Așezare și poziție geografică

Deșertul Atacama este localizat pe coasta de vest a Americii de Sud, în nordul

statului Chile. Acesta este mărginit la vest de coasta Oceanului Pacific, la nord de statul Peru,

la este de statele Bolivia și Argentina, iar în sud de partea centrală a statului Chile. Din punct

de vedere geografic limita estică a deșertului este

reprezentată de lanțul Munțiilor Anzi. Observăm însă în

Fig. 1 că suprafața deșertului se întinde puțin și peste

granița statului Chile, și anume și pe teritoriul

Argentinei, Boliviei și statului Peru.

Cadrul natural

Atacama reprezintă unul din cele mai interesante locuri din lume, datorită

formațiunilor geologice și a activității tectonice, ce oferă practic un laborator deschis. Tote

fenomenele ce se petrec aici, precum gheizerele, erupțiile vulcanice, cutremurele, dar și

microformele de relief rezultate, sunt produsul activității de subducere a plăcii tectonice

Nazca sub continent, ceea ce a dus la ridicarea Anzilor și Platoului Antiplanic sau Andin

((http://articole.famouswhy.ro, 1.04.2011).. Toată această istorie geologică complexă, care

lanivel local a dus la ridicarea în cadrul deșertului a unor fâșii montane pe aceași direcție cu

Anzii, însă mult mai diminuate ca amploare, precum: Cordillera De Domeyko, Cordonul

Baros Arana și Cordillera de la Costa.

Geologia

Geologia deșertului poate fi împărțită în două mari categori: rocile sedimentare și

rocile vulcanice. Se observă în Fig.2 că acestea apar în cantități aproximativ egale. Rocile

sedimentare domină zona centrală a masivului sub forma unei fâșii alungite, bombate în zona

centrală a deșertului, unde acesta atinge lățimea maximă. Materialul detritic depus provine în

cea mai mare parte din Cuaternar. În cantități mai mici provine și din Cretacic, Jurasic, Terțiar

și Paleozoic. Rocile vulcanice încadrează zona sedimentară sub forma a două benzi dispuse pe

direcția nord-sud. Acestea domină în zona Munților Anzi, unde întâlnim și cei mai mulți

vulcani, dar și în zona Munților Costieri. Rocile vulcanice sunt de vârstă Mezozoică și

Fig.1 Harta poziționării Deșertului Atacama (sursa: http://news.bbc.co.uk)

Cuaternară. Corpuri intrusive magmatice de vârstă Paleozoic- Mezozoică apar izolat și în

zona rocilor sedimentare.

Relieful

Deșertul Atacama este situat pe un platou înalt, la o altitudine medie de 3200 m, ce

se numește Punta de Atacama. Relieful acestei zone este format din 3 fâșii de terase paralele:

în zona de litoral se află un lanț muntos cu aspect de podiș, și anume Munții Coastei sau

Cordillera de la Costa, cu altitudini cuprinse între 1000 și 2000 m. Acesta se desfășoară pe o

suprafață de peste 800 km de o parte și de alta a Tropicului Capricornului, prezentând

contraste puternice, precum coline pietroase, mase stâncoase de origine vulcanică, dune de

nisip, dar și întinse zone suprasaturate cu săruri albe, vineții, ce sclipesc sub lumina soarelui,

dând senzația de suprafețe reci de gheață (www.travelers-way.com, 1.04.2011) În centru se

află zona deșertică ce ocupă o suprafață de 260000 km² și impune un adevărat peisaj selenar

(Lungu, 2004). În est se află versantul occidental al Munților Anzi, zonă în care deșertul este

dominat de vârfuri de origine vulcanică, precum Tecora ce atinge 5890 m altitudine (Horia,

1981), vulcanul San Pedro – 6145 m, vulcanul San Pablo – 6092 m, vulcanul Lascar – 5154

m, care a erupt de mai multe ori în ultimii 10 ani (http://articole.famouswhy.ro, 31.03.2011),

etc. Deasemenea la periferia sud- estică a deșertului se înalță cel mai înalt vulcan din lume,

Ojos del Salado ce atinge 6893 m.

Peisajul selenar din acest deșert este cel mai bine reprezentat de Valea Lunii (Valle

de la Luna) care este cea mai populară și cea mai bine promovată turistic. Aceasta prezintă un

aspect deșertic, cu numeroase canioane, peșteri, câmpuri de pietre și dune de nisip

(www.akademifantasia.org, 30.03.2011). În prima parte a văii predomină formele sculptate în

sare, care reliefează diferite forme antropomorfe, precum „Trei Sfinți”, „Sfântul Petru” sau

„Dinozaurul”. În acest sector există și multe sate miniere părăsite, în care se mai păstrează

vechi tuneluri de sare. În a doua parte a văii formele de sare se mai reduc, predominând

dunele de nisip. Cea mai reprezentativă formă din acest sector este o catedrală de piatră

sculptată de timp și vânt (www.geschichteinchronologie.ch, 30.03.2011). Deșertul reprezintă

o țară în miniatură a sulfului, a sării și a boraxului. Stâncile sunt din pucioasă, solul este alb

din cauza sării, iar lacurile au la suprafață un strat atât de gros de borax, încât pot rezista la

greutatea unui tren întreg (Crișan, 1965).

Clima

Clima este cea care consacră acest deșert, deoarece este considerat cel mai arid loc de

pe Pământ. Precipitațiile sunt de aproximativ 1,8 mm la o perioadă de 10 ani

(http://articole.famouswhy.ro, 31.03.2011), ceea ce înseamnă că dacă am compara cu Valea

Morții din SUA, cantitatea anuală de precipitații ar fi mai redusă într-un raport de 1/50

(http://ro.wikipedia.org, 30.03.2011). Cercetători au demonstrat că n-ar mai fi căzut o ploaie

obișnuită din 1570 până în anul 1971, iar în unele zone ale deșertului n-ar fi plouat niciodată.

(http://articole.famouswhy.ro, 31.03.2011). Această ariditate excesivă este una din cauzele

pentru care munții ating înălțimi atât de mari, de peste 6000 m.

Această izolare a deșertului Atacama din calea ploilor se datorează poziției sale.

Munții Anzi constituie în est un paravan înalt. Aerul cald ce suflă din est, din zona pădurilor

tropicale, și care provoacă ploi se ridică pe culmile înalte ale Anziilor unde temperature este

scăzută. Astfel aerul se răcește repede, se condensează și provoacă ploi abundente și ninsori

pe culmile înalte ale munțiilor. Apoi aerul rece coboară pe celălalt versant al munților spre

deșert, încălzindu-se la coborâre, fiind astfel capabil să absoarbă mai multă umiditate

(www.extremescience.com, 31.03.2011). De aceea precip le sunt foarte rare în această

regiune, ceea ce provoacă deșertificarea unor suprafețe întinse. Această circulație pe verticală

a aerului este cauzată de presiunea ridicată din zona Anzilor, care provoacă uscăciune,d

eoarece aerul rece de la înălțimi este comprimat spre sol. Astfel se formează un aer uscat,

lipsit de vapori de apă, ce se încălzește ușor, provocând temperature ridicate la sol cu

temperatură foarte scăzută (www.extremescience.com, 31.03.2011).

Pe cealaltă parte, chiar dacă deșertul i-a contact direct cu Oceanul Pacific, vânturile

marine calde sunt răcite de către curentul marin rece Humboldt, care este alimentat de apele

Antarcticii și care saturează aerul, împiedicând formarea norilor. Prin urmare deșertul este

izolat din toate părțile, fiind traversat și de tropical capricornului (http://ro.wikipedia.org,

30.03.2011).

Apele reci ale Pacificului determină în zona de coastă temperature mai scăzute și

favorizează formarea ceții, care pătrunde spre interiorul continentului, unde se încălzește și se

disipează. Cea mai mare parte a umidității provine din această ceață care persistă mai mult în

partea nordică și sudică a deșertului, acoperind soarele o mai lungă perioadă de timp,

favorizând creșterea unor cactuși (www.ideisicuriozitati.com, 31.03.2011).

În această zonă de coastă se produc ploi intense la intervale de 6-10 ani, datorate

fenomenului climatic „El Nino”, când apele Pacificului se încălzesc cu 6-8º C decât valorile

normale, iar în 1997 a avut loc cel mai mare fenomen „El Nino” din secolul al XX-lea

(www.wrh.noaa.gov, 3.04.2011). În astfel de moment se produce o înflorire pe termen scurt a

unor zone din deșert (http://ro.wikipedia.org, 30.03.2011). În porturile Iquique și Antofagasta

plouă doar de patru ori într-un secol, însă în acele momente consecințele dunt catstrofale

(www.ideisicuriozitati.com, 31.03.2011). În momentul când plouă, întreg pustiu se acoperă cu

un covor înflorit, astfel avem parte de un deșert înflorit. Are loc un fenomen rar, cînd

semințele semințele de plante efemere își păstrează puterea de germinație mai mulți ani,

înflorind astfel pentru câteva zile. Când se produc astfel de fenomene rare, locuitorii orașelor

ies la marginea pustiului și au loc adevărate serbări populare (Crișan, 1965).

Atacama este un deșert rece. Amplitudinile termice diurne depășesc 40º C,

temperaturile oscilând între 30º C ziua și -15º C noaptea (http://ro.wikipedia.org, 30.03.2011).

În miezul solul poate atinge și 50º C, iar noaptea temperaturile pot scădea cu 40º C în numai o

oră. Astfel de multe ori seara se pot auzi pietrele cum pocnesc datorită schimbării bruște de

temperatură (www.ideisicuriozitati.com, 31.03.2011).

Datorită umidității foarte reduse a aerului se poate vedea clar la distanțe mari, de

aceea au fost montane în zonele montane din regiune mai multe observatoare astronomice

precum: La Silla Observatorium, Paranal Observatorium (observatoare europene), Las

Campanas Observatorium (observatory nord-american), Atacama Large Millimeter Array

radiotelescop (comun americano- european) și Atacama Pathfinder Experiment (radiotelescop

European), ( http://ro.wikipedia.org, 30.03.2011).

Hidrografia

Doar un singur râu permanent, numit Loa, curge prin inima deșertului și își are

izvoarele la poalele Munților Anzi. Albia sa este atât de adâncă, încât nu se poate vedea decât

când ești deasupra ei (www.ideisicuriozitati.com, 31.03.2011). Dintre râurile cu un curs

semipermanent, mai însemnate sunt râul San Pedro și râul Puritama. În rest pe suprafața

deșertului s-au mai păstrat urmele cursurilor de apă, unele dintre ele secate cu 120 000 de ani

în urmă, conform cercetătorilor (www.hunedoreanul.ro, 1.04.2011).

La capitolul hidrografie, Deșertul Atacama, stă bine în ceea ce privește lacurile

sărate. În mijlocul deșertului se află un lac sărat imens, numit Salar de Atacama, care este

considerat cel de-al treilea lac sărat din lume ca întindere (www.akademifantasia.org,

1.04.2011). Lacul primește apa filtrată din râul San Pedro și din multele canioane ale lanțului

muntos, ceea ce face ca acest lac să conțină cele mai mari reserve de litiu, bor și potasiu din

întreaga lume. În acest lac se află lagunele Chaxa, Burros Muertos, Salada și Brava, populate

de reptile și de păsări flamingo, iar în apropiere se află lagunele Miscani și Meniques, situate

la o altitudine de aproximativ 4500 m (www.destinatiieuropene.ro, 1.04.2011) și înconjurate

de vulcanii: Puntas Negras, Miniques, Legia și Lascar. Celelalte lacuri sărate cu dimensiuni

variabile sunt: Salar de Tera, Salar de Puls, Salar de Coyoques, Salar Aguas Calientes cu

laguna Aguas Calientes, Salar Al Loco, Salar de Palas, etc. Multe din aceste lacuri sărate și

lagune sunt declarate rezervați.

O caracteristică a deșertului, în special la contactul cu Anzii, o constituie prezența

izvoarelor vulcanice fierbinți, cascadelor și a gheizerelor. Gheizerul El Tatio este unul din

cele mai înalte gheizere din lume, acesta fiind situate la o altitudine de aproximativ 4300 m

deasupra nivelului mării (www.akademifantasia.org, 1.04.2011). Acesta este înconjurat de

alte gheizere mai mici, peste 80 active, formând câmpul gheizerelor, renumit pentru faptul că

este cel mai înalt platou de gheizere din lume și cel mai mare câmp de gheizere din emisfera

sudică și al treilea din lume. Gheizerul El Tatio este cel mai activ, mai ales în priele ore ale

dimineții, jetul său atingând și 10 m înălțime. Lângă gheizere a fost amenajat și un bazin cu

apă fierbinte, de aproximativ 5 pe 10 m, care este deschis pe tot parcursul anului

(ro.tixik.com, 1.04.2011).

Vegetația, fauna și solurile

Vegetația lipsește cu desăvârșire pe suprafața deșertului, cu mici excepții în zonele

periferice ale acestuia unde are un caracter de deșert sau stepă. Flora deșertului este

sărăcăcioasă, fiind reprezentată de tufișuri tamarugo (prosopis tamarugo), de sorrona (dessaria

obsinthioides) și de arbuști răzleți, dar de înălțime mai mare, algarrobo. O caracteristică

specifică zonei o reprezintă prezența unor trunchiur groase ce par arbori carbonizați. Acestea

sunt așa numitele yaretas, o specie de mușchi pietrificați, care se folosesc în locul cărbunelui

(Crișan, 1965).

În nord și sud, datorită ceții ce persistă aici un timp mai îndelungat, a perimis

dezvoltarea unor cactuși și scaieți. Deasemenea și în Cordilierii Vestici, la înălțimi de sub

3000 m, se găsesc diferite specii de cactuși, îndeosebi cactușii coloană. Vegetația de stepă este

reprezentată în special de ierburi cu rădăcini adânci- champas (Crișan, 1965).

O altă excepție apare în partea estică a deșertului la poalele Anzilor, în zona

orășelului Tocanao, lângă care se află canionul Jerez în care datorită râului Andes crește o

mare varietate de legume și fructe (www.destinatiieuropene.ro, 1.04.2011). Deasemenea în

ona litorală mai apare o fâșie îngustă de verdeață.

Fauna este determinată și ea de structura acestei zone. În regiunea deșertului trăiesc

mamiferele, printer care vulpea chiliană (culpeo), vulpea obișnuită (chilla), vampirul

desmodos, vidra. În rocile coastei trăiesc animalele acvatice. Văile din nord sunt populate de

insect, reptile și păsări, iar pe coastele munților fauna este reprezentată de speciile de lama

(vincunia, guanaco, alpacha) și puma, precum și de iepuri chilieni (Crișan, 1965). Dintre

păsări, un specific al locului îl constituie condorul, apoi flamingo este cel mai reprezentativ,

care trăiește în zona lacurilor și a rezervațiilor, existând chiar și o rezervație care îi poartă

numele: Rezervația Națională Los Flamencos.

Solurile specific deșerturilor tropicale sunt cele scheletice, cenușii din categoria

psamosolurilor (www.didactic.ro, 30.03.2011). Acestea sunt puternic degradate datorită

puterii erozive a vântului și diferenței mari de temperatură din timpul zilei și al nopții

(amplitudinilor termice diurne mari). Astfel se crează un landșaft specific deșerturilor de

nisip, exemplificat prin dune de nisip, dar și un peisaj de hamadă, specific podișurilor

deșertice, reprezentat prin aglomerări de blocuri de piatră.

În zona central a deșertului sunt unele din cele mai sterpe zone de pe glob. Solul din

aceste zone este acoperit cu nisip care conține cristale de sare. De altfel, cercetătorii au studiat

solul îmbogățit cu perclorat (sare a acidului percolic), comparabil cu probele de sol luate de

pe Marte. Similtudinea dintre cele două a fost depistarea unor material organice arse,

dovedind astfel existența unor materiale organice descoperite pe Marte (news.corect.com,

30.03.2011).

Populația și așezările

Tribul de indieni atacamos. Ce face parte din marea familie de indieni araucani

(pehuenches) este cel care dă și numele deșertului. Acesta este aproape dispărut astăzi, mai

locuiesc la marginile deșertului și se ocupă cu păstoritul, pescuitul și mineritul. Aceștia însă

au populat acest ținut dintotdeauna, iar triburile lor se întindeau pe o distanță de câteva mii de

kilometric. Araucanii au fost singurul trib de indieni care nu a putut fi cucerit de civilizația

avansată a Incașilor. Nici măcar colonizatorii spanioli, care au realizat numeroase expediții în

aceste zone n-au reușit săi subjuge. Vreme de peste 300 de ani acești viteji au preferat șă

moară decât să se transforme în sclavi. Însă ceea ce n-au reușit nici praful de pușcă și nici

baioneta, a reușit alcoolul. Omul alb a reușit să înșele, astfel, credința și ospitalitatea

indianului cu câteva sticle de spirt, pentru care indianul și-a vândut și pământul și libertatea.

Dintre cei apropae 300 00 de araucani care mai există astăzi, majoritatea lucrează pe marile

latifundii sau la expluatările miniere. Unii care încă mai au bucata lor de pământ, o zgârie cu

unelte primitive, pentru că aici mecanizarea ține încă de viitor. Însă majoritatea duc o viață

grea, sunt subalimentați și decimați de boli (Crișan, 1965).

Astăzi din populația totală a statului de aproape 17 milioane de locuitori (2009),

peste 50 % sunt descendenți din europeni, iar restul sunt de origine metisă. La recensământul

din 2002, 3,2 % din populație s-au declarat indigeni. Dintre grupurile entice europene ce au

migrat aici cea mai mare pondere este deținută de spanioli, francezi, germane, dar și de

englezi, irlandezi și elvețieni (http://ro.wikipedia.org, 2.04.2011). Există și o importantă

comunitate de români, cu precădere în provincial Atacama, majoritatea fiind ingineri mineri și

geologi, ce lucrează în minele de cupru din zonă (www.chile.ro, 1.04.2011).

Din punct de vedere administrative deșertul se suprapune peste 4 din cele 15

provincii ale statului Chile. Conform Tabelului 1 observăm că populația totală este de

aproximativ 1,3 milioane de locuitori.

Tabel 1. Regiunile peste care se suprapune Deșertul Atacama

Nr Regiune Capitala Suprafața Populație *

I Arica și Parinacota Arica 16.873,3 km² 189.692

II Tarapacá Iquique 42.225,8 km² 286.105

III Antofagasta Antofagasta 126.049,1 km² 547.933

IV Atacama Copiapó 75.176,2 km² 272.402

(* Estimare la 30 iunie 2006 - Compendiu Statistic 2006, sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Chile)

Densitatea populației din această parte a statului este foarte scăzută, 22,18

locuitori/km² este media națională, ea concentrânsu-se în special în orașele porturi de pe

coasta Pacificului, precum: Arica (186.000 loc în 2005), Iquique (227.000 loc. în 2005),

Tocopilla, Antofagasta ( 306.700 loc. în 2004) , dar și în unele orașe situate mai la interior,

precum Capiapo (129.281 loc în 2005), Calama (138,402 loc în 2002), San Pedro de Atacama

(http://ro.wikipedia.org, 1.04.2011). Și în Chile, la fel ca și în celelalte state sud-americane, în

jurul marilor orașe, cu o amploare mai mare în jurul capitalei, se conturează cartierele sărace,

numite „connventillos”. Acestea sunt echivalentul cartierelor „barradas” din jurul Limei, sau

„favelas” din împrejurimile lui Rio de Janeiro. În aceste zone străzile sunt din pământ, casele

sunt ridicate în grabă din bidoane, scânduri și pietre, multe fără acoperișuri, copii sunt murdari

și dezbrăcați, iar femeile palide și mohorâte așteaptă ore în șir la cișmeaua din capătul străzii

câteva picături de apă. Aceste cartiere sunt populate de regulă de foștii muncitori agricoli

plecați de pe latifundii în speranța de a găsi în marile orașe o muncă mai ușoară și mai bine

plătită, însă de regulă muncesc cu ziua pe post de hamali (Crișan, 1965).

Economia

Agricultura

Datorită aridității nu se poate vorbi aici de agricultură. Doar în zona de litoral și în

estul deșertului la poalelel Anzilor, în zona orășelului Tocanao, se mai cultivă fructe și

legume. Dintre plantele cultivate pe suprafețele irigate, în ultimele decenii, au căpătat o mare

răspândire fructele subtropicale, legumele, gramineele, lucerna. Însă agricultura reprezintă cel

mai înapoiat sector din economia țării și cea care frânează progresul. Se practică aceași

agricultură din timpul dominației spaniole, fără prea mari modificări, mecanizarea, pentru

multe regiuni, ținând de domeniul viitorului. Relațiile semifeudale se mai păstrează și astăzi

dintre marii proprietari și indieni. Cea mai mare parte din suprafața agricolă fiind deținută de

marii latifundiari, pe care muncesc agricultorii lipsiți de terenuri, care reprezintă 76 % din

populația activă folosită în agricultură. Tocmai de aceea marii latifundiari nu fac invetiții în

tractoare și mașini agricole, deoarece mâna de lucru se găsește în cantitate mai mult decât

suficientă și foarte ieftină (Crișan, 1965).

O pondere mai ridicată o are creșterea animalelor, în zonele marginale ale deșertului,

în special lama care este căutată pentru blana sa, aceasta fiind una din activitățile primordiale

ale tribului de indieni atacamos. Deasemenea în zona de coastă pescuitul este bine dezvoltat,

fiind cunoscută abundența de resurse piscicole precum hamsia și stavridul (www.chile.ro,

2.04.2011).

Resursele naturale și industria

Chiar dacă la suprafață Deșertul Atacama oferă condiții aspre, subsolul acestuia este

foarte bogat. Bogăția principală a deșertului o constituie enormele zăcăminte de nitrați, unice

în lume și cunoscute drept salpetru de Chile. Acesta era utilizat ăn egiptul Antic la

îmbălsămarea mumiilor (www.travelers-way.com, 2.04.2011). Printre celelalte bogății ale

solului sunt percolatul (sare a acidului percolic), folosit de cercetători pentru comparațiile cu

probele luate de pe Marte (news.corect.com, 2.04.2011), boraxul, molibden, litiu, cuprul și

fierul.

În această zonă cel mai bine dezvoltată este industria extractivă. Înainte de primul

război mondial în Atacama existau peste 170 de exploatări de nitrat, construindu-se 10 porturi

pe coastă pentru a transporta nitratul. În această perioadă de avânt a industriei, populația din

sud și din toată lumea venea în acest pustiu ca într-o țară a făgăduinței. Condițile de trai erau

inumane, locuiau în bărăci de tablă în care ziua se coceau, iar noaptea înghețau de frig, răbdau

de foame dar mai ales de sete. La început apa era adusă din sud cu vapoarele și cu cisternele,

apoi prin conducte, și se distribuia în cantități mici. Această perioadă de înflorire industrială a

exploatării nitratului s-a diminuat la feld e repede cum a apărut, astăzi multe cariere fiind

închise. Însă atenția a fost îndreptată spre alte bogății ale subsolului, și anume cuprul și

minereul de fier.

În partea de nord și est a deșertului, la contactul cu Anzii, se găsesc cele mai

importante zăcăminte de cupru și din întreaga lume (peste 40 % din rezervele de cupru

cunoscute în lume). Zăcăminte se găsesc și în zona Cordilierilor de Coastă. Cele mai mari

mine se găsesc la Chanaral, Potrerillos și El Teniente, iar la Chuquicamata se găsesc marile

uzine de rafinare a cuprului. La Chuquicamata și la El Teniente sunt cele mai mari mine de

cupru din lume. Chile este pe locul doi în lume (după SUA) la furnizarea de minereu cuprifer

și cupru nerafinat. Deasemenea și minereul de fier de aici este de cea mai bună calitate, având

peste 60- 70 % conținut de fier. Cele mai renumite mine de fier sunt la El Tofo și El Romeral

(Crișan, 1965).

O altă bogăție a zonei a constituit-o aurul, care astăzi în cea mai mare parte este

epuizat. Acesta se găsea în cantități mari în aluviunile râurilor. Astăzi se mai găsește doar în

asociație cu minereul de cupru (Crișan, 1965).

În zona Anzilor la altitudini de 5000- 6000 m, se găsesc înșirate între granița cu Peru

și Conception (la sud de Santiago) peste 40 de exploatări de sulf. Condițiile de lucru șa aceste

exploatări sunt greu de imaginat. Muncitorii sunt indienii din așezările andine, singuri de

altfel adaptați să muncească la o asemenea altitudine. Toată munca se realizează manual,

deoarece nu există nici un fel de mecanizare, aerul este încărcat de particole de sulf și de

aburii otrăvitori ai vulcanilor. Muncitorii primesc salarii de mizerie, hrană puțină, formată în

special din conserve, și nu există nici un fel de asistență sanitară. De multe ori vulcanii din

apropiere încep să erupă și oamenii sunt acoperiți de vii cu cenușă și lavă incandescent. În

astfel de condiții oamneii nu reușesc să reziste mai mult de câteva luni, transformându-se din

oameni sănătoși în arătănii. Chilienii spun că cine dorește să vadă cum e iadul să meargă la o

astfel de exploatare (Crișan, 1965).

Transporturi

Statul Chile, deci și deșertul Atcama, a fost o lungă perioadă izolat de restul lumii.

Practic de la descoperirea sa de către conchistadori și până în secolul al XX-lea singura cale

de a ajunge aici a fost cea maritimă, ocolind continentul America de Sud pe la Strâmtoarea

Magellan. Și astăzi transporturile navale de-a lungul coastei sunt foarte bine dezvoltate,

evidențindu-se o serie de porturi ce s-au evidențiat tocmai pe seama acestui atu, larga ieșire la

ocean și dezvoltarea comerțului, în special prin intermediul transportului materiei prime

obținute din bogățiile deșertului: nitrat de amoniu, borax, cupru și oțel

(http://ro.wikipedia.org, 1.04.2011). Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens, este

orașul- port Antofagasta, care este cel mai mare din zona deșertului, urmat de Iquipe și Arica.

În ceea ce privește transportul rutier din cadrul deșertului, există un singur drum

astfaltat ce îl traversează de la nord la sud și anume Autostrada Pan American (nr. 5), ce se

desfășoara de-a lungul întregului stat. Din aceasta se ramifică mai multe drumuri secundare,

mai importante și mai bine întreținute find cele din zona de coastă (ex. Nr.1 Antofagasta-

Tocopilla- Iquique) sau cele ce traversează deșertul spre graniță, ex. Nr.25 Antofagasta-

Calma- Bolivia, Nr. 23 Calma- San Pedro de Atacama- Argentina, Nr.11 Arica- Bolivia, etc.

De-a lungul Autostradei Pan American se desfășoară pe cea mai mare porșiune și o

cale ferată de la nord la sud, din care se ramifică altele mai scurte spre orașele- porturi, spre

principalele centre miniere din deșert sau spre granița cu Bolivia și Argentina.

Transportul aerian este foarte bine reprezentat, existând câte un aeroport în

principalele orașe- port, dar și în orașele din interiorul deșertului precum: Calama, El

Salvador, Copiapo, existând un aeroport național chiar și în San Pedro de Atacama.

Comerțul

Exportul este legat în cea mai mare parte de piața nord-americană. Mineralele

formează principalul obiect de exoport, în special cuprul. Expuatările miniere sund dominate

de companiile americane, rezultând că aproximativ 75 % din comerțul exterior este controlat

de capitalul străin (Crișan, 1965).

Turismul

Principalele atracții ale zonei sunt create de natură, însă un aport destul de important

și plin de mister sunt și cele create de mâna umană.

Deșertul Atacama este cel mai important simbol din Chile, un loc preferat atât de

aventurieri cât și de romantici. Este unul dintre cele mai frumoase și contrastante locuri din

lume, renumit nu doar pentru frumusețea sa, dar și pentru varietatea de păsări și viața animală

(www.travour.com, 2.04.2011). Potențialul turistic al cadrului natural este dat formele de

relief, precum:

- vulcanii activi și inactivi, vulcani înzăpeziți: Lascar, San Pedro, San Pablo, Ojos del

Salado (6893 m)- cel mai înalt vulcan activ din lume;

- gheizerele: câmpul de gheizere El Tatio - cel mai mare câmp de gheizere din

emisfera sudică și al treilea din lume;

- izvoarele termale: stațiunile termale din Pica;

-văi cu chei și caniaone: ex. Canionul Jerez pe râul Andes;

-saline

-peșterile:

-Valea Lunii- cu microformele de relief ciudate, Valea Morții, etc.

-lacurile sărate cu lagune la înălțime: Salar de Atacama (care este considerat cel de-al

treilea lac sărat din lume ca întindere), Salar de Tera, Salar de Puls, Salar de Coyoques, Salar

Aguas Calientes cu laguna Aguas Calientes, Salar Al Loco, Salar de Palas, etc.

-plaje și golfuri: „Bahia Inglesa”

- fenomenele climatice: ninsoarea, cel mai senin cer din lume;

-fenomenul de deșert înflorit, când extremitățile deșertului se transform pentru câteva

zile în câmpuri de flori;

-păsările flamingă;

Majoritatea acestor bogății naturale au fost transformate în rezervații pentru o

conservare și o protecție mai bună. Așa se explică numărul mare de rezervații din zonă,

precum: Parcul Național Lauca, Parcul Național Pan de Azucar, Parcul Național Llullaillaco

Rezervația Naturală Los Flamencos, Rezervația Naturala Alto Loa, Rezervația Naturală La

Chimba, Rezervația Naturală Paposo.

Potențialul touristic antropic este la fel de variat și impresionant, dintre acestea cele

mai spectaculoase sunt:

-Mâna uriașă îngropată în deșert, arată ca o mână a unui om îngropată în nisip în

urma unei furtuni catastrofale. Aceasta nu reprezintă un mister, o sculptură realizată de natură

sau de extratereștii, ci este o veritabilă operă a sculptorului chilian Mario Irarrazabal.

Sculptura înaltă de 11 m este poziționată în cel mai arid locde pe pământ, la 75 km sud de

orașul Antofagasta, și atrage aproape zilnic curioși care vin să vadă ciudățenia

(www.environmentalgraffiti.com, 1.04.2011).

-Geoglifele din Atacama sunt reprezentări artistice de mari dimensiuni formate din

îngrămădiri de pietre ce ilustreaă siluete antropomorfe, turme de animale sau cercuri

enigmatice. Chiar dacă mulți la prima vedere au impresia că e efectul de fata morgană,

imaginile sunt reale și sunt de diferite dimensiuni, de la aproximativ 1 m și până la 100 m cum

este de exemplu uriașul din Atacama care reprezintă una din cele mai mari reprezentări umane

din preistoria andină. Expertul chilian în geologie și arte plastice Luis Brioes, studiază aceste

reprezentări de peste 30 de ani. Acesta a descoperit în zona La Cerros Pintados, aflată la doar

50 km de coastă, peste 350 geoglife. În zona Ariquilia, de exemplu, geoglifele nu au putut fi

descoperite decât din avion.

Aceste geoglife sunt dispuse pe sute de chilometri, succesându-se asemenei unei

caravane. Tocmai de aceea în opinia unor cercetători rolul acestora a fost de a orienta

caravanele de negustori ce străbăteau deșertul de la Pacific spre Anzi. Astfel ele erau folosite

drept borne kilometrice sau panouri indicatoare. Alții sunt de părere că unele geoglife ar fi

reprezentări emblematice ale triburilor sau caravanelor, sau ilustrări ale ceremoniilor

religioase și ale unor mituri. Vârsta acestora nu este încă o certitudine, unele ar fi din perioada

Imperiului Inca, iar altele din perioada invaziei spaniole. Chiar dacă nu se știe sigur care e

treaba cu aceste geoglife, principala preocupare a specialiștilor este de a le proteja, deoarece

se pare că reprezintă una din principalele obiecte de patrimoniu. Multe dntre acestea au fost

restaurate și puse în valoare. Principalul aliat în acest demers îl constituie imobilitatea

milenară a solului, însă principalul inamic aproape imposibil de învins îl constituie

curiozitatea devastatoare a turiștilor (http://jorjette.co.cc, 2.04.2011).

-Orașul San Pedro de Atacama care este unul din cele mai vizitate locuri turistice din

Chile și care reprezintă punctul de plecare spre cele mai importante obiective din Deșertul

Atacama.

Studiu de caz: San Pedro de Atacama

San Pedro de Atacama este una din cele mai reprezentative localități din deșertul

Atacama, fiind supranumită „Capitala arheologică a Statului Chile” (www.chile.ro,

2.04.2011).

Localizare: Este situat în Provincia El Loa din Regiunea Antofagasta, la o altitudine

de 2 407 m, și la o distanță de 106 km de orașul- capitală al provinciei, și anume Calama (143

000 loc în 2005), la marginea lacului sărat Salar de Atacama și la poalele vulcanului

Licancabur (en.wikipedia.org, 2.04.2011).

Istoric: Localitatea s-a dezvoltat în jurul unei oaze din platoul Puna de Atacama.

Primii locuitori au fost triburile de indieni atacamos care au dezvoltat aici meșteșugul

împletiturilor și al ceramicii tradiționale indiene. Anul fondării este considerat 1450

(en.wikipedia.org, 2.04.2011).

Populație: Conform recensământului din 2002, San Pedro de Atacama număra 4 969

locuitori dintre care doar 1 938 (39%) în zona urbană centrală, restul de 3 031 (61 %) în

zonele rurale din jur (periurbană) (en.wikipedia.org, 2.04.2011).

Climat: Deșertic foarte arid, cu temperaturi vara (decembrie- februarie) de 25- 30º C

și iarna (iunie- august) de 18- 25º C. Noaptea temperatura adesea coboară sub -10º C

(en.wikipedia.org, 2.04.2011).

Legături: Drumul 23 CH leagă orașul de reședința de provincie Calama, situată la

106 km. Din oraș se desprinde drumul pavat 27 CH ce străbate deșertul până în Munții Anzi,

trecând în Argentina prin Pasul De Jama. Deasemenea se mai desprind o serie de drumuri

secundare spre satele din deșert și zonele de exploatare.

Lângă oraș se află chiar și un aeroport național cu o pistă pavată de o lungime de

1400 m (wikimapia.org, 2.04.2004).

Turism: În această zonă există o gamă largă de practici turistice, de la turismul de

aventură, drumețiile montane, alpinism, turism cultural sau sandboarding (schi pe nisip).

În oraș, în jurul Pieței Centrale sunt două obiective: Biserica din San Pedro și Muzeul

de Arheologie Gustavo Le Paige.

-Biserica din San Pedro datează din 1774, suferind mai multe intervenții de

restaurare. Turnul actual a fost ridicat în 1964 în locul unuia din lemn. Biserica este construită

dintr-un chirpici format din nisip, lut, apă și un fel de material fibros, organic, alcătuit din

bețe, paie și gunoi de grajd. Acesta primea forma unei cărămizi, fiind uscat la soare. Este

considerat unul dintre cele mai durabile materiale de construcții din lume, găsindu-se utilizat

la cele mai vechi clădiri care încă se mai păstrează și astăzi, rezistând totdată și la condiții

climatice extreme. Biserica este înconjurată de un zid construit din același material. Ferma

acoperișului este realizată din scânduri de roșcov, legate cu curele din piele, iar șarpanta este

realizată din șipci de cactus acoperite cu noroi și paie (wikimapia.org, 2.04.2004).

-Muzeul de Arheologie Gustavo Le Paige a fost fondat de preotul belgian Gustavo

Le Paige și prezintă evoluția culturii precolumbiene și a indienilor atacamos din regiune, pe o

distanță cronologică de 11 mii de ani, reprezentată printr-o colecție de arheologie Andină de

380 000 de artefacte, printre care piese de ceramică, haine, ustensile și munii, fiind renumită

mumia de Atacaman găsită în deșert și botezată „Miss Chile” (wikimapia.org, 2.04.2004).

Uscăciunea deșertului, izolarea, precum și salinitatea solului sunt doar câțiva dintre factorii

care au influențat mumificarea naturală a acestor corpuri (akademifantasia.org, 2.04.2011).

Deasemenea în oraș există câteva restaurante, precum Comedor El Paso, și

numeroase hotele, precum: Hotel Tierra Atacama, Hotel Explora Atacama, Hotel Elim, Hotel

Kimal, Hotel San Pedro și campingul Quilarcay.

Principalele puncte de atracție sunt în jurul orașului și în imediata apropiere, cele mai

importante fiind:

-Lacul sărat Salar de Atacama cu lagunele Chaxa, Burros Muertos, Salada și Brava,

populate de reptile și de păsări flamingo, iar în apropiere se află lagunele Miscani și

Meniques, situate la o altitudine de aproximativ 4100 m;

-Valea Lunii, cu aspectul său selenar șu cu toate atracțiile sale precum: Amfiteatrul,

Marea Dună, Duna Menor

-Valea Morții cu dune uriașe înconjurate de roci, loc favorabil pentru schiul pe nisip;

-Câmpul de gheizere El Tatio;

-Rezervația Naturală Los Flamencos cu o suprafață de 740 km² și cu numeroase

specii endemic de păsări, specile de flamingo fiind emblema rezervației;

-Izvoarele termale de la Puritama, care este o statiune balneoclimaterică cu

tratamente pe bază de plante aromatice, băi de aburi, băi fierbinți, masajul terapeutic, la care

se adaugă rogojinele în stil andin și un sistem de încălzire cu lemne (articole.famouswhy.ro,

2.04.2011).

-Vulcanul Licancbur (5920 m);

-Craterul Monturaqui, situat în sudul lacului sărat Salar de Atacama, este un crater

creat de un meteorit cu un diametru de 460 m și cu o vârstă de aproximativ un milion de ani

(wikimapia.org, 2.04.2004).

-situl arheologic Tulon, datând din anul 320 î.H., mărturie a culturii precolumbiene,

este inclus în lista celor 100 de situri pe cale de dispariție (wikimapia.org, 2.04.2004).

-Fortificația Pukara de Quitor este situată la 3 km nord de San Pedro de Atacama și

este construită de indineii atacamos în secolul al XII-lea (wikimapia.org, 2.04.2004);

-Observatorul astronomic Llano de Chajnantor, situat la 50 km spre est;

-Satul Chiu- Chiu, cu biserica construită în secolul al XVII-lea;

-Satul Tocanao, care inspiră un farmec aparte prin arhitectura clădirilor la care s-au

folosit rocile vulcanice. Biserica ce datează de la 1750 este construită separat de turnul cu

clopotnița (www.destinatiieuropene.ro, 2.04.2011);

-Satul Socaire, cu Biserica Sf. Bartholomeu acoperită cu paie;

-Satul Casapa, înghesuit pe râul cu același nume, impresionează prin reliful terasat al

culturilor agricole;

Curiozități

-Supranumit cel mai arid loc de pe Pământ, seceta este atât de mare și aerul perfect

uscat, permițând astfel o vizibilitate ce creează adesea distorsiuni în aprecierea distanțelor.

Deasemenea datorită secetei și uscăciunii, obiectele metalice nu ruginesc niciodată, iar carnea

lăsată vreme îndelungată în aer liber nu se alterează, ci dimpotrivă, se conservă timp

îndelungat. Unii călători relatează că vara uscăciune e așa de mare, încât părul și barba se

fărâmițează și cad, iar unghiile crapă (www.travelers-way.com, 2.04.2011).

-În 2009 asupra deșertului supranumit „Polul Uscăciunii” s-a așternut o ninsoare ca-n

basme. Fenomenul de domeniul fantasticului a atras mulți curioși de la distanțe de sute de km.

Un val de precipitații ce s-a așternut asupra deșertului, ceea ce se întâmplă destul de rar, și o

coborâre a temperaturi la sub -10º C, ceea ce se întâmplă aproape în fiecare noapte, a dus la

apariția ninsori, care în orașul minier El Salvador a avut 60 cm (www.ecomagazin.ro,

2.04.2011).

-În deșert a fost descoperită o nouă specie de dinozaur uriaș care a fost botezată

„Atacamantian chilensis” devenint primul dinozaur denumit după statul Chile. Această zonă,

cu o sută de milioane în urmă, era acoperită de o vegetație luxuriantă ce oferea cele mai bune

condiții de viață pentru acest ierbivor gigantic, lung de peste opt metri și cu o greutate de

peste 5 tone (www.jurnalul.ro, 2.04.2011).

-Mineralul atacamit a fost descoperit aici și poartă denumirea deșertului

(wikimapia.org, 2.04.2004);

-SUA folosește regiuni din deșert pentru experimentările spațiale în vederea

explorării planetei Marte, la Atrapanieblas a fost instalată o stație de experimentare a

procedeelor de obținere a apei potabile prin condensarea ceții (wikimapia.org, 2.04.2004);

-Arădeanul Alin Totorean este singurul român care a traversat Deșertul Atacama. A

plecat din La Portada, de pe coasta Pacificului din apropiere de Tropicul Capricornului

trecând prin zona cea mai lată și cea mai pustie a deșertului, alegând o rută în care să nu

treacă prin nici o localitate sau drum, iar după trei săptămâni de mers pe jos, parcurgând 270

km expediția s-a încheiat cu urcarea vârfului Cerro Lejia de 5793 m. A cărat 35 de kg, din

care 10 kg cântărea echipamentul foto-video, restul era apă, un izolir, GPS și un panou solar.

Hrana ca sa fie ușoară era formată din fructe uscate, arahide și biscuiți. Necesarul de apă pe zi

în astfel de condiții este de 7-8 litri, însă în cele mai bune zile a baut cel mult 3 litri (când a

plecat de acasă), fiind zile când a băut mai puțin de un litru sau chiar deloc. În toate aceste trei

săptămâni nu a întâlnit nici o vietanie și nu a auzit nici un alt sunet decât plăcile de sare ce

crăpau uneori la călcare (hunedoreanul.ro, 2.04.2011).

Bibliografie

Cricoveanu, C., (1966) Chile, Editura Științifică, București

Crișan, R., (1965), Între Anzi și Pacific, Editura Politică, București

Horia, C.M., Neguț, S., Nicolae, I., (2004), Enciclopedia Statelor Lumii, Editura

Meronia, București, Ediția a IX-a

Horia, C.M., Neguț, S., Nicolae, I., Șteflea, N., (1982), Enciclopedia Statelor Lumii,

Editura Științifică și Enciclopedică, București

Horia, C.M., Neguț, S., Nicolae, I., Radu, C., Vintilă-Rădulescu, I., (2003), Enciclopedia

Americilor, Editura Meronia, București

Lungu, M., (2004), Statele Lumii, Editura Steaua Nordului

Petrov, M.P., (1986), Deșerturile Terrei, Editura Științifică și Enciclopedică, București

Rădulescu, R., Moldoveanu, M., Stoenescu, V., Bobulescu, Ș., Stoica, G., (1973), Chile

Monografii, Editura O.S.D.E.M., București

Webografie

http://articole.famouswhy.ro/aventurosul_desert_atacama/ - accesat în 31.03.2011

http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99ertul_Atacama - accesat în 30.03.2011

http://en.wikipedia.org/wiki/San_Pedro_de_Atacama - accesat în 2.04.2011

http://www.extremescience.com/zoom/index.php/driest-desert - - accesat în 31.03.2011

http://www.ideisicuriozitati.com/curiozitati-geografice/desertul-atacama-chile - accesat în

31.03.2011

www.hunedoreanul.ro/reportaj/un-banatean-hoinar-in-desertul-atacam - accesat în 1.04.2011

http://www.destinatiieuropene.ro/destinatii/oferte-turism/circuit-chile-insula-pastelui-desertul-

atacama-17261/ - accesat în 1.04.2011

http://ro.tixik.com/gejzir-el-tatio-2365384.htm - accesat în 1.04.2011

http://www.travelers-way.com/Curiozitati/desertul_atacama.html - accesat în 1.04.2011

http://www.environmentalgraffiti.com/featured/giant-hand-buried-atacama-desert/15502 -

accesat în 1.04.2011

http: news.corect.com/scit/stiinta/pe-marte-au-fost-decoperite-materiale-organice- accesat în

2.04.2011

http://jorjette.co.cc/istorie/geoglife-atacama/- accesat în 2.04.2011

http://www.travour.com/travel-to-chile/chile-tourist-attractions/atacama-desert.html - accesat

în 2.04.2011

http://wikimapia.org/#lat=-22.9235555&lon=-68.1668562&z=18&l=0&m=b - accesat în

2.04.2011

http://www.jurnalul.ro/stiinta-tehnica/stiinta/dinozaurul-urias-din-pustiul-atacama-

572274.html- accesat în 2.04.2011

www.referate.ro,- accesat în 31.03.2011

http://www.ecomagazin.ro/desertul-atacama-la-polul-uscaciunii-s-a-asternut-zapada/ - accesat

în 2.04.2011

www.hunedoreanul.ro/reportaj/un-banatean-hoinar-in-desertul-atacama - accesat în 2.04.2011

http://www.wrh.noaa.gov/fgz/science/elnino.php?wfo=fgz- accesat în 3.04.2011