POVESTIRE DUREROASĂ despre mulţimea pătimirilor

Domnului nostru Iisus Hristos !

Adeverirea Sfintei Învieri

Se tipăreşte cu binecuvântareaPreasfinţitului Părinte GALACTION

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

Editura Cartea OrtodoxăAlexandria • 2017

5

Povestire dureroasă despre mulţimea pătimirilor Domnului

nostru Iisus Hristos

Cele istorisite aici sunt arătate de Dumnezeu prin Înger, celui dintre sfinţi părintelui nostru Dimitrie

Mitropolitul Rostovului.

Sfântul proroc Ieremia cu 620 ani mai înainte de Naşterea Domnului nostru

Iisus Hristos, a prorocit pentru vânzarea Mântuitorului, zicând: „şi a luat 30 de arginţi preţul celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israel, şi i-a dat pe ei pe ţarina

6

olarului, precum mi-a spus mie Domnul“ (Ier. 32, 9), şi nu numai pentru vânzare, ci şi pentru toată petrecerea Mântuitorului pe pământ, şi pentru toate minunile ce a făcut, şi patimile ce a răbdat, pe toate cu amănuntul le-au spus mai înainte Proo-rocii cei insuflaţi de Dumnezeu.

Aţi auzit drept-slăvitorilor creştini, des-pre Lazăr cel mort de patru zile şi înviat prin strigarea Mântuitorului, „Lazăre vino afară“, pentru care preaslăvită minune mulţime de popor a crezut întru Dân-sul. Aţi auzit şi pentru intrarea cea minu-nată în Ierusalim, ce cinste şi cântare i-au dat popoarele şi mai cu seamă pruncii evreieşti, îndemnaţi fiind de Duhul cel Sfânt, din care pricină s-a cutremurat toată cetatea, zicând: „cine este acesta?“ Unele ca acestea văzând, (zice Dumneze-iescul Matei) arhiereii şi cărturarii s-au mâniat, cu toate că ei şi mai înainte erau

7

mânioşi şi crăpau de zavistie, de când i-a izgonit cu biciul de ştreang, din biserică, şi mesele le-a răsturnat şi le-a împrăştiat banii lor, zicând: „Casa Mea, casă de rugă-ciune este, iar voi aţi făcut-o peşteră tâlha-rilor“. De asemenea aţi auzit şi de minu-nile cele multe şi peste fire ce s-au făcut de Domnul nostru Iisus Hristos, pe care ei înşişi auzindu-le şi văzându-le, nedume-rindu-se ziceau: „Vedeţi că nimica nu folo-sim, iată, lumea toată merge după Dânsul şi vor veni alte neamuri şi vor strica Bise-rica şi Cetatea noastră, şi locul acesta ni-l vor lua şi noi vom rămâne robi şi de bat-jocură tuturor“. Unele ca acestea cuge-tau ei şi ziceau, mai cu seamă văzând că nici într-un chip nu pot a-şi împlini voile lor, fiindcă Mântuitorul înaintea tuturor îi înfrunta şi îi certa foarte, pe arhierei şi pe cărturari, ca pe cei ce se abătuseră de la legea Mozaică.

8

Din cauza aceasta şi a minunilor mai sus zise, inimile lor umplându-se de rău-tatea înveninată şi nevindecată, mai vâr-tos că chiar acum venise vremea ca Răs-cumpărătorul nostru, Domnul, să se dea în mâinile oamenilor păcătoşi să-l răstignească, au început a se sfătui şi a căuta vreme cu prilej ca numai decât să-l omoare pe el, pentru ca să nu tragă la dân-sul toate popoarele, şi pentru ca să nu-i mai certe pe ei pentru faptele lor cele rele.

O! neam blestemat şi îndărătnic, cum vă sfătuiţi cele deşarte! Unde trebuia ca voi să vă veseliţi şi să vă bucuraţi că s-a născut din neamul vostru, un făcător de bine, şi doctor ca acesta, făcător de minuni, ce nu s-a mai aflat niciodată în neamul omenesc cineva care să facă aşa minuni preaslăvite, ca acestea, adică: sur-zii să audă, muţii să grăiască, leproşii să se curăţească, bolile cele nevindecate şi de

9

mulţi ani să se vindece, dracii din oameni să se izgonească şi morţii de pe paturi şi de pe năsălii şi chiar din mormânt, (ba încă morţi şi împuţiţi), ca din somn să se scoale, numai prin glasul Lui. Cu adevă-rat, neam neînţelegător şi fii ai periciu-nii sunteţi voi.

Aţi auzit, iubiţilor fraţi, pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarelor evre-ieşti au cugetat cele deşarte? şi pentru ce au stat de faţă Împăraţi, Arhierei, căr-turari şi boieri? Aţi auzit pentru ce s-au sculat asupra Domnului şi asupra unsului Lui? Să rupem dar, iubiţilor fraţi, legătu-rile lor, şi să lepădăm de la noi jugul lor, pentru că cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi întru mânia Sa îi va tulbura pe ei. Aşa dar, adunându-se ei de multe ori la sfatul lor, acestea ziceau: „De nu-L vom ucide noi pe acest Iisus, Fiul Mariei, să ştiţi că de bună seamă va pieri legea

10

noastră şi acest loc sfânt, şi vom rămâ-nea să fim defăimaţi de toate neamurile“.

Deci s-au unit bătrânii, cu cărturarii, şi cu Arhiereii cei mai mari, care erau căpetenii ale anului aceluia şi au zis: „Mai bine este să moară unul, decât să piară tot poporul“. Iar aceasta nu de la sine a zis, ci Arhiereu fiind al anului a pro-rocit, că Hristos avea să moară pentru popor, şi a zis: „Să-l ucidem dar nu în Biserică, nici între popor, căci vedem că sunt mulţi din cei ce cred într-Însul“. Deci s-au învoit între sineşi ca să dea arginţi mulţi ca să înşele pe vreunul din priete-nii sau ucenicii Lui, ca să le spună unde s-ar afla El noaptea, într-un loc deose-bit, ca prinzându-l să-l dea lui Pilat prin mărturisire mincinoasă, ca să-l răstig-nească pe cruce, ca văzând popoarele cele ce crezuseră într-Însul, că a murit cu o moarte de ocară ca aceea, să se lepede

11

de Dânsul şi de învăţătura Lui. Prin acest mijloc ticălos, gândeau ei ca să stingă cu totul pomenirea Mântuitorului, a învăţă-turii Lui şi a preaslăvitelor Sale minuni. Pentru aceea şi porunceau poporului ca să nu spună nimănui de minunile cele mari. Ei se nevoiau în tot chipul ca să-i facă a crede cum că El este înşelător şi nu păzeşte sâmbăta, că voieşte să strice bise-rica lui Solomon ce a fost zidită în 47 de ani, şi cum că numai cu Beelzebub scoate dracii şi alte multe minciuni de acest fel ziceau cei mai mari dintre cărturari, către poporul cel simplu.

Acestea văzând şi prea ticălosul diavol, Satana şi socotindu-L şi el a fi numai om, iar nu şi Dumnezeu, s-a bucurat foarte cu toate slugile lui şi a zis: „Acum este vre-mea ca să-mi izbândesc asupra Nazari-neanului pentru toate nedreptăţile ce mi-a făcut mie. Mă voi duce degrabă pe

12

la prietenii şi apostolii Lui, ca doar voi găsi pe vreunul care să mă asculte, şi să fie robit de puterea banilor, şi aşa, prin vreunul din apostolii Lui, lesne să-L dau pe El în mâinile evreilor.

Apostolul Iuda se face vânzător

Venind Satana în ceata apostolilor şi văzându-i pe dânşii înarmaţi cu pos-

tul şi cu rugăciunea şi de lumea aceasta cu totul neîngrijindu-se, ci numai Stăpâ-nului Iisus Hristos slujind, nu s-a putut atinge de unul ca acela. Mai pe urmă venind la Iuda Iscarioteanul, nu a pus multă osteneală şi îndată l-a aflat pe el gata la toate, fiindu-i inima rănită de pofta după averi.

Miercuri de dimineaţă Mântuitorul se afla în Betania. După cum spune evanghe-listul Matei, după întâmpinarea făcută

13

de mulţime cu stâlpări, şi după lauda cea din gura pruncilor, lăsându-i pe ei, a ieşit afară din cetate şi a mers la Betania şi s-a sălăşluit acolo. Fără să ştie cineva dintre Apostoli, Iuda s-a dus în Ierusalim şi a aflat că bătrânii şi arhiereii, erau adunaţi iarăşi la sfat împotriva Învăţătorului său.

Iuda fiind plin de obrăznicie, a început a se îndemna pe sine: „Să vând pe acesta şi voi câştiga bani“. Şi a mers degrabă unde era adunat sfatul iudeilor şi a bătut în uşă, iar ei au poruncit să-i deschidă, că l-au văzut prin ferestre venind şi l-au cunoscut că este Iuda, ucenicul lui Hristos. Intrând la dânşii, unul dintre cei mari i-a zis: „Ce treabă ai la noi, prietene Iudo?“ El a răs-puns fără nici o sfială, zicând către dânşii:

„Precum am auzit şi înţeles, voi vă sfătu-iţi ca să-L prindeţi în mâinile voastre pe Nazarineanul, şi nu puteţi din pricină că El umblă pe furiş, mutându-se din loc în

14

loc. Apoi ce îmi veţi da mie şi eu îl voi da pe El vouă, pentru că El nici unui om nu s-a încredinţat, fără numai nouă ucenici-lor Lui. Ba încă pe mine mă are ca cel mai apropiat al Său, că şi punga Sa mi-a încre-dinţat-o mie, şi ori unde merge şi unde doarme, numai noi ştim. Şi de voiţi să facem tocmeală, eu îl voi iscodi pe Dân-sul cu amănuntul, şi negreşit îl voi da pe El în mâinile voastre“.

Unele ca acestea auzind iudeii din tică-loasa gură a ucenicului, foarte s-au bucu-rat, şi îndată i-a dat lui loc ca să şadă între dânşii. El şezând puţin, a început a da insista să se să sfârşească tocmeala cât mai repede, vrând a se întoarce cât mai în grabă, ca să nu fie întrebat de ceilalţi Apostoli unde a fost, iar pe de altă parte se grăbea, căci acum satana cuprinsese inima lui. Iudeii văzând şi cunoscând, că el cu osârdia ce arăta nu se va scumpi la

15

preţ a zis unul cam în glumă: „Îţi vom da treizeci de arginţi, dacă-L vei da pe El în mâinile noastre“, măcar că ei cugetau să-i dea până la o tocitoare (un fel de măsură) de bani, numai să-L vadă precum voiau ei. Căci pentru mulţimea poporului nu îndrăzneau să-l prindă ziua, iar noaptea nu ştiau unde petrece şi mai ales că ei se hotărâse ca să nu scape neomorât de la Paştile acela, ori în ce chip ar fi. Iuda soco-tindu-se puţin întru sine şi temându-se ca nu cumva răzgândindu-se ei, să mai scadă din preţul cel hotărât întâi a zis lor:

„Eu de la voi nu poftesc mai mult, daţi-mi numai treizeci de arginţi şi să nu cumva să mă amăgiţi că eu la aceasta foarte mă voi sili“.

Atunci cu toţii au început a-l încre-dinţa şi a-i zice: „Fă tu cum ne-ai făgăduit nouă, şi noi îţi vom da încă mai mult şi totdeauna îţi vom fi prieteni cu dragoste

16

şi la orice nevoie a ta să vii la noi, şi te vom ajuta“. Într-acest chip sfârşind ei tocmeala, Iuda le-a spus degrabă pentru toate degrabă, cum că are a face Paştile în casa lui Zevedeu; iar ei începură a-l ruga cu dinadinsul ca înainte de Paşti să-l dea lor. El îndată a făgăduit că va face după cererea lor, şi le-a zis: „Voi să fiţi pregătiţi, să alegeţi ostaşi viteji, care cu îndrăzneală şi fără nici o temere să-l prindă noaptea, iar eu când voi socoti vreme cu bun pri-lej, degrabă voi alerga la voi şi vă voi da de ştire. Atuncea îmi veţi da banii, când voi vesti vouă, când ostaşii venind, îl voi da în mâinile lor“. Şi aşa săvârşind toc-meala şi dându-şi mâinile între dânşii pe preţul hotărât, de treizeci de arginţi şi alte făgăduinţe ce-i mai dăduseră, închi-zând casa unde s-a făcut sfat, s-au împrăş-tiat toţi evreii la casele lor. Iar Iuda grab-nic s-a întors la Învăţătorul său, socotind

17

că Domnul nu ştie nimic de cele ce s-au săvârşit de dânsul, însă Domnul deşi ştia toate, însă nu i-a zis nimic, nici l-a făcut arătat către ceilalţi Apostoli, vrând să fie pace între dânşii, până ce se va săvârşi Cina cea de Taină“.

Maica Domnului cu mare durere se desparte de Fiul său preaiubit

Domnul aflându-se tot în casa lui Simon, tatăl lui Lazăr şi al surorilor lui, Marta

şi Maria, şi sosind vremea ca să facă cel mai de pe urmă pas, spre sfintele şi mân-tuitoarele patimi pentru noi, nu voia a se depărta de la Preacurata şi iubita Sa Maică, ci pe cât putea o mângâia, şi spu-nea acoperit pentru sfintele sale patimi, cuvinte ca acestea: „Acum Fiul omenesc va fi vândut în mâinile oamenilor păcă-toşi, şi-l vor batjocori, şi-l vor bate, şi-l

18

vor scuipa, şi-l vor omorî, dar a treia zi va învia“. Atunci Preacurata Fecioară, din cuvintele preadulcelui său Fiu, a cunos-cut că a venit vremea sfintelor lui patimi, ştiind-o aceasta mai dinainte din scriptu-rile sfinţilor Prooroci care adesea le citea, că se cade lui Hristos a pătimi, şi a se da pe Sine pentru mântuirea multora, şi a intra în slava sa.

Preacurata cunoscând, precum s-a zis, şi mai vârtos văzând pe Fiul său foarte mâhnit, l-a întrebat zicând: „Fiul meu preadulce şi Dumnezeul meu, spune-mi mă rog, pentru ce te văd eu aşa de mâh-nit, că niciodată nu te-am văzut eu aşa de întristat? Am auzit că vrei să te duci de la mine în Ierusalim la iudei, dar nu ştii Fiul meu, de câte ori s-au adunat ei să te omoare şi tu iarăşi te duci la dân-şii şi vrei să faci Paştile acolo? Că eu am

19

auzit că ai trimis doi Apostoli ai tăi să-ţi gătească Paştile“.

Aceasta zicând Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi apropiindu-se lângă Fiul ei i-a zis în taină: „Fiul meu, am să-ţi spun ceva, însă nu aici între popor“. Atunci Domnul s-a tras la un loc deosebit şi a zis:

„Ce ai să-mi spui, iubită Mea Maică?“ Iară ea a căzut la pământ plină de plângere şi de amare lacrimi, şi Domnul degrabă a sprijinit-o şi a ridicat-o, şi a zis către dânsa: „Ah! Maica Mea, pentru ce ai făcut aceasta? Spune-Mi Maica Mea ce ai şi pentru ce te-a cuprins atâta întris-tare?“ Atunci Născătoarea de Dumnezeu a răspuns şi a zis: „Ah, Fiul meu! Au nu ai poruncit tu în lege a cinsti pe tată şi pe maică şi întru toate a fi ascultători către părinţi?“ şi acestea zicând iarăşi a căzut la preacuratele picioare ale Fiului său, cu lacrimi udându-le, ci Domnul ridicând-o

20

a zis: „Maica Mea, ce este cu atâta tângu-ire? Ce este şi Mie nu voieşti să-Mi spui? Spune cu îndrăzneală Fiului tău orice cerere ai“ Atunci Preacurata a zis: „Eu, Fiul meu preadulce, ca o roabă a ta ple-cată şi Maică, cu lacrimi te rog, să nu fiu neascultată de tine, Fiul meu. Eu îţi zic şi te rog, să nu mergi la Ierusalim, ci aici în Betania împreună cu noi să faci Paştile“. Iar Domnul a zis către dânsa: „Dar pen-tru ce, Maica mea, să nu merg în Ierusa-lim?“ Iară ea i-a zis: „Preadulcele meu Fiu, mie acum mi-a spus Maria, sora lui Lazăr, cum că au venit nişte prieteni ai săi din Ierusalim şi i-au spus, cum că de bună seamă iudeii s-au sfătuit ca la această zi mare, numaidecât să te omoare pe Tine, că şi iscoade au trimis aici la Tine şi acolo ostaşi înarmaţi au gătit ca să te prindă şi eu n-aş crede, dar văd că sufletul meu s-a mâhnit foarte întru mine şi inima mea se