MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Drept

Catedra Drept Civil

Lucru individual „Arvuna″

Chișinău 2014

Cuprins

1. Introducere....................................................................................................................................32. Notiunea........................................................................................................................................43. Decizie CSJ.....................................................................................................................................54. Arvuna conform Codul Civil al Romaniei.......................................................................................65. Arvuna şi Clauza Penală: Asemănări şi Deosebiri..........................................................................6

1

6. Forma............................................................................................................................................77. Nulitatea arvunei...........................................................................................................................78. Concluzia.......................................................................................................................................89. Bibliografii.....................................................................................................................................9

Introducere

Arvuna consta, de obicei, intr-o suma de bani sau orice alt bun mobil remisa in momentul incheierii unui contract, fie pentru a se marca, in mod ferm, incheierea unui contract si a garanta executarea sa, fie pentru a permite oricareia dintre partile contractante sa-si retraga ulterior consimtamantul dat la incheierea contractului.

2

Suma platita in avans reprezentand o parte din contravaloarea achizitionarii unui produs, a executarii unei lucrari sau a efectuarii unor servicii, conform prevederilor contractuale prestabilite. Daca nu se respecta clauzele contractuale de catre client, suma varsata ca avans ramane vanzatorului. Daca vanzatorul nu le poate executa, el trebuie sa-i verse cumparatorului dublul sumei primite. 

Notiunea

Arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractanta o da celeilalte parti pentru a confirma inchierea contractului si a-i garanta executarea (art. 631, alin. (1) CC).

Prin arvună pot fi garantate obligaţiile născute din contracte între persoane fizice sau persoane juridice. Spre deosebire de reglementările din Codul Civil din 1964, Codul Civil în vigoare prevede că arvuna poate să constea atît din sume de bani, cît şi din alte bunuri. Mărimea arvunei nu este limitată

3

după valoare, însă este evident, că aceasta constituie doar o parte din prestaţia pe care trebuie s-o execute partea care dă arvuna.

Prin finalităţile sale arvuna îndeplineşte două funcţii :

1) de confirmare a încheierii contractului.

2) ca mijloc de garantare a executării contractului.

Cea de a doua funcţie a arvunei menţine şi sporeşte interesul părţilor contractante de a face tot posibilul ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecinţele negative, manifestate fie prin pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care a primit-o. Comentariul Oficial la Codul Civil prevede că datorită funcţiei de garantare a executării contractului arvuna se deosebeşte de plata în avans, care nu este în stare să confirme încheierea contractului şi să garanteze executarea obligaţiei, căci partea care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă restituirea avansului, practic în toate cazurile de neexecutarea a contractului, iar partea care a primit avansul nu poate fi obligată nici într-un caz să restituie dublul plăţii primite. Din acest considerent, pentru a evita eventualele litigii, legislatorul obligă părţile să stipuleze în scris (art.631 alin (2)) că plata a fost efectuată anume cu titlul de arvună, în caz de dubii se va aplica prezumţia potrivit căreia, suma plătită este considerată ca avans.

Observăm că natura juridică a arvunei o diferenţiază de cea a avansului. Din punct de vedere juridic, arvuna, alături de clauza penală, garanţia debitorului şi retenţie reprezintă un mijloc de garantare a executării contractului.

Am descris natura juridică a arvunei, iar mai jos ne propunem să arătăm cîteva exemple din practică care au trezit interes referitor la studiul arvunei.

1. Legislaţia fiscală nu cuprinde careva reglementări cu privire la tratamentul fiscal al arvunei. Am intervenit cu scrisori către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi către Ministerul Finanţelor prin care cerem acestor instituţii să se expună asupra faptului dacă trebuie de calculat şi achitat TVA la plata primită în baza unui contract de arvună. Ca răspuns, atît IFPS prin Scrisoarea nr. 26-2/2-02/2-715 din 11.02.2010 cît şi Ministerul Finanţelor prin Scrisoarea nr. 14/4-6/128 din 08.04.2010, susţin că la primirea plăţii în baza unui acord de arvună, persoana care a primit arvuna este obligată să calculeze şi să achite TVA de la suma primită, făcînd trimitere la art. 108 alin (5) din Codul fiscal.

Articolul 108 alin (5) din Codul fiscal prevede că „dacă factura fiscală este eliberată sau plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte”.

Nu putem aplica acest articol la suma primită cu titlu de arvună, care nu este avans şi nici o plată parţială, deoarece are o natură juridică diferită, reprezentînd un mijloc de garantare a executării obligaţiilor care, în cazul în care contractul este încheiat şi executat, se ia în calcul la executarea prestaţiei.

Cred că organele fiscale ar trebui să-şi schimbe părerea referitor la calcularea şi achitarea TVA în baza unui contract de arvună, deoarece norma fiscală la care fac trimitere şi anume art. 108 alin. (5) trebuie înţeleasă şi aplicată în corespundere cu normele Codului civil - articolele 631-633, care prevăd expres care este natura juridică a arvunei.

2. O altă întrebare legată de arvună este repatrierea mijloacelor băneşti transferate unui nerezident în baza unui acord de arvuna.

Un agent economic a transferat o sumă de bani cu titlu de arvună unui nerezident. Clauza cu privire la arvună era inclusă în contractul de vînzare-cumpărare încheiat cu nerezidentul. Contractul nu a fost executat din vina agentului economic din Republica Moldova. Apare întrebarea: este obligat agentul economic rezident să repatrieze mijloacele băneşti transferate cu titlu de arvună nerezidentului? Atît normele Codului Civil cît şi nemijlocit clauzele contractuale prevăd faptul că „dacă, pentru neexecutarea contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămîne celeilalte părţi. Dacă pentru

4

neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este obligată să plătească celeilalte părţi dublul arvunei”.

Articolul 3 din Legea nr. 1466-XIII din 29.01.1998 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe prevede că „agenţii economici rezidenţi ai Republicii Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sînt obligaţi să înregistreze în conturile lor din băncile autorizate ale Republicii Moldova încasările de la export, sumele transferate în avans pentru importul neefectuat, să efectueze importul de mărfuri şi servicii în urma plăţilor pentru import sau să repatrieze mijloacele băneşti şi/sau materiale în urma altor tranzacţii economice externe (în continuare repatrierea mijloacelor băneşti şi materiale) în termenele stabilite”.

Observăm că legea operează cu termenul de „sume transferate în avans”, care trebuie diferenţiate de arvună. Care ar mai fi sensul includerii în contract a unei clauze cu privire la arvună dacă am fi în situaţia cînd plăţile achitate cu titlu de arvună unui nerezident ar trebui repatriate (aşa susţin unii inspectori fiscali). Funcţia de garantare a executării obligaţiei pe care o are arvuna, obligă părţile contractante să suporte careva consecinţe negative în cazul în care nu îşi respectă obligaţiile contractuale. Astfel partea care nu şi-a onorat obligaţiile şi a dat arvună pierde dreptul de a cere restituirea acesteia.

Unica obligaţie fiscală a agentului economic rezident, în cazul de faţă este reţinerea impozitului din venitul nerezidentului (lit. (h) dinCodul fiscal - amenda pentru neexecutarea sau executarea inadecvată de către orice persoană a obligaţiilor, inclusiv în baza contractelor de executare a lucrărilor (prestare a serviciilor) şi/sau conform contractelor de comerţ extern de livrare a mărfurilor) în conformitate cu art. 91 alin. (1).

DECIZIE - CSJ1. La 14 decembrie 2009 Dosca Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Viromex-Com” cu privire la încasarea dublei arvune. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25.09.2007 a încheiat cu SRL „Viromex-Com" convenţia de arvună, prin care a transmis cu titlu de arvună suma de 50000 Euro, în contul asigurării executării obligaţiei de înstrăinare a construcţiei nefinisate identificate prin nr. cadastral 010042201401, amplasate pe terenul cu suprafaţa de 0,2 ha situat în mun. Chişinău, str. Petricani, nr.5/1. Solicită reclamantul încasarea din contul SRL „Viromex-Com" în beneficiul său a sumei de 100000 Euro, care constituie mărimea dublă a arvunei transmise în contul asigurării executării obligaţiei de înstrăinare a construcţiei nefinisate identificate prin nr. cadastral 010042201401, amplasate pe terenul cu suprafaţa de 0,2 ha situat în mun. Chişinău, str. Petricani, nr.5/1 şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2010 acţiunea lui Dosca Gheorghe a fost admisă.

2. La 09 septembrie 2008 Adamciuc Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Banaru Anatolie cu privire la restituirea arvunei în mărime dublă şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a convenit cu pîrîtul Banaru Anatolie să procure de la ultimul ap. 20 din şos. Munceşti, 406 mun. Chişinău în termen de pînă la 20 august 2008. Pentru a confirma încheierea contractului de vînzare-cumpărare în termenul stabilit, la 25 iulie 2008 a fost încheiat un contract de arvună, în baza căruia a transmis pîrîtului suma de 1000 euro. Consideră reclamanta că prin refuzul de a-i vinde apartamentul susmenţionat şi de a-i restitui arvuna, pîrîtul Banaru Anatolie i-a cauzat suferinţe psihice. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 februarie 2009 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasată de la Banaru Anatolie în beneficiul Anei Adamciuc suma de 2000 euro, ce constituie dublul arvunei, 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi taxa

5

de stat în mărime de 1068 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Codul Civil al Romaniei

In legislatia romana intalnim in Codul Civil al Romaniei arvuna sub denumirea de “Arvuna confirmatorie” in articolul 1544. Conform acestui articol arvuna confirmatorie este o convenţie acccesorie contraculuide vânzare-cumpărare prin care suma de bani constituită ca arvună se plăteşte sau se întoarce îndoit, în cazul în care vânzarea nu s-a executat din culpa uneia dintre părţile contractuale. Convenţia accesorie de arvună presupune că s-a încheiat contractul de vânzare.

Arvuna este deci o convenţie acesorie grevată pe contractul principal, care constă în plata unei sume de bani( numită tot arvună) în momentul încheierii contractului principal, care dacă contractul se execută, se impută asupra preţului pe care cumpărătorul trebuie să îl plătească sau dacă a fostplătit de vânzător, i se restituie acestua din urmă. Dacă contractul principal nu se execută, iar neexecutarea se datorează celui care a plătit arvuna, suma respectivă nu îi va ma fi restituită, iar când partea cealaltă este culpabilă de neexecutarea contractului, ea va restitui dublul sumei pe care a primit-o drept arvună.

Părţile pot însă, prin acordul de voinţe, să dea arvunei unei clauze de renunţare dacă îşi rezervă, expres şi neîndoielnic, dreptul de a rezolvi vânzarea pierzând arvuna plătită sau restituind dublul arvunei primite. Întrucât o astfel de clauză derogă de la principiul forţei obligatorii a contractului între părţile contractante , ea însăşi trebuie să fie rezultatul unui acord de vointe clar, expres şi neîndoielnic al părţilor contractante. Acesta este sensul dat arvunei de art. 1545 C.civ. şi anume de arvună penalizatoare. Arvuna se deosebeşte de acont , care repretintă o parte din preţ plătită anticipat. În caz de neexecutare a contractului de vânzare-cumpărare pentru care s-a plătit un acont, acontul va fi restituit părţii care l-a avansat, iar partea vinovată de rezoluţiunea contractului pentru neexecutare va fi obligată la despăgubiri. Evident dacă partea obligată la plata despăgubirilor pentru neexecutarea obligaţiei din cauza căreia contractul a fost rezolvit este cea care a plătit acontul, instanţa va putea constata compensaţia între cele două datorii reciproce ale părţilor din contract, până la concurenţa sumei cele mai mici.

Arvuna şi Clauza Penală: Asemănări şi Deosebiri

Cod Civil al RM articolul 624, defineşte clauza penală ca fiind : “clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale”. Doctrina a definit clauza penală ca fiind : “acea convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare, a obligaţiilor de către debitorul său”.

Prin urmare, în esenţă ambele convenţii reprezintă manifestări ale acordului de voinţă între creditorul şi debitorul unei relaţii contractuale principale, prin intermediul cărora părţile să-şi reglementeze conduita reciprocă, în ipoteza în care finalitatea contractului principal nu mai poate fi atinsă din raţiuni ce ţin în principal de angajarea răspunderii contractuale a unei dintre părţi.

Ori de câte ori se încearcă diferenţierea celor două noţiuni, clauza penală trebuie raportată la ambele forme ale clauzei de arvună, atât cea confirmatorie, cât şi cea penalizatoare, de dezicere. Este de

6

la sine înţeles faptul că cele mai multe deosebiri se pot enunţa cu privire la cea de-a doua formă a clauzei de arvună.

Cea mai importantă trăsătură a convenţiei de arvună, privită în oglindă cu claza penală, o reprezintă faptul că este un contract real, spre deosebire de clauza penală care este un contract consensual, pentru a carui validă încheiere este suficientă exprimarea a două voinţe concordante. Nicio condiţie de formă sau altă cerinţă care să confere solemnitate nu se impune a fi cerută ad validitatem. Din acest punct de vedere, putem chiar observa un punct comun între cele două instituţii, cu condiţia de a nu asimila solemnităţii, tradiţiunea, condiţie obligatorie în contractele reale.

Prin urmare, putem spune că arvuna şi clauza penală au scopuri diferite. Astfel, arvuna cu rol de dezicere deschide posibilitatea părţilor sau cel puţin a uneia dintre ele de a decide desfiinţarea contractului în mod unilateral, în timp ce dimpotrivă, neexecutarea unor obligaţii dintr-un contract în care a fost stipulată şi o clauză penală nu va avea efecte asupra existenţei contractului; plata daunelor-interese constituind , de fapt, o executare prin echivalent a acelei obligaţii, în locul executării în natură a obligaţiilor asumate. Astfel, opoziţia dintre cele două tipuri de convenţii este esenţială: una vizează aneantizarea contractului, cealaltă vizează executarea contractului.

Forma

După cum am precizat, convenţia accesorie de arvună are caracter real, simpla remitere a bunului făcând valabilă convenţia, remiterea având loc, de regulă, în momentul încheierii contractului principal. Conform articolului 631(2)  “Înţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris.” În consecinţă, pentru valabilitatea convenţiei de arvună nu sunt necesare îndeplinirea unor formalităţi solemne. Dar, în vederea asigurării unor mijloace de probă, de regulă, părţile înscriu clauza de arvună în cuprinsul actului principal (în sens de instrumentum probationis), fie acesta autentic sau sub semnătură privat, în vederea dovedirii existenţei clauzei de arvună.

De asemenea, nu este exclusă posibilitatea întocmirii unui înscris sub semnătură privată, separat de cel care probează convenţia principală, redactat de părţi în momentul încheierii contractului principal sau ulterior acestui moment, prin care să poată fi dovedită convenţia de arvună.Eventuala consemnare într-un înscris, autentic sau sub semnătură privată, a convenţiei de arvună, indiferent dacă este prevăzut ca o clauză în contractul principal sau printr-un document separat, va duce la o existenţă autonomă a acesteia.

Nulitatea arvunei

Trebuie să distingem între cazurile de ineficacitate şi cele de nulitate ale arvunei, pentru că dacă în primul caz arvuna este lipsită de efecte, în celălalt caz arvuna este nulă sau anulabilă, după caz, datorită neîndeplinirii condiţiilor de validitate ale convenţiei de arvună, similar regulilor generale în materie. Există anumite situaţii, prevăzute de Codul Civil, în care convenţiile de arvună nu produc nici un efect.

Un prim caz în care convenţia de arvună nu poate produce efecte este acela în care convenţia principală este nulă. Într-o soluţie de speţă s-a decis că fiind nul contractul principal, în mod firesc şi convenţia accesorie a arvunei este lovită de nulitate. Această opinie nu face distincţia între ineficacitatea şi nulitatea arvunei, deşi s-ar putea susţine că ele produc aceleaşi efecte.

7

Al doilea caz în care convenţia de arvună nu poate produce efecte este acela în care contractul se execută. Raţiunea de a fi a acesteia există doar atât timp cât prestaţiile decurgând din contractul principal nu au fost executate; din momentul executării acestora, arvuna nu mai poate produce nici un efect. Mai mult, potrivit principiului solo consensu, mutus disensus dacă părţile, în măsura în care, de comun acord convin asupra desfiinţării contractului principal, convenţia de arvună nu va mai produce nici un efect. Dacă executarea contractului principal a devenit imposibilă, fără culpa vreunei părţi, convenţia de arvună nu va avea de asemenea nici un efect. Se au în vedere situaţiile de caz fortuit şi de forţă majoră care exonerează părţile de răspunderea contractuală, luându-se în considerare toate fenomenele exterioare, neculpabile părţilor, care ar duce la neexecutarea contractului, anume fenomene naturale, fapta unui terţ, etc.

Concluzia

In considerarea faptului că antecontractul este în sine un contract şi că arvuna poate însoţi orice contract cu titlu oneros, indiferent de natura obligaţiilor la care acesta dă naştere, considerăm ca fiind pe deplin valabilă convenţia de arvună ce însoţeşte un antecontract.

Arvuna este de dorit sa fie in forma scris pentru avea probe in caz de litigii, atat pentru bunuri imobile cit si pentru mobile.

Bibliografie

1. Codul Civil al RM2. Codul Civil al Romaniei3. CSJ

8

4. Drept Civil. Teoria generala a obligatiilor – S.Baies5. www.avocatura.com/ 6. www.rubinian.com/ 7. incomemagazine.ro/8. wordpress.com/9. www.euroavocatura.ro/ 10. www.juridice.ro/ 11. Гражданское право. Anastasia Sergeeva

9