Universitatea Ştefan cel Mare Facultatea: Istorie şi geografieSpecializare: Geografie turismAn : IIStudent : Luca Maria LaviniaProiect :Flora si Fauna Deşertului Gobi

Este cel mai mare deşert din Asia şi al cincilea deşert din lume ca suprafată ocupată. Regiunea a intrat in lumina reflectoarelor atunci cand Muzeul American de Istorie Naturală a găsit primele fosile de ouă de dinozaur intre 1922 si 1925. Expediţiile ulterioare au dezvăluit multe alte aspecte privind deşertul Gobi. Întinzându-se peste tările din Asia Centrala China şi Mongolia, deşertul Gobi este şi o destinaţie turistică importantă. Formele de viaţa s-au adaptat destul de bine in condiţiile aspre din această regiune şi au facut din acest deşert caracterizat de extremitaţile naturii habitatul lor.

DEŞERTUL GOBI

Deşertul Gobi este o regiune deşertică mare, care geografic se încadreaza în două ţări din Asia Centrala - China si Mongolia.

Se întinde pe 1.295.000 kilometri patraţi, clasificaţi în linii mari în cinci divizii majore: Deşertul Gobi de Est, platoul Alashan, valea Lacurilor Gobi, bazinul Junggar si lanţul Tian Shan.

LOCALIZARE

CLIMA

Climatul in deşertul Gobi este de obicei caracterizat prin extremităţi, cu temperatura cuprinsă între -5 grade Celsius iarna şi 38 de grade Celsius vara. Temperaturile de aici sunt extrem de ridicate in timpul zilei şi scăzute în timpul nopţii. Fluctuaţiile bruşte în intervalul 10-27 grade Celsius într-un interval de 24 de ore sunt destul de comune.

În prezent, deşertul Gobi se extinde într-un ritm alarmant, într-un proces cunoscut sub numele de deşertificare. Extinderea este deosebit de rapidă pe marginea de sud a Chinei. Furtunile de praf, în China, au cunoscut o creştere dramatică, în ultimii 20 de ani, în principal din cauza deşertificării, care provoacă daune suplimentare pentru economia Chinei.

Expansiunea Gobi este atribuită în cea mai mare parte în urma activităţilor umane, în special a defrişărilor, păşunatul excesiv, şi a epuizării resurselor de apă.

Particularităţile factorilor abiotici de

mediu

În condiţiile extreme, vegetaţia şi lumea animală este mult mai săracă. Cea mai mare parte a deşertului este acoperită cu arbuşti şi ierburi, însa există porţiuni unde predomină dunele de nisip.

BIODIVERSITATEA

Vegetaţia deşertului Gobi este compusă în principal din arbuşti adaptaţi la secetă, cum ar fi brânca, saxaulul şi tufişul de salvie, şi iarbă, cum ar fi iarba cu firul subţire.

FLORA

Flora este reprezentată de rogozuri (Carex hostii, Carex pachystylis, Carex physodes), prin graminee (Poa bulbosa, Aristida karelini) şi unele terofite efemere (Erophila verna, Holosteum umbellatum, Lepidium perfoliatum).

SAXAUL (XEROPHYTIC)

Este o specie tolerantă la secetă, este remarcată și poate fi folosită ca lemne de foc pentru oameni. Arbuştii Saxaul domină deșerturile și salvează dunele de nisip și previn eroziunea. Acesta crește până la înălțimea de 4 m, pe o perioadă de 100 de ani, cu un lemn foarte dens, care se scufundă în apă.

BRÂNCA Brânca, iarba sărată sau brădişorul de sărătură

(Salicornia herbacea sin. Salicornia europaea) este o plantă ierboasă, suculentă, anuală, întâlnită în locurile umede şi sărate.

Frunzele la brâncă, inserate pe tulpinile cărnoase, sunt rudimentare, opuse (câte 2 la fiecare nod tulpinal), având aspectul unor teci

TUFIŞUL DE SALVIE Este o plantă medicinală care creşte pe campii,

povârnişuri, păşuni(“salvia salbatica”), iar “salvia de grădina” (salvia officinalis) putând fi cultivată şi în grădinile proprii, necesitând locuri însorite; aceasta din urmă are cele mai puternice calităţi curative. Creşte între 30-70 cm, sub formă de tufiş, are flori de culoare violetă, grupate in ciorchini, iar frunzele au o sclipire argintie, cu perişori fini şi albiciosi, fiind puternic aromate.

POA BULBOSA (FIRICEA)

Plantă perenă scundă, cu baza lăstarilor îngroşată bulbiformă (de unde denumirea speciei). Paniculul este scurt cu numeroase spiculeţe multiflore, care de multe ori se transformă în bulbili. Este foarte răspândită pe izlazurile din regiunile de stepă şi silvostepă.

Vegetaţia lemnoasă este foarte rară, câţiva pomi crescând doar în lungul albiilor uscate de pe versanţii sudici si sud-estici ai munţilor golaşi din zona nordică a deşertului Gobi. Chiar dacă astăzi apele de suprafaţă au dispărut , tufişurile de tamarix, ulmii sau plopii amintesc de vechile cursuri de apă. În locurile în care apa freatică este foarte aproape de suprafaţă, arborii şi arbuştii se înmultesc, formând adesea oaze de vegetaţie. Datorită uscăciunii şi pustietăţii se găseste doar un pom la fiecare 500 de km.

TAMARIXUL

Este un gen de plante xeromorfe care pot fi arbori sau tufișuri, de o înălțime între 1 și 15m.Tamarixul este folosit ca plantă decorativă sau ca protecție față de vânt, ele fiind plante rezistente la secetă și care pot să trăiască și pe soluri sărate (sărături) sau alcaline.

În deşertul Gobi traieşte o gamă largă de animale sălbatice. Printre animalele deşertului Gobi se numără gazele, lupi, urşi, dihori, fluierari, etc. Unele animale, cum ar fi leoparzii de zapadă şi urşii bruni, frecventează această regiune în anumite perioade, în timp ce animalele cum ar fi ursul Gobi sunt găsite doar în această regiune a lumii. Sunt extraordinare abilităţile de adaptare a acestor animale care fac posibilă supravieţuirea în condiţiile climatice aspre specifice acestei zone.

FAUNA

Este singura specie de urs adaptată la viaţa de deşert. Ultimele 22 de exemplare ale acestei subspecii de urs trăiesc în apropierea a 3 oaze din deşertul Gobi, supravieţuind în mare parte datorită unei diete vegetariene formate din rădăcini de deşert şi alte plante. Riscă să dispară din cauza incălzirii globale.

Ursul Gobi (Ursus arctos gobiensis )

Odată cu secarea treptată a surselor de apă şi a secetelor successive este ameninţată şi supravieţuirea animalelor sălbatice specifice zonei. În acest deşert mai supravieţuiesc cămila cu două cocoaşe, din care au rămas în sălbăticie doar 400 de exemplare, Argalul de Gobi, capra ibex şi gazela cu coada neagră. Probabil că cel mai spectaculos şi mai rar întâlnit dintre animalele deşertului este irbisul, numit şi leopardul zăpezilor.

CAMILA BACTRIANA (CAMELUS BACTRIANUS)

Camila cu două cocoaşe s-a adaptat extrem de bine la viaţa din deşertul Gobi, unde furtunile de nisip pot face viaţa extrem de dificilă. Se protejează împotriva furtunilor în mai multe feluri: prezintş pleoape groase, pentru a-şi proteja ochii, păr în urechi şi posibilitatea de a-şi închide nările. Alte adaptări includ picioarele late.

ARGALUL face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Este o specie în pericol de dispariţie datorită pierderii habitatului şi vânatului în exces.

Este cea mai mare specie a oilor sălbatice care populează munţii Asiei Centrale pâna in Kamciatka-Rusia.

CAPRA IBEX Capra Ibex este un

animal de munte care de obicei, trăieste la altitudini de până la 3200 de metri . În timpul zilei masculii urcă pe stânci în timp ce femelele rămân în zonele ierboase . Noaptea se mută în pădure pentru a se hrăni.

Durata de viață este de aproximativ 10-18 de ani în sălbăticie iar în captivitate de aproximativ 21 de ani.

Irbisul (Uncia Uncia sau Panthera Uncia) este ruda mai discretă şi mai puţin cunoscută a felinelor mari. Puternică, rezistentă şi extrem de eficientă ca prădător, această specie pare că pierde cursa impotriva vânătorii şi distrugerii mediului, situaţie împotriva căreia luptă sute de conservationişti şi voluntari. Şi cu putină susţinere vor avea şi succes.

Pe lângă speciile mai deosebite de animale sălbatice din deşertul Gobi, există şi 92 de specii de păsări, dintre care aproape toate sunt migratoare, 14 specii de reptile, majoritatea sopârle si 47 specii de mamifere, printre care se numără rozătoare mici, precum hamsterul, şobolani, şoareci săritori de deşert şi şoareci de câmp.

Pentru a proteja nu doar fauna deşertului dar şi pentru conservarea florei si unicitatea deşertului Gobi, o bună parte a acestuia a fost declarată parc naţional încă în 1778.

Parcul national Gobi a fost prima rezervaţie naturală din lume având o suprafaţă de peste 5 milioane de hectare, şi este cel mai mare parc din Asia şi al doilea dupa mărime în lume. O treime din suprafaţa Mongoliei este protejată şi aproape jumătate din suprafaţa protejată face parte din Parcul National Gobi.

Deşertul Gobi (Samo), numit şi "Grădina Eden a evoluţiei", surprinde prin piscurile ninse, animalele rare şi ascunzători bogate în fosile de dinozauri. Acest deşert de mare altitudine este un ţinut unic şi misterios, un loc cu dune de nisip aride şi piscuri impunătoare, păduri, izvoare curgătoare, stepe intinse.

TURISMUL ÎN DEŞERTUL GOBI

În regiunea Lacului Crescent nu vă puteţi bucura doar de frumuseţea unei oaze cum rar găseşti în deşert, ci şi de unele aventuri pe nisip care pot deveni distractive. Una dintre cele mai renumite activităţi ale zonei esteplimbarea prin Deşertul Gobi pe cămile. Acestea vă vor duce până în  vârful dealurilor de nisip, iar de acolo veţi obţine o panoramă superbă a Lacului Crescent şi a vegetaţiei înconjurătoare. Imaginea este de vis, iar efortul de a suporta nişte temperaturi foarte ridicate devine istorie.Aşadar, Lacul Crescent este un element neobişnuit, o minune în Deşertul Gobi. Deşi zona nu se află la îndemâna oricui, numeroşi turişti de pretutindeni fac eforturi pentru a vedea un peisaj mirific.

Deşertul biom (complex de ecosisteme) este unul dintre cele mai trecute cu vederea deşerturi din lume, un fapt care poate fi pus pe seama lipsei de conştientizare. Deşertul Gobi este doar un exemplu al acestui fapt.

Termenul Gobi înseamna un "mare deşert" în dialectul mongolez.

O oază mică, cunoscută sub numele de Ekhiingol, se găseşte în sudul deşertului Gobi.

Capra de caşmir este cel mai popular animal in această regiune.

Deşertul Negru situat în vestul Mongoliei este de fapt o continuare a deşertului Gobi.

Curiozitati despre desertul Gobi

Deşertul Gobi este cel mai mare deşert din Asia şi cel de-al cincilea ca mărime în lume.

Activitătile umane, cum ar fi producţia de petrol în Estul deşertului Gobi şi escapadele aventuriere de-a lungul vechilor rute sunt destul de întâlnite în această regiune.

Încă un alt aspect uimitor despre acest deşert este popularitatea printre entuziaştii exploratori de fosile. De la prima expediţie de fosile in 1922-1925, mai multe fosile de dinozauri au fost descoperite în această regiune. Aceste fosile includ specii precum Pinacosaurus, Velociraptor, Avimimus, Oviraptor si Gallimimus.

BIBLIOGRAFIE

http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertul_Gobi

https://www.roportal.ro/articole/despre/desertul_gobi_4508/

http://www.cultura-generala.com/desertul-gobi.html

http://www.natgeo.ro/traveler/9403-un-domeniu-exotic-marele-gobi

http://www.filmedocumentare.com/secretele-desertului-gobi/

http://www.referat.ro/referate_despre/fauna_si_flora_desertului_gobi.html

http://gobidesert.org/content/plants http://thegobidesertproject.wordpress.com/

animals-and-plants/ https://www.scribd.com/doc/169310442/De

sertul-Gobi