De Palcu Alexandra

D-L GOE-POVESTIRE-

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852,  Haimanale, 

județul Prahova, , Dâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un 

dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator

politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare 

dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales

membru post-mortem al Academiei Române.

ION LUCA CARAGIALE

În dimineața zilei de 10 mai, pe atunci sărbătoare națională, D-l Goe, mam’mare, mamițica și tanti Mița, se

aflau pe peronul gării din orașul lor, așteptând acceleratul de București. Femeile îi promiseseră băiatului această

călătorie, ca să nu mai rămână din nou repetent.

D-L GOE

Nerăbdător, Goe spune încruntat că el vrea să vină trenul. Mam’mare îi aranjează pălăria, unde are înfipt biletul, sub panglică,  și îl admiră ce bine-i stă în costumul de marinel. Tanti Mița o corectează , că se spune marinal. Goe le face

proaste pe amândouă și spune că se zice mariner. Tanti zâmbește, iar mam’mare îl sărută.

Vine trenul, cucoanele și băiatul se urcă, ele se așează în compartiment, el rămâne pe culoarul vagonului. Goe scoate capul pe fereastră și un tânăr îi spune că nu e voie. Goe îl

face urât și scoate și mai tare capul pe fereastră, dar vântul îi ia pălăria, cu bilet cu tot.

D-L GOE

Tocmai atunci apare și controlorul. După o discuție aprinsă între cucoane și controlor, ele mai plătesc un bilet, precum și o amendă. Mam’mare scoate o beretă și i-o pune pe cap lui Goe, apoi îl sărută pe vârful nasului. Îl sărută și tanti

Mița, doar mama se preface foarte supărată. Îl întreabă pe băiat dacă pe ea nu o sărută, el zice că nu vrea, iar mamița se face că plânge. Goe, însă îi spune că știe că se preface.

Mamița, râzând, îl ademenește cu ciocolată, așa că mama și fiul se sărută, apoi Goe iese pe culoar. După o vreme,

mam’mare se duce să vadă ce face băiatul, dar Goe nu se vede nicăieri. Cucoanele sar, speriate că a căzut din  tren.

Noroc că se aud bubuituri în ușa de la toaletă. Se duc repede, și constată că băiatul se încuiase pe dinăuntru și nu

mai putea deschide ușa. Vine controlorul, ele plătesc cât trebuie și Goe este eliberat.

D-L GOE

Mam’mare rămâne și ea pe culoar, să nu mai pățească ceva Goe. Goe vede sus o mașinărie cu mâner. Se suie pe un

geamantan și trage. Se aude semnalul de alarma, trenul se oprește pe loc. Conductorii umblă din vagon în vagon să

vadă din ce vagon s-a tras semnalul de alarma. Descoperă că tocmai în vagonul de unde zburase mai devreme pălăria,

dar nu pot afla cine trăsese mânerul. În fundul compartimentului, mam’mare doarme cu Goe în brate.

Ajunse, în sfârșit, la București, cucoanele și băiatul pleacă cu trăsura la bulevard, după ce mam’mare îl mai sărută o

dată pe D-l Goe…

D-L GOE

SPER CA V-A PLACUT!!