Desertul pentru totdeauna (povestire)"Desertul pentru totdeauna" de Octavian Paler, este scrisa sub forma de jurnal,de aceea este un roman autobiografic, cu insemnari zilnice incepand cu luna maisiterminandu-seinaugust,dandu-misenzatiacaascitiiblogulunuiominteligent, de o profunzime cutremuratoare, caruia ii este teama. Ii e teama de moarte si de faptul ca, intr-o zi, nu va mai putea simti oamenii, nu va mai putea mirosi vantul si ii va fi interzis in mod brutal sa mai iubeasca.Acesta isi prezinta viata in doua paralele. Prezentul, unde Paler are 74 ani si descrie in fiecarezi vremea (deoarece in copilaria sa natura si vremea erau pasiunile sale), orimicile lucruri pe care le-a facut in ziua respectiva, raportandu-se mai mereu lainfarctul pe care-l suferise, si la frica sa ca se poate repeta acel accident,privind totul cu pesimism.El viseaza aproape in fiecare noapte tot felul de cosmaruri cu anumite insemnari,probabil datorita somniferelor pe care le lua mai mereu pentru a putea adormi. O a doua "paralela" a romanului, este aceea in care Octavian Paler isi povesteste copilaria si adolescenta, conturand in special faptul ca i-a fost extrem de greu sa se desparta de satul sau natal, Lisa si sa ajunga in Bucuresti, un oras important cu un viitor stralucit. Acesta a urmat liceulin Bucuresti, prin indrumarea tatalui sau care vroia sa il vada mai tarziu preotsi prin ajutorul "unchiului George" care avea o functie importanta in liceul "Spiru Haret", dandu-i o bursa micutului Paler, pentru a putea beneficia de anumite lucruri materiale, pe care parintii lui nu si-le puteau permite.Acea schimbareradicala in viata lui, i-a oferit ocazia sa cunoasca lucruri de care nici macarnu mai auzise, deoarece nu iesise nicaieri in afara satului sau.Pe langa aceste doua paralele, care fac parte din realitate, Octavian Paler insereaza mici fragmente pe alocuri dintr-o lucrare pe care o abandona-se.In acea lucrare este vorba de un sat Asybaris, cu elemente fantastice.In acel sat, apareaun val de praf, care venea de nicaieri.Unii ai plecat in cautarea unui probabildesert, acela nefiind nicaieri.Paler aseamana acel Asybaris, cu viata lui, acumun desert, in care doctorul "Luca" este sfatuitorul lui, iar el este Julius.

Exista carti cu suflet si carti care ti se lipesc de suflet ca o extensie, carti care respira in tine , care te surprind, te schimba sau te reintregesc.Carti pe care nu le citesti ci le savurezi, le despletesti in tine, le lasi sa curga in tine vindecator ca si cum ar fi facut mereu parte din fiinta tacarti care te inalta dincolo de tine, dincolo de pamant, dincolo de timp.O astfel de carte este si cartea lui Octavian Paler -Deertul pentru totdeauna , o carte duioasa, plina de amintiri calde sau reci ravasitoare si incantatoare.O carte frapanta prin sinceritatea dezarmanta , capacitatea de autoanaliza, luciditate, clarviziune, prin simplitatea si curatia spiritului autorului.O carte care te pune pe ganduri si te indeamna la introspectie.Cu o usurin pe care n-o pot pune dect pe seama superficialitii, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; c lumea nu e fcut pentru vistori; mai ales pentru vistorii care se mulumesc s-i viseze viaa. n principiu, civilizaia nu suprim gorila din noi, ci copilul. Dar inclusiv n existena mea as putea gsi dovezi c, dup ce ne civilizm i ne educm instinctele, ne pomenim, ntr-o zi, obosii i bntuii de ndoieli. n fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil s dau un rspuns cinstit.Intalnim o minunata zugravire a lumii satului natal cu bune si rele, un incantator atasament fata de acele locuri, din care desi a fost nevoit sa plece in fragede copilarie, nu i-au fost nici macar o secunda pe parcursul vietii straine.La nousprezece ani, am fost n stare s dorm pe ziare, n prag de iarn, n Gara de Nord, far s m sinchisesc de riscuri. Reuisem la admitere la toate cele trei faculti unde ddusem examen, dar, tot ateptnd deschiderea cursurilor, nu m-am dus acas. Apoi, am amnat, din motive de economie, mersul la Lisa pentru vacana de Crciun. Locuiam, provizoriu (cest le provisoire qui dure), pe strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originar din Lisa, mi oferise posibilitatea s fiu al treilea chiria n singura ei odaie. O cmru n care abia ncpeau dou paturi.Presarata din plin cu ganduri, aforisme si cugetari , cartea poate fi citita in mai multe chei.Te poarta in lumea copilariei, in acelas timp zugraveste tabloul deprimant al unui barbat in varsta, bonlav si singur si totodata ne poarta in Asybaris, un orasel fictiv despre care autorul scrie in timp ce isi scrie si autobiografia.Toate cele 3 lumi se impletesc, zugravind tabloul existentei unui om simplu, curat cu picioarele bine infipte in realitate uimitor de complex.Cartea abunda in citate pline de luciditate si profunzime si este cu siguranta o carte pe care trebuie sa o citesti avand la indemana un pix si canetel pentru notite.Viata autorului ne este prezentata in tablouri in care se impletesc imagini din copilarie, parintii, bunicii, obiceiurile vechi, muntii, cerul, Dumnezeu, dragostea fata de pamant si fata de adevaratele valori spirituale.Apoi urmeaza dezradacinerea, plecarea la oras la liceu,, intr-o lume complet straina unde tot ce stia devine parca neverosimil si subiect de batjocura pentru colegi, in ciuda capacitatilor sale intelectuale.Un unchi din partea mamei distant si lipsit de caldura sufletesca ce il trateaza ca pe o sluga etcAstfel alege sa se izoleze din instinct de conservare, ajungand un siguratic timid si regretand mai tarziu aceasta alegere.Aceste imagini din copilarie se intrepatrund cu imagini din prezent in care batran singur si bonlav, se vede in situatia ingrata de a lua o decizie in legatura cu o operatie dificila pe care ar trebui sa o faca in strainatate.Amintiri dulci si amare, regrete, concluzii, invataminte, toate condimenteaza dulce amarui parcursul vietii acestui minunat om.Asybaris-ul oraselul in care este tot timpul pacla si praf si nimeni nu stie de unde vine prafulAici se organizeaza expeditii in fiecare an spre a se descoperiDesertulinchpuit ca sursa prafului inecacios, dar fara nici un rezultat.In Asybaris autorul printre metafore isi dezvaluie alt chip,imaginat de un medic psihiatru a unui om profund dar rapus de viata, resemnat si blazat , care isi gaseste alinarea in alcool, un om care desi casatorit traieste cu sotia sa vieti paralele si care nu e sigur ca a descoperit vreodata iubirea adevarata.De altfel pe parcursul cartii nu se gasesc referiri la vreo iubire adevarata, doar in Asybarius se indrgosteste de o femeie deosebita ca intelect, deosebita de toate femeile cunoscute ,o pacienta cu probleme de comportament si instabila psihic care in cele din urma il paraseste.Tot ca o metfora cand in sfarsit praful dispare ca prin farmec din orasel, locuitorii in loc sa se bucure..se panicheaza si isi abandoneaza preocuparile, cazand intr-o stare de apatie si teama.In carte gasim numeroase simboluri precum desertul care pentru autor inseamna iluzie dar si speranta si motivatie de a merge inainte si zidul = sprijin spiritual.S-ar putea scrie la nesfarsit despre aceasta minunata carte , insa ma opresc aici si dau cateva citate care vorbesc de la sine :E prima data cand imi inteleg esecurile, .Pana acum n-am avut niciodata taria de a recunoaste ca destinul meu a fost decis de esecurile mele*Adevaraul este ca nu gasesc in mine nici nepasarea nici puterea de a privi moartea ca pe un sfarsit firescNu sunt in stare sa concep fatalitatea fara nici o crapatura pe unde vine un licar de speranta.*Un desert nu-mi sugereaza moartea, ci puterea iluziilor de a rezista indeosebi in conditii vitrege*Poate, e chiar o lips de modestie s declari: sunt un ratat! Ca s devi ratat trebuie s fi avut nite visuri nalte, nite ambiii mari*Istoria nu-i dect o poveste despre fric.*ntre linitea sfinilor i furia nebunilor nu e dect o diferen de diagnostic.*Ce poate urma ntr-o lume fr incertitudini? O asemenea lume e la fel de greu de imaginat ca una fr Dumnezeu.*Copilaria e varsta de aur, tot ce urmeaza e decadere.Exil.Nostalgie a nestiintei pierdute*Se pare ca iubim de fapt ceea ce ne lipseste.As putea consimti ca m-am iubit pe mine mai mult dect am iubit adevarul si ca de aceea, sunt n masura sa confirm ca regretele sunt uneori o forma, indirecta, de vanitate.*Amestecul de orgoliu si timditate era, nca de atunci, baza caracterului meu.*Asa e si viata. Te lasa sa crezi ca totul e normal si, pe neasteptate, ti pune gheata in gt.*Tot ce se ntmpla se ntmpla fiindca asa trebuia sa se intmple.*Intre linistea sfintilor si furia nebunilor nu e dect o diferenta de diagnostic.*Nici o oboseala sufleteasca nu se compara, probabil, cu una care provine dintr-o iubire ce nu se poate consola.*Progresul exterior e nsotit, uneori, de regres interior.*Singuratatea, afla de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singura fiinta.Una care te poate ridica sau nimici.* Daca ai fi perfect, n-as avea niciun merit ca te iubesc.E adevarat nu-mi pot inchipui un Dumnezeu burghez sau intelectual.In schimb un Dumnezeu taran imi pare foarte posibil.*Dumnezeu e o absenta de care nu ne putem dispensa