1

AUREL IFRIM

“O CRONOLOGIE A TEATRULUI TULCEAN”

anii 1950 - 1989

1950

La Casa Raională de Cultură directorul instituţiei înfiinţează prima echipă de teatru după anul 1944. Se

pune în scenă piesa Fiul meu de G. Sándor. Interpreţi: Teodor Matei (eminent medic pediatru),

Constantin Coatu, Radu Ştefan, Carol Feldman, Silvia Raşcu, Gheorghe Vaicum, Nicu Niculescu - Pictor

scenograf: artistul plastic tulcean Ion Stoica (n. 1930).

1951

Grigore CUCULIS

obţine aprobarea forurilor politice pentru punerea în scenă a farsei

Popescu Zece în control de Nicuţă Tănase

Umoristul N. Tănase (1924 - 1986), a publicat proză scurtă, nuvele şi romane. Fiul unui mic negustor,

scriitorul nu a uitat niciodată că puţina agoniseală a părinţilor a fost confiscată abuziv de forţele răului.

Pamfletele şi schiţele sale de un umor adesea amar, dezvăluie o debusolată „lume nouă” apărută din

haosul şi ravagiile sociale generate de Invazia Roşie. A scris şi literatură pentru copii, plină de lirism,

comparabilă cu „Cireşarii” lui C. Chiriţă.

Distribuţia: Gestionarul Ghiţă - Ion Coca; Popescu Zece - Nicu Niculescu. În alte roluri: Jana Marcu, Silvia

Raşcu (devenită ulterior Niculescu), Cristina Gane , Virgil Căşaru, Pincas Grindberg. Scenografia : pictor

Ion Stoica Regia artistică : Lică Manolache

# EVENIMENT: prof. Silvia Radu Iorgulescu – strălucită actriţă şi regizor, iniţiatoarea Teatrului Popular

pune la cale prima formaţie de teatru cu interpreţi din rândul liceenilor. Ea a dramatizat prozele „Dl.

Goe” şi „Vizită” de I.L. Caragiale. Echipa funcţiona sub egida Şcolii nr. 8.

1954

Silvia Radu Iorgulescu pune în scenă la Casa de Cultură o comedie, în a cărei distribuţie se află Teodor

Matei, Vasile Coatu şi alţi artişti, din păcate, neindentificaţi. Foto : arhiva Dan Arhire (ginerele lui Teodor

Matei).

2

1956

La stăruinţele doamnei Silvia Radu Iorgulescu, Echipa Raională de Teatru capătă statutul de Cerc Dramatic. Noua formulă permitea punerea în scenă şi altor lucrări dramatice decât cele impuse celorlalte formaţii de amatori.

Premiera comediei în trei acte Titanic Vals, publicată de Tudor Muşatescu, are loc în anul 1932.

În distribuţie: Constantin Găvenea, Lidia Scărlătescu, Nina Creţu, Nina Ştefănescu, Dorel Hausirer, Pincas Grindberg, Paul Gurei şi alţi actori, din păcate neidentificaţi. Regia artistică: Silvia Radu Iorgulescu.

3

1957

La Cercul Dramatic se montează o capodoperă a teatrului românesc: comedia Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu.

În distribuţie : Silvia Radu Iorgulescu, Alice Voinescu, Carol Feldman, Vasile Coatu, Ion Coca, Paul

Goldstein (şi alţi interpreţi, rămaşi, din păcate, anonimi)

A doua premieră : Raiul pământesc Dramă în 3 acte de Orlin Vasiliev

În distribuţie: Vasile Coatu, Maria Psima, Gina Topalov, Elena Sevastianov, Paul Hartia, Ion Coca, Theodor Matei. Scenografia : Constantin Găvenea. Regia artistică: Ion Diacu, prim regizor la Teatrul de Stat din Constanţa.

1958

Premieră : Avansarea şefului , comedie în trei acte de Eugen Naum. Regia artistică : Silvia Radu Iorgulescu

4

1959

Premieră : Vânătorul de iluzii comedie în două acte de C. Vornicu

Interpreţi : Mihăiţă Guţu, Nina Gurei, Vasile Mititelu

....................................................................................................................................................

1960

Premieră : Oameni care tac de Al Voitin

Distribuţie excepţională. Piesa a

cucerit datorită talentului

actorilor: Constantin Crişan, Jana

Marcu, Nina şi Paul Gurei, Silvia

Bîzgan, Vasile Coatu, Şt. Nicolau,

Nicu Niculescu, C. Hagiopol, Ion

Coca. Scenografia: Ion Stoica.

Regia artistică: Constantin

Dinischiotu (Teatrul Dramatic

Constanţa) Asistent regie artistică : Silvia Radu Iorgulescu

”Jucam cu sălile pline, în faţa unor spectatori entuziaşti. Dar dacă nu

l-am fi avut în distribuţie pe fantasticul Constantin Crişan, care ne

făcea să tresărim la auzul vocii sale grozave şi a jocului năvalnic, în care ne antrena pe toţi, făcându-ne să

vibrăm o dată cu el, nu cred că am fi avut succesul de care ne-am bucurat cu toţii ” ( Paul Gurei).

5

1961

La Cercul Dramatic : Ochiul babei, dramatizare după proza cu acelaşi titlu de Ion Creangă. Spectacolul a

fost gândit ca o comedie muzicală cu dansuri şi cântece tradiţionale din zona Moldovei. În distribuţie:

Marta Burduja, Jana Marcu, Paul Romano, Virgil Căşaru, Ion Coca, Nina, Paul şi Vladimir Gurei.

Scenografia : Ion Stoica. Regia artistică: Ion Drugan (Teatrul Dramatic Constanţa).

1962

La Cercul Dramatic: „Zări Necuprinse” de N.Virta.

În distribuţie : Nina Creţu (devenită, ulterior Gurei), Nina Ştefănescu, Cristina Ganea, Jana Marcu, Lidia

Scărlătescu,Marta Burduja, Silvia Radu Iorgulescu, Silvia şi Nicu Niculescu, Constantin Găvenea,

Constantin Crişan, Ion Coca, Paul şi Vladi Gurei, Stanislav Popescu, Adrian Rond, Virgil Căşaru, Paul

Romano, Ştefan Radu, Eugen Ştefănescu, Ion Orcula, liceanul Paul Basarab (viitorul june-prim de la

Naţionalul clujean. Regia artistică : Constantin Dinischiotu.

Textul dramatic firav, neconvingător, abilul Cuculis

l-a „ condimentat”. La Casa de Cultură exista o

formaţie de cântec şi dans ucrainean, al cărei unic

instrumentist se dovedise un virtuoz (cânta la

balalaică, instrument muzical cu trei corzi de

origine asiatică). Fiindcă formaţia avea mare

succes de public, Cuculis i-a făcut loc în spectacol.

Dansurile şi cântecele pline de nerv, virtuozitatea

instrumentistului, tinereţea, frumuseţea şi talentul

actorilor, au dinamizat reprezentaţia,

conferindu-i, totodată, unicitate.

La Bienala Caragiale echipa din Tulcea a obţinut Premiul I pe ţară şi titulatura de Teatru Popular

1964

La Teatrul Popular se joacă piesa Febre de Horia Lovinescu

În distribuţie: Nina şi Paul Gurei, Constantin Crişan, Canela Hagiopol, Silvia Radu Iorgulescu, Jana Marcu

Nina şi Eugen Ştefănescu, Ştefan Radu,Paul Romano, Ion Coca, Stanislav Popescu, Nicu Niculescu. În

spectacol au fost aduse două copiliţe : Bidela Golic şi Coca Serotencu. Regia artistică: Ion Drugan.

La festivalul naţional de teatru ”Bienala Caragiale”, teatrul tulcean a primit Premiul II, iar actorii Nina

Gurei şi Constantin Crişan au fost distinşi cu Premiul pentru Interpretare.

6

1965

La Teatrul Popular se joacă o celebra comedie „Gaiţele” de Alexandru

Kiriţescu. A fost un succes notabil datorat interpreţilor: Lili Bacalu, Silvia

Niculescu, Ion Coca, Nina Ştefănescu, Silvia Radu Iorgulescu ( semnatară şi a

direcţiei de scenă)

............................................................................................................................................................

1967

PREMIERĂ la Teatrul Popular : Criminalul vine singur , piesă în trei acte de Ştefan Berciu

În distribuţie: Jana Marcu, Nina şi Paul Gurei, Vasile Coatu, Adrian Romedea, Mihai Haralambie, Traian

Ghinea, Vladimir Gurei, Ion Coca, Ştefan Voinescu, Paul Pîrvan, Nicu Niculescu. Machiajul: Paul Gurei.

Regia artistică : Iorgu Viforeanu de la Teatrul de Stat din Galaţi.

La Spitalul Judeţean din Tulcea este adus, ca şef de secţie Boli Interne, medicul VALERIU BOŢOCAN, devotat

profesiei, dar şi cu mare pasiune pentru evenimente culturale . Timp de 5 ani a fost Preşedinte al Comitetului

Municipal pentru Cultură (funcţie neretribuită)

1968

PREMIERĂ la Teatrul Popular : Neîncredere în foişor, piesă poliţistă de Nelu Ionescu.

Interpreţi: Silvia şi Nicu Niculescu, Ileana şi Ştefan Voinescu, Nina Ştefănescu, Elena Bratosin, Victor

Bauman, Cornel Pîslaru, Ibraim Enver, Nicolae Mocanu, Vasile Coatu, Zaharia Mocanu, Ion Coca.

Scenografie şi regie tehnică : Grigore Bălteanu (Gr. Cuculis). Regia artistică: Ion Drugan

„Nota zero la purtare”

Vrednica dăscăliţă şi mare animatoare de teatru - Silvia Radu Iorgulescu, formează, la Liceul nr. 20 echipă

de teatru, al cărei succes a depăşit limitele unei simple formaţii de teatru şcolar. Ea a pus în scenă singura

lucrare dramatică inspirată din lumea liceenilor: Nota zero la purtare (autori V. Stoenescu şi N.Sava).

În clasa a IX-a, doamna profesoară Silvia Iorgulescu m-a distribuit în rolul ”Mişu Felecan” din piesa

amintită mai sus, rol de care m-am ocupat cu plăcere, regizoarea, om de cultură, ştiind să mă capaciteze ,

7

încât personajul să-mi fie drag. …Silvia Radu Iorgulescu reprezenta - asemenea altor oameni din vremea sa,

un tip uman superior dispărut astăzi, produs de o lume distinsă şi rafinată, de asemenea dispărută

(Constantin Hahui medic-chirurg).

1969

La Teatrul Popular se montează celebra comedie „Tache, Ianke şi Cadâr” de Victor Ion Popa

În distribuţie: Zaharia Mocanu, Dorel Hausirer şi Lucian Badea (fermecători în

rolurile titulare Tache,Ianke ,Cadâr). Alături de ei au mai jucat: Victor-Henrich

Baumann (n. 1941 la Horia, absolvent al Facultăţii de Istorie din Bucureşti),

Pompiliu Ştefănescu, Ana Viorica Pavel, Eugenia Ioan, Tamara Luchian, liceanul

Doru Stamate (episodic, Aurel Ifrim şi Dumitru Şeibulescu).

....................................................................................................................................................

A DOUA PREMIERĂ : Nevasta altuia, farsă de Eugène Labiche

În distribuţie: Lili Bacalu, Rodica Milea, Constantin Calescu, Zaharia Mocanu ,Aurel Ifrim (episodic) şi însuşi

regizorul - Mihail Caravia Murighiol într-un rol gras, a reuşit să redea cu eficienţă atmosfera de comedie

salonard-bulevardieră a piesei.

EVENIMENT

Un licean - Doru Stamate – cucereşte publicul ca recitator. La scurtă vreme el avea să devină component

al Teatrului Popular. Doru Stamate a devenit o somitate a lumii medicale.

1970

La Teatrul Popular se joacă o altă capodoperă : O noapte furtunoasă, de Ion Luca Caragiale

În distribuţie Coca Serotencu (Veta), Zaharia Mocanu (Chiriac), Virgil Iovescu (Ipingescu), Ştefan Cotârţă

(Dumitrache), Mihai Haralambie (Rică Venturiano). Şi doi liceeni debutanţi în teatru : Ziţa - Tora Vasilescu,

Spiridon -Radu Gheorghe.

Alături de aceştia au mai jucat episodic: Aurel Ifrim, Elisabeta Staicu şi Eugen Neacşu (ultimii doi trecuţi,

din păcate, prea devreme în lumea umbrelor).

8

A DOUA PREMIERĂ : Sosesc deseară, de Tudor Muşatescu.

În distribuţie: Elisabeta Roibu Staicu, Elena Stavre,Lucian Badea, George Văineanu, Mihai Haralambie şi

Silvia Radu Iorgulescu. Regia artistitică : Mihail Caravia Murighiol.

1971

PREMIERĂ ABSOLUTĂ LA TEATRUL POPULAR :

În căutarea sensului pierdut, de Ion Băieşu

Interpreţi: Rodica Manea, Felicia Mihai, George Suciu, Valentin şi Victor Petrichei, Paul Stoica, Viorel I.

Coca.. Muzică şi efecte sonore : liceanul Nicolae Sava, aflat la prima colaborare cu teatrul tulcean. Regia

artistică : Aurel Ifrim.

A DOUA PREMIERĂ :Marele fluviu îşi adună apele de Dan Tărchilă

M-a impresionat în chip deosebit interpreta personajului feminin Caterina căreia i-a dat chip şi suflet Nina

Gurei, actriţă cu har. Vocea de tragediană autentică, emisia puternică – şoaptele se aud până în ultimul

rând al sălii - , sensibilitatea şi temperamentul, trăirea scenică avântată şi totuşi moderată,sunt însuşiri

actoriceşti native, definitorii marilor actori. Plini de merit sunt: Silvia şi Nicu Niculescu, Larisa

Sucicov,Gheorghe Vaicum, fraţii Vladimir şi Paul Gurei, Tănase Olteanu, Mihai Haralambie, Zaharia

Mocanu,Petre Caragop, majoritatea jucând câte două trei roluri de mică întindere ,dar de luat în seamă (Sandu Eliad).

O premieră cu … cântec

„CÂT MAI CÂNT, ATÂT MAI SÂNT”

Scenariul se baza pe doine şi cântece de cătănie, texte ale autorilor anonimi moştenite în folclor, paşii de

dans ai Căluşului (cu origini predacice), toate acestea evocând istoria noastră străveche, miticul şi

fabulosul. Ca elemente scenografice am folosit 24 de cuburi din pal, care sugerau sculptura brâncuşiană

dar şi pe cea tradiţională , unde crucea apărea mereu figurată în fel şi chip.

Interpreţi : Rodica Manea, Paula Lupaşcu, Paul Stoica, Lelia şi Cecila Fodor, Narcis şi Mirel Grigoriu, Gilli

Pătraşcu, Iulian Filip, Mihăiţă Micu, Eugen Neacşu, Stelian Bărbat, Alexandru Vaicum, Teodor Bârcă, N.

Suciu, fraţii Valentin şi Victor Petrichei, Mihai Smirnov, Doru Parfene, Dan Stareş, Vasile Strat.

Scenariu şi regie artistică: Aurel Ifrim

La „Festivalul Naţional de Teatru Contemporan ” din Galaţi, tulcenii au primit Premiul Special al Juriului.

9

1973

Aurel Ifrim iniţiază Studioul Z, sub egida căruia se susţineau bilunar spectacole de teatru scurt, muzică,

poezie, dans La Studioul Z s-au afirmat Ion Chiriac, Liviu Dăuceanu, Narcis Grigoriu (tatăl muzicianului

Călin Grigoriu), poeta Ana Fenoghen, Nicolae Sava (mai târziu membru fondator Accent), Paul Prisada

(realizatorul primului grup folk din Dobrogea şi cofondator Accent).

Tineri de la Studioul Z, fotografiaţi sub portretul poetlui Mihai Eminescu

1974

EVENIMENTUL CULTURAL AL ANULUI

PREMIERĂ la Teatrul Popular: „Soare apune, soare răsare” de Suzana Ciortea

În distribuţie: Silvia Radu Iorgulescu, Elena Neguţ, Coca Serotencu, Teodor Matei, Caesar Calenic, Octavian

Moiseanu Zizin, Zaharia Mocanu Regia artistică : Dan Nasta, Maestru Emerit al Artei

10

Asistent regie artistică : Aurel Ifrim

O parte din distribuţia piesei “Soare apune...”

..................................................................................................................................................................

A doua premieră : Nota zero la purtare ,de Virgil Stoenescu şi O.Sava

În distribuţie : Nelu Serghei, Narcis Grigoriu, Lelia şi Cecilia Fădor, Mişu Smirnov, Mihăiţă Micu, Alexandru

Vaicum, Leonid Rusu, Doru Parfene, Ion Chiriac, A. Ifrim, Gilli Pătraşcu (echipa de tineri a Teatrului

Popular, formată la Studioul Z). Regie artistică şi scenografie : Aurel Ifrim.

1975

Premieră :„ Comoara”

piesă într-un act de Aurel Ifrim

Modesta mea încercare dramatică a prins la public datorită interpreţilor : Loreta

Bacalu, Coca Serotencu, Mircea Meglei , Teodor Bîrcă, Victor Petcu Marinescu,

Eugen Bimbo Neacşu, Alexandru Silion, actori cu har, sensibili şi cu ştiinţa nativă

de a convinge spectatorii că scena este ca un altar . „A oficiat” - ca muzician Paul

Prisada

La STUDIOUL Z apare Victor Petcu Marinescu. Va debuta cu poemul dramatic

„Balada soldatului ”de B. Brecht. Trăire scenică viforoasă, timbru vocal f. personal,

statură de star. A fost remarcat apreciativ de regizorii Constantin Moruzan şi Dan

Nasta. Foarte iubit de colegi pentru sufletul lui uriaş.

..............................................................................................................................................................

11

PREMIERĂ : Femeia fericită , de Corneliu Leu

În distribuţie: Loreta Bacalu, Ana Ciudesni, Paulina Abălaru, Eugen Bimbo Neacşu, Leonid Rusu, Mircea

Meglei, Mihăiţă Micu, Aurel Ifrim, Dan Starâş. Muzica: Paul Prisada. Efecte lumini: Eugen Bimbo Neacşu.

Sonorizare : Ştefan Cosma Duşmanu. Regia artistică şi scenografia : Aurel Ifrim.

1976

PREMIERĂ ABSOLUTĂ LA TULCEA : Paracliserul, eseu dramatic de Marin Sorescu

INTERPRET UNIC : Viorel Ion Coca. Scenografie şi regie artistică: Aurel Ifrim

A DOUA PREMIERĂ

Cerere în căsătorie, comedie într-un act de Anton Pavlovici Cehov

În distribuţie: Coca Serotencu, Lelia Fădor, Mircea Meglei, V.I.Coca. Scenografie şi regie artistică : Aurel

Ifrim

1977

DUMINICĂ, 12 IUNIE 1977: „UN ECUADORIAN LA STUDIOUL Z”: Chauvin Hidalgo Caesar, era un latino-

american autentic plin de patos , foarte muzical

DUMINICĂ 26.SEPT. 1977 invitat de onoare al Studioului Z: RADU GHEORGHE

1978

Pentru prima oară la Tulcea, invitat al Studioului Z: PITTIŞ FLORIAN (Moţu)

.....................................................................

PREMIERĂ la Teatrul Popular: „Mielul turbat” ,comedie în trei acte de Aurel Baranga

În distribuţia piesei, în rol foarte solicitant, de care actorul se achită cu dăruire , este tânărul Victor Petcu

Marinescu, creatorul veridic al eroului Spiridon Biserică. Adăugăm şi jocul sincer, plin de naturaleţe al

artiştilor Nina şi Paul Gurei, Anca Militaru, Lucian Badea, Gheorghe Vaicum, Zaharia Mocanu, Tănase

Olteanu, Nicu Niculescu, Lucian Badea, răsplătiţi în repetate rânduri cu aplauze la scenă deschisă.

( Rodica Savin, ziarul Delta, iunie, 1978)

12

..................................................................................................................................................................

Studioul Z la Casa de Cultură pentru Tineret

„De la înfiinţare până în prezent, Studioul Z a prezentat peste 200 de spectacole, făcând cunoştinţă

publicului de toate vârstele cu valorile culturii româneşti şi universale.” ( Adrian Vasile, ziarul Delta,aug. 1978)

STAGIUNEA PERMANENTĂ

A TEATRELOR PROFESIONISTE LA TULCEA

Iniţiată in anul 1978, de IOAN C. PETRE şeful judeţului, va oferi tulcenilor bucuria să vizioneze cele mai

frumoase spectacole de teatru, operă, operetă, concerte, cu orchestre de referinţă , valoroşi rapsozi

populari - toată floarea artelor lirice şi dramatice de atunci. În turneele din deltă, s-au produs Teatrul Mic

din capitală cu întregul corp artistic, Testrul de Revistă Fantasio evenimente care nu s-au mai repetat.

EVENIMENT

Nicu Alifantis, a ţinut singur un spectacol de două ore la … Caraorman şi un altul, de patru ore, împreună

cu Paul Prisada, la Sulina.

13

1979

LA CLASA DE ACTORIE-REGIE A ŞCOLII DE ARTE ŞI MESERII (înfiinţată în anul 1978) se joacă piesa ÎN

CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT de Ion Băieşu

În distribuţie: Constanţa Marian, Jeni Tuchilă, Liviu Dăuceanu, Gilli Pătraşcu, Iulian Filip şi Ovidiu

Constantinescu. SCENOGRAFIA : Gasser Günter Forst. Regia artistică: Aurel Ifrim.

TEATRUL DE POEZIE Argument omul

Scenariu şi regie : Aurel Ifrim . Versuri: Emily Dickinson Ion Caraion, Mircea Dinescu Osatura spectacolului

se bizuia pe cartea lui Ion Caraion “ O ureche de dulceaţă şi-o ureche de pelin”

S-a realizat un nou gen de spectacol, în care muzica şi cuvântul, lumina, mişcarea scenică s-a îmbinat

fericit şi feeric într-un tot

unitar, reflecţie a spiritului

unor tineri plini de

prospeţime şi de ideal,

privind dialoguri libere pe

tema inefabilului.

M-a impresionat înalta

măiestrie artistică de care

dau dovadă tinerii

interpreţi, temperatura

trăirii scenice,

originalitatea. Muzica lui

Paul Prisada, romantică şi

evocatoare, vocea lui

plăcută, se mulează

perfect pe lirica versurilor folosite în acest TEATRU DE POEZIE – cum l-a botezat Aurel Ifrim. Inspirată este

şi susţinerea sonoră gândită de tnărul profesor de muzică Nicolae Sava. In totul – un spectacol de

excepţie..”

( Constantin Moruzan, preşedintele juriului , la Festivalul Naţional de Teatru)

14

1980

Un tip formidabil de la Studioul Z - Victor Petcu Marinescu , pune temelia

Teatrului Tineretului. L-au urmat alţi copii a Studioului : Nelu Serghei şi

Eugen Neacşu, Ana Alexa, Lavinia Gămănescu, Mircea Meglei, Ovidiu

Constantinescu,Viorel Ion Coca. Li se vor alătura: Puiu Parpală,Gheorghe

Vaicum, Ion Dore. Nelu Serghei, pune în scenă farsa lui A.P.Cehov „Ursul”,

admirabilă comedie a literaturii dramatice universale. În distribuţie : Vanda

Trandafir, Mircea Meglei şi Nelu Serghei.

1981

LA TEATRUL POPULAR : „ O noapte furtunoasă ” de I.L.Caragiale

În distribuţie: trei tineri de la Studioul Z: Eugen Neacşu, Ovidiu Constantinescu şi Nelu Serghei, actriţa

Teatrului Popular Elisabeta Staicu , iar de la Teatrul Tineretului Mariana Trandafiridis şi Puiu Parpală.

Regia artistică: Ion Dore

# Tulcea are un Teatru de Păpuşi

15

Artiştii-păpuşari Carmen Efimov, Gabriela Nistor, Angela Manea, Mihai Coreţchi, Florin Belciug, Lucian

Mihailov, Constantin Hristu, Gheorghe Munteanu, Haralambie Cervenciuc, au delectat puştimea prezentă

la premiera piesei „Trei prieteni şi-un pitic”. Iniţiatorul acestei noi echipe de teatru, ing.-proiectant

Gheorghe Ţăbârnă, cunoscut ca fotograf de artă şi autor de scurt-metraje cinematografice, se află acum

în postura de regizor artistic (dar şi tehnic). Alături de el, ca maestru de lumini şi de sunet, se află singurul

salariat înzestrat cu duh de la Casa de CULTURĂ a Sindicatelor: tehnicianul Ştefan Cosma , zis Duşmanu’.

1982

Stagiunea Permanentă a Teatrelor Profesioniste

Iniţiată de Ioan C.Petre, a fost apreciată de spectatorii tulceni drept cel mai important eveniment cultural

al ultimilor ani. Întreg efectivul artistic al Teatrului Mic din capitală, cu Leopoldina Bălănuţă, Mihai

Dinvale, Mitică Popescu, Gheorghe Visu, Nicolae Dinică , Papil Panduru, regizoarea Cătălina Buzoianu şi

alţi minunaţi artişti ai teatrului şi filmului românesc, a prezentat 5 zile spectacole la Maliuc, Crişan, Chilia

Veche, Sf. Gheorghe. Pe acelaşi traseu a fost şi fantastica trupă de la Fantasio din Constanţa, cu tot corpul

de balet, orchestra şi celebrul grup vocal Trio Do-Re-Mi, împreună cu actorii Gelu Manolache şi Jean

Constantin ( directorul turneului).

# Ion Dore pune în scenă, la Teatrul Tineretului ultima lucrare dramatică a scriitorului Mihail Sebastian -

„Insula ”. În cronica din ziarul local, Nina Tudosescu remarcă naturaleţea şi siguranţa jocului lui Cristian

Iorga; generozitatea şi căldura sufletească generate de interpretarea Letiţiei Gheorghiu; aplombul dar şi

reticenţa actorului Florin Placsiencu. Bine distribuiţi – fizionomic şi ca linie a jocului, i se par Nadia Matei,

Gheorghe Bunescu, Ana Iordan, Florin Chiriac Mihailov. Cronicarul conchide : Un merit deosebit revine

regiei semnate de Ion Dore care a ştiut să îndrume colectivul spre realizarea unei reprezentaţii de calitate.

Faptul că s-a preferat prezentarea piesei fără actul III ( cel scris şi adăugat de Al . Ştefănescu), este o

fericită opţiune.

1983

PREMIERĂ LA TEATRUL POPULAR

Titanic vals de Tudor Muşatescu

În maniera „commediei dell’ arte”

În distribuţie: Ana Alexa, Neli Ghelmez, Viorica Oancă, Raisa

Serghei, minora Carmen Efimov - adorabilă în travesti , Florin Chiriac

Mihailov, Liviu Dăuceanu, Gilli Pătraşcu, Nelu Serghei, Tudorel Alexa,

A. Ifrim, Gheorghe Manolache. În rol de simplu figurant, a făcut

16

ravagii cu umoru-i personal şi talentul extraordinar Viorel Ion Coca

Muzica: Nicolae Sava. Scenografie şi regie artistică : Aurel Ifrim

Trecând din registrul clasic în cel „dezlănţuit” al improvizaţiei specifice „commediei dell’ arte”, tinerii

noştri interpreţi au dovedit spontaneitate, însufleţire, o naturală întrupare a personajelor încredinţate.

ANUL 1984

La TEATRUL POPULAR : Spectacol inspirat din istoria României . Scenariul şi regie: Alexe Marcovici.

Asistent scenariu şi regie : Aurel Ifrim. Machiaj : maestrul V. Toduţă

O altă parte din echipa spectacolului

17

1985

SERI DE NEUITAT LA SALA SPORTURILOR

Împreună cu Paul Prisada, Nicolae Sava şi Corul său de la

Casa Tineretului, cu Ştefan Coman şi ansamblul său folcloric

„Mugurelul” ,alături de prietenii Octavian Ursulescu şi

Laurenţiu Nica – fotograf inspirat , pasionat de teatru, muzică

, literatură şi artă plastică, s-au organizat, la Sala Sporturilor,

seri culturale la care au participat actorii Florian Pittiş, Mircea

Diaconu, Radu Gheorghe, Ion Caramitru; cantautorii Mircea

Vintilă, Doru Stănculescu, Nicu Alifantis, Mircea Bodolan ;

cântăreţi de muzică populară, instrumentişti de marcă precum

marele ţambalist Toni Iordache, solişti de muzică uşoară şi

voci celebre de la Teatrul de Operetă , balerini de la Teatrul

Fantasio din Con stanţa , de la teatrele lirice bucureştene . „Surprizele pe 16 mm” provin de la Biblioteca

Americană, prin bunăvoinţa doamnei directoare Lovinescu ( soţia dramaturgului Horia Lovinescu).

1987

PRIMUL SPECTACOL AL TEATRULUI ORIZONT

Pentru prima oară în istoria Combinatului Metalurgic / colos al

industriei locale, s-a format o echipă de teatru Componenţi : ing.

Lucia Şerban, tehnicianul Liviu Dăuceanu şi Aurel Ifrim. Prima

montare: comedia „Cerere în căsătorie ” de A.P.Cehov . La scurtă

vreme sub egida acestuia am realizat spectacole la Tulcea şi în

judeţ cu Florian Pittiş, Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, Tudor

Gheorghe şi prietenul meu la greu - Paul Prisada.

În anul 1988 la Teatrul Orizont s-a ăus în scenă pies „CERUL

ÎNSTELAT DEASUPRA NOASTRĂ…” de Ecaterina Oproiu

În distribuţie :Violeta Cealîcu şi Marcel Dobre

Regie şi scenografie :Aurel Ifrim

La etapa republicană montarea este distinsă cu Marele Premiu

pentru regie,cei doi interpreţi fiind şi ei laureaţi cu Premiul I pentru interpretare

18

1989

# Teatrul ORIZONT înfiinţat la Combinatul Metalurgic cu sprijinul lui Cristian Boiangiu şi ajutorul marelui

om de teatru Florian Pittiş, realizează spectacole complexe de în care se produc, cu o anume

periodicitate: Paul Prisada, Florian Pittiş,Virgil Ogăşanu, Ion Caramitru, menestrelul Tudor Gheorghe

28 septembrie 1989

Pe scena Casei de Cultură a

Sindicatelor au loc un Matineu şi un

Spectacol de Gală cu prilejul acordării

titulaturii de „Teatru

Semiprofesionist” formaţiei artistice

„ORIZONT” de la Combinatul

Metalurgic

„Teatrul Orizont” a fost prima instituţie cu acest statut din istoria oraşului Tulcea

19

PERSONAJE ILUSTRE ALE TEATRULUI TULCEA

Silvia Radu Iorgulescu (1928 – 2003)

Ca urmare a întemniţării soţului - fruntaş al partidului ţărănist, doamna

Silvia fusese îndepărtată abuziv din învăţământ. Cum ca mulţi alţi

slujitori ai catedrei, urma -, fie să lucreze într-o muncă necalificată, fie să

piară de inaniţie, ea încercat să se afirme pe plan social. Astfel, a făcut

dintr-un un hobby al adolescenţei – teatrul, un mod de existenţă. Prima

trupă a înfiinţat-o cu foşti colegi de catedră ( Titanic Vals – anul 1956).

Sesizate, autorităţile i-au interzis activitatea. Atunci, Grigore Cuculis,

tulceanul aflat în graţiile politicienilor, a venit cu argumentul: „ -

Cetăţeanca Iorgulescu Silvia este singurul cadru didactic provenit din

fosta clasă burgheză, care ni s-a raliat, drept ispăşire pentru greşelile

soţului. Vă rog s-o lăsaţi-o în grija mea. Promit s-o reeduc în spirit marxist-leninist”. Promisiunea a rămas

simplă făgăduială. Cuculis nu a intervenit niciodată în activitatea doamnei Silvia. Dimpotrivă, s-a lăsat cu

plăcere „reeducat” de eminenta dăscăliţă. El a acceptat fără rezerve toate iniţiativele tinerei profesoare.

Aşa a luat fiinţă Teatrul Popular, devenit, în timp, o instituţie culturală de prim rang. De unde la început

voiau să îngrădească nobila faptă a unei intelectuale, mai târziu, stăpânii aveau să se fălească straşnic cu

Teatrul Popular din Tulcea. Posesoarea unei voci remarcabile, Silvia R.I. s-a evidenţiat ca actriţă în registrul

dramatic, dar avea prestanţă şi în cel comic. Ca regizor, a demonstrat o adevărată măiestrie în

distribuirea actorilor pe roluri compatibile, receptivitate , simţ acut al spectaculosului bine temperat -

calităţi rare la directorii de scenă. Piesele montate de această inteligenţă nativă - hărăzită întru teatru, au

rămas în amintirea interpreţilor şi a spectatorilor, ca momente de referinţă în istoria teatrului tulcean.

Această doamnă a teatrului tulcean, făcea parte din lumea oamenilor instruiţi, formaţi într-o fericită

etapă din istoria României, când învăţământul era dirijat de ministrul Spiru Constantin Haret -

o glorie a românismului.

UN GREC CA NIMENI ALTUL

CUCULIS GRIGORE

(1928 - 1986)

Imaginaţi-vă un omuleţ rotofei, cu un debit verbal copleşitor, sclipitor şi ameţitor prin verbul plin de haz,

citând din clasici la fiecare pas, dând iluzia că ştie toate cele lăsate de Domnul pe lume, actor strălucit,

totodată, iar la nevoie, cabotin de circumstanţă - după cum dictau împrejurările…

20

„Stilul e omul”- a spus Buffon!... Omul a cărui ilustră figură culturală încerc s-o zugrăvesc, avea un mod

de a fi inconfundabil . În fiecare duminică, la ora !0 a.m. obişnuia să-şi servească nenumăratele cafele

(preparate după reţeta turcească „la nisip”), pe terasa cofetăriei Garofiţa (

actualul local Grand Cofee). Cum se aşeza la masă, apăreau discipolii:

profesori, medici, ziarişti, pensionari care lucraseră în cultură şi noi,

chibiţii… Veneam să-l vedem şi să-l ascultăm pe acel superb actor-filozof-

enciclopedist. În scurtă vreme, terasa cofetăriei devenea o Agora. Unde

oficia mentorul: Grigore Cuculis – factotum cultural al oraşului Tulcea. A

fost, o lungă perioadă de timp, din prin 1946 până în anul 1972 , animator

cultural şi director al Casei de Cultură. Dar ce director !... Meritul unui

manager destoinic se măsoară în priceperea de a reuni în juru-i oameni

excepţionali şi de a-i folosi cu un randament maxim.

Grigore Cuculis mai stăpânea şi arta rară de a fi foarte convingător. Deşi

numit în diverse funcţii de stăpânii anilor ’40 , Cuculis nu le-a făcut

niciodată „jocurile ”. S-a prefăcut tot timpul că le este supus, dar era un

truc actoricesc…

În anul 1962 lui Grigore Cuculis, îi mai reuşeşte o figură .El transformă Cercul Dramatic - aflat sub

îndrumarea şi controlul autorităţilor locale, în Echipă de Teatru cu Stagiune Permanentă. Reglementarea

îi permite să joace piese din repertoriul naţional, recomandate de forurile de competenţă din capitală, să

obţină fonduri pentru decoruri şi alte facilităţi. Acestor înlesniri , el fu obligat să răspundă cu o politică de

repertoriu impusă, anume, să pună în scenă piese de teatru semnate de autori sovietici. Dintre toate

lucrările dramatice făcute la comandă – una mai proastă ca alta, el ales piesa „Zări Necuprinse” de

N.Virta. Dar textul dramatic era firav, neconvingător, sau, cum se spune în teatru , „nu avea sare şi piper”

Atunci G. Cuculis l-a „ condimentat”. La Casa de Cultură exista o formaţie de cântece şi dansuri ucrainene

, al cărei unic instrumentist se dovedise un virtuoz. Fiindcă formaţia avea mare succes de public, Cuculis

i-a făcut loc în spectacol. Dansurile şi cântecele pline de nerv, virtuozitatea instrumentistului , tinereţea ,

frumuseţea şi talentul actorilor, au dinamizat reprezentaţia, conferindu-i , totodată, unicitate.

Cu această abilă montare scenică, Echipa de Teatru din Tulcea a obţinut Premiul I pe ţară, titlul de

Laureat şi titulatura de Teatru Popular (un soi de „ Teatru Semiprofesionist”, care îngăduia abordarea

unui repertoriu mai puţin promiscuu, colaborări finanţate cu profesioniştii , premierea cu sume simbolice

a interpreţilor , iar în turnee , acordarea unor simbolice plăţi pentru hrană).

În anul 1964 Cuculis dă o lovitură măiastră. El propune montarea în premieră absolută a piesei Febre

de Horia Lovinescu., o piesă ale cărui personaj central masculin îl avea ca model pe marele actor al

teatrului tulcean Constantin Crişan. Chiar dacă nu s-a reuşit montarea imediată a piesei, în final,

producţia tulceană a fost răsplătită cu un Premiu Naţional.

21

MIHAIL CARAVIA MURIGHIOL (Nea Mişu)

(1910-1975 )

Personaj molièresc, dedat cu totul teatrului salonard-bulevardier, un om de familie veche, cult, manierat

şi seducător … Despre această simpatică figură a Tulcei , putem spune că „s-a tăcut pe îndelete”. Inginer

constructor, fiu al unei vechi familii prospere,înrudite cu boierimea de altă dată, nu s-a lăsat ademenit de

evenimentele politice… repertoriale. Vechiul lui prieten - Grigore Cuculis, directorul Casei Sindicatelor, îl

implora : ” - Pune, mă, în scenă şi o piesă de teatru de-a lui Everac (dramaturg aservit cu totul pcr-eului), că

mă pisează Partidul”… La tăcerile îndelungi ale regizorului, adăuga:” - Te plătesc la maximum legal.”

Zâmbind Nea Mişu comenta: ”- Grigore, textele debile ale everacului tău, sunt atât de năroade şi derizorii,

că nici să le parodiezi n-ai cum..”

Jovial, veşnic cu o erezie „fără adresă” pe buzele surâzătoare şi o floare proaspătă la butonieră; purtând o

pălărie cât roata carului, cu papionul sau lavaliera agăţate sub guşa dublă; voinic şi înalt cât un Ulise

autohton, înzestrat cu o voce pe măsură, plesnind de sănătate; parfumat cu mirozne de pe unde curge

Sena, M.C.M. reţinea privirile tuturor. Pitorescul personaj părea desprins dintr-o carte cu poze vechi, de

pe vremea „burghezo-moşierimii”… epocă înfierată de comunişti. Căreia Mihail Caravia Murighiol îi

aparţinea: prin spirit, cultură , conduită, repere, maniere…

Marea lui reuşită de la Teatrul Popular a fost farsa „Nevasta altuia” de Eugen Labiche. Spumoasa comedie

a fost adusă pe scena tulceană prin inteligenţa rafinată. Regizorul a izbutit să facă o distribuţie

echilibrată, compatibilă disponibilităţilor artistice ale interpreţilor.

MIC PORTRET CONSTANTIN CRIŞAN

„Constantin Crişan cu ai săi 1,83 m şi vocea învăluitoare părea un zeu

tânăr. Dintre actorii noştri , cel mai iubit de spectatori a fost el, actor

ilustru, cu suflet de poet, voce superbă şi o statură impunătoare. Tot ce

juca , purta pecetea talentului său viguros. Adevărat profesionist! La un

spectacol trebuia să-i duc o scrisoare în scenă. I-am desenat pe aşa-zisa

scrisoare un om văzut …din spate. Titi s-a abţinut cu greutate să nu râdă.

După spectacol mi-a spus:” - M-ai amuzat, dar să nu se mai întâmple!

publicul trebuie respectat”. Dovadă că avea teatrul în sânge . Juca foarte

grăitor. La o reprezentaţie era singur în scenă şi deodată sala a început să

aplaude. „ - Ce-a făcut,de-l aplaudă?”- ne întrebam toţi . „ – Nimic altceva,

joacă teatru !” – a spus cineva dintre noi.( relatare de Nicu Niculescu ,

decanul de vârstă al Teatrului Popular.

22

Ardeleanul Constantin Crişan a fost un om de mare discreţie. Deşi eram foarte apropiaţi, el nu mi-a

spus vreodată că scrie poezii. Cu puţină vreme înainte de a trece hotarul dintre lumea văzută şi aceea pe

care nici un muritor nu a zărit-o, el a publicat un volumaş de stihuri. Despre care am aflat recent, când ,

mergând la distinsa dumisale soţie în căutarea unor fotografii pentru această carte, doamna doctor

Crişan mi-a dăruit un exemplar din volumul cu pricina . Pe cât era de expansiv ca actor, pe atât mi se pare

de convingător şi ca autor de rime. Redăm poemul „Sunt Nime” (nimeni)

„ Sunt mit, sunt cuget, sunt idee/ Ecou hoinar dintr-un destin / Suflare slabă sunt, suspin / Sau un

fragment de epopee. / Sunt zvon, sunt duh rătăcitor / Ce n-are linişte nici în mormânt / În ochi cu jar, în

dinţi – pământ / Şi-n suflet, tainicul osând. / Sunt vid, sunt scâncet trist, sunt vaier / Himeră ţintuită-n aer /

Himeră ţintuită-n rime / Sunt Nime ”

“O CRONOLOGIE A TEATRULUI TULCEAN”

este realizată de Aurel Ifrim

după volumul său Tulcea culturală 1949-1989, apărut în 2013