-],'*J

fi{..?L)

Octavian

PALERDegertu I

pentru totdeauna

Octavian

PALERDegefiul

pentru totdeauna

POLIROM2012

mo,I

1. Ore in gir, nimeni nu trece -prin aceasti

curte, tzolatl. de strad5.. Nici nu se aude vreunzgomot. Pe dalele de ciment qi pe straturile de

flori stS.ruie o liniSte ugor ireald-. Cu un micefort, md. pot inchipui intr-o mdnS"stire aban-donatd., cu chiliile goale, sau intr-o bibliotecS"pirdsitd, unde doar eu mai privesc peticul de

cer care-mi aminteqte frunzele albicioase alemdslinilor bS.trAni din Grecia qi zidul din fat,a

ferestrelor. lJn zid de cirS.midi veche, roas5" deintemperii, care inchide curtea, spte rniazAzi.

CAnd nu plou5, vin sd picoteasci pe el, amefitede soare, c6teva ciori. Dincolo, se vdd cren$ileunor oletari al cdror verde vi$uros contrasteazdcu galbenul vesJed al zidului.

Am aproape qaptezeci qi patru de ani, vArstd'la care nu pot pretinde c5" soarta n-a fost indul-gente cu mine. Mi-a acordat suficient timp pen-tru a da existentei mele un infeles. Dacd n-amreuqit, e numai vina mea. Dar sunt oare ceeace am crentt ci sunt? M5. g6'ndesc din nou ladiferenla dintre ,,o biografie" qi ,,un destin', firS'sd. pot ajunge la o idee clar5'. Ce am in urmamea? O biografie? Sau un destin? Intr-un visciudat, sfdrgit cu o ploaie aproape roqie, md'

aflam la Lisa. Vroiam si intrr in curte 9i nuputeam fiindci portila era incuiati. Aveam vdr-sta mea de-acum, dar casa era tot cea veche;in care md ndscusem, iar asta md f5'cea s5' credc5. pirintji mei trdiau, se $5.seau inlS'untru qi

nu mi a.uzeau trebuia sd. bat mai tare. Dupd'

Octauian Paler

o aqteptare, apesdtor de lungd, a ieqit in prid-vor sora mea. Era mai bitrAnd dec6.t atuncicAnd a murit, ceea ce ii dddea un aer strd.in.Fdr5. sd coboare sci'rile, a intrebat supdratd.:.Cine-i acolo?". I-am spus. ,,Nu te cunosc", a zisea, rece, tdios. Apoi, a intrat ire casd., ldsdndu-md.in ulit5, buimS.cit. Am vrrt se strig: ,,Sunt eu!",dar n-am reuqit sd articulez nici un sunet.

Poate, simt mai mult decdt infeleg. Asta arldmuri multe. Cdci reprezint categoria cea maiexpusd. qi mai stupidd: omul cu sentimente. Md"domind ceea ce simt, nu ceea ce gAndesc. N-amavut parte de un spirit practic gi uneori md.port, pur si simplu, ridicol. in clipa aceasta,cerul primdvdratic, afectuos, m6 deprimd cufrumuse{.ea lui, in loc sd m5. bucure. Dar, oare,lucml de care ne temem cel mai tare trebuies5. se intdmple intotdeauna?

2. Aqezat pe un scaun, 16'nge patul pe carestam intins, profesorul, un om blajin, subtilspecialist, se pare, si cu o moderatie de moddveche, se uita pe ecranul eco€Faftrlui. S, i vedeam,pe figura lui, cd nu era mult,umit. in cele dinurmd., s-a intors spre mine, forlAndu-se sd nuse dea de gol.

- Va fi necesard. o coronarografte.Abia atuncine vom da seama care e situa{ia qi vom putealua o hotdrAre.

Tonul lui alb nu md putea inqela. Era primaoar5" c5. vorbea mai pulin optimist. Dar a evitatsd.-mi dea amd.nunte. Socotind, probabil, cd. qiaqa eram prea crispat, a preferat sd. reia con-vorbirea intreruptd. de ecografie.

- Chiar nu mai credefi in nimic?O camerS. de spital nu e locul cel mai potri-

vit pentru confesiuni. Si nici eu nu eram intr-o

DegerhttpenAutotdeauna 13

stare potrivitd unei discutii despre certitudini.Flxam tavanul viruit proaspd.t, g6.ndindu-m5. lace putea s5. urmeze. Un nou infarct? O opera-[e pe inim5.? Intr-un tdrzil.t, i-am rdspuns, str5"-duindu-mi si md comport firesc.

- Am crezttt c5" sensul viefii este chiar viata.Acum nu mai sunt sigur.

- Asta nu se poate, a zis, imediat, profeso-trl, cu o energie neagteptatS., care ar5.ta cd nuera vorba de o piiere convenfionald.

M-a mtat tonul lui foarte decis.

- De ce sd nu se poatd.?

- Pentru c5. nu putem trii in conflict cu noiinqine, a venit rispunsul, pe cdt de surprinzi-tor, pe atdt'de categoric.

O clipd, am uitat de ce me gaseam acolo.Mi-a venit sd rAd qi sd.-i spun c5" eu sunt demai multi vreme in conllict cu mine. Poate,chiar aeconciliabil. Dar ceea ce ar fi trebuit siexplic, dupd aceea, se cuvenea comunicat unuipreot sau, cel mult; unui psihiatru. Ar fi sunatstraniu sd-i mirturisesc unui doctor pe care-lvdzusem numai imbrdcat in halat alb ce pro-bleme imi pun azi.

- V-aS contrazice, a fost tot ce am reuqit sdingaim, dAndu-mi seama, o dat5. mai mult, cdnu-mi e deloc simplu s5.-mi admit sldbiciunile;qi cu atAt mai pufin, sd discut despre ele.

M-am intors acasd. pe jos. Era soare, dar inloc ca asta si-mi facd. pld.cere, c6.utam locurilecu umbr5.. Altidatd., apropierea verii constituiairr sine o promisiune. Era perioada mea preferatE.Acum, strada insoritd md obosea, imi accentuasentimentul confuz de om terminat.

3. CAnd eram tdndr, incepusem o ,,istorie asinuciderilor" pe care am abandonat-o. Mi-ar

14 OctafianPal-er

plecea s-o pot relua acum. Aq putea vorbi des-pre una din cele mai delicate probleme (singuracu adevS.rat importantd,, zicea Camus, dar credce exagera), fare sd fie necesar sd" dezvilui (arfi de prost-gust) mizeriile din subconqtientulmeu. M-ar ugura, probabil, asta. Ar constituiun fel de exorcism. Cu at6.t mai important cucdt nu mai sunt in situatja, fericitd, de a-micrea singur punctele de sprijin, cAnd am nevoie.Printre ,,darurile" pe care mi le-a adus bd.tr6ne-fea se numdrd qi acesta; iar, acum, md. simt cao epavd aruncatd. la mal.

Daci aq avea mai multd. energie, as fi, poate,disperat. Dar nu ajung pAnd. acolo. Disperareae o stare vitah, or eu sunt doar obosit, deprimatFi, pe deasupra, tulbure. in fond, de ce mdintorc mereu la teama c5' sunt aproape de capS-tul drumului? N-am niciodatd. incredere in moti-vele care mi se par evidente. Motivul evidentacum ar fi infarctul. Eram convins cd. o boald.gravd. te ajut5. sd. vezi esenlialul si fiindcd nupot spune in aceastd, clipd. ce anume e esent,ialpentru mine md. simt demtat. Se pare cd iubim,de fapt, ceea ce ne lipseqte. Din pd"cate, nusemi'n deloc la caracter cu tatil meu. Vitalitatea,care m-a ajutat totdeauna s5. fac fa{.I melanco-liei si pesimismului, d5' se pare, semne de,,insu-ficien!5.", iar natura mea impulsivd reac(ioneazd.,ca de obicei, pe dos, prin dorinfi negative. Aseard.,am adormit in fotoliu, uitdndu-md la televZor.Cand m-am trezil, dupd miezul noptji, rula unfilm cu un bdrbat care suferise un accident ce-iparalizase tot corpul de la umeri in jos. iqi pledadreptul de a dispune de viata sa in acele con-dit,ii. Am stins televizorul, dar n-am reugit sdreadorm, cu toate c5. luasem un somnifer. Mi-am

Desertul pentru totd.eanna 15

aminUt cum a inglift Pavese un pumn de som-nifere, intr-o camerd de hotel, dupd. ce qi-a scospantofii, ca s5. nu murddreascd din greqealdcearceaful. Pe urm6, mi-am zis, ruginat, c5. amobsesii morbide. Adevdrul e ci nu $dsesc inmine nici nepisarea, nici puterea de a privimoartea ca pe un sfdrqit firesc. $i, probabil,tocmai pasiunea cu care am iubit viafa m-aadus in situafia asta. Nu sunt in stare s5. con-cep fatalitatea fdrd nici o crdpdturd, pe undevine un licdr de speranld.

Mai tdrziu, m-a copleqit o senzafie straniede irealitate. Md" afundam, parcd, intr-un fel detimp gol, ruinat, pustiu, aluzind ca prin visv6.ntul care izbea afard, de zid, crengile ofeta-rilor. Prin intuneric, ghiceam dunga cenugiecare e sabia tatei din tabloul de pe perete, darmemoria mea devenise ce!oas5, nesi$ur5., incdr-catd" de resturi ale unor intdmpldri greu de fixatintr-o vreme precisi. La un moment dat, mi s-apdmt c5. ploud. qi cd. ploaia ficea s5" sune pre-lung tabla de pe acoperiq. Probabil, atipisemdeoarece, cAnd m-am sculat qi am aprins lumina,nu se mai auzeau dec6t rafalele vAntului-

4.Nimeni, probabil, nu md. cunoaqte aqa cumsunt, de fapt. Par sau, oricum, am pirut unardelean sobru, cu picioarele bine infipte inpnmdnt, serios qi ursuz. Din toate aceste tri-s[turi, e adevdrati numai ultima. Sunt posac,morocdnos, am moqtenit-o pe m€rma. in rest,n-am nimic din calitdfile unui ardelean. Arde-lenii sunt, in genere, buni gospodari, realiqti,pragmaflci. Eu sunt tot ce poate fi mai strdinacestor insuqiri. Gospodar nul, romantic vulne-rabil, introvertit inclinat s6-9i viseze viafa, in

16 Octauian,Paler

loc s-o trS.iascd, sentimental cu o sensibilitatebolndvicioasS, care ajunge us,or jucdria sus-ceptibilitifilor sale, cam aga arati ce e submascd..

Dar nu sunt si$ur nici c5. md. cunosc, md.careu, indeajuns. De ce md. obsedeazi oare deqer-turile? Doar fiindce singuratatea a f6cut partemereu din destinul meu? Nu cred cd explicatiae pe de-a intregul valabilS", de weme ce - m-€unconvins de asta de nenumdrate ori - nu-mi suntsuficient mie insumi. Fac parte din specia lupi-lor singuratici care nu pot trdi liniqti{i departede haitd. in realitate, am fost o singurd datd inmarginea unui des,ert, in Egipt, qi n-am indrdz-nit s5. md aventurez printre dunele, cenuqii-9d.1-bui, de nisip pe care nu cregteau decAt tuferare de alfa. Amurgurile vin repede in degert pim-am temut sd" nu md. prindS. noaptea inaintede a md. intoarce. M-am oprit si m-am uitat,indelung, intr-o stare neltrmuritd, in care seamestecau fascinafia gi panica, inchipuindu-micdmile cu poveri in spate qi beduini cu fafaacoperitd. sub lumina care, seara, devine violetd..Cu toate acestea, cred cd. nimic nu m-a fascinatmai mult ca soarele toxic din degert, creator deiluzii la tot pasul. Un degert nu-mi sugereazemoartea, ci puterea iluziilor de a rezista inde-osebi in conditii vitrege. inclin spre convingereac5., departe de a fi funerar, exterminator, deger-tul e vital qi chiar senzual. iti aa, pe lange osenzafie de sete qi de pericol, un fior de vialide dincolo de viafi, pe care n-o pofi incercanicdieri altundeva. in desert, filosofia valoreazdmai pulin decAt un burduf de api, dar cu at6tmai pre{ios e ceea ce nu poate fi anulat.

Degerhil penhu totdeanna 17

Probabil, in legdturd cu asta ag avea multede spus. E posibil se me fi ndscut cu o aseme-nea predispoafse, cum te naqti cu o celulS. defectS.care, mai tdrzfit, dezvolti o tumord..

5.Cand a murit bunicul dinspre mamd., aveamtrei ani s,i patru luni, dupd. calculele pe care lefac acum. DucAndu-se la inmormAntare, perin-tii md luaserd. cu ei. Ajunqi la casa bunicului,in capS.tul din jos aI satului, imi diduserd voie,probabil, sd. m5. duc in grddind, ca sd. nu-iincurc sau, poate, eu m5. strecurasem pe poartasurii, spre vale, nepricep6.nd de ce se agitalumea din curte, ocupatd, cum era obiceiul, cutot felul de pregitiri inainte de plecarea la cimi-tir. Curios e c5. n-am refinut nici un detaliu dinceremonialul inmormanterii. Cu totul altcevam-a impresionat. Era o zi de toamnd tdrzie, cusoare bhnd, una din ultimele zile frumoase detoamnd., probabil. Lumina curgea ca un uleigalben pe coaja merilor rdmaqi fdrd frunze siinroqifi de primele vAnturi reci. Cum nu-midd.deam seama cd. in acea imprejurare se cuve-nea s6. fiu trist, merge€rm prin iarba plind defrunze uscate, aproape fericit. Presupun c5., incide atunci, md. dovedeam sensibil la excitaliileluminii. Oricum, n-am uitat starea care m-acuprins, in egald" m5surd. limpede qi misteri-oasd.. Eram, ca sub o waj5., uimit de ceea cemi se intdmpla, dar qi intimidat de aerulluml-nos care m5. fd"cea sd aflu c5. existam. Deodatd.,waja s-a rupt. Am descoperit golul din jurulmeu, am constatat cd. eram singur, c5. nu maian:zearn nici un zgornot din curte, qi m-am spe-riat. Am impresia cd atunci am tras prima spaimidin pricina singurS"td.fii.

18 Octauian Paler

Ambiguitatea acestei prime amintiri nu e,probabil, intdmphtoare - dimpotrivi, mi se paresemnificativd pentru firea mea - cdci, ironie saunu, fascina{ia vie{ii mi s-a dezvdluit intr-uncimitir. imi placea, vara, s5. mi strecor, printr-ospdrturd a gardului, in ,,Progade", cum i se ziceacimitirului din capdtul ulifei noastre. Acela afost primul meu domeniu inifiatic, de care n-zrmvorbit nimdnui. Hoindream ceasuri in qir prin-tre crucile de ciment, de piatrd. sau de lemn,unele surpate, copleqite de balirii 9i pe jumd.-tate putrezite. Nu md gAndeam la mor,ti. Lebolboroseam numele qi le priveam indelung foto-grafiile de porfelan, incastrate in cruci, de parcd.ficeau parte dintr-o poveste. Iarba inalti, din-tre morminte, plind. de flori sdlbatice care atr6-geau albinele gi viespile, rd.sp6.ndea un mirosgreu, pitrunzdtor, care acfiona asupra simfu-rilor mele ca un narcotic, de vreme ce imi d5.deao stare special5, de irealitate. Din cAnd in cdnd,cAte o pasire despica aerul, ca o segeatd nea-gp5.. Brazii, plantali cu mulfi ani in urm5. de-alungul gardului, semS.nau cu niqte strijeri intu-neca{i care separau ulifa de cimitir. incdt aveamimpresia cd md g5seam intr-o alt5. lume. inafard. de micile sunete scoase de insectele cefoiau prin iarbtr nu se a:uzea nici un zgomot...

6.Ce weau? Se-mi povestesc viala? Nu. Cate-goric, nu. Pentru a te dedica amintirilor, ititrebuie mai mult decit o vdrsti inaintatd, cares5. te iredemne la bilanfuri. iU trebuie, indeosebi,increderea c5. ai reugit sd ajungi la unele con-cluzii care ar merita s5. fie impd.rtnqite. Or, opoveste ca a mea ar putea fi interesantd, celmult, ca ilustrare a ideii c5. destinul este propriul

De gerhtt penhu totdeauna

nostru caracter. in rest, nu me tenteazd cdtuSide pu{in sd. spun, ca a$ii, ,,vlata mea, ce roman!".

$i, de altfel, nu sunt deloc sigur c5 o amlntiree, neapdrat, mai intimd decAt o obsesie. intr-unadin seri, dAnd din intAmplare peste o descrieremai veche a lumirrii gelbui, ciudate, din Asybaris'm-am gandit c6, dacd m-aq putea concentra,ar fi o solufie, probabil, s5. incerc si duc la bunsf6.rqit proiectul, abandonat, de roman. Mi-arprinde bine, presupun, s5. fug de temerile legatede boal6 intr-o lume unde istoria e completamrlati si nu sunt necesare e>qlicafii din momentce nimic nu e explicabil. Ce ar putea fi maipotrivit pentru nevoia mea de a ieqi, cumva, dinrealitate decdt rdzboiul, incdpifdnat qi zadarnic,luat de la capdt in fiecare dimineali de Monse-nioml, impotriva a cincizeci de pendule pe carear vrea s5. le oblige sd batd in aceeaqi fracfiunede secundi? Uneori, cdnd md trezesc noapteaqi trebuie si aleg intre uitatul pe peretj gi unal doilea somnifer, mi se intAmpld' chiar' sd mdsurprind cd incep si fac diverse supozilii inprivinla motivelor care-limping pe doctorul Lucasd-qi caute, in Julius, un confident, dupi ce

cutreieri tavernele, sau in privinfa origlnii pra-fului adus de ,,vdntul din sud". Din nenorocire,nu am destulS ener$ie ca sd pot intreprindeceva pe termen lung.

Dar sd. revin la ce weau. Sd-mi pun ordinein amintiri? Poate cA o s-o fac intr-o zi, dacl'md voi bucura de r5$azul necesar Ei voi avealiniqtea care-mi lipseqte acum. Deocamdati, m-arinteresa altceva. Aq putea consimfi ci m-amiubit pe mine mai mult decdt am iubit adevdrulqi c5., de aceea, sunt in md.sur5. s5" conJirm ciregretele sunt uneori o formd, indirectd-, de

19

20 Octauian paler

vanitate. De la contradictia ce regretele ifi per-mit sd" le crezi mai bun dec6t eqti p6.nd la con-vingerea cd toate nereuqitele se explicd. prinfaptul c5. nu !i-ai utilizat cum se cuvine calitd.-lile nu e decdt un pas mic. pe care eu l-amfdcut. Probabil, inclusiv de ideea ratdrii s-arcuveni sd ne apropiem cu prudenp. La urmaurmei, lumea e plind de ratati. Cdli ar puteaspune cd qi-au vdzut implinite toate aqteptirile?Poate, e chiar o lipsd de modestie sd. declari:sunt un ratat! Ca sd devii ,,ratat", trebuie sd. fiavut nigte visuri inalte, niqte ambilii mari. k-amavut? N-aq putea sdjur. in schimb, acum, mi-arfi mai uqor, cred, sd. vorbesc despre egecuri pecare altd datd le-am ocolit sau le-am judecatsuperficial. Chiar daci nu mi-am dat viafa lacAini, mi tem cd. am avut o idee greqitd despremine. Prea romanticd gi, mai ales, imbAcsitd. deprejudeciti.

Intrebarea e dacd. pot conta pe sinceritateade care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nue deloc simplu sd-fi descarci sufletul cum aird.sturna un sac. E de ajuns sd.-mi imaginezsubcongtientul meu ca o grotd intunecoasd prinungherele cSreia isi fes penza pdianjenii, cdincep s5. md. codesc. Ce spun? CAt spun? Suntindoieli de care m5. jenez gi neputin{e pe careaq prefera sd. nu le qtiu. O pudoare egoiste, maiputernicd decAt dorinfa mea de a fi sincer, mdblocheazd., deqi sentimentul pe care-l incerc, dela o weme, cd am supravieluit propriei melemor,ti gi cd lumea reald nu mai are nevoie demine ar trebui sd md elibereze de orice refinere.

Nu intdmpldtor, de cAnd am venit de la spi-tal, m-am gandit deseori cd. am trdit cu piciorulpe frdni (ce pdcat cd. n-am derapat!), prea

De Serhtt penhu totd,eaunn

defensiv, prea precaut qi cd., din aceastd ca:uz6.,am in urma mea o existen!5 cu prea mtrlte febrefalse. Toati viafa m-am apdrat, m-am ferit, ampus intre mine qi ceilalfi o barierd, am stat lapanda. Nu m-am deruit in intregime, mi-ampAstrat cdi de retragere, mi-am protejat singu-ritatea, am fost ,,rac" qi chiar mai rdu decdtatAt, incarcerat in mine insumi, inc6.t am pre-ferat de multe ori sd.-mi drd.muiesc pasiuniledecAt sa nu le pot controla. Mi-a plS.cut sd m5"cred un ,,animal afectiv" qi, chiar, am fost, daram pus lange,,animalul afectiv", ca gardian, un,,animal ralional". Probabil, aici s-a allat sursaeqecurilor mele. N-am putut fi un cerebral pur,nlci nu mi-am l5"sat sensibilitatea neingridit5..

Z. imi amintesc o sceni care e aproape emble-matici. Se intAmpla in septembrie 7937, in curteaunui internat de pe strada Schitu MS.gureanudin Bucureqti; internatul -Casei corpului didac-tic" unde fusesem incartiruifi cei cinci bursieride la liceul .Spirr Haret". Nu trecuserd" maimult de doui sdptdmAni de cAnd venisem dinLisa. In noaptea precedent5, md visasem peCalea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleanS., sestrecurase printr-o spArturd a gardului in liveziqi, tarandu-s,i clopotul prin iarb6, ca sd.-mi inqelevigilenta, cobor6.se intr-o vdioagS. Strigasem dinaddncul pldm6.nilor, s5" md audd Mali, iar rd.c-netul meu fioros reuqise sd. sperie intreg inter-natul. Dimineala, la micul dejun, eram aritatcu degetul qi am auzit multe comentarii riutd-cioase pe se€rma,,sdlbdticiei" mele. Nu-mi pld.ceadeloc cd devenisem .vedeti", dar ce puteamface? Am inglrifit cu noduri ceaiul qi felia depdine cu magiun, strangandu-mi in carapaceamea, dupd care am pornit spre liceu.

2t