definirea sectorului cultural Şi creativ

Definirea sectorului cultural şi creativ

INDUSTRIILE CREATIVE sunt acele industrii care îşi au originea în creativitatea,

talentul şi măiestria indivizilor şi care au potențialul creării de locuri de muncă şi de a genera

prosperitate prin producerea şi exploatarea creativității, muncii intelectuale şi a ideilor, adică a

proprietății intelectuale.

La ora actuală, aceasta este viziunea predominantă în Europa şi în alte câteva centre

industrializate ale lumii. Conceptul, definit pentru prima oară oficial în Australia, în anii `90,

a fost preluat şi popularizat de guvernarea laburistă a lui Tony Blair. Industriile creative au

avut impact puternic atât pe plan intern, cât şi internațional, prin ideea de a conceptualiza zona

aflată la intersecția creativității, culturii, afacerilor şi tehnologiei într-o singură grupare, pentru

a putea „descătușa” creșterea şi dezvoltarea acesteia. Într-o realitate dominată din ce în ce

mai mult de sunet, imagini, idei şi simboluri, activitățile ce necesită creativitate pot

genera semnificativ mai multă valoare ca până acum, dacă li se permite.

Definirea sectorului cultural şi creativ porneşte de la abordarea Comisiei Europene,

care este cea mai cuprinzătoare. Este o abordare care evidenţiază impactul economic al

culturii şi creativităţii. In înţelegerea europeană, creativitatea este un proces de inovare care

foloseşte cultura ca input ce influențează numeroase sectoare economice.

Definirea sectoarelor economice vizate este în sine problematică, existând câteva orientări

majore:

- Definiția DCMS (Department of Culture, Media and Sport (DCMS), UK, 2001), care are o

abordare orientată către afaceri şi venituri economice, în care creativitatea este resursa

esențială şi proprietatea intelectuală este doar o caracteristică a produsului final;

- Definiția UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development) şi a Comisiei

Europene, în care un rol puternic îl joacă modelul francez ce distinge industriile culturale, ca

diferite de alte tipuri de creativitate;

- Definiția WIPO (World Intellectual Property Organization), centrată pe proprietate

intelectuală şi copyright, care îşi are originea în conceptul de „economie bazată pe

cunoaștere” introdus de Peter Druker.

Economia culturii se reflectă în sectorul cultural şi creativ astfel:

Sectorul cultural include părţi industriale și părţi non-industriale. Cultura reprezintă un produs

final de consum, care poate fi ne-reproductibil și creat pentru a fi consumat pe loc (un concert,

o expoziție de artă) sau destinat reproducerii în masă, diseminării în masă și exportului (o

carte, un film, o înregistrare muzicală).

Sectorul creativ cuprinde activitățile prin care cultura intră în procesul de producție al altor

sectoare economice și devine punctul de pornire creativ în crearea unor bunuri non-culturale.

Cercuri Domenii Sub-domenii

Nucleu: Arte Arte vizuale Pictură, sculptură, fotografie

Arte performative Teatru, dans, circ

Creația literară și muzicală

Cercul 1: Industrii și

activităţi culturale

Film și video

Televiziune și radio

Jocuri video

Muzică Piața înregistrărilor muzicale,

concerte live

Cărţi și presă Editarea de cărţi, editarea de

ziare și reviste

Patrimoniu Muzee, biblioteci, situri

arheologice, arhive

Cercul 2: Industrii și Design Design vestimentar și de

activităţi creative accesorii, graphic design,

design de interior, design de

produs

Arhitectură

Publicitate

Dezvoltare de software

original

Sectorul cultural și creativ poate fi văzut ca un nucleu în jurul căruia sunt cercuri concentrice

din ce în ce mai largi:

Nucleul Arte cuprinde activitățile artistice: artele vizuale (pictură, sculptură, fotografie), artele

performative (teatru, dans, circ), creația literară și muzicală.

Primul cerc concentric este cel al industriilor și activităților culturale. Ele includ

cinematografia, televiziunea, radioul, jocurile video, muzica, domeniul editorial, patrimoniul

cultural (muzee, biblioteci, situri arheologice, arhive).

Nucleul Arte şi primul cerc al Industriilor și activităților culturale formează împreună sectorul

cultural.

Al doilea cerc concentric este cel al industriilor și activităților creative, care includ designul,

arhitectura, publicitatea, dezvoltarea de software original.

In această structurare a sectorului cultural și creativ pe 3 cercuri concentrice, de la nucleul

activităților artistice până la industrii și activităţi creative, diferențierea nu se face în funcție

de importanţa domeniilor, ci de cât de liberă este cu adevărat manifestarea artistică și creativă,

în funcție de relația între creator și publicul său. In nucleul activităților artistice creatorul își

materializează viziunea fără să se raporteze la public; opera își va găsi publicul în funcție de

afinitate. Opera își creează publicul.

Pe măsura ce se merge înspre publicitate, creatorul lucrează pe baza unei comenzi comerciale

în care creativitatea lui este pusă în slujba unor cerințe de marketing, de a vinde produsele

unui public-țintă bine definit, de gusturile și nevoile căruia trebuie să ţină cont. In aceste

condiții, creativitatea este folosită în scop pur comercial, iar rezultatul are o valoare limitată în

timp și spațiu şi nu reprezintă un demers liber al creatorului într-o căutare estetică pură.

Industriile creative sunt privite azi cu mult interes în economiile lumii occidentale în contextul

găsirii unor noi surse ale creşterii economice. Cauzalitatea este aparent simplă: creativitatea

este premisa inovării, care la rândul ei permite dezvoltarea tehnologică şi avansul economic.

Caracteristici ale lanţului de valoare în industriile creative din România

Industrii

creativeProducţia Distribuţia Consum

Industria

cinematografi

că

♦Platourilor de filmare

aparţin caselor mari de

producţie sau posturilor de

televiziune private

♦Singura companie care

developeazã pelicule în

România este Kodak Film

♦Lipsea unei licenţe Dolby

şi lipsa unor resurse umane

calificate în domeniu

producerii de sunet

♦Lipsa specialiştilor din

domenii ca machiajul sau

cascadoria

♦Numãrul mic de

cinematografe

♦Prezenţa scãzutã

a interesului pentru

promovarea

filmelor

♦Orientarea spre

noi sisteme de

distribuţie, bazate

pe utilizarea

internetului sau în

format DVD

pentru consumul

de film domestic

♦Fenomenul

pirateriei pe

internet şi al

filmelor

contrafãcute

♦74% din populaţia

României nu merge

niciodatã la

cinematograf

♦Schimbarea

practicilor de petrecere

a timpului liber

Industrii


Industria

muzicală

♦Schimbarea suportului

audio de înregistrare

♦Studiourile de înregistrãri

din România au adoptat

noua tehnologie şi mijloace

tehnice tot mai

profesioniste

♦Nu existã instituţii sau

cursuri de specializare

pentru tehnicieni

♦Existã angrosişti,

lanţuri de

distribuitori din

magazine,

super/hypermarket

uri

♦Disfuncţionalitãţi

care apar mai ales

la nivelul

respectãrii

obligaţiilor pe care

distribuitorii le au

faţã de producãtori

şi la nivelul

împãrţirii

profitului între cei

doi actori

♦Fenomenul

pirateriei pe

internet

♦Posibilitatea unui

consum de muzicã

mult mai mare din

punct de vedere

cantitativ şi care este în

acelaşi timp foarte uşor

de procurat.

♦Existã în continuare

segmentul publicului

fidel, care este

consumator de

materiale muzicale

cumpãrate de pe piaţa

legalã a muzicii

Industrii


Industria de

carte

♦Genurile de cãrţi pe care o

editurã alege sã le aibã în

portofoliu au un rol

important în susţinerea

producţiei

♦Lipsa unei legãturi

directe între edituri şi

tipografiile din domeniu şi

slaba calitate a tipografiilor

existente

♦Apariţia unor noi tipuri de

format al produselor pe

piaţa de carte ca de

exemplu cartea audio

(audio-book-ul)

♦În zona

provinciei

distribuţia este

aproape

inexistentã

♦Rolul librãriilor

ca difuzori de carte

a fost luat treptat

de alte reţele de

distribuitori, cele

mai multe având

spaţii de desfacere

în cadrul

supermarketurilor

♦Lipsa

specializãrii

resurselor umane

din librãrii

♦Unele edituri nu au

un „public ţintã”, ci

încearcã sã atragã cât

mai multe categorii de

public, având colecţii

de cãrţi foarte variate

♦Existã categoria

editurilor de nişã, care

au un anumit profil şi

care se adreseazã doar

unui anumit segment

de public

Industrii


Artele

spectacolului

♦În cazul dansului

contemporan, producţiile

artistice nu se cumpãrã

♦Producţiile artistice din

teatrul independent sunt

realizate în teatre şi grupuri

mici de artişti

♦În teatrul clasic instituţiile

statului constituie

producãtorii şi distribuitorii

principali

♦La nivelul peisajului

teatral nu existã companii

de producţie specializate şi

nici o reţea formatã din

producãtori

♦De cele mai

multe ori

instituţiile

producãtoare de

spectacole sunt şi

parte a

infrastructurii de

distribuţie

♦Teatrele

subvenţionate de la

stat primesc

fonduri mai uşor

deoarece au o

vizibilitate mai

mare

♦Persoanelor care

merg la spectacole sunt

tinere şi

viziteazã muzee,

expoziţii des

♦Numãrul celor care

alocã lunar bani pentru

consum cultural şi care

participã la astfel de

evenimente este redus

Industrii


Artele vizuale

♦Producţiile sunt realizate

de artişti în atelierele

proprii de creaţie.

♦Marea majoritate a

galeriilor expun obiecte de

artã şi doar câteva galerii

au

activitãţi educative şi

atelier de creaţie

♦Majoritatea artiştilor din

artele plastice sau din

artele vizuale s-au îndreptat

spre alte domenii unde se

pot obţine profituri mai

mari, un exemplu fiind

publicitatea.

♦Factori legaţi de

numãrul mic de

producţii, costurile

mari care se percep

pentru transport şi

pentru închirierea

spaţiilor

♦Majoritatea

colecţionarilor

sunt din strãinãtate, iar

în România în ultimii

ani

principalii actori sunt

bãncile

♦Mai existã

colecţionarii particulari

care achiziţioneazã

opere din

pasiune sau din alte

considerente personale

ce nu sunt neapãrat

corelate cu scopuri

financiare.

♦Lipsa de educaţie

vizualã şi de cunoştinţe

în domeniul cultural al

publicului.

Sursa: Adaptat după CSCDC “Schiţa unei politici de stimulare a creativităţii: propuneri de la creatori, ONG-uri

şi firme din sectorul cultural”disponibil la http://culturadata.ro/PDF-uri/21%20Creativitatea.pdf [3.2.2011]

http://culturadata.ro/PDF-uri/21%20Creativitatea.pdf

definirea sectorului cultural Şi creativ

Documents