nalt Preasfintite Parinte Arhiepiscop Timotei, ce reprezinta colindul n traditia crestinismului?nalt Preasfintitul Timotei, Arhiepiscop al Aradului Odata cu sarbatoarea Craciunului se afirma si vremea colindelor. Una dintre acestea chiar glasuieste asa: Am ajuns ziua cea sfnta/ Cnd colindele se cnta. Acestea sunt cntece stravechi ale popoarelor, cu mentiunea ca la romni au primit o dezvoltare deosebita potrivita nsusi caracterului poporului legat de virtutea omeniei, ntelegnd pe temeiul credintei si faptei bune. Ele privesc diferitele momente sau stari din viata oamenilor cu rosturile corespunzatoare si doririle de propasire personale sau colective din partea celor de aproape pentru cei care le traiesc la nivelurile pretuirii adevarate. Astfel gasim colinde pentru sarbatori, nunti si decese, de asemenea pentru toate vrstele, copii, tineri si batrni, cu referiri la locul, timpul si modul unor lucrari, adica miscarea ntr-un spatiu sacru, la soroc determinat, menit sa ntareasca apropierea dintre cei colindati prin mijlocirea colindatorilor spre mpliniri mai mari pe viitor, dintr-o generatie n alta. Puterea traditiei leaga tainic si trainic oamenii, dincolo de spatii si timpuri sau mijloace de exprimare. Cuprinsul lor sintetizeaza caracteristicile principale ale evenimentelor si doririle de mplinire pentru participantii la faurirea lor, mbracnd sau primind o pecete religioasa, de unde si improprierea de catre Biserica, extinzndu-se prin aceasta nsasi aria misionara crestina.Care sunt rezonantele religios-morale si cultice ale colindului?Obisnuit, colinda, avnd motivatie istorica si biblica, reda nvatatura de credinta cu aplicarea practica morala, adaugnd si o urare n rugaciune. Melosul popular gaseste acordul sobru al celui bisericesc, datinile si obiceiurile substituindu-se nsasi traditiei n ntelesul plenar al Sfintei Biserici, ceea ce cu timpul si dupa locuri le-a facut sa se institutionalizeze, orice ncercare profana aparnd, cu unele exceptii, ca o improvizatie neavenita. Bunaoara, se disting destul de usor creatiile stravechi de cele noi, cu prelucrarile genului. Nota fundamentala este cea care doreste sa stabileasca o comuniune mai larga, practic faptuindu-se si prin ospatul, uneori redus la daruirea cuvenita pentru colindatori, ce mbogateste frumusetea spirituala a colindatului. Comuniunea reflecta modul n care poporul a nteles mesajul crestin mereu si pretutindeni, dar mai ales cel al Craciunului, legat de ntruparea Fiului lui Dumnezeu nsusi, n scopul naltarii si ndumnezeirii omului. Cntul ngeresc din noaptea sfnta l-a rezumat n cunoscutele cuvinte: Slava ntru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamnt pace, ntre oameni bunavoire!. Drept aceea, chiar daca oarecnd colindatul se obisnuia si la alte dati, Craciunul le reprezinta pe toate, tocmai pentru mesajul sau.Ce retraim n aceste zile?Calea colindelor este una ce duce la rememorarea trecutului, reflectat n prezent pentru proiectare spre cele viitoare; ntelegnd si cele dincolo de timp si spatiu, ce urmaresc scopul vietii si rasplatirea mplinirilor n comuniunea cu Dumnezeu. Mai mult ca oricnd se retraieste nu doar trecutul apropiat si propriu, ci cel foarte departat, ce i asaza pe naintasi pe piedestalul unor idealuri vrednice de realizat si pentru cei de azi, ntruct intra n planul divin pronietor a toate.Fie ca n emotia clipelor naltatoare petrecute, cu urarile n sfnta rugaciune, ce ni le mpartasim, sa primim cereasca binecuvntare prin darurile nenumarate din darul desavrsit venit de la Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfntul Duh, Caruia sa-I fie slava n veci!