele sufletului meu desfăcut de trup/ şiieşit în grădina lui ca o iarbă crudă/ pe

care numai tu o faci să răsară/ şi numaiapa veşnică o udă/ ridică-ţi doar glasulatunci când ţi-e foame/ şi râul cald delapte va curge lin şi dulce/ în acest raiîn care te ţin în braţe cu bună ştiinţă/ cape un prunc ce-aşteaptă să se culce/nu plânge moarte a mea cu cap demiel/ căci însămi îţi voi aşeza botul lapieptul meu/ şi te voi dezmierda întăcere o vreme/ şi doar apoi voi adormişi eu.” (nu plâng)

„În prima zi a anului, o mişcarelăuntrică,/ o pârtie fără nici o lumină/ încăutarea unui predicat,/ ceva din noirămâne afară/ din ordine, după re-alizarea tuturor conjuncţiilor/ şi sis-temelor de-acolo vin/ exterminatorii/plângi, mă, textule, fă un zgomot, ceva/pentru viaţa noastră/ lângă sistemeperfecte.”( ceva din noi rămâne )

Dar din poemele marca Aurel Pan-tea (născut la 10 martie 1952 în locali-tatea Cheţani, Judeţul Mureş ) rămânediscursul poetic modern, uşor alambi-cat ori ambiguu, construit din esenţeprin eliminarea aproape totală ametaforei, prin „ comprimări excesive” (Radu G. Ţeposu ), astfel încât, po-emele din – negru pe negru – devin „

sondaje” meticuloase în abisul fiinţei, şiuneori devin aşa-zisele tatonări ale psi-hicului sau aproximări ale interiorităţii.Ludicul, ironicul, parodicul suntprezente voalat, aproape suprimate,reflectând setea de concentrare ceprovoacă prin densitate, o nouă expre-sie a realităţii din text.

„lângă principiul zilei vine un miez

roşu/ poate fi măduva ţâşnită din vre-unul/ se lungeşte şi nu mai face abso-lut nimic,/ trecătorii umblă preocupaţi,mai sunt/ ceva lucruri de rezolvat în pa-jiştea/ verde din fiecare cerul e clar, atâtde precis înaintează/ toate intenţiile, ni-meni nu va greşi,/ materia găurilor lu-crează/ răbdătoare.” (nimeni nu vagreş.

Fulguraţi i de Victor SteromIleana M\l\ncioiu � Ardere de tot � Editura Cartea Româneasc\ � Bucure[ti

Aurel Pantea � Negru pe negru � Editura Arhipelag � T\rgu-Mure[

Am în faţă placheta (de sonete) Val-

uri cu ochii de smarald, semnatăGeorge D. Piteş, din care citesc cuplăcere, chiar delectându-mă din cândîn când (deşi cam răruţ)! Ca lector (re-cunosc) nu citesc prefaţa, au postfaţa,au cum mai pot fi numite astfel de inter-venţii străine... Dar, o adiere nescontatămi-a răsfoit cartea, fixându-mi cetirea laprefaţa intervenţionistei Victoria Milescu.Scrie ea acolo (şi are dreptate întrutotul), dar mă cantonez doar la primulparagraf: G. D. P. "face parte dintr-o cat-egorie aparte de oameni, îndrăgostiţi ire-mediabil de poezie, şi care, din preamare dragoste pentru ea, devin ei înşişipoeţi". Eu aş contrazice-o (numai aici)!Autorul este îndrăgostit iremediabil de...scriere; şi scrie, scrie (cu aplomb, apli-caţie şi inspiraţie, gradual combinate)într-atât de vertiginos şi cu atâta pro-ductivitate a muncii, încât nu-i mai dămâna să se oprească şi să recitească,în sensul de a mai şi eminesciza, spuneu, gândindu-mă nu la epigonismulstilistic, cât la metehnele istorice ale ge-nialului poet de a-şi şlefui cu migală şi

îndelung, bijuteriile încredinţate editării. Pe ce îmi bazez afirmaţia (critica ex-

centrică) de mai sus? Lângă sonetefoarte frumoase, cu şanse de a devenişansonete (nu . ra^s-sonete!), precumUn gând, Mai plânge o fetiţă, Un flutu-raş, găsesc alte piese care ar fi meritatacelaşi calificativ, daca n-ar fi victime aleunei superficialităţi condamnabile, ce leumbreşte (perfectibil, în sensul - tauto-logic - de revizuibil) pentru un fleac, mer-itul incontestabil de a figura în primacategorie: O dată, o ţigancă - în care, aldoilea vers al primei terţine are două sil-abe în plus, De câte ori - unde versurile"Pentru-a pava cu fericire locul/ Şi tim-pul ce o clipă ne-a unit", trebuiau scrisecu ne-au unit (locul si timpul!)

Dar, hai să ne referim şi la poeziacreatorului, adică să vorbim despre în-suşirile ei şi ale lui... Voi începe cu el...Este un scriitor modern (ca om şi scri-itură), care, în pas cu vremurile, face înacelaşi timp şi poezie şi proză de cali-tate, asa cum întâlnim în tot Occidentulnostru contemporan, dar sensibil maipuţin în Orientul nostru (levantin), undecutuma, "poetul este şi trebuie sărămână poet" şi reţiproca (la prozatori)este trainic împământenită pe făgaşul

tradiţiei literare. Sonetele respectă, îngeneral, regimul acestui fel de poezie, încare ultimul vers (sau primul), reprezintămetafora centrală a întregului, care maipoate cuprinde multe altele. In plus, în-tâlnim imagini poetice şi versuri remar-cabile, precum: Presari cu valuri, mareaîn cadenţă; Strivit de legi şi de realitate/încerc să zbor, dar pietre vechi demoară/ Azurul îl topesc în laşitate; Cumvântul semănând, culegi furtuna, /Ocean de farisei ne înconjoară; Adormpentru vecie îintr-un gând... (Virgulele demai sus îmi aparţin, întrucât autorul searată iarăşi inconsecvent - pune punct,semnul întrebării, al mirării, dar nu şi vir-gula!)

Dar pe ce tematică sunt scrisesonetele? Pe aceleaşi vechi şi noi teme,precum iubirea de pereche şi de ţară {LaMărăşeşti), moartea, credinţa în Dum-nezeu şi în triumful omenirii... Ca modal-itate de expresie, surprinde frumosmodul de rezolvare al temelor, care estepersonal şi modern, îl individualizeazăca poet (Jurând pe gândurile toate / Cestau în mine adunate/ Ca-ntrun alai de-ngropăciune ), astfel că şi-a fundamen-tat şanse serioase ca unele dintrereuşite să intre în uzul general, idealul

tuturor truditorilor lirici (v. şi reciteşte, orirecită eminescianul Mai am un singurdor).

La neîmpliniri (cu care mi-am doveditîncă o dată, din start, colegiala atitudineşi aptitudine) se impune cam de la sinenerespectarea riguroasă a măsurii stan-dard, per sonnet; aş mai adaugă selecţiaprea subiectivă (sonetul Unui poet, cumăsura de 6 silabe e privat şi de imaginipoetice, fiind mai mult o epigramă -lungă - fără poanta finală, o intervenţie -nu invenţie - satirică, asemeni altorcâteva care ar fi putut lipsi cu mare suc-ces de public şi estetică). "Ce dor mi-e,înger mic, de tine ", îl extind, în mentalulmeu, că-mi dă voie teoria literară şi găs-esc fată mică - fătuţă (sau fetiţă) şi fatăsupradezvoltată, adică mătăhăloasă,fătoi; îngerul este prin definiţie, mic, unînger supradimensionat este îngeroi,astfel că se poate conchide că "îngermic" este oarecum un pleonasm...

Să mai zic (scriu) ceva? Mă adaugcu toată convingerea confraţilor (care sevor citiţi) că m-aş bucura ca în cazul defaţă, autorul să fie măcar răsfoit, fie eiprieteni, fie duşmani, numai cititori săfie!...

Corin BIANU

(Şan)sonetistul Piteş... te scrie

Boema artelor nemuritoare îlcunoaşte şi-l recunoaşte pe bărbatultânăr, înalt şi frumos, trecând agale prinCişmigiul desprimăvărat ori prin Lip-scanii aproape îngenunchindu-i dinainte,descoperind în mersu-i princiar luminaaltui veac odihnind pe evantaie şivoalete, cu lacrimile lui cu tot. Ba chiar,terasele şi subsolurile bătrânei cetăţidâmboviţene locuite îndelung ori numaivremelnic de o lume a jocului sau dis-perării, mirosind a vinuri date-n spumăşi a intelighenţie pe metru pătrat, văd înomul cu joben şi frac elegantul duh alunor vremuri ce se încăpăţânează să nuapună, în dauna mutanţilor contempo-rani, ori a vopselei scorojind până la silăconştiinţele unora, întâmplători ajunşiclăbuc într-o lume de săpun. ACULIN!!!Pare un strigăt de luptă, sau mângâiere,

nu-i aşa, de nu ar fi marca în-registrată la Oficiul BunuluiSimţ a unora dinte cei maiteribili epigramişti pe carei-a dat neamul acestaoropsit şi cântăreţ deromânesc ce e, toc-mai spre a nu fi noiprea trişti şi singuri,tocmai spre a nu uitadespre demnitate şimăreţia râsului amulte izbăvitor. AC-ULIN!!! Imposibil derostit în şoaptă nu-mele omului boem şi„poem” aproape, ce teîntâmpină cu o mânăde cărţi, cărţile lui, şi cuun surâs izvorât dinbunăvoinţa ochilor adâncpătrunzători. „Iată sarea şipiperul unui timp numai bun de ars

cu temei”, îmi spun ori de câteori am prilejul să mă aflu în

preajma lui Aculin Tănase,pre pseudonimul lui în-

treg, na, tulburat deprospeţimea bobocu-lui de trandafir ce-isângerează bu-toniera fracului,ameţit de vorba-iînecată, bonomă,sub care stă săspargă un râs nă-valnic abia stăpânit,şi încântat foarte deobrazele unora ce-i

lunecă palid pe di-nainte, simţindu-se

potenţial notiv al ne-miloaselor lui epigrame.

Căci, insul care ştie să mă-soare adâncimea paharului

ca şi pe cea a sufletului omenesc

fără greş, e de temut şi de iubit cuaceeaşi măsură, în veacul veacurilor.

Epigrama. Acest nobil gen literarajuns în postura de Cenuşăreasă, cumbine observă poetul Iacob Voichiţoniu înprefaţa uneia dintre cărţile lui Aculin,continuă să incite, să devină o problemăchiar, atâta vreme cât Uniunea Scriito-rilor nu ia în discuţie şi spre aprobare în-toarcerea la întreg a unei părţi,vremelnic sper, lăsată pe dinafară.

Întorcându-mă la Aculin Tănase, laomul acesta cu toate uşile sufletului de-schise atâta cât să treacă prin ele pri-eteni dar şi neprieteni totuna, mă înclinşi zic: ştiu ai noştri căuzaşi, mâna cui ostrâng cu adevărat. Ştiu pietrele cetăţii,ce nobil pas le mângâie vecia până lafreamăt. Inclusiv, bătrâna Cale a Victo-riei, ce umbră măreaţă îi alină istoria şizidurile, lunecând spre neuitare. Iardacă, vai lor, nu ştiu, au timp SĂ AFLE!

55

Cronică l i terară

ianuarie - februarie 2009

Despre omul Nicolae Sineşti amvorbit întotdeauna-cu multă priete¬nie,ba, atunci când a fost cazul, nu ampregetat să ridic scutul si sabia intruapărarea lui«Căci, lumea e cum e, iar calumea suntem toţi". Despre po¬etulNicolae Sineşti si despre cărţile lui însă,am vorbit si am. scris cu o dragoste nes-fârşită, fiindcă omul ăsta, pe unde trece,până si umbra-i mi¬roase a poezieaLaNicolae Sineşti, dezlipirea de suflet nici-când nu s-a produs, si cred, că atuncicând va pleca, asa cum cu toţii o vomface într-o zi, nu un simplu om va urcala stele, ci un nesfârşit poem, învelindu-le pe toate în năframa fără egal a spirit-ului oltenesc. El, ALESUL despre carescriu acum, cu glasu-i monoton si ochiietern albaştri, îmi stă alături pri-vindu-mă prin borangicul unei lacrimi cât iu-birea lui de mare, aşteptându-micuvintele ;

ALESUL - poeme pentru buzunarul

de la inimă - Volum apărut la EdituraSemnE în anul 2007, nu-si trădează nicitimbrul profund sonor nici metafora cucare ne-au obişnuit volumele anterioare,nu puţine, precum, nici acea strălucirecalmă luminând peste bucurii sau tristeţi,din care poetul îsi trage seva: "Cândcruce-mi fac,-/în cruce mă prefac-/Suntgândul omului gândind; /Aseară,-/a venitla mine/„Marele Nimic”/Să bea cafea/dinSfântul meu Ibric. " (pagina 8) Răzbatdin adânc ecouri de trecere dar si derămânere a fiinţei în lume, iar cuvintelenu-s decât foşnetul înserat al unuilegământ-pariu, pe care OMUL-POEM îlantamează în numele iubirii ; "Vă privescde dincolo, -/de dincolo de vise!... /Dedincolo/de cele scrise/si nescrise /Dedincolo de toate, /de dincolo de moarte!-/In loc de ochi, -/am două ste¬le sparte." (pagina 10) Fiindcă el, ALESUL demuze si de ai lui, are nevoie de oglindavremii în care, privindu-se, să-si re-cunoască bunătatea si darulf valori es-

enţiale înflorind pe colinda poemului lafiecare început de oste¬neală siizbândă: "Mereu pe gânduri, /îmbrăţişeziubirea: /Facerea lumii/ nu s-a termi-nat!... /Aproapelui meu i-am aprins/lu-mina!... /În mine lumea/ si-a mai făcut unsat. " (pagina 45) Ceva dumnezeiesc sitainic, ceva fluid ca mierea sălbaticădând pe dinafară copacului ei, trece prinpoemele lui Nicolae Sineşti, făcându-leunice într-un fel anume, spre admiraţia,dar si spre egoismul unora, care nu-i potierta lipsa studiilor înalte. Căci, nu destu¬dii înalte ori diplome fără acoperieare nevoie poetul să umple golul din tr-orama, atunci când spune: "-Până undeînapoi, /până unde înainte?... / Distanţadintre două fericiri: /VIAŢA/este o ale-gare!-/a zis mama desenân-du-mipe/CER-numele/-Acum, grije mare tre-buie să ai-/să nu cazi din icoană (pagina79) Asa gândindu-l, asa iubindu-1 şipreţuindu-i inima cât universul de largă,mai consemnez aici un poem, rugându-

l pe poet sămi ierte tot ce nu am făcutcum trebuie sau îndestul pentru el pânăacum, căci, nu-i asa, eu sunt doar unumil cronicar, drumeţind flămând depoezie pe urmele ALE¬ŞILOR: „Perechesă-ţi fiu/Inima este/cea mai ade-vărată/mănăstire, /Mă rog acestuiclopot/să bată pentru Tine”/De nu aş stipasărea/la care se află/ cheia înţelepci-unii, /as da foc poemelor/să rămâi sin-gură»” (pagina 100)

P. S.: De bună seamă, în acestepagini frumos tipărite aşteaptă răstig¬nitpe lacrima lui un suflet nepereche, să fiebarem în treacă mângâiat de ochiullimpede al cititorului ăstui timp cu uşileîncă date la perete.

Mihai Antonescu

Pe urmeleALESULUI

Mihai ANTONESCU

Motto !Din Sineştiul lui curat, A plecat as' primăvarăLumii, greu tribut să-i cearăUn poet adevărat.

Un joben pe Calea VictorieiMihai ANTONESCU

reapărea,în cele din

urmă, credincioşilor. Până acum însă, foarte puţini oameni au

avut şansa de a citi manuscrisele, din sim-plul motiv că nici o traducere completă a lornu a fost până în prezent accesibilă omuluiobişnuit. În 2005 a apărut însă o carte cumanuscrise, pentru a satisface aceastănecesitate. Cartea oferă interpretări inteligi-bile ale principalelor manuscrise din peşter-ile de la Marea Moartă, dar nu seangrenează în nici un fel de teorie particu-lară, ci permite manuscriselor să se exprimeşi să fie o mărturie a celor existente în aceaperioadă. Scopul cărţii a fost cel de a tra-duce o parte din manuscrisele descoperitela Qumran, acele texte care sunt suficient debine conservate, astfel încât pot fi înţelese.Recomandările se încheie cu următoareafrază: „Pentru cei care vor citi cu înţelegere

aceste manuscrise, acestea vor avea o val-oare nepreţuită prin faptul că transmitmesajul religios al unor oameni care au re-nunţat la lume şi au fost capabili să-l afle peDumnezeu în pustie, pur şi simplu pentru căau preferat simplitatea în locul traiului în-destulat.”

Ne-a impresionat rugăciunea din manu-scrise (Manualul de disciplină), citit, în com-pletare, pe internet:

Binecuvântat fii Tu, Tată Ceresc/ Care m-ai condus/ Către izvoarele dătătoare de viaţăale grădinii veşnice./ Arborele vieţii îşi în-dreaptă/ Ramurile sale nemuritoare/ Cătrecerul infinit/ Şi rădăcinile sale se întindadânc/ În apele adânci din Oceanul vieţii./ ŞiTu, Tată/ Protejezi frunzele sale./ Îngerii Tăide zi şi de noapte/ Şi flăcări ale luminii Tale/Veghează asupra Creaţiei Tale./ Recunoşt-inţa mea e mare, o, Tată Ceresc,/ Căci Tumi-ai ridicat spiritul până la sferele binecu-

vântate/ Şi mi-ai deschis inima către min-unile de aici./ Din profunzimile pământului,/Tu mi-ai călăuzit paşii/ Către prezenţa Taeternă./ Tu mi-ai purificat corpul/ Pentru caeu să mă alătur Îngerilor Pământeşti,/ Şispiritul meu/ Să-şi găsească locul/ Alături deÎngerii Cereşti./ Tu ai dat eternitatea omului/Pentru ca în zori şi în asfinţit/ Cântecul săusă venereze minunile Tale./ Zi după zi/ Într-un elan de recunoştinţă,/ Voi cânta operaTa;/ Dimineaţa, când se luminează/ Şi seara,când se lasă întunericul;/ Anotimp după an-otimp/ De-a lungul întregii mele vieţi/ Şi pânăla sfârşitul timpurilor.

Ni se spune că dintre documentelescrise pe pergament şi pe papirus numaicâteva sunt bucăţi mari. Cele mai multe(circa 900 de documente) sunt fărâmiţate în15.000 de fragmente. Acum, la sfârşitulvizitei acestei expoziţii, am înţeles de cenecesită mult timp pentru cercetare,

înţelegere, ordonare, transcriere şi păstrare. Iar noi oamenii suntem foarte complicaţi

în interiorul nostru, căci suntem făcuţi dupămatricea cerurilor şi purtăm în noi o parte adivinităţii. Până vom cunoaşte întru totuladevărul, ne vom război cu mintea şiînţelegerea noastră, aici pe pământ.Cunoaşterea şi călăuzirea spre adevăr neeste şi ne va fi revelată de Duhul Sfânt. Săne bucurăm aşadar, de orice descoperire,de orice adaos cunoaşterii noastre.

Părăsim clădirea Muzeului cu trupurileînfiorate şi gândurile ameţite. Mergem labraţ, schimbăm păreri… Şi vântul îşi în-teţeşte bătaia, şi frunzele se rostogolesc peasfalt, şi copacii sărăciţi, flămânzi, îşi întindramurile tremurătoare spre noi. Ne grăbim.Ne grăbim să ajungem acasă.

� continuare din pagina 2

În desele participări la ConcursurileNaţionale de creaţie literară de la PalatulNaţional al copiilor şi adolescenţilor„Florii“ sau cenaclul „Iulia Haşdeu“ alscriitoarei Eugenia Bulat, membră a Uni-unii Scriitorilor din Chişinău, am cunos-cut mulţi scriitori, consideraţi, unii dintreei, clasici, alţii contemporani, dar nicio-dată în juriu pentru limba română nu l-am văzut pe Grigore Vieru. Probabileera prea solicitat, prea bolnav sau ab-sent din capitala Republicii Moldova.Prima oară l-am cunoscut cu prilejul unuispectacol în care noi, „Ambasadorii la-tinităţii“, un echipaj de elevi scriitori de lacenaclul „Elena Văcărescu“ din Târgov-işte, am participat la Chişinău la unspectacol de poezie tânără. GrigoreVieru a urcat pe scenă, modest, fragil,apludat de elevii români veniţi din toatejudeţele ţării noastre.

Ne-a vorbit despre dorinţa lui cea maimare, obsesivă, limba română şi uni-tatea naţională. În final, ne-a recitatpoeziile sale despre dragostea demamă. „Mamă, tu eşti Patria mea“, ast-fel îi plăcea să spună, de altfel credmoştenea sensibilitatea şi tenacitateaţărăncii din Pereniţa, care i-a dat viaţă. A

rămas un timp pe scenă, privindaplauzele, erau uriaş. L-am aşteptat peholul Casei de Cultură, ne-a îmbrăţişat,s-a interesat de cenaclul târgoviştean şii-a ascultat pe elevi recitând din creaţiilelor. Dar amintirea cea mai frumoasă afost generată de întâlnirea poetului într-o staţie de autobuz din Chişinău. So-sisem de curând cu elevii laureaţi aiConcursului Naţional „Florii 2004“. Subcopertina staţiei, retras discret în colţulbanchetei era el. Grigore Vieru răsfonindziarul. În jurul său, impasibili, conaţionaliisăi, aşteptau. Să nu-l fi recunoscut pecel care toată viaţa, bolnav fiind „a încer-cat să dea sănătate poporului său“. Sănu fi ştiut că era membru al AcademieiRomâne şi un potent laureat al Premiu-lui Nobel. Poate că nu aflaseră că Grig-ore Vieru este un omagiu pentruRomânia, că deşi n-a putut schimbamentalităţi, lupta lui pentru limba românăîn Basarabia, a fost eroică.

„Pentru ea e bolta mai albastrăPentru limba, pentru limba noastră“.Aceasta ştiam eu şi elevii mei veniţi

la festivitatea de premiere de laChişinău. L-am arătat discret, era frigafară, dar obrajii lor s-au împurpurat de-odată. Am ajuns în preajmai lui eu şiciracii mei cei tinericare-şi repetau în

gând singura poezie pe care o ştiau dela activităţile noastre omagiale pentruMihai Eminescu.

- Bună ziua, Grigore Vieru!M-a privit surprins, la ce se aştepta

oare?S-a ridicat în picioare, Doamne, ce

larg îi era costumul pe trup!Era cel care a însemnat pentru mulţi

„podul de flori“!- Târgovişte, România, cu dragoste,

Doamnă profesoară!M-a îmbrăţişat cu ochii la copii şi apoi

iar la mine, niciodată în jur.- Laureaţi! Bravo! i-a mângâiat pe toţi

cu dragoste, era emoţionat, elevii auprins curaj, i s-au alăturat, locul de pebancheta din staţie era acum ocupat denoi. Mâinile lui şi cele ale copiilor vor-beau, păreau că le inventează zborul.Sufletele noastre vibrau, colţurilebanchetei din staţia de autobuz vibrau şiele în culori; răsărise soarele printre nori.

Grigore Vieru încă mai vorbea cu lau-reaţii târgovişteni, din când în când lemângâia lumina pe creştet şi le sărutafruntea.

Nu ştiu dacă ne lăcrimaseră ochii deger sau lumina din ochii lui ne-a adunatdeparte de gălăgia străzii. Noi, elevii târ-govişteni şi poetul Basarabiei într-o

staţie de autobuz, cu frunţile sărutate depoezia neamului!

Au trecut multe autobuze, noi eramîn aceeaşi staţie, el ne privea cu can-doare şi bucurie, avea trupul uşor adusînainte, dar ochii, ochii lui ne dăruiautoată bucuria întâlnirii şi tristeţea lui.

„N-am moarte cu tine nimicEu nici măcar nu te urăscDar ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea mamă şi-ar muriCe-ai face tu şi cum ai fiDe-ai avea copii şi ar muriTu vei fi mareEu voi fi mic.Nu frica, nu teamaMila mi-i de tineCă n-ai avut niciodată mamăCă n-ai avut niciodată copii.“L-am întâlnit ultima oară într-o staţie

de autobuz, acolo l-am omagiat în viaţăşi tot acolo copiii au mai învăţat că tre-buie să lupţi pentru a câştiga. Ultimaseară a petrecut-o omagiindu-l pe Emi-nescu la Kahul.

„Pentru ea, pentru limba Ţării!“Doamne, şterge-i cu mâna de pe

frunte toată neliniştea care i-a măcinattrupul.

Suntem încă îndeajuns de vii să-lplângem, unii trişti, alţii...

(Veronica lui Eminescu pân aâl urma înSomnu-i Fiinţă:- Azi:Când din brăzdarea de ceruri nu-mi mai caziTe caut doar în răvăşitele-ţi antume-postumeRomanticile-eclesiastice urme-turme:POEME!Şi-uitată, cum mă mai uităVreme-n gol de-Vreme?!Priveşte-mă: (precum acele crengi ple-cate!)

Lumine mă ascundŞi, vaie: nici că-mi sunt când UmbrăŞi Vis doar regăsesc pe prund!Şi parcă totuşi toate-mi sunt şi mi s-abatsă ştiuCă-mi eşti ajuns acolo abia de-acumViu geniu ne-PustiuTot aşteptându-mă pe tainicile margini deSteleŞi Eu-niciodată, niciodată dară preatârziu-Cu paşi de dor, cu gândurile-mi vii şi

grele-Curând de tot voi re-nvia pre-semnePrin Luminile-ţi de reci-eterne-O am să vin, zorită am să vinCu sufletul atât de lin pre-linÎntru atât Uitarea-oarbăÎn dulce-i sine ne resoarbăPre-Rodu-i răsărit sublim:Că ni s-a fost a fi să ne iubim-Că ne-am fi fost noi den-Pământ să fim:Clipa cea repedeDoamne, a-vid să se lepede!...)

66

***

ianuarie - februarie 2009

1. Când o să mă fac mare o să emigrez,când o să termin şcoala o să emigrez când termin facultateao să emigrez când o să-mi cautservici o să emigrez cândmă mărit o să emigrez când o săfac un copil o să emigrezcând o să divorţez o săemigrez când o să îmbătrânesco să emigrez când o să mor.

Ultimul care pleacă din România să stingălumina.2. Nu suntem un popor migrator.Nu avem un ceas în creiercare să ne spuna când e timpul să plecăm.

Cum ştim că e timpul?Gâştele salbatice ştiu când vine toamnacând frunzele emigrează din copaci.

3. Vrem să muncim mai multîn alta parte,vrem să nu ne vorbim limbaîn alta parte,vrem să nu vorbim delocîn alta parte,vrem să trăim pe sub pământîn altă parte,vrem să trăim în ruşineîn altă parte,vrem să facem copiiîn altă parte,vrem să ne lăsăm în urmă copiiiaţi ghicit: în altă parte.

4. Ţările sărace exportă fie fructefie mâinile care le culeg şi le livrează, spuse omul care livra

portocale într-un restaurant din New York.

5. Capşuni în Spania, în loc de castele de

nisip.Speranţa e o femeie cu mâinile strâmbecare scapără un chibrit undeva în Madridşi fumează lângă o fereastră.

Flacăra se vede peste mări şi ţărişi dă semnalul armatelor să plece.

E temporar, le spunem.Pentru puţină vreme. Doar doi ani.Vrem să muncim. Să strângem nişte bani.O să treacă repede.

6. Eu zic că e o boală. E o tumoare colectivă pe creier, provocată de un regim alimentar sărac.Fără lapte, fără carne, fără ouă, fărăbrânză.

Lipsa de proteine face poporul docil,dar provoacă un inexplicabil dor de ducă.

Pentru o sănătate mai bună şi un control mai uşor al maselor - nu nemai daţi zahărşi absolut nici un pic de unt.Luaţi-ne şi pâinea şi atunci toţi o să vrem să

emigrăm,chiar şi după cinci generaţii.

Efecte secundare posibile: faianţă albastră la baie, un Logan nou, o bucătărie modernă în apartamentul buni-cilorunde copiii cresc fără mamă, dar cu destule play-stationuri, delluri, samsunguri şi erikssoane.

Aparatură electronică: o masură a fericirii.

7. Capşuni în Spania. Portocale în Grecia.

Măsline în Italia.Fructele cresc şi se coc de bucurieştiind că vor fi culese de mâini de român.

Între timp, via soacră-mii e culeasă de grauri şi de ciori.Covoare de mere putrezesc sub copaci în livada părinţilor mei.Sunt prea bătrâni pentru atâta muncăşi n-au pe cine să angajeze.

În fiecare noapte, tatăl meu lasă luminaaprinsăîn caz că vin acasă.

Claudia SEREA

Gandy-Romulus GEORGESCU

Ultimul care pleacă să stingă lumina

Claudia Serea

Go��ot� �uv��t��or Simplicita - replică în timp la „DORINŢĂ“

New York

„Viaţa este opera mea“Grigore Vieru sauAlexandrina DINU

Romulus GandyGeorgescu

7ianuarie - februarie 2009 7

***

Din sufletorişicândrăsună

Din Basarabia răsunăUn bucium peste plai străbun,Parcă din ceruri se adunăŞi îngerii cu Tatăl Bun.

Din Basarabia răzbateEcou de frate pîn’la cerIar Prutul inima împarteIn mare jale şi mister.

Din Basarabia se vedeSalutul fratelui cuprinsDe dorul sfânt în care credeŞi de oftat pe veci nestins.…………………………….Din Mama Ţară tot răsunăAlt bucium peste plai străbun,Parcă din ceruri se adunăŞi îngerii cu Tatăl Bun.

Din volumul „Jurnalul fericirii“,de Nicolae Steinhardt.

Pentru a ieşi dintr-un universconcentraţionar - şi nu e neapăratnevoie să fie un lagăr, o temniţă orio altă formă de încarcerare; teoriase aplică oricărui tip de produs altotalitarismului - există soluţia imistică) a credinţei. Despre aceastanu va fi vorba în cele ce urmează,ea fiind consecinţa harului prin es-enţă selectiv.

Cele trei soluţii la care nereferim sunt strict lumeşti, au car-acter practic şi se înfăţişează ca ac-cesibile orişicui.

Soluţia întâi:a Iui Soljeniţân

în Primul cerc, Alexandru Isaievici omenţionează pe scurt, revenind asupră-iîn volumul I al Arhipelagului Gulag.

Ea constă, pentru oricine păşeştepeste pragul Securităţii sau altui organanalog de anchetă, în a-şi spune cuhotărâre: în clipa aceasta chiar mor. îieste permis a-şi vorbi consolându-se:păcat de nnereţele ori vai de bătrâneţelemele, de nevasta mea, de copiii mei, demine, de talentul ori de bunurile ori put-erea mea, de iubita mea, de vinurile pecare n-am să le mai beau, de cărţile pecare n-am să le mai citesc, de plimbărilepe care n-am să le mai fac, de muzica pecare n-am să o mai ascult etc. etc. etc.Dar ceva e sigur şi ireparabil: de-acum în-colo sunt un om mort.

Dacă aşa gândeşte, neşovăitor, insul

e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Numai are cu ce fi ameninţat, şantajat,amăgit, îmbrobodit. De vreme ce se con-sideră mort nimic nu-1 mai sperie, îmbro-bodi, atrage, aţâţa. Nu mai poate fiamorsat. Nu mai are -: Fiindcă nu maisperă, fiindcă a ieşit din lume - după cejindui, ce păstra sau redobândi, pe ce îşivinde sufletul, liniştea, onoarea. Nu maiexistă moneta în care să-i poată fi achitatpreţul trădării.

Se cere însă, fireşte, ca hotărârea săfie fermă, definitivă. Te declari decedat,primeşti a te învoi morţii, desfiinţezi oricesperanţă.

Te poţi regreta, ca doamnad'Houdetot, poţi regreta, însă aceastăsinucidere morală şi prin anticipaţie nu dăgreş. Riscul unei cedări, al consimţirii ladenunţ, al unei recunoaşteri fanteziste apierit cu desăvârşire.

Soluţia a doua:a lui Alexandru Zinoviev

Este cea găsită de unul din person-ajele cărţii înălţimile găunoase. Person-ajul e un om tânăr, prezentat sub poreclaalegorică Zurbagiul. Soluţia stă în totalaneadaptare în sistem. Zurbagiul nu aredomiciliu stabil, nu are acte în regulă, nue în câmpul muncii; e un vagabond, e unparazit, e un coate goale şi o haimana.Trăieşte de azi pe mâine, din ce i se dă,din ce pică, din te miri ce. E îmbrăcat înzdrenţe. Munceşte pe apucate, uneori,când şi dacă i se iveşte prilejul, îşi pe-trece mai toată vremea în puşcării orilagăre de muncă, doarme pe undeapucă. Hoinăreşte. Pentru nimic în lumenu intră în sistem, nici măcar în cea maineînsemnată, mai păcătoasă, mai nean-gajantă slujbă. Nici măcar păzitor la porcinu se bagă, neurmând pilda eroului uneinuvele a lui Arthur Schnitzler: acela, ob-sedat de frica de răspundere, sfârşeşteporcar. NU, Zurbagiul s-a proiectat (în stilexistenţialist) odată pentru totdeaunacâine de pripas, capră râioasă, călugărbudist cerşetor, smintit, nebun pentru(întru) libertate.

Un asemenea om, aflat în margineasocietăţii, e şi el imun: nici asupra lui nuau de unde exercita presiuni, nu au ce-ilua, nu au ce-i oferi. îl pot oricând închide,hărţui, dispreţui, batjocori: dar le scapă.Odată pentru totdeauna a consimţit a-şitrăi viaţa conform exemplului şi modeluluiunui perpetuu azil de noapte. Din sără-cie, neîncredere, neseriozitate şi-a făcutun crez; se aseamănă unul animal săl-batec, unei fiare jigărite, unui tâlhar ladrumul mare. E Ferrante Palia al luiStendhal. E Zacharias Lichter al lui MateiCălinescu. E un iurodivâi laic, un drumeţneplictisit (iar Wotan coborând pe-acestpământ ce nume poartă? Der Wanderer),

un jidov rătăcitor. Şi-i slobod la gură, vorbeşte de istov,

dă glas celor mai primejdioase anecdote,nu ştie ce-i respectul, toate le ia de sus,spune ce-i trece prin minte, rosteşte ade-văruri pe care ceilalţi nu-şi pot îngădui săle şoptească. E copilul din povestearegelui gol, a lui Andersen. E bufonulregelui Lear. E lupul din fabula - şi ea în-drăzneaţă - a lui La Fontaine: habar nuare de zgardă.

E liber, liber, liber.

Soluţia a treia:a lui Winston Churchill şiVladimir Bukovski

Ea se rezumă: în prezenţa tiraniei,asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor,năpastelor, primejdiilor nu numai că nu tedai bătut, ci dimpotrivă scoţi din ele poftanebună de a trăi şi de a lupta.

în martie 1939, Churchill îi spuneMarthei Bibescu: „Va fi război. Praf şi pul-bere se va alege din imperiul britanic.Moartea ne pândeşte pe toţi. Iar eu simtcă întineresc cu douăzeci de ani".

Cu cât îţi merge mai rău, cu cât suntgreutăţile mai imense, cu cât eşti mailovit, mai împresurat ori mai supus at-acurilor, cu cât nu mai întrevezi vreonădejde probabilistică şi raţională, cu câtcenuşiul, întunericul şi vâscosul se inten-sifică, se puhăvesc şi se încolăcesc maiinextricabil, cu cât pericolul te sfrunteazămai direct, cu atât eşti mai dornic de luptăşi cunoşti un simţământ (crescând) de in-explicabilă şi covârşitoare euforie.

Eşti asaltat din toate părţile, cu forţeinfinit mai tari ca ale tale: lupţi. Te înfrâng:le sfidezi. Eşti pierdut: ataci. (Aşa vorbeaChurchill in 1940). Râzi, îţi ascuţi dinţii şicuţitul, întinereşti. Te furnică fericirea, ne-spusa fericire de a lovi şi tu, fie chiar infinitmai puţin. Nu numai că nu deznădăj-duieşti, că nu te declari învins şi răpus,dar şi ^uşti din plin bucuria rezistenţei, aîmpotrivirii şi încerci o senzaţie de năval-nică, dementă voioşie.

Soluţia aceasta, fireşte, presupune otărie de caracter excepţională, o con-cepţie militară a vieţii, o formidabilă îndâr-jire morală a trupului, o voinţă de oţelînnobilat şi o sănătate spirituală adaman-tină. E probabil că presupune şi un duhsportiv: să-ţi placă bătălia în sine -încăierarea - mai mult decât succesul.

E şi ea salutară şi absolută, deoarecee bazată pe un paradox: pe măsură ce eite lovesc şi-ţi fac mai mult rău şi-ţi impunsuferinţe din ce in ce mai nedrepte şi teîncolţesc în locuri mai fără de ieşire, tu teveseleşti mai tare, tu te întăreşti, tu în-tinereşti!

Cu soluţia Churchill se identifică şisoluţia Vladimir Bukovski. Bukovskipovesteşte că atunci când a primit prima

convocare la sediul KOB na putut închideun ochi toată noaptea. Firesc lucru, îşi vaspune Cititorul cărţii sale de amintiri, cumnu se poate mai firesc; nesiguranţa, frica,emoţia. Dar Bukovski urmează: n-am maiputut dormi de nerăbdare. Abia aşteptamsă se facă ziuă, să fiu în faţa lor, să lespun tot ce cred eu despre ei şi să intru înei ca un tanc. Fericire mai mare nu-miputeam închipui.

Iată de ce n-a dormit: nu de teamă, deîngrijorare, de emoţie. Ci de nerăbdareade a le striga adevărul de la obraz şi de aintra în ei ca un tanc!

Cuvinte mai extraordinare nu cred săse fi pronunţat ori scris vreodată în lume.Şi mă întreb - nu pretind că e aşa cumspun eu, nu, câtuşi de puţin, mă întrebdoar, nu pot să nu mă întreb - dacă nucumva universul acesta, cu toate roiurilelui de galaxii cuprinzând fiecare mii orimilioane de galaxii fiecare cu miliarde desori şi cel puţin câteva miliarde de planeteîn jurul acestor sori, dacă nu cumva toatespaţiile, distanţele şi sferele acestea mă-surate în ani-lumină, parseci şicatralioane de mii de mile, toată vier-muirea aceasta de materie, aştri, comete,sateliţi, pulsari, quasari, găuri negre, pul-beri cosmice, meteori, mai ştiu eu ce,toate erele, toţi eonii, toate timpurile şitoate continuumurile spaţio-temporale şitoate astrofizicile newtoniene ori rela-tiviste au luat fiinţă şi există numai pentruca să fi putut fi exprimate aceste cuvinteale lui Bukovski.

ConcluzieTustrele soluţii sunt certe şi fără greş. Altele pentru a ieşi dintr-o situaţie-lim-

ită, dintr-un univers concentraţi onar, dinmrejele unui proces kafkian, dintr-un jocde tip domino, labirint sau cameră de an-chetă, din teamă şi panică, din oricecursă de şoareci, din orice coşmarfenomenal nu ştiu să existe. Numai aces-tea trei. însă oricare din ele e bună, sufi-cientă şi izbăvitoare.

Luaţi aminte: Soljeniţân, Zinoviev,Churchill, Bukovski. Moartea consimţită,asumată, anticipată, provocată;nepăsarea şi obrăznicia; vitejia însoţităde o veselie turbată. Liberi sunteţi săalegeţi. Dar se cuvine să vă daţi seamacă - lumeşte, omeneşte vorbind - altăcale de a înfrunta cercul de fier - care-i înbună parte şi de cretă (vezi Starea deasediu a lui Camus: temeiul dictaturii e ofantasmă: frica) - e foarte îndoielnic săgăsiţi.

Veţi protesta, poate, considerând căsoluţiile subînţeleg o formă de viaţăechivalentă cu moartea, ori mai rea camoartea ori implicând riscul morţii fiziceîn orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi?Pentru că nu l-aţi citit pe Igor Safarevici,pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismulnu e atât închegarea unei teorii econom-ice, biologice ori sociale cât mai alesmanifestarea unei atracţii pentru moarte.Iar secretul celor ce nu se pot încadra înhăul totalitar e simplu: ei iubesc viaţa, numoartea.

Moartea, însă, cine, Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat.

Pr. stavrofor Radu BOTIŞ

TREI SOLUŢII

Radu Botiş

8 ianuarie - februarie 20098

***

Editura Singur2008

Editura Pildner&Pildner2008

Editura NigredoArad, 2008

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

“C

lim

ate

lit

era

re”

Scena a III-a(Fundal cu munţii Bucegi, se vede o potecă ce trece culmea

munţilor. În stânga scenei, în prim plan intrarea unei peşteri, unde la unfel de „masă a tăcerii” formată din butuci stau Zamolxis şi Eminescu.În dreapta scenei, marele sanctuar de la Sarmisegetuza. Şi în aceastăscenă Eminescu e îmbătrânit şi arată ca într-a treia fotografie rămasăde la el. Fundal muzical cu „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Vremeadă spre înserare).

Eminescu: „Martirul, eroul şi înţeleptul sunt numai treiforme ale unei şi aceleiaşi substanţe”. Slăvite Zamolxis, tu eştitoate cele trei de mai sus, tu eşti adevărul.

Zamolxis: „Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpâniiadevărului.”

Eminescu: Oare Zeul va condamna numai Omul, sau şivremea sub care a trăit?

Zamolxis: Şi când te gândeşti că unii cred că ai fost sclavullui Pitagora, tu un zeu, iar alţii zic că Pitagora a fost discipolullui Zarathustra. Tu însă poţi sta oricând alături de Zarathustra,sau de oricare Reformator din istoria omenirii.

Zamolxis: Aşa cum spun şi despre tine Nemuritorule Em-inescu, că n-ai fi altceva decât un biet versificator, tu care eşti,ca şi mine un Reformator. Ba mai mult, te-au făcut şi ateu.

Eminescu: Ştiu, mi-a spus-o şi Budha. Dar cum, de undea pornit o asemenea scorneală?

Zamolxis: De la strofa: „La ce?... Oare totul nu e nebunie?/ Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? / Au e sens în lume? Tuchip zâmbitor, / Trăita-i anume ca astfel să mori? / De e sensîntr-asta, e-ntors şi ateu, / Pe palida-ţi frunte nu-i scris Emi-nescu”.

Eminescu: Vai de mine!Zamolxis: Dar stai că nu s-au oprit aici, au mers şi mai de-

parte şi te-au dat şi drept antisemit.Eminescu: Ei de un astfel de Eminescu au nevoie; versi-

ficator, uşor meschin, antisemit, ranchiunos, pragmatic, cinic,un Eminescu ca şi ei; „Mici de zile, mari de patimi, inimibătrâne, urâte; / Măşti râzânde, puse bine pe-un crater in-imic...”

Zamolxis: De astfel, le-ai prevăzut bine la toate; „Or să viepe-a ta urmă, în convoi de-nmormântare, / Splendid, ca oironie, cu priviri nepăsătoare...”

Eminescu: „Iar deasupra tuturora, va vorbi vreun mititel, /Nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el.”

Zamolxis: „Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce teaşteaptă / Ba să vezi... posteritatea este încă şi mai dreaptă”.

Eminescu: „Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să teadmire? / Ei vor aplauda desigur biografia subţire / Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vreun lucru mare”.

Zamolxis: „C-ai fost om cum sunt şi dânşii... Măgulit efiecare”.

Eminescu: Se spune că „talentul” ăsta de-a face „haz denecaz” ne-a salvat şi ne-a nenorocit, eu cred că din contră, ne-a băgat la „apă” şi ne-a nenorocit...

Zamolxis: Şi-i păcat pentru că: „Pulbere de-argint pe dru-muri, pe-a lor plaiuri verzi o ploaie - / Snopi de flori cireşii poartăpe-a lor ramuri ce se-ndoaie / Şi de vânt scutură grele omătultrandafiriu / A-nfloririi lor bogate, ce mânat se-ngrămădeşte, /În troiene de ninsoare care roză străluceşte, / Pe când sălciiargintoase tremur sânte peste râu”.

Eminescu: „Aeru-i văratic, moale, stele izvorăsc pe ceruri,/ Florile-izvorăsc pe plaiuri a lor viaţă de misteruri, / Vântu-ngre-unând cu miros, cu lumini aerul cald; / Dintr-un arbore într-altulmreje lungi diamantine / Vioriu sclipesc suspine într-a luneidulci lumine / Rar şi diafan ţesute de păianjeni de smarald”.

Zamolxis: Toate astea, le vezi altfel după ce ai stat patruani sub pământ meditând. Când ieşi afară îţi dai seama că:„Oamenii învăţaţi se-şeală mai ales cu judecata lor asupra oa-menilor. Ocupaţi cu nemurire nu-şi dau osteneala de-a cercetainteriorul omului”.

Eminescu: Nu-i cazul la tine, prea slăvite Zamolxis, tu eştivestit în vindecarea trupului prin suflet. Vezi, „Mulţi oamenispun adevărul – dar modul cum îl spun, îl fac indiferent şi nebă-gat în seamă”.

Zamolxis: Asta ţi se potriveşte mai mult ţie, NemuritoruluiEminescu, „nimeni nu cântă mai bine decât tine!”

Eminescu: Şi apoi şi nemurirea, tu ai privit-o altfel decâtceilalţi, nemaivorbind de moralitate.

Zamolxis: „Moralitatea e pentru suflete identică cu sănă-tatea pentru trup. Un popor imoral e fizic nesănătos sau de-generat”.

Eminescu: „Adevărul este în inimă, creierul nu e decâtlacheul inimii”.

Zamolxis: Da, caracter fără inimă, nu se poate, pe când in-teligenţă da. De aceea: „Între caracter şi inteligenţă n-ar trebuisă existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea – car-actere foarte arare”.

Eminescu: Şi ascetismul pe care l-ai propăvăduit tu, a fost

altfel, el nu ducea la „stigmatizarea corpului ca purtător al rău-lui”, tu n-ai inoculat la daci ideea de „păcat originar”.

Zamolxis: Da, dar cei de la conducere se închină şi astăzinumai Zeului-Pântec.

Eminescu: Sunt mai multe realităţi preaslăvite Zamolxis.Una-i realitatea dregătorului şi alta a slujbaşului, una-i astăpânului şi alta a slugii. Şi apoi, alta-i realitatea copilului, atânărului, a maturului şi a vârstnicului.

Zamolxis: Ai dreptate divinule Eminescu, numai după ceîmbătrâneşti cunoşti lucrurile „în sine”, când eşti tânăr ai doarimaginea lor. Când eşti bătrân lucrurile mici devin mari, lucrurilemari devin mici.

Eminescu: In suma sumarum, poate că există doar patrurealităţi dintre care numai una-i obiectivă, realitatea: piatră, ar-bore, munte. Realităţile: relaţiilor interumane, a relaţiei omuluicu sinele său şi a relaţiei omului cu Zeul, sunt toate subiective.

Zamolxis: E posibil să fie numai două: cea care formeazătrupul şi sufletul şi cea transcedentală, a sufletului după ce apărăsit corpul.

Eminescu: Îmi caut sufletul, se pare că l-am împrumutattrupului şi acesta nu vrea să mi-l dea înapoi.

Zamolxis: Cei de azi, nu mai au suflet, ci numai trup. Saudacă mai au totuşi şi suflet, l-au împrumutat de multă vremetrupului, aşa cum ai zis, iar acesta l-a pus la îngrăşat şi-i plin deosânză.

Eminescu: Sunt ostenit, sunt tare ostenit...Zamolxis: Mai ai puţin. Vezi poteca care trece culmea

muntelui? Apucă pe ea şi la capătul ei, dincolo de munte, teaşteaptă Nirvana ta, izvorul tămăduirii tale...

Eminescu: Dacă-i aşa, s-o iau din loc, căci în curând ne vaînveşmânta mantia nopţii...

Zamolxis: Du-te Eminescule: „Menirea vieţii tale e să tecauţi pe tine însuţi”.

Eminescu: Mă duc, rămâi cu bine. (Începe să urce potecamuntelui).

Zamolxis: Să mergi sănătos şi cale bună. (Eminescuapucă pe poteca ce traversează muntele. Acordurile „Baladei”lui Ciprian Porumbescu se aud din ce în ce mai intens pe mă-sură ce Eminescu urcă muntele. Zamolxis intră în peşteră.)

Scena a IV-aAceastă scenă e într-un fel continuarea celei anterioare.

Eminescu coboară poteca muntelui şi dă peste tabloul din„Sara pe deal”. De data asta, Eminescu e din nou tânăr, şiarată ca în prima fotografie rămasă de la el. Se aude undevabătând o toacă şi uşor-uşor, murmurul corului cu melodia „Sarape deal”! cu cât Eminescu se apropie, melodia se înteţeşte şidevine clară, limpede:

„Sara pe deal, buciumul sună cu jaleTurmele-l urc, stele li scapără-n cale,Apele plâng, clar izvorând în fântâneSub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine”Fata de sub salcâm se ridică şi se îndreaptă uşor, ca

fermecată parcă plutind, spre Eminescu căzându-i lapiept, în timp ce corul cântă:

„Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clarăOchii tăi mari caută-n frunza cea rară,Stele nasc umezi pe bolta seninăPieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină”.Se va realiza întregul tablou din „Sara pe deal”, aşa

cum e redat în poezie:„Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,Streşine vechi casele-n lună ridică,Scîrţîie-n vînt cumpăna de la fîntînă,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinareVin de la cîmp; toaca răsună mai tare,Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,Sufletul meu arde-n iubire ca para.”

Se va realiza întreaga vrajă, întreaga atmosferă şimişcare din poezie, în timp ce corul continuă să cânte:

Ah! în curînd satul în vale-amuţeşte;Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbeşte:Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă,Ore întregi spune-ţi-voi cît îmi eşti dragă.

Cortina începe să se lase încet, rămânând ca-ntr-uncon de lumină în mijlocul scenei doar salcâmul sub careEminescu şi fata de sub salcâm stau îmbrăţişaţi ca-npoezie, în timp ce corul continuă să cânte ultima strofă:

Ne-om răzima capetele-unul de altulŞi surîzînd vom adormi sub înaltul,Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată,Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

În căutarea NirvaneiNicolae IŞTOC

AtingereasecretăCa o lumină vechefără sunetfrunza sângelui tăumă strigă...

Atingerea secretănumai de-o clipăîşi trage moarteasub clopotele din cer...

Mă îndepărtezşi mă apropiicum fumul din zarese retrageîn gesturi oarbespre Nicăierişi înspre NIMENI...

NelinişteastrăinăCa voceaunui fragment de vislumina se destramă,ruptădintr-un cuvânt de bronz.

Neliniştea străinăcumcu un contur al spaimeimă urmăreştetopindu-mi somnul.

Picăturide bronzÎn zarebucurii galbenematurepicături de bronzsub razele domoaleale clipelor...

Fragmente de infinit,pânze infabilede corabieprin care văd

melancolianemărginirilor...

Un singur verb

De m-aş chinuisă adaugacestor versuriun singur verbţi-aş fura din privireultima cutremurătoarelacrimă...

Aş lăsa umbra unei păsărirănitesă pătrundă în odaiesă-şi adune sub aripăcântecul soarelui.

De-aş înţelege acest chinm-aş naşte în altă paginăde-aş fi eu însumi verbul.

Semncă suntCând scriupot duce fără să vadă nimeniun munte de melci la apă.

Când ascult aceste cuvintechiar duc un munte de melcila apă.

E o dorinţă fărâmiţatăcum raza semnului că suntumbra vântului de sub iarbădar şi ochiul unui melc.

Ciorchinede praguriLa şoldul acestor clipedin taină ori din spaimăa începutsă-mi fie noimăfragmentul vieţii tale...

Vântîn formă de orgă – ciorchine de praguripeste care calcapatic.

Încă un pasşi sunt în ceruri.

Doldorade vulturiCât de câtproptesc munteledoldora de vulturi.

Încerc să-i desluşescvârfurilerăzbind peversanţii de aripi,sălbatice,răzbit de povară,dezlipind de pe minezădărnicia...

Cât de câtpun talpaîntre nouriimăruntaielor

cerului meu.

Acum când suntMă întind plutitorpe iarba munteluisacru,sub cruceape care o portca pe-o sărbătoare...

De aceea,Doamne,acum când suntîn vârful adâncal întrebării,

spunîmbunând ramura fantastică:

altă împărăţiemi-ar fi de prisos.

Cât pânzaliniştiiDin acest punctnumai spaţiul mutse poate înălţa.

Dar eu întreb:are luminaiarbăcât pânza liniştiidin amintire?

Încetdesenez cerulcu înserarea de mâine,despic grădinacu flautulasemenea ţipătuluitrecerii dincolo...

Ninsoareade vocaleCe îmi dai tue ţipătulplin de sânge.

Ce îţi dau eue ninsoare de vocaledin inima dulcea unui violoncel...

Să vezi prin elpână se terminăîn tine zarea,până se dilată privireaca vocea mierleistrigându-şi puii

de prin ramuri uscate.

Răcoarea defebruarieEa traversează pururirăcoarea de februariedintre viziuni,Întunericul putred

al încăperii când dorm.

Ea traversează voluptatea.

Puţin câte puţinaud cum se întrupează fantasmape trepte obosite.

Din turn şi până-n ceruriea umple goluri...

AudapropiereacetiiValurile curg din mâna meacătre lumi diferite;lumini în jocul degetelor,umbre de îngeri care mă strigăşi mă caută dinspre viaţă spremoarte.

Aud însă civilizaţii arhaice –ceruri topite în marmora întâm-plărilor.Aud apropierea ceţiiînnoptând ţărmurile în dulcea ab-senţă.

Nici nu simt că sunt singur,nici nu-mi dau seama cum trecveacurile...

TăcereacuvântuluiMă umplu cu privirea stării deicoanăpecetluită în sângele meu.Strâng în pumn tăcerea cuvântuluiSUNT.Ori de câte ori vă strigsă-mi ţineţi lumina pe umeridar mai ales întunericul

care va ajunge la malîntr-un pumn de frigal poemului meu ne terminatplin de privirile mele care văcaută...

9ianuarie - februarie 2009 9

Poetul lunii februarie: Victor Sterom

Victor Sterom

Carte deultimă oră

Mă doare

Nu pot să scap de versul tău albastru,De ochii tăi, de zâmbetu-ţi privindSprinţar, ca florile de câmp în glastre,De pletele pe umeri aburind...

Mă doare Veronica, mult prea fadăPentru virilul, vigurosul verbCu zdrumicări şi urlet de cascadăCu hăuliri sălbatice de cerb...

Nu vezi prin timp n-a mai rămas nimicDin blonda, preacântata ta iubire,Decât o pură şi fragilă amintireUn palid semn trecut prin versÎn NEPIEIRE.

Mă doare versul tău plin de durereLuceafărul cu aripi necuprinseZburând printre lumini din alte sferePrin galaxii cu stele reci şi stinse...

Mă doare tot ce ţia stricat viaţa,Prietenii ce-ţi făceau Noaptea-ZiŞi ţi-au răpit din timpul tău, mai SACRUCa Dumnezeul sumbru din Tării...

E timpul, Eminescu, să-reînvii!!

EminescuAl nostru şi numai al nostru,Contemporan cu fiecare generaţie,Eminescu - poem într-un vers.Veşnic tânăr şi nepereche -Mihai Eminescu -Limba RomânăÎn straie de zilnică sărbătoare.

SecoleminescianAu plecat pădurile.călătorind îndelung,să înfrunzească.- Am înfrunzitZice copacul de aursingur în miezul pădurii(Moartea Luia strâns un secol de viaţă)plângea în genunchi Bucovina.

10 ianuarie - februarie 200910

Eminescu-Lui nostruDe dorulnemuririi

„Luceafărul“ (1883)Gâze, păsări sunt asemeni,Toate-s vii, trăiesc şi pier;Numai omul vrea s-ajungăSus, la Tatăl său din cer...Preafrumoasa din povesteÎşi trimite gând curatSpre Luceafărul iubiriiCa şi când ar fi bărbat.

Ea îl cheamă, el coboarăDe trei ori, dar urcă iar,

Unde-i spune DemiurgulSă rămână plin de har.

Şi-n frământul slavei saleVede-amorul pe pământ,Întristându-se că fataA uitat de legământ.În şăgalnic joc eroticVechi păcatu-i prea distinctŞi gâlceava: „ corp ori spirit”Se sfârşeşteprin instinct.

Dragostea dintâi când piereFără şanse să re-nvie,Jerfa geniului o schimbăÎn prilej de armonie:

Stelele se-atrag prin spaţii,Fiecare stând deoparte,Pământenii să citeascăFirmamentul ca pe-o carte.

Petrea CIUPITU

Dor deEminescu

Eminescu e mult mai multDecât efemerul adevărurilorDin GlossaŞi şi mai multDecât poimâineleDin Luceafărul.Eminescu este planetarulNostru cuvântCe-şi are rădăcinile în zărileRomânescului altar din Kogaion.Eminescu este priveghereaDin pieptŞi sămânţa culcată de vântPeste mormintele din nori.Este zborul primelor aripiŞi tăria poeziei de dragoste.Eminescu, EminescuŞi-un dor...Ascuns şi tăcut.

Vasile BARBU

George PÂRVULESCU

La teiul luiEminescu

La teiul îndrăgit de EminescuCe-i poartă astăzi numele cu dor,S-au strâns copii risipiţi în lume-Să se-ntreţină-n graiul mamei lor.

În limba noastră dulce, mult duioasă,Din care sfinte miruri izvorăsc,Şi după moarte pentru EminescuS-adune neamul nostru românesc.

La Iaşi venit-au toţi ca să te vadă,S-aprindă lumânări la chipul tău,Lăcaşul scump, râvnit odinioară,Să ţi-l admire cu păreri de rău.

Nu l-ai avut în viaţa ta vreodată:Ai hoinărit prin arşiţă şi în vântN-ai stăpânit casteluri niciodată,Dar ai lăsat comoară pe pământ.

Avuta-i mulţi răuvoitori în viaţă,Ce ţi-au dorit necazuri şi suspin,Ci dispărut-ai ca un văl în ceaţă,Fără să aibă-n lume vreun destin.

Iar tu rămas-ai să străluci într-una,Să fii virtutea mândrului popor.Din lauri ţi-i măreaţa ta cununăŞi chipul tău e-n veci nemuritor.Ne eşti Luceafăr, logodit cu GeniulŞi vei rămâne-aşa şi-n viitor.Prin ani vei trece... Şi peste mileniiVei fi iubit de-al tău popor.

N-ai cunoscut în veacul tău ovaţiiPentru comoara ce ne-ai dăruit.Dar dăinui-vei peste generaţii,Mai splendid decât toţi ce au trăit.

Silvia CABA-CHIVIREAC

Ajută-ne Lucefere

Demult, Lucefere, te-ai dus,Să fii în veci pe cer.Îţi ţinem minte ce ne-ai spusŞi firea ta de fier.

Comoară mare ne-ai lăsat,Pe pagini de argintŞi noi cinstim făr de păcatFrumosu-ţi labirint.

- Zdrobiţi orânduirea cea crudă şi ne-dreaptă!Doar tu ne-ai poruncit.Această slovă înţeleaptăÎn neam s-a adâncit.

Dar ce folos? Că timpul trece,Cu el ne trecem noi,Lăsând în dar mormântul rece,Pe el crescând eroi.

Eroi cu neamuri străine,Cu noi porunci şi vreri...Durerea cine să ne-aline,Să crească-n noi puteri?

Privim, Lucefere, la-apus,Urmând al tău ecou,Să vezi la ce-am ajuns,Tu ai muri din nou!

Eugenia BĂLAN-CIOCOBOC

EMINESCULA UZDIN

Eminescu nu trăieşte numaiunde s-a născut Eminescu nutrăieşte numai unde a murit.El trăieşte cu românul, pestetot pe-acest pământ. El trăieştecu poetul, căci românul e poet.Eminescu-i viu oriunde, viu echiar şi în mormânt. Teiul luiîi dă viaţă şi florile ce-lacoperă, îl învie în orice omiubitor de limbă vie. îl învie,zi de zi, când se naşte vreuncopil. Şi se plimbă printreaştri, printre flori şi poezii. Aajuns nemuritor şi-n Banat lanoi aici, Luceafăr pe cer seninpoposind şi la Uzdin. Şi-lsalută orice om, trecător prinfaţa lui, cu sufletul şi cuochiul că-i poetul tuturor.

Gheorghe LIFA

EminescuEminescu-i tresărirea,

Dorului de absolut

Eminescu este chipul

Infinitului din noi.

Eminescu este visul,

Înălţarea şi abisul.

Eminescu, Eminescu,

Fãrã el oricare lucru

Şi-ar urma cãrarea sa,

fără faimă fără nume

Codrule, măria ta,

Lacule ce tainic farmeci!

El Moldovei îi e fiul

Şi Dunãrii nepot

L-a adoptat Ardealul

Şi Muntenia de tot!

Eminescu ne uneşte

Pe acest meleag străbun,

Ỉntr-o lume de poveste

Ce o ştie râul, ramul,

Lacul şi izvoarele.

Eminescul este dor,

Dor de dulcea noastră limbă

Învăţată din popor.

El mai e şi-un nume scump

Ce se cheamă România,

Eminescu-i veşnicia.

Şi ce naşte din cuvânt,

Dulce şi sfânt pe-acest pământ.

Roxana-Marina NIŢĂ

Voivodina

Voivodina

Ucraina

Ucraina

elevă, Târgovişte

Mihail I. VLAD

Mai întâi, pe urmă Eminescu,Om şi el aici, cum suntem noi,Biografia lui nu mai încape-nBiografia vieţii de apoi...

„Eu sunt poet!“ aşa spunea trimisul,„Eu sunt Poet!“, dar nu i-am datcrezare,Cât întuneric ne mai mustră, Doamne,Când luminează starea lui în zare!

Acum, în ianuarie, târziu,Când tulbure-i zăpada din cuvânt,

Se naşte iarăşi Domnul Eminescu -În limba maicii-staulul cel sfânt!Om şi el aici, cum suntem noi,Cu bucurii şi cu tristeţi sub pleoape,Se naşte iarăşi Domnul EminescuBiografia lui nu-l mai încape...

Se naşte iar poetul şi ce-i dacă?Vor spune unii, cum au spus mereu,Naşterea lui cu moartea nu se-mpacăNaşterea vine de la Dumnezeu.

Se naşte iarăşi Domnul Eminescu,Se naşte-n ianuarie mereu...

Nicolae NICOARĂ HORIA

„Se naşte iarăşiDomnul Eminescu“

lui N. D.Petniceanu

DefiniţieLumea e urmareaspaimeiFiecărui individCă ar putea fi ultimul.Poetul depăşeşteaceastă spaimă

Din „Strigăte şi semne“

11ianuarie - februarie 2009 11

***

În ceea ce priveşte muzica, Roman-tismul poate fi împărţit în două etape dis-tincte de evoluţie a sa astfel:

a. Prima etapă începe după moartealui Ludvig van Beethoven şi îi are ca repre-zentanţi, pe o seamă întreagă de person-alităţi a lumii componistice a aceleiperioa-de, cum ar fi: Giacomo Rossini(1792-1868), Giacomo Rossini, GaetanoDonizetti (1797-1848), Gaetano Donizetti,Vicenzo Bellini (1801-18 35), VicenzoBellini, Robert Schumann (1810-1856),Robert Schumann, Hector Berlioz (1809-1869), Hector Berlioz precum şi FrederichChopin (1810-1849), Fredetic Chopin în1835-1836.

b. A doua etapă debutează după anul1848, având drept cauză în mod implicit,înfiinţarea şi emanciparea şcolilor muzi-cale naţionale.

Din punct de vedere muzical, a douafază romantică se distinge prin succesuloperei naţionale. Gata cu cosmopolitismulepocii precedente, cu confidenţele peclaviatură, cu predilecţia pentru pian.Opera permite transmiterea publică a unuimesaj patriotic – chiar şi prin folosirea lim-bilor locale – exprimă o revoltă precisă sause inspiră din sursele profunde ale tradiţi-ilor naţionale. Genul poate chiar să ex-prime un act de independenţă: astfel,marea operă franceză se înscrie îm-potriva tradiţiei italiene şi a reformei wag-neriene.

Şcolile naţionale de muzică, au fostprezentate în mod foarte succint şi nu înitegra-litatea lor, iar în cadrul acestora -compozitorii sau fondatorii cei maireprezentativi, fără a a-vea pretenţia deierarhizare a valorilor lor, după anumite cri-terii prestabilite.

Şcoala muzicală cehăŞcoala muzicală cehă are ca

reprezentanţi de seamă, pe Bedřich(Friederich) Smetana (1824-1884)Bedřich Smetana, precum şi pe AntoninDvorak (1841-1904), un mare simfonist,Antonin Dvorak.

În dicţionarele de muzică, Smetanaeste deseori trecut cu prenumele de Fri-ederich, forma germanicâ a lui Bedrich,veritabilul său prenume, lucru ce nu l-ar în-cânta prea tare, pe el care a luptat în-treaga viaţă pentru eliberarea autenticiimuzi-ci cehe sufocată până atunci de in-vazia artei germane şi austriace. El nu are

geniul lui Chopin sau al lui Bartok, dar aavut în Cehoslovacia aceeaşi eficienţă cua lui Frederich Chopin în Polonia, sau cu alui Bela Bartok în Ungaria, cu precădereprin capodopera sa Mireasa vândută. Celmai bun poem simfonic al său a fost, Vâl-tava (sub numele de Moldau în limba ger-mana), a doua dintr-un ciclu de şaselucrări pe care a intitulat-o Má vlast - "Ţaramea".

A scris puţine piese pentru pian, darcele câteva dansuri folclorice pe care le-a încredinţat acestui instrument nu au doarpodoaba minunatului lor caracter po-pular: ele sunt interesante şi pentru scri-itura lor care este plină de graţie, devivaci-tate picantă, de ingeniozitate pi-anistică, de ştiinţă a contrapunctului. Elesunt dificile atât ca interpretare, cât şi caexecuţie şi necesită o tehnică fără cusur.De aici întrebarea de ce pianiştii dornici debisuri nu exploatează mai mult aceste cal-ităţi strălucitoare. Culegerea cea mai in-teresantă dintre cele 23 de piese originalepe care ni le lasă se intitulează Dansuricehe şi conţine zece piese la care seadaugă patru polci.

Fără îndoială, Dvorak nu este un ve -ri-tabil muzician pentru pian, dar am ţinut cael să figureze în aceste pagini imediatdupă Smetana, căci dacă acesta din urmăeste eliberatorul muzicii cehe şi fondatorulşcolii naţionale, Dvorak este continua-torul lui şi şi-a extins acţiunea pe plan in-ternaţional. Astfel îl vom regăsi înDansu-rile slave pentru pian la patrumâini, în Variaţiunile Op. 36 şi HumoreştileOp.101.

Şcoala muzicală franceză.Şcoala muzicală franceză este re-

cunoscută în special pentru muzica sa deope-ră, reprezentată de către o pleiadăîntreagă de compozitori, de mare valoare,cum ar fi:

1. Charles Gounod (1818-1892), prinoperele „Faust” şi „Romeo şi Julieta”;

2. Georges Bizet (1838-1875), ce a re-alizat opera „Carmen”;

3. Camille Saint-Saëns (1835-1921),având opera „Samson şi Dalila”;

4. Eduard Lalo (1823-1892), Creaţia saromantică, inspirată din folclorul spaniol,norvegian şi rus. A realizat Opera „RegeleYsului”, baletul „Namouna”; muzică sim-fonică - Simfonia spaniolă pentru violon-cel şi or-chestră; Concerte, cum ar fi:Concert rusesc pentru violoncel, Concertpentru violon-cel, Concert pentru pian;

5. Cezar Frank Auguste (1822-1890),compozitor şi organist francez de originebelgiană. Profesor la Conservatorul dinParis. Unul dintre întemeietorii şcoliimuzicale moderne franceze. A fost uncontinuator al tradiţiilor lui Bach,Beethoven, Wagner. Cezar Frank făureşteo operă de înaltă valoare emoţională, desuflu epic, remarcabilă prin bogăţiamelodiei şi noutatea armoniei. Promotoral principiului ciclic. A scris oratoriile -Ruth, Beatitudinile; Simfoniile în re minor,poeme simfonice - Djinii, Psyché; Variaţi-uni simfonice pen-tru pian şi orchestră; uncvintet cu pian; lucrări pentru orgă, pian,violoncel – Sonata pentru violoncel şi pian.

6. Ernest Chausson compozitor

francez (1855-1899), Ernest Chausson, acompus Opera - „Regele Arthur”; muzicăsimfonică - Poemul pentru violoncel şi or-chestră; Simfonia în Si bémol şi muzică decameră.

Şcoala muzicală acompozitorilor nordici

Din cadrul şcolii muzicale a compo -zitorilor nordici, vom aminti numai o partea acestora, şi anume:

1. Compozitorul, pianistul şi dirijorulnorvegian, Edward Grieg Hagerup (1843-1907) - Fig. 1.2.3.-1 - Edward GriegHagerup în 1891, a fost elevul luiMoscheles şi Gade. Fondator în anul1867 şi dirijor al Uniunii muzicale din Oslo.Remarcabil reprezentant al şcolii naţionalenorvegiene. A efectuat turnee în Europaca pia-nist şi dirijor. Creaţie inspirată dinfolclorul norvegian. A compus muzică sim-fonică: „Concertul în la minor pentru pianşi orchestră”; 4 Dansuri simfonice; Muz-ică de scenă - „Peer Gynt” de Ibsen,„Sig-urd Jorsalfar” şi „Olaf Trygason” deBjörnson; Mu-zică de cameră -10 caietede Piese lirice pentru pian, şi muzică vo-cală.

2. Johan Julius Christian (1865-1957),compozitor finlandez de notorietate inter-naţională. A compus 7 simfonii, poemesimfonice (Finlandia, En Saga, Legen-dele din Kalevala), Concert pentru violinăşi orchestră; muzică de cameră (cvartetulVoces Intimae).

3. Compozitorul şi pianistul norvegianCristian Sinding (1856-1941), a rea lizat înplan componistic: un concert de pian,muzică de cameră, 4 simfonii, 3 concertede vioară, sonate, coruri şi opera „DerHeilige Berg” (The Holy Mountain) în anul1914. Printre piesele compuse pentrupian, de largă circulaţie, putem remarca şiMurmurul primăverii.

4. Compozitorul, dirijorul şi pianistulsuedez Carl Wilhelm Eugen Stenhammar(1871-1927). Studiile muzicale ini-ţial aufost făcute în Suedia şi le-a continuat înGermania. A fost un admirator al muziciigermane în special a lui Richard Wagnerşi a lui Anton Brukner (1826-1894).

Compozitorul suedez are lucrări or-chestrale, muzică de cameră, muzicăcorală, piese pentru pian din care a min -tim, următoarele: 10 sonate între anii1880-1895, 3 Fantezi, Op.11 în anul 1895,5 piese Op.33 „Noapte de vară” în anul1914

ROMANTISMUL ŞI MUZICIENIIDIN ŞCOLILE NAŢIONALE (2)

Richard Wagner Georges Bizet

{colile na]ionale `n romantismAna-Maria PULBERE

Baladaveveriţei

În locul din poianăDe-astă varăO veveriţă a venit să moarăUn ultim salt şi jocul s-a sfârşit,În locu-acela în care ne-am iubit.Blăniţa ei mai străluceşte-n soareŞi parcă-n ochi mai are o-ntrebare...Din rozmarin şi fire de mohor,

I-au pus un bucheţel pe botişor,Şi-au mângâiat-o, ca atunci, pe tine,Printre livezi cu flori de iasomie.O lacrimă fierbinte aţipat:Nu! N-a murit! Nu este adevărat!

De-ai să mai vii vreodată în poiană,O să-mi găseşti o veveriţă-n rană,Însângerată, poate vie încă...S-o iei şi s-o aşezi frumos pe-ostâncă,Va tresălta visând ninsori ce cad,În urma ei pe crengile de brad.Dar poate e mai bine să nu vii,Şi nici de moartea ei să nu mai ştii.

Nicu TĂNASE

Carmen FOCŞA

Carmen Focşa

12 ianuarie - februarie 200912

Eseu

1. Realităţi invizibileNu e o taină pentru nimeni că poate

mai mult ca oricând, în prezent ne batemjoc de cuvânt şi nu ne dăm seama că,de fapt, ne batem joc de noi. Trăitor întridimensional, într-o lume duală, omuleste în acelaşi timp şi limitat în această„dimensiune”.

Ce înseamnă asta? - avem, pe lângătrup, şi suflet. Le conştientizăm. Şi ştimşi că acestea sunt ale noastre. Dar maiavem şi ceva ce nu-i al nostru – e un darde preţ: spiritul (sau duhul). Pe primeledouă ni le mai iubim noi sau nu într-ooarecare măsură, pe al treilea – ba. Uniihabar nu au de spirit, alţii confundă su-fletul cu spiritul…

De asemenea ştim de ce ne estenecesar un cod – al muncii, rutier sauetic şi moral etc. Deşi îl avem şi îlcunoaştem, nu îl respectăm – cum să re-spectăm, atunci, ceva ce nucunoaştem?! Când considerăm noi că asosit momentul, mergem la biserică şicerem canon. Un fel de procurare de in-dulgenţe. Ne mai „spălăm” greşelilefăcând câte o donaţie grasă oribotezând prunci, că ţi se iartă un păcat!,sau ţinem post şi avem impresia că ne-am uşurat sufletul. Hocus-pocus şi gata,a reuşit scamatoria!

Or, ar trebui să existe un altfel de codsimplu şi direct pentru a înţelege foarteclar riscurile şi consecinţele faptelor, at-itudinii şi gândurilor noastre – o carte aproastelor maniere ar incita poate maimult la lectură decât una a bunelormaniere! Astăzi exemplul pozitiv nu maieste urmat: funcţionează tertipurile, unfel de short-cut cu efect „nice & easy”. Şi

chiar oamenii la adresa cărora ne ex-primăm laudativ că „au duh” sunt izolaţimai degrabă decât scoşi în evidenţă prinaceastă expresie. Adică, spre deosebirede noi (care nu am avea duh) ei suntvăzători cu duhul sau în duh. Ei au cevaîn plus faţă de noi, care ni-i îndepărteazăpentru că acel ceva nu ne este cunos-cut. În realitate toţi avem duh – ceea cene lipseşte ca să-l vedem şi să vedemîn el este o modificare calitativă, şi nucea cantitativ-augmentativă. Aceastaapare abia după ce ne alcătuim propriulcod şi ni-l respectăm…

Gândurile, pe lângă că sunt reale,sunt şi realitate controlabilă. Nivelul deconştiinţă este cel ce determină calitateaşi pozitivitatea gândului, implicit a cu-vântului. Dar materialitatea va dominaasupra spiritului. Vrem, nu vrem, credemnumai ceea ce vedem – dovada materi-ală! Cum să facem să credem şi îndovada spirituală, aflată în realitatea in-vizibilă?

Cartea sfântă îndeamnă la crede şinu cerceta.

Totuşi puţini o fac în sinea lor.Pretind, afirmă că o fac, dar nu o fac înrealitate. Pentru că dovada aceasta tre-buie făcută reală, adusă în realitate, casă fie crezută – aşa e în lumea noastrăde acum.

În ultimul deceniu au apărut terapiilecomplementare şi un fel de literaturăneconvenţională, chiar şi aceasta com-plementară: într-o astfel de carte găsimun adevărat codex al greşelilor degândire şi comportament precum şi almodului cum influenţează acestea cor-pul fizic, emoţional şi mental (veziCauzele spirituale ale bolilor -Afirmaţiivindecătoare-/ Carte de uz intern sub în-grijirea Asociaţiei CRISTAL LIFE Româ-nia, din Arad). Un singur exemplu estedeajuns:

„Coloana vertebrală - din punct devedere karmic:

Partea fizică este formată din primaparte a coloanei, care cuprinde coccisul,zona sacrală, cele cinci vertebre lom-bare pecum şi cele două vertebre tora-cale cele de mai jos (T12, T11).

Partea emoţională cuprinde celelaltezece vertebre toracale (T10 - T1) şi ver-tebra cervicală cea mai de jos (C7).

Partea mentală cuprinde celelalteşase vertebre cervicale (C6 - C1)”.

Aflăm astfel că „cele patru vertebretoracale imediat superioare: T10, 9, 8 şiT7 corespund capacităţii de a iubi. Elearată capacitatea de a lăsa energia iu-birii să curgă în chakra inimii”.

Cine va căuta în tabelul referitor laColoana vertebrală datele pentru aceste4 vertebre va afla următoarele informaţii:

„Vertebra T10:- Arii corespondente: Rinichi - Efecte: Probleme cu rinichii, în-

groşarea arterelor, oboseală cronică, ne-frită, pielită.

- Cauza probabilă: Refuz de a ac-cepta responsabilitatea. Ai nevoie să fiivictimă. E vina lor.

- Afirmaţii vindecătoare: Mă de-schid bucuriei şi iubirii, pe care o dărui-esc şi o primesc liber. ”

Şi aşa mai departe. Important este cădeschiderea către o astfel de înţelepci-une străveche vine dintr-o realitate in-vizibilă. Nu şi inexistentă.

Aşa-zisa „inspiraţie” (fluxul de en-ergie informaţională sau inforenergia),ori acea iluzie ţinând de vizionarism (sau„a visa cu ochii deschişi”) este mult maireală – vezi adevărată – decât am crede.Când conştientizăm că a-ţi închipuiînseamnă, de fapt, a încerca să materi-alizezi, vom aduce în realitate „visul”,iluzia. El nu este un vis, ci un proiect totatât de fezabil şi posibil ca oricare altul.Toţi vizionarii care au descoperit ceva nuau făcut altceva decât să aducă în starede real - adevăr -, prin materializare,visul. Visul a devenit realitate şi adevăr.Orice adevăr este un postulat care poatedeveni realitate. Omul însă are nevoiesă vadă cu ochii lui şi abia atunci vacrede. Astfel că el nu va crede până cenu va vedea-experimenta nemijlocit.Este greu să crezi într-un enunţ dacă elpare miracol sau miraj. Pentru că noiîncă mai trebuie să convertim în planmaterial. Ba, mai mult, nu înţelegemdecât comparând. Construită pe princip-iul dualităţii, vom crede că există o lumebună abia după ce ne vom fi chinuit într-una rea.

În ce priveşte energia inspiraţională,fluxul de energie inspiraţională circulăjur-împrejur. Pentru poet, viaţa de zi cuzi este un catalizator în cultivarea abil-

ităţilor ori activităţilor pe plan artistic, cul-tural ori social-politic. Tot aşa este pen-tru fiecare, în domeniul său de acţiune:fluxul de energie informaţională ne ali-mentează pe toţi. Punctul nostru comuneste că suntem egali în drepturi înaceastă privinţă. S-ar cuveni să confir-măm şi reciproca: să facem un punctcomun din a fi egali şi în obligaţiile ce de-curg din primirea energiei. În fond, nueste a noastră, dar ni se dă pentru a ofolosi.

De aceea ar trebui ca şi oamenii decultură, în speţă scriitorii, să aibă un codşi să-şi asume o responsabilitate – şiîncă ce grea este! – pentru ceea cecreează. Poate că ar trebui să existechiar şi un jurământ. Nu este absurd…dacă ne gândim că adeseori vocabularulunui om este cea mai la îndemână şimai simplă formă de amprentare, de car-acterizare a acestuia!

Un adevăr ar fi acela că întâlnim –bunăoară în poezie – anumite teme cepar a fi previzionare ori rezultatul unorintuiţii subtile, a căror esenţă nu epământeană ci aparţine spiritului. Sau,cum se mai zice, Universului. Scriemceva despre care spunem, apoi: cum demi-o fi venit în minte aşa ceva, parcă nuam scris eu?!

Câte cineva te întreabă cum ţi separe textul său. De obicei îi răspunzi căţi-a plăcut dar ar mai trebui lucrat.Aproape niciodată nu răspundem că tex-tul este aşa cum este şi persoana care l-a scris, şi că îi seamănă. Întrebareaascunde însă în ea o nelinişte, o peocu-pare sau îngrijorare asupra contradicţieidintre sine şi text. De fapt, orice textnaşte alt text. Textul este un salut, lacare se răspunde. Este ca şi cumformezi un număr de telefon şi cinevarăspunde „la capătul firului” - cum sezice.

Dar adeseori greşeşti o cifră, sau „seface atingere” şi la capătul celălaltrăspunde altcineva. La fel este şi cândtextul nu pare a fi fost scris de tine, esteca o legătură telefonică necunoscută.Cineva îţi răspunde şi nu-i recunoşti am-prenta vocală, te scuzi, eşti întrebat cucine doreşti, tu spui, ţi se răspunde că egreşeală, ş.a.m.d.

Taină şi cuvântMonica MUREŞAN

Monica Mureşan

De unde să ştie?

... Dacă ar putea, o, dacă ar putea, ei, vagabonzii,

saltimbancii cu nume, mereu, de-mprumut, l-ar mânca fript pe Eminescu! L-ar morfoli scrâşnit, printre dinţi, precum cămilele, firele de nisip – şi l-ar scuipa cu un oftat de uşurareîn canalul de lături al uitării.

Dar nu pot, nenorociţii, nu pot,şi ei ştiu asta mai bine ca nimeni alţii;aşa că d-aia scâncesc la zodii şi la manualul de limba

antiromână,

la UE, la cuie, la lună, la Steaua Nebună,doar, doar s-o-ndura cineva, Necuratul (sau altul),

de of-ul lor şi-i va acoperi numele cu ţărână

Eminescului,să nu-l mai vadă,să nu-l mai audă,să nu le mai dea insomnii...

Şi poate că aşa ar face, până la urmă, sărmanul stăpânitor al tenebrelor,ca să scape de disperările lortot mai pline de bale, de sânge stricat,de cerneluri diluate, de plumb otrăvit,dacă n-ar şti că de sub ţărâna aceeafiecare nouă primăvară

ar da la iveală

nu un singur şi stingher Eminescu,ci mii, milioane, puzderie:embrioane unul şi unul, încolţite sub potoape delacrimiscurse-n şiroaie dinspre inimi de pui de valahcătre Nistruri şi Tise, Olturi, Sireturi, Dunări şi mări...

Aşa că, neputând să-l mănânce fript, pe de-a-ntregul,ei îl muşcă de cur şi-l ciupesc de degetul micde la mâna cu care a scris, să zicem, Scrisoarea III,doar, doar l-or enerva şi va ieşi singur din cărţi,ducându-se-n iad, să se culce.

De unde să bănuiască ei, bieţi scapeţi,în orbirea lor maculată,plină de ură, de scaieţi şi de jeg,că nu fac altceva decât să-l ţină treaz,mai ager, mai crunt, mai semeţ,în turnul de veghe al naţiunii române?

Dan GÎJU

� continuare în pagina 13

1313

***

ianuarie - februarie 2009

A plecat dintre noi în lumea umbrelorun mare suflet de român: Grigore Vieru.“Parcă aş fi gata să îndur mai departe în-treaga sărăcie dacă mi s-ar lăsa în paceCredinţa strămoşilor mei, Limba românăşi Istoria românilor. Sunt gata să îndur,în această ideie chiar şi sârma ghimpatăde la Prut care îmi zgârie inima şi careştiu că odata şi odată va cădea aşa cuma căzut Zidul Berlinului”, mărturisea el înscrisoarea deschisă adresată preşedin-telor Statelor Unite, George W. Bush, îndecembrie 2002. Iar celor din ţara mamăel se adresa tot epistolar, cu un lirismîncărcat de o profundă dragoste: “DinBasarabia vă scriu/ Dulci fraţi de dincolode Prut,/ Vă scriu cum pot şi prea târziu,/Mi-e dor de voi şi vă sărut” (Scrisoaredin Basarabia).

Nu odată dorul său de reunire a nea-mului şi tărâmului străbun îl făcea săspună: “Dacă visul unora a fost săajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă amvisat să trec Prutul”, Şi l-a trecut pe unPod de flori la 6 mai 1990, uimind o lumeşi stârnind o horă în mijlocul râului trufaşdespărţitor de neam, astfel că un miliondouă sute de mii de români aflaţi pe am-bele maluri s-au îmbrăţişat ca fraţii prinopt vaduri de-a lungul a 700 km de apă.

Dar Grigore Vieru a “ostenit în ocnacuvintelor” întreaga sa viaţă (“Unde-ioare clipa cea/ De-o sorbeam şi ne sor-bea?!/ Ne uitam ca doi bătrâni/ Înoglinda unei pâini./ Unde-i clipa decândva/ De-o sorbeam şi ne sorbea?!”).El rosteşte simplu cu dulcea sonoritatepe care o învaţă memoria sufletului încăde la vârsta copilăriei: “Razele ne vin dinsoare,/ Iar miresmele – din floare,/Numai dorul strămoşesc –/ Din cuvântulromânesc” (Dorul şi limba). El cunoaştepe deplin forţa limbii în care omul îşiregăseşte rădăcinile şi tradiţiile deveacuri şi care îi dă forţa apărării iden-tităţii şi demnităţii sale.

Limba română cântată atât de fru-mos de un alt basarabean, Alexe Ma-

teevici, poate fi o armă: “Bre muscale,am ostenit/ Să te-ascult necontenit,/ Săte-ascult neîncetat/ Că m-ai fost elib-

erat;/…/ Că mă-mbraci, că m-ai născut,/Iar eu mă uit peste Prut./ Dar ce fel deajutor/ Când mai sunt măturător/ Alstrăzii pe care stai/ Plină zilnic de-ntâiMai?!” (Ascultă). Pentru ea se aducjertfe de vieţi: “Nicolai Costenco, poetul/Care şi-a scris poemele/ Pe caietul de

gheaţă Siberian/…/ Inima lui NicolaeTestimiţeanu/ Sfâşiată de colţii fiareiroşii./…/ Dumitru Matcovschi strivit/ Deroţile autocarului./ Doina şi Ion Aldea-Teodorovici/ Căutându-şi dreptatea înCer./ Ucraineanul Ion Dumeniuc/ Murindpentru cauza/ Limbii Române”(Pictează-mi o mirişte). Întregul tiraj alnumărului din revista Nistru carecuprindea poemul său Bărbaţii Moldovei(1967), cu o dedicaţie pentru "naţional-istul" Nicolae Testimiţeanu, este interzisşi dedicaţia scoasă.

Ca un soldat, poetul cu pana sa,cheamă la “salvarea prin limbă” între-bându-se liric: “S-a otrăvit barbar văz-duhul./ De ce s-a otrăvit şi duhul,/ De ceşi graiul?!” De aceea el, care ştie că “S-ar putea crede că întreaga natură a os-tenit la zidirea Limbii Române”,veghează ca dulceaţa acestei limbi săînceapă a fi adunată în suflet încă de la

vârste fragede. Cartea Duminica cuvin-telor (1969) a devenit lucrul cel mai dragcopiilor de la grădiniţă, precumAbecedarul (1970), pentru a căruiapariţie a luptat întreaga învăţătorime aBasarabiei, a constituit cartea pe careau învăţat să buchisească şcolarii.

Anul 1988 este anul victoriei: în săp-tămânalul "Literatura şi Arta", GrigoreVieru semnează primul text poetic scriscu litere latine în Basarabia de la războiîncoace. “Nu mi-aţi spart cerul din fer-eastră odată cu geamul”, sună unul dinaforismele poetului român, care cuhotărâre a scris cândva cuvintele:“Românul îşi cheltuieşte viaţadovedindu-şi dreptatea”, afirmând toto-dată: “Cât caracter, atâta ţară.” GrigoreVieru a fost votat deputat al poporului în1989, a devenit Membru de Onoare alAcademiei Române în 1990, membru alComisiei de Stat pentru Problemele Lim-bii în 1991 şi a fost propus de către Ac-ademia Română în 1992 pentru premiulNobel pentru Pace o dată cu conferireatitlului onorific de Scriitor al poporului dinRepublica Moldova.

Chiar dacă, aşa cum mărturisea îndecembrie 2008 cu inima sa de mareromân, a decis să devină un luptător cucondeiul în mână (“Eu nu am chemarepentru poezia publicistică dar pe bari-cade nu poţi urca cu poezia curat lirică”),ceea ce a făcut pe unii critici acerbi caMarius Chivu (Rom.Lit. 38/2004) să-iconteste arta, Grigore Vieru respirăaerul marilor înălţimi ale poeziei, în spir-itul cărora promovează dragostea desemeni, abnegaţia luptei pentru marileidealuri şi respectul pentru valorile eternumane.

Tema mamei care combină certi-tudinea rădăcinilor cu inefabiluldragostei şi jertfei şi cu transfigurareamadonică, constituie o temă majoră aliricii poetului: “Şi eu ţin atât la mama,/Că nicicând nu îndrăznesc/ Dumnezeuldin privire/ Să mă vâr să-l mâzgâlesc”(Autobiografică). Iată cât de frumos sunăversurile sale închinate “făpturii mamei”:“Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea sămergi călcând/ Pe seminţele ce zboară/

Între ceruri şi pământ./ În priviri c-un felde teamă,/ Fericită totuşi eşti./ Iarba ştiecum te cheamă,/ Steaua ştie ce gân-deşti”.

Tema credinţei în forţa Creatoruluilumii, adunând în ea iubirea şi dreptatea,transpare în versurile de un fior cu totulaparte, scris în acelaşi dor al tărâmurilorstrăbune, al unirii, cu binecuvântareapăcii de deasupra lucrurilor: “Bate unclopot ca o chemare/ La Căpriana unmiros de crinişte/ Iar la Putna, sfântă şimare,/ Dangăt de aur răspunde în lin-işte./ Semn că ne vede, semn că ne-aude/ Dragostea Putnei în zi deduminică./ Când în lumina viselor ude/Rană pe rană în taină se vindec” (LaMănăstirea Căpriana).

Ca toţi marii poeţi Grigore Vieru estesensibil la majora temă a existenţei careeste Moartea, pe care o transcendental-izează nobleţea idealurilor vieţii salezbuciumate de luptător: “Vine moarteadin urmă/ Cu spicele roşii în braţe/Alesângelui meu -/ Ea care nimic niciodată/Nu înapoiază” (Ars poetica). Tragismulexistenţei este aureolat de spiritul săucreştin: “Ajuns-am a umbla mereu/ Înbraţe cu mormântul meu./ Şi nu ştiuunde să-l mai pun/ Să am un somn mailin, mai bun./ Nici nu ştiu, iată, în chinulmeu,/ De-am mai trăit!/ Vesteşte-L,mamă, pe Dumnezeu/ Că am murit!”(Doina). Şi desigur, acest dialog con-tinuu cu viaţa în preajma iminentă amorţii păstrează o importantă grijă: “Voimuri, se pare,/ Pentru-a mea lumină/ Măva plânge oare/ Limba cea română?!?”

Şi bine înteles, pe linia marii poezii şia geniului poetic românesc vine temadragostei de Eminescu în care întregulnostru neam îşi regăseşte profunzimeasufletului şi aspiraţia spiritului. “Nu suntdecât o lacrimă de-a lui Eminescu”, măr-turisea Grigore Vieru în decembrie 2008.Moartea l-a pândit cu oribilul ei accidentde automobil la 16 ianuarie 2009, la în-toarcerea după sărbătorirea naşterii bar-dului nostru naţional. Pe Eminescu,Vieru îl considera, cu adâncă înţelepci-une şi bogată simţire, o punteromânească peste veacuri, pururea ac-tuală: “Ştiu: cândva, la miez de noapte,/Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-orochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale./ Ams-ajung atunce, poate,/ La mijlocul eiaproape./ Ci să nu închideţi cartea/ Cape recile-mi pleoape./ S-o lăsaţi aşa de-schisă,/ Ca băiatul meu ori fata/ Săcitească mai departe/ Ce n-a reuşit nicitata." (Legământ).

Grigore Vieru nu a murit. El va dăinuicât va dăinui neamul românesc.

Un crin pentru unpoet şi un soldat

Horia-Ion GROZACalifornia

Greşeala te atenţionează, oricum.La fel se întâmplă cu textul – te miri

exact cum ai face-o formând o cifrăgreşită, deşi cifra nu e aşa, ea nu esteniciodată greşită ci doar „întâmplător”greşită, este doar alta decât cea caretrebuia, cea ştiută. Ea te face să ajungiîntr-o altă casă: un alt loc, în altă parte.Şi cum? – nepregătit.

Nu suntem niciodată pregătiţi întrutotul nici să ajungem în altă parte, şi nicisă facem faţă reacţiei celui pe care îl de-ranjăm. Este ca un semn de atenţionareacea voce necunoscută. Ideea neaştep-tată a textului nostru este – de ce nu? –vocea necunoscută a spiritului de la dis-tanţă. Este o voce materializată pentru

noi, fiindcă noi numai aşa o vom auzi,numai aşa o vom înţelege. Şi numai aşavom crede.

Când petrecem câtva timp înreculegere – adică re-culegem clipe,momente, fapte… etc. – culegem în faptceea ce am semănat şi a încolţit, a cres-cut şi s-a dezvoltat.

Nu prea ne cerem iertare pentru cu-vintele pe care le-am folosit, adică le-amrăspândit, în stânga şi-n dreapta, ca şicum le-am fi semănat; cerem iertarepentru păcatele noastre, dar nu pentrucuvintele noastre. Dacă am face-o, nicinu ar mai trebui ca ulterior să ceremiertare pentru faptele noastre. Preventiv,am învăţat rugăciunea de iertare agreşelilor noastre, vrute şi nevrute. Dar… oare nu şi gândite?!

În fond, aşa cum locuim într-un anu-mit teritoriu, oraş, cartier, într-un bloc,

apartament, şi căpătăm mentalitatea re-spectivului loc - mentalitate de provincialori bucureştean, european ori asiatic,locuitor la vilă sau la bloc, în Pipera sauFerentari, ori în Los Angeles… -, tot aşalocuim şi în cuvintele pe care le între-buinţăm. Cu cât cunoaştem mai multe,cu atât locuim în mai multe. De aceeacuvintele ne seamănă, iar faptele noas-tre sunt identice. Faptele noastre suntumbra cuvintelor.

Conform informaţiilor actuale, gînduluman modifică timpul şi spaţiul, deci şicâmpul energetic. Atunci, de ce nu armodifica acel moment al gândului dereculegere întreaga noastră lume, în-treaga noastră concepţie despre noi şiviaţă?

Spre exemplu, în vorbirea curentă,suntem din ce în ce mai atacaţi prin ex-presii cinice şi injurii. Dacă le luăm în

seamă ne expunem altor şi altor atacuri.De această dată interne, prin impri-marea în noi şi însuşirea acelor expre-sii. Mai mult, devenim propagandiştiiacestora. Dacă nu le permitem accesulîn mintea noastră, atacul pierde dinforţă. Va înceta când vom şti ce cuvintene sunt benefice… cuvinte de leac.

Abia atunci simţi cum se lipesc cu-vintele de suflet şi îl întăresc,pregătindu-l pentru a crede în aceadovadă a spiritului ce-l avem cu toţii,ocrotindu-l, totodată, fiind ca o pavăză încalea neîncrederii. Atunci se cheamă căeşti pregătit să formezi chiar şi un numărcu o cifră greşită. Iar la celălalt capăt îţirăspunde o voce necunoscută, dar careîţi place de cum o auzi. De parcă teaştepta

� continuare din pagina 12

1414

***

ianuarie - februarie 2009

Proze ghilotinate: mi s-anăzărit un subiect atracţios; să reunesc- poate sub forma unei parabole -activi-tatea "transcendentalilor" de la MISA cupresupusa axis mundi română dinVrancea/Neamţ şi cu activitatea hacker-ilor NET (între care mulţimea de puştiahitaţi după jocurile pe calculator). Dacăse mai produce, în condiţiile astea, val-oare adăugată şi cum s-ar măsuraaceasta? iată întrebarea subsecventă,atâta timp cât sugestia generală e cătoată lumea, într-un fel sau altul, estepartizana organizaţiei MISA şi a NET-ului. (Completare după 48 de ore: RRAmă ajută cu o informaţie, altminteri pre-vizibilă, anume că în spatele prestaţiei"yoghinilor" lui Gregorian Bivolaru sederulează o îndeletnicire strictpornografică, consolidată în principal fi-indcă aduce... venituri substanţiale prindifuzarea unor filmuleţe decoltate,scabroase, pelicule cu mare trecere prinmediile unor impotenţi şi destrămaţi spir-itual din lumea largă. Tezele, principiileMISA, în acest chip, se autovictimizeazădezgustător, deprimant, pentru că sin-gura legătură cu erotismul normalrămâne etalarea, spartană, a corpurilorumane; restul mi se pare exerciţiul unuicinism scabros şi care concureazăneloial autenticele filme porno, credin-cioase unor reguli nescrise dar intrin-seci. Spiralele gregorienilor ajung săreprezinte doar un decor, o faţadă, oscenografie mincinoase, ditirambice, de-plorabile, cam în genul multor producţiifilmice provenite din deja-cunoscutul şila noi Bollywood indian, superior sati-rizat de un Salman Rushdie, şi nu numaide el).

Cuvinţele. A da la buci - una din-tre cele mai vulgare expresii colocviale.Am crezut că echivalează cu a-ţi frecapenisul între fesele partenerei - fie dincauza unei erecţii incomplete, fie ca mi-jloc contraceptiv. De fapt, înseamnă„doar” a avea o femeie pe la spate. Nue, prin urmare, corespondentul sodomieiconjugale sau homosexuale. Noul„Dicţionar de argou al limbii române“(semnat de George Volceanov, 2007)îmi revelează sinonimii năstruşnice,halucinante sau chiar greu de priceput;

asta şi deoarece cuvintele-titlu şi de-rivatele lor nu sunt contextualizate, celpuţin ocazional, prin citarea unor autori,respectiv prin inserarea termenilor încauză în fraze cu conţinut explicativ. Cualtă ocazie, voi consemna şi o sumă denoţiuni şi locuţiuni fie frecvente, fie in-teresante, care continuă să lipseascădin dicţionarele domnului Volceanov (amai tipărit în 1998 unul). Dacă aş ficunoscut spaniola, m-aş fi străduit săachiziţionez cele trei volume consistentemuncite de Camilo Cela; idem - pentrudicţionarele de argou german şi englez,deja tipărite la noi. Fireşte, mai cuseamă în situaţia acestor florilegiimetaforizante, nu ajunge nici pe departedoar să ai cunoştinţe elementare în re-spectivele graiuri.

Un proiect interesant: să inventariez,critic, cărţile scandaloase din secolul 20,îndeosebi pe acelea semnate deNabokov, Celine, Rushdie, Breton, Sol-jeniţân, Bulgakov, H. Miller, Jelinek,Bukovski, Joyce, Kafka, Burroughs...Oo, dar sunt deja mulţi. Dintre autohtoni,probabil că numai Urmuz s-ar puteastrecura... (N-am avut parte, dimineaţaurmătoare, de linişte până ce n-am com-pletat enumerarea cu Grass, Pamuk,Ionesco, Beckett... Cum se vede, suntautori cărora le e de ajuns patronimiculspre a fi identificaţi... Scriind aceastăadăugire, mă gândesc că l-am omis şipe Faulkner, cel din „Zgomotul şi furia”;desigur, adineauri, precizând H. Miller, l-am deosebit pe acesta de Arthur Miller,tot creator de raftul întâi; dar, apropo de

numele identice, când povestesc cuivace m-a fascinat în paginile cvartetu-lui/cvintetului ale lui Lawrence Durrell,sunt dispus să-l numesc cu patronimicullui D. H. Lawrence, fiecare dintre aceş-tia rezonînd somptuos în memoria meacare se întunecă, se dilată, se lichefiazăîn funcţie de... , şi de... , încât ar fi pas-toral să-mi blochez procesul arheologic;pentru cineva care se întreabă de ce numă opresc şi asupra pleiadei starurilorlatino-americane, aduc precizarea cuvi-incioasă: aceia au migălit opere fru-moase, interesante, originale, exotice,dar nu scandaloase decât, poate, cu ex-cepţia lui Juan Rulfo, un geniu retro, alcărui siamez european ar fi KarelCapek, un geniu vizionar. Gata!).

Azi, 22 martie 2008, un canal TV par-ticular mă informează (plus secvenţeceremonioase trase la Stockholm, acumdoi ani) că s-a dejucat, în Turcia, intenţiacriminală a unui grup vindicativ naţion-alist care proiectase să-1 cureţe (... depăcate?!... ) pe Orhan Pamuk, laureatulNobel al Literelor otomane. Cele câtevazeci de mii de persoane declaratemusulmane din România nu cred că aravea vreo şansă să oprească poposireala noi a laureatului. Ridic chestiunea nudoar fiindcă Pamuk probabil că va re-nunţa să mai calce prin patria-mamă,dar şi fiindcă n-are kiefsă mai calce prinpatria-mamă nici acel Norman Manea,decât dacă, conform propriei declaraţii,e însoţit de... Pamuk şi Rushdie; pentruJehova! cine şi cum l-a ameninţat vreo-dată pe evreul Manea la Bucureşti?!?...

E drept, s-a zvonit că Manea e un posi-bil român nominalizabil Nobel... Ei, şi?!Dacă un agent pro-sovietic precumAndre Gide - nu şi un Bernard Shaw? -a încasat marele premiu, de ce ne-amformaliza în privinţa unui NormanManea...?! Avem, într-adevăr, un darnativ de a ne pune greşit problemele şi,apoi, de a suferi năprasnic în urmaacestei (nerecunoscute) erori esenţiale.Humoristic, aş zice că putem fi daţi ex-emplu ca naţie fruntaşă pe glob care secheltuieşte să răpună cu tunul muştele...

După o pauză-de-respiraţie, tot fixîndecranul plat, cenuşiu, mut al televizoru-lui, mi-am revoltat melancolic gân-durile... Toţi autorii de literatură ficţionalăproveniţi din ţări neimportante eco-nomic-lingvistic n-ar fi avut cum, nu voravea cum să fie cunoscuţi/evaluaţi su-perior fără să fie traduşi admirabil, adicăsă nu fie traduşi, într-una sau alta dintrelimbile circulante. Sau, în cazurile bi-ografic-deosebite, fără să scrie directîntr-o limbă circulantă - a se vedeaShaw, Joyce, Beckett, Cioran, Ionesco,Nabokov, Kundera, Kadare, Dai Sijie,Kristeva... E dificil şi, poate, neimportantîn imediat să se aprecieze dacă aceştiaau scris mai bine apelînd la graiuri mon-dial-notorii, dar e net că tentativa le-asporit infinit notorietatea. Nu ţin să gen-eralizez, măcar fiindcă generalizările,cel puţin logic, sun păguboase... Daratunci când îţi permiţi să schimbi en-gleza yankee pe aceea britanică ( HenryJames, Gertrude Stein, Tracy Cheva-lier... ), deja te desfâşori într-un ţarc deelită, unul lipsit de riscuri fundamentaleci doar asezonat cu garnituri picante şiprovocatoare pentru papilele degustăto-rilor avizaţi. Scriitorii japonezi, chinezi,indieni, sud-africani importanţi n-auajuns la urechile noastre decât graţietălmăcirilor din engleză/franceză; sem-nalez asta fiindcă aceştia provin din ţăricu o pondere economică serioasă, ceeace le-ar fi permis să fie cunoscuţi în orig-inal. Dar să nu mă îndepărtez de Carpaţişi de Marea cea mare: dacă, prin ab-surd, Ovidius ar fi scris doar în graiulbăştinaşilor dobrogeni ( = barbari...)acele "Triste", acele "Pontice" - ar mai fipenetrat stratul de ozon dens al mileni-ilor...?!? Dacă autorii români ar fi dispuşisă-şi execute un seppuku, poate ar re-cunoaşte că extrem de rar sunt îndrituiţisă dea vina pe lipsa de audienţă a limbiinoastre. Cât de larg, cât de îngust seprezintă acest extrem de rar, mi se parehazardat să mă pronunţ. într-asta,preferinţele personale n-au cum să(-mi)coincidă cu o eventuală bursă reală avalorilor.

Proze ghilotinate

Mircea Constantinescu

Mircea CONSTANTINESCU

Este zguduitor să te trezeşti fără El.A vorbi despre Eminescu este ca şi

cum s-ar stoarce faguri de miere întrebuzele fine ale fetelor de vârstă fragedă,ca însăşi vârsta Poetului. Fără El nu ne-am fi născut printre mărunţişurilepoeziei. Nu-mi este greu, dar îmi esteimposibil să amintesc titluri ale poeziilorSale fiindcă toate au un „ ceva” unitar,de neclintit şi de nerăsturnat...

Îmi este ruşine să fiu dacă nu-l gân-desc şi nu l-aş avea alături de mine înoricare clipă. Nu! El nu este unicul! Sun-tem mulţi, suntem cu miile, dar niciodatăsă nu credem că suntem ca El, Singu-

rul...Oricum, nu-l vom părăsi niciodată

fulgeraţi de gândul că acolo în „ Elizeu”ne vom întâlni mai devreme sau maitârziu.

Iertaţi-mă voi toţi cei ce credeţi că v-am uitat!

Ştiu că existaţi şi existăm ca entităţice nu pot părăsi planeta unei culturimilenare.

Nu voi cita nume, fiindcă numelenostru este deja lângă numele MareluiEminescu.

Iartă-mi epistola mea nefirească darşi neterminată ca şi iubirea Ta ( fie şi pla-tonică) pentru Verocinev, Acinorev...

Aşteaptă-ne!

Florea TURIAC

Un gând exilat de noapte

Florea Turiac

FormacuvântuluiÎţi mulţumesc poezie!Mamăa celor care nu-şi recunosc părinţii,iubirea celor ce nu şi-au găsit-o,doctor astral

al celor ce nu se pot vindecaniciodată.

Îţi mulţumesc poezie

Tremurîn lacrima omului trist,în zâmbetul copiluluice nu a rostit încă nici un cuvânt!Eşti formacea mai înaltă a purităţii.

Îţi mulţumesc poezie!

Mâinile albeale poezieiCu mâinile albe ale poezieiculegdintre boabe de întunerictimpul care mi-a mai rămas -un an

o ziun ceas...

15ianuarie - februarie 2009 15

Poezie

REGINA ELISABETA se aşază la MASA IUBIRII pentru PĂMÂNT şiŢARĂ să citească GENEALOGIA FAMILIEI SALE să-şi aminteascăde NUNTA CU REGELE CAROL I în CATEDRALA luminată delumânări şi de flori, Are în ochi SPERANŢĂ şi FERICIRE lângăOglinda Vrăjită de FOCUL ce arde în Penumbra CAMEREI tapetată curoşu şi albastru să viseze la un cer străluminat în trecutul sfânt cu daci şicu romani strămutaţi din antichitate în limba română.

Vine sub fereastra deschisă să asculte clopotul de aur... ce bateîn BISERICA DOMNEASCĂ să se audă înCETATEA VECHE din TARGOVIŞTE şi în. CADRILATERla DUROSTOR şi CALIACRA unde trăiesc români în orizontulDORULUI de BUCUREŞTI şi de LUMINA DIN ALTAR înSĂRBĂTORI, în zori intră în GRĂDINA CU TRANDAFIRI sărespire Parfumul lumii de mâine pe Aleea Naturii Verzireprodusă pe-un TABLOU CU ÎNGERI ALBI să se oprească lazidul unui tezaur descoperit sub TURNUL UNUI CASTELconstruit lângă o FÂNTÂNĂ.

CARMEN SYLVA intră în Pavilionul Japonezsă scrie poeme de dragoste aşezată pe Banca de

Mesteacăn alb să privească un şir de lebede albece plutesc pe LAC în UMBRE şi LUMINI.îi este dor de PĂRINŢII EI când priveşte Soarelerăsărit în CER să lumineze VIAŢA ROMÂNEASCĂîn DACIA ROMANĂ şi o Pajişte cu Narcise galbeneînflorită pe malul unui RÂU.Lângă EA se află o floare albă şi un cactus înfloritsub un TEI bătrân să-i fie dor de cerul fermecatcoborât primăvara de pe CALEA LACTEE în marile Grădini.Este îmbrăcată într-o Rochie de mătase roşieavând la gât o CRUCE DE AUR iar în părul eise află un TRANDAFIR ALBASTRU când vine la

o FÂNTÂNĂ să vadă cum plutesc peAPA VIE Trei Spice de Grâu.

REGINA ELISABETA călătoreşte în TRĂSURA VERDEPe care-i pictat un Vultur galben să coboare înPOIANA ZIMBRILOR unde se întâlneşte cu PRINŢI şi cuPRINŢESE lângă Zidul Medieval construit în trecut.În aerul străluminat de focurile de artificii desfăşurate înPădurea Romană din Munţii Carpaţi ascultă IMNULREGAL cântat pe Scena Sărbătorii de un Trubadur român.Să viseze la viitorul românilor pe Coridorul Dimineţii,Sub Amurgul Bizantin vine pe malul Dunării să respireparfumul de sânziene înflorite între doi salcâmi să ducăun coş cu Gladiole şi Magnolii pe-o Alee cu stejari

Seculari unde-i sculptată în piatră şi granit pentruEternitate STATUIA SOLDATULUI NECUNOSCUT.A doua zi în zori urcă cu REGELE CAROL I pe DealulFlorilor în orizontul fermecat unde curg trei izvoaresă fie luminaţi pe DRUMUL REGAL de-o Cupolă cu

raze strălucitoare ce pluteşte pe COPACUL VIEŢII.

CARMEN SYLVA intră în PALATUL CULTURII să citeascămanuscrise medievale scrise în CETATEA DE SCAUN deVoievozii Români să privească ICOANE şi TABLOURIexpuse lângă Vitrina cu cărţi tipărite în limba românăîn Mâna dreaptă are pe deget un Inel cu DiamanteSă-i lumineze Viaţa când scrie poeme şi scrisorila Masa Cerului DIVIN pe care se află un sfeşnicde bronz, o statuetă cu ISUS CHRISTOS şi o CUPĂ DE AURîi este dor de Lumina sfântă din BISERICA DOMNEASCĂŞi de ALTARUL MUZELOR ce-1 privea cu drag lângăCANDELA ÎNVIERII aşezată Pe BANCA RELIGIEI înZIUA. DE CRĂCIUN în aerul hârtiei albe pe care-i desenată o ZÂNĂ,Când intră în CASTELUL PELEŞ ascultă CLOPOTUL DE AURCe bate SUNETUL INDEPENDENŢEI ROMÂNIEI sub cerulRăzboiului de la PLEVNA să descopere în ARHIVAVICTORIEI SOLDAŢILOR ROMÂNI o EPOPEE scrisă cusânge şi gloanţe de EROII ce trec pe subARCUL DE TRJUMF sub curcubeul ce străluceşte pe un TEZAUR.

REGINA ELISABETA intră în SALA TRONULUISă-l întâlnească pe REGELE CAROL I să-i ducă oOrhidee şip floare de colţ să fie SINGURI AMÂNDOISub fereastra deschisă în IUBIRE.Când bate OROLOGIUL Ora Amiezii FRUMOASA REGINĂpleacă pe coridorul Lumii de Mâine să-i fie dorsă intre în Biblioteca Antichităţii să-şi scrieNUMELE cu cerneală roşie pe-o hârtie albă,Deschide ALBUMUL DE ARTĂ AL ISTORIEI să priveascăBiserici şi Mănăstiri ctitorite de REGELE CAROL ISă aibă în faţă DRUMUL asfaltat spre ORAŞELE LATINEconstruite de daco-romani ce trăiesc în NEMURIRE,intră în Balconul Dorului de PALATE şi CASTELEsă vadă când răsare Soarele în Univers pe Aripile Vântuluiiar de sub Arţarul înverzit în OGLINDA VRĂJITĂ vinepăşind uşor pe COVORUL ALBASTRU să culeagă o floare dalbă.

CARMEN SYLVA intră în castelul PELEŞ să se aşezela MASA SĂRBĂTORII NAŢIONALE din ZECE MAISâ-i scrie O SCRISOARE REGELUI CAROL ISub ICOANA FECIOAREI MARIA lângă CANDELA ALBASTRĂ aprinsă de EA,Lângă o STATUETĂ sculptată în Fildeş respiră Parfumulde Bujori înfloriţi în fereastra deschisăsă-i fie dor în zori să urce în TRĂSURA REGALĂtrasă de Opt CAI NEGRI ŞI ALBI peDRUMUL CU PLOPI înverziţi în LUMINĂ,Sub TABLOUL DE FAMILIE pictat cu negru, verde şiaur aşezat pe Peretele Galben aşteaptă orele Nopţii deVară să urce pe TERASA CU TRANDAFIRISă privească în GALAXIA POEZIEI cerul divin când răsare O STEA,Când vin zorile în cer şi pe pământ intră înParcul cu stejari seculari şi Goruni bătrâniSă se oprească la FÂNTÂNA MIORIŢASă bea apa vie străluminată de orizontulMagnetic apărut pe Aleea Umbrelor dintr-o GRĂDINĂ.

ReginaElisabeta

Emil PERŞA

George Lixandru

Regina Elisabeta a României alăturide soţul ei, Regele Carol I

George LIXANDRU

16

***

Pe vremea generaţiei ’60 era oarecumdescalificant ca un critic literar să scrienumai despre valori consacrate. Fiecarecomentator căuta, în cărţile citite, noutate,originalitate, prospeţime. Era un titlu deglorie să scoţi din anonimat un autor. Va-leriu Cristea chiar scria cu ostentaţie de-spre scriitori ignoraţi pe nedrept. Şi făceaun lucru extraordinar. De ce cotă se bu-cura Emil Brumaru când NicolaeManolescu scria despre el în „Românialiterară” ? Nu-l numea Mihai Ursachi peBrumaru, în derâdere, poetul-bulion ? Ex-emplele de acest fel sunt cu zecile. Dim-potrivă, erau foarte aspru taxaţi criticiicare scriau numai despre autori unanimrecunoscuţi. Se spunea, pe bună drep-tate, că nu au simţul valorii, ceea ce, pen-tru un recenzent, este o obiecţieucigătoare. Adrian Marino şi NicolaeBalotă n-au fost socotiţi niciodată critici lit-erari propriu-zişi, ci doar universitari ele-vaţi şi autori de sinteze savante. Acestereflecţii mi-au fost prilejuite de apariţiacărţii lui Tudor Cristea, „De la clasici lacontemporani”, Grupul Editorial Biblio-theca-Marcona, Târgovişte, 2008. Întâm-plarea face să fi parcurs, înainte de a citicartea lui Tudor Cristea, două cronici ex-trem de elogioase. În ambele însă i se re-proşa criticului interesul şi pentru autori„puţin cunoscuţi”, „de mică rezonanţă”sau de „semnificaţie locală”, scriitori de-spre care un critic de mare prestigiu măr-turiseşte a nu fi auzit. Să fie notorietateaacelaşi lucru cu valoarea ? Las la o partefaptul că un critic este liber să scrie de-spre ce pofteşte, dar surpriza mea estesă constat că tocmai criticii „de la centru”au complexul provinciei, în timp ce TudorCristea, locuitor al oraşului Găeşti, nupare a avea nicio inhibiţie, scriind cuegală competenţă şi cu un viu interes de-spre Ion Neculce, Mircea Cărtărescu şiMihai Stan. Anticipând parcă obiecţiilecare i se vor face, Tudor Cristea face pre-cizări utile într-un inteligent şi foarte binejustificat „Argument”, cu care se deschidecartea şi care ar merita citat în întregime: „Nu doar faptul că, îndeosebi în ultimavreme, preocuparea mea critică vizează,pe lângă activitatea de cronicar al litera-turii prezentului, întoarcerea către cea atrecutului mai îndepărtat ori mai recent şinici faptul că, scriind la o revistă careapare în provincie, încerc să îmbin in-teresul pentru orizontul literar naţional cucel pentru literatura zonală, influenţeazădemersul de acum. Fiind şi autor debeletristică, eu am considerat întotdeaunaactivitatea de critic literar ca pe o parte adiscursului meu scriitoricesc. Nu văd, cualte cuvinte, niciun conflict între poetul, ro-mancierul şi criticul care am fost ori sunt.Critica – am mai spus-o – este un alt felde literatură, criticul nu este altceva decâtun scriitor care vorbeşte despre cărţi, aşacum le înţelege, le gustă şi le situează el; este un poet sobru şi un romancier deidei.” Şi mai jos : „Pentru mine literaturaeste un tot, un organism viu. Operele în-treţin un dialog permanent : cele de azi levorbesc celor de ieri, cele de ieri – celorde astăzi. E rolul criticii de a le face să co-munice astfel. Tot aşa, în prezent (dar şi

în trecut) orizontul aşa-zicând naţional di-aloghează ( sau ar trebui să dialogheze )cu cel local. Problema este că, discutândun autor sau altul, este necesar să nebazăm pe acelaşi standard valoric.” Tre-buie să facem observaţia că afirmaţiile luiTudor Cristea excelează prin claritate,precizie şi siguranţă a tonului. Într-ade-văr, este trist că fenomenul literar naţionale fracturat în mai multe „orizonturi”, careprovoacă existenţa unor „ierarhii para-lele”, după cum bine remarcă TudorCristea, şi multă confuzie, din pricină cănumeroşi critici literari nu aplică aceleaşicriterii de valoare pentru toţi creatorii şisunt total lipsiţi de interes pentru scriitoriicare nu intră în orizontul lor de interes cul-tural şi social. Nu înseamnă că un autornu există, dacă n-a auzit despre el cutaresau cutare critic literar. Ideea este căTudor Cristea ar trebui lăudat tocmai pen-tru ceea ce i se reproşează în mod delicat: interesul, rar astăzi, pentru scriitoriaparţinând tuturor „orizonturilor” literare.El încearcă să unifice, într-un întreg coer-ent şi viu, ceea ce este risipit în mai multefragmente independente. Şi reuşeşte.Oglinda spartă a literaturii de azi este re-făcută, în mod firesc, şi prin efortul critic allui Tudor Cristea.

Se ştie că Tudor Cristea este de-opotrivă poet, romancier şi critic literar.Acest lucru nu se simte însă, în sensulbun, în articolele sale. Marin Sorescu, depildă, scria nişte eseuri care uneori nuaveau nicio legătură cu opul comentat.Tudor Cristea seamănă mai degrabă,până la un punct, cu G. Călinescu şi, maiales, cu Nicolae Manolescu, care nuamestecă lucrurile. Poate doar gustul finşi intuiţia sigură a criticului să îl trădezecumva pe scriitor. Nu însă şi mijloacele,Tudor Cristea scriind „frumos”, cu for-mulări memorabile, dar fără zorzoane şianalogii deplasate. Este o critică pură,adică fără portrete, evocări şi biografie,Tudor Cristea neagreând alexandrinismulcritic. El nu încurcă niciodată planurile.Textele sale sunt cronici literare ade-vărate sau eseuri extraordinar de intere-sante, nu glose disparate pe margineaoperelor. Criticul lasă doar opera să vor-bească şi acest lucru sporeşte impresiade obiectivitate, de tratament egal pentrutoţi scriitorii analizaţi. Dacă adăugămsimţul acut al valorii, abundenţa ideilororiginale, mobilitatea în a comenta, cuegală dezinvoltură, poezie, proză sau crit-ică literară, argumentaţia fără cusur şispiritul critic care-l face să nu se îmbetecu apă rece şi să afişeze o exigenţă bin-evenită, am surprins câteva trăsături aletipului de critică practicată de TudorCristea. Dar nu pe toate. În fond, textelelui Tudor Cristea, în primul rând ele, facca revista „Litere” să fie o publicaţie de in-teres naţional. Deşi comentează autoriarhicunoscuţi, criticul găseşte mereu onouă cale de acces către inima operei, ocărare pe care n-a mai mers nimeni, darpe care el înaintează cu siguranţă. Nuexistă scriitor comentat în a cărui operăTudor Cristea să nu găsească lucruri noi,surprinzătoare, pline de miez. El pune tot-deauna, cu eleganţă, lucrurile la punct,acolo unde alţii s-au hazardat în afirmaţiineconvingătoare. Are dreptate GheorgheGrigurcu : Tudor Cristea, el, este mereuconvingător. Autorul găseşte de fiecaredată formulările cele mai fericite : „Struc-tural, poetul ( Arghezi – n.m.) era un rus-tic, aşadar un sămănătorist şi chiar uneminescian – adică un romantic senti-mental.” Şi încă : „Arghezi nesocoteştelegea nescrisă a poeziei de până la el şi

atrage în spaţiul poemului toate registrelelimbii, de la graiul ţărănesc la argou şi dela limbajul religios ori filozofic-sentenţiosla cel infantil. Statistic, imaginarul său etradiţionalist. Valoric, e novator şi modern,lărgind aria poeticului, spărgândprejudecăţi şi convenţii, în afară de unasingură : versul clasic. Căruia, totuşi, ali-ajele lexicale surprinzătoare rezultatedintr-o alchimie poetică explicită sau im-plicită, îi impun modulaţii noi, caremarchează un stil inimitabil...” În opera luiBlaga este urmărit expresionismul, cudemonstraţii de o rară subtilitate. TudorCristea descoperă „un alt Labiş, poetuldiscret al unor tonalităţi minore, «in-timiste» elegiace, neangajate şi, mai ales,nedeturnate către tonaliatea «majoră»,militantă sau implicată în social. Un poetal melancoliilor autumnale, al dorului deiubire ritmat muzical şi sensibil, deşi cudiscrete ecouri din Voiculescu sauArghezi şi cu ceva din poza gravă şimatură, dar asumată, a lui Esenin...” Mal-iţiozitatea îl „prinde” pe Tudor Cristea,concluziile sale pline de răutate fiind deli-cioase: „ Până mai ieri, între poezia luiAdrian Păunescu şi cititor se afla un sin-gur mare obstacol: «fenomenulPăunescu». De curând a mai apărut unul: Cartea cărţilor de poezie.” Sau : „Tra-ducătorul (Constantin Frosin – n.m.)foloseşte o bizară franceză de dicţionar,cu rezultate demne de Coana Chiriţa….Se spune că traducerile sunt ca femeile :cele fidele nu sunt frumoase, iar cele fru-moase nu sunt fidele. A lui C. Frosin nu enici fidelă, nici frumoasă.“ În urma fiecăreidemonstraţii impecabile, concluzia cadefiresc, fără pic de didacticism : “Poezie lu-cidă a singurătăţii fără remediu, a dureriide a fi, de a trece şi de a muri fără sper-anţă, creaţia Martei Petreu este, în esenţaei, cioraniană. Dar ( cel puţin în intenţie )fără «estetica disperării» pe care uneoricomentatorii i-o atribuie lui Cioran, găsindîn aceasta sensul pozitiv al viziunii salenegative, cinice şi neiertătoare.” Sau : “Înasemenea versuri aflăm fulguraţia de lu-mină care, aidoma verdelui crud bacov-ian, dă sens încrâncenatei îndeletniciri alui George Geacăr de a fixa întunericul peo pânză neagră.” În cazul fiecărui autortrecut în sumarul volumului, Tudor Cristeaare contribuţii fundamentale, dar despreunii scriitori scrie, probabil, cele mai fru-moase pagini de care s-au bucurat cre-atorii respectivi. De exemplu, GeorgeGeacăr. Alături de Al. Cistelecan, TudorCristea a scris cele mai reuşite şi sub-stanţiale pagini despre poetul târgov-iştean : “Spunerea este, aşadar, maiimportantă decât propriul ei obiect… Po-emele sunt rodul explorărilor şi al imersi-unilor… Amar, dureros, aspru,despodobit, scris, ca mai tot volumul, cums-ar spune, cu degetele de la mânastângă şi cu unghia pe tencuială, dar unpoem.” Este admirabilă fermitatea cu carecriticul taie nodul gordian în problemelelegate de creaţia câte unui poet mai multsau mai puţin controversat. El tem-perează, cu ironie, entuziasmul camdezarticulat al unor critici faţă de poezialui Mihail Gălăţanu : “Mergând mai de-parte, dăm peste poemul ce dă titlul cărţii,colecţie de banalităţi sau de elucubraţii[...] Iată un altul – cum să-i spun? – loca-tiv: «dacă stau totuşi să mă gândesc maibine,/ aş vrea un mormânt cu douăcamere/ poate c-o să vină cineva în vizităla mine/ şi o să n-aibă-ncotro (sic!)/ şi vatrebui să rămână la mine peste noapte».Înţeleg ( deşi poetul n-o sugerează, darar fi mai frumos aşa ) că peste noaptea

veşnică. Dar n-ar fi mai bun un blocnotes? Tot cu două camere !... Nu-l putem con-trazice pe autor, căci dovedeşte o com-petenţă indiscutabilă în materie de sticleplate şi de basamace… Şi totuşi, se aflăîn carte, pe lângă atâtea şi atâtea inepţii,şi câteva poeme adevărate . Sunt tentatsă cred că le-a scris întâmplarea. Dar le-a semnat poetul.” Când vine vorba deDimitrie Cantemir, Tudor Cristea este unexcelent evocator al unor timpuri apuse.Povesteşte frumos, cu şart, posedândsimţul dramei omeneşti dintr-o epocă dis-părută. Experienţa romancierului îi estecriticului de mare ajutor. De altfel, studiuldespre Dimitrie Cantemir este unul dintrecele mai profunde şi mai inspirate care aufost consacrate învăţatului român. TudorCristea constată faptele, le analizează,elimină prejudecăţile şi erorile, apoi prop-une propria interpretare, pertinentă, spri-jinită pe raţionamente admirabile: “Operăgreoaie, precară epic, rătăcită în amă-nunte fastidious prezentate, lungindnepermis monologurile personajelor, Isto-ria ieroglifică are numeroase pasaje re-marcabile… Până la urmă, Istoriaieroglifică poate fi văzută, pe de o parte,ca un splendid eşec : al trecerii istoriei înficţiune, care nu găseşte altă cale decâtalegoria dintr-o fabulă extravagantă cumari şi izbutite accente pamfletare, cu el-emente de epopee şi chiar de roman, pig-mentată de o sentenţiozitate adesea plinăde savoare. Pe de alta – o tristă biruinţă:a unui om de geniu cultivat în spirit sin-cronic, înzestrat cu talent literar, darapărut într-o cultură prea tânără.” TudorCristea este un cititor atent, înarmat cumultă răbdare. El nu formulează o jude-cată de ansamblu decât după ce a cerc-etat opera respectivă în toate articulaţiilesale : “În opera lui Neculce, pusă poate înprea mare măsură în relaţie cu stilul luiCreangă, ale cărui efecte sunt reperabilela tot pasul, dar nu impun viziunea lui des-tinsă, lipsită de intenţii satirice, ci, dim-potrivă, instituie una pamfletară, critică şideloc senină, marcată de un umor acid şinu o dată corosiv, discursul cronicărescse subiectivizează şi se lasă invadat deliteratură. Ea reprezintă, din aceastăpricină, un sfârşit şi un început.” TudorCristea caută noutatea chiar şi în operelevechi. Observaţiile sale, proaspete, ner-voase, inteligente, pline de acuitate,propun, implicit, o scară de valori. Rareorimi-a fost dat să citesc un critic literar atâtde principial şi de ferm: în nicio situaţie nuface rabat de la ideea de valoare.

Şerban TOMŞA

Critică şi creaţie

� continuare înpagina 17

ianuarie - februarie 2009

Precuvântare

Cartea de faţă, chiardacă tardiv apărutăreprezintă reîntoarcerealui Gheorghe Palel lapoezia care i-a tutelat sub-limal întreaga existenţăcreatoare. Ea constituie oîmpăcare lucidă şiasumată (dar nu o abdi-care) cu viaţa, cu moartea,cu eternitatea. Autor a maimultor cărţi de proză, sep-tuagenarul om de litere sereîntoarce acum spre li-manul făgăduinţelor juve-nile sub semnul cărora adebutat prin anii ’60 ai sec-olului trecut. Scrie atât învers clasic, cât şi în versalb, poemele din volumul

„Cocorii de platină”reprezentând semnale lu-minoase a unor escursuripe mările liniştite ale vieţii,dar şi S.O.S.-uri gravelansate în plină hulă exis-tenţială. Universul lor esteîn parte, unul real, pe careautorul l-a interceptat fizicşi pe care, ca orice poetadevărat, născut şi nufăcut, l-a transpus rezo-nant în metaforă şi starede fapt poetică. Un alt seg-ment al universului său po-etic este patriotismul şidragostea faţă de Neam şiŢară, sentimente pe carele relevă cu forţă în multedin poemele sale incluseîn volum. Şi, în sfârşit, dinpoezia sa răzbate şi acelsentiment viabil şi celest:iubirea. Iubirea faţă de oa-meni şi faţă de Divinitate,

căreia Gheorghe Palel leînchină adevărate ode depreamărire.

Ce mai pot spune estefaptul că Gheorghe Paleleste un poet mesager.Poezia lui nu este ocreaţie de circumstanţă şide atmosferă care săîncânte pe moment, caimediat să fie uitată.

Ea trimite la meditaţieprofundă, făcându-l pe citi-tor să reflecteze la sen-surile majore ale vieţii.

Sunt sigur că volumulde faţă nu este ultimul şică Gheorghe Palel ne vamai surprinde pozitiv, re-cidivând în acest sublim şidumnezeiesc act creatorcare este Poezia.

Adică realizând încă unvolum de versuri. Îl aştep-tăm. Ave.

Ion Iancu VALE

17

Proză

ianuarie - februarie 2009

Prezentare de carte

Este aici o demnitate a criticului, rarăprintre comentatorii de literatură, care-laşează pe autorul volumului „De la clasicila contemporani” printre cronicarii deprim-plan ai literaturii noastre de azi. LaKogălniceanu este separată sămânţa deneghină, validându-se ceea ce are sem-nificaţie literară. Paginile despre Slavici,Agârbiceanu şi Brătescu-Voineşti suntprintre cele mai dense şi mai relevantedin carte. S-ar părea că Tudor Cristea areo priză foarte bună la textele prozatorilorardeleni. Aceste comentarii, ca şi cel de-spre Camil Petrescu, evidenţiază faptulcă , în mod evident, critica lui TudorCristea este una de anvergură, autorulnostru fiind capabil de sinteze ample,construite pe sisteme de idei coerente şioriginale. Înscrisă pe linia G. Gălinescu-N. Manolescu, cri -tica lui Tudor Cristeaimpune prin tăietura modernă şi fină afrazei, gustul urban, elevat, preocupareade a-i trata pe scriitori cu egală atenţie şiobiectivitate, un aplomb specific în abor-darea operei, tonul peremptoriu înjudecăţile critice şi o indiscutabilă imagi-naţie a ideilor. Personal, îl trec pe TudorCristea printre criticii literari pe care îicitesc pentru ei înşişi, nu pentru autoriianalizaţi. Iată cum găseşte criticul o altămodalitate de a sublinia „intelectualitatea”

romanelor lui Camil Petrescu : „Dincolode toate, personajele par, în acest roman( Patul lui Procust – n.m.), mai mult decâtîn Ultima noapte de dragoste, întâianoapte de război, travestiuri ale autorului,astfel că însăşi doamna T. este, cumafirmă D. Micu, varianta lui feminină. Înorice caz, el le transmite toată fervoarealui intelectuală, vibraţia interioară, gândulfilozofic, nervozitatea, amestecul de cere-bralitate şi senzualitate, odată cu opţi-unea pentru «sinceritatea liminară» şipentru fraza despodobită, anticalofilă,stendhaliană. Prin acest transfer, care nuare nimic artificial şi nu diminuează ni-cidecum credibilitatea personajelor sale,Camil Petrescu ridică romanul românescpe culmi de intelectualitate (şi, prinaceasta, de modernitate ) greu de atins,fără a priva cititorul de vreunul dintre ele-mentele de seducţie caracteristicespeciei.” Cu dreaptă măsură şi rafina-ment sunt judecaţi Mircea HoriaSimionescu şi Dumitru Ungureanu. Iatăce afirmă Tudor Cristea despre primul :„Un joc de maestru, aş zice din nou, şinimic mai mult. Dacă n-ai sesiza efortulsecret şi plin de dramatism de a recuperaîn el, dintr-un vălmăşag de fragmentepierdute, disparate, absurde, adevărulpropriului trecut şi măcar o adiere a sen-sului vieţii.” Dumitru Ungureanu este elo-giat fără rezerve : „Dumitru Ungureanueste, în cele 350 de pagini ale romanuluisău, un prozator pe deplin stăpân pe mi-

jloace, posesor al unui stil plastic, variatşi riguros. Construieşte cu răbdare, matur,îşi pune în valoare lecturile şi cultura, darşi experienţa de viaţă, se mişcă liber prinmedii diverse, îşi transferă meditaţiile îneseistica subtilă a unor personaje...” Au-gustin Buzura este executat fără milă, darMircea Cărtărescu se bucură de respectşi de multă înţelegere. Opinia mea e că,dincolo de valoarea indiscutabilă a au-torului „Levantului”, excelent poet şi es-eist, aglomerările sale descriptive, defactură romantică, fără relevanţă în planpsihologic sau măcar uman, erau prăfuiteîncă de pe vremea lui Eminescu. E doar ochestiune de gust şi nu am motive să măîndoiesc de priceperea şi de flerul luiTudor Cristea. Altminteri, e o modă printrecritici, la care, în mod surprinzător, sealiniază şi Tudor Cristea, ca MirceaCărtărescu să fie privit cu o exagerată pi-oşenie. Având o încredere totală în ver-dictele lui Tudor Cristea, aş fi fost curiossă aflu ce părere are el despre romanelede mahala, de coloratură periferică şi et-nică, bogate oral, ale lui Radu Aldulescu.

Ajungând la capitolul dedicat criticilor,este de remarcat modul în care TudorCristea pune, de fiecare dată, degetul perană. Sunt nevoit să constat din nou că,pentru Tudor Cristea, celebritatea unorcondeieri nu influenţează cu nimic evalu-area operei. La Eugen Simion este evi-denţiată „o seriozitate dusă uneori pânăla afectare”. „În Eugen Simion s-a ascuns

întotdeauna un moralist”, afirmă TudorCristea, exprimând un adevăr indis-cutabil. Marian Popa este, pe bună drep-tate, desfiinţat :”De fapt, Marian Popaeste un istoric literar fără talent critic şicare nici n-a trecut prin faza cronicii liter-are.” Foarte bine receptat este NicolaeManolescu, căruia i se recunoaşte, înmod just, statutul de „mare critic”. Înschimb este, după gustul meu, excesiv dedur cu prozele, în fond frumoase, aleaceluiaşi. Lui Mircea Mihăeş i se re-proşează excesele şi faptul că suferă deunele dintre metehnele pe care le urăştecel mai mult : obsesia „Tătucului” şimetoda stalinistă de a-i judeca pe oameninu după opera şi viaţa lor, ci luând în cal-cul păcatele părinţilor. În sfârşit, articolulconsacrat lui Patapievici este deosebit deexpresiv, având un tulburător reliefideatic.

Îmi pare rău că încă n-am reuşit să-lcitesc pe poetul şi romancierul TudorCristea. O voi face în mod sigur. Criticulînsă este impresionan: n-am găsit, încele aproape 370 de pagini ale cărţii, niciostridenţă, niciun ton fals, nicio inad-vertenţă. Tudor Cristea operează ca unchirurg care extrage, cu un zâmbet ironicîn colţul gurii, chiar şi cele mai în-spăimântătoare tumori. „De la clasici lacontemporani” este un volum excepţionalde critică literară adevărată, reconfortantăprin valoare şi maturitate, care evidenţi-ază un talent critic incontestabil.

� urmare dinpagina 16

Români, a murit Grigore Vieru! Şi ce,aţi fi dorit o zi de doliu şi în România?Pentru cine? Pentru un poet? Unul dinaceia care a ars româneşte, născut înoficiala Republică Moldova? Nu se face,domnule. Nu merge, e odată cu inve-stirea lui Obama, daţi treaba asta petelevizor, nu altceva. Lasă-l pe Vieru, în-tristăm lumea - America e veselă, tre-buie să fim şi noi.

A fost şi ziua Unirii. Harta Românieiîntregite se află pe fruntea lui Vieru. Şi a

fost ingropată odată cu el. Dar ce nevoieeste de poet? Ce să caute în manualelede română? Să lăsăm idealismul - nu emomentul a vorbi de Basarabia! Cum?Voronin a decretat totuşi o zi de doliu? Etreaba lui, aşa a fost sfătuit (oare totşase luni se păstrează ce vorbim aici? -eu sper că mai mult).

Ştiţi, nu prea mai sunt la modă „ţară“,„mamă“, „dor“ - avem Uniunea Euro-peană, mamele pot fi şi tati, iar de dor,ce sa zic, asta mă cam încurcă. Îmiaminteşte de Vieru:

„În limba ta ţi-e dor de mamă“

A murit poetul care spunea: „În ziuacând a murit mama, am înteles că suntmuritor".

Şi a fost muritor. Ca toţi oamenii mari,s-a ţinut de cuvânt.

Planeta Pământ - America - Basara-bia - bogaţi şi săraci (sau invers - îmiscapă ordinea). Milioane de oameni înextaz cu drogul „Obama“ (de ce s-a în-curcat în jurământ chiar la cuvântul cre -dinţă?).

În Basarabia vreo zece mii (cam câtarmata lui Ştefan), conduceau pe Vieruspre locul acela „dintre ceruri şi pământ“:

"Uşoară, maică, uşoară,C-ai putea păşi, oricând Pe seminţele ce zboarăÎntre ceruri şi pământ".Pensionari, aveţi voie să citiţi Grigore

Vieru, pe lângă pensie şi salariu! Tineri,este obligatoriu să-l citiţi! Limba în carea scris Vieru e din seva limbii româneşti-nu e făcătură.

Şi aţi văzut ce rar vorbea poetul?Grigore Vieru - un oaspete care a

venit la noi plin de flori şi daruri şi l-amţinut în antreu, cu caciula în mână.

Români, a murit Grigore VieruDiana CHIŢESCU

18

***

ianuarie - februarie 2009

Melania Cuc este o scriitoare foartesigură pe condei, cu antene perceptivedeschise nu numai spre lumea din jur, ci şispre straturile de adâncime ale conştiinţeişi spre conexiunile naturiste şi cosmiceale fiinţei, scriitoare oscilantă la începuturiîntre poezie şi proză, dar performantă înambele modalităţi scripturale; poetă cu re-zoluţia unei individualităţi cristalizată înzona unei umanităţi delicate, graţioase -dar prozatoare puternică, din categoria in-credibilă a luptătoarelor şi autoare aşacum înseşi Vitoria Lipan ar scrie romanul„Baltagul”. În ultimii ani şi într-un timp rel-ativ scurt, doamna Melania Cuc şi-a con-turat şi aprofundat un pregnant chipscriitoricesc.

Autoarea fantasmează cu inteligenţăşi curaj, nu se teme de rigorile romanului(pe care le ştie şi, uneori, le respectă, al-teori le persiflează) şi nu se intimideazănici de libertăţile formale pe care noiletehnici romaneşti le acreditează pentru ale discredita.

Modul în care se apropie de prozădoamna Melania Cuc, o fiinţă delicată şifragilă şi cu o experienţă de viaţă de tippoetic, este direct, abrupt, fără conve-nienţe. N-am exagera dacă am numicâteva scene de confruntare... curat nat-uraliste... oricum o proză cu puternicăforţă narativă şi cu puterea de a construioameni şi locuri.

Deşi, poate aminteşte de romanul„Cimitirul Buna Vestire“ al lui TudorArghezi, Miercurea din cenuşă rămâne,mai de grabă, un roman postmodernist,decât un simplu text comic şi satiric,potenţând uriaşa putere de fabulaţie a au-toarei care, cam de multă vreme, nepregăteşte o bulversantă evadare dincuminţenie.

În romanul Mirecurea din cenuşă, au-toarea foloseşte un tip de discurs ficţionalde sorginte confesivă în care agentul nar-ativ nu disimulează condiţia de scriitor.Există şi aici, ca şi în precedentele ro-mane, o acuitate excerbata a suferinţei, osuferinţă exprimată direct, brutal, fărăreţinere, ca într-o operaţie pe viu, fărăanestezia cuvintelor alese.

După un război biologic trepanant, în-toarsă din moarte, eroina se prezintă caCenuşăreasă: „...Sunt numai anonima, fe-meia care adună cenuşa fierbinte dinvatră cu propria-i mână.”

Revenirea la viaţă înseamnă, într-unfel, şi renunţarea la filosofia existenţei şila peceţile tradiţiei, dar şi asumareacondiţiei de a trăi sub spectrul numărătoriiinverse, sub o apăsare terifiantă, aproapeinsuportabilă: „...tocmai eu să fiu la treipaşi, la un pas... la un lat de deget demoarte, moartea ca fenomen natural, nuca valoare a tuturor lucrurilor...”

Experienţele existenţiale la limitelepercepţiilor umane, o familiarizează cuclişeele culturale ale extincţiei, iar durereafizică face separarea între lumea materi-ală şi viaţa interioară fluidă, aburoasă, in-consistentă: „...nu sunt vie, dar nicimoartă, ca morţii, întinsă şi plânsă penăsălie”. Sub spectrul durerii, trecutul acăpătat neutralitatea, cenuşiul lucrurilorconsumate: „...nu-i făină albă, nici negrude fum.”

La acest prag al confuziei ori al conta-minării dintre viaţă şi moarte, divagaţiafantastică nu mai pare nefirească, iar per-sonajul îşi traversează boala mergândînainte printre întâmplări viitoare.

Alternanţa timpurilor narative de-blochează mai multe straturi de semnifi-caţie: un nivel istoric (cu referinţe reale

sau atestabile), un nivel al construcţieificţionale în care imaginarul produce sem-nificaţii generale ori arhetipale şi un nivelsimbolic, reluări şi retrăiri misterioase cuextensiuni în parabolă. Discursul narativperformează cruzimea incredibilă a situ-aţiilor-limită; şi nu este o duritate afectată,jucată, confecţionată, cum se mai poatedescoperi în proza feminină, ci o distincţieorganică în armonie cu universul ficţionalşi specificul tipologic al personajelor.

De aici şi amprenta asupra timpurilornarative intersectate: prezentul spitalului,contaminat de un prezent halucinatoriu alconştiinţei, apoi trecutul incert în care oconştiinţă maladivă conservă dialogul cumoartea, autentifică istoria familiei şi vi-itorul individual. Acuitatea maladivă a au-toobservaţiei crude, nemiloase şi dorinţavirilă de a-şi depăşi condiţia („...deşinumai o cenuşăreasă, poftesc la poamădomnească”) conturează un puternic per-sonaj feminin. Bolnava ataşată laaparatele de resuscitare pare un micmonstru de metal care se atârnă disper-ată de lumea aceasta pe care nu oiubeşte, dar nici nu o urăşte îndestul pen-tru a o părăsi.

Spitalul, ca şi mediile princare trece eroina, sau incendiulcel mare care distruge turnulCatedralei sunt elemente de unrealism tulburător. Discursul nar-ativ dur, neiertător, de o cruzimecare i-a speriat pe alţii, îşi arelocul lui în registrul stilistic al ro-manului, contrastând, pentru oarmonie subtextuală, cu rafina-mentul trăirilor şi fineţea spiritu-lui de observaţie.

Foarte interesantă şi inova-tivă ideea reluării legendeiCenuşăresei, cu localizari at-estabile şi precizări calendaris-tice. Mai mult decât atât, spunebiografia unui personaj din ime-diatitatea controlabilă sub sem-nele imponderabile aledestinului Cinderelei, şi devine,aş zice, o temă avangardistă pecare numai o scriitoare atipică,

nonconformistă poate să o ducă până lacapăt.

Romanul Miercurea din cenuş seîncheie la modul burlesc, sarcastic şi fan-tastic, reînvie personajele arhetipale şi seprăbuşesc stâlpii universului într-un fel deapocalipsă benignă, o operă bramburită,voit iregulară şi bombastică în care se re-scriu şi se contaminează mituriletradiţionale, povestea lui Rasputin intră înnaraţiunea Cenuşăresei, Moartea devineun personaj quasi-simpatic, iar Arap Albflirtează cu Ana lui Manole.

Melania Cuc susţine, în acest timp decriză a literaturii, narativa debordantă, înformula postmodernistă a operei-bazar.Critica tradiţionalistă ar defini-o, cu vechileconcepte, drept o creaţie fantezistă, per-formantă în zona detaliilor, a imprevizibil-ităţii cursului narativ, nu şi în sensulconstrucţiei. Proză de imaginaţie şi nuoperă de cunoaştere, text de virtuozitatestilistică şi nu de artificiale divagaţiifilosofice, Miercurea din cenuşă. pare sădeţină rara distincţie de a satisface atâtcititorul dornic de senz<aţional şi pitoresc,cât şi criticul atent la universul ficţional şisemnificaţiile de profunzime.

O scriitoare atipicăşi suprizătoarele ei romane

Aureliu GOCI

Ţi-aş dărui o toamnă frumoasă şi discretăSă nu mai cauţi, mâine, un altfel de amor,Să laşi "povestea vorbei" să ningă printre versuriŞi să mă luneci, iarăşi, spre tine, să nu mor...

Îţi va conduce pasul o inerentă farsă,O noapte liniştită de care nu vei ştii -Şi-n umbra unui flutur cu aripa neştearsăVa creşte insolenţa poemelor târzii.

Îţi vei reface drumul ideilor pierduteCu clipele în care m-ai renegat, să-mi scriuO ultimă-nserare ce-n visuri mă va pierde,Iar poeziei mele să îi cioplesc sicriu...

Dar nu se ştie cine ţi-a adormit instinctulŞi am rămas afară, sub ochiul unui zeu,Să îmi sădească-n suflet o aplecare sfântăCe mă va stinge numai atunci când voi vrea eu.

În urmă, remuşcarea s-a-ntors, să te convingăCă meritam o altfel de jertfă printre viiDin care neuitarea să-şi strângă înc-o lume,Să te păstreze-n mine atunci când nu revii.

Dar mai sunt multe toamne de care să te-nlănţui!Şi vara asta plouă cu amintiri, pe ram...În nopţile de veghe, aceeaşi renunţareSe va întoarce, laşă, când nici nu mai speram...

Dar nu mai ştiu ce ştie acelaşi gând ce duceSpre înserarea calmă a pasului nestins

Şi-a nimbului ce trece atât de nepereche!În câtă-nsingurare, adesea, le-am atins?

Acum, că braţul vremii nu are chef de luptă,Nu mai e timp să cauţi un altfel de-nceput;Mai caută adâncul din ciutura cu apăSă-ţi lumineze drumul ce nu l-ai priceput...

Nu este grav, iubirii să-i cântăreşti iubirea!Nu se-ndulceşte ura din care ai plecat ?Un gând îţi prinde noaptea şi nu vrea să o scapeCând râul curge-ntruna, deşi este secat.

Dar mai e mult să umpli o clipă ce ne paşteŞi umbra ce se ţine după al tău destin;Reintră într-o mare pe care să te legeniŞi, regăsindu-ţi drumul, atunci, am să mă-nchin...

Cu amintiri nu ţinem înflăcărarea vie!Încă o dată vârsta iubirii s-a prescris;Pentru încă o viaţă nu mai e timp să scriem,Dar va mai fi şi mâine o pagină de scris...

Baladă pentru tine (IV)

Melania Cuc

George TEI

Anul 2008 şi începutul anului2009 a adus revistei „Climate literare”şi unora dintre cei care trudesc laapariţia ei onorante dovezi deapreciere. Iata câteva dintre acestea:premiul „Eminescu” la Festivalul pen-tru literatură de la Băile-Herculane,revistei „Climate literare”; diplomăacordată scriitorului Ion Iancu Valepentru realizarea revistei „Climate lit-erare” cu prilejul sărbătoririi a 100 deani ai Societăţii Scriitorilor Români –2008; Distincţie specială „Pentru bo-gata activitate culturală în cursul an-ului 2008, pentru colaborareafructuoasă şi permanentă şi pentruadeziunea faţă de S.L.A. Tibiscus –Uzdin”, acordată lui GeorgePopescu, susţinător al revistei noas-tre şi al relaţiilor culturale cu româniidin diaspora şi lui Ion Iancu Vale,scriitor. Redacţia

19

***

Caseta redac]ional\

Fondatori: Ion Iancu Vale, Sebastian Drăgan, Mircea Cotârţă � Redactor şef: Grigore Grigore � Redactori şef ad-juncţi: Romulus Gandy Georgescu, Gheorghe Palel, Florea Turiac � Secretar general de redacţie: Nicu Tănase � Se-niori editori: Mihai Antonescu, Mircea Constantinescu, Florian Copcea, Tudor Cristea, Victor Petrescu, Victor Sterom,Al. Florin Ţene � Redactori principali: Alexandrina Dinu, Răzvan Davidescu, Bogdan Didescu, Lucian Constantin,Puiu Drăguţoiu, Ana-Maria Pulbere, Ioan Vişan � Redactori asociaţi: România - Gavril Moisa, Emil Perşa (Cluj-Napoca), Ana Zegrean (Bistriţa Năsăud), Adrian Georgescu, Iulian Nuţă, George Tei (Bucureşti), Ionica Dăgădiţă, Rod-ica Licsari, Dan Dobrescu (Turnu Severin), Dana Dogaru Zamora (Buşteni), Raisa Boiangiu (Hunedoara), IonelDumitrescu, Florin Vârlan Neamţu (Mangalia), Aurora Pordea, Nicolae Iştoc (Oradea), Lucian Gruia, George Lixandru,Emanoil Toma, Dorel Trifu (Ploieşti); Alte ţări: Virginia Mateiaş (Canada), Dimitrie Grama (Danemarca), Olimpia Danci(Italia), Vasile Barbu, Gligor Popi, Ionel Stoiţ (Serbia), Vavila Popovici, Claudia Serea, Florin Smarandache (S.U.A.), Eu-genia Bălan Ciocoboc, Silvia Caba Chivireac (Ucraina).

Acest număr a apărut cu sprijinul financiar al experţilorDucu Mihai şi Claudiu Duică.

Ion Iancu-Vale, Târgovişte, scriitorrealizarea revistei „CLIMATE LITERARE“,

cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani ai S.S.R.

16 XII 2008

Revista„Climateliterare“

adunăpremiile

ianuarie - februarie 2009

Ci încă drept e spatele acestaPleznit, amarnic, cu năpraznic cnutDe liftele venind dinspre aiureaSă-mi vază neamu’-genuncheat şi mut.

Copii noştri bat la porţi închiseBani mincinoşi le zornăie-n chimirPrin ţări streine pasăre ucisăE dorul lor de mamă şi sictir.

Iubirea lor şi-o vând pentru iluziiFumate pe-ndelete într-o noapte

Văsând Elveţii, Anglii, AndaluziiŞi-n zori realizând că nu se poate.

Iar noi plătim tablouri, coliere,Pe care le-a cărat cu ea reginaŞi mai plătim din pensii viagereMăceluri inventate-n Palestina.

Plătim impozit, dăruim palateLa domni încăpuşând grumazul ţăriiCând nu suntem în stare, nici în rate,Cu-o biată casă să-nzestrăm feciorii.

Da-i rumpem din crepusculile albastreChiar îi lăsăm neştiutori de carteŞi-i ducem în pustiuri ca să poarteRăzboaie care nu sunt ale noastre.Şi la eroi ce nu-s eroii noştriiLe ridicăm statui, le punem gărzi,Sub legea lor noi suportăm ca proştiiSă ne omoare oamenii pe străzi.

(Din patru zări s-au repezit hultaniiPe aurul şi codrul transilvanCând bietului român nu-i ajung baniiSă cumpere copilului ghiozdan)

De-aceea zic, să ştie veneticii,Din New York, din Berlin, din BudapestaCă nu ne-a îngenuncheat zăbreaua friciiŞi încă drept e spatele acesta

Spovedania unui neînvinsFlorin VÂRLAN NEAMŢU

FlorinVârlanNeamţu

Gardă la cuvânt

Telefon 0727 800 002E-mail devsoft.ro@gmail.com

Adresa redacţiei: Aleea Arcaşilor, bl. 36,sc. B, ap. 23, Târgovişte, RomâniaTelefoane: 0722 702 578, 0741 732 122E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Cine ar fi crezut că, după 20 ani de laRevoluţie, dupa atâtea generaţii «irosite»şi «pierdute» în Coca-Cola, MTV, Emosau fitze trendy , voi redescoperi, cu mân-drie chiar, că există o nepieritoare sensi-bilitate, o maturitate deplină şi nesperatăîn rândurile tinerilor de astăzi ?

Vorbeam, deunăzi, cu o prietenă desuflet, care-mi spunea că, dupa 1989,tinerii s-au abrutizat în goana după bani,au aruncat cultura la pubele şi s-au aple-cat definitiv spre lucrul imediat, pragmatic: să facă bani, oricum, prin orice mijloace,să « ajungă », să parvină, să « se scoată».Am contrazis-o, cu vehemenţa slăbici-unii şi viselor din mine.I-am spus că nu-iaşa, că orice ultimă generaţie se crede afi cea mai tare, cea mai bună, frumoasă şideşteaptă, deşi vedeam zilnic în jurulmeu ameţeala mortală a drogurilor în

şcoli, sexul de dinainte de pubertate, in-cultura urlând pe străzi, asaltul manelelorşi telenovelelor, modelele de « reuşită înviaţă » precum Mihaela Rădulescu , An-dreea Marin , Columbeanu sau Becalietc. Am contrazis-o, cu speranţa nebunăa unei minuni.

Şi minunea s-a întâmplat într-un loc

mai puţin cunoscut intelectualilor dâm-boviţeni.La Moreni, oraşul naşterii şi de-venirii mele adolescentine, singurulmunicipiu din România intrat în Guiness

Book printr-un dezastru. În oraşul în cares-a forat pentru prima oară în sistem Ro-tary de către americani, o sondă a făcuterupţie liberă şi a ars neîncetat 850 dezile. Publicaţia Universul anunţa, la 28mai 1929, cu litere mari: “Dezastrul de laMoreni” – “În regiunea Moreni s-a produsun nou mare dezastru. Pe un platou alcomunei Moreni numit Ţuicani se afla in-stalata sonda nr. 160, proprietatea soci-etatii Româno-Americane. Lucrările desapă ale acestei sonde ajunseseră la oadâncime de 1.460 metri. Forţa de ex-pansiune a gazelor a atins azi dedimineaţă un maxim de presiune. Atunci,burghiul a atins stratul de ţiţei, iar turlasondei a fost aruncată în aer la o înalţimede 300-400 de metri. Producându-sescântei, sonda a luat foc. Intensitateaflăcărilor a crescut, atingând înălţimea de100 de metri. Cu ajutorul pompelor, a în-ceput imediat un puternic baraj de apă şisaci de nisip. Dogoarea flăcărilor fiindprea mare, echipele nu se puteauapropia de zonă mai aproape de 300 demetri. Printr-o întâmplare fericită, acest

mare dezastru nu a făcut nici o victimăomenească. După părerea specialiştilor,pagubele depăsesc 100 de milioane delei.” A doua zi, acelaşi cotidian îşi con-tinua relatarea: “Coloana de foc are oînalţime de 60-70 de metri si lumineazăîntreaga regiune Moreni. Se vede foartebine din Ploieşti şi chiar din Chitila”. Pe30 mai, Adevărul anunţa că “din gurapuţului ies 1 milion si 200 de mii de metricubi, iar focul ajunge la 1.600 de metri”.Focul a izbucnit în dimineaţa zilei de 28mai 1929 şi s-a stins de la sine în sep-tembrie 1931. A mai pâlpâit până la 4noiembrie 1931.

Un alt foc avea sa ardă însă laMoreni, o altă flacără, de ziua Nepieri-torului Eminescu.

Pe 15 ianuarie 2009, în barul «Zo-diac» , în fapt în “pub”-ul «Grota Vrăji-toarelor» din subsolul casei de pe stradaAna Ipătescu nr. 4, construită în 1929 defamilia Copoiu, a avut loc o manifestaredeloc festivistă şi nicidecum protocolară,o seară de poezie şi muzică dedicată Po-etului, într-o mai veche traditie, graţiegazdelor de inimă şi suflet , Ioniţă – MoisePaul Cristian (pictor, artist plastic), Ioniţă-Moise Viorica şi Ioniţă Silviu. Invitaţi -elevi ai Liceului I. L. Caragiale, studenţi si

«veterani» ai locului şi localului. Printreinvitaţii de onoare şi susţinător al eveni-mentului m-am numărat, cu emoţie, şi eu,ca reprezentant al Revistei «Climate Lit-erare».

Seara de muzică şi poezie a debutatsimplu şi cald, cu o scurtă evocare a vieţiiRomânului Absolut (cum îl numea PetreŢuţea) facută de către Paul Cristian Ion-iţă. Apoi, pe acordurile muzicii româneşti,s-au recitat versuri din creaţia proprie, darşi din creaţiile unor poeti consacrati, de-spre şi dedicate celui care, dupa 120 deani de la trecerea în nemurire, ne re-aduce aminte de «Doina». Sub acordurilede chitară rece, live, susţinute de doitineri minunaţi, a răsunat poezia. S-aaplaudat, s-au cântat la unison refreneştiute ale poetului nepereche. O surprizăextraordinară au făcut Alexandru AndreiŞelaru (18 ani) elev la Liceul I.L. Cara-giale si Marius Vinogradof, elev la acelaşiliceu, care au cântat şi ne-au încântat cuvocile lor.

Aceştia au pus pe muzica proprie ver-suri din Mihai Eminescu , reuşind săridice în picioare auditoriul. Revista «Cli-mate Literare» a fost îmbraţişată cu in-teres şi a circulat pe la mese, fiind citităde toţi cei prezenţi.

Seara s-a terminat în zâmbete şi voie-bună, acolo, în casa unde tatăl gazdeinoastre, Traian A. Ioniţă, cel care îşi ter-minase studiile la Facultăţile de Petrol,Gaze şi Geologie din Roma şi Palermo înanii 1930 şi descoperise ţiţei pe terenuriledin proprietatea sa, venea de la Ploieşti laMoreni trimiţând mai întâi, într-o birjă lău-tarii, în alta bastonul şi în alta melonul .

Aceşti tineri minunaţi şi chitările lormagice au reuşit un regal Eminescu, fărăfitze şi manele, dar cool, aşa cum ne-aobişnuit Zodiacul. O familie.

Zodiacul lui Eminescu, la MoreniSebastian DRĂGAN

Veche şi notorie instituţie culturalădâmboviţeană, Biblioteca Judeţeană„Ion Heliade Rădulescu” s-a remarcatde-a lungul timpului printr-o intensă şivariată activitate în domeniu. Mai mult,în incinta ei, generoasă şi adecvată, înafara activităţilor specifice precum îm-prumutul de carte, studiul de sală, citireapresei etc., s-au desfăşurat cu regulari-tate activităţi cu caracter literar, artistic,istoric, ştiinţific...

Din cea de-a doua parte a anului tre-cut, prin ieşirea la pensie a importantuluiom de cultură, prof. Victor Petrescu,multă vreme director al instituţiei, con-ducerea bibliotecii a fost preluată decătre prof. Carmen Vădan.

De la început, doamna director ademonstrat că vrea şi poate să continuetradiţia acestui templu cultural dâm-boviţean. Astfel, sfârşitul şi începutul de

ani (2008-2009) a însemnat organizareaa mai multor simpozioane literare dedi-cate unor nume importante ale literaturiromâneşti, cum ar fi Mihai Eminescu şiIon Luca Caragiale, la ele partipând scri-itori, artişti, oameni de cultură locali,elevi şi mulţi alţii.

Ultima acţiune de până acum a fostcea dedicată aniversării a 130 de ani dela naşterea insolitului şi multiplului cre-ator dâmboviţean I. C. Vissarion. Încadrul acestei întâlniri s-a preluar ideeapunerii în valoare a operei şi personal-ităţii acestui „ţăran simplu”.

Despre el Tudor Arghezi, cu care erabun prieten, afirma că este „unreprezentant al geniului românesc, caremerită mai mult şi care ar trebui scos dinuitare”. Având doar clase primare, auto-diact însă de mare forţă, I. C. Vissariona fost scriitor, ziarist, creator al primei re-

viste rurale din ţară, unul dintrefondatorii radioului românesc şinu în ultimul rând inovator şi in-ventator tehnic.

El s-a aflat în atenţia unor im-portante personalităţi româneştiale vremii precum George Căli-nescu, Gala Galaction şi I. C.Duca, dar şi a unora din afaraţării. Toate acestea şi încă multealte amănunte şi aspecte inediteale vieţii şi operei lui I. C. Vissar-ion a promis că le va aduce sprecunoaştere prin intermediul re-vistei noastre, scriitorul şi criticulliterar, Ştefan Ion Ghilimescu.De altfel, acesta le-a prezentat şicu ocazia simpozionului dedicatlui I. C. Vissarion în BibliotecaJudeţeană din Târgovişte.

I.I.V.

TârgovişteLa Biblioteca Judeţeană,

activitate intensă

Tehnoredactare: