MIHAI EMINESCU

DE CE NU-MI VIIPoezii de dragoste

Seleclia poeziilor:acad. Mihai Cimpoi

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

LA(U L ',,.,,......59CRAIASA DIN POVESTI .,...-.-.

TU MA PRTVE5TT (U MARil 0(Ht......................................62

6(

vENrN STFARME(... .............66

5t DACA DE CU ZtUA.

60

...3 6

5TAU iN

AIAT DE

TE DUCI

cERDA(UL TAU... ................................................91

FRAGED4................... 92oA

PE A(EEA5r ULT00ARA

FREAMAT DE iODRU ............98

96

159158

IVIIHAI EMINESCU

5-A DU5 AM0RU1.......... ............140

160

fericite, dar Ei cele puse sub semnul speranfei,dorinlei, renuntirii, (dez)i1uziei, a1 neinqelegerii

,,farmecului sfAr.rt" ai dragostei in genere, gi

,,amorului firi satiu ai poetului'lAceasti suitd de acorduri erotice se incheie,

insd, cn o (re)chemare a fipturii erotice a iubiteiin De ce nu-mi vii, in care e reluati intr-unvers simplu, dar plin de incircituri emotiviadresarea citre ea: ,,Iubita mea, iubita mea'i..

Acad. Mihai CIMPOI

8 martie 2019

AMORUL UNEI MARMURE

osTrRrLE,r ALUNGA in spaimd inghelatd,

(u sufletu n ruin6, un rege-asirian,

(um stAncilor arunc; durerea-i inspumati

Gemindul uragan.

De ce nu sunt un rege si sfarm cu-a mea durere,

De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,

Si fac sd rump o Iume ce sfilie-n tdcere

Zdrobit sufletul meu.

Un ieu pustiei rage turbarea lui fuginda,

Un ocean se-mbat; pe al vdnturilor jcc,

!i norii-;i spun in tunet durerea lor rrugindi,

66ndirile de foc,

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,

Eu singur n-am cui spune nebunul meu am0r,

(aci mie mi.a dat soarta amara mangliere

0 piatrd si ador.

l\4urindului sperania, turbirii rdzbunarea,

Profetului blestemul, credinlei Dumnezeu,

La sinucld o umbrd ce i sperie desperarea,

Nimir, nimica eu.

MIHAI EMINESCU

Nimlca, doar icoana-!i, care mi invenin;,

Nimic, doar suvenirea surAsului tdu Iin,

Nimir decat o raza din fala ta senina,

Din ochiul tiu senin.

!i te iubesc, ropila, cum repedea junie

lubeste-n ochi de fldcari al zilelor noroc,

lubesc precum iubeste pe-o alba vijelie

Un orean de foc.

Din ochi de-ar soarbe geniu slibita mea privire,

De-ar tremura la s6nu-mi gingasul tiu mijloc,

Ai pune pe-a mea frunte in vise de mirire

Un dladem de foc.

Si-as pune soarta lumii pe buza-!i purpurie,

A; pune lege lumii r6z6ndul tiu delir,

A5 face al tiu z6mbet un secol de orgie,

!i lacrimile-!i mlr.

Caci te iubesc, copili, ca zeul nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil;

(a sceptrul mdna b16nda, ca vulturul mirirea,(a visul pe-un copil.

DE CE NU-MIVII

Si pasu-n urma-!i zboari c-o tainlc; manie,

(a un smintit ce catd cu ochiu-ngilbenit,(r fruntea.nvine!ita, cu fala cenugie

lcoana ce-a iubit.

lll0

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

MORTUA EsT!

FAtLtE DE VEGHE pe umezi morminte,

Un sunet de clopot in orele sfinte,

Un vis ce i;i moaie aripa n amar.

A(fel ai trecut de al lumii hotar.

Irecut-ai cand ceru-i campie senina,

(u rauri de lapte ti flori de lumini,

C6nd norii cei negri par sombre palate,

De luna regin6 pe rend vizitate.

Te vid ca o umbri de arqint stralucita,

Cu-aripi ridicate la ceruri pornita,

5uind, palid suflet, a norilor schele,

Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.

0 raza te-nalli, un cantec te duce,

(u bralele albe pe piept puse cruce,

[and torsul s.aude I al vrajilor raier

Argint e pe ape si aur in aer.

Vid sufletu-{i candid prin spa!iu cum trece;

Privesc apoi lutul rimas... alb 5i rece,

[u haina Iui lungl culcat in sicriu,

Privesc la surAsu-!i rimas inci viu

!i-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiali,

De ce-ai murit, inger cu fala cea paliT

Au nu ai fost juni, n-ai fost tu frumoasi?

Te-ai dus spre a stinge o stea radioasi?

Dar poate acolo si fie castele

Cu arcuri de aur zidite din stele,

Cu 16uri de foc si cu poduri de-argint,

Cu !drmuri de smirnd, cu flori rare cint;

5a treci tu prin ele, o sfanta reqini,(,u pdr lung de raze, cu ochi de lumini,

in haind albastri stropitd cu aur,

Pe fruntea ta pali cununi de laur.

0, moartea e un caos, o mare de stele,

(and viala-i o balti de vise rebele;

0, m0artea-i un secol cu sori inflorit,

[dnd viala i un basmu pustiu ;i ur6t. -

Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,

GAndirile-mi rele sugrum cele bune...

(and sorii se sting si cand stelele pira,

lmi vine a (rede (a toate s nimica.

5e poate ra bolta de sus sa se sparga,

5a rada nimicul cu noaptea lur larga,

l312

MIHAI EMINESCU DE CE NU-MI VII

Si vdd cerul negru ci lumile-si cerne

(a prazi trecotoore a mortii eferne...

!-atunci de a fi astlel... atunci tn vecie

Suflarea ta caldi ea n-o s6 invie,

Atunci graiu-!i dulce in veci este mut...

Atunci acest inger n-a fost de(at lut.

!i totu;i, !arini frumoasi ti moarta,

De racla ta razim eu harfa mea sparta

!i moartea ta n-o pl6ng, ci moi fericesc

0 razi fugiti din caos lumesc.

5-apoi... cine Stie de este mai bine

A fi sau a nu fi... dar gtie oricine

Ci ceea ce nu e, nu simte dureri,

!i multe dureri-s, putine pldceri.

A fi7 Nebunie si tristi si goali;

Urechea te minte si ochiul te-nsali;(e un secol ne zire ceilal!i o deszic.

Decot un vis sorbod, moi bine nimic.

Vid vise ntrupate gonind dupa vise,

P6n'dau in morminte ce-ageapti deschise,

!i nu giu 96ndirea'mi in ce o si stdng:

Si r6d ca nebunii? Sd i blestem? Sa-i pling?

-; re?... 0are totil/ nu e nebunie?

1J moartea ta, inger, de ce fu sa fie?

I r e sens in lume? lu chip zAmbitor,-'ait-ai anume ca astfel s; mori?

-re e sens intr-asta, e-ntors ti ateu,

re palida-li frunte nu-i scris Dumnezeu.

t4 l5

MIHAI EMINESCU DE CE NU.MI VII

HL0S0HA (0PlLEl

GLASUL PLAIERII, dulce iubit

Cheami gAndirea pe a mea frunte,

Ce zboard tainic ca ti o luntre

in ordanu i nemlrginit.

Stelele toate angeli ii par,

Angeli cu aripi strilucitoare,

A caror inimi tremuritoare

Candele d-aur noud-mi-apar.

Falnici i pare legea (reirii,

Lumi ce de focuri in lumi inot,

(andele-aprinse lui Zebaot,

Ce ard topirii si re-nvierii.

Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce

ii pare legea de a iubi,

Firi ea nu e de a trii,Fird ea omul ca stins se duce.

De-aceea nu voi ca eu si fiu:

Pali idee-a Dumnezeirii,

!ota copila a nesimlirii,

Foc mort ce pare a arde viu.

Ci voi si-mi caut pe-ntinsa lume

0 frunte albi sd o dezmierd

!i-n ea gindirea mea sd o pierd,

(um pierde-un dco pribeagul nume.

5i-ncunun capul unui iubit

Cu vise d-aur in rai lesute,

P6ni ce genii necunoscute

[,4i-ar rumpe lan]ul de'a fl treit.

1716