sfântul apostol timotei (22 ianuarie) (†109)

8/13/2019 Sfântul Apostol Timotei (22 ianuarie) (†109)

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-apostol-timotei-22-ianuarie-109 1/140

Sfântul Apostol Timotei(22 ianuarie)

Sfântul Apostol Timotei era din cetatea Listra, din Licaonia (Asia mică), tatăl său fiind grec şimama evreică. A fost ucenicul iubit al Sfântului Apostol Pavel, care spune despre Timotei că ştiaSfintele Scripturi ncă din pruncie şi că se bucura de un nume bun ntre creştinii din !ara lui.Tânărul Timotei l"a nso!it pe marele apostol n #fes, n $orint, n %acedonia, n Atena, n &oma,n 'erusalim, n Spania şi n alte multe locuri. A fost episcop n #fes (), având n gri*ă şi

bisericile din Asia. Lui Timotei i"a scris Sfântul Pavel două epistole, din %acedonia şi din &oma,n care se vede cât de iubit şi ndrumat era de acesta. Sfântul Apostol Timotei s"a mutat la+omnul fiind ucis cu pietre şi cu pari la sărbătoarea barbară din #fes numită $atagrion-, n anul/, n 0ilele mpăratului 1erva ("2). Sfintele sale moaşte au fost aduse la $onstantinopol şiaşe0ate n 3iserica Sfin!ilor Apostoli la anul 45. 1umele său, din grecescul 6789:;9<, nseamnăslăvind pe +umne0eu=. Pră0nuirea sa se face n >> ianuarie.



Index

Evanghelia şi Apostolul zilei..............................................................................3Canon de rugăiune ătre Sfântul Apostol Timotei.........................................!Imnografie........................................................................................................."3Epistola Sfântului Apostol #avel $ntâia ătre Timotei..................................."%

Capitolul " & Salutare. Avertisment $mpotriva falselor $nvă'ături. (ul'umiri pentru mila

)omnului........................................................................................................"*Capitolul + & ,nvă'ături despre redin'ă......................................................"!Capitolul 3 & ,nsuşirile episopilor. ,nsuşirile diaonilor. Taina redin'ei noastre "-Capitolul % & #rezierea lepădării de redin'ă. unul slu/itor al lui Iisus 0ristos "-Capitolul * 1 )atorii fa'ă de al'ii.................................................................."2Capitolul ! & )atorii fa'ă de al'ii ontinuare4. ,nvă'ătura mininoasă. Adevărata 5ogă'ie.6upta ea 5ună a redin'ei............................................................................"7

Tâluiri la Epistola ,ntâi ătre Timotei..........................................................+"#rolog..............................................................................................................++

Epistola a doua ătre Timotei a Sfântului Apostol #avel..............................+%Capitolul " & Salutare. Credinioşia fa'ă de Evanghelie............................+*Capitolul + & 8staşul el 5un al lui Iisus 0ristos. 6urător u fa'a urată+!Capitolul 3 & 8amenii $n vremile din urmă. #oruni ătre Timotei..........+-Capitolul % & #oruni ătre Timotei ontinuare4. Salutări de sfârşit.......+2

Tâluiri la Epistola a doua ătre Timotei.......................................................+78milia I 1 #reum nu există om nemuritor9 tot aşa nu se poate găsi vreun om lipsit desupărare $n aeastă via'ă şi ă o singură supărare este folositoare9 aeea venită prinpăat. )espre milostenie............................................................................3:8milia II 1 Tre5uie a asulta de $nvă'ători şi de preo'i9 şi a nu&i /udea9 hiar de ar aveao via'ă urâtă; daă $nsă redin'a le e greşită9 atuni nu tre5uie doar să nu&i asultăm9 işi să fugim de ei9 şi să&i /udeăm. Căi )umnezeu prin to'i lurează pentru mântuireapoporului9 iar produerea /ertfei aeeaşi este9 fie ă are via'ă urată sau neurată el eprodue........................................................................................................378milia III & )espre /udeată. 6ăomia se /udeă nu după mărimea ei9 i după inten'ie.<u tre5uie a ereta păatele altora9 i pe ale noastre............................%28milia I= 1 Adevărata slavă şi $n veaul de fa'ă9 şi $n el viitor9 numai sfin'ii o au.)espre slava apostolului şi ea a lui <ero.................................................**8milia = 1 Contra lăomiei. (ustrarea ugetului este pentru el laom o mare şi

veşniă tortură............................................................................................!%8milia =I 1 )espre valoarea milosteniei şi neură'ia avari'iei..............-+8milia =II 1 Cel e se $nva'ă a&i dispre'ul pe oameni9 u uşurin'ă ,l va dispre'ui şi pe)umnezeu. ,mpotriva iu5itorilor de argin'i. )espre adevărata prietenie. Calită'ileneesare femeilor văduve...........................................................................2"8milia =III 1 )espre ionomia divină. Că aii ei drep'i se găses $n neazuri9 iarpăătoşii $n 5uurie9 fără a virtutea să rămână nerăsplătită9 iar păatul9 nepedepsit.Cele despre )umnezeu sunt neuprinse de mintea noastră. <u tre5uie să aordămaten'ie ghiitorilor......................................................................................7:

8milia I> 1 Tre5uie a dispre'ui ele vremelnie şi a suferi u ră5dare pentru )umnezeu...................................................................................................................."::8milia > 1 Cel e dispre'uieşte ele ale sale pentru )umnezeu9 ia ele ale lui )umnezeu.Este nevoie de silniie sau de violen'ă pentru âştigarea virtu'ii9 multe fiind piediile $nalea noastră spre )umnezeu..................................................................":-



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia

(atei ":9 3+&3!; ""9 "

Zis-a Domnul către ucenicii Săi:



32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi u pentru el înaintea !atălui Meu, "are este în ceruri.33. #ar $e cel ce se va lepă$a $e Mine înaintea oamenilor şi u Mă voi lepă$a $e el înaintea!atălui Meu, "are este în ceruri.3%. &u socoti'i că am venit să a$uc pace pe pămnt n-am venit să a$uc pace, ci sa*ie.3+. "ăci am venit să $espart pe iu $e tatăl său, pe iică $e mama sa, pe noră $e soacra sa.3. i $uşmanii omului (vor i) casnicii lui.

/. Srşin$ #isus $e $at aceste învă'ături celor $oispre0ece ucenici ai Săi, a trecut $e acolo casă înve'e şi să propovă$uiască mai $eparte prin cetă'ile lor.

Apostol

Epistola ătre Timotei a Sfântului Apostol #avel

II Timotei "9 3&7

3. Mul'umesc lui Dumne0eu, "ăruia 1i sluesc $in strămoşi, cu cuet curat, că te pomenescneîncetat, 0i şi noapte, în ruăciunile mele.%. i pentru că îmi a$uc aminte $e lacrimile tale, $oresc mult să te vă$, ca să mă umplu $e*ucurie+. 1mi a$uc iarăşi aminte $e cre$in'a ta nepreăcută, care, precum s-a sălăşluit înti în *unicata 4oi$a şi în mama unic5i, tot aşa, sunt încre$in'at, că şi întru tine.. Din această pricină, î'i amintesc să aprin0i şi mai mult $in nou 5arul lui Dumne0eu, careeste în tine, prin punerea minilor mele.6. "ăci Dumne0eu nu ne-a $at $u5ul temerii, ci al puterii şi al $raostei şi al în'elepciunii.7. Deci, nu te ruşina $e a mărturisi pe Domnul nostru, nici $e mine, cel pus în lan'uri pentru

l, ci pătimeşte împreună cu mine pentru van5elie $upă puterea $e la Dumne0eu.8. l ne-a mntuit şi ne-a c5emat cu c5emare sntă, nu $upă aptele noastre, ci $upă a Sa5otărre şi $upă 5arul ce ne-a ost $at în 9ristos #isus, mai înainte $e începutul veacurilor.

Canon de rugăiune ătre Sfântul Apostol Timotei



Troparul Sfântului Apostol Timotei, glasul a "lea? 3unătatea nvă!ându"te şi ntru toatecumpătat fiind, mbrăcându"te cu buna conştiin!ă, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasulalegerii lucrurile tainice şi credin!a pă0ind, aceeaşi cale ai săvârşit, Sfinte Apostole Timotei,roagă"te lui @ristos +umne0eu, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea "

Irmos? +reapta ta cea purtătoare de biruin!ă, cu dumne0eiască cuviin!ă, ntru tărie s"a prea mărit.$ă aceasta nemuritoare, ca o puternică a toate, pe potrivnici a 0drobit, israelitenilor prin adânc

cale nouă făcându"le.

Stih? Sinte postole !imotei, roaă-te lui Dumne0eu pentru noi.

&ăscolirile patimilor şi ntunericul necunoştin!ei risipeşte"le, prin rugăciunile tale, fericite, cudarul cel luminos al nepătimirii, ca să te laud acum, după vrednicie, slu*itorule al celor dumne0eieşti.


$unoscătorul $el de mai nainte şi +umne0eu, $el $e cu n!eleaptă purtare de gri*ă se ngri*eştede toate nevoile noastre, vă0ând frumuse!ea cugetului tău, Sfinte Apostole Timotei, te"anvrednicit a fi mpreună slu*itor cu dumne0eieştii Apostoli.Stih? Sinte postole !imotei, roaă-te lui Dumne0eu pentru noi.

ncepătorie mai presus de fire care poartă de gri*ă tuturor cunoaştem. $ă Apostolul Timotei,elin fiind, luminându"se cu Barul lui @ristos, se numără acum Apostol mpreună cudumne0eiescul Pavel.

Cântarea a 3&a



Irmos? +umne0eu fiind al păcii, Tată al ndurărilor, pe ngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu"ne pace, L"ai trimis nouăF deci, fiind povă!ui!i la lumina cunoştin!ei de +umne0eu, dis dediminea!ă venind, Te slăvim pe Tine, 'ubitorule de oameni.


Cnflăcărat fiind de făcliile cele nematerialnice ale Luminii $elei dintâi şi Pricinuitoare a tuturor,

ai luminat lumea cu cinstita propovăduire, luminătorule al rtodoHiei, arătându"te şi n cBip văditcă propovăduieşti cuvântul vie!ii, cunoscătorule al Tainelor, prea fericite.


Apostolul Pavel arătându"se a doua strălucire, slu*itoare Strălucirii $elei dintâi, cu cunoştin!aAcesteia ne"a luminat pe noi. 'ar Apostolul Timotei s"a arătat mpreună ostaş cu el, ngrădindu"sevite*eşte cu toată ntr"armarea lui.

Stih? Sinte postole !imotei, roaă-te lui Dumne0eu pentru noi.Gcenicul cel nenduplecat al dumne0eiescului Apostol Pavel, mergând pe urmele nvă!ătoruluisău, seamănă tuturor credincioşilor nvă!ăturile aceluiaF prin care călău0i!i fiind către luminartodoHiei, de cu noapte prin rugăciuni Te slăvim, 'ubitorule de oameni.

Cântarea a !&a

Imos? +in pântece pe 'ona, ca pe un prunc, l"a lepădat fiara mării, precum l"a primit, iar $uvântul, n Iecioară sălăşluindu"Se şi trup luând, a ieşit, lăsând"o nestricată. $ă $el ce n"a

primit stricăciune, pe ceea ce L"a născut o a pă0it nevătămată.


$ar al lui +umne0eu te"ai arătat, Sfinte Timotei, purtând +umne0eiescul Lui 1ume, nainteatiranilor celor fără de +umne0eu, nenspăimântându"te de sălbăticia lor, insuflate de +umne0euFcă tu ai fost mbrăcat cu Puterea cea nebiruită a %ântuitorului.


$unună bine nfrumuse!ată ai primit, Sfinte Timotei, prea fericite Apostole, cugetătorule de+umne0eu şi după vrednicie por!i diadema Cmpără!iei şi stai naintea Scaunului Stăpânului tău,

bucurându"te mpreună cu Apostolul Pavel, n Locaşurile $ereşti, prea fericite.


Prea cinstite Timotei, sim!ind mireasma duBovnicescului mir al lui @ristos, $are pentru noi S"adeşertat n Trup, te"ai făcut părtaş al bunei miresme a Lui şi ai mpărtăşit pe cei ce vin la tine cu

credin!ă, cunoscătorule al Tainelor, sfinte, din dăruirea Lui cea n!elegătoare.

$ondac, glas J. #odo5ie? $eata ngerească...



Pe dumne0eiescul ucenic şi mpreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, to!icredincioşii să"l laude cu cântăriF mpreună cu dânsul cinstind şi pe n!eleptul Anastasie, ce astrălucit din Persia ca o stea, care alungă patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

Cântarea a -&a

Irmos? Pe tine, 1ăscătoare de +umne0eu, cuptor n!elegător te cunoaştem credincioşiiF că

precum a mântuit pe cei trei tineri $el Preanalt şi pe mine tot omul, n pântecele tău m"a nnoit+umne0eul părin!ilor, $el Lăudat şi Preaslăvit.

Stih? Sinte postole !imotei, roaă-te lui Dumne0eu pentru noi.A*ungând dăn!uitor mpreună cu ceata cea cerească, după dreptate mpreună te veseleşti, fericite,cu bucurieF umplându"te de strălucire dătătoare de lumină, slu*itorule al Tainelor, Sfinte ApostoleTimotei, vesteşti pe +umne0eu $el Lăudat şi Preaslăvit.


+umne0eiescul Pavel slu*ind cu sfin!enie #vangBelia lui @ristos, bucurându"se, !i trimitea de lanăl!imea faptelor bune scrisori scrise de +umne0eu, ca unui ucenic, Sfinte Timotei, vestind pe+umne0eu $el Lăudat şi Preaslăvit.


Slăbiciunea trupului o ntărea vân*oşia sufletuluiF că petrecând pe pământ ca om fără de trup, te"ai făcut mucenic, de +umne0eu binecuvântatule, 0drobindu"!i"se capul, slu*itorule al Tainelor lui+umne0eu.

Cântarea a 2&a

Irmos? $uptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult ncBipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n"a ars pe tineri, arătând dumne0eiasca naştere a lui @ristos, cea fără de sămân!ă,din Iecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm? Să binecuvânte0e toată 0idirea pe +omnul şi să"l

prea nal!e ntru to!i vecii


Arătatu"te"ai vrednic de treapta ngerească, fericite Apostole Timotei. $ă pătrun0ând n cBip mai presus de fire, n Tainele $etelor cereşti, ai urmat strălucirii lor, n!elepteF cu care mpreună bucurându"te, cân!i? bine să cuvânte0e toată făptura pe +omnul şi să"L prea nal!e ntru to!i vecii.


$a un Apostol te"ai arătat, cugetătorule de +umne0eu, mbrăcat fiind cu Puterea din cer, care avenit n cBip minunat la ucenicii şi martorii care au fost de fa!ă ai $uvântului. $u care mpreună

bucurându"te, cân!i? bine să cuvânte0e toată făptura pe +omnul şi să"L prea nal!e ntru to!i vecii.




Cncetat"ai de a mai dori, prea fericite, ca unul ce ai a*uns n cBip vădit la Irumuse!ile cele+esăvârşite, Sfinte Apostole Timotei, arătându"te totdeauna, n cBip vădit, cu Lumina Treimii,

propovăduitor lui +umne0eu. Ki acum cân!i cu veselie? bine să cuvânte0e toată făptura pe+omnul şi să"L prea nal!e ntru to!i vecii.

Cântarea a 7&a

Irmos? $Bipul naşterii tale celei $urate, l"a arătat rugul cel ce ardea nears. Ki acum te rugăm casă stingi cuptorul ispitelor, cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, 1ăscătoare de+umne0eu, fără ncetare.


$uvintele lui +avid s"au mplinitF că te"ai arătat lumii ca un fulger, luminând marginile cu propovăduirea, prea lăudate şi fericite Timotei. Pentru aceasta nencetat te mărim pe tine,grăitorule de +umne0eu.


Plin fiind, prea n!elepte şi curat ndestulat de &a0a cea Cncepătoare de Lumină a Strălucirii+umne0eieşti, $elei n Trei Sori, i0băveşte, fericite, din ntunericul păcatelor, pe cei ce te laudă,

prea cinstite slu*itor al celor sfinte.


$ele drepte cugetând, te slăvim pe Tine, Iiule Gnule"1ăscut, ntocmai cu Tatăl şi cu +uBul,spri*inindu"ne pe nvă!ăturile Apostolilor Tăi, Stăpâne, ale Apostolului Pavel, propovăduitoruliconomiei Tale şi ale Sfântului Timotei, cugetătorul de +umne0eu.

Sedelna, glasul al "lea. #odo5ie? +egrab ne ntâmpină pe noi mai nainte până ce nu ne robimcând vră*maşii Te Bulesc pe Tine şi ne ngro0esc pe noi, @ristoase, +umne0eul nostru, pierde cu$rucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credin!a dreptmăritorilor, pentrurugăciunile 1ăscătoarei de +umne0eu, Gnule, 'ubitorule de oameni.

Cnfrumuse!ându"te cu dumne0eieştile Baruri, ai mpodobit strălucita %itropolie a efesenilor,

ApostoleF că te"ai arătat propovăduitor cu dumne0eiescul Pavel, vestind mai ntâi tuturor cuvântul mântuirii. +rept aceea cu credin!ă pră0nuim sfântă pomenirea ta.

Sedelna Preasfintei 1ăscătoare de +umne0eu, glasul al "lea. #odo5ie? +egrab ne ntâmpină penoi mai nainte până ce nu ne robim când vră*maşii Te Bulesc pe Tine şi ne ngro0esc pe noi,@ristoase, +umne0eul nostru, pierde cu $rucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât

poate credin!a dreptmăritorilor, pentru rugăciunile 1ăscătoarei de +umne0eu, Gnule, 'ubitorulede oameni.

Cnnoit"ai, Preacurată, cu dumne0eiască naşterea ta, firea cea muritoare a pământenilor stricată de patimi şi ne"ai ridicat pe to!i din moarte la via!a cea nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie,to!i de fericim, Iecioară Preamărită, precum Cnsă!i ai proorocit.



Sedelna Sfintei $ruci şi a Preasfintei 1ăscătoare de +umne0eu, glasul al "lea. #odo5ie? +egrabne ntâmpină pe noi mai nainte până ce nu ne robim când vră*maşii Te Bulesc pe Tine şi nengro0esc pe noi, @ristoase, +umne0eul nostru, pierde cu $rucea Ta pe cei ce se luptă cu noi, casă cunoască cât poate credin!a dreptmăritorilor, pentru rugăciunile 1ăscătoarei de +umne0eu,Gnule, 'ubitorule de oameni.

Iecioară Preacurată, %aica lui @ristos +umne0eu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când

ai vă0ut pe Iiul tău şi +umne0eu &ăstignit de bunăvoie. Pe Acela, 3inecuvântată, roagă"Lnencetat să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.

Imnografie



Troparul Sfântului Apostol Timotei? 3unătatea nvă!ându"te şi ntru toate cumpătat fiind,mbrăcându"te cu buna conştiin!ă, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegeriilucrurile tainice şi credin!a pă0ind, aceeaşi cale ai săvârşit, Sfinte Apostole Timotei, roagă"te lui@ristos +umne0eu, să mântuiască sufletele noastre.

Condaul Sfântului Apostol Timotei şi al Sfântului $uvios %ucenic Anastasie, persul? Pe

+umne0eiescul ucenic şi mpreună călător cu Apostolul Pavel, pe Sfântul Timotei, to!icredincioşii să"l laude cu cântăriF mpreună cu dânsul cinstind şi pe n!eleptul Anastasie, ce astrălucit din Persia ca o stea, care alungă patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

Epistola Sfântului Apostol #avel $ntâia ătre Timotei

Capitolul " & Salutare. Avertisment $mpotriva falselor $nvă'ături. (ul'umiri pentru mila)omnului

J.Pavel, apostol al lui 'isus @ristos, după porunca lui +umne0eu, %ântuitorul nostru, şi a lui 'isus@ristos, năde*dea noastră,>.Lui Timotei, adevărat fiu n credin!ă? @ar, milă, pace, de la +umne0eu"Tatăl şi de la @ristos'isus, +omnul nostru.



4.$ând am plecat n %acedonia, te"am ndemnat să rămâi n #fes, ca să porunceşti unora să nunve!e o altă nvă!ătură,.1ici să ia aminte la basme şi la nesfârşite nşirări de neamuri, care aduc mai degrabă certuri,decât lucrarea mântuitoare a lui +umne0eu, cea ntru credin!ăF5.'ar !inta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credin!ă nefă!arnică,.+e la care unii rătăcind s"au ntors spre deşartă vorbire,/.Eoind să fie nvă!ători ai Legii, dar nen!elegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau

adeverire.2.1oi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legiiF.Ktiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi ră0vrăti!i,

pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurca!i, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii demamă, pentru omorâtorii de oameni,J.Pentru desfrâna!i, pentru sodomi!i, pentru vân0ătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru ceicare *ură strâmb şi pentru tot ce stă mpotrivă sănătoase,JJ.+upă #vangBelia slavei fericitului +umne0eu, cea ncredin!ată mie.J>.%ul!umesc celui ce m"a ntărit, lui @ristos 'isus, +omnul nostru, că m"a socotit credincios şi

m"a pus să"' slu*esc,J4.Pe mine, care mai nainte Buleam, prigoneam şi bat*ocoream. Totuşi am fost miluit, căci nnecredin!a mea, am lucrat din neştiin!ă.J.Ki a prisosit foarte Barul +omnului nostru, mpreună cu credin!a şi cu dragostea cea ntru@ristos 'isus.J5.Erednic de credin!ă şi de toată primirea e cuvântul că 'isus @ristos a venit n lume ca sământuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.J.Ki tocmai pentru aceea am fost miluit, ca 'isus @ristos să arate mai ntâi n mine toatăndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede n #l, spre via!a veşnică.J/.'ar Cmpăratul veacurilor, $elui nestricăcios, nevă0utului, singurului +umne0eu fie cinste şislavă n vecii vecilor. AminMJ2.Această poruncă !i ncredin!e0, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai nainteasupra ta, să te lup!i lupta cea bună, după cuvântul lor,J.Având credin!ă şi cuget bun, pe care unii, lepădându"le, au că0ut din credin!ăF>.+intre aceştia sunt 'meneu şi AleHandru, pe care i"am dat satanei, ca să se nve!e să nuBulească.

Capitolul + & ,nvă'ături despre redin'ă

J.Eă ndemn deci, nainte de toate, să face!i cereri, rugăciuni, mi*lociri, mul!umiri, pentru to!ioamenii,>.Pentru mpăra!i şi pentru to!i care sunt n nalte dregătorii, ca să petrecem via!ă paşnică şiliniştită ntru toată cuvioşia şi buna"cuviin!ă,4.$ă acesta este lucru bun şi primit naintea lui +umne0eu, %ântuitorul nostru,.$are voieşte ca to!i oamenii să se mântuiască şi la cunoştin!a adevărului să vină.5.$ăci unul este +umne0eu, unul este şi %i*locitorul ntre +umne0eu şi oameni? omul @ristos'isus,.$are S"a dat pe Sine pre! de răscumpărare pentru to!i, mărturia adusă la timpul său.

/.Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc n @ristos, nu mint) "nvă!ător neamurilor, n credin!ă şi adevăr.2.Ereau deci ca bărba!ii să se roage n tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fărăşovăire.



.Asemenea şi femeile, n mbrăcăminte cuviincioasă, făcându"şi lor podoabă din sfială şi dincumin!enie, nu din păr mpletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult pre!FJ.$i, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de +umne0eu.JJ.Iemeia să se nve!e n linişte, cu toată ascultarea.J>.1u ngăduiesc femeii nici să nve!e pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.J4.$ăci Adam a fost 0idit ntâi, apoi #va.J.Ki nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s"a făcut călcătoare de poruncă.

J5.+ar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu n!elepciune, n credin!ă, n iubire şin sfin!enie.

Capitolul 3 & ,nsuşirile episopilor. ,nsuşirile diaonilor. Taina redin'ei noastre

J.Erednic de cre0are, este cuvântul? de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.>.Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de priBană, bărbat al unei singure femei, vegBetor,n!elept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să nve!e pe al!ii,4.1ebe!iv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint,

.3ine cBivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună"cuviin!aF5.$ăci dacă nu ştie cineva să"şi rânduiască propria lui casă, cum va purta gri*ă de 3iserica lui+umne0euN.#piscopul să nu fie de curând bote0at, ca nu cumva, trufindu"se, să cadă n osânda diavolului./.+ar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă n ocară şi n cursadiavolului.2.+iaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind n două feluri, nu deda!i la vin mult,neagonisitori de câştig urât,.Păstrând taina credin!ei n cuget curat.J.+ar şi aceştia să fie mai ntâi puşi la ncercare, apoi, dacă se dovedesc fără priBană, să fiediaconi!i.JJ.Iemeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase ntrutoate.J>.+iaconii să fie bărba!i ai unei singure femei, să"şi cBivernisească bine casele şi pe copiii lor.J4.$ăci cei ce slu*esc bine, rang bun dobândesc şi mult cura* n credin!a cea ntru @ristos 'isus.J.C!i scriu aceasta nădă*duind că voi veni la tine fără ntâr0iereFJ5.$a să ştii, dacă 0ăbovesc, cum trebuie să petreci n casa lui +umne0eu, care este 3iserica+umne0eului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.J.Ki cu adevărat, mare este taina dreptei credin!e? +umne0eu S"a arătat n trup, S"a ndreptat n

+uBul, a fost vă0ut de ngeri, S"a propovăduit ntre neamuri, a fost cre0ut n lume, S"a năl!atntru slavă.

Capitolul % & #rezierea lepădării de redin'ă. unul slu/itor al lui Iisus 0ristos

J.+ar +uBul grăieşte lămurit că, n vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credin!ă,luând aminte la duBurile cele nşelătoare şi la nvă!ăturile demonilor,>.Prin fă!ărnicia unor mincinoşi, care sunt nfiera!i n cugetul lor.4.Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care +umne0eu le"a făcut, spre gustare

cu mul!umire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,.Pentru că orice făptură a lui +umne0eu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cumul!umireF5.$ăci se sfin!eşte prin cuvântul lui +umne0eu şi prin rugăciune.



.Punându"le naintea fra!ilor acestea, vei fi bun slu*itor al lui @ristos 'isus, Brănindu"te cucuvintele credin!ei şi ale bunei nvă!ături căreia ai urmatF/.'ar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte"te şi deprinde"te cu dreapta credin!ă.2.$ăci deprinderea trupească la pu!in foloseşte, dar dreapta credin!ă spre toate este de folos,având făgăduin!a vie!ii de acum şi a celei ce va să vină..Erednic de credin!ă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,J.Iiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâ!i şi ne luptăm, căci ne"am pus năde*dea

n +umne0eul cel viu, $are este %ântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.JJ.Acestea să le porunceşti şi să"i nve!i.J>.1imeni să nu dispre!uiască tinere!ile tale, ci fă"te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea,cu dragostea, cu duBul, cu credin!a, cu cură!ia.J4.Până voi veni eu, ia aminte la citit, la ndemnat, la nvă!ătură.J.1u fi nepăsător fa!ă de Barul care este ntru tine, care !i s"a dat prin proorocie, cu punereamâinilor mai"marilor preo!ilor.J5.$ugetă la acestea, !ine"te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.J.'a aminte la tine nsu!i şi la nvă!ăturăF stăruie n acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei

mântui şi pe cei care te ascultă.Capitolul * 1 )atorii fa'ă de al'ii

J.Pe cel bătrân să nu"l nfrun!i, ci să"l ndemni ca pe un părinteF pe cei tineri, ca pe fra!i.>.Pe femeile bătrâne ndeamnă"le ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe surori, n toată cură!ia.4.Pe văduve cinsteşte"le, dar pe cele cu adevărat văduve..+acă vreo văduvă are copii sau nepo!i, aceştia să se nve!e să cinstească mai ntâi casa lor şi sădea răsplătire părin!ilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit naintea lui +umne0eu.5.$ea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are năde*dea n +umne0eu şi stăruieşte n cereri şi nrugăciuni, noaptea şi 0iua..'ar cea care trăieşte n desfătări, deşi e vie, e moartă./.Ki acestea porunceşte"le, ca ele să fie fără de priBană.2.+acă nsă cineva nu poartă gri*ă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s"a lepădat de credin!ă şieste mai rău decât un necredincios..Să fie nscrisă ntre văduve cea care nu are mai pu!in de şai0eci de ani şi a fost femeia unuisingur bărbatFJ.+acă are mărturie de fapte bune? dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de străini, dacă aspălat picioarele sfin!ilor, dacă a venit n a*utorul celor strâmtora!i, dacă s"a !inut stăruitor de tot

ce este lucru bun.JJ.'ar de văduvele tinere fereşte"te. $ăci, atunci când poftele le ndepărtea0ă de @ristos, vor să semărite.J>.Ki şi agonisesc osândă, fiindcă şi"au călcat credin!a cea dintâi.J4.+ar n acelaşi timp se nva!ă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guraliveşi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.J.Ereau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să"şi vadă de case, şi să nu dea

potrivnicului nici un prile* de ocară.J5.$ăci unele s"au şi abătut, ca să se ducă după satana.

J.+acă vreun credincios sau vreo credincioasă are n casă văduve, să aibă gri*a lor, ca 3isericasă nu fie mpovărată, ci să poată a*uta pe cele cu adevărat văduve.J/.Preo!ii, care şi !in bine dregătoria, să se nvrednicească de ndoită cinste, mai ales cei care seostenesc cu cuvântul şi cu nvă!ătura.



J2.Pentru că Scriptura 0ice? OSă nu legi gura boului care treierăO şi? OErednic este lucrătorul de plata saO.J.Pâră mpotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.>.Pe cei ce păcătuiesc mustră"i de fa!ă cu to!i, ca şi ceilal!i să aibă teamă.>J.Te ndemn stăruitor naintea lui +umne0eu şi a lui 'isus @ristos şi a ngerilor aleşi, ca să

pă0eşti acestea, fără a lua o Botărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.>>.1u"!i pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrea0ă"te

curat.>4.+e acum nu bea numai apă, ci foloseşte pu!in vin, pentru stomacul tău şi pentru desele taleslăbiciuni.>.Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând naintea lor la *udecată, ale altora nsă vin n urmalor.>5.Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.

Capitolul ! & )atorii fa'ă de al'ii ontinuare4. ,nvă'ătura mininoasă. Adevărata 5ogă'ie.6upta ea 5ună a redin'ei.

J.$ei ce se găsesc sub *ugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca să nufie Bulite numele şi nvă!ătura lui +umne0eu.>.'ar cei ce au stăpâni credincioşi să nu"i dispre!uiască, sub cuvânt că sunt fra!iF ci mai mult să"islu*ească, fiindcă primitorii bunei lor slu*iri sunt credincioşi şi iubi!i. Acestea nva!ă"i şi

porunceşte"le.4.'ar de nva!ă cineva altă nvă!ătură şi nu se !ine de cuvintele cele sănătoase ale +omnului nostru'isus @ristos şi de nvă!ătura cea după dreapta credin!ă,.Acela e un ngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discu!iilor şi a certurilor de cuvinte,din care pornesc? ceartă, pi0mă, defăimări, bănuieli viclene,5.âlcevi necurmate ale oamenilor strica!i la minte şi lipsi!i de adevăr, care socotesc că evlaviaeste un mi*loc de câştig. +epărtea0ă"te de unii ca aceştia..Ki, n adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se ndestulea0ă cu ce are./.Pentru că noi n"am adus nimic n lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afarăF2.$i, având Brană şi mbrăcăminte cu acestea vom fi ndestula!i..$ei ce vor să se mbogă!ească, dimpotrivă, cad n ispită şi n cursă şi n multe pofte nebuneşti şivătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni n ruină şi n pier0are.J.$ă iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit"o cu nfocare au rătăcit dela credin!ă, şi s"au străpuns cu multe dureri.

JJ.+ar tu, o, omule al lui +umne0eu, fugi de acestea şi urmea0ă dreptatea, evlavia, credin!a,dragostea, răbdarea, blânde!ea.J>.Luptă"te lupta cea bună a credin!ei, cucereşte via!a veşnică la care ai fost cBemat şi pentrucare ai dat bună mărturie naintea multor martori.J4.C!i poruncesc naintea lui +umne0eu, $el ce aduce toate la via!ă, şi naintea lui 'isus @ristos,$el ce, n fa!a lui Pon!iu Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună?J.Să pă0eşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea +omnului nostru 'isus @ristos,J5.Pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Cmpăratul mpăra!ilor şi+omnul domnilor,

J.$el ce singur are nemurire şi locuieşte ntru lumină neapropiatăF pe $are nu L"a vă0ut nimenidintre oameni, nici nu poate să"L vadăF a $ăruia este cinstea şi puterea veşnicăM Amin.J/.$elor boga!i n veacul de acum porunceşte"le să nu se seme!ească, nici să"şi pună năde*dea n

bogă!ia cea nestatornică, ci n +umne0eul cel viu, $are ne dă cu belşug toate, spre ndulcireanoastră,



J2.Să facă ce e bine, să se navu!ească n fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă,J.Agonisindu"şi lor bună temelie n veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, via!a veşnică.>., Timotei, pă0eşte comoara ce !i s"a ncredin!at, depărtându"te de vorbirile deşarte şi lumeştişi de mpotrivirile ştiin!ei mincinoase,>J.Pe care unii, mărturisind"o, au rătăcit de la credin!ă. @arul fie cu tineM Amin.

Tâluiri la Epistola ,ntâi ătre Timotei



#rolog

Timotei era unul din ucenicii apostolului Pavel. Luca mărturiseşte acest lucru despre el, că era untânăr minunat, fiind mărturisit astfel de către fra!ii cei din Listra şi 'coniu, şi că ndată ce adevenit ucenic, a devenit şi dascălF că atât de n!elept era, ncât, au0ind pe Pavel propovăduind#vangBelia fără tăierea mpre*ur, şi aflând că pentru aceasta Pavel a stat şi contra lui Petru, a alesnu numai să nu propovăduiască altceva, ci ncă să şi sufere.

L"a tăiat mpre*ur apostolul " 0ice Luca " la o astfel de vârstă, şi n cBipul acesta i"a ncredin!at luitoată iconomia, fiindcă a fost de a*uns ca dragostea lui fa!ă de Pavel să arate pe bărbatul acestaceea ce era n realitate. $ăci şi n alt loc, mărturisind despre el, scrie? ;Dar încercarea lui ocunoaşte'i, căci împreună cu mine a sluit van5elia, întocmai ca un copil lnă tatăl său< (Iilipeni >, >>), iar corintenilor scriindu"le, 0icea? ;m trimis la voi pe !imotei, care este iul meu iu*it şi cre$incios în Domnul< (' $orinteni , J/), şi iarăşi? ;#ar $e va veni !imotei, ve$e'i să ie ără $e teamă la voi, căci lucrea0ă ca şi mine lucrul Domnului< (' $orinteni J, J), şievreilor scriindu"le, 0icea? ;Să şti'i că ratele !imotei este slo*o$< (#vrei J4, >4), şi, n fine, nmulte locuri ar putea găsi cineva marea lui dragoste către Timotei.

$Biar şi faptele minunate săvârşite acum, arată cura*ul lui. 'ar dacă cineva ar cerceta, de ce oarescrie numai lui Tit şi Timotei, deşi Sila era dintre cei ncerca!i, şi Luca de asemenea " căci totapostolul, scriind, 0icea? ;&umai 4uca este cu mine< ('' Timotei , JJ)F de asemenea şi $lementera unul dintre cei apropia!i, căci 0ice despre el? ;"lement şi cu ceilal'i împreună - lucrători cumine< (Iilipeni , 4)F aşadar, de ce scrie numai lui Tit şi TimoteiN Iiindcă numai acestora lencredin!ase biserici, pe când pe ceilal!i i purta ncă cu elF pe aceştia deci i rânduise n niştelocuri ştiute. $ăci atât de mare era meritul acestui bărbat, ncât nici tinere!ea nu J"a mpiedicat.

+e aceea, scriindu"i apostolul, 0ice? ;&imeni să nu $ispre'uiască tinere'ile tale< , şi? ;pe celetinere, ca pe surori (în$eamnă-le)<. (J Timotei , J>F 5, >) $ăci atunci când eşti virtuos, toatecelelalte sunt de prisos, şi nimic nu ar putea să"!i fie piedică.



+e aceea, vorbind despre episcopi, şi multe nsuşiri cerându"le, nicăieri el nu insistă asupravârstei lor. 'ar dacă 0ice? având copii ascultători= şi al unei singure femei= (J Timotei 4, , >),nu spune aceasta ca şi cum ar fi necesară naşterea de copii sau căsătoria cu o femeie, ci, de s"ar ntâmpla să fie ridicat la vreunul din aceste ranguri, să fie dintre aceia care să se priceapă şi lacase, şi la copii, şi la toate celelalte. $ă dacă ar fi din lume, şi dacă nici n cele lumeşti nu ar fifost folositor, cum i s"ar putea ncredin!a ngri*irea 3isericiiN

Ki de ce oare a trimis epistola ucenicului, rânduit n urmă spre nvă!ătura altoraN 1u trebuia oareca mai ntâi el să fie desăvârşit, şi după aceea să i se trimităN +ar avea nevoie de nvă!ătură, nu deaceea pe care o au ucenicii, ci de cea cuvenită dascălului. Ki de aceea, priveşte cum n ntreagaepistolă apostolul i face nvă!ătura cuvenită celui ce se ndeletniceşte cu nvă!area altora. +eaceea, ncă de la nceput, nu i"a 0is? ca să nu dai ascultare celor ce nva!ă n alt cBip=, ci? ;ca să

porunceşti unora să nu înve'e o altă învă'ătură<. (J Timotei l, 4)

Sfântul Ioan Dură de Aur & Tâluiri la Epistola ,ntâi a Sfântului Apostol #avel ătreTimotei

http?FFF.sri5d.omdo+:%+""3-2Sfantul&Ioan&DurGC%G23&de&Aur&Taluiri&la&Epistola&Intai&a&Sfantului&Apostol&#avel&GC%G23tre&Timotei

;Mntuitor avem pe Dumne0eu şi nă$e$e pe 9ristos. Multe pătimim noi, $ar avem mari speran'e. &e prime$uim, ni se întin$ curse, însă avem Mntuitor nu vreun om, ci pe însuşi

Dumne0eu. Deci, nici "el ce mntuieşte nu slă*eşte - căci este Dumne0eu - şi oricare ar i prime$iile, nu ne vor împresura, nici nă$e$ea noastră nu va rămne ruşinată, căci însuşi 9ristos este nă$e$ea noastră. De aceea, 0ice, suerim prime$ii, căci sau vom i scăpa'i iute $eele, sau, 5rănin$u-ne cu *une speran'e, ne vom mntui<.

HHH"el ce cre$e cu a$evărat în Dumne0eu, nu va sueri nicio$ată a i lipsit $e $raoste.

"el ce împlineşte leea nu $e rică, ci $in mai multă $raoste către virtute, acesta mai cuseamă împlineşte leea.

HHH"stiă-'i 5aine, $acă voieşti, $e acelea 'esute în ceruri: acea îm*răcăminte minunată şi

strălucită acele 5aine într-a$evăr sunt împo$o*ite cu aur. urul acela nu este scos $inmetale, pe care minile ocnaşilor /-au săpat, ci se pro$uce $in virtute. Să ne îm*răcăm, $ar,cu astel $e 5aine, pe care le lucrea0ă nu oamenii săraci şi ro*i, ci însuşi Stăpnul a toate.

http://www.scribd.com/doc/204211378/Sfantul-Ioan-Gur%C4%83-de-Aur-Talcuiri-la-Epistola-Intai-a-Sfantului-Apostol-Pavel-c%C4%83tre-Timotei






5.Cmi aduc iarăşi aminte de credin!a ta neprefăcută, care precum s"a sălăşluit ntâi n bunica taLoida şi n mama #unicBi, tot aşa, sunt ncredin!at, că şi ntru tine..+in această pricină, !i amintesc să aprin0i şi mai mult din nou Barul lui +umne0eu, care este ntine, prin punerea mâinilor mele./.$ăci +umne0eu nu ne"a dat duBul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al n!elepciunii.2.+eci, nu te ruşina de a mărturisi pe +omnul nostru, nici de mine, cel pus n lan!uri pentru #l, ci

pătimeşte mpreună cu mine pentru #vangBelie după puterea de la +umne0eu.

.#l ne"a mântuit şi ne"a cBemat cu cBemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a SaBotărâre şi după Barul ce ne"a fost dat n @ristos 'isus, mai nainte de nceputul veacurilor,J.'ar acum s"a dat pe fa!ă prin arătarea %ântuitorului nostru 'isus @ristos, $el ce a nimicitmoartea şi a adus la lumină via!a şi nemurirea, prin #vangBelie.JJ.Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi nvă!ător al neamurilor.J>.+in această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşine0, că ştiu n cine am cre0ut şi suntncredin!at că puternic este să pă0ească comoara ce mi"a ncredin!at, până n 0iua aceea.J4.Dine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le"ai au0it de la mine, cu credin!a şi cu iubirea ceeste n @ristos 'isus.

J.$omoara cea bună ce !i s"a ncredin!at, pă0eşte"o cu a*utorul Sfântului +uB, $are sălăşluieştentru noi.J5.Tu ştii că to!i cei din Asia s"au lepădat de mine, ntre care IigBel şi #rmogBen.J.+omnul să aibă milă de casa lui nisifor, căci de multe ori m"a nsufle!it şi de lan!urile melenu s"a ruşinat,J/.$i venind n &oma, cu multă osârdie m"a căutat şi m"a găsit.J2.Să"i dea +omnul ca n 0iua aceea, el să afle milă de la +omnul. Ki cât de mult mi"a slu*it el n#fes, tu ştii prea bine.

Capitolul + & 8staşul el 5un al lui Iisus 0ristos. 6urător u fa'a urată

J.Tu, deci, fiul meu, ntăreşte"te n Barul care e n @ristos 'isus,>.Ki cele ce ai au0it de la mine, cu mul!i martori de fa!ă, acestea le ncredin!ea0ă la oamenicredincioşi, care vor fi destoinici să nve!e şi pe al!ii.4.Suferă mpreună cu mine, ca un bun ostaş al lui @ristos 'isus..1ici un ostaş nu se ncurcă cu treburile vie!ii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.5.'ar când se luptă cineva, la *ocuri, nu ia cununa, dacă nu s"a luptat după regulile *ocului..$uvine"se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai ntâi din roade./.Cn!elege cele ce"!i grăiesc, căci +omnul !i va da pricepere n toate.

2.Adu"!i aminte de 'isus @ristos, $are a nviat din mor!i, din neamul lui +avid, după #vangBeliamea,.Pentru $are sufăr până şi lan!uri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui +umne0eu nu se leagă.J.+e aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este ntru@ristos 'isus şi de slava veşnică.JJ.Erednic de cre0are este cuvântul? căci dacă am murit mpreună cu #l, vom şi nvia mpreunăcu #l.J>.+acă rămânem ntru #l, vom şi mpără!i mpreună cu #lF de"L vom tăgădui, şi #l ne vatăgădui pe noi.

J4.+acă nu"' suntem credincioşi, #l rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sinensuşi.J.Aminteşte"le acestea şi ndeamnă stăruitor naintea lui +umne0eu să nu se certe pe cuvinte,ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pier0area ascultătorilor.



J5.Sileşte"te să te ară!i ncercat, naintea lui +umne0eu lucrător cu fa!a curată, drept nvă!ândcuvântul adevărului.J.'ar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte"te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.J/.$uvântul lor va roade ca o cangrenă. +intre ei sunt 'meneu şi Iilet,J2.$are au rătăcit de la adevăr, 0icând că nvierea s"a şi petrecut şi răstoarnă credin!a unora.J.+ar temelia cea tare a lui +umne0eu stă neclintită, având pecetea aceasta? O$unoscut"a+omnul pe cei ce sunt ai SăiO şi Osă se depărte0e de la nedreptate oricine cBeamă numele

+omnuluiO.>.'ar ntr"o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lutF şi unele suntspre cinste, iar altele spre necinste.>J.+eci, de se va cură!i cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfin!it, de bună trebuin!ăstăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.>>.Iugi de poftele tinere!ilor şi urmea0ă dreptatea, credin!a, dragostea, pacea cu cei ce cBeamă pe+omnul din inimă curată.>4.Iereşte"te de ntrebările nebuneşti, ştiind că dau prile* de ceartă.>.Gn slu*itor al +omnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând fa!ă cu to!i, destoinic să dea

nvă!ătură, ngăduitor,>5.$ertând cu blânde!e pe cei ce stau mpotrivă, ca doar le va da +umne0eu pocăin!ă sprecunoaşterea adevărului,>.Ki ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a"i face voia.

Capitolul 3 & 8amenii $n vremile din urmă. #oruni ătre Timotei

J.Ki aceasta să ştii că, n 0ilele din urmă, vor veni vremuri greleF>.$ă vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argin!i, lăudăroşi, trufaşi, Bulitori, neascultători de

părin!i, nemul!umitori, fără cucernicie,4.Lipsi!i de dragoste, nendupleca!i, clevetitori, nenfrâna!i, cru0i, neiubitori de bine,.Trădători, necuviincioşi, ngâmfa!i, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de +umne0eu,5.Având nfă!işarea adevăratei credin!e, dar tăgăduind puterea ei. +epărtea0ă"te şi de aceştia..$ăci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti mpovărate de păcate şi

purtate de multe feluri de pofte,/.%ereu nvă!ând şi neputând niciodată să a*ungă la cunoaşterea adevărului.2.+upă cum 'annes şi 'ambres s"au mpotrivit lui %oise, aşa şi aceştia stau mpotriva adevărului,oameni strica!i la minte şi netrebnici pentru credin!ă..+ar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a

acelora.J.Tu nsă mi"ai urmat n nvă!ătură, n purtare, n nă0uin!ă, n credin!ă, n ndelungă răbdare, ndragoste, n stăruin!ă,JJ.Cn prigonirile şi suferin!ele care mi s"au făcut n AntioBia, n 'coniu, n ListraF câte prigoniriam răbdat şi din toate m"a i0băvit +omnul.J>.Ki to!i care voiesc să trăiască cucernic n @ristos 'isus vor fi prigoni!i.J4.'ar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe al!ii şi rătăci!i fiind einşişi.J.Tu nsă rămâi n cele ce ai nvă!at şi de care eşti ncredin!at, deoarece ştii de la cine le"ai

nvă!at,J5.Ki fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te n!elep!ească spre mântuire, prin credin!a cea ntru @ristos 'isus.J.Toată Scriptura este insuflată de +umne0eu şi de folos spre nvă!ătură, spre mustrare, sprendreptare, spre n!elep!irea cea ntru dreptate,



J/.Astfel ca omul lui +umne0eu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.

Capitolul % & #oruni ătre Timotei ontinuare4. Salutări de sfârşit

J.#u te ndemn deci stăruitor n fa!a lui +umne0eu şi a lui @ristos 'isus, $are va să *udece viii şimor!ii, la arătarea Lui şi n mpără!ia LuiF>.Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, ndeamnă, cu toată

ndelunga"răbdare şi nvă!ătura.4.$ăci va veni o vreme când nu vor mai suferi nvă!ătura sănătoasă, ci " dornici să"şi desfăte0eau0ul " şi vor grămădi nvă!ători după poftele lor,.Ki şi vor ntoarce au0ul de la adevăr şi se vor abate către basme.5.Tu fii trea0 n toate, suferă răul, fă lucru de evangBelist, slu*ba ta fă"o deplinM.$ă eu de"acum mă *ertfesc şi vremea despăr!irii mele s"a apropiat./.Lupta cea bună m"am luptat, călătoria am săvârşit, credin!a am pă0it.2.+e acum mi s"a gătit cununa dreptă!ii, pe care +omnul mi va da"o n 0iua aceea, #l, +reptulQudecător şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.

.Sileşte"te să vii curând la mine,J.$ă +imas, iubind veacul de acum, m"a lăsat şi s"a dus la Tesalonic, $rescent n alatia, Tit n+alma!iaFJJ.1umai Luca este cu mine. 'a pe %arcu şi adu"l cu tine, căci mi este de folos n slu*ire.J>.Pe TiBic l"am trimis la #fes.J4.$ând vei veni, adu"mi felonul pe care l"am lăsat n Troada, la $arp, precum şi căr!ile, mai ales

pergamentele.J.AleHandru arămarul mi"a făcut multe releF +omnul să"i răsplătească după faptele lui.J5.Pă0eşte"te şi tu de el, căci s"a mpotrivit foarte mult cuvântărilor noastre.J.La ntâia mea apărare, nimeni nu mi"a venit ntr"a*utor, ci to!i m"au părăsit. Să nu li se !ină nsocotealăMJ/.+ar +omnul mi"a stat ntr"a*utor şi m"a ntărit, pentru ca prin mine, #vangBelia să fie pedeplin vestită şi s"o audă toate neamurileF iar eu am fost i0băvit din gura leului.J2.+omnul mă va i0băvi de orice lucru rău şi mă va mântui, n mpără!ia Sa cerească. Lui fieslava n vecii vecilor. AminMJ.Cmbră!işea0ă pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui nisifor.>.#rast a rămas n $orintF pe Trofim l"am lăsat n %ilet, fiind bolnav.>J.Sileşte"te să vii mai nainte de nceputul iernii. Te mbră!işea0ă #ubul şi Puden!iu şi Linos şi$laudia şi fra!ii to!i.

>>.+omnul 'isus @ristos să fie cu duBul tăuM @arul fie cu voiM Amin.



Tâluiri la Epistola a doua ătre Timotei

8milia I 1 #reum nu există om nemuritor9 tot aşa nu se poate găsi vreun om lipsit desupărare $n aeastă via'ă şi ă o singură supărare este folositoare9 aeea venită prin păat.

)espre milostenie

=avel, apostolul lui 9ristos #isus, prin voia lui Dumne0eu, $upă ăă$uin'a vie'ii care este în 9ristos #isus, lui !imotei, iu*itului iu: 9ar, milă, pace $e la Dumne0eu-!atăl şi $e la 9ristos #isus, Domnul nostru> (## !imotei /, /-2)

+e ce, oare, i"a mai trimis şi a doua epistolăN Spusese? C!i scriu aceasta nădă*duind că voi veni latine fără ntâr0iere= (' Timotei 4, J)F lucrurile nsă nu s"au petrecut aşa. Acum l mângâie deci

prin această scrisoare, fiind poate el ntristat pentru aceasta (lipsa lui Pavel) şi sim!ind apăsarea(greutatea) slu*bei pe care, atunci, şi"o ncepuse de*a. $ăci nişte bărba!i, oricât de mari ar fi ei,



totuşi când primesc cârma şi guvernarea 3isericii, simt oarecare neplăcere şi ngreuiere, prime*duindu"se din toate păr!ile n multele valuri ce le ntâmpină, şi mai cu seamă pe atunci,când propovăduirea era la nceput, când toate erau nelucrate, când toate erau contrare, potrivnice.'ar nu numai atât, ci ncă mai erau şi eresuri, provenite din nvă!ături iudaice, despre care (Pavel)a vorbit şi n ntâia lui epistolă.

Ki nu numai că"l mângâie prin epistolă, ci l şi cBeamă la el? ;Sileşte-te să vii curn$ la mine< şi?

;"n$ vei veni, a$u-mi elonul pe care l-am lăsat în !roa$a, la "arp, precum şi căr'ile, mai ales peramentele<. (## !imotei %, 8, /3)

%i se pare că epistola aceasta este trimisă cam pe la sfârşitul vie!ii sale. ;"ă eu $e-acum mă ertesc şi vremea $espăr'irii mele s-a apropiat< şi iarăşi? ;4a întia mea apărare, nimeni numi-a venit într-autor<. (## !imotei %, , /) Toate acestea deci avându"le n vedere, cBiar şimângâierea ce i"o face, i"o pregăteşte din propriile ncercări şi 0ice? ;=avel, apostolul lui 9ristos

#isus, prin voia lui Dumne0eu, $upă ăă$uin'a vie'ii care este în 9ristos #isus<.

$Biar de la nceput i"a deşteptat sufletul, căci pare a 0ice? Să nu"mi spui de prime*diile de aici,căci acestea ne 0ămislesc nouă via!a veşnică, unde nimic de acest fel nu mai este, de unde Rvor fugi toată durerea, ntristarea şi suspinarea ('saia 45, J)F căci nu ne"a făcut pe noi apostoli doar

pentru a ntâmpina prime*dii, ci şi ca să le suferim şi să murim=. Apoi, fiindcă relatarea propriilor dureri şi nea*unsuri era nu numai o mângâiere pentru Timotei, ci ncă şi un adaos de supărare,iată că ncă de la nceput aduce cuvinte de mângâiere, 0icând? după făgăduin!a vie!ii care este n@ristos 'isus=, ca şi cum ar spune? dacă este deci făgăduin!ă, atunci nu căuta făgăduin!a aceastaaici=, căci năde*dea care se vede nu mai e năde*de=. (&omani 2, >)

Lui Timotei, iubitului fiu=, 0ice. Ki nu spune simplu fiu=, ci iubitului fiu=, fiindcă sunt fii şineiubi!i " nsă, tu nu eşti dintr"aceştia, pentru care nici nu !i 0ic simplu, ci Riubitului meu fiu=.+e altfel, şi pe galateni i numeşte fiiF cu toate acestea nsă este şi mâBnit pentru ei, după cum0ice? pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii=. (alateni , J) Aici nsă apostolul mărturiseşte,

prin aceste cuvinte, marea lui virtute, căci dragostea lui pentru Timotei nu provine de la natură, cidin virtutea acestui bărbat.

$ei născu!i din noi ne sunt iubi!i nu numai pentru calită!ile lor, ci şi pentru cerin!a naturii, pecând cei iubi!i nouă din credin!ă, pentru nimic altceva nu ne sunt iubi!i decât numai pentru virtute" căci pentru ce altcevaN " şi mai cu seamă lui Pavel, care nimic nu făcea din părtinire. Prin aceste

cuvinte i arată că, dacă ncă nu s"a dus la el, nu se datoreşte faptului că ar fi fost mâniat de ceva,nici că l"ar fi dispre!uit. Aceasta arată tocmai prin eHpresia iubitului fiu=.

;9ar, milă, pace $e la Dumne0eu-!atăl şi $e la 9ristos #isus, Domnul nostru>< Precum a făcutşi n #pistola ntâi, la fel şi aici aceleaşi i doreşte. Ki priveşte cum de la nceput se *ustifică defaptul că nu s"a dus la el şi că nu l"a vă0ut. Iiindcă eHpresiile până voi veni= şi nădă*duind căvoi veni la tine fără ntâr0iere= (' Timotei , J4F 4, J) făceau aşteptată pre0en!a lui fărăntâr0iere. Pentru aceasta deci de la nceput se *ustifică. $au0a pentru care el n"a venit nu o aratăde la nceput, ca să nu"l ntriste0e mai tareF iar acea cau0ă a fost că apostolul era plecat din nou la

&oma, trimis n deten!ie de mpărat.

Aceasta a arătat"o lui Timotei când l"a cBemat la el spre sfârşitul vie!ii sale. 1u l ntristea0ă cuaceasta cBiar de la nceput, ci l poartă cu năde*dea de a"J vedea curând. +oresc mult să te văd=,0ice şi? Sileşte"te să vii curând la mine=. ('' Timotei J, F , ) +e la nceput deci l deşteaptă, iar



cele ce urmea0ă după aceasta 'e spune cu mari laude? Mul'umesc lui Dumne0eu, "ăruia 1i sluesc $in strămoşi, cu cuet curat, că te pomenesc neîncetat, 0i şi noapte, în ruăciunilemele. (/, 3)

%ul!umesc lui +umne0eu, 0ice, că te pomenesc, că te iubesc atât de mult.= Aceasta este cea maimare dragoste, când cineva se şi mândreşte cu ea. %ul!umesc lui +umne0eu, $ăruia Ci slu*escdin strămoşi.= $umN $u cuget curat=, 0ice, căci cugetul lui nu era ntru nimic vătămat.

+e altfel, el vorbeşte aici despre via!ă şi peste tot numeşte via!a conştiin!ă. Sau, poate 0ice că nuam trădat pentru vreo cau0ă omenească nici unul din bunurile pe care le"am dorit ncă dinainte,nici cBiar atunci când prigoneam 3iserica=. Pentru care 0ice? ;!otuşi, am ost miluit, căci înnecre$in'a mea, am lucrat $in neştiin'ă< (# !imotei /, /3), ca şi cum parcă ar 0ice? Să nu"!incBipui că lucrul acesta ar fi linguşire din parte"mi=.

3ine face el că şi recomandă caracterul sau sim!ământul său moral, ca astfel să se arate vrednicăde credin!ă dragostea lui către Timotei, ca şi cum ar 0ice? 1u mint, nici că aş avea ceva, şi aş

spune altceva=. Aşa că, fiind silit şi de astă dată, el s"a lăudat pe sine, după cum arată cBiar şicartea Iaptele Apostolilor. Iiindcă atunci l defăimau ca revolu!ionar şi inovator, iată că Anania0icea către el? ;Dumne0eul părin'ilor noştri te-a ales $e mai înainte pe tine ca să cunoşti voia

4ui şi să ve0i pe "el Drept şi să au0i las $in ura 4ui că martor vei i 4ui, în a'a tuturor oamenilor, $espre cele ce ai vă0ut şi ai au0it<. (?aptele postolilor 22, /%-/+)

Tot aşa şi aici, ca nu cumva să fie considerat nesim!itor n prietenie şi fără cuget, ca unul care auitat, cu drept cuvânt se lăuda pe sine, 0icând? că te pomenesc nencetat=, şi nu oricum, ci nrugăciunile mele=, adică aceasta mi este dorin!a=, ca necontenit, 0i şi noapte=, să"L rog pe+umne0eu pentru aceasta, dorind să te văd=. Ai vă0ut umilin!ăN Ai vă0ut cum se *ustifică fa!ă deucenicN

Apoi arată şi cau0a, care nu este una formală, căci, deşi a mai arătat de*a, totuşi o face şi aici,0icând? =entru că îmi a$uc aminte $e lacrimile tale. (/, %) #ra natural ca, despăr!indu"se de el,să plângă acela şi să se tânguiască, mai mult decât copilul care este depărtat de sânul şi de lapteledoicii. $a să mă umplu, 0ice, de bucurie, doresc mult să te văd. 1u m"aş lipsi de atâta plăcere,cBiar de aş fi cel mai nesim!itor, crud şi sălbatic omF căci acele lacrimi ar fi de a*uns să mănduioşe0e, aducându"mi aminte de ele.

Acum nsă eu nu sunt unul dintr"aceştia, ci dintre cei ce slu*esc cu puritate (cură!ie) lui+umne0eu, aşa că multe sunt pricinile care mă apropie de tine. Pe lângă aceasta, apoi, mai aduceşi un alt motiv de mângâiere, 0icând? îmi a$uc iarăşi aminte $e cre$in'a ta nepreăcută. (l, +)

%ai departe, pune şi o altă laudă, anume că el (Timotei) nu este dintre neamuri (gin!i), nici dintrenecredincioşi, ci dintr"o casă care dintru nceput a slu*it lui +umne0eu. Precum s"a sălăşluit ntâin bunica ta, Loida, 0ice, şi n mama ta, #unicBi. $ăci era, 0ice, ;iul unei emei iu$eecre$incioase< (?aptele postolilor /, /). $um putea fi o femeie iudee şi credincioasăN Kianume, credincioasă dintre iudei, şi nu dintre neamuriF iar pentru că tatăl său era elin, apostolul l"

a tăiat (pe Timotei) mpre*ur, (făcând) aceasta şi pentru iudeii care erau prin acele locuri. Ee0icum ncepea legea să se desfiin!e0e, făcându"se mperecBerile acesteaN

Priveşte apoi câte a arătat el aici. ;u, 0ice, sluesc lui Dumne0eu şi am conştiin'a curată, iar tuai lacrimile. &u numai pentru lacrimi te iu*esc eu, ci şi pentru cre$in'ă, că eşti lucrător al



a$evărului, că nimic viclean nu este întru tine. "n$ tu $eci te ară'i pe tine însu'i vre$nic $eiu*ire, iin$ att $e iu*itor şi a$evărat ucenic al lui 9ristos, iar eu neiin$ $intre cei neiu*itori, ci $intre cei ce spun a$evărul, atunci care ar putea i pie$ica $e a nu veni să tevă$@< Tot aşa, sunt ncredin!at, 0ice, că şi ntru tine.

;De la început ai, 0ice, acest *un, $e la strămoşi ai moştenit cre$in'a cea neă'arnică.< Laudelestrămoşilor, când desigur, urmăm pildele lor, sunt şi ale noastreF iar când nu le urmăm, nu au nici

o putere, ci ncă mai mult ne condamnă. +e aceea a şi 0is apostolul? sunt ncredin!at că şi ntrutine=. 1u stau la ndoială, ci sunt ncredin!at şi ntru totul asigurat. +eci, dacă nimic omenesc nute"a adus la credin!a adevărată, nimic nu va putea să te mişte din loc.=

Din această pricină, î'i amintesc să aprin0i şi mai mult $in nou 5arul lui Dumne0eu, care esteîn tine, prin punerea minilor mele. (/,) Priveşte cum l nfă!işea0ă pe el, ca fiind ntr"o maretriste!e, ntr"o mare mâBnire. ;De aceea, 0ice, să nu-'i înc5ipui că te-am $ispre'uit, ci să ştii cănu te-am uitat, $acă nu pentru altceva, cel pu'in pentru *unica şi mama ta. =entru aceea,$eoarece cunosc că ai cre$in'ă neă'arnică, î'i tre*uie numai *unăvoin'ă, spre a reînlăcăra

5arul lui Dumne0eu.< Precum focul are nevoie de lemne, tot aşa şi Barul are nevoie de bunanoastră voin!ă, ca pururea să fie nestins.

;1'i amintesc să aprin0i şi mai mult $in nou 5arul lui Dumne0eu, care este în tine, prin punerea minilor mele< , adică Barul +uBului, pe care l"ai luat spre spri*inirea 3isericii, spresemne, spre ntreaga slu*bă sfântă. Cn noi stă şi de a stinge, precum şi de a aprinde acest Bar.Pentru care şi 0ice n altă parte? ;Du5ul să nu-l stine'i. (# !esaloniceni +, /8)

$ând cineva este stăpânit de lene şi trândăvie, se stinge, iar când este trea0 şi cu băgare de seamă,se aprinde. C!i este cu putin!ă aceasta, dacă nsă vei lucra cu putere, adică de vei fi plin de

bucurie, de ndră0neală, de veselie. $u alte cuvinte, ne spune parcă? Sta!i bărbăteşteM= $ăci+umne0eu nu ne"a dat duBul temerii, ci al puterii şi al dragostei, şi al n!elepciunii (J, /), adicănu pentru aceasta am luat duBul, ca să ne mpu!inăm, ci ca să ne mputernicim, ca să nencura*ăm.

$ăci multora li se dă duBul temerii, cum de pildă s"a petrecut n ră0boaiele de pe timpul regilor. ;i a că0ut peste ei, 0ice, $u5ul temerii< (#eşirea /+, / ), adică le"a dat lor frică. +ar !ie,dimpotrivă, ti"a dat dubul puterii şi al dragostei către #l. Aşadar, şi aceasta este din Barul Său şinu ntâmplător (automat) din acesta, ci când şi noi mai ntâi vom nvedera cele cuvenite nouă.

;"ăci ceea ce ne ace pe noi a stria: Ava =ărinte>B insulă în noi şi $raostea către l, ca şi aceea către aproapele, 0ice, ca astel să ne iu*im unii pe al'ii, căci $raostea vine $e la putereşi $e la a nu ne teme. &imic nu poate $estrăma prietenia, ca rica şi teama $e tră$are.<

;"ăci Dumne0eu nu ne-a $at, 0ice, $u5ul temerii, ci al puterii şi al $raostei şi al în'elepciunii.< Adică, sub denumirea de n!elepciune, el n!elege sănătatea cugetului şi asufletului sau ar spune că noi trebuie să avem ntreagă n!elepciune cBiar şi când s"ar abate cevarău, pentru a ne cumin!i şi cele prisoselnice să le taie de la noi.

=recum nu eCistă om nemuritor, tot aşa nu se poate ăsi vreun om lipsit $e supărare înaceastă via'ă şi că o sinură supărare este olositoare, aceea venită prin păcat. Despremilostenie



⇒ cel ce nu are copii, nimic nu consideră atât de dureros, ca lipsa de copii, pe când cel ceare mulţi copii şi este sărac, nimic nu învinovăţeşte atât de mult ca facerea de copii mulţi,iar cel ce are numai unul, nu-şi poate închipui ceva mai rău, ca a avea numai un copil.Căci de aici, zice, copilul devine leneş, iar pe tatăl său îl aduce în supărare - fiindu-i

pururea prea iubit - nevrând a se îndrepta.⇒ Cel ce are femeie frumoasă, iarăşi nimic nu crede a fi mai rău decât a avea cineva femeie

frumoasă, fiindcă faptul acesta este încărcat de bănuieli şi de zavistii.⇒ Iar cel ce are femeie urâtă, nu-şi poate închipui ceva mai rău decât a avea femeie urâtă,

fiindcă faptul acesta este încărcat de dezgust.⇒ Cel fără nici o ocupaţie zice că nimic nu este mai netrebnic şi mai de dispreţuit ca viaţa

aceasta.⇒ staşul spune că nimic nu este mai greu şi mai prime!dios ca oştirea, şi că mult mai bine

este a mânca cineva pâine cu apă, decât a suferi atâtea greutăţi.⇒ Cel ce este în stăpânire zice că nimic nu este mai obositor ca a se ocupa cineva cu

trebuinţele altora, în timp ce acela care e stăpânit zice că nimic nu este mai în!ositor ca a fi cineva sub puterea altuia.

⇒ Cel însurat zice că nici un rău nu poate fi mai mare decât a avea cineva gri!ă de femeie, pe când cel neînsurat spune că nimic nu este mai fără libertate ca a fi neînsurat şi a sevedea fără casă şi fără odihnă.

⇒ "eguţătorul fericeşte siguranţa lucrătorului de pământ, în timp ce acesta îl fericeşte peneguţător pentru bogăţia sa.

1n ine, neamul nostru omenesc este întru totul nemul'umit şi veşnic crtitor asupra soartei sale şi posomort. $ând unul i osândeşte şi i pune pe to!i oamenii n aceeaşi cumpănă, atunci0ice n general? 3ietul om este un animal nenorocit şi ncărcat cu multe greută!i=, numind astfelntreaga natură umană. $â!i nu admiră bătrâne!eaN $â!i nu fericesc tinere!eaN Tot aşa şi nvârstele omeneşti mare este triste!ea şi neca0ul. $ând de pildă, ne vedem acu0a!i pentru vârstă,0icem? de ce nu suntem bătrâniN 'ar când ne nălbeşte părul, spunem? unde este tinere!eaN Ki, ntr"un cuvânt, avem mii de motive spre a fi scârbi!i şi ntrista!i. Dar pentru scăparea $in aceastăanomalie nu este $ect o sinură cale: aceea a virtu'ii, $eşi c5iar şi aceasta are neca0urile şi nemul'umirile sale, însă, la $rept vor*in$, acele neca0uri nu sunt ără $e olos, ci au cu ele omare olosin'ă şi un mare cşti.

$ăci, dacă cineva a păcătuit şi pe urmă prin ntristare s"a umilit, s"a cură!it de păcatF sau de a

compătimit cu fratele că0ut n greşeală, şi atunci iarăşi are nu o mică plată. $ăci a compătimi cucei ce sunt n nenorociri, aceasta ne dă multă ndră0neală fa!ă de +umne0eu. ândeşte"te la celece Scriptura filosofea0ă despre 'ov, ascultă"l apoi şi pe Pavel, care spune? ;=lne'i cu cei ce

pln lăsa'i-vă $uşi spre cele smerite< (Eomani /2, /+, /), fiindcă mpărtăşirea denenorocirile celor ntrista!i obişnuieşte a uşura greutatea cea mare a triste!ii.

Precum se ntâmplă şi cu greutatea, că, dacă cineva sus!ine, uşurea0ă povara celui ce o duce, totaşa şi cu celelalte toate.

Atunci când cineva dintre ai noştri moare, mul!i sunt cei care stau pe lângă noi, mul!i care nemângâie " ba de multe ori cBiar şi pe un măgar că0ut l ridicăm " n timp ce sufletele cele că0uteale fra!ilor noştri le trecem cu vederea mai mult decât pe un măgar.



+acă l vedem intrând fără sfială n crâşmă, noi nu"l oprim, iar de"l vedem beat, nu l mpiedicăm" sau de face orice faptă absurdă " ci ncă ne purtăm bine cu ei.

+e aceea 0icea Pavel? ;&u numai că ac ei acestea, ci le şi încuviin'ea0ă celor care le ac<.(Eomani /, 32) 3a ncă mul!i fac şi societă!i de be!ie şi de băutură. Iă, omule, societă!i pentru adepărta mania (nebunia) be!iei, iar ospe!ele sau mesele tale fă"le pentru cei lega!i, pentru cei cesunt n neca0uri. Aşa ceva a poruncit Pavel şi corintenilor, 0icând? ;ca să nu se acă strnerea

a*ia atunci cn$ voi veni<. (# "orinteni /, 2)

Acum, pentru petreceri şi desfătări toate le facem şi masă comună şi pat comun şi vin comun şicBeltuială comună, nsă milostenie nimeni n"a făcut n comun. Astfel erau cele ale dragostei petimpul apostolilor, când toate averile se puneau la mi*loc. +ar eu nu poruncesc a le pune pe toate,ci o parte din ele, după cum şi Pavel 0ice? ;?iecare $in voi, într-una $in sm*ete, să pună $e lasine ce se va în$ura< adică strângând ca o dare oarecare pentru cele şapte 0ile şi depo0itând"o, caastfel să avem de unde face milostenie, fie mare, fie mică. ;Să nu te înă'işe0i înaintea Mea cumna oală ($eşert)< (#eşirea 23, /+), 0ice %oise, şi băga!i de seamă că el spunea acestea

iudeilor.+ar cu cât mai vârtos nu ni s"ar putea spune nouăM +e aceea stau săracii naintea uşilor bisericii,ca astfel nimeni să nu intre naintea +omnului deşert, ca să intre o dată cu milostenia.

#ntri ca să ii miluit miluieşte tu mai înti.

$el ce vine după aceea, trebuie să dea mai multF căci, când ncepem noi, cel de"al doilea dă maimult. Iă"!i mai ntâi datornic pe +umne0eu şi după aceea cere şi tuF mprumută"L, şi după aceeacere, ca să iei napoi mprumutul cu procente. +umne0eu o voieşte aceasta şi nu se dă n lături.

+acă tu ceri mpreună cu milostenia, vei dobândiF dacă vei cere, 0ic, astfel, vei primi şi procente.Aşa, vă rog, să face!i.

&u prin ri$icarea minilor suntem au0i'i. 1ntin$e-'i minile tale nu spre cer, ci spre minilesăracilor. De vei întin$e mna ta în minile săracilor, vei atine cu ea *olta cerului, şi "el ceşa$e acolo va primi milostenia ta iar $e ai întins-o ără roa$ă, nimic n-ai cştiat.

$ăci spune"mi, te rog? dacă mpăratul s"ar apropia de tine cu porfira pe trup şi ar cere ceva de la

tine, oare n"ai da cu plăcere tot ce aiN 1u prin ntinderea mâinilor suntem au0i!i, nici n mul!imeavorbelor, ci n fapte, căci ascultă pe prorocul, care 0ice? ;"n$ ri$ica'i minile voastre către

Mine, u îmi întorc oc5ii aiurea şi cn$ înmul'i'i ruăciunile voastre, nu le ascult< (#saia /,/+), căci trebuie a tăcea şi nici măcar de a căuta spre cer, cerând milă " pe când cel ce are cura*,multe spune.

+ar ce spune ScripturaN ;uta'i pe cel apăsat, ace'i $reptate oranului, apăra'i pe vă$uvă>< (#saia /, /6) Astfel vom putea fi au0i!i, cBiar de am avea mâinile n *os, cBiar de n"am grăi nimic,cBiar de n"am cere. Acestea deci să le facem, ca să ne nvrednicim de bunurile făgăduite nouă,

prin @ristos 'isus, +omnul nostru, $ăruia mpreună cu Tatăl şi cu Sfântul +uB, se cuvine slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.



8milia II 1 Tre5uie a asulta de $nvă'ători şi de preo'i9 şi a nu&i /udea9 hiar de ar avea o

via'ă urâtă; daă $nsă redin'a le e greşită9 atuni nu tre5uie doar să nu&i asultăm9 i şi săfugim de ei9 şi să&i /udeăm. Căi )umnezeu prin to'i lurează pentru mântuirea poporului9iar produerea /ertfei aeeaşi este9 fie ă are via'ă urată sau neurată el e produe

Deci, nu te ruşina $e a mărturisi pe Domnul nostru, nici $e mine, cel pus în lan'uri pentru l,ci pătimeşte împreună cu mine pentru van5elie $upă puterea $e la Dumne0eu. l ne-amntuit şi ne-a c5emat cu c5emare sntă, nu $upă aptele noastre, ci $upă a Sa 5otărre şi $upă 5arul ce ne-a ost $at în 9ristos #isus, mai înainte $e începutul veacurilor, iar acum s-a$at pe a'ă prin arătarea Mntuitorului nostru #isus 9ristos. (## !imotei /, 7-/F)

1imic nu poate fi mai rău decât atunci când cineva, stăpânit fiind de ra!ionamente omeneşti, *udecă şi măsoară lucrurile cele dumne0eieştiF fiindcă n trupul acesta se va i0bi de piatra aceeacu putere şi va fi lipsit de lumină. $ăci, dacă cel ce voieşte a pune stăpânire pe lumina soarelui cuocBii cei omeneşti, nu numai că nu va reuşi sau nu se va putea mpotrivi ra0elor lui, ci pe lângăacest eşec, va şi suferi multă vătămare, cu atât mai mult cel ce voieşte a"şi ndrepta privirea cătreacea lumină şi a vedea prin ra!ionamentele sale, nu numai că va cădea, ci ncă şi bat*ocoreşteBarul lui +umne0eu.

Priveşte cum %arcion, %ani şi Ealentin " şi to!i ceilal!i care au introdus n 3iserica lui +umne0euere0iile şi dogmele lor vătămătoare " s"au pierdut, căci măsurând cele ale lui +umne0eu prinra!ionamente omeneşti, s"au ruşinat de iconomia Lui. +eşi este vrednic de cinste şi de laudă, maimult decât de ruşineF vorbesc de crucea lui @ristos. 1imic nu constituie o mai mare dovadă aiubirii Sale de oameni " de ai pune n considerare cerul sau marea sau pământul sau cBiar toatecele făcute din nimic " decât crucea Lui. Pentru aceasta şi Pavel se laudă cu ea, 0icând? ;#ar miesă nu-mi ie a mă lău$a $ect numai în crucea Domnului nostru #isus 9ristos. (Galateni ,/%)

Cnsă cei trupeşti şi care nu"' pot atribui lui +umne0eu nimic mai mult decât oamenilor cad şi se

ruşinea0ă. +e aceea Pavel de la nceput l sfătuieşte pe Timotei, 0icând? nu te ruşina= că"L propovăduieşti pe $el răstignit " căci aceasta este mărturisirea= " moartea lui @ristos, 0ice. Cn elensele, moartea, ncBisoarea şi lan!urile sunt vrednice de ruşine şi de bat*ocurăF nsă dacă cinevaar adăuga şi cau0a lor şi ar cunoaşte bine taina, ar găsi pe fiecare din acestea ncărcată de multălaudă şi cinste.

$ăci moartea aceea a mântuit lumea cea pierdută, că moartea aceea a unit pământul cu cerul, cămoartea aceea a nimicit tirania diavolului, iar pe oameni i"a făcut ngeri şi fii ai lui +umne0eu.%oartea aceea a ridicat firea noastră n tronul cel mpărătesc, iar lan!urile acelea pe mul!i i"au

ntors de la rătăcire. +eci, nu te ruşina, 0ice, de a mărturisi pe +omnul nostru, nici de mine, cel pus n lan!uri pentru #l, ci pătimeşte mpreună cu mine pentru #vangBelie= şi anume, cBiar tu devei pătimi acestea, să nu te ruşine0i.



$um că acestea a voit să spună, se nvederea0ă şi din cele 0ise mai sus, prin eHpresia? ;"ăci Dumne0eu nu ne-a $at $u5ul temerii, ci al puterii şi al $raostei, şi al în'elepciunii< (/, 6), precum şi din cele spuse după aceasta. $i pătimeşte mpreună=, adică nu simplu să nu teruşine0i, ci, cBiar cercând (suferind, eHperimentând) acele patimi, să nu te ruşine0i. Ki n"a spus?să nu te temi sau să te mpu!ine0i=, ci? nu te ruşina=, ca şi cum n"ar fi nici o prime*die, ci doar ooarecare ruşine.

&uşine aceasta este dacă tu te nspăimân!i. ;Deci, să nu te ruşine0i $acă eu, 0ice, care învii mor'ii, care ac mii $e semne şi minuni, eu care cutreier lumea întreaă, acum sunt leat iin$că nu ca ăcător $e rele sunt leat, ci pentru "el răstinit. "ăci, $acă Stăpnul meu nu S-a ruşinat $e cruce, nici eu nu mă ruşine0 $e lan'uri.<

Ki bine a făcut el că, ndemnându"l a nu se ruşina, mai ntâi i aminteşte de cruce. +acă nu teruşine0i de cruce, 0ice, nu te ruşine0i nici de lan!uri că, dacă +omnul şi Stăpânul nostru a suferitcrucea, noi cu atât mai mult vom suferi lan!urile. $el ce se ruşinea0ă de acestea, se ruşinea0ă şide $el ce S"a răstignit şi a pătimit acestea. $ăci eu, 0ice, nu sufăr acestea pentru mine. +eci,

nimic omenesc nu suferi dacă te mpărtăşeşti de asemenea patimi.=$i pătimeşte mpreună cu mine pentru #vangBelie= " nu ca şi cum #vangBelia ar pătimimpreună " după puterea lui +umne0eu, 0ice, $are ne"a mântuit şi ne"a cBemat cu cBemaresfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa Botărâre şi după Barul ce ne"a fost dat n @ristos'isus, mai nainte de nceputul veacurilor=. +e altfel, fiindcă eHpresia pătimeşte mpreună= estedificilă au0ului, apostolul iarăşi l mângâie. ;&u cumva, 0ice, tu sueri acestea cu puterea ta@"u puterea lui Dumne0eu sueră-le. l tău este $e a le voi şi a le preera pe acestea.<

+upă aceea, arată şi dove0ile puterii Lui. ;"um te-ai mntuit, 0ice, şi cum ai ost c5emat@< +upă cum spune şi n alt loc? ;=rin puterea cea lucrătoare în noi<. (eseni 3, 2F) Astfel că maimare putere este aceasta " de a convinge lumea ntreagă " decât de a face cerul. $um ai fostcBematN=, 0ice. $u cBemare sfântă=, adică pe cei ce erau duşmani şi păcătoşi i"a făcut sfin!i.

;i aceasta nu e $e la voi: este $arul lui Dumne0eu<. (eseni 2, 7)

Deci, $acă este şi puternic $e a c5ema, în acelaşi timp şi *un, $e a ace aceasta nu $upă$atorie, ci $upă 5ar, nu tre*uie a te teme. "ăci, "el ce ne-a mntuit pe noi numai prin 5ar, întimp ce eram $uşmani, cn$ ne va ve$ea şi lucrn$ cele *une, oare nu va lucra împreună cunoi@ 1u după faptele noastre, 0ice, ci după a Sa Botărâre=, adică nesilit de nimeni, nesfătuit de

nimeni, ci după a Sa Botărâre luată mai dinainteF cu alte cuvinte, fiind mişcat numai de bunătateaSa ne"a mântuit.

;După a Sa 5otărre şi $upă 5arul ce ne-a ost $at în 9ristos #isus, mai înainte $e începutul veacurilor< , adică fără de nceput au rost rânduite acestea a se face n @ristos, prin @ristos. 1ueste pu!in lucru nici acesta, de a voi de la nceput. Prin urmare, nu este din căin!ă (un gândulterior). $um deci Iiul nu este veşnic şi fără de nceputN $ăci şi #l a voit aceasta de la nceput.

;#ar acum s-a $at pe a'ă prin arătarea Mntuitorului nostru #isus 9ristos, 0ice, "el ce animicit moartea şi a a$us la lumină via'a şi nemurirea, prin van5elie<. Ai vă0ut putereN Ai

vă0ut dar adus nouă, nu prin fapte, ci prin #vangnelieN Acestea sunt obiecte ale speran!ei.

Amândouă n trupul Său s"au făcut, pe când n trupul nostru urmea0ă a se faceF nsă cumN Prin#vangBelie=, 0ice? Spre aceasta am ost pus eu propovă$uitor şi apostol, şi învă'ător al neamurilor (/, //). Dar oare $e ce necontenit spune aceasta, numin$u-se pe sine învă'ător al



acum toate s"au răsturnat pe dos. 1u spun acestea pentru cei mai mari " căci ce folos vor avea dela cinstea noastrăN " ci pentru folosul vostru. #i cBiar de ar fi cinsti!i, cu nimic nu se folosesc(beneficia0ă) n viitor, ci mai mare le va fi osânda şi cBiar de ar fi bat*ocori!i, cu nimic nu vor fivătăma!i n viitor, ci ncă mai mare le va fi *ustificarea.

Cnsă eu voiesc ca toate să se facă pentru voi. $ând cei mai mari sunt cinsti!i de cei mici şi aceastaeste spre ponosul lor, după cum este spus n ca0ul lui #li? ;i nu l-am ales u oare $in toate

semin'iile lui #srael< iar când sunt bat*ocori!i, ascultă ce 0icea +umne0eu lui Samuel? ;&u petine te-au lepă$at, ci M-au lepă$at pe Mine< (# Eei 2, 27 7, 6), astfel că bat*ocura este câştig pentru ei, iar cinstea este o povară. +eci, acestea le spun nu pentru ei, ci pentru voi.

"el ce-l cinsteşte pe preot, şi pe Dumne0eu 1l va cinsti iar cel ce se înva'ă a-l $ispre'ui pe preot, cu timpul îl va $ispre'ui şi pe Dumne0eu. ;"ine primeşte proroc în nume $e proroc plată $e proroc va lua< şi? ;"ine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte< (Matei /F, %/, %F),şi? ;"insteşte pe preot şi $ă-i partea lui< (1n'elepciunea lui #sus Sira5 6, 32). +e aici s"aunvă!at iudeii a"L dispre!ui pe +umne0eu, fiindcă l"au dispre!uit pe %oise, fiindcă l"au alungat cu

pietre. "n$ cineva se poartă cu evlavie a'ă $e preot, cu att mai mult se va purta a'ă $e Dumne0eu.

$Biar de ar fi preotul rău, totuşi +umne0eu, vă0ând că pentru cinstea Sa tu te por!i cuviincios fa!ăde cel ce nu este vrednic de cinste, !i va răsplăti !ie după dreptate. $ăci dacă cine primeşte

proroc n nume de proroc plată de proroc va lua=, la fel şi cel ce se pleacă şi este supus preotului.$ă, dacă fiind vorba de ospitalitate şi primeşti răsplată, deşi nu ştii cine este cel ospătat, apoi cuatât mai mult vei primi dacă te supui celui ce !i se porunceşte a te supune.

;"ărturarii şi ariseii, 0ice, au şe0ut în scaunul lui Moise $eci toate cte vă vor 0ice vouă, ace'i-le şi pă0i'i-le $ar $upă aptele lor nu ace'i<. (Matei 23, 2-3) &u ştii ce este preotul@ &uştii că este înerul Domnului@ &u cumva spune toate cele ale sale@ Dacă îl $ispre'uieşti, nu peel îl $ispre'uieşti, ci pe Dumne0eu, "are /-a 5irotonit pe el.

;i $e un$e este înve$erat, 0ici, că Dumne0eu /-a 5irotonit@< +acă nu ai această credin!ă,speran!a ta este deşartă. $ă, dacă +umne0eu nu lucrea0ă nimic printr"nsul, atunci nici bote0 nuai, nici de taine nu te mpărtăşeşti, nici de binecuvântări nu te bucuri şi prin urmare, nici nu eşticreştin.

;Dar ce@ 0ici tu Dumne0eu îi 5irotoneşte pe to'i, c5iar şi pe cei nevre$nici@< 1u pe to!i iBirotoneşte +umne0eu, nsă prin to!i lucrea0ă cBiar de ar fi şi nevrednici " pentru mântuirea

poporului. $ăci, dacă +umne0eu a vorbit pentru popor printr"un măgar şi prin Ealaam, printr"unom spurcat, cu atât mai mult prin preot.

"ăci ce nu ace Dumne0eu pentru mntuirea noastră@ "e nu răieşte l@ =rin cine nulucrea0ă@ $ă, dacă #l a lucrat prin 'uda şi prin cei ce proroceau, cărora le va 0ice? ;&icio$ată nuv-am cunoscut pe voi. Depărta'i-vă $e la Mine cei ce lucra'i ără$eleea< (Matei 6, 23), iar al!iincă şi alungau demoni, cu atât mai mult va lucra prin preo!i.

+acă ar urma să cercetăm via!a mai"marilor noştri, atunci noi ar trebui să fim Birotonitoriinvă!ătorilor şi atunci toate s"ar răsturna pe dosF picioarele sunt sus, iar capul *os. Ascultă"l pePavel, care 0ice? ;Dar mie prea pu'in îmi este că sunt u$ecat $e voi sau $e vreo omenească

u$ecată $e toată 0iua< (# "orinteni %, 3), şi iarăşi? ;Dar tu, $e ce u$eci pe ratele tău@<



(Eomani /%, /F). +eci, dacă nu se cuvine a *udeca pe frate, cu atât mai mult pe nvă!ător. +acă tufaci ceea ce a poruncit +umne0eu, bine faci, iar de nu faci aşa, păcătuieşti. 1u cute0a deci şi nicisă"!i ieşi din marginile bunei"cuviin!e. +upă ce israeli!ii au făcut vi!elul de aur, cei de pe lângă$ore, +atan şi Atiron s"au răsculat asupra lui Aaron. +ar ce au pătimitN are nu s"au pierdut cuto!iiN

Aşadar, fiecare să se ngri*ească de ale sale. +acă preotul are o credin!ă stricată (greşită), cBiar

nger din cer de ar fi, tu nu te supuneF iar dacă nva!ă drept, nu te uita la via!ă, ci la cuvintele lui.Ai pe Pavel care te poate povă!ui pe tine precum trebuie, şi cu fapta, şi cu vorba.

+ar, 0ici tu, nu dă săracilor, nici nu administrea0ă bine.= +e unde !i este nvederată aceastaN%ai nainte de a afla bine, nu bat*ocori, teme"te de răspundereM%ulte se *udecă numai din bănuială. 'mită pe Stăpân, căci ascultă ce spune? ;=oor-Mă-voi $eci să vă$ $acă aptele lor sunt cu a$evărat aşa cum s-a suit pnă la Mine striarea împotrivalor, iar $e nu, să ştiu<. (?acere /7, 2/) 'ar dacă tu ai cercetat bine, te"ai convins sau ai şi vă0ut,aşteaptă"l pe *udecătorF nu răpi mai dinainte locul lui @ristosF al Său este dreptul de a cerceta şi

nu al tău.Tu eşti cea de pe urmă slugă, iar nu stăpân. Tu eşti oaie, deci nu cerceta cu amănun!ime pe păstor,ca nu cumva să ai răspundere şi tu pentru cele ce"l nvinovă!eşti pe dânsul. ;Dar, 0ici tu, cum $eîmi spune mie să ac, el care nu ace@< 1u el !i spune " iar dacă l vei crede că este aşa, plată nuvei avea " ci @ristos este $el care te ndeamnă la aceasta. +ar ce spun euN $Biar lui Pavel nutrebuie a"i crede, dacă spune ceva de la sine, dacă spune ceva omenesc, ci tu să"L cre0i pe@ristos, $are vorbeşte prin apostol.

Să nu le u$ecăm pe cele ale altora, ci iecare să le u$ece pe ale sale, iecare să se cercete0e pesine. +ar, 0ici tu, acela este dator a fi mai bun decât mine.= Pentru ceN Iiindcă este preot. Ki ceare mai mult decât tineN are nu ostenelileN are nu prime*diileN are nu neca0urile şi celelalteticăloşiiN #ste dator de a fi mai bun decât tineN Dar ce@ ?iin$că nu este mai *un $ect tine, $eaceea tu te pier0i pe sine-'i@ +ar acestea sunt cuvinte prosteşti. Ki cum nu este, oare, mai bundecât tineN Iiindcă fură cele sfinte=, 0ici tu. Ki de unde ştii aceasta, omuleN +e ce te mpingisingur n prăpastieN +acă !i"ar spune cineva acestea despre unul care este mbrăcat cu porfiră, tu,cBiar de ai şti că este aşa, totuşi !i"ai astupa urecBile " putând foarte bine a"l do*eni " şi iute ai fugi

prefăcându"te că nu ştii, nevoind a te eHpune unei prime*dii 0adarniceF dar aici de ce te eHpuiunei prime*dii 0adarniceN

Aceste cuvinte nu sunt fără răspundere. $ăci ascultă"L pe @ristos, $are 0ice? ;Hă spun că pentruorice cuvnt $eşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor $a socoteală în 0iua u$ecă'ii<. (Matei /2,3)

+e altfel, nu ştii poate cine are a fi mai bunN Ki atunci oare nu ofte0i, nu"!i ba!i pieptul, nu pleciocBii la pământ şi nu"l imi!i pe vameşul din #vangBelieN Prin urmare, te"ai pierdut pe sine"!i,cBiar de ai fi bun. #şti bunN Taci, ca să rămâi bun, iar dacă nu, apoi ai pierdut totul. +acă tu cre0ică nu eşti bun, vei câştiga mai mult decât dacă te vei crede cel mai bun. $ăci, dacă vameşul, care

era păcătos, fiindcă şi"a mărturisit păcatele, s"a dus la casa sa ndată, apoi cel ce nu era atât de păcătos, ce n"ar fi putut câştiga dacă nu avea o astfel de ncredere n sineN

$ercetea0ă"!i via!a singur. 1u furi, poateN +ar poate că răpeşti sau că"l silniceşti pe aproapele,sau că faci altele de acest fel. 1u spun acestea pentru a apăra furtul (celor sfinte) " să nu fie una



ca aceastaM $ăci ncă plâng din tot sufletul dacă este cineva astfel (vinovat), eu nsă nu cred. $âtde mare este păcatul de a fura cele sfinte, nici nu se poate spune. $i numai vă cru! pe voi, căci nuvoiesc a vă pierde nvinovă!indu"i pe al!ii.

$e poate fi mai rău ca vameşulN Spune"miM $ăci, fiind cu adevărat vameş, avea cu sine mii de păcateF şi totuşi a fost de"a*uns ca fariseul să spună? #u nu sunt ca acest vameş=, şi iată că a pierdut totul. +ar tu, care spui drept despre preot că nu sunt ca ei, fur al celor sfinte=, oare nu ai

pierdut totulN

Acestea m"am vă0ut silit a le spune şi a le cerceta cu de"amănuntul, nu doar pentru că măinterese0 atât de mult de aceia, ci fiindcă mă tem pentru voi, ca nu cumva să vă pierde!i pe voinşivă prin asemenea ngâmfare, prin asemenea nvinovă!ire. $ăci ascultă"l pe Pavel, carendeamnă şi 0ice? ;?apta lui însuşi să şi-o cercete0e iecare (şi atunci va avea lau$ă, $ar numai

a'ă $e sine însuşi), şi nu a'ă $e altul<. (Galateni , %)

Spune"mi, te rog? dacă tu, având vreo rană, te duci la spital şi n loc să pui pe rană doctoriile ce !i

s"au dat, spre a o vindeca, te"ai uita cu amănun!ime la doctor spre a vedea dacă are şi el vreo ranăsau nu, oare ai avea vreun folosN Ki cBiar de ar avea, tu te ngri*eşti de aceastaN +acă el o are,atunci tu nu te mai vindeci, ci 0ici? Trebuia a se vindeca el ca doctor mai ntâi pe sineF dar fiindcă nu s"a vindecat, las şi eu rana mea nevindecată=N

+acă preotul este rău, nu cumva aceasta poate fi o mângâiere pentru tineN 1icidecum, ci şi acelaşi va lua osânda Botărâtă, şi tu de asemenea o vei primi pe cea cuvenită !ie. Iiindcă, cBiar şidascălul, la urma urmei, şi are locul n rândul celorlal!i, după cum 0ice? ;!o'i copiii tăi vor i ucenici ai Domnului< (#saia +%, /3), ;i nu se vor mai învă'a unul pe altul şi rate pe rate,

0icn$: A"unoaşte'i pe Domnul>B, că to'i $e la sine Mă vor cunoaşte, $e la mic pnă la mare<.(#eremia 3/, 3%)

+ar, 0ici tu, de ce stă n mintea tuturorN +e ce s"a ridicat la această demnitateN= Să nu"i grăim derău pe dascăli (nvă!ători), vă rog, ca nu cumva să fie rău pentru noi nşine. Să le cercetăm pecele ale noastre şi pe nimeni să nu grăim de rău. Să ne sfiim de 0iua aceea n care preotul ne"aluminat cu sfântul bote0. Are cineva tatăN Atunci cBiar mii de păcate de ar avea, pe toate le vaacoperi. ;&u căuta mărire întru necinstea tatălui tău, 0ice, că necinstea tatălui tău nu-'i estemărire i c5iar $e i se va împu'ina mintea lui, ai în$urare şi nu-l $ispre'ui<. (1n'elepciunealui #sus Sira5 3, /F, /3)

Apoi, cu atât mai mult s"ar putea spune acestea despre părin!ii duBovniceşti. Sfieşte"te, căci nfiecare 0i el te slu*eşte, citeşte Scripturile, pentru tine mpodobeşte casa, pentru tine privegBea0ă,

pentru tine se roagă lui +umne0eu, pentru tine face rugăciuni şi toată credin!a lui n +umne0eueste pentru tine. +e acestea te sfieşte, pe acestea le cugetă, pe acestea !i le nsuşeşte cu toatăevlavia.

$ăci spune"mi? este el răuN Ki ce urmea0ă de aiciN 1u cumva poate acest dascăl rău !i Bără0eşte!ie bunurile cele mariN 1icidecum, ci el face totul pentru credin!a ta. 1ici cel drept nu"!i va putea

fi de folos cu ceva, fiind tu rău şi nici cel rău nu te va vătăma ntru nimic, fiind tu bun şicredincios. $ând +umne0eu a voit să mântuiască poporul, a lucrat pe corabia lui 1oe prin celenecuvântătoare. 1u cumva poate via!a preotului sau virtutea lui contribuie cu ceva la ndreptareanoastrăN



8milia III & )espre /udeată. 6ăomia se /udeă nu după mărimea ei9 i după inten'ie. <utre5uie a ereta păatele altora9 i pe ale noastre

Iine $reptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai au0it $e la mine, cu cre$in'a şi cu iu*irea ceeste în 9ristos #isus. "omoara cea *ună ce 'i s-a încre$in'at, pă0eşte-o cu autorul Sntului

Du5, care sălăşluieşte întru noi. !u ştii că to'i cei $in sia s-au lepă$at $e mine, între care?i5el şi rmo*en. Domnul să ai*ă milă $e casa lui Onisior, căci $e multe ori m-a însule'it

şi $e lan'urile mele nu s-a ruşinat, ci venin$ în Eoma, cu multă osr$ie m-a căutat şi m-a ăsit. Să-i $ea Domnul ca, în 0iua aceea, el să ale milă $e la Domnul. i ct $e mult mi-asluit el în es, tu ştii prea *ine. ('' Timotei J, J4"J2)

1u numai prin scrisori arăta ucenicului ce trebuia să facă, ci şi prin vorbe. Ki dacă aceasta anvederat"o de multe ori şi n alte mpre*urări, 0icând? ; nici $e vreun cuvnt, nici $e vreoscrisoare ca pornită $e la noi< ('' Tesaloniceni >, >), cu atât mai mult aici. +eci, să nu nencBipuim că toate cele privitoare la nvă!ătură sunt spuse cu vreunele lipsuri, căci multe i"a

predat lui şi nescrise, adică prin viu grai, ceea ce, aducându"i aminte, 0ice? ;$reptarul cuvintelor

sănătoase pe care le-ai au0it $e la mine.< $e vrea să spună el aiciN ;=recum aş i imprimat 'ie icoana virtu'ii şi a tuturor celor plăcute lui Dumne0eu pe ceva 0urăvit, ca şi cum aş i intro$us în suletul tău reulă, prototip şi con$i'ii $e via'ă. cestea $eci să le ai. De ai voi sau ai avea nevoie $e ceva $in cele ale cre$in'ei, $inale $raostei sau $in ale în'elepciunii, $e acolo ia-'i eCemplele. 1u vei avea nevoie să cau!i laal!ii eHemple, n timp ce pe toate le ai acolo.=

;"omoara cea *ună ce 'i s-a încre$in'at<. $umN ;"u autorul Sntului Du5, "aresălăşluieşte întru noi< , 0iceF fiindcă pentru pa0a atâtor lucruri mari, ncredin!ate nouă, nu sunt dea*uns numai cele ale sunetului omenesc şi ale n!elepciunii lui. +e ceN Iiindcă mul!i sunt furii,adânc este şi ntunericul. +iavolul stă de fa!ă şi unelteşte, şi noi nu ştim n care ceas, n care timpse va arunca asupra noastră.

+eci, cum vom fi destoinici spre a ne apăraN Prin +uBul Sfânt=, 0ice, adică dacă avem +uBulntru noi, dacă stă de fa!ă, dacă nu vom alunga Barul de la noi. ;De n-ar 0i$i Domnul casa, în

0a$ar s-ar osteni cei ce o 0i$esc $e n-ar pă0i Domnul cetatea, în 0a$ar ar prive5ea cel ce o pă0eşte< (Psalmi J>, J). Acesta este 0idul, aceasta este scăparea, aceasta, cetatea cea puternică. 1nsă, $acă (Dumne0eu) o locuieşte şi o pă0eşte, $e ce mai era nevoie $e poruncă@ "a săstăpnim, ca să avem acest Du5, ca să-4 păstrăm şi să nu-4 alunăm prin apte urte.

+upă aceea eHplică ispitele, nu cu scopul de a"l umili pe ucenic, ci de a"l stârni, ca nu cumva şi elsă cadă n asemenea ispite, ca să nu fie cuprins de nemul!umire, ci să aibă privirea a!intită spredascălul său şi să"şi aducă aminte de toate cele ce i s"au ntâmplat lui.

+eci, ce spuneN +eoarece era natural ca, fiind apostolul prins (arestat), să fie părăsit de ai săi şisă nu se bucure de compasiune, nici de a*utor sau spri*in, ci să fie părăsit cBiar de nşişicredincioşii săi, ascultă ce spune? ;!u ştii că to'i cei $in sia s-au lepă$at $e mine<. #rau atuncin &oma mul!i din păr!ile Asiei, ;şi totuşi nimeni nu a stat pe lnă mine, 0ice, nimeni nu m-a

cunoscut, ci to'i au ost străini $e mine<. i priveşte ilosoia suletului său, căci a spus numai aptul, $ar nu i-a *lestemat. =e cel ce l-a autat l-a şi lău$at, şi-i $oreşte mii $e *unuri, iar pecei in$ieren'i nu i-a *lestemat, ci $oar 0ice: ;între care ?i5el şi rmo5en<.



;Domnul să ai*ă milă $e casa lui Onisior, căci $e multe ori m-a însule'it şi $e lan'urile melenu s-a ruşinat, ci, venin$ în Eoma, cu multă osr$ie m-a căutat şi m-a ăsit<. Priveşte cum

peste tot el pune numai necinstea suferită, iar nu prime*dia, ca nu cumva să se sperie Timotei,deşi situa!ia era ncărcată de prime*dii. $ăci şi atrăsese mânia lui 1ero, apropiindu"şi pe unul cei era de!inut. ;"i încă venin$ în Eoma< , 0ice, ;nu numai că n-a uit $e a se întlni cu mine< ,ci ;cu multă osr$ie m-a căutat, şi m-a ăsit. Să-i $ea Domnul ca, în 0iua aceea, el să alemilă $e la Domnul. i ct $e mult mi-a sluit el în es, tu ştii prea *ine<.

Astfel trebuie să fie credincioşii, ca nici de frică să nu fie mpiedica!i, nici de vreo amenin!are,nici de ruşine, ci să conlucre0e şi să sară n a*utor ca pe timp de ră0boi. $ăci nu atât celor n

prime*dii le vor face bine, pe cât lor, făcându"se părtaşi cu aceia n ncercările ce le vor aducecununi. +e pildă, cineva dintre cei devota!i lui +umne0eu pătimeşte multe rele şi se luptă cumultă stăruin!ă, iar tu ncă n"ai fost atras spre acea luptăF ei bine, !i este cu putin!ă şi !ie dacă veivoi U cBiar fără să intri n cursă U să te faci părtaş cununilor ce"l aşteaptă pe acela? dacă eşti defa!ă, dacă mângâi, dacă ndemni, dacă stârneşti.

Ki cum că aşa este, ascultă ce spune apostolul n alt loc, scriind? ;Jine a'i ăcut că a'i împărtăşit cu mine neca0ul< , şi iarăşi? ;=entru că şi în !esalonic, o $ată şi a $oua oară, mi-a'i trimis casă am cele tre*uincioase<. (Iilipeni , J, J) Ki cum s"au făcut părtaşi cu el n neca0urile lui ceice lipseauN $umN ;=entru că mi-a'i trimis, 0ice, cele tre*uincioase mie, o $ată şi a $oua oară.<

Ki iarăşi, vorbind despre #pafrodit, 0ice? ;?iin$că pentru lucrul lui 9ristos a mers pnăaproape $e moarte, punn$u-şi via'a în prime$ie, ca să împlinească lipsa voastră în sluireamea<. (Iilipeni >, 4) Precum se petrece şi cu mpăra!ii, că nu numai cei ce se luptă (n ră0boi) sempărtăşesc de cinste din partea lor, ci cBiar şi cei ce pă0esc lucrurile (solda!ilor)F şi ncă nuoricum, ci de multe ori se nvrednicesc de aceleaşi daruri, deşi ei nu poartă arme, nici nu aumâinile nsângerate, ba poate nici măcar nu i"au privit pe luptătoriF tot aşa şi cu cei ce a*ută ntimp de neca0uri. $ă acela care"l a*ută pe luptătorul lipsit poate de Brană, cel ce stă de fa!ă, cel cemângâie cu vorba, acela care"l aduce orice altă slu*bă este egal cu cel ce se luptă.

Să nu !i"l ncBipui pe Pavel ca luptător, pe el, 0ic, cel nebiruit, ci pe un altul, dintre cei mul!i, care poate nu s"a bucurat de multă mângâiere, care poate nu ar fi stat ncă (n luptă) şi nu s"ar fi luptat.Astfel, cei ce stau n afara luptei devin cau0ă a biruin!ei aceloraF şi dacă sunt cau0a biruin!ei lor,desigur că vor fi părtaşi şi cununilor câştigate de ei n urma biruin!ei.

Ki ce este de mirare dacă cineva, mpărtăşindu"se cu ostenelile celor vii, se nvredniceşte deaceleaşi cununi ca şi cei ce se luptăN Iiindcă este cu putin!ă de a se mpărtăşi până şi de cununilecelor ce de*a s"au mutat de la noi, celor de*a ncununa!i, celor care nu au nici o nevoie acum dea*utor.

$ăci ascultă"l pe Pavel, care spune? ;?ace'i-vă părtaşi la tre*uin'ele sin'ilor<. (&omani J>, J4)+ar cum poate fi cineva părtaş trebuin!elor sfin!ilorN $ând l admiră pe (acel) bărbat, când face şiel ceva din cele pentru care acela a fost ncununat, atunci se va nvrednici şi el a se mpărtăşiaceloraşi cununi.

;Să-i $ea Domnul, 0ice, ca, în 0iua aceea, el să ale milă $e la Domnul< , adică ;m-a miluit, 0ice, şi, prin urmare, va avea răsplată în acea 0i înricoşată şi roa0nică, cn$ va i nevoie $emultă milă<.



+ar cBiar şi astă0i i vedem pe mul!i răi pedepsi!i şi răspun0ând de păcatele lor, ceea ce este o pildă a gBeenei. =entru ca nu cumva să $ormităm sau să trn$ăvim, sau să ne înşelăm cuvor*ele, apoi prin apte ne aminteşte şi ne strneşte, arătn$u-ne c5iar aici u$ecata,răspun$erea şi pe$eapsa.

Apoi, dacă cBiar şi printre oameni eHistă o mare preocupare pentru dreptate, oare la +umne0eu,$are pe toate le"a legiferat, să nu fie nici o vorbă despre acesteaN Ki cum s"ar putea credeN

Iiindcă şi n casă, şi n târg, şi pretutindeni sunt *udecă!i. Cn casă, de pildă, stăpânul *udecă slugilen fiecare 0i şi le cere socoteală pentru greşelile lor, pedepsindu"i pe unii, iar pe al!ii iertându"i.Pe câmp, de asemenea, lucrătorul de pământ şi femeia sa se *udecă n fiecare 0i. Pe corăbii, la fel,căpitanul *udecă, n tabără, generalul i *udecă pe ostaşi şi, n fine, n multe afaceri s"ar putea afla

*udecă!i. Cn meşteşuguri, dascălul *udecă pe ucenic.

$u un cuvânt, şi particular, şi public to!i se *udecă unii pe al!ii şi nicăieri nu am vedea negli*ându"se ideea de dreptate, ci, din contră, pe to!i şi pretutindeni dând seamă de cele făcute. Apoi, dacăaici căutarea dreptă!ii este atât de răspândită, prin cetă!i şi prin case, oare, acolo, unde ;$reapta

!a este plină $e $reptate< (Psalmi /, ) şi ;$reptatea !a ca mun'ii lui Dumne0eu< (Psalmi 45,), acolo, 0ic, să nu fie nici o vorbă de dreptateN Ki cum e cu putin!ă ca +umne0eu, *udecătorulcel drept, puternic şi ndelung"răbdător să ngăduie aceasta, şi să nu ceară răspundereN Ki tocmaiaici găseşti cau0a. 1n$elun-ră*$ător înseamnă că în$elun ra*$ă trăn$u-te spre pocăin'ă,iar $acă tu stărui în păcat, ;$upă învrtoşarea ta şi $upă inimă ta nepocăită, î'i a$uni mnieîn 0iua mniei<. (&omani >, 5)

+acă este drept deci #l răsplăteşte după vrednicie şi nu"i trece cu vederea sau i lasă nepedepsi!i pe cei care au făcut rele. +acă este puternic, şi după moartea omului răsplăteşte, adică n nviereamor!ilor, căci aceasta este urmarea puterii Lui. Ki ndelung"răbdător=, 0ice. +acă este ndelung"răbdător, să nu ne tulburăm, nici să 0icem? de ce nu pedepseşte aiciN= poi, $acă ar i aşa, $acăîn iecare 0i ne-ar cere răspuns pentru cele ce 1i reşim, ar $ispărea neamul nostru omenesc,căci nici o 0i nu este curată $e păcate, ci 1l supărăm întruna cu apte, ie ele mari, ie mici.

Aşa că, dacă ndelunga Lui răbdare şi bunătate nu ar fi mare către noi şi nu ne"ar da timp de pocăin!ă, ca să ne de0brăcăm de păcate, fiecare din noi nu ar putea a*unge nici la al două0ecileaan al vie!ii sale. +acă fiecare din noi ar intra cu cunoştin!ă dreaptă n cele făcute de el şi,

punându"şi la mi*loc ntreaga sa via!ă, ar observa"o cu băgare de seamă, ar vedea dacă nu cumvaeste vrednic de mii de pedepse şi de osânde. Ki când el se nelinişteşte şi 0ice? de ce cutare nu

este pedepsit, deşi are cu sine mii de păcateN=, să se gândească la ale sale şi i va contenineliniştea. Acelea i se par mari, fiindcă s"au petrecut poate n lucruri mari şi vă0ute de to!i, dar dacă şi le"ar cerceta pe ale sale, poate că va găsi mai multe şi mai mari.

$ăci a se lăcomi cineva şi a fura este acelaşi lucru, fie că ar fi vorba de argint, fie de aur căciamândouă acestea sunt 0ămislite de acelaşi cuget U şi, de ai furat ceva cât de mic, nu te vei da nlături de a fura şi ceva mare, iar dacă nu se ntâmplă, apoi aceasta nu vine din cau0a ta, ci dincau0a mpre*urărilor. Săracul care"l nedreptă!eşte pe cel mai sărac decât el, dacă ar putea, desigur că nu l"ar trece cu vederea nici pe cel bogat, aşa că faptul acesta este re0ultatul slăbiciunii

aceluia, iar nu al inten!iei acestuia.

$utare stăpâneşte, 0ici tu, şi răpeşte cele ale supuşilor lui.= Ki tu nu răpeştiN Spune"miM Să nu0ici că acela răpeşte talan!i de aur, iar tu numai 0ece oboli, fiindcă şi cei ce aruncau n cutia

pentru milostenie, unii aruncau aur, iar văduva doi bani, şi cu nimic n"a fost mai pre*os decât



aceia. Pentru ceN ?iin$că aici se u$ecă inten'ia, şi nu ceea ce a $at. +upă aceea, când e vorbade milostenie tu ceri ca +umne0eu să pedepsească şi cu nimic să nu Se arate ngăduitor, iar culăcomia să nu facă aşaN Ki cum s"ar putea aceastaN Precum aceea care a aruncat doi bani n cutie,cu nimic n"a fost mai pre*os decât ceilal!i n privin!a inten!iei, tot aşa şi tu dacă vei fura cBiar numai doi bani, cu nimic n"ai să fii mai bun decât aceia, ba ncă dacă s"ar putea spune şi cevaminunat este că tu te lăcomeşti mai mult decât aceia.$ă, dacă cineva ar preadesfrâna cu femeia mpăratului sau cu a săracului, sau cu a argatului său

este deopotrivă preadesfrânat, căci păcatul aici nu se *udecă după deosebirea persoanelor, ci dupărăutatea inten!iei celui ce a făcut aceasta, tot aşa şi aici. 3a mai mult ncă, căci eu l"aş numi preadesfrânat mai degrabă pe cel care preadesfrânea0ă cu oricine, decât pe cel ce desfrânea0ă cumpărăteasa cBiar, fiindcă aici poate l"a atras bogă!ia sau frumuse!ea, sau multe altele, pe cândacolo nimic din acestea, aşa că acela mai cu seamă este desfrânat.

Ki iarăşi? eu l"aş numi be!iv mai cu seamă pe cel care ntrebuin!ea0ă vin prost şi stricat n băuturăFtot asemenea l numesc lacom şi pe cel ce nu le dispre!uieşte nici pe cele mici. $ăci cel ce lerăpeşte pe cele mari poate că le va dispre!ui pe cele mici, n timp ce, dacă le răpeşte pe cele mici,

pe cele mari desigur că nu le va dispre!uiF aşa că, mai cu seamă acesta este tâlBar. Iiindcă $el cenu dispre!uieşte argintul, cum ar putea dispre!ui aurulN

şa că, atunci cn$ noi îi acu0ăm pe cei ce ne stăpnesc, să ne n$im la ale noastre şi nevom ăsi pe noi înşine şi urn$, şi lăcomin$u-ne mai mult $ect aceia, $acă nu cu apta, cel

pu'in cu inten'ia, $e vom u$eca precum tre*uie a u$eca. $ăci spune"mi? dacă cineva ar răpicele ale săracului, iar un altul ar răpi cele ale bogatului, oare nu vor fi pedepsi!i deopotrivăamândoiN +ar ceN are criminalul nu este deopotrivă criminal, dacă l"ar ucide pe un sărac sau peun bogatN

$ând deci 0icem că unul a răpit ogorul altuia, să ne gândim la ale noastre, şi astfel nu"i vom mai *udeca pe al!ii şi nu ne vom mai scandali0a că nu vine asupra lor *udecata lui +umne0eu, iar nacelaşi timp vom admira şi ndelunga"răbdare a lui +umne0eu şi vom fi mai leneşi n lucrareacelor rele. "ăci, cn$ ne vom ve$ea şi pe noi răspun0ători $e aceleaşi apte, nu ne vom mai tul*ura, ci ne vom $epărta $e păcate, şi astel ne vom învre$nici $e *unătă'ile viitoare întru

9ristos #isus, Domnul nostru, căruia împreună cu !atăl şi cu Sntul Du5, se cuvine slava,stăpnirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

min.



8milia I= 1 Adevărata slavă şi $n veaul de fa'ă9 şi $n el viitor9 numai sfin'ii o au. )espreslava apostolului şi ea a lui <ero

!u $eci, iul meu, întăreşte-te în 5arul care e în 9ristos #isus şi cele ce ai au0it $e la mine, cumul'i martori $e a'ă, acestea le încre$in'ea0ă la oameni cre$incioşi, care vor i $estoinici săînve'e şi pe al'ii. uieră împreună cu mine, ca un *un ostaş al lui 9ristos #isus. &ici un ostaşnu se încurcă cu tre*urile vie'ii, ca să ie pe plac celui care strne oaste. #ar cn$ se luptăcineva, la ocuri, nu ia cununa $acă nu s-a luptat $upă leile ocului. "uvine-se ca pluarul care se osteneşte să mănnce el mai înti $in roa$e. 1n'elee cele ce-'i răiesc, căci Domnul î'i va $a pricepere în toate. (## !imotei 2, /-6)

%are cura* dă ucenicului faptul că dascălul, fiind prime*duit a naufragia pe mare, totuşi a ştiut săscapeF căci la urmă şi va ncBipui că nu din cau0a neştiin!ei ar putea să cadă şi el n neca0uri, cidin cau0a naturii lucrurilor, iar aceasta nu e pu!in lucru pentru mângâierea sufletului său. %arendemn apoi aduce şi căpitanului pe timp de ră0boi faptul de a"l vedea pe general rănit şi iarăşinsănătoşit. Tot aşa şi credincioşilor le aduce mare cura* faptul de a"l vedea pe apostol pătimindmarile rele, că, dacă n"ar fi aşa, desigur că nici apostolul nu şi"ar fi povestit suferin!ele.

+eoarece Timotei, au0ind că acela care poate face lucruri atât de mari, că acela care stăpâneştelumea ntreagă se găseşte n captivitate şi n neca0uri şi nu se ruşinea0ă, nici nu se tulbură fiind

părăsit de ai săi, cBiar şi el (Timotei) de ar pătimi acestea, nu ar mai considera acest fapt ca

re0ultat al neputin!ei omeneşti " şi nici că, dacă este ucenic şi mai mic decât Pavel, el n"ar putea pătimi ceea ce şi dascălul său a pătimit " ci că toate acestea s"au petrecut prin for!a mpre*urărilor (din desfăşurarea firească a lucrurilor).

+e altfel şi Pavel de aceea povesteşte neca0urile sale, ca astfel să"l ntărească pe Timotei. $um căaceasta o avea n vedere povestindu"şi neca0urile şi ncercările sale, a adăugat? ;!u $eci, iul meu, întăreşte-te în 5arul care e în 9ristos #isus<. Dar ce spui, =avele@ &e întăreşti pe noi

prin rică@ &e-ai spus că ai ost leat, că te ăseşti în neca0uri şi că to'i te-au părăsit şi $upăce ne-ai încre$in'at că iin$ c5iar părăsit $e unii, totuşi n-ai pătimit nici un rău, cum $e

a$aui: ;!u $eci, iul meu, întăreşte-te în 5arul care e în 9ristos #isus< @ ;"u $rept cuvnt -răspun$e el - căci mai cu seamă acestea vă întăresc pe voi, $ect acelea. "ă $acă eu, =avel, pătimesc acestea, apoi cu att mai mult voi sunte'i $atori a sueri astel $acă $ascălul vostrusueră, cu att mai mult voi, ucenicii.<



Ki cu multă dragoste părintească l ndeamnă, numindu"l fiu, şi nu oricum, ci fiul meu=. +acăeşti fiu, 0ice, imită"l pe tatăl tău. +acă eşti fiu, ntăreşte"te n cele ce am spus şi mai cu seamă nunumai prin cele povestite, ci şi prin Barul lui @ristos? Cntăreşte"te n Barul care e n @ristos 'isus=0ice ,adică prin Barul lui @ristos 'isusF adică? stai cu bărbă!ieF ştii cum să te aperi=. +e altfel, şin altă parte 0icând el? ;"ăci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a snelui< (eseni ,/2), n"a vorbit doar cu scopul de a"i descura*a, ci de a"l stârni. ;?ii trea0, 0ice prive5ea0ă, ai 5arul Domnului care te aută şi se luptă împreună cu tine şi $eci cu multă *unăvoin'ă şi cu

multă $raoste ă şi tu cele ce 'i se cuvin a ace.<

;"ele ce ai au0it $e la mine, cu mul'i martori $e a'ă, acestea le încre$in'ea0ă la oameni cre$incioşi.< $redincioşi, 0ice, iar nu iscoditori, nu ra!ionaliştiF credincioşi, 0ice, care n"au trădat

propovăduirea #vangBeliei. $e ai au0it=, 0ice, iar nu ceea ce ai cercetat tu, ceea ce ai cernut,ceea ce ai descusut, căci ;cre$in'a este $in au0ire, 0ice, iar au0irea prin cuvntul #ui 9ristos<.(Eomani /F, /6)

i ce vrea să 0ică prin: ;cu mul'i martori $e a'ă< @ ca şi cum ar i 0is: ;nu le-ai au0it pe

ascuns sau pe uriş, ci iin$ mul'i $e a'ă şi cu cura<. Ki n"a 0is doar? spune"le acestea= ci?ncredin!ea0ă"le=, ca şi cum parcă e vorba de vistieria mpărătească, care trebuie a fi ncredin!atăşi pusă n siguran!ă.

'arăşi l nspăimântă pe ucenic, atât prin cele de mai nainte cât şi prin cele de mai *os. PrineHpresia? ncredin!ea0ă"le=, el nu"i n!elege numai pe cei credincioşi, căci ce folos dacă tu eşticredincios, iar altora nu eşti n stare a le mpărtăşi nvă!ătura #vangbelieiN $e folos vei avea,dacă tu poate că nu vei trăda credin!a, nsă nici nu eşti n stare de a"i face şi pe al!ii credincioşiN+e aceea $ascălul tre*uie a avea cu sine aceste $ouă însuşiri: a i şi cre$incios, a i şi $i$actic,a$ică învă'ător. =entru aceea şi 0ice apostolul: ;care vor i $estoinici să înve'e şi pe al'ii<.

;Sueră împreună cu mine, ca un *un ostaş al lui 9ristos #isus<. EaiM cât de mare estedemnitatea aceasta, de a fi ostaş al lui @ristosM ândeşte"te la mpăra!ii pământeşti şi cum cei dinoastea lor consideră această slu*ire drept ceva mare şi nsemnat. +eci, dacă datoria ostaşului estede a pătimi pentru mpărat, apoi a nu pătimi nu este faptul unui ostaş. Aşa că nu trebuie a senelinişti când el pătimeşte, căci aceasta este datoria ostaşului, ci să se neliniştească atunci când eln"ar pătimi.

;&ici un ostaş nu se încurcă cu tre*urile vie'ii, ca să ie pe plac celui care strne oaste.<

Acestea sunt spuse către Timotei, nsă printr"nsul sunt spuse către orice dascăl sau ucenic. 1imeni deci din cei ce au vreo episcopie (vreo privegBere, vreo demnitate) să nu *udece canevrednice de sine au0ind acestea, ci să le *udece ca nevrednice de sine de a le face.

;#ar cn$ se luptă cineva, la ocuri, nu ia cununa $acă nu s-a luptat $upă leile ocului.< Dar ce vrea să 0ică ;$acă nu se luptă $upă leile ocului< @ Anume, că nu e de"a*uns numai de aintra n luptă şi nici numai dacă şi"a uns trupul cu untdelemn pregătindu"se de luptă sau numai căs"a ncâlcit n luptă, ci dacă nu va pă0i ntreaga lege a luptelor şi legea mâncării şi legea pruden!eişi a demnită!ii, precum şi legea eHerci!iilor de luptă şi n fine, dacă nu va avea n vedere tot ceeace se cuvine luptătorilor, niciodată nu se va ncununa. Ki priveşte n!elepciunea lui Pavel, căci a

amintit de lupte şi de ostaşi, pe de o parte spre a fi gata de ucideri, omoruri şi sânge, iar pe de altaspre a suferi cu răbdare şi cu bărbă!ie orice, ca astfel veşnic să se găsească n eHerci!iu şi gata deluptă.



;"uvine-se ca pluarul care se osteneşte, 0ice, să mănnce el mai înti $in roa$e.< %ai sus avorbit cu eHemple de la sine, iar după aceea cu eHemple de la dascălF aici nsă vorbeşte cueHemple ce se petrec n via!a obştească, cu eHemple de la luptători, de la ostaşi şi pune alături şi

premiile, pe de o parte spre a plăcea celui ce strânge oştire, iar pe de alta spre a se ncununa.

feră ncă şi al treilea eHemplu, ceea ce mai cu seamă i convine lui, căci eHemplul ostaşului şi alluptătorului este potrivit şi celor stăpâni!i, celor mici, iar eHemplul plugarului se potriveşte

dascălului. 1u numai ca ostaş trebuie a se lupta, nici numai ca luptător, ci şi ca plugar trebuie a seosteni pentru cei de sub el. Plugarul nu se ngri*eşte numai de ale sale, ci şi de roade şi de pământ, adică şi plugarul are nu o mică răsplată n urma ostenelelor sale. Aici arată şi că+umne0eu de nimic nu este lipsit, arată şi răsplata nvă!ăturii, a spus n acelaşi timp şi un lucrucomun.

=recum, 0ice, pluarul nu în 0a$ar se osteneşte, ci mai înainte $e al'ii el se *ucură $eostenelile sale, tot aşa se petrece şi cu $ascălul.< Sau că aceasta o spune aici apostolul, sau căvorbeşte despre dascăli spre a fi pre!ui!i. +ar nu are nici un sensF căci cum aşaN $ând el nu a spus

simplu plugar, ci? plugarul care se osteneşte=, şi nici n"a spus? care munceşte=, ci cel care seoboseşte muncind. Aici vorbeşte aşa pentru ca nimeni să nu se neliniştească pentru ntâr0ierearăsplă!ii, căci, 0ice, de*a te bucuri de acea răsplată= sau că răsplata este poate cBiar n nsăşiosteneala lui.

+eci, după ce a pus de fa!ă eHemplele cu ostaşii, cu luptătorii, cu plugarii şi totul n fine ntr"unmod enigmatic, şi că? nimeni nu se ncununea0ă, de nu se va lupta după lege=, şi că? $uvine"seca plugarul care se osteneşte să mănânce el mai ntâi din roade=, la urmă a adăugat? ;1n'eleecele ce-'i răiesc, căci Domnul î'i va $a pricepere în toate<. Pentru aceea deci el le"a spus toateacestea n formă de parabolă şi ca proverbe.

Apoi iarăşi, arătându"şi iubirea lui cea părintească, nu ncetea0ă de a"l ndemna pe Timotei,temându"se pentru el ca un fiu al său adevărat, şi 0ice? $u-'i aminte $e #isus 9ristos, "are aînviat $in mor'i, $in neamul lui Davi$, $upă van5elia mea, pentru "are suăr pnă şi lan'uri ca un ăcător $e rele. (2, 7-8) +ar de ce oare pomeneşte aici de @ristosN spune aceastaadresându"se ereticilor, n acelaşi timp şi pe el deşteptându"l şi arătându"i folosul ce ar puteatrage din pătimirile suferite, căci nsuşi dascălul nostru @ristos, prin patima suferită, a doborâtmoartea. ;ceasta să 'i-o aminteşti, 0ice, şi vei avea o mare mniere.<

Adu"!i aminte de 'isus @ristos, 0ice, $are a nviat din mor!i, din neamul lui +avid.= +e*a de peatunci au nceput unii a răsturna iconomia lui +umne0eu, sim!indu"se parcă ruşina!i de măre!iaiubirii de oameni a lui +umne0eu, căci binefacerile cu care ne"a miluit +umne0eu au fost aşa demari, ncât cBiar şi oamenii se ruşinea0ă a le atribui lui +umne0eu şi se ndoiesc a crede că S"aumilit atât de mult.

+upă #vangBelia mea=, 0ice. Pretutindeni spune aceasta n epistole, 0icând? după #vangBeliamea=, fiindcă trebuia a se ncrede ntr"nsul Timotei şi fiindcă şi al!ii erau care evangBeli0aualtele. Pentru $are sufăr până şi lan!uri, 0ice ca un făcător de rele.= 'arăşi l mângâie punându"se

pe sine nainte, iarăşi l ndeamnă. Ki ce pagubă ar fi fost ca apostolul să fie silit de a"l povă!ui prin aceste două lucruriN $ăci ce folos dacă l"ai arăta pe dascăl pătimind, nsă ntru nimicfolositorN



+eci, unde este folosin!a lui şi cu ce s"a făcut minunatN +ar cuvântul lui +umne0eu nu se leagă,0ice. +acă am fi ostaşi lumeşti sau dacă am purta un ră0boi lumesc, 0ice, poate că legăturileacestea, care leagă mâinile, ar avea vreo putere, dar acum +umne0eu astfel ne"a botărât şi ne"a

pus pe noi, ncât ntru nimic să nu fim birui!i. 1e sunt legate mâinile, dar nu limba, căci limbanimeni nu o poate lega, ci numai teama şi necredin!a şi dacă acestea nu le avem, cBiar de am filega!i peste tot, totuşi propovăduirea cuvântului nu se poate lega. +e pildă? dacă l"ar lega cineva

pe plugar, ar putea mpiedica semănarea câmpului, fiindcă seamănă cu mâinile, pe când dacă l

vei lega pe dascăl, cuvântul nu i l"ai mpiedicat, fiindcă el seamănă cu limba, iar nu cu mâna.

$uvântul nostru nu poate fi supus legării, căci pe când noi suntem lega!i, el se de0leagă şi fuge.$um aşaN Apoi iată că şi lega!i fiind, noi propovăduim. Aceasta să fie ca ndemn celor de0lega!i,că, dacă noi fiind lega!i propovăduim, apoi cu atât mai mult trebuie a face aceasta voi, ceide0lega!i. Ai au0it că eu pătimesc acestea ca un făcător de rele, dar tu nu te ntrista, căci mareeste minunea. #u, cel legat, fac lucrul celor de0lega!iF eu, cel legat, i ntrec pe to!iF eu, legatul, i"am biruit pe cei ce m"au legat. $ăci cuvântul este al lui +umne0eu, iar nu al nostru şi legăturileomeneşti nu vor putea ncătuşa cuvântul lui +umne0eu.

De aceea toate le ra*$, pentru cei aleşi, 0ice, ca şi ei să ai*ă parte $e mntuirea care este întru 9ristos #isus şi $e slava veşnică. (2, /F) 'ată aici şi o altă ndemnare, că nu pentru mine, 0ice, ci pentru voi le rabd pe toate. Cmi era cu putin!ă a vie!ui fără prime*diiF dacă m"aş fi gândit la alemele, mi era cu putin!ă a nu pătimi nimic din acestea, nsă acum toate le rabd pentru mântuireaaltora. Pentru ce, dar, pătimesc acesteaN Pentru binele străinilor, pentru ca al!ii să se bucure devia!a veşnică=. Ki ce le vesteşteN 1"a spus simplu? pătimesc pentru aceştia sau aceia=, ci? pentrucei aleşi=, dând a n!elege prin aceasta că, dacă +umne0eu i"a ales, apoi noi trebuie a pătimi totul

pentru ei.

;"a şi ei să ai*ă parte $e mntuire.< #Hpresia? ca şi ei= este pusă ca şi cum ar fi 0is? şi noi,căci pe noi ne"a ales +umne0eu. Precum +umne0eu a pătimit pentru noi, tot aşa şi noi pătimim

pentru aceia, aşa că faptul este ca răsplată, iar nu ca Bar din parte"ne. +in partea lui +umne0eudesigur că a fost Bar, căci mai nainte de a face noi binele, #l ne"a făcut nouă bine, nsă din parteanoastră este răsplată, căci mai nainte de a lua plata de la +umne0eu, pătimim pentru aceştia=.$a şi ei să aibă parte de mântuire.= "e spui@ "are mntuire@ "el ce încă nu este pricinuitor mntuirii proprii, ci este pier$ut poate să ie pricinuitor mntuirii altuia@

+e aceea a şi adăugat? ;nu mntuirii acesteia, 0ice, ci celei ;care este întru 9ristos #isus< -

a$evăratei mntuiri - ;şi $e slava veşnică<. $u durere sunt cele pre0ente, dar numai pe pământFtriste sunt cele de fa!ă, nsă sunt vremelnice. Sunt ncărcate de neca0 şi durere, nsă numai astă0işi mâine. $ele cu adevărat bune nu sunt astfel, ci veşnice, ci n ceruri. Aceea este cu adevăratslavă, iar aceasta de aici este necinste.

$evărata slavă şi în veacul $e a'ă şi în cel viitor, numai sin'ii o au. Despre slava apostolului şi cea a lui &ero

#i văzut, iubitule, că nu e$istă slavă pe pământ, ci adevărata slavă este în ceruri.

⇒ %eci, dacă voieşte cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit.⇒ %acă voieşte cineva a se bucura de linişte, primească a fi neliniştit şi tulburat.⇒ %acă voieşte cineva a se desfăta veşnic şi a fi lăudat, dispreţuiască-le pe cele trecătoare.



$um că necinstea este slavă, iar slava de aici necinste, Baide!i ca după putere să vă repre0entămaceasta, ca astfel să vedem adevărata slavă.Pe pământ nu se poate cineva slăvi, iar de voieşti a fi slăvit, prin necinste vei căpăta aceasta. Kiacum, Bai să eHaminăm faptul acesta asupra a două persoane? 1ero şi Pavel. Acela avea slavalumii, iar acesta, necinstea. $umN Acela era tiran, multe rele făcând, trofee din ră0boaie aducând,

bogă!ii curgându"i de pretutindeni, armate nesfârşite, cea mai mare parte a lumii supusă lui,cetatea mpărătească supusă, ntregul Senat plecându"i"se la picioare, şi cBiar mpără!iile. Pleca

totdeauna mbrăcat strălucit, iar când trebuia să iasă narmat, ieşea totdeauna narmat cu armeaurite şi bătute n pietre pre!ioase şi când era timp de pace, el se găsea totdeauna mbrăcat cu porfiră mpărătească. %ul!i pă0itori avea pe lângă el şi mul!i agBiotan!i.

Pe pământ şi pe mare au0ea 0icându"i"se stăpân, autocrator, August, $e0ar, mpărat şi alte numede acest fel, pe care le inventa linguşirea, şi n fine, nimic nu"i lipsea spre a fi slăvit, ci atâtn!elep!ii cât şi puternicii, ba cBiar şi regii tremurau de frica lui, fiindcă se spunea că de altfel eraşi brutal şi crud. Acesta voia a fi şi +umne0eu, iar pe idoli pe to!i i dispre!uia până şi pe+umne0eul cel mai presus de toate, şi cerea a fi adorat el ca +umne0eu.

Ki ce poate fi mai bun ca această slavăN Sau, mai bine 0is, ce poate fi mai rău ca această necinsteN 1u ştiu nsă cum, sub puterea adevărului, m"a luat gura pe dinainte şi s"a pronun!at mai naintede *udecată. Acum nsă să cercetăm lucrul după părerea celor mul!i, după părereanecredincioşilor, după linguşire. $e poate fi mai mare n slavă, decât faptul de a se crede pe sine+umne0euN %are necinste cu adevărat, ca fiind cineva om, să turbe0e atât de mult şi să cugeteastfel de lucruri. +ar noi, acum, să cercetăm lucrul după părerea celor mul!i. 1imic deci nu lipseaslavei acesteia omeneşti şi 1ero cerea a fi adorat de to!i ca +umne0eu.

+ar acum, dacă crede!i, Baide!i să"l punem lângă el şi pe Pavel. mul acesta era cilician " şi câtădeosebire este ntre $ilicia şi &oma, to!i ştiu " curelar cu meşteşugul, sărac, lipsit den!elepciunea din afară, ştiind numai ebraica, limbă dispre!uită de to!i, şi mai cu seamă de italieni.$ăci aceştia nu doar dispre!uiesc limba #ladei sau vreo altă limbă barbară, precum dispre!uiesclimba sirienilor, iar aceasta are multe afinită!i cu cea ebraică. +acă ei dispre!uiesc #lada ceafrumoasă şi minunată şi deci şi limba #ladei, apoi cu atât mai mult limba evreilor.#ra, 0ic, om care de multe ori a trăit n cea mai mare sărăcie, care de multe ori se culca flămând,om gol, care nu avea nici cu ce să se mbrace. ;1n osteneală şi în tru$ă, 0ice, în prive5eri a$eseori< (## "orinteni //, 26), şi nu numai aceasta, ci şi n legături cu tâlBarii, cu fermecătoriide morminte, cu ucigaşii era pus mpreună, după porunca aceluia (1ero) şi era muncit ca un

făcător de rele, ceea ce el nsuşi spune.

+eci, care din aceşti doi este mai strălucitN are, nu cei mai mul!i nici nu cunosc numele lui 1ero, pe când pe Pavel şi elinii, şi barbarii, şi sci!ii, ba până şi cBiar cei de la marginea pământului l cântă şi slăvesc n fiecare 0iN

+ar să nu cercetăm cele de acum, ci pe cele de atunci. $ine oare era mai strălucitN Ki cine era maislăvitN $el ce era legat cu lan! şi legat era scos din temni!ă sau cel ce era mbrăcat cu porfiră şiieşea din palatN +esigur că acela care era legat. $umN Apoi acela, deşi avea armată, deşi şedea n

fruntea tuturor mbrăcat n veşminte strălucite, totuşi nu putea face deloc ceea ce voia, pe cândcel legat şi luat ca făcător de rele şi mbrăcat n Baine proaste, toate le făcea cu mai multă putere.$um, n ce felN Acela i 0icea? să nu semeni cuvântul evlaviei=, iar acesta i răspundea? nu potsuferi aceasta, căci cuvântul lui +umne0eu nu poate fi legat.=



Ki astfel cilicianul, curelarul, legatul, săracul şi cel ce trăia n lipsă şi"a bătut *oc de cel din &oma,de cel bogat, de cel ce mpără!ea, de cel ce stăpânea peste to!i, de cel ce procura multe la mul!i şicare având atâtea armate, nimic n"a putut face lui Pavel.

$ine deci era mai strălucitN $ine, mai cinstitN $el ce, fiind n legături, biruia sau cel ce era biruit,fiind mbrăcat n porfirăN $el ce sta *os şi arunca săge!i sau cel ce şedea sus şi era nsăgetatN $elce poruncea şi era dispre!uit sau cel ce au0ea porunca şi nimic nu făcea din cele porunciteN $el ce

era singur şi biruia sau cel ce era biruit cu mii de armateN mpăratul comanda armata, iar cel legat purta trofeul contra lui.

Spune"mi deci de partea căruia ar voi cineva să fieN Să nu"mi spui de cele ce vor fi după aceasta,ci cercetea0ă"le pe acestea de acum. +e ce parte ar voi cineva să fieN +e partea lui Pavel sau a lui

1eroN 1u vorbesc despre credin!ă, căci aceasta este nvederată, ci despre slava, cinstea şistrălucirea lor. +acă cineva ar fi n!elept, ar 0ice că de partea lui Pavel. $ăci dacă a birui este maistrălucit decât a fi biruit, atunci Pavel este cel slăvit. Ki nu aceasta este lucru mare, că a biruit, cică, găsindu"se ntr"o astfel de po0i!ie, el a biruit. $ăci iarăşi 0ic şi nu voi conteni a spune aceleaşi?

era ncon*urat cu lan!uri şi cu toate acestea l"a biruit pe cel ce purta pe cap diadema.Astfel este puterea lui @ristosM Lan!ul biruie coroana mpărătească şi mai strălucit se arată decâtaceea. $u 0dren!e era mbrăcat acest nespălat, ca unul ce locuia n temni!ă şi totuşi pe to!i intorcea spre lan!urile sale, mai mult decât cel mbrăcat cu BlamidăM Pe pământ *os sta celstăpânit şi n sus căuta şi to!i lăsându"l la o parte pe cel ce era purtat pe car aurit căutau spreacelaM

Ki cu drept cuvânt, căci a"l vedea pe mpărat purtat pe car aurit era ceva obişnuit, dar a"l vedea pecel legat vorbind cu mpăratul cu atâta ndră0neală, cu câtă se arătă mpăratul către un rob mişelşi de plâns, aceasta cu adevărat că era ceva paradoHal şi neau0it. %ul!ime multă era de fa!ă, şi to!ierau robii mpăratului. #i bine, to!i aceştia l admirau nu pe mpăratul lor, nu pe stăpânul lor, ci pecel ce l biruise pe mpăratul şi stăpânul lor, de care to!i se temeau şi tremurau şi singur Pavel şi

bătea *oc de elM

Ai vă0ut câtă strălucire poate fi cBiar şi n legăturiN +ar după acestea, ce ar mai putea spunecinevaN Iiind vorba de 1ero, iată că nici măcar mormântul nu i se ştie n mod sigur, pe cândPavel mai strălucit decât to!i mpăra!ii stă n nsăşi mpărăteasca cetate, unde a şi nvins, unde şitrofeul l"a purtat n triumf. +e acela cBiar dacă şi"ar aduce aminte cineva, şi aduce aminte cu

Bulă şi dispre!, mpreună cBiar şi cu casnicii lui, fiindcă se spune că era desfrânat, n timp ce dePavel to!i şi aduc aminte pretutindeni cu laude, şi nu numai printre noi, ci şi printre duşmani.

$ăci, când străluceşte adevărul, nici cbiar duşmanii nu au motiv a fi neruşina!i şi, dacă poate nu"ladmiră pe el pentru credin!ă, totuşi l admiră pentru ndră0neala, pentru bărbă!ia lui. Acesta nfiecare 0i este ncununat şi lăudat prin gurile tuturor din lumea ntreagă, iar acela este ncărcat deBule şi nvinovă!iri. +eci, care poate fi mai strălucitN

+ar am uitat a"l lăuda pe acest bărbat cu cea mai mare eHactitate şi de aceea trebuie a spune ceea

ce ntr"adevăr trebuie spus. Ki care sunt acesteaN $ele din ceruri. $um va veni mpreună cumpăratul cerurilor, n cel mai strălucit cnip, şi cum atunci 1ero va sta trist şi amărât. +ar dacă !ise pare că eu vorbesc lucruri de necre0ut şi de râs, tu singur eşti de râs. $ăci, dacă nu cre0i celor ce vor fi, cel pu!in crede de la cele ce s"au petrecut de*a.



Cncă nu este timpul cununilor şi totuşi luptătorul s"a bucurat de atâta cinsteF dar ncă atunci cândva sosi Qudecătorul, de câtă cinste nu se va bucuraN Străin a fost şi nemernic printre cei străini, şitotuşi este atât de mult admiratF dar oare când va fi printre ai săi, de ce bun nu se va bucuraNAcum via!a voastră este ascunsă cu @ristos ntru +umne0eu= ($oloseni 4, 4), şi cu toate acesteacel mort lucrea0ă şi este cinstit mai mult decât cei viiF dar, când va veni nsăşi via!a noastră, de cenu se va nvredniciN +e ce nu se va mpărtăşiN

+e aceea a făcut +umne0eu ca el să se bucure de această cinste, nu doar că ar fi avut nevoie, căcidacă n trup fiind, el dispre!uia slava celor mul!i, apoi cu atât mai mult când s"a i0băvit delegăturile trupului acestuia. Ki nu doar de aceea a făcut +umne0eu ca el să se bucure de cinste, cica şi cei ce nu vor crede n cele viitoare să fie acu0a!i cBiar din cele pre0ente. Spun că va veniPavel cu mpăratul cerurilor, când va fi nvierea, şi că ne vom bucura de mii de bunuri.

+ar necredinciosul nu credeF prin urmare, din cele pre0ente va crede. $urelarul se arată maistrălucit şi mai cinstit decât mpăratul. 1imeni, a*ungând mpărat al &omei, nu s"a bucurat deatâta cinsteF mpăratul este aruncat afară poate din cetate, n timp ce Pavel stăpâneşte mi*locul

cetă!ii, ca şi cum mpără!eşte şi trăieşte. +e la acestea deci crede şi n cele viitoare. +acă aici,unde el era alungat, unde era persecutat, se bucură de atâta cinste, dar când va veni, ce va fiN

+acă aici, unde el era curelar, a devenit atât de strălucit, dar când va veni strălucind ca şi ra0elesoarelui, ce va fiN +acă, după atâta n*osire, s"a bucurat de atâta măre!ie, dar când va veni, ce vafiN Sau e cu putin!ă a fugi de acele mpre*urăriN Pe cine oare nu stârneşte faptul că acest curelar adevenit mai cinstit decât cel mai admirat dintre to!i mpăra!iiN +eci, dacă aici s"au petrecutlucruri peste natură, apoi cu atât mai mult n viitor.

$rede, omule, n cele pre0ente, dacă nu voieşti a crede n cele viitoare. $rede, omule, n cele cese văd, dacă nu voieşti a crede n cele ce nu se văd sau mai bine 0is, crede n cele ce se văd, căciatunci vei crede şi n cele ce nu se văd. 'ar de nu voieşti, este binevenit a spune mpreună cuapostolul? ;sunt curat $e snele tuturor< (?aptele postolilor 2F, 2), căci toate le"ammărturisit vouă şi nimic n"am trecut cu vederea din cele ce trebuia a vă spune. Eoi singuri decinvinovă!i!i"vă pe voi nşivă şi singuri vă ve!i Botăr pedeapsa cea din gBeenă.

'ar noi, ca nişte fii iubi!i, să ne facem urmaşi ai lui Pavel nu numai prin credin!ă, ci şi prin via!ă.Pentru ca să ne nvrednicim de slava cea cerească, să călcăm cu picioarele slava de aici. 1imic sănu ne atragă din toate cele pre0ente. Să dispre!uim cele vă0ute, ca să ne bucurăm de cele cereşti

sau mai bine 0is, ne vom bucura şi de acestea prin acelea, afară numai dacă din capul loculuiscopul nostru este de a ne nvrednici de acelea.

$ărora fie ca să ne nvrednicim cu to!ii, prin @ristos 'isus, +omnul nostru, $ăruia mpreună cuTatăl şi cu Sfântul +uB, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n vecii vecilor.Amin.



8milia = 1 Contra lăomiei. (ustrarea ugetului este pentru el laom o mare şi veşniătortură

Hre$nic $e cre0are este cuvntul: căci $acă am murit împreună cu l, vom şi învia împreunăcu l. Dacă rămnem întru l, vom şi împără'i împreună cu l $e-4 vom tăă$ui, şi l ne vatăă$ui pe noi. Dacă nu-# suntem cre$incioşi, l rămne cre$incios, căci nu poate să Setăă$uiască pe Sine 1nsuşi. minteşte-le acestea şi în$eamnă stăruitor înaintea lui Dumne0eu

să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu oloseşte, $ect la pier0area ascultătorilor. (>, JJ"J)

%ul!i dintre oamenii cei mai slabi nu re0istă n fa!a tăriei credin!ei şi nici nu suferă ntâr0iereasperan!ei lorF ei caută numai la cele pre0ente şi prin acestea le caracteri0ea0ă pe cele viitoare.+acă cele de aici, 0ic ei, sunt moarte, munci şi legături, iar @ristos 0ice că acestea duc la via!acea veşnică, nu ar crede cineva, ci ar putea 0ice? Adică cumN $ând trăiesc, mor, şi când mor,trăiescN $e vrea să nsemne aceastaN $ât sunt pe pământ, nimic nu"mi făgăduieşti, iar n cerurimi daiN $ele mici nu le dai, iar acolo acor0i lucruri mariN=

Aşadar, ca nimeni să nu cugete acestea, iată că şi face cuvântul fără nici o ndoială, prentâmpinând asemenea ndoieli şi dând dove0i, căci eHpresia? ;$u-'i aminte $e Domnul #isus 9ristos< aceasta înseamnă, că $upă moarte a înviat. Aici iarăşi nvederea0ă acest lucru,0icând? ;Hre$nic $e cre0are este cuvntul: căci $acă am murit împreună cu l, vom şi înviaîmpreună cu l<. $um este vrednic de cre0areN +acă am murit mpreună cu @ristos, mpreunăcu #l vom şi nvia=, 0ice. $ăci spune"mi? $ând noi ne mpărtăşim cu #l n cele triste şi n cele ce

poartă cu sine osteneală, apoi n cele bune nu ne vom mpărtăşiN 'ar aceasta nu ar face"o nicicBiar omul, că pe cel ales de a muri şi a fi muncit mpreună cu el, să nu"l prefere de a fi părtaş cuel, când s"ar găsi vreodată n linişte.

"um am murit împreună cu 9ristos@ Eorbeşte de moartea cea prin bote0 şi de cea prin patimi(suferin!e), căci 0ice? ;=urtn$ tot$eauna în trup omorrea lui #isus< ('' $orinteni , J), şi?

;&e-am înropat împreună cu l, în moarte, prin *ote0< , şi? ;omul nostru cel vec5i a ost răstinit împreună cu l<, şi: ;am ost altoi'i pe l prin asemănarea mor'ii 4ui<. (&omani ,") Aici nsă spune mai multe despre moartea cea prin ispită şi neca0uri. +eci, dacă pentru #lmurim, apoi oare nu vom nvia pentru #'N Aceasta este fără nici o ndoială. ;Dacă rămnemîntru l, 0ice, vom şi împără'i împreună cu l<. 1u e de"a*uns nsă a muri o dată numai pentru#l, căci fericitul Pavel n fiecare 0i murea, ci este nevoie de multă răbdare, de care mai ales avea

nevoie Timotei. Să nu"mi spui de cele de la nceput, ci dacă acele suferin!e vor fi continue.

Cn continuare, apostolul ndeamnă şi din altă parte, adică nu numai de la cele bune, ci şi de la celerele. $ăci dacă ar urma ca şi cei răi să se mpărtăşească de aceleaşi bunuri cu cei buni, nu ar finici o mângâiere. 'ar dacă ar fi ca aceia care rabdă rele să mpără!ească mpreună cu #l, şinerăbdând numai aceasta să pătimească U să nu mpără!ească mpreună cu #l U desigur că e răuşi aceasta, afară numai că nu este n stare de a"i ntărâta pe cei mul!i. +e aceea spune ceea ce estemai ngro0itor, 0icând? ;De-4 vom tăă$ui, şi l ne va tăă$ui pe noi<.

Aşadar, nu numai n cele bune va fi răsplată, ci şi n cele rele, şi n cele contrare. 'ar a fi cinevalepădat de #l când va veni ntru mpără!ia Sa, pute!i pricepe ce va suferi. ;#ar $e cel ce se valepă$a $e Mine înaintea oamenilor şi u Mă voi lepă$a $e el<. (%atei J, 44) &ăsplata nu estedeopotrivă. +e altfel, nici nu"L vătămăm prin lepădarea de #', căci? ;Dacă nu-# suntemcre$incioşi, l rămne cre$incios, căci nu poate să Se tăă$uiască pe Sine 1nsuşi< , a$ică,



$acă nu cre$em că l a înviat, $in această necre$in'ă cu nimic nu este l vătămat. l este cua$evărat şi acelaşi rămne, ie că am cre$e noi, ie că nu am cre$e.

Deci, $acă cu nimic nu poate i vătămat $e noi, care 1l tăă$uim, apoi pentru nimic altceva nucere mărturisirea noastră, $ect pentru *inele nostru, căci l acelaşi rămne şi tăă$uin$u-4,şi netăă$uin$u-4. $ăci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine nsuşi=, adică a Se tăgădui că n"ar fi. 1oi 0icem, de pildă, că nu este, deşi lucrul nu este aşa şi o 0icem, căci nici nu ştim care este

esen!a (fiin!a) Lui cu toate acestea, nu este natural a nu fi, adică nu este cu putin!ă de a trece nceea ce nu este. #l pururea rămâne acelaşi, pururea fiin!a Lui rămâne aceeaşi.+eci, noi nu stăm fa!ă de #l ca şi cum '"am face o gra!ie dacă nu ne"am lepăda de #l sau ca şicum L"am vătăma dacă L"am tăgădui. Apoi, ca nu cumva cineva să creadă că Timotei tocmaiavea nevoie de aceste sfătuiri şi ndemnări, a adăugat imediat? ;minteşte-le acestea şi în$eamnă stăruitor înaintea lui Dumne0eu să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu

oloseşte, $ect la pier0area ascultătorilor<. Cnfricoşat lucru este aceasta, de a le mărturisinaintea lui +umne0eu, adică de a"L lua pe +umne0eu ca martor ndemnărilor sale.

$ăci, dacă nu ar cute0a cineva a lepăda mărturia invocată de un om, apoi cu atât mai multmărturia lui +umne0eu. +e pildă, dacă, făcând un contract sau scriind un testament, cineva ar voisă invoce martori de bună"credin!ă, oare ar ndră0ni altcineva a le călca sau a le destăinui cuivadintre cei din afarăN +eloc, căci, cBiar de ar voi, totuşi temându"se de buna"credin!ă a martorilor,s"ar pă0i. Adică, ia pe +umne0eu de martor al celor grăite şi al celor făcute=.

Să nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte=, şi nu numai aceasta, ci şi decât la pier0area ascultătorilor=, căci nu numai că nu va fi de nici un folos, ci ncă o mare pagubă. Kianume, cBiar dacă ei ar dispre!ui ndemnurile tale, totuşi +umne0eu i va *udeca, şi nu tu. $ăcilucrul acesta este iscodire, şi sunetul omenesc pururea voieşte a se ră0boi şi a se lupta n cuvinte.

Sileşte-te să te ară'i încercat, înaintea lui Dumne0eu, lucrător cu a'a curată, $rept învă'n$ cuvntul a$evărului. (>, J5) Pretutindeni foloseşte eHpresia? cu fa!a curată= (neruşinat). i $ece, oare, ace multă vor*ă $espre ruşinare sau $espre ruşine@ Iiindcă erau poate mul!i care seruşinau cu Pavel şi cu predica lui, ca fiind curelar, şi ca dintre dascălii cei pierdu!i. $ăci şi @ristosa fost răstignit, iar acesta (Pavel) urma a fi decapitat. Petru a fost răstignit cu capul n *os, şi toateacestea le"au suferit de la oameni mişei şi de nimic. +eci, fiindcă aceştia stăpâneau, ;nu teruşina, 0ice, şi să nu te sieşti $e a ace tot ceea ce $uce spre evlavie, c5iar $e ar i nevoie $e aslui ca ro* sau $e a pătimi orice<.

Ki cum oare devine cineva lămurit sau ncercatN Lucrător fiind neruşinos. $ăci, precum lucrătorulnu se ruşinea0ă de nimic, spre a face ceea ce trebuie a face, aşa şi lucrătorul #vangBeliei nutrebuie a se ruşina, ci totul a răbda. +rept nvă!ând cuvântul adevărului=, căci mul!i smulg dintoate păr!ile acest cuvânt şi"l apleacă spre pământ, şi dintr"nsul multe odrasle sunt ieşite. 1"a 0is?dregând=, ci? drept nvă!ând=, adică? taie odraslele cele rele, fii cu băgare de seamă la acesteaşi taie"le cu multă putere. Precum tai o curea, tot aşa cu cu!itul +ubului taie din toate păr!ile ceeace este de prisos şi străin de propovăduirea #vangBeliei=.

#ar $e $eşartele vor*iri lumeşti ereşte-te (>, J), căci nu se vor opri numai aici, iin$că o$atăinova'ia intro$usă, pururea naşte inova'ii, şi nemărinită va i rătăcirea celui ce a ieşit $inlimanul cel liniştit, aşa că nicăieri nu se va opri, căci ele vor spori neleiuirea tot mai mult,

0ice, cuvntul lor va roa$e ca o canrenă. (>, J"J/) Acesta este un rău nenfrânat, neputând fioprit prin vreo doctorie, ci totul vatămă. Arată deci că aceasta este o boală, şi ncă o boală foarte



rea, iar de aici apoi el nvederea0ă nendreptarea lor, fiindcă ei au rătăcit din calea cea dreaptă nuntâmplător, ci cu bună ştiin!ă (inten!ionat), şi mai cu seamă aceştia sunt nevindecabili.

Dintre ei sunt #meneu şi ?ilet, 0ice, care au rătăcit $e la a$evăr, 0icn$ că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă cre$in'a unora. (>, J/"J2) Ki bine a spus? căci vor spori nelegiuirea=.$ăci se pare oarecum că numai acesta este rău (negarea nvierii), nsă tu priveşte câte rele se nascde aici. $ă, dacă nvierea s"a făcut de*a, apoi nu numai de aceasta vor fi păgubi!i, anume că vor fi

lipsi!i de slava cea mare, ci s"au răsturnat cu totul şi cele ale *udecă!ii, şi cele ale răsplătirii. +acăa avut loc nvierea, atunci a avut loc şi răsplătirea.

Aşadar, cei buni şi drep!i s"au bucurat de neca0uri şi de dureri, iar cei răi, tăvălindu"se ndesfătări, nu sunt pedepsi!i. 3ine de tot, nu"i aşaN Ar fi mai bine a spune că nu este nviere, decâtcă s"a petrecut de*a. Ki răstoarnă, 0ice, credin!a unora.= 1u a tuturor, ci a unora. +acă nu estenviere, atunci s"au răsturnat şi cele ale credin!ei. +acă nviere nu este, atunci 0adarnică este

propovăduirea noastră. 1ici @ristos n"a nviat, iar dacă n"a nviat, nici nu S"a născut şi nici laceruri nu S"a năl!at.

i vă0ut cum a se împotrivi cineva învierii, atrae $upă sine attea rele@ Dar oare nu tre*uie a ace nimic pentru cei ce răstoarnă cre$in'a@ +ar temelia cea tare a lui +umne0eu, 0ice, stăneclintită, având pecetea aceasta? A"unoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai SăiBF şi Asă se$epărte0e $e la ne$reptate oricine c5eamă numele DomnuluiB. (>, J) Arată deci că şi mainainte de a rătăci nu erau ntări!i n adevăr, căci de altfel nu ar fi rătăcit de la primul atac, precumnici Adam mai nainte de porunca dată nu era ntărit. $ăci cei ntări!i nu numai că nu pătimescnimic din partea celor ce"i amăgesc, ci ncă sunt şi admira!i. Vice că este şi temelie, şi puternică.Aşa se cuvine a avea credin!ă.

;vn$ pecetea aceasta: A"unoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai SăiB<. Ki ce este aceastaNAluat"o apostolul din +euteronom. $ică suletele cele puternice au stat întărite şi nemişcate.+ar, din ce se nvederea0ă că sunt aşaN +in aceea că au pecetea pusă, aşa"0icând, pe faptele lor,că sunt cunoscute de +umne0eu şi nu se vor pierde fiindcă au stat departe de nedreptate. ;i săse $epărte0e $e la ne$reptate oricine c5eamă numele Domnului.<

Acestea sunt semnele particulare ale temeliei. Gn asemenea om este şi se arată ca o temelie tare.$a şi cum ar scrie cineva pe piatră, ca astfel literele să se imprime şi să fie vă0ute U iar literelese nvederea0ă prin fapte. Având pecetea aceasta=, 0ice, imprimată. ricine cneamă, 0ice,

numele +omnului=, să se depărte0e de nedreptate. Aşa că, dacă cineva este nedrept, nu estetemelie. şa că şi aceasta înseamnă a avea pecetea: a nu ace ne$reptate.

"ontra lăcomiei. Mustrarea cuetului este pentru cel lacom o mare şi veşnică tortură+eci, iubi!ilor, să nu lepădăm de la noi pecetea şi semnul mpărătesc, ca nu cumva să fimdespecetlui!i, ca nu cumva să ne găsim putre0i, de a nu fi temelii oarecare, ci ncă temelii tari, casă nu ne rătăcim. Acest semn i arată pe cei ai lui +umne0eu, pe cei ce se depărtea0ă denedreptate. "ăci, cum e cu putin'ă a i ai Dumne0eului "elui $rept cei ce ac ne$reptă'i, cei cese ră0*oiesc cu l, cei ce 1l *atocoresc prin aptele lor@ Ki iarăşi? noi acu0ăm nedreptatea şi pe

mul!i i urâm din această cau0ă.

$ăci patima aceasta (nedreptatea) ntocmai ca un tiran a cucerit sufletele tuturor şi, ceea ce estemai rău, nu cu sila, ci cu voin!a lor U, care par că sunt prea mul!umi!i de această robie. Ki aicitocmai este răul cel mare, că, de ar fi stăpâni!i cu sila şi nu cu litera voin!ă, iute s"ar putea depărta



de rău. $um deci lucrul acesta pare a fi dulce şi plăcut, n timp ce este foarte amarN Ki cumdreptatea poate fi amară, n timp ce li se pare foarte dulceN +in cau0a organelor noastre de sim!,căci unii de pildă au cre0ut amarul ca miere şi cu plăcere se ating de cele vătămătoare.

$au0a acestora nu este doar n firea lucrurilor, ci n pervertirea acelor organe bolnave. #ste bolnav criteriul sunetului nostru. Iiindcă şi cântarul, când are cumpăna aplecată ntr"o parte, nuarată drept cele cântărite, clătinându"se n toate păr!ile. Tot aşa şi sunetul, dacă nu are cumpăna

cugetelor sale fiHată şi bine ntipărită cu frica de +umne0eu, nu va putea *udeca bine lucrurile, şise clatină şi se apleacă n *os.

i, $acă ar cerceta cineva cu amănun'ime, ar putea ve$ea marea amărăciune a ne$reptă'ii nuatt la cei ce o pătimesc, ci la cei ce o înăptuiesc, şi la aceştia mai mult $ect la aceia. Să nuvorbim de cele viitoare, ci deocamdată să spunem de cele de aici. are nedreptatea nu are cu sinelupte, ură, nvinovă!iri, *udecă!i şi BulăN +ar ce poate fi mai amar ca acesteaN are nu vin de aicinemul!umiriN 1u lupte nverşunateN 1u acu0a!iiN are nu din această cau0ă ne mustră cugetulntruna şi ne nelinişteşteN Aş fi voit ca, dacă s"ar putea, să scot sunetul din trupul celui nedrept, şi

atunci ai vedea acel sunet galben, tremurând, ruşinat, cu fa!a acoperită, găsindu"se ca n agonie şicondamnându"se pe sine singur. $ăci, de am cădea noi cBiar n adâncul răută!ilor, totuşi criteriulmin!ii nu se corupe, ci rămâne nepărtinitor, şi nimeni nu 0ice că nedreptatea ce a făcut"o este unlucru bun, ci doar că plăsmuieşte preteHte şi face totul ca măcar prin vorbe să scape de păcat U dar nu şi de cuget va putea scăpa.

Aici desigur că şi fine!ea cuvintelor, şi corup!ia stăpânitorilor, şi mul!imea linguşitorilor vor putea să astupe dreptateaF nsă năuntrul cugetului, nimic din toate acestea nu se poate petrece. 1ici linguşitori nu sunt de fa!ă şi nici bani care să"l corupă pe *udecător, căci criteriul acesta de lanatură este aşa, pus năuntrul nostru de +umne0euF iar ce este de la +umne0eu, nimic din acesteanu poate pătimi.

mul nedrept are şi vise neplăcute, şi păreri, aşa că răul făcut, venindu"i necontenit n minte, ivatămă liniştea sufletului său. +e eHemplu? cineva a răpit cu nedreptate casa altuiaF dar atunci nunumai cel răpit oftea0ă, ci şi răpitorul, căci, dacă el este ncredin!at despre *udecată, oftea0ă cu

putere şi se tulbură, iar dacă nu crede celor viitoare, cBiar şi atunci se roşeşte de ruşine.

%ai mult ncă? nu este om, fie el elin, fie iudeu, fie eretic, care să nu se teamă de *udecatăF căci,dacă poate nu va filosofa pentru cele viitoare, totuşi tremură şi"i este frică de cele de aici, ca nu

cumva să şuiere mai mult poate n averea sa sau n copiii săi, sau n neamurile sale, sau n trupulsău, căci multe din acestea face +umne0eu. +eoarece cuvântul nvierii nu are putere ndea*uns dea ne cumin!i pe to!i, apoi cBiar şi aici ne procură multe dove0i despre dreapta Sa *udecată şi ni le

pune n fa!ă. $utare, de pildă, lăcomindu"se n via!a sa, nu are copii, cutare a că0ut n ră0boi, unaltul s"a mbolnăvit, un altul a pierdut copilul. Acestea toate le cugetă, acestea şi le ncBipuie şiveşnic trăieşte cu frică.

$e, nu şti!i câte pătimeşte cel ce nedreptă!eşteN Sau poate nu sunt amare acesteaN Sau dacă nimicdin acestea nu este, nu oare cu to!ii l dispre!uiesc şi"l BulescN 1u to!i l urăscN are nu to!i, până

şi nşişi cei ce nedreptă!esc l numesc mai sălbatic decât fiarele sălbaticeN $ă, dacă pe dânşiisinguri se condamnă, apoi cu atât mai mult pe altul, numindu"l răpitor, lacom şi vătămător. +eci,ce are plăcut şi mul!umitorN 1imic altceva, decât că are o mai mare ngri*ire pentru pa0a averilor sale, pentru că are o mai mare bătaie de cap şi o mai mare nelinişte. $ăci, cu cât cineva şi



ngrămădeşte mai multe averi, cu atât mai mult şi face neliniştea şi nedormirea mai mare şi mai puternică.

+ar apoi, ce să mai spunem de blestemele şi de vorbele celor nedreptă!i!iN $e să mai spunemcând şi vreo boală cade asupra saN $niar de ar fi cel mai fără de +umne0eu dintre to!i oamenii,nu se poate ca, găsindu"se n boală, să nu se ngri*ească de acelea, când vede că nimic nu poateface. Cntrucât ne găsim aici, sufletul, trăind n desfătări, nu poate suferi cele triste, nsă când este

n clipa de a se despăr!i de trup, atunci l cuprinde o mare frică, căci vede că a a*uns cBiar pe pragul tribunalului dumne0eiesc. $ăci şi tâlBarii, găsindu"se n temni!ă, trăiesc fără teamă, iar când cineva i duce la locul de osândă, se pierd de frică.

$ând frica mor!ii stă de fa!ă, pe toate acelea nimicindu"le ca şi un foc puternic, sileşte sufletul dea filosofa şi de a se ngri*i de cele de acoloF nu"l mai stăpâneşte atunci nici pofta de bani, nicidragostea de lăcomie şi nici dragostea trupurilor. Toate acestea dispar ca nişte nori, lăsândcriteriul (sufletului) curat, intrând năuntrul lui ntristarea la care i nmoaie, aşa"0icând,nvârtoşarea din el. 1imic nu este atât de contrar filosofiei, ca petrecerea n desfătări, după cum

iarăşi nimic nu este mai folositor ca ntristarea.ândeşte"te cine ar mai putea fi lacom atunci, căci ;vremea $e restrişte a$uce uitarea$esătărilor< (Cn!elepciunea lui 'sus SiraB JJ, >), 0ice n!eleptul. $ine s"ar mai gândi atunci lacei răpi!i, la cei nedreptă!i!i, la cei lacomiN $ine ar putea să nu se mâBnească, vă0ându"i pe al!ii

bucurându"se, iar pe sine amenin!at a fi pedepsitN $ăci nu este cu putin!ă ca, un om că0ând nrele, să nu se gândească la acestea. +e multe ori nsuşi sufletul se pierde cu desăvârşire, fiindnfricoşat.

+ar aceasta câtă amărăciune nu aduce cuivaN Cn fiecare 0i i aduce boală. +ar, mai mult, dacă i"ar mai vedea şi pe cei osândi!i, şi pe cei munci!i, cum nu s"ar mblân0iN Acestea se petrec aici, iar cele de acolo nici nu se pot descrie. $âtă osândă, ce pedepse, câte munci, câte ca0ne, nu este cu

putin!ă a le nşira.

Acestea le spunem noi, iar ;cine are urec5i $e au0it să au$ă . (Luca 2, 2) 1u aş voi a spuneacestea ntruna, dar mă văd silit. Aş fi voit ca nici măcar să nu fac nceputul unor asemeneacuvinte, dar dacă nu se poate, cel pu!in printr"un mic medicament, i0băvindu"vă de boală, să vă

pot rentoarce la sănătate. 'ar rămânând n boală, ar fi din parte"mi o abatere de la datoriamedicinii, ar fi fapta unui suflet barbar, moleşit, crud şi fără nici o milă.

$ăci, dacă fiind vorba de trupuri, noi i rugăm pe doctori, 0icând? să nu negli*a!i până la suflareavoastră cea mai de pe urmă a face ceea ce se cade a face=, apoi, oare, nu cu atât mai mult ne vomndemna pe noi nşineN $ine ştieN Poate că, şi de ar fi a*uns cineva la por!ile iadului şi lamarginea răului, se va putea totuşi ridica, se va putea reculege şi nsănătoşi, se va putea bucura devia!a veşnică. $â!i, cBiar după 0eci de au0iri ale cuvântului lui +umne0eu, nici măcar n"au sim!itdespre ce a fost vorba, şi mai pe urmă numai dintr"o simplă au0ire s"au ntors la calea ceadreaptăN

Sau, mai bine 0is? nu dintr"o simplă au0ire, ci după toate cele de mai nainte, căci, dacă n cele0ece se găseau fără sim!ire, totuşi au câştigat ceva şi la urmă au arătat fără de veste rodul. Precumse petrece şi cu un copac, care, deşi a primit 0ece lovituri cu toporul, totuşi n"a că0ut, iar mai peurmă dintr"o singură lovitură a că0ut *os la pământ, aşa că tăietura nu deodată s"a făcut, adică

printr"o simplă lovitură, ci lovitura cea de pe urmă este re0ultatul celor 0ece dinainteF de unde



urmea0ă că acela care se uită la rădăcină ştie cine că acesta va fi re0ultatul, pe când cel ce se uităn sus spre ramurile copacului nu poate şti cu siguran!ă, tot aşa şi n ca0ul de fa!ă.

3a, ncă de multe ori cBiar si o sumedenie de doctori l"au ndopat pe bolnav cu fel de fel dedoctorii, fără nici un folos, şi tocmai la urmă venind un altul, l"a vindecat pe bolnavF dar vindecarea nu este re0ultatul sau lucrul numai al acestuia de pe urmă, ci şi al celor mai dinainte,care au combătut boala. Aşa că, şi dacă pentru moment n"am putea arăta roadele au0irii

propovăduirii noastre, mai pe urmă totuşi le vom arăta.

"um că vom arăta, sunt oarte convins, căci nu se poate ca, $upă atta $raoste $e a asculta şi $upă atta 0el, să iasă cineva ără nici un olos K ceea ce să nu ie> K, ci to'i, ăcn$u-nevre$nici $e saturile şi în$emnurile lui 9ristos, să ne silim a ne învre$nici $e veşnicele*unătă'i întru 9ristos #isus, Domnul nostru, căruia împreună cu !atăl şi cu Sntul Du5, secuvine slava, stăpnirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

min.



8milia =I 1 )espre valoarea milosteniei şi neură'ia avari'iei

#ar într-o casă mare nu sunt numai vase $e aur şi $e arint, ci şi $e lemn şi $e lut şi unelesunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, $e se va cură'i cineva pe sine $e acestea, va i vas $e cinste, sin'it, $e *ună tre*uin'ă stăpnului, potrivit pentru tot lucrul *un. (## !imotei 2,2F-2/)

Pe mul!i oameni i tulbură şi acum ideea că to!i cei răi nu sunt ncă nimici!i, ci stau nesupăra!i.Sunt desigur şi multe alte cau0e, ca de pildă? ca să se prefacă, să se scBimbe, ca prin pedeapsaunora să se dea eHemple celor mul!iF aici nsă Pavel oferă un eHemplu din natura lucrurilor,

0icând? 'ar ntr"o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut=. =recum într-o casă mare este o mare $eose*ire între vase, a$ică între uneltele necesare ospo$ăriei, tot aşa şi aici, în lumea întreaă căci el nu vor*eşte $e Jiserică, ci $e lumeaîntreaă.

;Să nu-'i înc5ipui că eu vor*esc $e Jiserică, căci aici, 0ice, toate vasele voiesc a i $e aur şi $earint, şi nici unul $e lemn sau $e lut, căci un$e este trupul lui 9ristos, un$e este Jiserica 4ui cea slăvită, ecioară curată, neavn$ întinăciune sau pri5ană, sau altceva $e acest el (## "orinteni //, 2 es. +, 26), acolo nu trebuie a se găsi vase de lemn şi de lut. 1u te tulbura, 0ice,dacă n lume sunt oameni şi răi şi netrebnici, fiindcă şi ntr"o casă mare sunt şi vase netrebnice şispurcate. +ar ceN 1u de aceeaşi cinste se bucură, 0ice, căci unele sunt spre cinste, iar altele sprenecinste.=

1nsă poate că vei 0ice: ;Da> căci aici iecare lucru în$eplineşte o tre*uin'ă, $ar în lume cetre*uin'ă este $e cei răi@< Apoi, oare, +umne0eu nu"i ntrebuin!ea0ă şi pe aceştia spre alteleN +e

pildă, omul vanitos clădeşte multe, de asemenea, avarul, negustorul, cârciumarul şi stăpânitorul,fiecare n felul lor sunt ca nişte lucruri n lume, n timp ce vasul de aur nu poate fi ca unul dintreaceştia, ci doar este folosit pe la mesele mpărăteşti. Deci, apostolul nu spune că răutatea estenecesară - căci cum s-ar putea aceasta@ - ci numai că şi cei răi au un lucru $e împlinit. +acă

to!i ar fi de aur şi de argint, nu ar mai avea nevoie de celelalte.

+e pildă? dacă to!i ar fi răbdători, nu ar fi nevoie de clădiri, dacă to!i ar fi străini de desfătări, nuar fi nevoie de multele feluri de mâncăruriF s"ar ngri*i to!i de strictul necesar, iar nu de clădiristrălucite. ;Deci, $e se va cură'i cineva pe sine $e acestea, 0ice, va i vas $e cinste, sin'it.< i vă0ut că pentru cineva a i $e aur sau $e lut nu provine $e la natură sau $in vreo silă oarecarematerială, ci numai $in voin'a noastră@ Acolo, desigur că vasul de lut nu ar putea deveni de aur şi nici acesta nu ar putea cădea n starea de dispre! a aceluia, pe când aici este foarte marescBimbarea sau prefacerea dintr"un fel n celălalt. Eas de lut era Pavel, dar a devenit de aur,

precum şi 'uda, care fusese vas de aur, s"a făcut vas de lut. Aşadar, vasele de lut printre oamenisunt din cau0a necură!eniei, aşa ncât desfrânatul şi avarul sunt asemenea vase.

Dar atunci, cum $e 0ice în altă parte: ;vem comoara aceasta în vase $e lut< (## "orinteni %,6) , şi nu $eăima vasul $e lut N Apoi, acolo apostolul vorbeşte de nsăşi natura vasului. Precum



vasul de lut nimic altceva nu este, decât pământ ars n foc, tot aşa şi trupul nostru nimic altcevanu este, decât pământ nvârtoşat prin căldura sufletului. "eea ce el spune $eci aici înseamnă:trupul nostru este un vas $e lut. Ki cum că este de lut, se vede de acolo că de multe ori se spargeşi se strică.

Prin ce se deosebesc oare oasele de vasele de lut, fiind tot aşa de tari şi tot aşa de uscateN +ar carnea, prin ce se deosebeşte de pământN are nu amândouă (vasul de lut şi trupul omului) sunt

deopotrivă din apăN 1nsă, $upă cum am spus, $e ce atunci apostolul nu a $eăimat trupul@?iin$că acolo el vor*eşte $e natura trupului, iar aici $espre inten'ia sau li*era noastră voin'ă. ;De se va cură'i cineva pe sine $intru acestea< , 0ice " şi ncă nu pune eHpresia obişnuită WX:YZ[\ a cură!i, ci ]WWXZY[ \ a cură!i din rădăcină, adică a cură!i de tot " ;va i vas $e cinste, sin'it,$e *una tre*uin'ă a stăpnului, potrivit pentru tot lucrul *un<.

Aşadar, acelea nu sunt de bună trebuin!ă, sunt netrebnice, deşi poate ndeplinesc o oarecareslu*bă, nsă nu spre tot lucrul bun. ;=otrivit pentru tot lucrul *un. "5iar $acă n-ar ace *inele,totuşi el este $estoinic $e a ace *ine, este primitor. !re*uie $eci a-l preăti spre orice, c5iar

spre moarte sau spre mucenicie, sau spre eciorie, sau spre orice lucru *un.< ?ui $e potele tinere'ilor. (2, 22) Poftele tinere!ilor nu sunt numai poftele desfrâului, ci orice

poftă absurdă a tinere!ii. Să audă cei mbătrâni!i că nu trebuie a face nimic din cele ale tinerilor.$Biar de ar fi cineva bat*ocoritor sau ar iubi stăpânirea, sau banii, sau trupurile, sau orice altcevade acest fel este poftă prostească a tinere!ii, căci atunci nici inima nu este statornică, nici minteanu este la locul său, ci sărită din scaun (scBimbătoare), şi numaidecât se ntâmplă lucruri caacestea, care după eHpresia obişnuită, sunt fante0ii de ale tinere!ii=.

;?ui $e acestea<, 0ice şi urmea0ă $reptatea, cre$in'a, $raostea, pacea cu cei ce c5eamă pe Domnul $in inimă curată. =rin eCpresia: ;$reptatea<, el în'elee virtutea în eneral, a$icăevlavia în via'ă, cre$in'ă, $raoste, *ln$e'e. Dar oare ce vrea să 0ică: ;cu cei ce c5eamă pe

Domnul $in inimă curată< @ Adică ;să ai cura nu în cei ce îl c5eamă oricum, ci cu cei ne*ănui'i, cu cei cura'i la inimă, cu cei ce nu au nimic viclean în sulet, cu cei ce se apropie$e noi cu pace, cu cei ce sunt linişti'i cu aceia să te amesteci, iar cu ceilal'i nu tre*uie a i *ln$, ci a i în pace numai ct este $espre tine<.

?ereşte-te $e între*ările ne*uneşti, ştiin$ că $au prile $e ceartă. (2, 23) Ai vă0ut cum peste totl opreşte de la dispute 0adarniceN Aceasta o face apostolul, nu din motiv că Timotei nu era

destoinic de a răsturna ntrebările cele nebuneştiF era ndea*uns de destoinic, căci dacă n"ar fi fost,i"ar fi 0is pe fa!ă? sileşte"te de a fi vrednic pentru răsturnarea unor asemenea ntrebări=, ca atuncicând de pildă i"a 0is? ;=nă voi veni eu, ia aminte la citit căci, ăcn$ aceasta şi pe tine te vei mntui, şi pe cei care te ascultă< (# !imotei %, /3, /), ci el ştia că astfel de ntrebări sunt fărănici un folos, şi deci era de prisos cu totul de a se arunca n asemenea lupte 0adarnice, din care nfinal nimic nu va ieşi bun, decât luptă, vră*măşie 0adarnică, bat*ocuri şi in*urii. +e astfel dentrebări fereşte"te=, 0ice. Aşa că sunt şi alte ntrebări, cum de pildă cele despre Sfintele Scripturisau cele despre credin!ă, de la care nu"i opreşte.

Ln sluitor al Domnului nu tre*uie să se certe. (2, 2%) Aşadar, nu trebuie să se certe şi nici să secerte n ntrebări nebuneşti, ci el trebuie a fi departe de asemenea certuri. "i să ie *ln$ a'ă cuto'i, căci slua Dumne0eului păcii cum s-ar putea certa. Dar oare cum $e 0ice în alt loc:

;Mustră cu toată tăria<@ (!it 2, /+), şi aici iarăşi: ;&imeni să nu $ispre'uiască tinere'ile tale< (# !imotei %, /2), şi iarăşi: ;Mustră-i cu asprime, ca să ie sănătoşi în cre$in'ă< (!it. /, /3)@



Apoi şi aceasta este re0ulatul blânde!ii, fiindcă certarea cea mai aspră, care mai cu seamă poatestârni pe cineva, este cea făcută cu blânde!e. #ste cu putin!ă a te atinge de cineva mai cu puteretocmai când i vei arăta o mare blânde!e, mai mult cBiar decât dacă ai ntrebuin!a o asprime fărămăsură.

+estoinic să dea nvă!ătură tuturor celor ce vor să fie nvă!a!i, iar de eretici a se pă0i, după cum0ice n altă parte? ;De omul eretic, $upă întia şi a $oua mustrare, $epărtea0ă-te<. (!it. 3, /F)

Cngăduitor. %ai cu seamă aceasta trebuie a avea dascălul, fiindcă altfel totul va fi 0adarnic. $ăci,dacă pescarii de multe ori nu prind nimic, deşi au aruncat mre*ele toată noaptea, totuşi dinaceastă cau0ă nu renun!ă la pescuit, cu atât mai mult noi.

$ăci priveşte ce se petrece? se ntâmplă de multe ori ca prin nvă!ătură nentreruptă, sămân!acă0ută să taie, aşa"0icând, patima ce bântuie sufletul omului, fiindcă acela care aude acelaşi lucrude mii de ori, va sim!i ceva n final, deoarece nu este om care să audă ceva ncontinuu şi să nusimtă nimic. #ste posibil deci ca tocmai atunci când cineva urmea0ă a sim!i, să piardă totul, dincau0ă că noi ne"am lăsat sau ne"am lenevit de a"l mai nvă!a.

Se petrece acelaşi lucru ca şi cu un lucrător (de pământ fără eHperien!ă, care, răsădind vi!ă de vie,o sapă n anul cel dintâi, iar n anul al doilea şi al treilea, fără a o lucra, caută a culege numairoadă, şi trecând trei ani fără să aibă vreun folos, n al patrulea an, de0nădă*duit, o lasă n

părăsire, adică tocmai atunci când poate ar fi putut să tragă vreun folos din ostenelile sale.

"ertn$ cu *ln$e'e pe cei ce stau împotrivă. (2, 2+) %ai ales cel ce"i nva!ă pe al!ii trebuie aface astfel. $u blânde!e=, 0ice, căci nu este cu putin!ă ca acela care are trebuin!ă a nvă!a, sănve!e şi să cunoască ntr"adevăr ceva, cu asprime şi cu ceartă. +e ar trebui ca el să fie cu băgarede seamă, totuşi fiind supărat, scârbit şi 0ăpăcit, nu va au0i nimic. Trebuie deci ca acela carevoieşte a şti ceva din cele folositoare, mai nainte de orice să se găsească cu mul!umire fa!ă de celce l nva!ă.

Acest lucru nefiind observat mai dinainte, nu se va putea face nimic din cele ce trebuie a se face,fiindcă nimeni nu va sta cu plăcere şi mul!umire n fa!a unuia care"l bat*ocoreşte şi se poartă cuobră0nicie. +eci, cum de 0ice n alt loc? +e omul eretic, după ntâia şi a doua mustrare,depărtea0ă"te=N ici vor*eşte $espre omul care nu se în$reaptă, $e cel ce este nevin$eca*il $e*oala ce o are.

"ă $oar le va $a Dumne0eu pocăin'ă spre cunoaşterea a$evărului. $eea ce spune el aicinseamnă? poate că va fi vreo ndreptareF iar acest poate= este 0is cu privire la faptele lor celenevă0ute. Aşa că trebuie a se depărta numai de acelea, pentru care putem să ne pronun!ămlămurit şi de care suntem convinşi că ei nu se vor scbimba, orice s"ar ntâmpla. $u blânde!e=,0ice. Ai vă0ut că astfel trebuie a ne apropia de cei ce vor să nve!e, că deci niciodată să nu fugimde conversa!ii mai nainte de a da dovadăN

i ei să scape $in cursa $iavolului, $e care sunt prinşi, pentru a-i ace voia. (2, 2) 3ine a spus?sunt prinşi=, căci până acum ei stau n rătăcire. Priveşte cum i nva!ă pe ucenici de a fi umili!i,

căci n"a 0is? că doar le va da +umne0eu pocăin!ă=. $Biar de se face ceva, totul este al+omnului? tu răsădeşti, tu u0i, dar #l seamănă şi face să producă roadă. +eci, niciodată să nu nencBipuim că noi am fi convins pe cineva, cBiar dacă l"am fi atras poate la voin!a noastră. +ecare sunt prinşi, 0ice, pentru a"i face voia.= Aceasta ar 0ice"o cineva nu despre dogme, ci desprevia!ă mai ales, căci voin!a lui +umne0eu este ca omul să aibă via!ă curată şi dreaptă. +ar unii



sunt prinşi n cursa diavolului şi din cau0a vie!ii şi deci nu trebuie a fi fa!ă de ei cu asprime. $ădoar le va da +umne0eu pocăin!ă^ Ki ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentrua"i face voia=, 0ice. #Hpresia? poate cândva= este re0ultatul ndelungatei lui răbdări, căci a nuface voia Lui +umne0eu este din cau0a unei curse diavoleşti.

$ăci, precum şi o pasăre, deşi nu este prinsă din toate păr!ile, ci numai dintr"una " vreau să 0ic de picior " totuşi se găseşte sub stăpânirea celui ce i"a ntins cursa, tot aşa şi noi, cBiar de n"am fi

stăpâni!i din toate păr!ile, adică şi din credin!ă,şi din via!ă, ci numai din via!ă, suntem sub putereadiavolului, căci? 1u oricine mi 0ice? +oamne, +oamne, va intra n Cmpără!ia $erurilor=, şi iarăşi? ;&icio$ată nu v-am cunoscut pe voi. Depărta'i-vă $e la Mine cei ce lucra'i ără$eleea< (Matei 6, 2/, 23) .

Ai vă0ut care este folosul credin!ei, când Stăpânul nu ne cunoaşte pe noiN $ăci şi fecioarelor aceea le"a spus? ;&u vă cunosc pe voi<. (Matei 2+, /2) $are poate fi folosul fecioriei şi alsudorilor celor multe, când Stăpânul nu le cunoaşteN Ki n multe locuri găsim că pentru credin!ăcu nimic nu ne nvinovă!eşte, după cum şi n altă parte cu nimic nu ne nvinovă!eşte pentru via!ă,

n timp ce pentru credin!a stricată pe mul!i i vedem pedepsi!i, căci acestea două sunt legate ntreele.

Ai vă0ut că atunci când noi nu facem voia lui +umne0eu suntem prinşi n cursa diavoluluiN Ki nunumai din pricina unei vie!i stricate, ci, de multe ori, cBiar numai din pricina unui singur defectne vom duce n gBeenă, dacă nu vom avea cu noi celelalte bunuri care să contrabalanse0e.Iiindcă şi fecioarele nu au fost vinovă!ite pentru desfrânare sau preadesfrânare, sau invidie, sau0avistie, sau be!ie, sau rea"credin!ă, ci pentru lipsa untdelemnului, adică pentru că nu făceaumilostenie, căci untdelemnul aceasta repre0intă. +ar şi pe cei blestema!i, când 0ice? ;Duce'i-vă$e la Mine, *lestema'ilor, în ocul cel veşnic< (Matei 2+, %/), cu nimic iarăşi nu"i nvinovă!eşte,decât că n"au Brănit pe @ristos.

Despre valoarea milosteniei şi necură'ia avari'iei

Ai vă0ut cum lipsa milosteniei duce pe cineva n focul gBeeneiN Gnde poate fi folositor, spune"mi, cel ce nu face milostenieN Posteşti n fiecare 0iN +ar şi fecioarele acelea posteau, şi totuşi cunimic nu le"a folosit. Te rogiN Ki ce este aceastaN $ăci rugăciunea fără milostenie este lipsită deroadă. Toate sunt necurate fără milostenie, toate sunt nefolositoare şi cBiar cea mai mare parte dinvirtute este ştirbită.

;"el ce nu iu*eşte, 0ice, n-a cunoscut pe Dumne0eu<. (# #oan %, 7) $um l iubeşti tu pe frateletău, când nu voieşti a"l mpărtăşi cu nimic din lucrurile acestea mici şi nebăgate n seamăNSpune"mi, te rog? te por!i cu n!elepciuneN Ki pentru ceN 1u cumva poate fiindcă te temi deosândăN 1icidecum, ci faci aceasta ca fiind ceva naturalF fiindcă, dacă te por!i cu n!elepciune defrica osândei şi suferi pentru aceasta o aşa de mare greutate, apoi cu atât mai mult trebuia să facimilostenie.

Iiindcă nu este totuna? a fi stăpânit de dorin!a banilor şi a fi stăpânit de pofta trupului, de vreme

ce pentru aceasta din urmă şi neca0ul este mai mare. Ki de ceN Iiindcă pofta trupului este de lanatură şi este răspândită, aşa"0icând şi sădită n trupul nostru, pe când dorin!a banilor deloc.Aceasta şi este, că noi putem a ne asemăna lui +umne0eu, adică a"l milui şi a ne milostivi fa!ă defratele nostruF iar dacă n"o avem, atunci suntem lipsi!i de tot binele.



#l n"a spus? dacă ve!i posti, deopotrivă (asemenea) vă ve!i face cu Tatăl vostru=. 1"a spus? dacăve!i fi nepriBăni!i sau de vă ve!i ruga, ve!i fi deopotrivă cu Tatăl vostru=F nimic din acestea, 0ic,n"a spus, fiindcă nici +umne0eu nu face ceva dintr"nseleF nsă ce a spusN ;?i'i milostivi, 0ice,

precum şi !atăl vostru este milostiv<. (4uca , 3) Acesta este lucrul lui +umne0eu. Ki dacă nuai cu tine aceasta, apoi ce aiN ;"ă milă voiesc, 0ice, iar nu ertă<. (Osea , )

+umne0eu a făcut cerul, a făcut pământul, a făcut marea. %ari sunt acestea şi vrednice de

n!elepciunea LuiF nsă, cu nimic din acestea n"a atras la sine natura omenească, ca prin mila şi prin iubirea Lui de oameni. Ki dacă acesta este lucrul puterii şi al bunătă!ii Sale, apoi cu atât maimult ncă, pentru că şi rob S"a făcut. Oare nu pentru aceasta mai cu seamă suntem plini $ea$mira'ie pentru l@ i nu pentru aceasta mai cu seamă ne apropiem $e l@

1imic nu"L atrage atât pe +umne0eu ca mila, despre care to!i prorocii vorbesc multe. Ki când 0icmilă, nu n!eleg acea milă unită cu lăcomie sau avari!ie, căci aceasta nu este milă. $ăci nicimăslinul nu dă dintr"nsul ramuri de spini, ci de măslin, după cum şi mila nu poate naşte dintr"nsa ramura avari!iei sau a nedreptă!ii, sau a răpirii. 1u defăima milostenia şi să nu o faci astfel

ca ea sa fie acu0ată de to!i. $ă, dacă de aceea răpeşti avutul unuia, ca să faci milostenie altuia,nimic nu poate fi mai rău ca o astfel de milostenie. $ând ea este 0ămislită n răpiri, aceasta nueste milostenie, ci mai mult o barbarie, mai mult o cru0ime.

Aceasta este bat*ocură ndreptată asupra lui +umne0eu. +acă acela care a produs lui +umne0eudin cele mai mici ale sale " $ain " şi a fost respins, dar ncă pe cel ce"' produce din cele străine,cum nu"l va respingeN Producere nimic altceva nu este decât *ertfă, şi nicidecum necură!ie. $umâinile murdare tu nu ndră0neşti a te ruga şi când Ci produci murdărie şi necură!ie din răpire, nucre0i aceasta drept ceva răuN

%âinile nu ngădui de a"!i fi pline de murdărie şi necură!ie, ci să le faci curate, şi numai aşa produci cu ele *ertfă, deşi murdăria aceasta nu are nici o vinovă!ie, pe când cealaltă murdărie estedemnă de nvinovă!ire şi defăimare. +eci, să nu ne gândim numai la aceea, ca adică să ne rugămlui +umne0eu şi să"i producem *ertfe cu mâinile curate, ci ca şi cele produse să fie curate. $ăcide altfel este ceva de râsF este ca şi cum cineva, spălând masa, ar ncărca"o apoi de darurimurdare şi necurate, şi atunci spune"mi, oare ceea ce face el, nu este de râsN

Iie"!i mâinile curate, nsă nu numai cu apă să le speli, ci mai ntâi şi cu dreptatea, căci aceastamai cu seamă este cură!ia mâinilor. 'ar dacă noi suntem plini de nedreptate, de mii de ori de le"

am spăla cu apă, nici un folos nu vom avea. Spăla!i"vă, 0ice, cură!i!i"vă.= +ar ceN are a 0is?duce!i"vă la râuri sau duce!i"vă la băi, sau la lacuriN= 1imic din toate acestea, ci? ;&u mai

ace'i rău înaintea oc5ilor Mei< (#saia /, /+-/), a$ică ;ăce'i-vă cura'i, căci aceasta i0*ăveşte pe cineva $e mur$ărie, aceasta este a$evărată cură'ie<.

$ură!ia aceea nu aduce nici un folos, pe când aceasta ne procură cura* către +umne0eu. $ură!iaaceea este cu putin!ă de a o avea şi adulterii şi tâlBarii şi criminalii şi ticăloşii şi bărba!ii cei denimic şi desfrâna!ii şi cei ce trăiesc veşnic n desfrânare şi mai ales aceştia (din urmă). $ăci maicu seamă aceştia sunt cei care se ngri*esc mai mult decât to!i de cură!ia trupului, mirosind veşnic

a parfumuri şi veşnic şterg, aşa"0icând, mormântul lor de pe dinafară, căci trupul lor este unadevărat mormânt, fiindu"le mort sufletul dinăuntru. Aşa că unei astfel de cură!ii sunt părtaşi şiaceştia, iar cură!iei dinăuntru deloc.



1u este un lucru mare dacă"!i speli trupulF această cură!enie este obicei iudaic, nefolositor cutotul, pe câtă vreme cură!ia nu este una interioară. Iie, de pildă, cineva care are pe trup o rană

purulentă sau nişte tăieturi, şi şi spală trupul. #i, şi care poate fi folosulN $are e sfârşitulN +acănsă afundând n apă partea de dinafară a trupului, prin aceasta la nimic nu va putea folosi rănii,apoi când şi n suflet se găseşte o asemenea rană, ce folos am putea avea prin cură!irea trupuluiN

1ici unul. Avem nevoie de rugăciuni curate, iar rugăciunile nu sunt curate, câtă vreme sufletul cele face este necurat. Ki nimic nu face sufletul atât de necurat, ca avari!ia şi răpirea.

+ar sunt unii care, făcând mii de rele n cursul 0ilei, totuşi către seară, spălându"se, intră n biserică şi cu multă ndră0neală ntind mâinile spre cer, ca şi cum parcă au lepădat totul de la ei prin spălarea cu apă. +acă ar fi aşa, negreşit că mare folos ar fi, când noi n fiecare 0i ne spălăm.+acă ar fi aşa, nici eu nu aş nceta de a vă supăra necontenit despre băi, dacă, 0ic, ne"ar facecura!i, ne"ar scăpa de păcate. Cnsă, iubi!ilor, toate acestea sunt de râs, sunt bârfiri, tertipuri şi

*ucării copilăreşti.

Dumne0eu nu $ispre'uieşte mur$ăria trupului, ci necură'ia suletului, căci ascultă ce spune

l: ;?erici'i cei cura'i< - poate cu trupul@ "tuşi $e pu'in, însă ce@ - ;cei cura'i, 0ice, cuinima, că aceia vor ve$ea pe Dumne0eu< (Matei +, 7), iar prorocul 0ice: ;#nimă curată 0i$eşteîntru mine, Dumne0eule< (=salmi +F, //), şi iarăşi: ;Spală răul $in inima ta<. (#erem. %, /%)%are bun este, iubi!ilor, de a se găsi cineva totdeauna n obişnuin!a celor bune. +ar tu priveştecât de mici sunt acestea şi nefolositoareF că după ce sufletul a fost mai dinainte stăpânit deoarecare obiceiuri, nu se depărtea0ă şi nici că poate suferi să se apropie de rugăciune, dacă n"andeplinit acele obiceiuri mai dinainte. +e pildă, iată ce spun? ne"am făcut obiceiul de a ne spălaşi a ne ruga, şi nu este cu putin!ă de a face aceasta nespăla!iF nu ne rugăm cu plăcere, dacă vomface aceasta cu mâinile nespălate, ca urmând a"L necinsti pe +umne0eu şi suntem cu cugetulnempăcat.

+ar dacă acest lucru de nimic ne stăpâneşte cu atâta tiranie şi numaidecât l ndeplinim n fiecare0i, apoi dacă şi n obiceiul milosteniei ne"am găsi tot aşa, şi am rândui ca şi acest obicei să"lndeplinim pururea, desigur că am reuşi a ne deprinde ca niciodată să nu intrăm cu mâinile goalen casa de rugăciuni. %are este cu adevărat tirania obişnuin!ei atât n cele bune cât şi n cele rele,căci la urmă nici nu mai avem nevoie de osteneală, de vreme ce suntem traşi de ea.

%ul!i au căpătat obişnuin!a de a se pecetlui, aşa"0icând, pe ei nşişi deseori cu semnul Sfintei$ruci şi nu mai au nevoie de cineva care să le aducă aminte, ba ncă şi mintea de multe ori se

nvârteşte prin alte păr!i, şi totuşi mâna, ca fiind parcă mişcată de un dascăl al obişnuin!ei, seridică automat spre a face semnul Sfintei $ruci. %ul!i au căpătat obişnuin!a de a nu se *ura şi nicide voie şi nici de nevoie nu se *ură. +eci, să căpătăm şi noi obiceiul de a face milostenie.

$âte osteneli ar trebui să punem spre a afla doctoria aceastaN $ăci, spune"mi? dacă n"ar fimângâierea aceasta a milosteniei, iar noi, păcătuind mult, ne"am face pe noi nşine vinova!i deosândă, oare nu ne"am plânge pe toate căileN are n"am 0ice? fie ca prin bani să spălăm

păcatele=, şi totul am cBeltui, sau? fie ca prin bani să depărte0 de la mine mânia lui +umne0eu=,şi nu am cru!a nimic din ceea ce avemN +eci, dacă noi facem aşa n boală, dar ncă dacă s"ar

putea cumpăra moartea, oare nu am da toate averileN

+eşi, priveşte iubirea de oameni a lui +umne0eu, cât de mare este? că nu !i"a dat dreptul de acumpăra moartea aceasta momentană, ci moartea cea veşnică. ;!u nu cumperi via'a aceasta,

0ice, ci cea veşnică. =e aceea 'i-o vn$, iar nu pe aceasta. &u-mi *at oc $e tine, căci, $acă ai



primit-o aceasta, n-ai primit nimic. u ştiu că aceea este mare. &u tot aşa însă ac cei cecomerciali0ea0ă cele $in lume. "ăci ei îşi *at oc $e cei ce voiesc, şi în locul unui lucru mare$au unul mic. Dar u nu ac aşa<.

$ăci, spune"mi? dacă s"ar duce cineva la un negustor, care ar avea două pietre, din care una proastă, iar cealaltă de mare pre! şi după ce a plătit pre!ul celei proaste, la urmă a luat"o pe ceamare, oare pentru aceasta l"ar putea nvinovă!i cinevaN +eloc, ci ncă mai mult l"ar admira. Tot

aşa şi acum ne stau nainte două vie!i? via!a aceasta trecătoare şi aceea veşnică şi pe amândouă levinde +umne0eu, nsă nouă ne"o vinde pe aceasta, iar nu pe aceea. +e ce, dar, să ne neliniştimca şi copiii cei proşti, când noi o luăm pe cea de pre!N Aşadar, se poate cumpăra cu bani via!aveşnicăN +aM $ând nsă noi o cumpărăm cu banii noştri, iar nu cu bani străini, când nuntrebuin!ăm viclenie n câştigarea lor. +ar, 0ici tu, la urmă sunt ai mei.=

1u sunt ai tăi după răpire, ci sunt ai celui de la care i"ai răpit. Sunt bani străini, cBiar dacă ai fi tude o mie de ori stăpân, căci nu sunt ai tăi nici aceia pe care !i"i lasă cineva n depo0it, iar el s"adus departe, deşi se găsesc la tine.

+eci, dacă nu sunt ai noştri nici cBiar aceia pe care i"am primit n depo0it, da!i cu bunăvoiastăpânului lor şi nici cBiar pe timpul cât i avem la noi, apoi cu atât mai mult nu sunt ai noştri cei

pe care i răpim fără de voia celor ce"i au. Acela este stăpânul lor, cBiar de i"ai avea de mii de ori.Ai noştri sunt numai virtutea adevărată, iar banii, dacă nici cei care sunt ai noştri, nu sunt ainoştri, cu atât mai mult cei străini, ci astă0i ai noştri, mâine nu mai sunt ai noştri.

Eirtutea nsă este a noastră, ea nu este n pagubă ca aceia, ci ntreagă se găseşte ntotdeauna.Aceasta să o câştigăm, iar banii să"i dispre!uim, ca astfel să putem a ne nvrednici de bunurilecele adevărate. $ărora fie ca noi, cu to!ii, să ne nvrednicim, prin Barul şi iubirea de oameni a+omnului nostru 'isus @ristos, $ăruia mpreună cu Tatăl şi cu Sfântul +uB, se cuvine slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.

8milia =II 1 Cel e se $nva'ă a&i dispre'ul pe oameni9 u uşurin'ă ,l va dispre'ui şi pe)umnezeu. ,mpotriva iu5itorilor de argin'i. )espre adevărata prietenie. Calită'ile neesare

femeilor văduve



i aceasta să ştii că, în 0ilele $in urmă, vor veni vremuri rele "ă vor i oameni iu*itori $esine, iu*itori $e arin'i, lău$ăroşi, truaşi, *ulitori, neascultători $e părin'i,nemul'umitori,ără cucernicie, lipsi'i $e $raoste, neîn$upleca'i, clevetitori, neînrna'i, cru0i,neiu*itori $e *ine, tră$ători, necuviincioşi, înma'i, iu*itori $e $esătări mai mult $ect iu*itori $e Dumne0eu, avn$ înă'işarea a$evăratei cre$in'e, $ar tăă$uin$ puterea ei.

Depărtea0ă-te şi $e aceştia. "ăci $intre aceştia sunt cei ce se vră prin case şi ro*esc emeiuşti împovărate $e păcate şi purtate $e multe eluri $e pote, mereu învă'n$ şi neputn$ nicio$ată

să aună la cunoaşterea a$evărului. ('' Timotei 4, J"/)

Cn ntâia epistolă 0icea că? ;Du5ul răieşte lămurit că, în vremurile cele $e apoi, unii se vor $epărta $e la cre$in'ă< (' Timotei , J), şi tot n aceeaşi epistolă, n alt loc, acelaşi lucru l

proroceşte, ca pe ceva care se va petrece n timpul de pe urmă. +eci, şi aici acelaşi lucru l face,0icând? ;i aceasta să ştii că, în 0ilele $in urmă, vor veni vremuri rele<.

Ki nu numai n timpurile de pe urmă, ci cBiar şi n timpurile de*a venite, după cum 0ice? Dupăcum #annes şi #am*res s-au împotrivit lui Moise. (4, 2) Ki iarăşi, mai sus 0ice? ;#ar într-o casă

mare nu sunt numai vase $e aur şi $e arint<. Dar, oare, $e ce ace el aceasta@ $a să nu setulbure Timotei sau vreunul dintre noi, când vedem că n lume sunt şi oameni răi. ;"ă, $acă petimpul lui Moise, 0ice, au ost oameni răi şi vor i şi $upă aceasta, nu este nimic $e mirare$acă se ăsesc şi în timpul nostru.<

Cn 0ilele din urmă, vor veni vremuri grele=, adică foarte rele.

Ki cum vor fi timpuri releN Aceasta o 0ice nu doar defăimând 0ilele, nici timpurile, ci pe oameniicei din acele timpuri. $ă şi noi avem obiceiul de a vorbi de timpuri rele sau bune, de lampre*urările ce se petrec atunci sau de la oamenii contemporani. Ki, după ce spune de aceletimpuri, imediat arată cau0a tuturor acelor rele, rădăcina şi sorgintea de unde se nasc toatecelelalte, anume când cineva nu le are n vedere pe cele ale aproapelui, ci numai pe cele ale salesau, mai bine 0is, când le negli*ea0ă pe ale amândurora, căci el atunci nu se gândeşte nici la alesale.

$ă, după cum cel ce le are n vedere pe ale aproapelui său, va orândui bine şi pe ale sale, tot aşaşi cel ce le dispre!uieşte pe ale aceluia, le va dispre!ui şi pe ale sale. $ăci, dacă suntem mădulareunul altuia, apoi mântuirea aproapelui nu este numai a lui, ci şi a celorlalte mădulare, precum şivătămarea nu stă numai la acela, ci şi ntinde durerile la toate celelalte mădulare. +acă suntem

0idire, ceea ce ar suferi o parte va vătăma şi restul 0idirii, iar dacă acea parte este puternică, ea leva putea purta şi pe celelalte.

Cntocmai ca şi n 3iserică. L"ai trecut cu vederea sau l"ai dispre!uit pe fratele tăuN Pe tine singur te"ai nedreptă!it. $umN Apoi, tu singur ai suferit o vătămare nu mică. $ă, dacă acela care nu"lmpărtăşeşte pe cel sărac cu câte ceva, se duce n gBeenă, dar oare cel ce"l vede pe fratele său

prime*duindu"se n cele mai necesare şi nu"i ntinde mână de a*utor, oare nu va pătimi mai multdecât acela, după cum şi paguba a fost n lucruri mai mariN

;"ă vor i oameni iu*itori $e sine< , 0ice. Dar tocmai cel iu*itor $e sine nu se iu*eşte pe sine,în timp ce acela care-l iu*eşte pe ratele său se iu*eşte pe sine. +in iubirea de sine i0vorăşteargBirofilia sau iubirea de argin!i. $ăci, cBiar pe dragostea cea mai ntinsă şi mai răspândită ntoate păr!ile, n scurt timp o umileşte boala cea gro0avă a iubirii de sine. 'ubitori de argin!i.=



Pofta acestui rău este fără sa!, este, aşa"0icând, pofta unei boli prime*dioase, căci astfel sunt poftele bolilor. Ki cel bolnav de friguri nu poate niciodată a se sătura de băutură, ci pururea segăseşte stăpânit de poftă. 3e!ivul niciodată nu se satură, ci veşnic este nsetat. Tot aşa şi celndrăgostit de bani niciodată nu"şi satură pofta de bani şi, de i"ai deşerta toate averile, el niciodatănu"!i va arăta vreo mul!umire. 1umai aceluia poate i"ar arăta, care i"ar da pe cât voieşte el, dar aceasta nimeni n"ar putea"o face, căci nici el n"are o măsură de cât voieşte şi, prin urmare, nimeninu"l va putea mul!umi.

1imeni nu poate fi atât de nemul!umitor ca iubitorul de argin!i, nimeni nu poate fi atât de fărăsim!ire şi fără recunoştin!ă, ca iubitorul de bani. #l este duşmanul lumii ntregi. Se necă*eşte nsine că sunt oameni pe pământ, căci el voieşte ca totul să fie pustiu, iar dânsul să aibă pe aletuturor. Ki multe de acest fel şi ncBipuie n mintea lui. +acă, de pildă, este cutremur de pământ,el 0ice n sine? 8dacă s-ar îngropa toate în pământ, la urmă eu singur le-aş lua pe ale tuturor,dacă este cu putinţă. %acă ar fi foamete sau boală şi de s-ar pierde toate, afară de aur9 dacă ar

fi vreun naufragiu pe mare sau vreo revărsare şi înecare de mare:, şi, n fine, mii de asemeneanenorociri făureşte n mintea sa, iar ceva bun, deloc, căci el doar doreşte n sufletul său

cutremure, trăsnete, ră0boaie şi boli, şi toate cele de acest fel. Spune-mi însă, nenorocitule şi vre$nicule $e ale, şi mai ro* $ect to'i ro*ii: $acă ar i toateaur în lumea aceasta, oare te-ar mntui pe tine aurul, iin$ prăpă$it $e oame@ Dacă ar i uncutremur şi s-ar scuun$a întreaa lume, oare te-ai i0*ăvi $e această potă vătămătoare@

1efiind om pe pământ, la nimic nu"!i va folos via!a cu toate ale ei. Să ne ncBipuim că, deodată,fără de veste, to!i oamenii de pe pământ ar dispărea şi că argintul şi aurul lor ar trece automat nstăpânirea ta U fiindcă aceşti oameni şi ncBipuie n mintea lor lucruri nebuneşti şi peste putin!ă

U şi bogă!ia acelora, aurul, argintul, Bainele cele de mătase, cele aurite, toate, n fine, ar intraautomat n mâinile tale.

#i, şi care"!i va fi folosulNM Atunci mai cu seamă te"ar găsi moartea, nefiind nici pitari, nicilucrători de pământ, ci numai fiare sălbatice şi demoni care !i sperie sufletul. +esigur că şi acum!i stăpânesc demonii sufletul, şi ncă poate mul!iF atunci nsă te"ar pune n uimire şi de ndată te"ar pierde. 8%ar, zici tu, eu aş voi ca să fie şi lucrători de pământ, şi făcători de pâine, însă ar trebui ca şi cu dânşii să cheltuiesc9 atât de nesăţioasă este dorinţa aceasta.

Ki ce ar putea fi mai de râs ca aceste vorbeN Ai vă0ut n ce strâmtorare se găseşte elN Eoieşte şi a"iavea pe mul!i care să"l slu*ească, dar se şi scârbeşte că risipeşte cu Brana lor şi că n cBipul acesta

i se mpu!inea0ă averea. +ar ceN Spune"mi? oare voieşti tu ca oamenii să fie de piatrăN +ar toateacestea sunt bat*ocuri, valuri de mare, ame!eală, furtună, vifor şi tulburare mare a sufletului, căciel veşnic este nfometat, veşnic, nsetat.

Spune-mi însă: oare pe un astel $e om nu l-am plne şi nu ne-ar i milă $e el@ $ând astfel se petrece cu trupurile omeneşti, şi se consideră a fi cea mai gro0avă osândă U numită de doctorifoame câinească (bulimie) U când cineva, ndopându"se ntruna, nu se i0băveşte totuşi de a finfometatF dar, dacă se petrece aceasta cu sufletul, oare nu"l vom plânge pe un asemenea omNIoame câinească a sufletului este iubirea de argin!i, care umple cu multe sufletul, dar niciodată

nu"l mul!umeşte, ci pururea este stăpânit de acea poftă.

+e ar trebui să bea unul ca acela cBiar din acea buruiană numită elebor (]__]`9Z9 \ eleBor, buruiană de leac pentru smintire) sau de ar suferi ceva de mii de ori mai gre!os, numai ca să se



poată i0băvi de această patimă, oare n"ar trebui ca să primească aceasta cu bunăvoin!ăN 1u poatefi n lume atâta mul!ime de bani, ncât să poată sătura pântecele nesăturat al iubitorului de argin!i.

Dar, oare, nu ne vom ruşina noi $acă, iin$ vor*a $e *ani, att $e mult unii se entu0iasmea0ăsau, mai *ine 0is, se cuprin$ $e o potă ne*ună, iar cn$ e vor*a $e Dumne0eu noi nu-# arătăm nici cea mai mică $raoste, $eşi Dumne0eu este pentru noi mai ără $e pre' caarintul@ Pentru argint oamenii suferă şi nedormire, şi călătorii ndelungate, şi prime*dii

necurmate, şi ură, şi 0avistii, şi n fine toate relele, iar când e vorba de +umne0eu, noi nu suferima se pronun!a asupră"ne nici cea mai mică vorbă sau să suferim vreo ură pentru #l.

'ar de ar trebui să"l apărăm pe vreunul din cei nedreptă!i!i, noi, sfiindu"ne de ura şi de prime*diiledin partea stăpânitorilor, l lăsăm n voia ntâmplării pe cel nedreptă!it, aşa ncât luând de la+umne0eu putere de a"l a*uta pe fratele nostru, noi am pierdut acea putere, pentru că n"am voitde a fi urâ!i de acei tirani. Ki cei mai mul!i imediat pun nainte vorbele? ,,$e"mi pasă mie, nuvoiesc a fi urât n 0adar=. +ar aceasta nseamnă a fi urât n 0adarN Ki ce ar putea fi mai bun decâtaceastă urăN

Pentru prietenia şi dragostea lui +umne0eu, ura oamenilor este cu mult mai bună decât prietenialor. $ăci, când suntem iubi!i pentru +umne0eu, noi Ci suntem datori Lui de această cinste, iar când suntem urâ!i, atunci #l ne este dator. 'ubitorii de bani, oricât ar iubi aurul, totuşi nu cunoscmăsura iubiriiF noi nsă, de am face un lucru cât de mic, credem că totul am făcutF pe +umne0eunu"L iubim atât pe cât iubesc aceia aurul.

%are este nvinovă!irea acelora, că au atâta dragoste pentru aur, dar şi Bula noastră este mare, pentru că nu avem atâta dragoste către +umne0eu, pe câtă avem către pământ. $ăci pământ esteaurul, pământ n formă metalică. $âtă cinste dăm pământului, nu dăm pe atâta Stăpânului tuturor.

Să cunoaştem deci nebunia lor şi să ne ruşinăm. Ki ce este dacă noi poate nu suntem aşa deaprinşi după aur, dar nici de +umne0eu nu ne temem multN +in cau0a avari!iei, unii oameni şidispre!uiesc femeia, copiii, ba până cBiar şi mântuirea lor, deşi nu ştiu că vor putea spori averealor, fiindcă de multe ori, cBiar pe când se găsesc n cele mai bune speran!e, părăsesc lumea fărăde veste, deşi s"au muncit n 0adar, pe cn$ noi, ştiin$ *ine că ne vom învre$nici $e "el $orit $enoi $acă-4 vom iu*i precum tre*uie a-4 iu*i, totuşi nici aşa nu-4 iu*im, căci s-a răcit în noi orice $raoste către aproapele şi, prin urmare, şi către Dumne0eu $eoarece, $e la răcireacelei către aproapele vine şi răcirea celei către Dumne0eu.

1u este, iubi!ilor, om care să aibă o cugetare sănătoasă şi să nu ştie a iubi. Temelia tuturor bunurilor este dragostea, după cum şi 0ice %ântuitorul? ;1n aceste $ouă porunci se cuprin$ toată 4eea şi prorocii<. (%atei >>, ) +upă cum focul ce cade pe materii ar0ătoare totulnimiceşte, tot aşa şi căldura dragostei, oriunde ar pătrunde, pe toate cele ce vatămă cuvântul lui+umne0eu le nimiceşte, şi aşa face pământul curat şi prielnic pentru primirea semin!elor.

Ln$e este $raoste, toate relele sunt alunate. colo nu mai este iu*ire $e arin'i, care eră$ăcina tuturor relelor nu mai este iu*irea $e sine, nu mai este mn$ria căci, $e ce s-ar mn$ri cineva înaintea prietenului său@ 1imic nu"l face pe om atât de umil ca dragostea, căci i

servim pe prieteni ca slugi şi nu ne ruşinăm, ci ncă suntem cBiar mul!umi!i de această slu*bă.3anii nu"i cru!ăm, ca de multe ori nici trupurile, căci de multe ori se şi prime*duieşte cineva pentru cel iubit.



Ln$e este a$evărata $raoste, invi$ie nu poate i, nici răirea $e rău, iin$că nu numai că nu-i $eăimăm pe prieteni, ci încă şi cn$ sunt $eăima'i îi apărăm, înc5i0n$ ura$eăimătorilor. !oate sunt în linişte, toate în pace şi nici măcar urmă $e ceartă sau luptă nu seve$e, căci toate sunt încărcate $e pace. ;#u*irea este $eci împlinirea leii< (&omani J4, J),0ice Pavel, aşa că nimic nu este displăcut.

"ăci, care sunt păcatele contra ei@ vari'ia, răpirea, invi$ia, răirea $e rău, lipsa $e ruşine,

minciuna, urămntul als $ar, toate acestea sunt împrăştiate acolo un$e este $raoste. Cşicalcă *urământul cei ce *ură strâmb şi care voiesc a răpiF dar de la cel iubit nimeni nu ncearcă a"irăpi ceva, ci ncă i mai dă cBiar din ale sale, căci noi sim!im o mai mare mul!umire de a"i da,decât de a"i lua.

Toate acestea le şti!i voi, care a!i avut prieteniF prieteni, 0ic, nu numai cu numele, nici numai deformă, ci dacă cineva a iubit precum trebuie a iubi, dacă s"a lipit de elF iar dacă unii poate nu ştiu,află de la cei ce ştiu.

cum însă vă voi povesti $in Sintele Scripturi $espre o prietenie minunată.'onatan, fiul lui Saul, l"a iubit pe +avid. ;Suletul lui #onatan, 0ice, s-a lipit $e suletul lui

Davi$< , iar când i plângea moartea, 0icea +avid către el? ;întristat sunt $upă tine, căci tu mi-ai ost oarte scump şi iu*irea ta a ost pentru mine mai presus $e iu*irea emeiască>< (' &egi J2,JF '' &egi J, >).

+ar ceN are l"a invidiat vreodată pe +avidN +eloc, deşi ar fi putut să"l invidie0e. +e ceN Pentrucă din fapte vedea cum mpără!ia venea la +avidF nsă el nimic n"a pătimit, căci n"a 0is? acestaeste cel ce mă lipseşte pe mine de părinteasca mpără!ie=, ci ncă lucra mpreună cu el pentruluarea mpără!iei şi deci nici pe tatăl său nu"l cru!a pentru prietenul său. +ar pentru aceasta, sănu"l considere cineva pe 'onatan ca omorâtor de tată, căci el nu"J nedreptă!ea pe tatăl său prinacea dragoste, ci numai cât stăpânea, aşa"0icând, nedreptă!ile şi comploturile ur0ite contra lui+avid.

%ai mult l cru!a decât l nedreptă!ea, căci nu l"a lăsat pe el să sfârşească deci cu un omor nedrept. Eoia de multe ori cBiar să moară pentru dânsul. 1iciodată nu l"a acu0at, ci cBiar şi petatăl său J"a adus la tăcereF nu l"a invidiat, ci ncă a lucrat mpreună cu el. 1u numai că i"a dat

bani, ci i"a mai dat şi mântuirea, ba cBiar şi sufletul şi l"a pus pentru dânsul. 1u s"a sfiit de tatăl

său pentru prieten, fiindcă acela (tatăl) ur0ea uneltiri nedrepte, iar acesta nu se ştia cu nimicvinovat pe sine. Prietenia lui era cu cel drept. Astfel deci era 'onatan. Să"l vedem acum şi pe+avid.

1"a avut timp ca el să"şi arate recunoştin!a către 'onatan, fiindcă 'onatan a fost răpit de moartemai nainte de a lua +avid mpără!ia, aşa că, mai nainte de a veni la mpără!ie cel ce pătimise, ancetat din via!ă cel ce făcuse bine. +eci, cumN Să vedem cum şi"a arătat n cele ce era cu

putin!ă prietenia acest drept. Irumos mi"ai fost mie foarte, minunată a fost dragostea ta, maimult decât dragostea femeilor=, 0ice. +ar oare numai atâta a fost de altfel, nici aceasta nu este

pu!in lucru U sau poate dragostea lui a mers mai departeN

Apoi, iată că şi pe fiul aceluia, şi pe nepotul lui de multe ori i"a scos din prime*dii, aducându"şiaminte de dragostea şi binefacerea tatălui lor către el, şi aceştia se găseau fa!ă de el ca niştenepo!i de"ai fiului său, ngri*indu"se de ei şi apărându"i. astfel de dragoste voiesc eu de a avea



noi, cu to!ii, şi către cei vii, şi către cei mor!i. Să audă aceasta femeile, căci n special cu privirela ele eu vorbesc de cei mor!iF acele femei, 0ic, care au trecut la a doua căsătorie, după ce l"auurât pe bărbatul dintâi sau au necinstit patul celui adormit.

Acestea le spun, nu ca şi cum aş opri căsătoria a doua, dar nici a o lăsa nempiedicată, fiindcă numă lasă nici pe mine Pavel, punându"mi frâu n gură, şi 0icând femeilor? ;ecioara, $e se vamărita, n-a reşit<. Ki ce altceva mai 0iceN $ă ;mai ericită este $acă rămne aşa< (' $orinteni

/, >2, ), astfel că este cu mult mai cine aceasta decât aceea. Pentru ceN Pentru multe. $ă, dacă anu se mărita deloc este cu mult mai tine decât a se mărita, desigur că a nu se mărita a doua oarăeste cu mult mai bine decât a se mărita.

+ar, 0ici tu, unele n"au putut suferi văduvia, căci au că0ut n nenorociri.= Iiindcă n"au ştiut ceeste văduvia. Eăduvia nu este numai aceea de a nu se mărita a doua oară, precum şi fecioria nueste numai a rămâne nemăritatăF nsă, ceN După cum principalul în eciorie este mo$estia şi statornicia în cre$in'ă, tot aşa şi în vă$uvie principalul este $e a trăi sinuratic, a stărui înruăciuni, a se i0*ăvi $e $esătări şi petreceri. ;#ar cea care trăieşte în $esătări, 0ice, $eşi vie,

este moartă<. (' Timotei 5, ) $ă, dacă ar urma ca aceea rămasă văduvă să aibă mpre*urul său totacelaşi vuiet şi tot aceleaşi fante0ii, şi tot aceleaşi Baine pe care le avea pe când trăia bărbatul ei,apoi e mai bine să se mărite, căci nu rela!ia cu un bărbat este ceva rău, ci iscodirea şi limbu!ia.

+e aceea s"au ntors unele ca acestea n urma satanei, fiindcă nu au ştiut să văduvească bine.Hoieşti poate să ştii ce este o vă$uvă şi ce calită'i se cer ei@ Ascultă"l pe Pavel ce spune? ;$acă acrescut copii, 0ice, $acă a ost primitoare $e străini, $acă a spălat picioarele sin'ilor, $acă avenit în autorul celor strmtora'i, $acă s-a 'inut stăruitor $e tot ce este lucru *un<. (' Timotei5, J) +ar, dacă după moartea bărbatului te desfe!i n bogă!ii multe, desigur că nu vei putea suferivăduvia.

Strămută nsă bogă!ia aceasta n ceruri, şi atunci !i va fi uşoară sarcina văduviei. +ar dacă euam copii, 0ici tu, moştenitori ai averii părinteştiN= Cnva!ă"i ca şi ei să dispre!uiască averile.Strămută pe cele ce !i se cuvin !ie şi opreşte pentru copii atât cât le a*ungeF nva!ă"i apoi ca şi eisă fie mai buni decât banii. +ar, 0ici tu, dacă am o sumedenie de slugi şi de robiN +acă am atâtaaur, argint şi aşa de multe lucruriN $um voi fi, oare, eu destoinică de a le păstra, având nevoie despri*inul bărbatuluiN= PreteHte numai sunt acestea, după cum se nvederea0ă din multe păr!i.

$ăci, dacă nu te"ai ngri*i sau, mai bine"0is, dacă nu ai dori averi şi nici n"ai voi ca să !i se

sporească bogă!iile, sarcina !i"ar fi uşoară, căci cu mult mai greu este de a strânge, decât de a păstra. +eci, dacă ai tăia pofta de a strânge, şi din cele ce ai de*a i vei mpărtăşi pe cei ce aunevoie, +umne0eu te va spri*ini cu puterea Sa. +acă ntr"adevăr tu 0ici acestea ca având subngri*irea ta moştenirea orfanilor, iar nicidecum nu ascun0i sub un astfel de preteHt iubirea deargin!i, atunci $el ce !i"a poruncit de a creşte fii şi $el ce cunoaşte inimile, va face ca avereaacelora să fie n siguran!ă.

$ăci nu este nici o casă care, fiind spri*inită pe milostenie, să pătimească ceva răuF şi cBiar de ar pătimi pentru un timp, se va sfârşi totuşi cu bine. Aceasta va fi ncă pentru fiecare casă mai mult

decât orice pavă0ă şi suli!ă. Ascultă ce 0ice diavolul despre 'ov? ;&-ai ăcut !u ar$ în urul lui şi în urul casei lui, şi în urul a tot ce este al lui@<. ('ov J, J) Pentru ce oareN Ascultă"l pe 'ovce spune? ;ram oc5ii celui or*, 0ice, şi piciorul celui şc5iop eram tatăl celor neputincioşi<.('ov >, J5)



+upă cum cel ce nu se desparte pe sine de nenorocirile străine, cBiar n ale sale nu va pătimi niciun rău, căci s"a nvă!at de*a a suferi mpreună, tot aşa şi cel ce nu voieşte a compătimi şi a sentrista de cele străine, n toate ale sale va pătimi relele singur. Ki, după cum se ntâmplă şi cutrupul omului, când de pildă piciorul fiind rănit, mâna n"ar simpati0a, n"ar cură!i rana, n"ar punedoctoriile şi n"ar spăla puroiul, desigur că n aceleaşi rele se va găsi singură, aşa că mâna care,fiind afară de orice durere, n"a voit să slu*ească piciorului, ea singură va fi vinovată de patima ceo va suferiF căci de acolo venind răul, va cădea şi pe dânsa, şi de astă dată nu va mai fi vorba de o

slu*bă adusă ei, ci de vindecare şi scăpare de prime*die.

Tot aşa, 0ic, şi n ca0ul de fa!ă, cel ce nu voieşte a compătimi cu al!ii, singur va suferi. Aingrădit, 0ice, cele din afară ale lui, şi cele dinăuntru=, şi nu ndră0nea de a năvăli asupră"i. +ar,0ici tu, a pătimit multe rele.= Cnsă, relele acelea au fost pricină a multor bunuri? ndoită i"a fostaverea, plata i"a fost mai mare, mai mare i"a fost şi dreptatea, strălucite cununile, minunate i"aufost premiile, şi atât cele dubovniceşti cât şi cele pământeşti i"au sporit. '"a pierdut pe fiii săi, dar a primit fii, nu pe aceia, ci pe al!ii n locul lor, iar pe aceia i"a mântuit ntru nviere. +acă i"ar fi

primit tot pe aceia, i s"ar fi mpu!inat lui numărulF acum nsă, dându"i"se al!ii n locul acelora, i

va pre0enta şi pe aceia la nviere.+ar, toate acestea s-au petrecut prin aptul că el se în$eletnicea cu acerea milosteniei, pe careo între*uin'a în orice oca0ie, ceea ce şi noi să acem, ca astel să ne învre$nicim $e aceleaşi *unuri, prin 5arul şi iu*irea $e oameni a Domnului nostru #isus 9ristos, "ăruia împreună cu!atăl şi cu Sntul Du5, se cuvine slava, stăpnirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. min.

8milia =III 1 )espre ionomia divină. Că aii ei drep'i se găses $n neazuri9 iar păătoşii

$n 5uurie9 fără a virtutea să rămână nerăsplătită9 iar păatul9 nepedepsit. Cele despre)umnezeu sunt neuprinse de mintea noastră. <u tre5uie să aordăm aten'ie ghiitorilor

i aceasta să ştii că, în 0ilele $in urmă, vor veni vremuri rele că vor i oameni iu*itori $esine, iu*itori $e arin'i, lău$ăroşi, truaşi, 5ulitori, neascultători $e părin'i, nemul'umitori,

ără cucernicie, lipsi'i $e $raoste, neîn$upleca'i, clevetitori, neînrna'i, cru0i, neiu*itori $e*ine, tră$ători, necuviincioşi, înma'i, iu*itori $e $esătări mai mult $ect iu*itori $e

Dumne0eu. (## !imotei 3, /-%)

+acă se necă*eşte cineva astă0i de eHisten!a ereticilor, să se gândească la faptul că dintru nceputs"au petrecut din acestea, diavolul pururea furişând minciuna n locul adevărului. +umne0eudintru nceput a făgăduit cele bune, dar a venit şi diavolul cu făgăduin!e.



+umne0eu a sădit Paradisul, dar diavolul a amăgit"o pe #va, 0icând? ;He'i i ca Dumne0eu<(?acere 3, +). Iiindcă nu dovedea cu nimic prin fapte, el făgăduieşte cele mari princuvinte, căci astfel sunt nşelătorii. +upă aceasta au fost $ain şi Abel, apoi fiii lui Set şi feteleoamenilor, @am şi 'afet, Avraam şi Iaraon, 'acov şi 'sav şi aşa se continuă până la cea de peurmă? %oise şi magii, prorocii şi pseudoprorocii, apostolii şi pseudoapostolii, @ristos şi AntiBrist.+eci, şi mai nainte, şi după aceea, aceleaşi au fost.

Atunci au fost TBeudas, atunci Simon, atunci şi apostolii, precum şi cei de pe lângă #rmogBen şiIigBel. +eci, nu a fost timp când diavolul să nu fi furişat minciuna n locul adevărului. Prinurmare, să nu ne necă*im pentru aceasta, căci dintru nceput s"au petrecut aşa. +e aceea 0iceaapostolul? Ki aceasta să ştii, că n 0ilele din urmă, vor veni vremuri grele că vor fi oameniiubitori de sine, iubitori de argin!i, lăudăroşi, trufaşi, Bulitori, neascultători de părin!i,nemul!umitori, fără cucernicie, lipsi!i de dragoste=.

Aşadar, cel nemul!umitor este necurat şi cu drept cuvânt, căci cel nemul!umitor fa!ă de binefăcătorul său, cum va putea fi recunoscător către al!iiN $el nemul!umitor este fără de

dragoste, el este neprimitor de pace. 8Clevetitori:, zice, adică grăitori de rău, căci cei ce nu văd la ei nimic bun, având

oarecum ca o mângâiere pentru sine de a defăima bunul nume al altora, fac prin aceastamii de păcate.

8"eînfrânaţi: şi cu limba, şi cu pântecele, şi cu toate celelalte. 8Cruzi:, de unde vine apoi lipsa de omenie, când cineva este iubitor de argint, când este

iubitor de sine, când este nemulţumitor, când este neînfrânat. 8"eiubitori de bine, trădători, necuviincioşi.:

8;ânzători: ai prieteniei, 8necuviincioşi:, adică fără nici o statornicie în caracter. 8)ngâmfaţi:, adică plini de prostie. 8Iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de %umnezeu, având înfăţişarea adevăratei

credinţe, dar tăgăduind puterea ei.:

Ki n #pistola către &omani scriind, 0ice? ;avn$ în lee $reptarul cunoştin'ei şi al a$evărului<.(Eomani 2, 2F) Acolo spune lăudându"i, iar aici arată păcatul acesta mai rău decât toate păcatele.+e ceN Pentru că nu n acelaşi sens a luat ntotdeauna acelaşi cuvânt eHprimat. $ă, după cum demulte ori el ia eHpresia icoană= sau cBip= n sens de asemănare sau potrivire, tot aşa de multe

ori o ia cu privire la ceva nensufle!it, la ceva de nimic, precum cBiar el, de pildă, scriind, 0ice? ;"ăci *ăr*atul nu tre*uie să-şi acopere capul, iin$ c5ip şi slavă a lui Dumne0eu< (# "orinteni //, 6), iar prorocul 0ice? ;Deşi ca o um*ră trece omul<. (=salmi 37, 8)$âteodată ia peleu n locul mpăratului? ;l a în$oit enunc5ii şi s-a culcat ca un leu, ca o leoaică "ine-l va$eştepta@< (?acere %8, 8), iar altădată l ia ca răpitor? ;"a un leu ce răpeşte< (=salmi 2/, /3),0ice. Tot aşa facem şi noi, căci faptele sau lucrurile fiind variate şi compuse, este natural caeHemplele să se ia n mai multe cBipuri. +e pildă? cnd voim a admira o fa!ă frumoasă, ocomparăm cu cele pictate, iar când voim a admira pe una din cele pictate, 0icem că vorbeşte, căgrăieşte, dar nu n!elegem acelaşi lucruF aici, noi n!elegem că este aproape aceeaşi cu originalul,iar acolo că este aproape tot aşa de frumoasă.

Tot asemenea şi n ncBipuirea ştiin!ei de care vorbeşte n epistola către &omani, că adică estenumit un tip, o icoană acea nvă!ătură, este numai prototipul sau arBetipul evlaviei, iar aici aratăcă este nensufle!it şi mort, nvederând numai forma, numai cBipul şi numai aparen!a. Aşadar,



este numai o formă sau mai bine 0is, este numai un scBelet fără putere, este credin!ă fără fapte. Kicu drept cuvânt, căci, precum un trup frumos şi bine format, când nu are n el putere, ci doar seamănă eHact cu cele 0ugrăvite, este mort, tot asemenea şi o credin!ă dreaptă fără fapte.

Să ne ncBipuim, de pildă, un iubitor de argin!i, vân0ător, obra0nic şi care se crede drept. $are"iva fi folosul, dacă n"are nimic cu sine din cele cuvenite creştinilorN $ând nu face nimic din acelece"i caracteri0ea0ă pe creştini, când i ntrece pe elini n neevlavie, când este spre vătămarea celor

ce"l nso!esc, când este spre blasfemia lui +umne0eu, când prin faptele sale defaimă credin!aN+epărtea0ă"te, 0ice, şi de aceştia.= +ar dacă din aceştia vor fi n 0ilele cele de apoi, cum de i0ice lui atunci? depărtea0ă"te şi de aceştia=N

#rau din aceştia pe atunci, ntr"un oarecare grad, nu nsă tocmai n acelaşi eHcesF adevărul nsăeste că prin Timotei i sfătuieşte pe to!i, ca să se ferească de nişte astfel de oameni. $ăci dintreaceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti mpovărate de păcate şi purtate de multefeluri de pofte, mereu nvă!ând şi neputând niciodată să a*ungă la cunoaşterea adevărului. (4, "/)Ai vă0ut cum şi aceştia fac u0 de vecBea nşelăciune, de acea armă pe care diavolul a

ntrebuin!at"o contra lui AdamN Se vâră prin case=, 0ice.Ai vă0ut cum a nvederat neruşinarea lor prin se vâră=, necinstea, nşelăciunea, linguşireaN Kirobesc femeiuşti.= Astfel că aceea care se nşală lesne, este departe de bărbat. A se nşela este

potrivit femeilor sau mai bine 0is, femeiuştilor mpovărate de păcate.= Priveşte cum acele femeisunt robite prin păcate, prin faptul că nimic bun nu este ntr"nsele. $Biar eHpresia mpovărate=este foarte apăsată, căci repre0intă mul!imea păcatelor, neorânduiala şi confu0ia n via!ă.

Ki purtate de multe feluri de pofte=, 0ice. +ar, aici el n"a nvinovă!it natura, căci n"a 0is lantâmplare femei=, ci astfel de femei sau femeiuşti. Ki ce vrea să 0ică prin? de multe feluri de

pofte=N Prin această eHpresie multe a lăsat a se n!elege? şi desfătarea şi neruşinarea şi desfrâurile.+e multe feluri de pofte=, 0ice, adică? pofte de bani, de slavă, de desfătări, de obră0nicie, deslavă " sau poate mai lasă a se n!elege şi alte pofte necurate. %ereu nvă!ând şi neputândniciodată să a*ungă la cunoaşterea adevărului.= +e ceN 1u doar că le compătimeşte prin aceasta,ci ncă foarte mult le acu0ă, căci fiindcă s"au lăsat a fi stăpânite de acele pofte şi păcate, s"ampietrit inima şi cugetul lor.

După cum #annes şi #am*res s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotrivaa$evărului. (3, 7) +ar cine sunt aceştiaN Iermecătorii de pe timpul lui %oise . Ki, cum oare

numele lor nu sunt aduse de fa!ă sau n altă parte cel pu!inN ri că aceste nume s"au predat prinviu grai, ori că Pavel a fost ncunoştin!at de +uBul Sfânt. Aşa şi aceştia stau mpotriva adevărului,oameni strica!i la minte şi netrebnici pentru credin!ă. +ar nu vor merge mai departe, pentru cănebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi a acelora. (4, ) +ar nu vor spori=, 0ice.

Dar, cum $e spune în altă parte: ;i vor spori mai mult în necucernicie< , pe cn$ aici 0ice că ;nu vor spori< @ Acolo el spune că, ncepând a introduce inova!ii şi a amăgi, nu vor nceta anşela, ci pururea vor descoperi noi nşelăciuni şi credin!e stricate, căci nşelăciunea niciodată nustă pe loc. Aici nsă apostolul 0ice că nu vor amăgi mai mult, nici nu vor crea confu0ii " deşi s"ar

părea la nceput că i"ar fi abătut pe unii din calea cea dreaptă " ci că iute vor fi descoperi!i.

$um că de aceştia vorbeşte, ascultă ce spune mai departe? ;pentru că ne*unia lor va i vă$itătuturor<. $um aceastaN ;=recum a ost şi a acelora<, 0ice. $Biar dacă din toate păr!ile ar

progresa, pentru moment, cele ale nşelăciunii lor, totuşi nu va fi până la sfârşit, căci aşa sunt



toate cele care par bune, dar nu de la natură sunt bune. Pentru moment numai progresea0ă, dar după aceea se dau pe fa!ă şi pier. ;&u însă şi ale noastre sunt $e acest el, 0ice, la care eşti c5iar tu martor. le noastre nu se rea0emă pe înşelăciune, căci cine ar primi a şi muri pentruînşelăciune@<

!u însă mi-ai urmat în învă'ătură. (3, /F) Aşa că tu fii voinic, 0ice, căci nu ai venitntâmplător, ci ai urmat=, de unde se nvederea0ă şi timpul cel ndelungat ce l urmase. Cn

nvă!ătură=, eHpresie care se raportea0ă la cuvânt. Cn purtare, cu privire la via!ă. Cn nă0uin!ă, ceeace arată dispo0i!ia şi buna lui voin!ă sufletească. 1u numai că le grăiai, nu numai că le filosofai prin cuvinte.= Cn credin!ă, n ndelungă răbdare, aşa că nimic din cele ale acelora nu te"autulburat. Cn dragoste, pe care nu o aveau aceia. Cn stăruin!ă, pe care iarăşi n"o aveau. Cnndelungă răbdare, 0iceF adică? mare răbdare am arătat fa!ă de eretici=. Cn ndelungă"răbdare=fa!ă de prigoniri. Cn prigoniri şi suferin!e, 0ice.

+ouă lucruri l tulbură pe dascăl? când sunt mul!i eretici şi când ucenicii nu rabdă n patimile cele ntâmpină. +ar, pentru aceştia multe a grăit el? că au fost şi n vecBime şi că vor fi, şi n viitor,

că nici un timp nu va fi lipsit de astfel de oameni, că pe noi cu nimic nu vor putea să ne vatăme şică n lume se găsesc vase de aur şi de lut. Priveşte cum el la urmă vorbeşte de neca0uri. $are mis"au făcut n AntioBia, n 'coniu, n Listra.

Dar, oare, $e ce a vor*it numai $e aceste cetă'i $in cele multe@ ?iin$că toate celelalte eraucunoscute lui !imotei şi poate că pomeneşte $e apte mai $e curn$ petrecute, iar nu $e cele$e $emult. &u le enumeră $upă elul lor, căci el nu este iu*itor $e slavă $eşartă. cestea lespune pentru mnierea ucenicului, iar nu pentru spectacol. Hor*eşte aici $e ntio5ia

=isi$iei şi $e 4istra, $e un$e era !imotei.

$âte prigoniri am răbdatM Amândouă mi"au fost drept mângâiere, 0iceF că şi eu am avut oca0iade a da pe fa!ă o bunăvoin!ă puternică şi că n"am fost părăsit. 1u se poate spune că +umne0eum"a predat unor asemenea neca0uri, ci numai că mi"a făcut mai strălucită cununa.= $âte

prigoniri am răbdat=, 0ice, şi din toate m"a i0băvit +omnul.

i to'i care voiesc să trăiască cucernic în 9ristos #isus vor i prioni'i. (3, /2) Ki de ce să spunnumai de mineN $ăci fiecare din cei ce voiesc a vie!ui cu evlavie va fi prigonit.= Prin eHpresia?

prigoane, de aici, el n!elege neca0urile şi suferin!ele, căci nu este cu putin!ă ca un om care păşeşte pe calea virtu!ii să fie fără de neca0, fără ntristare, fără suferin!e şi fără ispite. Ki cum s"

ar putea fără de acestea pentru cel ce călătoreşte pe calea cea strâmtă, pentru cel ce a au0it că Cnlume neca0uri ve!i avea=N

+acă n acel timp 0icea 'ov? ;Oare omul pe pămnt nu este ca într-o slu*ă ostăşească@< (#ov6, /), cu atât mai mult atunci, când #ar oamenii răi şi amăitori vor mere spre tot mai rău,rătăcin$ pe al'ii şi rătăci'i iin$ ei înşişi<. (3, /3) 1imic din acestea să nu te tulbure, 0ice, dacăei sunt n fericire, iar tu n ispite, căci aşa este firea lucrului.= Po!i afla din ale mele că nu este cu

putin!ă ca acela care se ră0boieşte cu cei răi să nu fie n suferin!e şi n neca0uri. 1u este cu putin!ă să se lupte cineva şi n acelaşi timp să se şi desfăte0e sau cel ce se ră0boieşte să se şi

desfăte0e n mâncări şi băuturi. 1imeni deci dintre luptători să nu caute linişte, nimeni să nu fien veselie.

Toate cele pre0ente sunt? ră0boi, luptă, neca0uri, strâmtorări, ispite, arenă a unor veşnice lupte.Altele sunt timpurile de linişte, iar timpul de fa!ă este timp de sudori, timp de munci. 1imeni



dintre luptătorii care se aruncă n ring nu caută linişte. +ar dacă vrei să cau!i linişte, de ce te"aiaruncat n ringN +e ce ai ridicat mâinileN +ar cum vei putea face aceasta, spune"mi, când tu nu"!istăpâneşti poftele, când nu te lup!i cu silnicia naturiiN

Tu nsă rămâi n cele ce ai nvă!at şi de care eşti ncredin!at, deoarece ştii de la cine le"ai nvă!at,şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te n!elep!ească spre mântuire, princredin!a cea ntru @ristos 'isus (4, J"J5), adică precum a ndemnat fericitul +avid, 0icând? ;&u

rvni la cei ce viclenesc< (=salmi 3, /), tot aşa sfătuieşte şi apostolul, 0icând? ;!u însă rămi în cele ce ai învă'at<, şi ncă nu oricum, ci? ;şi $e care eşti încre$in'at<, adică ai cre0ut.

Ki ce ai cre0utN $ă aceasta este via!a şi dacă deci vei vedea aici lucruri cu totul contrare celor ceai cre0ut, să nu te tulburi, de vreme ce şi Avraam vedea contrariul şi n"a pătimit nimic. Ai au0it de

pildă că? ;numai cei $in #saac se vor c5ema urmaşii tăi< (?acere 2/,/2), şi totuşi i s"a poruncitde a"l *ertfi pe 'saac, iar pentru aceasta el nici nu s"a tulburat, nici nu s"a neliniştit.

Despre iconomia $ivină. "ă aici cei $rep'i se ăsesc în neca0uri, iar păcătoşii în *ucurie, ără

ca virtutea să rămnă nerăsplătită, iar păcatul, nepe$epsit."ele $espre Dumne0eu sunt necuprinse $e mintea noastră. &u tre*uie să acor$ăm aten'ie 5icitorilor

1imeni deci să nu se scandali0e0e de cei răi, căci acest lucru J"a spus Scriptura de la nceput. Kice este dacă şi cei buni se veselesc şi cei răi sunt pedepsi!iN Gna din acestea două e natural să sentâmple, iar alta delocF anume, ca aceia răi să fie pedepsi!i, aceasta se poate, iar ca aceia buni

pururea să se bucure, aceasta nu se poate. 1imeni n"a fost asemenea lui Pavel, şi totuşi nneca0uri şi"a petrecut ntreaga via!ă? n lacrimi, n suspinuri, noaptea şi 0iua, după cum 0ice?

;timp $e trei ani, n-am încetat noaptea şi 0iua să vă în$emn, cu lacrimi, pe iecare $intre voi< (?aptele postolilor 2F, 3/), şi: ;mă împresoară în toate 0ilele<. (## "orinteni //, 27)

1u că doar astă0i se bucura, iar mâine se ntrista, ci n fiecare 0i nu nceta a fi scârbit. +eci, cumde a 0is că cei răi vor spori spre mai rău=N 1"a spus că se vor bucura de linişte, ci că vor sporispre mai rău=, adică sporirea lor este n rău. 1"a spus că vor fi n fericire. +ar dacă şi sunt

pedepsi!i, de aceea sunt, ca să nu"!i ncBipui că păcatele sunt nepedepsite. Deoarece 5eena nuare puterea $e a ne împie$ica $e la rele, Dumne0eu cru'n$u-ne, ne $eşteaptă întruna. Dacănici un rău n-ar i pe$epsit, nimeni n-ar mai cre$e că Dumne0eu Se înrieşte $e celeomeneşti, iar $acă to'i ar i pe$epsi'i, nimeni n-ar mai aştepta învierea mor'ilor, $e vreme ce

to'i şi-au luat aici plata.

+e aceea aici şi pedepseşte, şi nu pedepseşte, de aceea drep!ii sunt necă*i!i aici, căci sunt castrăini şi ca afla!i n locuri străine. +rep!ii nsă suferă aici pentru ncercare, căci asculta!i cespune +umne0eu despre 'ov? ;#ată, tot ce are el este în puterea ta numai asupra lui să nuîntin0i mna ta<. (#ov /, /2) 'ar dacă poate şi păcătoşii suferă câteodată de acestea, şi iaurăsplata păcatelor.

Cn toate, dar, să"' mul!umim lui +umne0eu, fie ntr"un fel, fie ntr"altul, căci amândouă acestea ne

sunt folositoare. 1u urându"ne sau dispre!uindu"ne face #l aceasta, ci prin amândouă arătândngri*irea Lui cea părintească. ;Deoarece ştii $e la cine le-ai învă'at şi iin$că $e mic copil cunoşti Sintele Scripturi<, adică de la vârsta cea mai fragedă ai nvă!at Sfintele Scripturi. Ki cevrea să 0ică prin Sfintele Scripturi=N Adică Testamentul EecBi. Cn aceasta ai crescut, 0ice, aşa că



dinainte preo!ilor lorN Astfel că nu ştiu nimic. 1u ştiu să spună nici când templele lor cele idoleşticad pradă locului şi mul!i se pierd. +e ce deci nu cru!ă mântuirea lorN Aşadar, faptul este numai ontâmplare, o nimerire, de cumva a fost pre0is.

Sunt printre noi proroci, dar nu dau greş niciodatăF nu doar una spun şi alta se face, nu una sentâmplă, iar alta este minciună, ci toate se adeveresc. Aceasta este cu adevărat prevedere sauştire mai dinainte. Cnceta!i vă rog cu această nebunie, dacă ntr"adevăr crede!i n @ristosF iar de nu

crede!i, de ce vă bat*ocori!i pe voi nşivă, de ce vă amăgi!iN ;=nă cn$ ve'i şc5iopăta $eamn$ouă picioarele@< (### Eei /7, 2/) +e ce te duci la acel mag sau vră*itorN +e ce"l ntrebiN+e ndată ce te"ai dus, de ndată ce l"ai ntrebat, te"ai pus sub robia lui, căci l ntrebi ca unul cecre0i. 1u, 0ici tu, nu"l ntreb ca şi cum aş crede că tot ce va spune se va adeveri, ci ispitindu"l.+ar cBiar de s"ar adeveri, nu este fapta unui om care este ncredin!at că acela spune minciuni, ci aunuia care se ndoieşte.

+eci, de ce ntrebi ce va fiN $ăci dacă el ar 0ice? aceasta va fi, fă aceasta şi vei scăpa=, cBiar niciaşa n"ar trebui să slu*eşti idolilorF dar totuşi nu atât de mare este nebunia. $ând nsă prevestesc

cele viitoare, apoi cel ce vrea să ştie, nimic altceva nu"i procură, decât o triste!e 0adarnică. Iaptulnu se ntâmplă, pe când triste!ea rămâne şi"l topeşte.

+acă aceasta ar fi fost n interesul nostru, nu s"ar fi ferit +umne0eu de a ni le mpărtăşi, nu ne"ar fi pi0muit şi nu ne"ar fi ascuns aceasta, #l care a 0is? ;"te am au0it $e la !atăl, am arătat vouă<, şi: ;!oate cte am au0it $e la !atăl Meu vi le-am ăcut cunoscute<, şi: ;De acum nu vămai 0ic slui, ci prieteni voi sunte'i prietenii Mei<. (#oan /+, /%-/+) +e ce, dar, nu ni le"a arătatşi pe acesteaN Pentru că voieşte ca noi să nu facem nici o vorbă de ele. Acestea le spunea celor din legea vecBe, le spunea despre asin şi despre altele de acest fel, fiindcă erau prunciF pe cândnouă, fiindcă voieşte a nu face nici o vorbă de ele, n"a pus nici o gri*ă de a ni le face cunoscute.

Cnsă, ce anume aflămN "eea ce n-au alat aceia, că toate ale lor erau mici, pe cn$ cele ce amalat noi sunt acestea: că vom via, că vom i nemuritori, că vom $eveni nestricăcioşi, că via'aaceea nu va avea srşit, că toate vor trece, că vom i răpi'i în nori, că to'i cei răi vor i

pe$epsi'i şi multe altele pe lnă acestea, şi nici o minciună. are nu este mult mai bine de a ştiacestea, decât că asinul cel pierdut a fost găsitN 'ată, ai primit asinul, iată l"ai aflat. #iM Ki care !ieste folosulN are nu"l vei pierde iar n alt cBipN $Biar dacă el nu te va părăsi, tu l vei părăsi odată cu moartea ta, pe când cele ce eu spun, dacă vom voi a le pă0i, le vom avea necontenit.

Acelea deci să le urmărim, pe acelea să le dorim, ca unele ce rămân şi care sunt sigure. Să nu"iluăm n seamă nici pe gBicitori, nici pe fermecători, nici pe şarlatani, ci numai pe +umne0eu,$are pe toate le ştie lămurit şi pe toate le cunoaşte, şi atunci le vom şti pe toate câte trebuie a leşti şi ne vom nvrednici de toate cele bune, prin @ristos 'isus, +omnul nostru, $ăruia mpreunăcu Tatăl şi cu Sfântul +uB, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n veciivecilor. Amin.



8milia I> 1 Tre5uie a dispre'ui ele vremelnie şi a suferi u ră5dare pentru )umnezeu

!oată Scriptura este insulată $e Dumne0eu şi $e olos spre învă'ătură, spre mustrare, spreîn$reptare, spre în'elep'irea cea întru $reptate, astel ca omul lui Dumne0eu să ie $esăvrşit,*ine preătit pentru orice lucru *un. (## !imotei 3, /-/6)

Iăcând multe ndemnuri şi aducând multă mângâiere prin toate, la urmă aduce vorba despremângâierea cea mai desăvârşită, a Sfintelor Scripturi. Ki cu dreptate face o astfel de mângâiere,

deoarece urma a spune mai departe ceva mare şi trist. $ă dacă #lisei, vie!uind până la cea de peurmă răsuflare cu dascălul său şi totuşi vă0ându"l că se duce de aici, ca după moarte, i"a ruptco*ocul lui, atunci ce cre0i că a suferit Timotei, cel atât de mult iubit, au0ind că dascălul său vamuri şi că s"a apropiat de el timpul mor!ii, ceea ce ntristea0ă pe cineva cel mai multN

+e aceea, după ce, 0ic, i"a făcut ndemnuri, la urmă vorbeşte despre sfârşitul lui şi nu oricum, cicBiar ntrebuin!ând cuvinte potrivite pentru a"l mângâia şi a"i aduce mul!umire, ca să vadă faptulacesta mai degrabă ca pe o *ertfă, decât ca pe o ncetare din via!ăF mai mult ca o călătorie "

precum şi este " şi o trecere la mai bine. $ă eu iată mă *ertfesc=, 0ice. +e aceea scria mai sus cătoată Scriptura este insuflată de +umne0eu şi de folos spre nvă!ătură, spre mustrare, sprendreptare, spre n!elep!irea cea ntru dreptate=.

+ar ceN Toată Scriptura este insuflată de +umne0euN $are ScripturăN $ea de care am vorbit,0ice, toată este insuflată de +umne0eu=, cea despre care 0icea că? de mic copil cunoşti SfinteleScripturi=. Toată deci de acest fel, este insuflată de +umne0euF de aceasta să nu te ndoieşti=,0ice. Ki de folos spre nvă!ătură, spre mustrare, spre ndreptare, spre n!elep!irea cea ntrudreptate, astfel ca omul lui +umne0eu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.=

Spre nvă!ătură.= +acă trebuie a şti ceva, sau a nu şti, de acolo putem afla. +e trebuie a certa

minciuna, tot de acolo. +e trebuie a ndrepta ceva sau a n!elep!i, de lipseşte ceva, sau de trebuiea adăuga, spre mângâiere, de acolo putem afla. Astfel ca omul lui +umne0eu să fie desăvârşit.=+e aceea, 0ice, s"a dat mângâierea Scripturilor, ca omul lui +umne0eu să fie desăvârşit=.

Aşadar, nu se poate ca omul să fie deplin fără mângâierea, fără cunoştin!a Scripturilor. Cn loculmeu, 0ice, ai ScripturileF de voieşti a şti ceva, acolo vei putea afla.= +ar dacă apostolul scriaacestea lui Timotei, cel plin de +uBul, cu cât mai mult nu ni s"ar putea spune nouăN 3ine

pregătit pentru orice lucru bun.= 1u numai mpărtăşindu"se de lucrul bun, ci fiind desăvârşit.

u te în$emn $eci stăruitor în a'a lui Dumne0eu şi a lui 9ristos #isus, "are va să u$ece viii şi mor'ii (%, /), adică pe cei păcătoşi şi pe cei drep!i, adică pe cei duşi de la noi şi pe cei ce suntacum, că mul!i vor fi prinşi fără de veste ncă fiind vii. Cn ntâia epistolă l"a nfricoşat, 0icând?

;1'i poruncesc înaintea lui Dumne0eu, "el ce a$uce toate la via'ă< (# !imotei , /3), aici nsă aspus ceva mai nfricoşător, 0icând? $are va să *udece viii şi mor!ii=, şi anume, $are va cere



!u ii trea0 în toate, 0ice. (%, +) Ai vă0ut că pentru aceasta le"a prevă0utN $ăci precum şi @ristos0icea spre final? ;"ăci se vor ri$ica 5ristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi< (Matei 2%, 2%), totaşa a făcut şi Pavel mai nainte de a adormi. ;!u ii trea0 în toate, sueră răul<, adică osteneşte"te, prentâmpină răul mai nainte de a veni acea vătămare, pune oile n siguran!ă, până ce nu vor mai fi lupi deloc.

Kuieră răul, fă lucru de evangBelist, slu*ba ta fă"o deplinM Aşadar, acesta este lucrul

evangBelistului? de a pătimi rău, şi prin sine, şi prin al!ii din afară. Slu*ba ta fă"o deplin=, adicămplineşte"o. 'ată aici şi o altă nevoie de a pătimi răul.

"ă eu $e-acum mă ertesc şi vremea $espăr'irii mele s-a apropiat. (%, ) 1"a 0is? timpul *ertfeimele=, ci ceea ce este mai mult. $ăci din *ertfă nu totul se dă ca prinos lui +umne0eu, pe cânddin liba!iuni totul se dă lui +umne0eu.

4upta cea *ună m-am luptat, călătoria am săvrşit. (%, 6) +e multe ori, luându"l n mâini(citindu"l) pe apostolul Pavel şi uitându"mă cu luare"aminte la acest pasa*, am stat n nedormire?

de ce oare Pavel se făleşte astfel, 0icând? Lupta cea bună m"am luptat=N Acum nsă mi se pare cătotuşi, cu Barul lui +umne0eu, am găsit eHplica!ia. Deci, pentru ce oare a 0is el acestea@ Hoieştea mnia triste'ea ucenicului, poruncin$u-i a se încuraa, căci el se $uce spre a-şi primi cununa, că totul a srşit şi că s-a învre$nicit $e o moarte *ună.

Trebuie a se bucura cineva, 0ice, iar nu a se ntrista.= +e ce oareN Lupta cea bună m"amluptat.= +upă cum un părinte l"ar ncura*a pe copilul ce stă lângă patul său de moarte şi l"ar ndemna să ducă starea lui de orfan cu cura*, 0icându"i? Iiule, nu plânge, am trăit bine, iar acum,a*ungând la bătrâne!e, te părăsesc. Eia!a noastră a fost fără ponos, eu mă duc de aici cu slavă. Aişi tu dreptul de a fi lăudat, din cele ce mi"ai făcut până acum mie, căci +umne0eu multe darurine"a acordat nouă=.

$um, dacă ar fi 0is de pildă? Trofee am adus aici, pe duşmani i"am nvins=, prin aceasta nu s"ar fi fălit, ci l"ar fi a!â!at pe fiul său şi l"ar fi ndemnat cu laude, ca el să sufere cu uşurin!ă, să aibă

bune speran!e şi să nu creadă grea plecarea sa, tot aş fi aici. $ăci de nesuferit este despăr!irea,după cum 0ice? ;#ar noi, ra'ilor, iin$ $espăr'i'i $e voi, o *ucată $e vreme, cu oc5ii, nu cuinima<. (# !esaloniceni 2, /6) +eci, dacă el, despăr!it de ucenici pentru un scurt timp, pătimeaaşa, ce cre0i că pătimea TimoteiN +acă trăind apostolul şi Timotei a vărsat lacrimi despăr!indu"sede el, după cum 0ice? ;pentru că îmi a$uc aminte $e lacrimile tale, $oresc mult să te vă$, ca să

mă umplu $e *ucurie< (## !imotei /, %), cu cât mai mult ncă murind elN

+eci, toate acestea apostolul le scrie mângâindu"l pe Timotei şi, n fine, ntreaga lui epistolă este plină de cuvinte de mângâiere, ca un fel de testament, aşa"0icând? ;4upta cea *ună m-am luptat,călătoria, 0ice, am săvrşit, cre$in'a am pă0it.< Aşadar, fă şi tu astfel. +ar unde este lan!ul, undesunt legături, unde este moartea, acolo este lupta cea bună. Aceasta este lupta cea bunăN +aM0iceF căci pentru @ristos se facF că toate acestea au cu sine cununi mari.

Lupta cea bună.= 1imic nu poate fi mai bun ca lupta aceastaF această cunună niciodată nu are

sfârşit. $ununa aceasta nu este făcută din măslin sălbatic, ea nu are nainte"i un om luptător, nuare oameni privitori, ci priveliştea se compune din ngeri. Cn luptele cele din ring pe timp demulte 0ile luptătorii se obosesc şi se trudesc şi apoi ntr"un ceas au luat cununa, după care imediats"a sfârşit cu plăcerea, pe când aici nu este aşa, ci luptătorii veşnic sunt n strălucire, veşnic nslavă, veşnic n cinste.



Aşadar, trebuie a te bucura, 0ice, că eu mă duc la linişte, că ies din ring. Ai au0it că ;$oresc sămă $espart $e trup şi să iu împreună cu 9ristos<. (?ilipeni /, 23) $ălătoria am săvârşit.= Prinaceasta arată că totuşi cineva trebuie a se şi lupta, şi a şi alergaF a se lupta cu stăruin!ă n neca0urişi a alerga nu oricum, ci spre ceva folositor.

$u adevărat că bună este lupta, nu nsă aceea care"l ncântă pe privitor, ci aceea care foloseşte, precum şi călătoria nu aceea este folositoare care sfârşeşte la nimic şi când nici nu este o dovadă

de putere sau de ambi!ie, ci aceea care"i atrage pe to!i spre cer. Această călătorie, pe care Pavel afăcut"o aici pe pământ, este mai curată decât aceea pe care soarele o face pe cer. +ar cum asăvârşit el călătoriaN Cntreaga lume a perindat"o, ncepând din alileea şi din !inuturile de

primpre*ur din Arabia, şi ducându"se până la marginile pământului.

;şa înct $e la #erusalim, 0ice, şi pnă în #liria, am împlinit propovă$uirea van5eliei lui 9ristos< (Eomani /+, /8), şi ntreaga lume alergând"o, ca şi o pasăre 0burătoare sau, mai bine0is, cBiar şi decât pasărea mai iute. $ăci pasărea trece la ntâmplare, pe când el nu oricum, ciavând aripa +uBului şi peste mii de piedici trecând, peste mii de mor!i, uneltiri şi nenorociri, aşa

că mai iute a fost şi decât 0burătoarele. +acă ar fi fost pasăre 0burătoare, s"ar fi prime*duit poateşi ar fi fost prinsF dar fiindcă a fost ridicat n sus de +uBul, trecut pe deasupra tuturor curselor ntinse, ca şi o pasăre 0burătoare, având aripi de foc.

$redin!a, 0ice, am pă0it.= %ulte erau cele ce contribuiau a"l smulge pe el, aşa"0icând, dinapostolatF nu numai prieteniile oamenilor, ci şi amenin!ările, şi neca0urile, şi multe altele. +ar eltuturor s"a mpotrivit. $umN Iiind trea0 şi n privegBere. Sunt de"a*uns şi acestea pentrumângâierea ucenicilor, nsă el a mai pus de fa!ă şi premiile. $are sunt acesteaN

De acum mi s-a ătit cununa $reptă'ii (%, 7), 0ice. Su* numele $e $reptate $e aici, el în'eleevirtutea în eneral. 1u trebuie deci a te ntrista, 0ice, că mă duc unde voi fi ncununat cu aceacunună pe care mi"o va pune @ristos pe cap. +ar dacă aş fi rămas ncă aici, cu adevărat că trebuiaa te ntrista mai mult, ca nu cumva să cad, ca nu cumva să mă pierd fără cuvânt.=

Pe care +omnul mi va da"o n 0iua aceea, #l, +reptul Qudecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor,celor ce au iubit arătarea Lui. +e aici el l"a stârnit şi pe Timotei, căci, dacă tuturor= va dacununa, cu atât mai mult lui Timotei. 1"a spus? şi !ie=, ci? tuturor=, şi deci cu atât mai mult !ie.

!re*uie a $ispre'ui cele vremelnice şi a sueri

cu ră*$are pentru Dumne0eu

$um ar putea cineva iubi, 0ici tu, arătarea lui @ristosN= +acă se bucură pentru venirea Lui, iar cel ce se bucură pentru venirea Lui, face cele vrednice de bucurie, cele ce are va mpăr!i, de ar finevoie, şi şi"ar da până şi sufletul, numai ca să se nvrednicească de bunurile viitoare, să senvrednicească de a vedea a doua Lui venire cu forma cuvenită, cu ndră0neală, cu slavă şi custrălucire. Aceasta vrea să nsemne a iubi cineva arătarea Lui.$el ce iubeşte arătarea Lui, totul va face, ca şi mai nainte de acea arătare generală să se facă şicea n parte sau par!ială. ;Doamne, ce este că ai să !e ară'i nouă, şi nu lumii@< (#oan /%, 22), l

ntrebau ucenicii pe @ristosF dar ascultă ce le răspunde #l? ;Dacă Mă iu*eşte cineva, va pă0i cuvntul Meu şi !atăl Meu îl va iu*i şi vom veni la el şi vom ace locaş la el<. (#oan /%, 23)Acum, tu gândeşte"te cât de măre! lucru este de a"L vedea pe @ristos, $are se va arăta tuturor laolaltă, pe @ristos, $are s"a făgăduit a ni Se arăta şi n particular. Eom veni, 0ice, şi vom face



locaş la el.= +acă cineva iubeşte arătarea Lui, totul va face ca să"L cBeme la sine şi să"L aibă, caastfel să strălucească ntru el lumina.

1imic deci nevrednic de epifania sau arătarea Sa să nu fie. Se numeşte epifanie pentru că derivăde la verbul ]7X98X7, iar acesta de la ]X X;:X7 adică a se arăta de sus sau a răsări desus. Prin urmare, să căutăm cele de sus şi atunci imediat vom atrage spre noi acele ra0estrălucitoare. 1imeni din cei ce caută spre pământ şi se ngroapă pe sine nu va putea să vadă acea

lumină strălucitoare. 1imeni din cei ce se murdăresc n faptele cele necurate ale acestei vie!i, nuva putea să vadă pe Soarele dreptă!ii, căci #l nu Se va arăta nimănui din cei ce se nvârtesc şi setăvălesc n astfel de fapte.

+eşteaptă"te deci pu!in, ridică"!i capul din adâncimea, din vi*elia acestei vie!i, de vrei să ve0isoarele, de vrei să te nvredniceşti de arătarea luiF iar de te vei nvrednici de această arătare a Sa,atunci Cl vei vedea cu mult cura*. Iilosofea0ă acum? să nu fie la tine duBul trândăviei şi alde0nădă*duirii, ca nu cumva să te lovească cu putere şi să te doboare. Să nu"!i fie inima mpietrităşi ntuneric n ea, ca nu cumva să i0beşti acolo corabia. Să nu fie nici o cursă, căci stâncile din

apă pricinuiesc naufragiile cele mai gro0ave. 1u Brăni fiare, patimile adică, căci sunt mai prime*dioase decât fiarele. 1u te ncura*a n lucrurivremelnice, ca astfel să po!i sta cu tărie. 1imeni nu stă pe apă, pe când pe piatră to!i stau nsiguran!ă. Apă sunt toate cele pământeşti. ;u intrat ape, 0ice, pnă la suletul meu, aun$atu-m-am în noroiul a$ncului, care nu are un$< (=salmi 7, /-2), pe când piatră sunt toate celeduBovniceşti, după cum 0ice? ;i a pus pe piatră picioarele mele<. (=salmi 38, 3)

1oroi şi mocirlă sunt cele pământeşti. Să ne smucim deci pe noi nşine din acestea, căci numaiaşa vom putea să ne nvrednicim de arătarea lui @ristos. Tot ce ar veni asupra noastră să suferim,căci este de"a*uns n toate mângâierea că noi pătimim pentru @ristos. Această sfântă vorbă să o0icem totdeauna, şi de"ndată va nceta durerea rănii.

+ar, 0ici tu, cum pătimim pentru @ristosN= Te"a clevetit poate cineva fără cuvânt, nu pentru@ristosN Apoi, dacă vei răbda cu cura*, dacă vei mul!umi, dacă te vei ruga pentru acela, toateacestea le faci pentru @ristos. +e"l vei blestema sau de vei de0nădă*dui de neca0, de vei ncercasă te aperi, fie cBiar că n"ai putea, nu sunt pentru @ristos, ci ncă ai suferit pagubă şi te"ai lipsit deroadă, prin voin!a ta.

Cn noi se găseşte şi a câştiga ceva din cele rele şi a ne vătăma, aşa că nu prin firea lucrurilor sentâmplă aceasta, ci prin voin!a noastră. +e pildă, iată ce spun? a pătimit atâtea rele 'ov, a suferitcu mul!umire, s"a ndreptă!it, nu pentru că a pătimit, ci pentru că pătimind cu mul!umire a răbdat.

Gn altul nsă pătimind aceleaşi " sau mai bine 0is, nu aceleaşi, căci nimeni n"a mai pătimit la fel,ci mult mai mici " a grăit de rău, s"a plâns, a blestemat ntreaga lume, s"a nemul!umit contra lui+umne0eu. #i bine, acesta s"a *udecat şi condamnat singur, nu fiindcă a pătimit, ci fiindcă a adus

blasfemii şi a adus blasfemii nu prin for!a mpre*urărilor, fiindcă, dacă nevoia l"ar fi silit a faceaceasta, trebuia ca şi 'ov să blestemeF şi dacă el a pătimit cu mult mai mari rele decât 'ov, după

cum poate şi ncBipuie, aceasta desigur că vine din slăbiciunea voin!ei.

+eci, sufletul nostru trebuie să fie puternic, şi atunci nimic nu ni se va părea greu, după cum şicând el este slab, nimic nu este care să nu pară greu. Cn puterea noastră deci stă de a fi toate desuferit sau de nesuferit. Pe această putere sau mai bine 0is, pe această dispo0i!ie să o ntărim şi



;"rescent în Galatia, !it în Dalma'ia.< Pe aceştia nu"i defăima deloc, căci mai cu seamă Tit afost unul dintre ucenicii cei mai admira!i, ncât i"a şi ncredin!at lui cele din acea insulă, nu micăde altfel, ba cBiar foarte mare, insula $reta, 0ic.

;&umai 4uca este cu mine.< cesta neîntrerupt se ăsea pe lnă $nsul, acesta este cel carea scris şi van5elia, cel care a scris şi ?aptele postolilor, iin$ iu*itor $e muncă, iu*itor $eştiin'ă şi stăruitor. +espre acesta el scrie, 0icând? ;a cărui lau$ă, întru van5elie, este în toate

Jisericile<. (## "orinteni 7, /7) ;#a pe Marcu şi a$u-l cu tine.< +e ceN ;"ăci îmi este, 0ice, $e olos în sluire.< 1u 0ice că"ieste de bună treabă n liniştea sau n repausul său, ci n slu*ba #vangBeliei, fiindcă el, fiind cBiar n legături, nu nceta a propovădui. Prin urmare, şi pe acest Timotei de aceea l cBema, nu pentruel, ci pentru #vangBelie, ca astfel să nu se petreacă nici o tulburare ntre credincioşi la moarteasa, fiind poate mul!i ucenici de fa!ă şi mpiedicând tulburările, iar pe cei ce credeau de nesuferitmoartea lui, mângâindu"i. $ăci era natural ca to!i cei din &oma, care cre0useră n #vangBelie, săfie bărba!i vrednici de laudă.

;"n$ vei veni, a$u-mi elonul pe care l-am lăsat în !roa$a, la "arp, precum şi căr'ile, mai ales peramentele.< #l vorbeşte aici de Baină, iar unii 0ic că ar fi vorba de lădi!a n care eraucăr!ile. +ar, de ce avea nevoie de căr!i, dacă urma a călători către +umne0euN %ai cu seamă aveanevoie, ca să le ncredin!e0e credincioşilor şi să le aibă n locul nvă!ăturii sale. #ra natural ca to!icredincioşii să simtă atunci mare durere, dar mai ales cei de fa!ă la moartea sa şi care se

bucuraseră de el până atunci. Ielonul l cere nsă ca să nu fie luat de al!ii. C' ve0i cât de multăvorbă e de aceasta, spunând n altă parte, pe când grăia către cei din #fes? ;Hoi înşivă şti'i căminile acestea au lucrat pentru tre*uin'ele mele şi ale celor ce erau cu mine<, şi iarăşi? ;Mai

ericit ştie a $a $ect a lua<. (?aptele postolilor 2F, 3%-3+)

leCan$ru arămarul mi-a ăcut multe rele Domnul să-i răsplătească $upă aptele lui. (%, /%)Aici iarăşi pomeneşte de ispite, nu doar ca şi cum ar voi să"l defaime pe acela la ntâmplare, şinici să"l acu0e, ci numai spre a"l ntărâta pe ucenic la lupte ca să sufere cu bărbă!ie, căci cBiar dear fi oameni de nimic cei ce ispitesc şi de rând sau necinsti!i, toate trebuie a le suferi cu bărbă!ie.%i"a făcut, 0ice, multe rele=, adică m"a necă*it, m"a ndurerat n multe cBipuri.

$ă acela care pătimeşte rele de la unul superior lui, are cel pu!in oarecare ambi!ie, nu mică, aceeacă duşmanul său i este superior, pe când cel ce suferă de la unul inferior lui, are o mai maremâBnire. +ar, 0ice, nu va mai merge mult nepedepsit pe această cale=. Precum 0icea şi mai sus,

scriind? câte prigoniri am răbdatM Ki din toate m"a i0băvit +omnul=, aşa şi aici ndoit l"amângâiat pe ucenic? şi a pătimi, răul, n acelaşi timp şi a te bucura pentru aceasta, nu doar ca şicum sfin!ii ar trebui să alerge fără scop la pedepse, ci ca fiind nevoie de propovăduirea#vangBeliei şi prin aceasta de mângâierea celor slabi.

=ă0eşte-te şi tu $e el, 0ice, căci s-a împotrivit oarte mult cuvntărilor noastre (%, /+), adică neră0boieşte şi se mpotriveşte. Ki n"a 0is? Pedepseşte"l, ceartă"l, alungă"l, deşi trebuia ca prinrecunoştin!ă către apostol să facă aceasta, ci nimic din acestea, nici nu"l ntărâtă contra lui, ci"i

porunceşte a se depărta de el, lăsându"' lui +umne0eu gri*a pedepsei. A spus acestea ncă şi

pentru mângâierea celor mai slabi, iar blestemul său este o prorocie, că"i va plăti +umne0eu dupăfaptele sale. $um că spune acestea spre mângâierea ucenicului, se nvederea0ă şi din cele ceurmea0ă. Priveşte apoi cum iarăşi i povesteşte lui Timotei şi despre alte ispite.



4a întia mea apărare, 0ice, nimeni nu mi-a venit într-autor, ci to'i m-au părăsit. Să nu li sevină în socoteală> (%, /) Ai vă0ut cum i cru!ă pe aceia, deşi au făcut o faptă reaN $ăci nu estetotuna a fi dispre!uit de cei din afară, şi a fi dispre!uit de ai tăi. Ai vă0ut mâBnire mareN $ă nu

pot spune, 0ice, că, dacă am fost ră0boit de cei din afară, am avut poate mângâierea şi ngri*ireacelor de pe lângă mine, căci şi aceştia m"au trădat.= To!i m"au părăsit=, 0ice. Aşadar, nu mic este

păcatul acesta. $ăci, dacă n timp de ră0boi, cel care"l părăseşte pe cel prime*duit şi"l lasă nmâinile duşmanilor este ponegrit cu drept cuvânt de ai săi, ca unul ce a stricat totul şi a trădat,

apoi cu atât mai mult n propovăduirea #vangBeliei.

+ar care este răspunsul cel dintâi, de care vorbeşte el aiciN A stat de*a naintea lui 1ero şi ascăpatF dar după ce l"a cateBi0at pe paBarnic, l"a tăiat. 'ată acum şi un alt ndemn făcut ucenicului

prin cele ce urmea0ă? Dar Domnul mi-a stat într-autor şi m-a întărit (%, /6), căci +umne0eunu"l părăseşte pe cel lăsat n voia oamenilor, spre a pătimi ceva rău. Ki m"a ntărit=, 0iceF adicămi"a dat cura*, nu m"a lăsat să cad. Pentru ca, prin mine, #vangBelia să vie pe deplin vestită, 0ice.Priveşte marea lui umilin!ă, căci ;nu m-am învre$nicit $e acest $ar, 0ice, ca şi cum aş i ost vre$nic, ci pentru ca, prin mine, van5elia să ie pe $eplin vestită< F care mi"a fost

ncredin!at=, ca şi cum ar purta cineva Blamidă şi diademă, şi pentru acestea ar fi salvat. i s-o au$ă toate neamurile, ca tuturor să se acă $eci cunoscută însemnătatea propovă$uirii, precum şi marea înriire ce a avut Dumne0eu a'ă $e mine. #ar eu am rost i0*ăvit $in uraleului. Domnul mă va i0*ăvi $e orice lucru rău. (%, /6-/7) Priveşte cum pu!in a fost ca să moarăşi cum că0use cBiar n gura leului. Sub numele de leu, el l n!elege aici pe 1ero, pentru sălbăticiaşi gro0ăvenia mpără!iei lui. 'ar eu am fost i0băvit^ şi mă va i0băvi +omnul.=

+ar dacă l va i0băvi, cum de 0ice iarăşi că iată mă *ertfesc=N Cnsă fii cu băgare de seamă la celece spune. Am fost i0băvit, 0ice, din gura leuluiF şi iarăşi mă va i0băvi=, nu din gura leului, ci deorice lucru rău=. Atunci m"a scăpat din prime*dii, dar acum, când #vangBelia s"a propovăduitndea*uns, mă va i0băvi iarăşi de orice păcat, adică nu mă va lăsa să plec de aici osândit de

păcat.= $ăci şi faptul de a te mpotrivi păcatului, şi a nu te pleca, fie cBiar până la sânge, este de ate i0băvi de un alt leu, de diavol.

Aşa că mai mare este mântuirea aceasta decât cea dintâi, când se pare că a că0ut n mâiniletiranului. i mă va mntui în împără'ia Sa cerească. 4ui ie slava în vecii vecilor. min>Aşadar, aceasta este mântuirea, când vom străluci acolo. %ă va răpi, 0ice, din orice motiv de

păcat, şi mă va păstra acolo.= Aceasta deci nseamnă a fi mântuit n mpără!ia Sa, a muri adică

pentru ea. ;"el ce îşi urăşte suletul în lumea aceasta îl va păstra pentru via'a veşnică<. (#oan/2, 2+) 'ată slava Iiului, despre care vorbeşte %ântuitorul n acest capitol.

1m*ră'işea0ă pe =riscila şi pe cvila şi casa lui Onisior. (%, /8) Acesta era atunci n &oma, precum 0ice? ;Să-i $ea Domnul ca, în 0iua aceea, el să ale milă $e la Domnul< (/, /7), princare salutare i face mai cu bunăvoin!ă pe cei din casa lui, spre faptele cele bune săvârşite denisifor. Cmbră!işea0ă, 0ice, pe Priscila şi pe Acvila.= Aceştia sunt aceia pe care necontenit i

pomeneşte şi la care a fost gă0duit, cei ce"l luaseră cu ei pe Apollo.

pune pe femeie nainte, mi se pare, ca fiind mai nsemnată şi mai vrednică de credin!ă, căci şidânsa l primise pe Apollo, deşi a făcut aceasta fără nici un interes. 1u pu!ină mângâiere erasalutarea adresată lor, ci avea n sine dovada de dragoste şi de mult Bar, căci era de"a*uns numai osimplă salutare a sfântului şi fericitului aceluia, ca să"l umple de Bar pe cel ce primea aceasalutare.



rast a rămas în "orint pe !rorim l-am lăsat în Milet, iin$ *olnav. (%, 2F) Am vă0ut nIaptele Apostolilor cine l ntovărăşise din 'udeea, având poate vreo ndeletnicire oarecare. PeTrofim l"am lăsat n %ilet, 0ice, fiind bolnav.= +ar de ce nu l"ai vindecat, ci l"ai părăsit bolnavN

1u toate le puteau face apostolii sau nu toate li se iconomiseau prin Bar, ca nu cumva să leatribuie cineva mai mult decât vedea.

Aceasta o vedem petrecându"se si cu ferici!ii drep!i de mai naintea acestora, precum cu %oise de pildă, care era gângav. +e ce, oare, nu i"a transformat gângăvia luiN +e multe ori era cuprins desupărare şi triste!e că nu avea să intre n pământul făgăduin!ei. %ulte ngăduie +umne0eu, ca săse arate slăbiciunea naturii omeneşti. +acă şi după acestea ncă 0iceau iudeii cei nesim!itori? ;"uomul acesta, cu Moise, care ne-a scos $in 'ara iptului, nu ştim ce s-a întmplat< (#eşirea 32,/), dar dacă ncă i"ar fi dus şi n pământul făgăduin!ei, ce n"ar fi făcutN +acă nu i"ar fi ngăduit+umne0eu ca el să"i stăpânească cu frica cea de Iaraon, oare nu l"ar fi cre0ut de +umne0euNTot aşa vedem că se petrece şi cu Pavel şi 3arnaba, când locuitorii din Listra i credeau dedumne0ei, când? ;i-au rupt veşmintele, 0ice, au sărit în mul'ime, strin$, şi 0icn$:

Jăr*a'ilor, $e ce ace'i acestea@ Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi<.(?aptele postolilor /%, /%-/+) ncă şi Petru iarăşi, când l"a vindecat pe ologul din naştere, dincare cau0ă to!i rămăseseră uimi!i, a răspuns 0icând? Jăr*a'i israeli'i, $e ce vă mira'i $e acest lucru, sau $e ce sta'i cu oc5ii a'inti'i la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am

i tăcut pe acesta să um*le@< (?aptele postolilor 3, /2)Ascultă"l iarăşi şi pe fericitul Pavel 0icând? ;Datu-mi-s-a mie un 5impe în trup, un îner al satanei, să mă *ată peste o*ra0, ca să nu mă truesc<. (## "orinteni /2, 6) 1u pentru aceasta i s"a dat mbolditor " ceea ce el a spus, umilindu"se " ci pentru multe cau0e. Priveşte tu că +umne0eunu i"a spus? ca să nu te trufeşti=, dar ce anumeN ;=uterea Mea, 0ice, se $esăvrşeşte înslă*iciune<. (## "orinteni /2, 8) Prin aceste două lucruri se nvederea0ă? şi că toate cele

petrecute s"au arătat nvederate, şi că totul ' se atribuie lui +umne0eu.

+e aceea şi n alt loc 0icea? ;vem comoara aceasta în vase $e lut< (## "orinteni %, 6), adică ntrupuri pătimaşe şi neputincioase. Ki pentru ce aceastaN $a să se nvedere0e că putereacovârşitoare este a lui +umne0eu, şi nu de la noi=, 0ice, că, dacă n"ar fi fost pătimaşe trupurilelor, toate s"ar fi atribuit lor. Ki n altă parte l vedem pe el ntristat pentru boală, când spunea de#pafrodit, că ;*olnav a ost aproape $e moarte, $ar Dumne0eu a avut milă $e el< (?ilipeni 2,26), şi, n fine, multe altele necunoscute nici lui, nici ucenicilor lui, n interesul lor cBiar.

Pe Trofim l"am lăsat n %ilet, fiind bolnav, 0ice. %iletul e aproape de #fes. Aşadar, l"a lăsat ntimpul când a călătorit n #fesN Sau după ce s"a dus la &omaN $ă apoi s"a dus n SpaniaF iar dacăde acolo a venit n păr!ile acestea, nu ştim. Priveşte"l cum el pretutindeni era părăsit. +imas,0ice, m"a lăsat=, $rescent este n alatia=, Tit n +alma!ia=, #rast a rămas n $orint=. PeTrofim l"am lăsat n %ilet, fiind bolnav.=

Sileşte-te să vii mai înainte $e începutul iernii. !e îm*ră'işea0ă u*ul şi =u$en'iu, şi 4inos, şi "lau$ia şi ra'ii to'i. (%, 2/) +espre acest Linos istorisesc unii că ar fi fost al doilea episcop al3isericii romanilor, după Petru. Ki Linos, 0ice, şi $laudia.= Ai vă0ut cum pe atunci erau şi femei

nfocate şi aprinse n credin!ăN Precum de pildă? Priscila sau precum această $laudia, de*a,răstignite, de*a aran*ate n ordine de bătaieN +ar de ce, oare, pe când erau atâ!ia credincioşi, pomeneşte de acesteaN Sau că este nvederat că aceste femei ncetaseră de*a cu voin!a lor de laocupa!iile lumeşti, sau că străluceau mai mult decât altele, căci nu se puteau mpiedica, fiindfemei.



+e altfel, şi aceasta este a Barului lui +umne0eu, de a mpiedica natura aceasta femeiască nunumai n cele pământeşti sau, mai bine 0is, nici n acelea, căci nu pu!in lucru este de a lua partefemeia la toată gospodărirea casei, şi fără ea nici cBiar cele politice nu s"ar putea ntocmi precumtrebuie. +acă ar urma ca acelea de acasă să fie pline de sfadă şi tulburare, negreşit că fiecaredintre bărba!ii politici ar fi sili!i să stea acasă, iar cele ale cetă!ii s"ar administra rău.

Aşa că nici n acelea ea nu este inferioară şi nici n cele duBovniceşti. #a poate muri de mii de oridacă ar voi. %ulte s"au şi martiri0at. Iemeia poate a fi n!eleaptă şi a se nfrâna cBiar mai multdecât bărba!ii, ca una care nu este atât de supărată de flacăra patimilor. #a poate arăta şicumpătare, şi serio0itate, şi sfin!enie, ;ără $e care nimeni nu va ve$ea pe Domnul< (vrei /2,/%), poate dispre!ui şi averile, dacă ar voi şi cu un cuvânt, toate celelalte.

;Sileşte-te să vii mai înainte $e începutul iernii.< $e"l grăbeşte, oare, pe elN $ăci nicăieri nuspune de faptul trist şi nu 0ice? mai nainte de sfârşitul meu=, ci mai nainte de nceputul iernii=,să nu fii mpiedicat. Te mbră!işea0ă #ubul şi Puden!iu, şi Linos, şi $laudia, şi fra!ii to!i.= 1u"i

pomeneşte după nume pe to!i. Ai vă0ut că aceia erau cei mai nfierbânta!iN Domnul #isus 9ristos să ie cu $u5ul tău> (%, 22) 1imic nu poate fi mai bun ca aceastărugăciune. 1u fi trist, 0ice, că sunt departe de tine. +omnul este cu tine.= Ki n"a 0is? cu tine=,ci? cu duBul tău=. Cndoită este a*utorarea? a Barului +uBului şi a lui +umne0eu. +e altfel,+umne0eu nu este cu noi dacă lipseşte Barul +uBului Sfânt, căci, dacă am fi părăsi!i de acel Bar,cum ar putea fi cu noiN

9arul să ie cu voi> min. La urmă, se roagă ca Barul lui +umne0eu să fie cu ei, adică să fie bine plăcu!i Lui şi mpreună cu Barul să aibă şi umbrirea Sfântului +uB, căci când este aceasta, nimictrist nu poate fi. $ăci precum cel care"l vede pe mpărat şi se bucură de Bar din partea lui nu vasim!i nimic supărător, tot aşa şi noi, fie că ne"am despăr!it de prieteni, fie că am cădea n unelerele, nimic nu vom sim!i, când este acel Bar care ne ngrădeşte pe noi.

"el ce $ispre'uieşte cele ale sale pentru Dumne0eu, ia cele ale lui Dumne0eu. ste nevoie $esilnicie sau $e violen'ă pentru cştiarea virtu'ii, multe iin$ pie$icile în calea noastră spre

Dumne0eu

Deci, cum este cu putin'ă a atrae spre noi 5arul@ ?ăcn$ cele plăcute lui Dumne0eu şi întru

totul supunn$u-ne 4ui. are nu până şi n casele cele mari noi le considerăm nu pe acele slugica având Bar, care nu se ngri*esc de ale lor, ci de cele ale stăpânilor, cu tot sufletul şi bunăvoin!a,şi nu numai pentru asprimea stăpânului, ci şi pentru bunăvoin!ă şi pentru dragostea lor toatefăcându"le n regulăN $ând ei aleargă pururea n toate păr!ile, când pururea sunt n ocBii şi sub

privirile lor, când nu fac nimic ale lor proprii şi când nu se ngri*esc de nimic străin, ci nainteatuturor au n vedere mai mult interesele stăpânului.

$el ce face lucrurile stăpânului său n"a făcut pe ale nsuşi stăpânului său, ci pe ale stăpânuluiaceluia care i porunceşte la fel şi lui şi la fel l stăpâneşte. %ulte dintre slugile casei se tem mai

mult de dânsul şi orice ar 0ice el, aceea a 0is şi acesta, şi la urmă to!i duşmanii sunt cu frică. +ar dacă n cele pământeşti cel ce le dispre!uieşte pe ale sale şi le face pe cele ale stăpânului, nu le"adispre!uit pe ale sale, ci ncă mai mult a nimerit, apoi cu atât mai mult n cele duBovniceşti.



+ispre!uieşte"le deci pe ale tale, şi le vei lua pe cele ale lui +umne0eu. Aceasta o voieşte #l.+ispre!uieşte pământul, şi vei răpi Cmpără!ia $erurilor. Acolo petrece"!i via!a, iar nu aiciF deacolo să"!i iei puterea, iar nu de aici. $ăci, dacă eşti ntărit de acolo, nu numai oamenilor, ci şidemonilor, ba cBiar şi diavolului le vei fi nfricoşat, iar dacă vei voi a fi stăpânit de averileacestea de aici, vei fi bun de dispre!uit şi de aceia, şi de multe ori şi de oameni.

ricât te"ai mbogă!i, n cele ale robilor te mbogă!eşti, iar dacă le dispre!uieşti, vei fi strălucit n

casa mpărătească. Astfel au fost apostolii, căci dispre!uind casa aceasta a robilor şi averile deaici, priveşte cum porunceau n cele din casa mpărătească, n cele din ceruri. $utare, 0ice, fiescăpat de boală, celălalt de demon, acela fie de0legat, iar acesta legat.= Acestea se petreceau aici

pe pământ, nsă se săvârşeau n ceruri. ;Oricte le ve'i lea pe pămnt, 0ice, vor i leate şi încer<. (Matei /7, /7) 3a ncă şi mai mare putere le"a dat lor. Ki cum că n"am greşit, ascultă"l pe el0icând? ;"el ce cre$e în Mine va ace şi el lucrările pe care le ac u şi mai mari $ect acesteava ace<. (#oan /%, /2)

+e ce oareN Iiindcă şi aşa cinstea trece la stăpân. +ar cBiar şi n afacerile noastre, când sluga

poate face lucruri mari, atunci stăpânul este mai mult lăudat, căci dacă sluga poate face lucruriatât de mari, apoi cu atât mai mult stăpânul său. +ar dacă cineva, lăsând slu*ba stăpânului, vangri*i de femeia lui, de copil sau de sluga sa şi ar voi să se mbogă!ească fie furând, fie vătămândcele ale stăpânului, iute se va pierde şi el, mpreună cu acele averi.

+e aceea, având eHemple, vă rog, să nu ne ngri*im de cele ale noastre, ci să ne ngri*im de celeale lui +umne0euF să le dispre!uim pe cele ale noastre, ca să le câştigăm pe acelea. +acă noi levom dispre!ui pe acestea, #l se va ngri*i de noi, iar dacă noi ne vom ngri*i de acestea,+umne0eu ne va dispre!ui. +acă ne ostenim n cele ale lui +umne0eu, să nu ne obosim n celeale noastre, şi mai ales n acestea, de vreme ce ale lui +umne0eu sunt şi ale noastre. 1u vorbescde cer, nu vorbesc de pământ sau de cele din lume, căci acestea sunt nedemne de #l şi sunt nunumai ale noastre, ci şi ale necredincioşilorF nsă despre ce spun euN +espre slavă şi Cmpără!ia$erurilorF acestea sunt şi ale Sale, dar şi ale noastre printr"Cnsul.

+ar cum aceastaN ;Dacă am murit împreună cu l, vom şi învia împreună cu l. Dacărămnem întru l, vom şi împără'i împreună cu l<. (## !imotei 2, //-/2) &e-am ăcut împreună moştenitori şi ne numim ra'i. De ce, $ar, căutăm os, spre pămnt, în timp ce l netrae în sus, spre Dnsul@ =înă cn$, $ar, ne vom arăta sărăcăcioşi@ ste vor*a $e cer, iar noi ne învrtim pe pămnt. ste vor*a $e 1mpără'ia "erurilor, iar noi preerăm sărăcia $e aici.

vor*a $e via'a nemuritoare, iar noi ne petrecem timpul cu lemnele, cu 'arinile şi cu pietrele.

Iă"te bogat n cele duBovniceşti, aceasta o voiesc şi eu. &ăpeşte aceste bogă!ii şi fii 0gârcit cueleF aici nu poate fi nici o mustrare. Aici tocmai a nu fi lacom este păcat, n a nu răpi estenvinovă!irea. Ki de ce aşaN ;1mpără'ia "erurilor, 0ice, se ia prin stră$uin'ă şi cei ce se silesc

pun mna pe ea<.(Matei //, /2) Acolo fii siluitor, fii răpitor, ceea ce răpeşti nu se micşorea0ă,căci nici virtutea nu se mparte, nici evlavia nu se micşorea0ă şi nici Cmpără!ia $erurilor. Atuncitocmai că"!i sporeşte virtutea, când o răpeşti. Atunci se micşorea0ă cele trupeşti, când tu le răpeşti

pe cele duBovniceşti, iar aceasta se nvederea0ă de acolo.

Iie, de pildă, mii de bărba!i n cetate. Aceştia, dacă răpesc cu to!ii virtutea şi dreptatea, au maimultă decât trebuie, căci devin drep!i ntre cei mul!i, iar dacă nu răpesc virtutea şi dreptatea, aumpu!inat"o, şi deloc nu se mai arată. Ai vă0ut că cele bune sporesc mai mult, cBiar când suntfurate, când sunt răpite, pe când cele pământeşti se mpu!inea0ă ncă mai multN +eci, iubi!ilor, să



nu umblăm pândind mpre*urul sărăciei, ci să preferăm bogă!ia şi bogă!ia lui +umne0eu este de afi mul!i care să se bucure de Cmpără!ia $erurilor.

;celaşi este Domnul tuturor, "are îm*oă'eşte, 0ice, pe to'i cei ce-4 c5eamă pe l<. (Eomani /F, /2) Sporeşte deci valoarea acestei bogă!ii şi o vei spori dacă vei răpi, dacă te vei lăcomi, dacăo vei lua cu sila.

Cntr"adevăr că este nevoie de siluire şi de ce oareN $ăci multe sunt cele ce mpiedică? femei,copii, gri*i, lucrurile lumeşti, pe lângă acestea apoi demoni, ba cBiar nsuşi povă!uitoruldemonilor, diavolul. #ste nevoie deci de siluire, este nevoie de stăruin!ă. $el ce siluieşte este ntr"o muncă mare, căci câte nu suferăN La câte nu se mpotriveşteN Ki câte nu ncearcă el, cBiar fi

peste putin!ăN +eci, dacă to!i cei ce siluiesc, cei ce răpesc acestea de aici sunt astfel, apoi noi,care nu le ncercăm nici pe cele putincioase, cum vom putea reuşiN $um ne vom bucura de celedoriteN $ei ce se silesc, 0ice, pun mâna pe ea.=

#ste nevoie deci de siluire şi de răpire, căci nu ne stă de fa!ă ntâmplător şi nici n"o avem de"a

gata. $el ce răpeşte, ntruna este trea0, ntruna privegBea0ă, se ngri*eşte şi este cu mintea a!intităca la timpul potrivit să răpească. 1u vede!i n ră0boi, că acela care voieşte a răpi privegBea0ătoată noaptea şi toată noaptea stă narmatN +eci, dacă răpind pe cele pământeşti, cBiar şi noaptea

privegBea0ă şi stă cineva narmat, apoi cum vom putea răpi cele duBovniceşti, care au nevoiencă de o mai mare râvnă, când noi cBiar şi 0iua dormim şi sforăim, şi pururea ne găsimde0brăca!i şi fără armăN

$ăci cel ce se nvârteşte n păcate este fără arme şi gol, după cum şi cel ce se găseşte n dreptateeste pururea narmat. 1oi nu ne ngrădim cu milostenia, nu ne mpodobim pe noi nşine cucandele aprinse, nu ne strângem mpreună rândurile, nu căutăm a afla calea ce duce acolo, nu

privegBem, nu suntem tre*i şi de aceea nu putem răpi nimic.

+acă ar voi cineva să se arunce asupra unei mpără!ii, oare nu"şi pune singur naintea sa mai ntâimii de prime*diiN are nu se ngrădeşte mai ntâi cu toate măsurile, oare nu nva!ă meşteşugulră0boiuluiN are nu face totul pentru aceasta şi numai aşa se a0vârle n luptăN 1u tot aşa nsăfacem şi noi ci voim să răpim n timp ce dormim. Ki de aceea plecăm cu mâinile goale.

1u"i ve0i pe cei ce răpesc, cum fug, cum aleargă şi cum sar peste toateN #ste nevoie de fugă, căciimediat te a*unge diavolul şi porunceşte a"!i lua cele de dinaintea ta. +ar dacă eşti voinic, dacă

eşti trea0, pe unul l"ai răpus *os, pe altul l"ai mpins la o parte şi de to!i ai scăpat ca şi o pasăre0burătoare. Ai scăpat de aici ai trecut pe deasupra cetă!ii, ai lăsat vuietul cel mare de aici " careeste via!a noastră " şi ai a*uns la cele mai presus de acestea " care compun via!a viitoare " şi, ca şintr"o pustietate nimeni nu este care să te supere, nimeni care să te stăpânească nici un vuiet denicăieri, te odiBneşti.

1ici un 0gomot nu trebuie a face la răpire, ca nu cumva să !i se fure cele răpite. +acă fugim, dacănu vedem nimic din cele de dinaintea ocBilor, dacă de nimic altceva nu ne ngri*im, decât numaisă"i alungăm pe cei ce ne mpiedică, vom putea să stăpânim n siguran!ă cele răpite. Ai răpit

poate pruden!aN 1u sta pe loc, ci fugi, fii departe de diavol, ca să vadă că nimic nu poate face, cănu poate a te avea n stăpânire, că nu poate a te alunga. Aşa facem şi noiF când nu"i vedem deloc pe cei ce au răpit din ale noastre, ca să"i mpiedicăm nici noi nu"i alungăm şi nici altora nu lespunem să"i alunge, ci i lăsăm să se ducă.



Tot aşa şi tu, fugi iute cBiar de la nceput. $ând vei fi departe de diavol, nici nu va mai ncerca laturmă să te alunge, ci vei fi n siguran!ă, bucurându"te de bunurile cele nespuse. $ărora fie ca cuto!ii, să ne nvrednicim, prin @ristos 'isus, +omnul nostru, $ăruia mpreună cu Tatăl şi cu Sfântul+uB se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.

=ie'ile Sfin'ilor & Sfântul Apostol Timotei9 unul din ei şaptezei

Pe Sfântul Apostol Timotei l"a odrăslit latura Licaoniei şi a nvă!at carte n vestita cetate Listra,care nu s"a prea mărit atât cu ndestularea roadelor pământeşti, pe cât cu această de +umne0eusădită mlădi!ă tânără, deşi nu era din prea bună rădăcinăF căci precum un trandafir bine mirositor iese din spini, tot astfel Timotei a odrăslit din tată necredincios elin, care era renumit n

păgâneasca sa rea credin!ă şi atât de vestit n răutate, pe cât mai pe urmă fiul lui l"a ntrecut cu bunătă!ile şi cu obiceiurile cele bune.

%aica sfântului, ca şi bunica lui, erau evreice de neam, dar amândouă sfinte şi drepte, mpodobitecu fapte bune, precum despre dânsele mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel, 0icând? NDoresc să tevă$, a$ucn$u-mi aminte $e lacrimile tale, ca să mă umplu $e *ucurie, lun$ pomenire $ecre$in'a cea neă'arnică, care este întru tine şi care s-a sălăşluit mai înainte în *unica ta

4oi$a şi în maica ta unie, $eci încre$in'at sunt că şi întru tine va i aşaN (## !imotei, /, %-+).

+ar fiind ncă copil fericitul Timotei şi nu atât cu bucă!ele, cât cu cuvântul +omnului Brănindu"sede maica sa, s"a abătut cu totul de la rătăcirea cea păgânească şi iudaicească şi a alergat la Sfântul



Pavel, la trâmbi!a bisericească cea de +umne0eu glăsuitoare, ntr"un cBip ca acesta? când SfântulApostol Pavel a venit n Listra cu 3arnaba, ucenicul şi apostolul lui @ristos, precum spunedumne0eiescul Luca n Iaptele Apostolilor, au mers şi n cetă!ile Licaoniei, n Listra şi n +erbe,şi n cele dimpre*urul lor, iar prin venirea sa acolo, a făcut o mare minune, căci a tămăduit unşcBiop din pântecele maicii sale, numai cu cuvântul, lucru pe care vă0ându"l popoarele, s"aumirat foarte, 0icând? +umne0eu asemănându"se oamenilor, s"a pogorât la noi.

Cnştiin!ându"se că nu dumne0ei, ci apostoli şi propovăduitori ai +umne0eului $elui viu senumesc ei, mincinoşilor 0ei le sunt potrivnici şi spre aceasta sunt trimişi, ca să ntoarcă peoameni de la nşelăciunea diavolească spre adevăratul +umne0eu, care nu numai pe cuvioşi, ci şi

pe mor!ii din morminte poate să"i scoale, atunci mul!i s"au ntors de la rătăcire către dreaptacredin!ă. Cntre dânşii era şi maica acestui fericit Timotei, care petrecea n văduvie după bărbatulsău. #a a primit cu bucurie n casa sa pe Sfântul Apostol Pavel, l"a gă0duit cu toată ndestulareaşi i"a dat pe Sfântul Timotei, fiul său, răsplătindu"i ca un dar pentru minunea făcută de dânsul ncetatea lor şi pentru luminarea dreptei credin!e. Atunci era copil, ncă tânăr cu anii, dar foartendemânatic şi de bună credin!ă, pentru primirea semin!ei cuvântului lui +umne0eu.

+eci, luându"l Sfântul Pavel şi vă0ându"l blând şi cu minte bună, apoi, vă0ând mai nainte de a fi

darul lui +umne0eu, l"a iubit mai mult decât părin!ii cei trupeştiF dar, de vreme ce atunci era ncăcopil tânăr şi neputând să călătorească cu dânsul, l"a lăsat acasă, punându"l lângă dascăli iscusi!i,ca să nve!e de la dânşii dumne0eiasca Scriptură, de care lucru scriind Pavel către dânsul, iaducea aminte? Din tinere'e ştii Sintele Scripturi. Iiind urmărit de poporul iudeu, a fost datafară din cetate şi s"a dus n alte cetă!i.+upă câ!iva ani, cn$ Sntul =avel a ieşit $in ntio5ia să cercete0e pe ra'ii $in toate cetă'ileîn care propovă$uise mai înti cuvntul lui Dumne0eu, lun$ pe Sila, a venit în 4istra, un$eera Sntul !imotei şi vă0n$u-l că venise în vrstă şi sporise în toată apta *ună, apoi că era*ine mărturisit $e to'i creştinii $e acolo, l-a luat cu sine la apostolie şi l-a ăcut împreună

călător, ne$e0lipit la toate ostenelile şi călătoriile sale şi împreună sluitor întru Domnul. +ar când a voit să iasă din cetate, ca să nu smintească pe nişte iudei, care erau mul!ime mare prinlocurile acelea, l"a tăiat mpre*ur, după legea lui %oise, nu pentru vreo trebuin!ă de mântuire,deoarece avea darul cel nou, Sfântul 3ote0, n locul tăierii mpre*ur, ci ca iudeii să nu sesmintească de dânsul, deoarece to!i ştiau că s"a născut din tată elin.



+eci, ieşind de acolo Sfântul Pavel, umbla prin cetă!i şi prin sate, nvă!ând şi binevestindmpără!ia lui +umne0eu şi luminându"i pe to!i cu lumina dreptei credin!e, căruia ca o stea asoarelui, cel de la al treilea cer răsărit, i urmă dumne0eiescul Timotei, primind lumina ceanenserată, adică nvă!ătura bunei vestiri a lui @ristos şi deprin0ându"se la obiceiuri bune şi lavia!ă mbunătă!ită, precum mărturiseşte despre dânsul iarăşi apostolul Pavel, 0icând? N#ar tu ai urmat învă'ăturii mele, vie'ii, aşe0ămntului, cre$in'ei, în$elun ră*$ării, $raostei,

înă$uin'ei, i0onirilor şi pătimirilorN (## !imotei, 3, /F-//).

Astfel, Sfântul Timotei a scos toate bunătă!ile din vasul alegerii, adică de la Pavel şi a primitapostoleasca sărăcie pentru @ristos, ca să nu câştige pentru el nimic, nici aur, nici argint, nicialtceva de pe pământF ci a trece din loc n loc şi a propovădui #vangBelia mpără!iei. Apoi, s"adeprins a răsplăti bine pentru rău, căci fiind ocărit, el binecuvânta, prigonit fiind, el răbda, Bulitfiind, mângâia, n toate punându"se nainte pe sine, ca o slugă a lui +umne0eu. +eci, s"a făcuturmător adevărat nvă!ătorului său, Sfântului Pavel. +rept aceea, Sntul =avel, vă0n$ peucenicul său sporin$ într-attea apte *une, l-a ăcut mai înti $iacon, $upă aceea preot, apoi

episcop, $eşi era tnăr $e ani.Apoi, prin punerea mâinilor apostoleşti, fiind slu*itor al tainelor lui @ristos, s"a făcut următor

prea osârdnic al durerilor şi ostenelilor apostoleşti, pătimind mpreună şi slu*ind celor mai mariapostoli, ntru bună vestire a lui @ristos, pe care nici tinere!ile, nici slăbiciunea trupului, n"au

putut vreodată să"l mpiedice de la nevoin!a care era de fa!ă. $i n toate avea răbdare, după cummărturiseşte despre dânsul nvă!ătorul său Pavel, care scriind către $orinteni, n epistola ntâi,0ice? De va veni !imotei, lua'i aminte, ca să vie la voi ără $e rică, pentru că are lucrul

Domnului, ca şi mine $eci, nimeni să nu-l $eăime0e. poi, lău$n$u-l, a scris: m trimis lavoi pe !imotei, care îmi este iu iu*it şi cre$incios întru Domnul, care vă a$uce vouă aminte$e căile mele.

+ar şi n alte scrisori ale sale l numeşte frate al său, 0icând? =avel, leatul lui #isus 9ristos şi !imotei, ratele. Ki iarăşi? =avel, apostolul lui #isus 9ristos, cu voia lui Dumne0eu şi !imotei

ratele. Ki ncă? !rimis-am pe !imotei, ratele nostru, sluitorul lui Dumne0eu şi autătorul nostru în *ună vestirea lui 9ristos, ca să vă întărească şi să vă mnie în cre$in'a voastră.

Acestea şi multe altele se află ca mărturii n epistolele lui Pavel, spre lauda Sfântului Timotei, pentru care acela nu se năl!a, ci vie!uind n smerita cugetare şi pa0ă, prin post şi prin ostenelile

cele de"a pururea, atât de mult se trudea, ncât cBiar nvă!ătorul lui, vă0ându"i nevoin!ele şi postul, i era milă de el foarte mult, pentru că, vă0ându"l trudit, l ndemna să nu bea apă, ci să primească pu!in vin pentru stomacul său şi pentru multele neputin!e, de care, deşi nencetat trupuli era cuprins, dar sufletul lui cel bun i era sănătos şi petrecea liber de toată vătămarea.

+eci, Timotei umbla prin toate marginile lumii cu nvă!ătorul său, pentru că adesea propovăduiacuvântul lui +umne0eu n #fes, $orint, %acedonia, 'talia, Spania, ncât este drept a 0ice despredânşii? 1n tot pămntul a ieşit vestirea lor şi la marinile lumii cuvintele lor. Ki era SfântulTimotei ascu!it la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales n propovăduirea cuvântului lui

+umne0eu, dascăl prea dulce n mplinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea vrednic n ocârmuirea bisericească şi n apărare, dar mai ales a câştigat ndestulat dar, căci din ndoit i0vor a scosnvă!ătura.



+ar nu numai pe Pavel l avea nvă!ător, ci şi de la iubitul ucenic a lui @ristos nvă!a, de la 'oanFcăci fiind trimis de +omi!ian, mpăratul &omei (2J"), n eHil n insula Patmos, Timotei a fost nlocul acestui Sfânt 'oan, episcop al cetă!ii #fesului, unde nu după multă vreme a pătimit, pentrumărturisirea lui 'isus @ristos, astfel?

#ra odată un pra0nic vestit n #fes, ce se numea $atagogBion, n care ncBinătorii de idoli, bărba!işi femei, luând asemănări de fe!e neobişnuite, purtând n mâini ciomege şi idoli, ncon*urau

uli!ele cetă!ii fără de ruşine şi cu glasuri fără de rânduială strigând, pe cei ce"i ntâlneau catâlBarii se repe0eau asupra lor şi ucideau pe mul!i şi făceau alte fărădelegiF cu care ticăloşiisocoteau că aduc slu*bă necura!ilor 0ei ai lor.

cestea vă0n$ $umne0eiescul !imotei şi cu ocul rvnei celei $umne0eieşti aprin0n$u-se, aintrat cu în$ră0neală într-acea privelişte $e Dumne0eu 5ulitoare, propovă$uin$ pe Lnul a$evăratul Dumne0eu, pe Domnul nostru #isus 9ristos, arătn$ înşelăciunea şi rătăcirea

0eilor lor şi altele cte erau $in $estul spre încre$in'are, spunn$ cu lim*ă slo*o$ă. #ar ei,întru întunericul înc5inării $e i$oli um*ln$, n-au cunoscut, nici n-au în'eles cele răite $e

apostol, ci repe0in$u-se cu un sulet asupra lui cu ciomeele ce aveau în mini, l-au *ătut cumplit pe snt şi cu toată nemilostivirea şi neomenia, pe pămnt trn$u-l şi călcn$u-l, l-au c5inuit pnă la moarte. "reştinii $upă aceea venin$ şi vă0n$u-l încă pu'in suln$, l-au$us aară $in cetate şi $upă ce a murit, i-au înropat cu cinste trupul lui, la locul ce se numea

=ion, a$ică NrasN.

Martiriul Sntului postol !imotei - miniatură $in Menolo5ionul lui Hasile al ##-lea Mace$oneanul (87+. Hatican 4i*rarP. Eoma.)

'ar după multă vreme, cinstitele şi sfintele lui moaşte, după porunca mpăratului $onstan!iu (44/"4J), fiul marelui $onstantin, s"au dus din #fes n $onstantinopol, de Sfântul Artemie muceniculşi au fost puse n biserica Sfin!ilor Apostoli, alături de dumne0eiescul Apostol Luca şi cu Andrei,cel ntâi cBemat. +umne0eu binevoind astfel, ca celor ce n via!a aceasta toate de obşte le"au fost,



obiceiurile, nvă!ătura şi propovăduirea #vangBeliei, de obşte la fel şi mormântul după moarte săle fie, de vreme ce şi odiBna lor n ceruri este una, ntru mpără!ia +omnului nostru 'isus @ristos,care mpreună cu Tatăl şi cu Sfântul +uB mpără!eşte, n veci. Amin.

("uleasă $in $umne0eiasca Scriptură şi $upă Metarast)

Sinaxar & #omenirea Sfântului Apostol Timotei9 ueniul Sfântului Apostol #avel

Cn această lună (ianuarie), n 0iua a două0eci şi doua, pomenirea Sfântului Apostol Timotei,ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Sntul postol !imotei era $in cetatea 4istra. !atăl său a ost elin şi maica sa evreică, numită unice. !imotei s-a ăcut ucenic al apostolului =avel şi scriitor şi propovă$uitor al $umne0eieştii van5elii.

%ai n urmă, apostolul Pavel l"a pus episcop n #fes, după ce Sfântul 'oan #vangBelistul,

episcopul cel dintâi al #fesului, fusese i0gonit de mpăratul +omi!ian n insula Patmos.

!imotei a avut $ascăl nu numai pe =avel ci şi pe van5elistul #oan $e care se alipise. Sfântul 'rineu, episcopul Lugdunului, povesteşte că apostolul 'oan, fiind aruncat de valurilemării, a a*uns la #fes şi mai apoi a fost iarăşi i0gonit n Patmos. Pe când fericitul Timotei cârmuia



Aceasta a fost din cetatea Listra şi din !ara Licaoniei (Asia %ică), trăgându"se din tată grec şi dinmamă evreică #unice cu numele, binecredincioasă ca şi mama ei Loida şi a fost ucenic iubit almarelui Pavel Apostolul (5J"2).

Pomenind de acest ucenic al său, Sfântul Pavel scrie că Timotei cunoştea Sfintele Scripturi din pruncie şi că se bucura de un nume bun ntre creştinii din !ara lui. Aceste bunătă!i şi alte daruri deinimă, de minte şi de 0el neobosit, au ndemnat pe fericitul Pavel să ia aminte şi să"l ia pe Timoteica tovarăş de lucru apostolesc, tot timpul vie!ii sale, şcoală şi slu*ire n care fericitul Timotei s"adovedit tototdată şi un adevărat om al lui +umne0eu, dar şi un iubit fiu duBovnicesc şi apostol,ucenic al marelui Apostol.

+eci, a înso'it pe =avel, propovă$uin$ împreună cu el pe 9ristos, în es, în "orint, în Mace$onia, în tena, la Eoma, la #erusalim, în Spania şi în alte multe locuri şi a avut partea ericită să ie înc5is, pentru Domnul nostru 9ristos, mărturisin$ cre$in'a în a'a unui marenumăr $e martori.



Sfântul <iolae =elimirovii & #roloagele de la 8hrida & #omenirea Sfântului ApostolTimotei

Timotei a fost unul dintre cei şapte0eci de Apostoli. #l s"a născut n Lstra dinLicaonia dintr"un tată grec şi o mamă evreică.

Sfântul Apostol Pavel le lăuda pe mama şi bunica lui Timotei pe socoteala credin!ei lor celei mar i? i pentru că îmi a$uc aminte $e lacrimile tale, $oresc mult să te vă$, ca să mă umplu $e*ucurie îmi a$uc iarăşi aminte $e cre$in'a ta nepreăcută, precum s-a sălăşluit înti în

*unica ta 4oi$a şi în mama ta unic5i, tot aşa, sunt încre$in'at, că şi întru tine (## !im. l :%-+).

Timotei J"a ntâlnit prima oară pe %arele Apostol n Lstra, şi a fost martor ocular când Pavel J"a vindecat pe ologul din naştere.

%ai târ0iu Timotei a fost nso!itorul aproape nedespăr!it n călătoriile Sfântului Apostol Pavel, călătorind mpreună cu el n ABaia, n %acedonia, n 'talia şi n Spania.

Având un suflet blând, el avea n acelaşi timp o râvnă ar0ătoare pentru credin!ă şi era un vorbitor nentrecut.

Timotei a fost un mare propovăduitor al $uvântului lui +umne0eu, contribuind mult la răspândir ea şi 0idirea Lui.



uriaşilor vulturi, voi puternic v-aţi înălţat, (uternic aţi alergat, în bătăi, în chinuri şi-n moarte9 %e lume uşor v-aţi despărţit,Căci de =ristos nedespărţiţi aţi fost.

Iubirea lui =ristos pe toate celelalte vi le-a făcut gunoaie.

Iubirea lui =ristos v-a proslăvit în veci.

(e voi cei bat!ocoriţi de tiranii acestui veac, =ristos vă cinsteşte cu cununile strălucitoare #le zilei celei ne-nserate.

(e voi cei bat!ocoriţi de înţelepţii acestui veac, =ristos fraţi ai îngerilor vă face şi căpetenii ale sfinţilor.

?ugaţi-vă lui =ristos pentru noi, vulturilor ai <ăi,Ca şi pe noi 4l să ne înnoiască cu %uhul <ău Cel <f ânt@

<finte #postole 6imoteie, &uceafăr mai strălucitor între stele, #!ută-ne şi nouă păcătoşilor Cu sfinte rugăciunile tale@

Traian )orz & ineuvântare9 pentru Timotei



3inecuvântare, pentru Timotei,+oamne"a Ta"ndurarefie"al lui temei,+oamne"a Ta iubirefie"al lui avut,+oamne"a Ta"nso!irefie"i veşnic scutM

Timotei " tu să vreisă"L iubeşti pe @ristos,Timotei " tu să creşti,să"L slu*eşti credinciosM

3inecuvântare, peste el mereu, pa0a lui cea tare

fie"i +umne0eu,sfânta Cndrumarefie"i +uBul Sfânt,fie"i dulce soare+ulcele $uvânt.

3inecuvântare, pentru el oricând,umble"n ascultare

credincios şi blând,slu*ba fericitămplinind supus,slava nesfârşităsă i"o dea 'isusM



Sfântul Apostol Timotei9 el e pe ărările nevoin'elor duhovnieşti a urmat părintelui său9marelui #avel



Sfântul Apostol Timotei, cel ce pe cărările nevoin!elor duBovniceşti a urmat părintelui său,marelui Pavel, mpărtăşindu"se de lumina n!elepciunii acestuia, cu ra0ele rugăciunilor sale săstrălucească şi inimile noastre spre a arăta desluşit slovele mărturisirii lui @ristos ntru +uBul.

Sfântul Apostol Timotei, cel ce ca o ra0ă a n!elepciunii a urmat ntru ascultare mersul părinteluisău duBovnicesc, soarele Apostolilor, să ndrepte0e şi paşii gândului nostru spre &ăsăritul $elveşnic, a $ărui icoană slobo0eşte ra0ele cuvintelor dumne0eieşti.

, Sfinte Apostole Timotei, cel ce cu râvnă ai propovăduit pe Adevărul vie!ii şi pentru adevăr aisuferit cBinurile muceniciei, nu nceta a te ruga să fim noi scoşi din groapa nşelăciuniigândurilor rele la lumina pocăin!ei.

TroparAdâncurile tainelor le"ai cercetat cu undi!a gândului smerit,Ki ai cules mărgăritarele de mare pre! ale $elui 1epre!uit,$u acestea străluceşte şi inimile noastre Apostole mărite,$a ntru lumina iubirii să vedem darurile nevoitorilor gătite.

Conda$u sângele muceniciei ai pecetluit *ertfa nencetată,Ki ai 0burat cu ngerii spre $el $e e +orirea adevărată,+intru năl!ime trimite"ne acoperământul rugăciunilor tale,Ki ne dă nouă cu umilin!ă a săvârşi duBovniceasca şi dorita cale.

Ios$u undi!a cuvântului ai pescuit pe cei din marea nşelăciunii,

Ki ascultând de părintele tău, te"ai făcut tuturor i0vor al luminii,+in darurile tale mpărtăşeşte"ne şi pe noi, Apostole iubite,$a ntru 0borul +uBului să a*ungem la năl!imile sfin!ite.



Sfântul Apostol Timotei9 peetea apostoliei Sfântului Apostol #avel9 e mărturiseştedesăvârşirea iu5irii lurătoare

$u cBeia gândului strălucit descBi0ând vistieriile Scripturilor,te"ai umplut de n!elepciune,Ki vasul inimii l"ai umplut cu mierea dumne0eiascădin a cuvintelor tainică adâncime,

La pră0nuirea ta cinstită cetele Apostolilorte ntâmpină cu florile laudelor,Ki ngerii bătând măsura iubirii cu glasuri cristaline,mărtutisesc năl!imea faptelor.

+in cuvintele sale părinteştiSfântul Pavel !i"a !esut Baina iubiriiKi cu aceasta mpodobindu"te,te"ai ntărit n mărturisirea Treimii,

&a0ele cuvintelor dumne0eieşti mângâind inima ta,!i"au arătat adâncul n!elepciunii,Ki n vasul gândului punând cuvintele cereşti,le"ai mpărtăşit tuturor prin lucrarea propovăduirii.

#pistolele părintelui tău duBovnicescau umplut inima ta de multă bucurie,$ăci cele nscrise de +uBul

pe filele inimii Sfântului Pavel ntăreau acea mărturie,Ki inima 3isericii s"a adăpat din i0vorul bucurieicontemplând cuvintele dumne0eieşti'ar acum saltă ca o mireasă n Bora luminatăde pre0en!a cBipurilor ngereşti.

$uvintele părintelui iubit !i"au fostBrană de ntărire n vremea suferin!ei,Ki sfaturile lui n!elepte au tre0itn sufletul tău gândul umilin!ei.'0vorul rugăciunilor sale a răcorit

focul necru!ător al prigonirii,Ki sub acoperământul binecuvântării saleai primit cununa mărturisirii.

$u ploaie de pietre ai fost omorât, tu,cel ce ai fost ntărit de Piatra vie!ii,Ki loviturile parilor răbdând cu bărbă!ie,

prin ele !i s"a descBis uşa mor!ii,Eeselindu"te, ai fost ridicat de cetele ngereşti

spre tronul i0vorâtor de slavă cerească,Ki ntâlnindu"l pe cel ce te"a spri*init cu sfatuli"ai dat sărutarea dumne0eiască.

Iiind cBemat la şcoala apostoliei



te"ai arătat iscusit următor al cuvintelor părinteştiKi n corabia n!elepciunii gândul tăua călătorit departe de tulburările lumeşti.

Străbătând multe căi alături de Sfântul Pavelnvă!at"ai meşteşugul apostoliei,Ki cuvintele sale binecuvântate de +uBul

au lucrat n inima ta darul veşniciei.

Cn temni!ă ai fost aruncat pentru că ai mărturisitsămân!a $uvântului aruncată n inimă,Ki la @ristos ai adus turma cea n!elegătoare,făgăduindu"i preacurata cunună.

Cn mi*locul mu!imii ai slobo0itglasul mărturisitor al Adevărului,

Ki nevoin!a părintelui tău urmând,te"ai făcut vas de trebuin!ă Stăpânului.

$u pecetea episcopiei ai fost uns,ca să mângâi inimile ntristate cu untdelemnul bucuriei,La năl!imea faptei bune ridicându"te,te"ai făcut pod mântuitor al cură!iei.

$etatea #fesului cu glas mul!umitor strigăcătre cel ce a ncununat"o cu mărire,Ki şoaptele recunoştin!ei sale străbat veacurile,dând vrednică mărturisire.

Pe mine, cel ntunecat la minte de norul patimilor,mă slobo0eşte din tulburare,$u tămâia rugăciunii mă ntâmpină şiscânteia gândului mi va da luminare.

&ănile bolilor mele le vindecă

cu mirul milostivirii dumne0eieşti,Ki atacurile vră*maşului le risipeştecu lumina rugăciunilor părinteşti.

%ulte prime*dii ai nfruntatcălătorind n corabia mântuirii,+ar lăsându"te n vântul +uBuluiai călătorit cu năde*dea iubirii,$omoara mântuitoare o ai aflat

abia la limanul $uvântului,La linişte deplină adugândurile mele cu puterea Stăpânului.

Pă0it"ai cu străşnicie vistieriile



dreptei credin!e cu sabia $uvântuluiKi tăind pe to!i tâlBarii patimilor,te"ai mpodobit cu aripile gândului.diBnindu"te n palatul +uBului,ai urcat treptele nalte ale rugăciuniiKi bine plinindu"!i datoria,ai primit cununa mărturisitoare a *ertfirii.

Spre lupta cea bună ai fost ndemnatde al tău părinte iscusit,$are cu stăruin!ă te"a rugat să pă0eşticomoara n cBip desăvârşit,Toiagul cuvintelor sale dăruindu"!i,!i"a arătat cum să păstoreşti poporul,Ki sfaturile sale părinteştite"au călău0it spre a pă0i tot adevărul.

$unoscând credin!a ta dumne0eiască,spre stăruin!ă Apostolul te"a ndemnat,+in i0vorul Scripturii adăpându"te,roua $uvântului ai mpărtăşit poporului nsetat,Ki pe lângă Sfântul #vangBelist 'oan ucenicind,ai nvă!at din cercare despre taina iubiriiCmpodobindu"te cu vălul Barului,te"ai arătat ca un nger propovăduitor al Luminii.

$u al tău cuvânt drept ai nfruntatmânia celor ce slu*eau idolilor,+e aceea, pentru adevăr ai fost ucis,nsă ai primit sălăşluire n mi*locul ngerilor,Adevărul cuvintelor tale l"ai ntărit cu *ertfa pentru mărturisire,Ki cununa muceniciei ai dobânditşi dumne0eiasca veselie.

$eată de slu*itori dumne0eieşti

ai lăsat n urma ta cu n!elepciune,$are urmând paşii nevoin!elor mărturisirii taleau dobândit cereştile cunune.

Scaunul arBieriei tale l"ai mpodobitcu darurile $uvântului iubitor,$are nu a ncetat să reverselumina n!elepciunii Sale peste poporul drept măritor.

$a o făclie aprinsă de focul iubirii dumne0eieştiai fost aşe0at n scaunul arBieriei,Ki mpărtăşind tuturor lumina n!elepciunii,i"ai călău0it pe to!i spre norii mărturiei.



Prime*duindu"!i via!a pentru #vangBelia lui @ristos,ai urmat ntru desăvârşită ascultare părintelui iubit,$are te"a nvă!at a nu te ruşina de tinere!ea ta,ci a nvă!a pe to!i cuvântul Adevărului n cBip desăvârşit.

Apucând n mână sabia râvnei pentru credin!ă,ai fost sfătuit să mustri pe cei călcători de lege,

$a ra0ele Adevărului să lumine0e tuturor şisă ridice din groapa ntunericului pe cei fărădelege.

&a0e gândului mustrător aratăsufletului meu nedesăvârşirea n credin!ă,Cnsă prin rugăciunile talestropeşte inima mea cu roua de umilin!ă.

%inte de bătrân agonisindu"!i

prin curgerile n!elepciunii $uvântului,Ai mpletit nfă!ătură folositoare sufletelorce căutau odiBna +uBului.

Pe mine, cel umbrit de patimi multe,mă luminea0ă cu strălucirea rugăciunii tale,$a tre0indu"mă din somnul păcatului,să ncep a merge pe mântuitoarea cale.

Cn candela sufletului meu pune untdelemnul rugăciuniişi o aprinde cu focul +uBului,$a să ardă nencetat, nestinsă de vântul ispitelor,ca o mărturie a iubirii $uvântului.

Punând pecetea binecuvântării pestecuvintele dumne0eieşti din cartea inimii,ândul meu l ndreptea0ă la marea pocăin!eiale cărei valuri şoptesc cântul umilirii.

3iserica lui @ristos o ntăreşteşi acum cu pietrele rugăciunii,Ki temelia dreptei credin!ene aşea0ă spre dobândirea mântuirii,$u glasul mărturisirii talenfricoşea0ă ere0iile cele stricătoare,Ki gândul nostru l călău0eştespre taina credin!ei drept măritoare.

$u laude ncununând cBip vie!uirii tale desăvârşite,ne urcăm gândul la cer,Ki moartea ta mucenicească cinstind,te cinstim ca pe un adevărat mărturisitor,Primind nevrednicele noastre cuvinte,



din rugăciunile tale ne mpleteşte cunună,$a ntru răbdare să urmăm pilda vie!ii tale,ce mpărtăşeşte dumne0eiasca lumină.

3ucură"te, cBimval al $uvântuluice glăsuieşte mărturia +uBului,Preaiubitul fiu duBovnicesc

al celui ce a mărturisit cu puterea tunetului,Toiagul binecuvântat ce a ndrumat#fesul pe cărarea mântuirii,$etate a mărturisirii n carea strălucit darurile nalte ale Treimii,las ndemnător al pocăin!eice tre0eşte inima poporului spre lucrare,$Bip al păstorului vrednic,umbrit de a $uvântului luminare,

Stea ce străluceşte n ceata apostolilorcu ra0ele n!elepciunii,ând dumne0eiesc răsăritdin adâncul pământului inimii,Podoaba cea luminată a apostolilor lui @ristos,Eeselia adierii +uBului la limanul cel luminos,Poartă a mărturisitorilor naltelor taine cereşti,Lăcaş luminat de slava binecuvântării dumne0eieşti,$anonul episcopilor urmândBotarele sfaturilor părinteşti,Eas al Luminii plin de roua cuvintelor dumne0eieşti,Eedere duBovnicească dincolo de Botarele vă0ute,&a0ă a n!elepciunii strălucită de gânduri smerite,Păstrătorul cBeilor inimilor dăruite de Cmpăratul milostiv şi iubitor,$ămară n care răsună cuvântul povă!uirii n cBip lucrător,Acoperământul arBieresc al apostolilor ce urmea0ă calea cea dreaptă,Port al rugăciunii n care se odiBneşte a 3isericii corabie luminată.



Sfântul Pavel dă mai mult sfaturi practice pentru nevoile comunită!ilor locale de atunci şi pentrucei doi ucenici ai săi care le păstoreau.

Gn prim specific al acestora !ine de apari!ia ere0iilor n sânul comunită!ilor creştine. Având nvedere acest lucru, Sfântul Pavel aten!ionea0ă pe ucenicii săi asupra pericolului acelor Opseudo"didascăliO, adică nvă!ători mincinoşi, cum este tradusă eHpresia n limba română, şi care se parecă tulburau de*a comunită!ile creştine. Acum, Sfântul Pavel aten!ionea0ă şi ndeamnă pe ucenicii

săi să !ină nvă!ătura cea sănătoasă. +e asemenea, Sfântul Pavel aten!ionea0ă că aceştia se potridica cBiar dintre creştini. #Hege!ii sunt de acord că aceste comunită!i şi mai cu seamă #fesul,sunt lovite de o ere0ie numită iudeo"gnostică, de aceeaşi factură ca şi cea din #pistola către$oloseni. +in punctul de vedere al conteHtului geografic, #fesul era la o distan!ă de aproH. J5jm de $olose, fapt ce eHplică pre0en!a acestei ere0ii n ambele comunită!i.

$omponenta iudaică !ine de elemente ale ere0iei iudai0ante, ere0ie ce ncerca să impunăcredincioşilor creştini Legea mo0aică, socotind că prescrip!iile Legii vecBi, Ofaptele LegiiO, cumle numeşte Apostolul, adică tăierea mpre*ur, distinc!ia n alimenta!ie, ntre animale curate şi

necurate, observarea sărbătorilor şi a sabatului iudaic, ar avea valoare soteriologică, fiindindispensabile mântuirii. Pe de altă parte, n ere0iile pregnostice (gnosticismul a apărut abia nsec. '', de aceea aceste devia!ii sunt numite mai corect OpregnosticeO) eHistau mai multe tendin!e,cum ar fi accentul pus pe cunoaşterea omenească, pe importan!a eonilor sau a ngerilor,micşorând importan!a lui @ristos şi altele, cum vedem n #pistola către $oloseni.

#pistolele pastorale ne aduc mărturii şi despre un aspect foarte important, respectiv ierarBiasacramentală.

$e nsemnau termenii de episcop, pre0bter sau diacon n perioada de nceput a creştinismuluiN

Gn alt specific al epistolelor pastorale este legat de ceea ce noi numim ierarBia sacramentală. Kidatorită acestui lucru, mai ales n Apus, n bisericile protestante şi neoprotestante, se contestăautenticitatea acestor #pistole. Cntrucât n protestantism nu mai eHistă ierarBie sacramentală şisuccesiune apostolică, iar n #pistolele către Timotei şi n cea către Tit este vorba foarte clar despre nişte trepte ierarBice, respectiv despre diacon, episcop şi pre0biteri, savan!ii biblişti defactură protestantă sus!in că aceste #pistole nu apar!in Sfântului Pavel, ci ar fi redactate ntr"oepocă mai târ0ie. Cnsă este foarte clar că #pistolele pastorale sunt pauline n vocabular, precum şin marile idei teologice. #ste adevărat că această structură ierarBică nu mai apare atât de clar

definită n alte #pistole pauline, dar acest lucru este eHplicabil prin faptul că #pistolele pastoraledatea0ă dintr"o epocă mai târ0ie, de la finalul vie!ii şi activită!ii Sfântului Pavel, când 3isericatrăia o nouă fa0ă, unde ierarBia sacramentală avea un rol şi un loc din ce n ce mai important.

Cn ceea ce priveşte mărturiile eHterne, tradi!ia vecBe a 3isericii a socotit ntotdeauna #pistolele pastorale ca fiind ale Sfântului Apostol Pavel. Cn #pistola ' către Timotei avem câteva lucruridespre aceste trepte. #ste vorba despre episcop, pre0biteri şi despre diacon. Cnsă trebuie să

preci0ăm că termenul de episcopos nsemna n greaca vecBe nu ceea ce n!elegem prin acesttermen astă0i n sens teBnic, ci era un cuvânt obişnuit, episcopos nsemnând supravegBetor,

vegBetor, conducător. Ki cBiar n greaca vecBe găsim mărturii ale faptului că unii conducători politici ai unor oraşe"state ale AnticBită!ii greceşti, precum Atena, Sparta sau $orint, erau numi!iOepiscopiO.



Cn #pistola ' către Timotei, acest titlu este folosit nsă pentru o categorie specială, care se pare căavea autoritate n 3iserică. Acest lucru l deducem şi din condi!iile impuse celor ce doreau săacceadă la această treaptă. Astfel, este vorba de un şir ntreg de condi!ii. Apostolul ndeamnă caepiscopul să fie fără de priBană, bărbat al unei singure femei, vegBetor, n!elept, cuviincios şi aşamai departe (' Tim. 4, J"/). Apoi, o condi!ie foarte importantă era legată de casa acestuia? ObinecBivernisind casa lui, având copii ascultători cu toată bună cuviin!a, pentru că de nu va puteacineva să şi rânduiască propria casă, cum va purta gri*ă de 3iserica lui +umne0euO (' Tim. 4, "

5). Adică se cerea mărturia familiei proprii.

Spre finalul condi!iilor pentru intrarea n treapta de episcop, mai apare ceva important n #pistola' căte Timotei şi anume preci0area ca episcopul să nu fie de curând bote0at, ca nu cumvatrufindu"se să cadă n osânda diavolului. Ki apoi, se mai cerea ca el să aibă bună mărturie de lacei din afară, adică să fie un om respectat n comunitatea respectivă.

Aproape aceleaşi condi!ii, cu unele eHcep!ii, le găsim şi pentru treapta diaconilor.

+acă ne uităm n #pistolele pastorale, vedem că termenele de episcopos şi pre0bteros suntfolosite cumva ntr"un mod interşan*abil, deoarece se referă atât la treapta episcopatului cât şi lacea a preo!iei, trepte eHistente, dar a căror numire nu era ncă cristali0ată. Acelaşi lucru lsesi0ea0ă şi Sfântul 'oan ură de Aur n miliile sale la #pistolele pastorale. +e ce nu eraunumi!i Biereus, deoarece acesta este cuvântul pentru OpreotO n limba greacăN @iereus n greacănseamnă preot, protoBiereus nsemnând protoiereu, de aici având noi protoiereu şi protoierie.Cnsă, n 1oul Testament, termenul de Biereus desemnea0ă pe preo!ii de la Templul din 'erusalim,dar şi pe preo!ii păgâni. +e aceea, se pare că Sfântul Pavel s"a ferit să folosească acest termen

pentru preo!ia creştină, delimitând"o astfel de alte Opreo!iiO. Acum este perioada când se ncearcăo terminologie nouă care ncă este deplin formată. Pentru treptele ierarBiei sacramentale creştine,Pavel foloseşte termeni noi? cuvântul episcopos, care nsemna supravegBetor, pre0bteros, carenseamnă bătrân, dar şi conducător, sau om mai important n comunitate, sau diaconos, carenseamnă slu*itor.

eHcep!ie o constituie #pistola către #vrei, unde termenii Biereus şi aBiereus sunt aplica!i lui@ristos, Acesta fiind pre0entat ca arBiereu al legii celei noi.

$um a*ungea cineva n aceste trepteN

Cn 1oul Testament apare de câteva ori ceea ce noi numim Birotonia. Cnsă Birotonia sau punereamâinilor ncă nu era un termen cristali0at. Cn Iaptele Apostolilor, Sfântul Luca foloseşte aceastăeHpresie pentru trei lucruri. Cn primul rând, punerea mâinilor era o practică ce aducea vindecarea.#ste ca0ul lui Saul din Tars, care pe drumul +amascului orbeşte, este dus n cetate şi, acolo, uncreştin pe nume Anania şi pune mâinile peste el şi l vindecă (Iapte ). Tot prin punerea mâinilor l vindecă Sfântul Pavel pe tatăl lui Publius, căpetenia insulei %alta (Iapte >2). Cn al doilea rând,

punerea mâinilor desemnea0ă gestul prin care Sfin!ii Apostoli transmiteau +uBul Sfânt, ceea cenoi numim mirungere. +upă bote0, primilor creştini li se puneau mâinile peste capete şi primeau+uBul Sfânt. #Hemple avem n Iapte 2, când Sfin!ii Apostoli Petru şi 'oan merg n Samaria să"şi

pună mâinile peste cei de curând bote0a!i ca să ia +uBul Sfânt sau pe Sfântul Pavel n Iapte J,care după ce botea0ă pe unii ucenici ai Sfântul 'oan 3ote0ătorul, şi pune mâinile peste ei pentrua primi +uBul Sfânt.



Cn al treilea rând, gestul desemnea0ă ceea ce numim noi astă0i Birotonia, nsă nu tocmai acelaşilucru şi anume este vorba de trimiterea la misiune a Sfântului Pavel. Cn Iaptele Apostolilor capitolul J4 aflăm cum n 3iserica AntioBiei erau bărba!i cucernici, printre care şi Pavel şi3arnaba, iar +uBul Sfânt a descoperit acestora ca să osebească pe Pavel şi pe 3arnaba, peste careşi"au pus mâinile, s"au rugat şi apoi au fost trimişi la misiune. +upă aceea avem punerea mâinilor

peste cei şapte diaconi, unde Sfin!ii Părin!i sunt de părere că nu este o Birotonie a lor n diaconi nsensul unei trepte stabile, ci este vorba de o slu*ire n biserică. Birotonie pentru a slu*i pentru

anumite nevoi ale 3isericii. Sfântul 'oan ură de Aur spune că n vremea aceea nici nu erauepiscopi n n!elesul de astă0i, ntrucât n 3iserica 'erusalimului autoritatea deplină o aveauSfin!ii Apostoli. +esigur că acelaşi gest al consacrării a fost mai apoi folosit tot mai des pentru arândui treptele slu*itorilor ierarBiei sacramentale, odată cu răspândirea credin!ei şi cu nevoiaorgani0ării eclesiale.

Cn #pistolele care i sunt adresate vedem că Sfântul Timotei a fost Birotonit prin punerea mâinilor mai"marilor preo!ilor n urma unor profe!ii (' Tim. , J). #ra perioada n care Barismelempodobeau n cBip deosebit 3iserica.

$um era n!eleasă n acea perioadă succesiunea apostolicăN Gcenicii rândui!i să conducă bisericile din cetă!ile lor erau conştien!i că sunt urmaşi ai Apostolilor Baric sau mai mult, priveauacest lucru din punct de vedere administrativN

Succesiunea este importantă pentru Timotei şi Tit şi pentru Sfântul Apostol Pavel. #l vorbeadespre o Onvă!ătură sănătoasăO de la care nu trebuie făcută abatere. #ste clar că eHistă un lan!duBovnicesc ce leagă preo!ia de treapta Apostolilor. $ât de conştien!i erau Tit şi Timotei deaceasta nu putem vedea din teHtul Sfântului Pavel. Cnsă faptul că el preci0ea0ă şi ndeamnă pe Titsă rânduiască preo!i prin cetă!i şi cele ce mai lipsesc, că vorbeşte despre aceste trepte şi cecondi!ii trebuie ndeplinite pentru consacrarea cuiva demonstrea0ă că nu este vorba doar de oadministrare simplă, ci este vorba despre nişte trepte speciale, Barice pentru că şi condi!iile deaccedere sunt eHcep!ionale, ntrucât la Taina Preo!iei nu poate avea acces oricine. #ste vorba de ocBemare deosebită din partea lui +umne0eu. $eea ce numim noi astă0i voca!ia specială.

#Histau ere0ii cBiar şi n vremea Apostolilor

Gcenicii Sfântului Pavel erau ndemna!i să păstre0e nvă!ătura sănătoasă. +e unde ştiau ei careeste nvă!ătura sănătoasă şi cum ştiau să deosebească nvă!ătorii buni de cei mincinoşiN

Sfântul Apostol Pavel lupta foarte mult cu ere0iile, mai ales cu iudai0an!ii, pentru că aceştiaveneau n urma sa şi tulburau comunită!ile ntemeiate de Sfântul Pavel. +in răspunsul SfântuluiPavel n #pistolele sale la aceste situa!ii n!elegem că nu este vorba doar de un te0aur ra!ional,despre o nvă!ătură care nseamnă nişte lucruri ce se transmit pe cale ra!ională, nişte informa!ii.$redin!a creştină nu este o bibliotecă de informa!ii. $redincioşii nu aderă ra!ional la credin!ă.$redin!a nseamnă mult mai mult de atât, anume trăirea n +uBul Sfânt ca mădular viu al3isericii. Ki Sfântul Pavel de0voltă foarte mult această imagine, 3iserica fiind pre0entată n#pistolele sale ca un organism viu. 3iserica este Trupul lui @ristos, iar credincioşii sunt mădulare

vii ale acestui trup. 1u este vorba doar de o ade0iune ra!ională, ci efectiv organică. #i se unesc cu@ristos.

Părintele Stăniloae defineşte 3iserica drept O#Htinderea trupului ndumne0eit al lui @ristos prin+uBul Sfânt n credincioşiO. Aceasta este 3iserica şi de aceea nu se ba0ea0ă atât de mult pe



lucrurile ra!ionale. +e aceea, teologii din diaspora rusă, precum 3erdiaev de eHemplu, spun căortodoHia nu se adresea0ă min!ii, ci inimii. rtodoHia nu convinge, ci seduce.

+acă ar fi să facem un raport al creştinului primelor veacuri şi al celui din 0ilele noastre, cum i"am putea caracteri0a pe unii şi cum pe ceilal!iN $ât de intensă era credin!a primilor creştini,având n vedere numărul mare de martiri pe care l avem n primele secole ale creştinismuluiN

#u aş spune că nu numai n 3iserica primară, ci ntotdeauna un mădular viu al 3isericii este pregătit de martiriu. +e fapt, condi!ia creştină, după %ântuitorul, este aceasta a martiriului. #ltrimite pe ucenici n lume cu aceste cuvinte? O'ată vă trimit ca pe nişte oi n mi*locul lupilorO (%t.J, J) şi nu este uşor să fii o oaie n mi*locul lupilor. Pentru creştini, via!a nu este aceasta

pământească, ci @ristos. spune Sfântul Pavel când afirmă? Omie a vie!ui este @ristos, iar moartea, un câştigO (Iilip. J, >J). Pentru credincioşi, moartea este o trecere. Pentru că scapă delucrurile materiale şi pot să se unească mai deplin cu @ristos. Iuga de martiriu sau teama demoarte au eHistat şi eHistă ntre cei nentări!i şi care nu sunt mădulare vii ale 3isericii lui @ristos,aşa cum vedem ncă din perioada persecu!iilor din primele veacuri, când eHista acea categorie a

lapşilor, care n prigoană nu aveau cura*ul să mărturisească şi de aceea erau mai târ0iu reprimi!in 3iserică prin pocăin!ă. Cn #pistola către &omani la cap. 2, Sfântul Pavel se ntreabă retoric?O$ine ne va despăr!i pe noi de dragostea lui @ristosN 1eca0ul sau strâmtorarea, sau prigoana, saufoametea, sau lipsa de mbrăcăminte, sau prime*dia, sau sabiaNO

Cn terminologia Sfântului Pavel este folosit pentru creştinii mor!i verbul joimao " a adormi, deaici participiul ton joimomenon " cei adormi!i. 'ar n ceea ce priveşte bote0ul sacramental,Sfântul Pavel afirmă faptul că prin bote0 creştinul moare pentru omul vecBi şi nvia0ă mpreunăcu @ristos ($oloseni cap. 4, J"), iar termenul folosit (apotBnesjo) nseamnă moarte reală.Aşadar, creştinul moare cu adevărat n bote0 sau n taina pocăin!ei, care este al doilea bote0, iar când moare fi0ic, nu moare, ci adoarme. Cn aceste condi!ii nu te fereşti de martiriu, ci acestadevine un lucru firesc.

$reştinul de astă0i mai este capabil să şi dea via!a pentru @ristosN

+in fericire, da, cred că da. +umne0eu are ntotdeauna oamenii săi. Ki n ca0ul profetului vecBi"testamentar 'lie Tesviteanul, citim n căr!ile &egilor cum el credea că este singurul profet care amai rămas şi care nu a plecat genuncBii lui 3aal. Cnsă i se descoperă că mai erau /. de oamenicare nu s"au ncBinat lui 3aal, iar acest număr era unul foarte mare. 1oi trebuie să ne pregătim

pentru a mărturisi pe @ristos tot timpul, nu cu gândul la martiriu, ci cu gândul la @ristos.

O#pistolele către Timotei mpreună cu cea către Tit sunt numite ncepând cu secolul al E'''"leaO#pistole pastoraleO, şi acest titlu, deşi este unul modern, se potriveşte perfect, pentru că n eleSfântul Pavel dă mai mult sfaturi practice pentru nevoile comunită!ilor locale de atunci şi pentrucei doi ucenici ai săi care le păstoreau.O



Arhim. Timotei Aioanei & Iu5irea fără margini a ueniului fa'ă de marele #avel

Apostolul neamurilor, vasul cel ales şi neobositul propovăduitor al cuvintelor Scripturii, şi"a pusvia!a pentru $el pe care"L ntâlnise n cBip minunat pe drumul +amascului. +upă acel momentde răscruce, felul său de"a fi s"a scBimbat. 1"a mai aflat odiBnă şi bucurie decât n @ristos.

$el care citeşte epistolele lui rămâne uluit de profun0imea şi frumuse!ea nvă!ăturilor.

+oi intelectuali români vorbeau despre Pavel, spunând? %are de tot este Pavel, iar celălalt areplicat? %are cât %editerana... $ine a călătorit două"trei 0ile pe ntinsurile mării poate n!elege

compara!ia, poate n!elege măcar n parte cât de mare este personalitatea Apostolului Pavel. Amcălătorit cu ceva ani n urmă de la Atena la @aifa cu vaporul. 'eşeam uneori pe punte şi priveamnesfârşita ntindere a apelor. +in loc n loc ieşea din adâncuri câte o insulă...

Aşa este Pavel, nentrecut şi parcă necuprins n 0elul misionar. +umne0eu l"a cBemat la apostolatcel din urmă, dar el a alergat cu alergare sfântă, să nu piardă ceea ce fusese făgăduit apostolilor.

Lui Pavel i"au stat n prea*mă ucenici. 1u prea mul!i şi nici to!i anima!i de aceleaşi naltesentimente. +intre ei, Timotei, ucenicul iubit, a fost strălucitor. 1u sunt aprecieri subiective.

Acestea se desprind uşor din spusele marelui Apostol, care l"a iubit cu adevărat. 1umele Timotei provine din limba greacă, de la verbul -, care nseamnă a cinsti, a onora. +eci,Timotei nseamnă n traducere românească cinstitor de +umne0eu, sau cel care Cl onorea0ă pe+umne0eu.



Gcenicul iubit al Sfântului Apostol Pavel s"a născut la Listra, o localitate din !inutul Licaoniei(Iapte J, J). Aceasta era o colonie romană, fondată de mpăratul Augustus n anul .@r., carefăcea parte din provincia romană alatia. %ama lui se numea #unicBi (Cmi aduc iarăşi aminte decredin!a ta neprefăcută, care, precum s"a sălăşluit ntâi n bunica ta Loida şi n mama #unicBi, totaşa, sunt ncredin!at, că şi ntru tine " '' Tim. J, 5) şi era iudee convertită la creştinism (Iapte J,J). Tatăl său era elin (Ki iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudeecredincioase şi al unui tată elin " Iapte J, J), iar numele nu"i este pomenit n nici una dintre cele

două epistole adresate lui Timotei. Se presupune că făcea parte din aristocra!ia !inutului amintit. 1u primise ncă bote0ul, dar nu era potrivnic noii credin!e, ntrucât so!ia sa, mama acesteia,Loida (Cmi aduc iarăşi aminte de credin!a ta neprefăcută, care, precum s"a sălăşluit ntâi n bunicata Loida şi n mama #unicBi, tot aşa, sunt ncredin!at, că şi ntru tine " '' Tim. J, 5) şi Timotei seconvertiseră la creştinism şi se numărau printre credincioşii râvnitori şi aprecia!i ai 3isericii dinListra (Iapte J, J">).

Cn casa părintească, Timotei primise aleasă educa!ie spirituală n duBul #vangBeliei lui @ristos, pe care apoi o va propovădui nencetat. Sfântul Apostol Pavel l va ndemna să sporească n

aceasta ('' Timotei 4, J"J5).Pregătirea religioasă ncepea la iudei foarte de timpuriu. Gn precept rabinic prevedea ca de la 5ani copilul să nve!e Tora. Sfântul 'oan ură de Aur spune că Timotei a nvă!at Sfintele Scripturidin prima vârstă. +acă primele cunoştin!e despre Sfânta Scriptură au fost primite de Timotei ncasa părintească, de la bunica sa, Loida şi mama sa, #unicBi, ori0ontul său religios capătă noidimensiuni la contactul cu nvă!ătura creştină. Aceasta, de fapt, l transformă n mod deplin.Simte şi trăieşte #vangBelia lui @ristos, propovăduită de Sfântul Apostol Pavel. +evine prin@arul lui @ristos fiin!ă nouă cBemată la 0idirea cea nouă a lumii.

$ând a venit n contact cu nvă!ătura evangBelică, nu ştim. Totuşi se crede că aceasta s"a produscătre anul 5 d.@r., când Sfântul Apostol Pavel era n prima călătorie misionară, oprindu"se şi

propovăduind şi n Listra (Cn!elegând, au fugit n cetă!ile Licaoniei? la Listra şi +erbe şi n !inutuldimpre*ur. Ki acolo propovăduiau #vangBelia. Ki şedea *os n Listra un om neputincios de

picioare, fiind olog din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavelcând vorbea. 'ar Pavel, căutând spre el şi vă0ând că are credin!ă ca să se mântuiască, a 0is cu glas

puternic? Scoală"te drept, pe picioarele tale. Ki el a sărit şi umbla. 'ar mul!imile, vă0ând ceea cefăcuse Pavel, au ridicat glasul lor n limba licaonă, 0icând? Veii, asemănându"se oamenilor, s"aucoborât la noi. Ki numeau pe 3arnaba Veus, iar pe Pavel @ermes, fiindcă el era purtătorul

cuvântului. 'ar preotul lui Veus, care era naintea cetă!ii, aducând la por!i tauri şi cununi, voia săle aducă *ertfă mpreună cu mul!imile. Ki au0ind Apostolii Pavel şi 3arnaba, şi"au ruptveşmintele, au sărit n mul!ime, strigând şi 0icând? 3ărba!ilor, de ce face!i acesteaN +oar şi noisuntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă ntoarce!i de la aceste deşertăciunicătre +umne0eu $el viu, $are a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt n ele, şi$are, n veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă n căile lor, deşi #l nu S"a lăsat peSine nemărturisit, făcându"vă bine, dându"vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de Branăşi de bucurie inimile voastre. Ki acestea 0icând, abia au potolit mul!imile, ca să nu le aducă *ertfă.'ar de la AntioBia şi de la 'coniu au venit iudei care au atras mul!imile de partea lor şi bătând pe

Pavel cu pietre, l"au târât afară din cetate, gândind că a murit. +ar ncon*urându"l ucenicii, el s"asculat şi a intrat n cetate. Ki a doua 0i a ieşit cu 3arnaba către +erbe. Ki binevestind cetă!iiaceleia şi făcând ucenici mul!i, s"au napoiat la Listra, la 'coniu şi la AntioBia " Iapte J, ">J).#ste lucru cert că bunica şi mama lui Timotei s"au convertit acum şi odată cu ele a fost bote0at şiTimotei, care avea atunci aproHimativ J5 ani. 1u este eHclus faptul ca nsuşi Sfântul Apostol



Pavel să"l fi bote0at pe Timotei, ntrucât de nenumărate ori l numeşte iubit fiu ntru credin!ă ('Timotei J, >F '' Timotei J, >F ' $orinteni , J/F ' Timotei J, J2F , >)>.

$uvintele nvă!ăturii creştine ar fi putut să fie sădite n sufletul lui Timotei cBiar de Apostolulneamurilor, n timpul şederii acestuia n Listra.

3unica şi mama lui Timotei au continuat, după plecarea Apostolului, să desăvârşească educa!ia

creştină a lui Timotei, fiind şi primele care au primit bote0ul, aşa cum re0ultă din '' Timotei J, 5,unde se spune că credin!a s"a sălăşluit ntâi n bunica şi n mama sa.

Cn acest scurt timp, Timotei s"a impus prin 0elul creştin şi prin pregătirea sa religioasă n celedouă 3iserici din Asia %ică, Listra şi 'coniu. +e la aceste comunită!i apostolice, el ob!inuse bunemărturii (Iapte J, >) care certifică *ertfelnicia şi abnega!ia pe care le avea.

Arhim. Timotei Aioanei & Iu5irea fără margini a ueniului fa'ă de marele #avel II4

$redin!a neprefăcută ce se sălăşluise n sufletul lui Timotei l face pe Pavel să"l ia cu sine, alăturide Sila, n a doua călătorie misionară. Tânărul Timotei devenise pentru Pavel a*utor, colaborator,frate, fiu drag şi drept ntru +omnul. Cşi ncepe ucenicia, precum odinioară Pavel la picioarelemarelui amaliel, la unul dintre cei mai mari Apostoli, la un brav ostaş, cu spiritul neistovit ntrucredin!ă, Apostolul Pavel. Acesta şi mpărtăşeşte nvă!ătura, credin!a, purtarea, proiectele,răbdarea, iubirea, stăruin!a, dar şi prigonirile, suferin!ele, anii de pri0onierat. +in 0iua aceea până la sfârşitul vie!ii Sfântului Pavel, l găsim pe Timotei lângă marele Apostol,a*utându"l la propovăduirea cuvântului, la organi0area 3isericilor ntemeiate n cetă!ile păgâne(Iilipi, Tesalonic, 3ereia, $orint, #fes) şi la scrierea unora din epistolele sale ('' $orinteni,Iilipeni, $oloseni, ' şi '' Tesaloniceni, Iilimon). Iără el, Pavel se sim!ea oarecum stingBer.



Pre0en!a mereu vie, legătura dintre dascăl şi ucenic, apoi dintre protector şi prote*at, dintre tată şifiu va contribui, n mod deplin, la formarea autentică de slu*itor bisericesc. Te0aurul de via!ă şi de teologie pe care Timotei l primeşte de la Sfântul Apostol Pavel nndelungata ucenicie se remarcă prin valoare, calitate şi universalitate. Timotei este n!elep!it princele ncredin!ate lui de Apostol şi prin cunoaşterea Sfintei Scripturi (Tu nsă rămâi n cele ce ainvă!at şi de care eşti ncredin!at, deoarece ştii de la cine le"ai nvă!at, şi fiindcă de mic copil

cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te n!elep!ească spre mântuire, prin credin!a cea ntru@ristos 'isus " '' Timotei 4, J"J5), fiind bine pregătit pentru orice lucru bun ('' Timotei 4, J/). Timotei a nvă!at de la Sfântul Apostol Pavel taina dreptei credin!e (' Timotei 4, J) şi dreptarulcuvintelor sănătoase ('' Timotei J, J4). Cncepând cu responsabilită!ile temporare venite de lanvă!ătorul său şi până la vrednicia de episcop al #fesului, Timotei câştigă titlul de buncBivernisitor al lucrurilor ncredin!ate, de bun luptător şi alergător pentru dobândirea cununeicelei neveşte*ite. Timotei venea să umple, lângă Apostolul neamurilor, un gol pe care"l lăsase 'oan %arcu (Iapte

J5, 4/"4). Acesta, fiindcă se despăr!ise de Pavel şi 3arnaba n prima călătorie misionară, nu amai fost luat de Pavel n cea de"a doua călătorie misionară. 'ntrarea lui Timotei n ceata ucenicilor marelui Apostol va avea o mare importan!ă n via!aSfântului Pavel. Timotei este socotit, pe bună dreptate, ca un dar al lui +umne0eu făcutApostolului, un ucenic cum nu mai este altul, ntr"un cuget cu Apostolul? $ăci nu am pe nimenialtul, la un gând cu mine şi care să"mi poarte gri*a cu adevărat (Iilipeni >, >). +in #pistola ' către Timotei se poate observa clar că +uBul Sfânt l"a osebit, prin profe!ie, caslu*itor al #vangBeliei şi al 3isericii. #l va fi şi acela spre care se vor ndrepta ultimele gânduriale Apostolului. Sfântul Apostol Pavel l"a luat cu sine pe Timotei la nceputul celei de"a doua misiuni n #uropa.+in Listra, grupul misionarilor creştini condus de Sfântul Pavel a străbătut Irigia şi !inutulalatiei, iar de acolo au coborât n Troa, unde Sfântului Pavel i s"a arătat ntr"o vedenie un bărbatmacedonean care l ruga? Treci n %acedonia şi ne a*ută (Iapte J, ). Acesta a fost semnalul

pentru trecerea cu corabia de la Troa la Samotracia, n %acedonia, pe pământul #uropei, iar deacolo, prin 1eapolis, la Iilipi.

Cn acest oraş, Sfântul Pavel, nso!it de Sila, Luca şi de Timotei, a nceput propovăduirea#vangBeliei n #uropa, ntemeind 3iserica din Iilipi. Alungarea duBului pitonicesc dintr"ofemeie, de către Pavel, aducea drept consecin!ă aruncarea n ncBisoare a lui Sila şi Pavel (IapteJ, J">). Timotei şi Luca au rămas liberi, fiind considera!i, probabil, mai pu!in periculoşi. #ivor rămâne la Iilipi o vreme pentru organi0area noii comunită!i.

Timotei va fi iarăşi alături de Apostolul Pavel n 3ereea, unde, n urma predicii apostolice,3isericii i s"au adăugat noi membri. Ki aici, n 3ereea, după plecarea lui Pavel, Sila şi Timotei aurămas un timp pentru a"i ntări n credin!ă şi a"i mângâia pe credincioşii mâBni!i adânc de

plecarea lui.

Sfântul Apostol Pavel a plecat la Atena mpreună cu un grup de nso!itori. +e aici le"a cerut luiSila şi Timotei să vină la el cât mai curând (Iapte J/, J5). +upă sosirea celor doi ucenici, veştiledin Tesalonic produceau Apostolului gri*ă, ntrucât creştinii erau persecuta!i mai ales de iudei, iar

plecarea lui era inoportună. Cn fa!a acestei situa!ii, Apostolul, nemaiputând răbda (' Tesaloniceni



4, J) să"i ştie pe credincioşii din Tesalonic fără mângâiere n grelele lor ncercări, a luat măsurade a"l trimite pe Timotei la ei, deşi el nsuşi ar fi dorit cu mare dor (' Tesaloniceni >, J/) să"ivadă. @otărârea de a"l trimite pe Timotei de lângă el repre0enta un sacrificiu pentru Pavel, deoareceTimotei i devenise ntre timp un a*utor deosebit de pre!ios n lucrarea misionară, dovedind şi ofilială afec!iune, şi un cald ataşament fa!ă de dascălul său. Apostolul i va resim!i lipsa şi va

aştepta cu nerăbdare revederea ucenicului iubit. &ecomandând pe Timotei tesalonicenilor,Apostolul Pavel i"a făcut un luminos portret care atestă pre!uirea de care se bucura. Ki am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slu*itorul lui +umne0eu şi mpreună"lucrător cu noi la#vangBelia lui @ristos (' Tesaloniceni 4, >).

Arhim. Timotei Aioanei & Iu5irea fără margini a ueniului fa'ă de marele #avel III4



Sfântul Apostolul descrie deplina reuşită a misiunii lui Timotei n Tesalonic (' Tesaloniceni 4, "/). Cn urma misiunii ndeplinite remarcabil, dragostea şi pre!uirea Apostolului neamurilor fa!ă detânărul său ucenic au dobândit un temei n plus. Sub impresia ştirilor aduse de Timotei, SfântulApostol Pavel scrie şi trimite #pistola ' către Tesaloniceni.

Timp de un an şi *umătate Timotei a rămas alături de Sfântul Pavel şi de Sila la $orint, luând

parte la lucrarea misionară desfăşurată aici, care a avut ca urmare ntemeierea 3isericii din$orint. Aici Timotei a avut oca0ia să urmărească mai ndeaproape activitatea şi nvă!ăturamarelui Apostol şi metodele sale misionare.

Timotei l va nso!i pe Sfântul Pavel şi n cea de"a treia călătorie misionară. #ste uşor de deduscâtă eHperien!ă misionară şi câtă cultură teologică a agonisit tânărul Timotei n acest timp deliniştită lucrare misionară. Pe 0i ce trecea, Timotei şi desăvârşea cBipul de slu*itor al #vangBelieişi devenea din ce n ce mai pregătit pentru ndeplinirea grelelor misiuni n 3iserică.Cn ce priveşte misiunea lui Timotei la $orint, ea este preci0ată de Sfântul Apostol Pavel n

epistolă (' $orinteni , J/). Timotei a primit un apelativ care i va fi dat de către Apostolul Pavel până către sfârşitul 0ilelor sale, când scrie '' Timotei, acela de fiu prea iubit.

Timotei era tânăr şi se pare, mai timid, lucru pe care Sfântul Pavel l ştia prea bine. +e aceea,recomandarea făcută creştinilor din $orint căuta să"l cru!e de neplăceri sau cBiar de uneleviolen!e de limba*.

%isiunea lui Timotei la $orint era de a aminti credincioşilor din 3iserica locală adevăratele căintru +omnul @ristos ale Apostolului (' $orinteni , J/). +in $orint, Timotei s"a rentors n #fessau n %acedonia ('' $orinteni J? J, JF Iapte >, J"5) şi se numără printre nso!itoriiApostolului, care"l conduceau la Troa (Iapte >F , ), unde a şi desfăşurat o rodnică activitatemisionară. Cn continuare se vor fi vi0itat şi 3isericile din Iilipi, 3ereea şi Tesalonic.

Cn cetatea Iilipi a fost probabil scrisă #pistola a ''"a către $orinteni, printre cele mai frumoase pagini de teologie şi elocven!ă ieşită de sub pana Sfântului Pavel. Scrisoarea a fost copiată pefoaie de papirus de nsuşi Timotei, care de altfel şi apare n fruntea epistolei. #l va nso!i pe Paveln călătoria spre $orint, de unde este scrisă #pistola către &omani n care este amintit şi Timotei,numit de Apostol cel mpreună lucrător cu mine (&omani J, >J). Aici Apostolul va petrece

primele trei luni ale anului 52 n aşteptarea primăverii, pentru a se rentoarce pe mare la

'erusalim. Sfântul Apostol Pavel doreşte să petreacă $inci0ecimea la 'erusalim. Presim!ind parcăceva, el va trece prin toate localită!ile unde ntemeiase 3iserici? Iilipi, Troa, Asson, insula%itilene (Iapte >, J), $Bios, Samos, TrogBilion şi %ilet. Cntâlnirea Sfântului Pavel cu preo!iidin #fes, cBema!i la %ilet (Iapte >, J/), i"a prile*uit lui Timotei revederea multora dintreslu*itorii bisericeşti din #fes, cu care, desigur, legase multe prietenii.

+upă despăr!irea de preo!ii din #fes, micul grup de misionari condus de Sfântul Pavel a făcut un popas pe insula $os. +e acolo au urmat Patara Liciei, Tir, Ptolemaida, $e0areea, 'erusalim, undeSfântul Pavel şi nso!itorii săi au fost bine primi!i de fra!i. A doua 0i după sosire, Sfântul Pavel şi

grupul de nso!itori au fost primi!i de 'acov, episcopul cetă!ii sfinte şi de preo!ii din 'erusalim. Cnfa!a lor, Sfântul Pavel a arătat cu de"amănuntul ce a făcut +umne0eu ntre neamuri, prin slu*irealui (Iapte >J, J). Timotei a participat la aceste momente de o solemnitate aparte, !inând seamade autoritatea deosebită a episcopului 'acov din 'erusalim, unul din stâlpii 3isericii. 1umele luiTimotei nu mai este amintit n Iaptele Apostolilor, dar este aproape sigur că l"a nso!it pe Pavel la



$e0areea Palestinei, fiind printre aceia care au primit nvoire de la procuratorul IeliH să"i fie defolos Sfântului Pavel. Ea rămâne aici doi ani (52"). #ste foarte posibil, de asemenea, caTimotei să se fi numărat printre cei care l"au nso!it pe Apostol n drumul său spre &oma (Iapte>/, J). #ste, n orice ca0, sigur că el s"a aflat lângă Apostol n timpul primei sale captivită!i ncapitala imperiului (J"4). #ste apoi amintit alături de Apostol n fruntea #pistolelor cătreIilimon, $oloseni şi Iilipeni, care au fost scrise de la &oma, n timpul primei captivită!i a luiPavel. +in #pistola către #vrei reiese clar că Timotei a fost ncBis la &oma, alături de Pavel, iar

apoi eliberat (#vrei J4, >4).

dată cu trecerea anilor, pre!uirea Apostolului fa!ă de ucenicul său din Listra creştea nencetat. Cn#pistola către Iilipeni, Pavel i aduce un elogiu pe care nu"l mai ntâlnim nicăieri n epistolelesale? $ăci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte gri*a cu adevărat, fiindcăto!i caută ale lor, nu ale lui 'isus @ristos. +ar ncercarea lui o cunoaşte!i, căci mpreună cu mine aslu*it #vangBelia, ntocmai ca un copil lângă tatăl său (Iilipeni >, >">>).

+upă eliberarea Sfântului Pavel din prima captivitate romană, ştirile despre Timotei ne sunt

oferite din epistolele adresate acestuia, ' şi '' Timotei. Dinând seama de numeroasele misiuni primite din partea Apostolului, de caracterul vital al acestora, putem să spunem, fără a greşi, căTimotei primise de timpuriu Barul diaconiei şi al preo!iei.

Timotei, n virtutea consacrării n cele două trepte ale ierarBiei bisericeşti, putea să participe,cBiar şi singur, la via!a comunită!ilor bisericeşti. Cn unele epistole, el apare nvestit cu această

putere (' Tesaloniceni 4, >).

%isiunile pe care Timotei le avea de ndeplinit la Tesalonic, unde trebuia să"i ndemne şi să"intărească pe fra!i n credin!a lor, ca nimeni să nu se clatine n fa!a neca0urilor (' Tesaloniceni 4,>"4), la $orint, unde era necesar să le amintească căile Apostolului, puteau să fie ncredin!atedoar unui slu*itor bisericesc care primise Barul preo!iei sau cel pu!in al diaconiei. @irotonia luiTimotei n diacon a putut avea loc ndată după alegerea lui n grupul ucenicilor şi alcolaboratorilor Sfântului Pavel.

1u se cunoaşte momentul Birotoniei lui Timotei ca preot. Am putea deduce că tot Apostolulneamurilor este cel care şi"a pus mâinile peste el pentru a"i mpărtăşi Barul preo!iei. #Histă

puternice ndreptă!iri să se considere că Timotei ar fi putut fi Birotonit n treapta preo!iei nmomentul n care el a fost trimis n misiune la Tesalonic (' Tesaloniceni 4, >). 1umai având acest

Bar, el putea să predice n 3iserica din Tesalonic şi să"i ntărească pe credincioşi n credin!ă.@irotonia lui Timotei ca episcop al #fesului a avut loc după anul 4, când Apostolul Pavel a fosteliberat din prima captivitate romană. $u oca0ia vi0itei n #fes, l"a numit aici ca episcop peucenicul său iubit, Timotei. 1u este eHclus ca cei care erau socoti!i a fi stâlpi (alateni >, ) ai3isericii, 'acov, episcopul 'erusalimului, Petru şi 'oan, Apostolii %ântuitorului, să fi făcut parteşi să fi condus soborul care l"a Birotonit pe Timotei ca episcop.

#piscopul Timotei va rămâne de acum aici n #fes. #l avea ndatorirea de a avea gri*ă nu numaide 3iserica din #fes, dar şi de cele din mpre*urimi.

Cntreaga tradi!ie bisericească afirmă că Timotei a fost cel dintâi episcop al #fesului. #usebiu de$e0areea spune că Timotei a fost primul episcop al #fesului, aşa cum Tit a fost primul episcop al$retei.



Sfântul 'oan ură de Aur preci0ea0ă categoric că Timotei a fost Birotonit episcop. +e asemenea,Teodoret al $irului şi Teofilact al 3ulgariei men!ionea0ă acelaşi lucru. #l, episcopul Timotei, nu afost n nici un ca0 vreun delegat temporar sau un simplu loc!iitor apostolic, cum consideră greşitunii teologi protestan!i.

#Hpresia comoara cea bună ce !i s"a ncredin!at, pă0eşte"o cu a*utorul Sfântului +uB, caresălăşluieşte ntru noi ne vorbeşte tocmai de treapta episcopatului, de plinătatea Barului sălăşluit n

persoana lui Timotei.

Cn virtutea misiunii nalte a lui Timotei, de a păstori 3iserica din #fes, Sfântul Apostol Pavel i vatrimite două epistole prin care l sfătuieşte, l ndeamnă de a avea nencetat gri*ă de Trupul lui@ristos şi de mădularele vii ale acestuia. Apostolul Pavel l cunoştea pe Timotei. #ra tânăr, timidşi re!inut, cu o sănătate fragilă. %isiunea covârşitoare la care fusese cBemat trebuia să ondeplinească ntr"un mod eHemplar, după cum reuşise şi n celelalte misiuni. $olaborarea,legătura strânsă, aproape indestructibilă dintre cei doi, prietenia model, dragostea şi apropiereantre ei transpar din cele două epistole pastorale. 1umai din acestea reies, n cBip edificator,

raporturile dintre cei doi, rela!iile de adâncă colaborare şi pre!uire.Sfântul Apostol Pavel, deşi departe cu trupul, dovedeşte n continuare o gri*ă paternă fa!ă deTimotei. #pistolele adresate constituie o dovadă a dragostei nemărginite pe care Sfântul ApostolPavel o purta fa!ă de ucenicul iubit. $ei aproape > de ani de activitate misionară nentreruptă, ncare, cu unele intermiten!e şi eHcep!ii, s"au aflat unul lângă celălalt, i"au legat mult sufleteşte. Cnacest răstimp s"au afirmat idealuri, s"au consumat suferin!e, lupte şi 0buciumuri interioare. Auavut parte de neca0uri, de bătăi, de lan!uri, de prigoniri, dar toate acestea le"au suportat cucredin!ă, năde*de şi dragoste, ntrucât @ristos lucra mpreună cu ei. Tuturor toate s"au făcut ca pe@ristos să"L dobândească. S"au ntrecut parcă unul pe altul n vestirea şi mplinirea #vangBeliei+omnului. 1ici unul nu s"a lăsat mai pre*os. Lupta cea bună s"au luptat.

Sfântul Apostol Pavel, sim!indu"şi sfârşitul aproape, vă0ându"se ncBis şi părăsit de unii dintreucenici, a dorit să"l cBeme la sine pe Timotei pentru a"i mpărtăşi ultimele sfaturi, porunci şindemnuri. Spera să"l mai vadă o dată, fa!ă către fa!ă, pentru a"şi stinge dorul şi să meargă la+omnul mpăcat. Pavel caută să aprindă râvna n discipolul său apropiat spre a ndeplini cu 0elmisiunea ce i"a fost ncredin!ată, să"i arate mi*locul sigur prin care poate răspândi credin!a,suferind cu cura* toate prigonirile pentru 'isus @ristos şi 3iserica Sa, oferindu"se pe sine caeHemplu şi asigurând pe Timotei că luptând lupta cea bună, va lua cununa măririi.

Timotei va rămâne episcop n #fes şi va păstori 3iserica de aici până la sfârşitul vie!ii. +upă ovecBe tradi!ie consemnată de patriarBul Iotie al $onstantinopolului, Apostolul Timotei ar fisuferit moarte de martir ca episcop al #fesului n timpul lui +omi!ian (2J") sau 1erva ("2).



Ioan&6uian adu & Sfântul Timotei şi onsumul de alool

Cn prima epistolă a Sfântului Pavel, către ucenicul său, Timotei, pe care l pră0nuim pe >>ianuarie, ntâlnim un sfat legat de consumul de vin, care a fost interpretat de către mul!i n moderonat? +e acum nu bea numai apă, ci foloseşte pu!in vin, pentru stomacul tău şi pentru deseletale slăbiciuni (J Timotei 5, >4).

Cn conteHtul unei societă!i n care abu0ul de alcool este o problemă serioasă, acest sfat cu caracter personal, pe care Sfântul Pavel i"l dă ucenicului său, ridică pentru mul!i problema legitimită!ii



consumului de alcool. +eoarece se abu0ea0ă foarte uşor de alcool, abu0ul ducând la dependen!ă,se pune problema dacă creştinii nu ar trebui să fie ncura*a!i să se ab!ină de la orice consum alacestuia. $ând principiul de ba0ă este convingerea că orice consum de alcool este inter0is, atuncisfatul Sfântului Pavel ar putea ridica probleme.

Sfântul Pavel condamnă abu0ul

+ar cuvântul Sfântului Pavel trebuie să fie n!eles n conteHtul altor sfaturi, din coresponden!a sacu Timotei şi Tit. +e asemenea, trebuie să fie privit n conteHtul cultural şi ca o eHpresie a unui principiu biblic central pentru trăirea creştină. %ai devreme, n epistola către Timotei, Pavel aenumerat, printre caracteristicile celor care vor fi conducătorii 3isericii, ca aceştia să nu fie be!ivi(J Timotei 4, 4) sau nu deda!i la vin mult= (J Timotei 4, 2 ).

Cn sfaturile date lui Tit, preo!ii trebuie să fie eHemple, neobişnui!i să bea (Tit J, /), şi acelaşieHemplu trebuie să"l ofere şi femeile n vârstă din 3iserică fiind nerobite de vin mult=(Tit >, 4).Cn toate aceste porunci, accentul cade, n mod clar, pe modera!ie, pe consumul responsabil de

alcool. Acest lucru este n conformitate cu un principiu central al vie!ii creştine, declarat de cătrePavel n #feseni 5, J2? Ki nu vă mbăta!i de vin, n care este pier0are, ci vă umple!i de +uBul. Cnacelaşi sens, Sfântul 'oan ură de Aur spune că nu băutura este rea, ci be!ia.

Alcoolul"inter0is tinerilor greci şi romani

Pentru a putea n!elege sfatul Sfântului Pavel, este nevoie să anali0ăm motivele şi conteHtulemiterii lui. Cn rândul romanilor şi grecilor, consumul de alcool era inter0is pentru femei şi tineri.Astfel spune Platon? 1u ar trebui să poruncim, prin lege, ca, n primul rând, băie!ii să nu gustevin până la optspre0ece aniN Apoi, trebuie să"i informăm că vinul va fi consumat cu modera!ie

până la trei0eci de ani=. Ki printre romani, nici un rob, şi nici o femeie liberă, nici vreun tânăr decalitate, nu consuma vin până la trei0eci de ani.

Einul"purificator al apei

Cn anticBitate, apă bună de băut era greu de găsit. Apa era, de multe ori, contaminată cu agen!i patogeni care mbolnăveau oamenii şi uneori ducea la deces. Atunci, unul din cele mai simple şimai eficiente moduri de a face apă potabilă, era acela de a se amesteca cu vin. Alcoolul din vinomoară bacteriile dăunătoare, făcând apă bună de băut. +e la retorul grec AtBenaeus, aflăm că

grecii obişnuiau să amestece vinul cu apă? uneori o parte vin şi două de apă, alteori trei păr!i deapă, pentru una de vin. %ai mult, locrienii (trib care locuia n centrul reciei) pedepseau cumoartea pe oricine consuma vin neamestecat cu apă, n afara situa!iei n care consumul n starenaturală era prescris de un medic. Ki printre evrei, acest obicei era larg răspândit, amestecând trei

păr!i de apă cu una de vin. Potrivit criticilor, din cau0a acestui obicei, atunci când citim cuvântulvin= n 3iblie că ar trebui să"l n!elegem cu sensul de apă purificată=.

+e ce nu consuma Timotei alcoolN

+in sfatul Sfântului Pavel, nu bea numai apă, ci foloseşte pu!in vin=, se deduce faptul căTimotei, n ciuda problemelor sale cu stomacul, nu consuma deloc vin, care i"ar fi amelioratsuferin!a. +iscutând despre conteHtul n care a trăit Timotei, se pune ntrebarea dacă acesta era

prea tânăr pentru a consuma alcool. +in conteHtul primei epistolei adresate lui, aflăm că era tânăr (J Timotei , J>). +ar, presupunând faptul că avea cel pu!in optspre0ece ani atunci când a devenit



colaboratorul Sfântului Pavel, n *urul anului 5J, atunci, n anul 5, când Sfântul Pavel i scrieepistola, avea cel pu!in 4> de ani. +eci, trecuse de limita de 4. Atunci, alta era cau0a pentru careTimotei nu consuma alcool.Cn lumina interdic!iilor mpotriva consumului eHcesiv de alcool, sfatul lui Pavel către Timotei,nu bea numai apă, ci foloseşte pu!in vin=, implică faptul că Timotei era un postitor desăvârşit,nepunând băutură alcoolică n gura sa. &espingerea totală a alcoolului pare să fi avut consecin!edăunătoare pentru sănătatea lui. +eci Pavel, păstrând avertismentele sale mpotriva consumului

abu0iv, l sfătuieşte să bea pu!in vin=. Prin aceasta, el reflectă pur şi simplu folosirea obişnuită avinului n lumea antică, mai ales n scopuri medicinale şi nu ndeamnă la consum de alcool, aşacum unii au n!eles. #fectele sale benefice ale vinului mpotriva afec!iunilor stomacale, ca tonicşi ca aniBilator al efectelor apei impure, erau recunoscute pe scară largă n AnticBitate şi suntconfirmate de medicina modernă. # posibil ca opinia lui Pavel cu privire la această cBestiune săfi fost sus!inută de sfatul colaboratorului său Luca, doctorul cel iubit ($oloseni , J).

Sfântul Apostol Timotei & 8rtona9 Italia



Sfântul Apostol Timotei a cărui nume nseamnă -slăvind pe +umne0eu= a fost ucenicul şi fiulduBovnicesc iubit al Sfântului Apostol Pavel, care i"a dedicat doua epistole ( #pistola ntâi şi#pistolă a doua către Timotei) şi care l pomeneşte ncă de J2 ori n celelalte scrieri ale sale.

Sfântul Apostol Timotei era din cetatea Listra. Tatăl său a fost elin şi maica sa evreică, numită#unice. Timotei s"a făcut ucenic al apostolului Pavel şi scriitor şi propovăduitor al dumne0eieştii#vangBelii. %ai n urmă, apostolul Pavel l"a pus episcop n #fes, după ce Sfântul 'oan#vangBelistul, episcopul cel dintâi al #fesului, fusese i0gonit de mpăratul +omi!ian n insulaPatmos. Timotei a avut dascăl nu numai pe Pavel ci şi pe #vangBelistul 'oan de care se alipise.$a prim episcop al #fesului, a fost omorât cu pietre de către păgâni, n anul 2, pentru că acondamnat public cultul 0eului păgân +ionsos.

%oaştele Sfântului Apostol Timotei au fost duse la $onstantinopol, pentru că n anul J>4 să fie

mutate la Termoli, n 'talia. Cn anul J5, n timpul unor lucrări de restaurare, moaştele sfântuluiau fost redescoperite ntr"un mormânt acoperit cu o placă de marmură, cu inscrip!ia? -Cn numele+omnului @ristos, Amin. Anul +omnului J>4. Aici se află trupul fericitului Timotei, ucenic alApostolului binecuvântat, ascuns de venerabilul episcop Ktefan^ -



1e putem aşadar ncBina Sfântului Apostol Timotei la Termoli, n 'talia (>J5 jm nord de 3ari), n$attedrale di Santa %aria della Purifica0ione (sec J4), Sfântul Timotei fiind patronul oraşuluiTermoli, alături de Sfântul 3asso.



3iserica l numără pe Sfântul Apostol Timotei ca unul dintre cei / de apostoli trimişi de 'isus

@ristos să propovăduiască #vangBelia. #ste sărbătorit de 3iserica rtodoHă la >> ianuarie şi de3iserica $atolică la > ianuarie.



$ondac? Pe +umne0eiescul ucenic şi mpreună călător cu Pavel, pe Timotei to!i credincioşii să llăudăm cu cântări, mpreună cu dânsul cinstind şi pe n!eleptul Anastasie, cel ce a strălucit dinPersia ca o stea şi goneşte patimile noastre cele sufleteşti şi bolile trupului.

Capul Sfântului Apostol Timotei a ălătorit $n usia din Italia

(!5e sull o N!imot5PN is 5el$ in t5is metal *oC insi$e a "5urc5 in !ermoli in Sout5ern #talP)

Sfintele %oaşte ale lui Sfântului Timotei au fost descoperite n J5, n timpul restaurării la$atedrala 3asilica de Termoli. Timp de mul!i ani, moaştele au fost ascunse pentru a le men!ine ncondi!ii de siguran!ă, atât de mult ncât gradul de conştienti0are a locului de odiBnă a sfântului afost uitat, cBiar de către localnici.

%ica nişă a fost descoperită cu o !iglă de marmură, citind OAici se odiBneşte binecuvântatulTimotB ucenic al Sfântului Apostol Pavel.O $raniul lui a fost ntotdeauna !inut ntr"o capelă

privată n afară. carte din J// a +iece0ei de Termoli se referă că moaştele lui Timotei au fostluate n oraş din cau0a ntoarcerii dcruciadelor. Această informa!ie nu este confirmată n teHteleistorice, dar ceea ce este cunoscut este faptul că moaştele au fost ascunse n J>4 la aproHimativ



trei metri sub podeaua catedralei. 1u eHistă documente care atestă n mod eHplicit transferarearelicvelor din est n oraşul Adriatica, dar acesta nu a fost contestat. Cn J/, acest cont a fostconfirmat de către $omisia istorică Sfânta $ongrega!ie a &iturilor.

Ioane

+ionisie din Iurna, n #rminia sa (ed. SopBia, 3ucureşti, >, p. J), arată că Sfântul ApostolTimotei trebuie 0ugrăvit n cBipul unui bătrân cu barba crea!ă, !inând n mână un sul nfăşurat,

nsemnul propovăduirii sale apostolice.



uură&te9 Sfinte Apostol TimoteiJ

sfântul apostol timotei (22 ianuarie) (†109)

Documents