Dacia preromana

Epoca bronzului

(2200-1150 hr)

Infiltrarea indoeuropenilor in Vechea Europă a determinat restructurarea societaţii,economiei şi religiei.Aceste schimbari sunt semnificative şi pentru originea civilizaţiei occidentale.Extraordinara mobilitate a noilor-veniţi a schimbat cursul istoriei europene şi a accelerat progresul in domeniul metalurgiei şi comertului.

După amplele mişcari demo-culturale provocate de sosirea proto-tracilor şi soldate cu indoeuropenizarea comunitaţilor eneolitice tarzii din spaţiul carpato-dunarean,in epoca bronzului s-a ajuns la o relativa stabilizare.Bronzul tracic reprezinta o perioada de stabilitate şi prosperitate,iar Transilvania face parte din centrele primare de metalurgie a bronzului.

Nu intotdeauna artefactele de bronz constituie criteriul dupa care o cultura este atribuita epocii bronzului.Adeseori continuă sa fie utilizate artefactele de aramă,piatră şi os,apar apoi cele de bronz relativ rar,devenind numeroase abia in ultima perioada a epocii bronzului.In asemenea situaţii se iau in considerare nivelul general al dezvoltării economico-sociale,precum şi incadrarea comunitaţilor respective intr-un spaţiu mai larg care aparţine in ansamblul epocii bronzului.

Generalizarea civilizaţiei bronzului in intregul spaţiu sud-estic şi central-european are loc către 1900-1700 a.Chr.

Cercetările mai noi au remarcat o ”ritmicitate cultural-istorică comună unei întinse arii a sud-estului european” şi au încercat să explice modul în care culturile Bronzului Timpuriu din spaţiul carpato-dunărean se pot raporta la aria egeică.

Potrivit interpretărilor mai noi,Bronzul Timpuriu(2200-1700 a.Chr.)din spaţiul carpato-dunărean ar cuprinde două etape:cea veche(2200-1900 a.Chr.),fenomenul afectând doar o parte a spaţiului carpato-dunărean,evoluând paralel cu manifestări culturale ale perioadei de tranziţie,in cea nouă(1900-1700 a.Chr.),fenomenul generalizându-se în întreg sud-estul Europei şi la Dunărea de Mijloc.

Primele sinteze etnoculturale ale epocii bronzului au apărut acolo unde s-a realizat un echilibru în structura internă a comunităţilor şi anume între cercul cultural vest pontic şi cel central-peninsular balcanic în care tradiţiile eneolitice erau foarte puternice.

Daca in perioada de tranziţie sunt cunoscute pe teritoriul României cel puţin patru culturi distincte prezentând doar asemănări generale,în faza formativă a epocii bronzului (Bronzul Timpuriu,2200-1700 a.Chr.) , sunt cunoscute alte şaşe culturi , vădind trăsături asemănătoare mai frecvente.

In Bronzul Mijlociu(1700-1300 a.Chr.) aspectul unitar al celor două culturi cunoscute este mult mai pronunţat,în această perioadă definindu-se unitatea etnolingvistică tracă în raport cu vecinii săi-illyrii,scyţii şi aheii(micenienii).

In sfarsit,Bronzul Târziu(1300-1150 a.Chr.)este caracterizat de importante schimbări.Sunt cunoscute acum opt culturi dintre care patru reprezinta faze tardive ale celor din Bronzul Mijlociu,doua reprezintă pătrunderi etnoculturale vestice si sud-vestice,iar alte două sunt legate de un ansamblu cultural din stepele nord-pontice.