cursul 3 - examenul psihologic la bebelus

8/20/2019 Cursul 3 - Examenul Psihologic La Bebelus

1/8

CURSUL 3

EXAMENUL PSIHOLOGIC AL BEBELUŞULUI ŞI COPILULUI MIC -

COMPONENTELE EVALUĂRII PSIHODIAGNOSTICE

Se pune adesea, în rândul psihologilor, întrebarea: ce conferă specificitate examenului psihologic – psihologul cu competenţele lui, instrumentul de investigaţie sau sectorul investigat?

Una dintre primele condiţii ale evaluării psihologice a copilului o constituie competen! "e!#$

a psihologului în domeniul evaluării !ceastă competenţă reală se referă nu doar la formarea de ba"ă a

psihologului, ci #i la formări complementare $teoretice #i aplicative%, lecturi #i reflectare serioasă la

problemele copilăriei, ani de experienţă #i &geniu personal'

(n general, în cele mai multe sectoare de activitate în care psihologul face evaluarea copilului, el

ar trebui să fie parte a unei echipe, împărţind sarcinile de evaluare cu psihiatrul, cu asistentul social, cu

medicul pediatru, cu logopedul etc )ompo"iţia #i amploarea examenului psihologic efectuat de

psiholog depinde de componenţa echipei din care face parte #i de aportul adus în evaluare de fiecare

dintre membri echipei

!tunci când vorbim despre evaluarea copilului, trebuie să facem o diferenţiere între evaluarea

psihologică a bebelu#ului #i copilului foarte mic #i evaluarea copilului de vârstă mai mare

E%!men p'()o#o*(c !# +e+e#&,&( ,( !# cop(#&( m(c

!ctivitatea psihologului clinician, atunci când investighea"ă un bebelu#, trebuie să ţină cont deanumite particularităţi ale acestei perioade de vârstă:

&pacientul' este parte a c&p#&( m!m$ '!& p$"(nte. / +e+e#&,*

unul dintre protagoni#tii examenului nu poate exprima ceea ce simte prin intermediul

limba+ului verbal, nici prin alte mi+loace accesibile copiilor mai mari $ex desenul sau +ocul%

e aici, re"ultă #i o serie de 0(1(ct$(:

-xaminatorul are foarte frecvent tendinţa de a privilegia ceea ce mama sau antura+ul afirmă

în legătură cu bebelu#ul, respectiv informaţiile pe care ace#tia le oferă asupra tulburărilor pecare copilul le pre"intă . după părerea lor, #i a dificultăţilor pe care ei le întâmpină cu

bebelu#ul (ntâlnirea cu adultul care se ocupă de copil are ca scop să furni"e"e informaţii

privind istoria bebelu#ului, tulburările sale, ca #i gândurile #i sentimentele mamei faţă de

bebelu#, relaţia sa cu bebelu#ul #i climatul afectiv în care se de"voltă copilul !cest lucru nu

ar trebui însă să limite"e evaluarea doar la afirmaţiile mamei sau ale tatălui, ci ar trebui să

/01


2/8

pună în centru său evaluarea bebelu#ului însu#i, realitatea sa somatică #i psihică,

comportamentele sale ! nu ţine cont de realităţile bebelu#ului, atrage după sine riscul de a

confunda unele repre"entări imaginare #i fantasmatice ale mamei cu trăirea bebelu#ului

2 altă dificultate derivă din frecvenţa problemelor somatice la această vârstă !ceastă

perioadă de vârstă este marcată de numeroase realităţi clinice cu care psihologii nu suntfamiliari"aţi #i care le provoacă acestora anxietate: o puternică exprimare somatică a

suferinţei mentale a bebelu#ului, numeroase episoade somatice precoce pre, peri sau post

natale $tulburări în timpul sarcinii, suferinţă neonatală, convulsii, diverse boli% etc (n aceste

situaţii, psihologii sunt tentaţi să privilegie"e imaginarul #i discursul parental, în detrimentul

anali"ei realităţii corporale a bebelu#ului, care este cea mai în măsură să ofere informaţii

despre acesta

3ou.născutul #i copilul mic sunt ni#te suporturi fantasmatice extraordinare pentru părinţii

lor M2H!""(' $apudSStoleru et 4h5a"et% arată că &tendinţa de a proiecta propriile

dorinţe şi terori infantile inconştiente în interiorul cadrului relaţional mamă-copil este

permanentă şi omniprezentă' !cest lucru este valabil atât pentru părinţi, dar #i pentru

psihologul clinician

4utem afirma, a#adar, în legătură cu evaluarea bebelu#ului #i a copilului mic că: există

dificultăţi în a observa în mod veritabil #i obiectiv bebelu#ul,, ceea ce se întâmplă cu acesta în relaţia

maternală* există o puternică componentă subiectivă în interpretările pe care psihologul le dă asupra

comportamentelor #i secvenţelor interactive mamă.copilemersul de evaluare clinică a bebelu#ului #i copilului mic nu presupune alte scopuri #i

obiective decât cele ale copilului de vârstă mai mare, dar presupune alte mi+loace de abordare a

realităţii copilului

E%!men p'()o#o*(c !# +e+e#&,&( ,( !# cop(#&( m(c are două 'ecene:

• e%!men (nte"!c(&n(( m!m$-+e+e#&,4

•

e%!men c#(n(c2

EXAMENUL INTERACŢIUNII MAMĂ-BEBELUŞ

(n timpul unei consultaţii a bebelu#ului, reali"ată împreună cu mama sa, există a#adar tendinţa

de a privilegia relatările mamei, în dauna evaluării obiective a bebelu#ului !ceastă întrevedere clinică

permite însă, la modul real, #i o e!#&!"e ! m!me(5 ! p!to#o*(e( !ce'te(! ,( ! p!to#o*(e( "e#!(e( pe

/06


3/8

c!"e o 0e6o#t$ !ce!'t! c& +e+e#&, 7ebelu#ul este #i el, însă, un element important al întâlnirii* prin

vocali"ările sale, prin motricitate, prin stările de vigilenţă #i variaţia acestora, prin privirile adresate

mamei sau clinicianului, prin ţipete sau alte mi+loace de comunicare, el orientea"ă cursul observaţiei,

furni"ând temele de discutat în evaluare )ontea"ă, a#adar, atât urmărirea bebelu#ului în sine, cât #i a

interacţiunii sale cu mama )ontea"ă:• ceea ce mama relatea"ă clinicianului despre bebelu#ul său*

• ceea ce mama îi comunică bebelu#ului în timpul consultaţiei*

• ceea ce bebelu#ul exprimă către mamă #i către clinician*

• legăturile psihodinamice între aceste mesa+e diverse

4sihologul clinician este implicat ca #i parte activă în acest sistem, indiferent de atitudinea sa

)oncret, ceea ce se urmăre#te de către clinician se referă la:

• observarea compo"t!mente#o" (nte"!ct(e*• observarea (nte"!c(&n(( !1ect(e*

• abordarea clinică a (nte"!c(&n(#o" 1!nt!'m!t(ce

O+'e"!"e! compo"t!mente#o" (nte"!ct(e

4resupune evaluarea modului în care mama ţine în braţe bebelu#ul, &dialogul lor tonic'

7ebelu#ul poate încerca să descopere #i să apuce diverse obiecte din încăpere: se observă reacţiile

mamei, ce obiecte îi permite bebelu#ului să apuce, care sunt obiectele pe care i le inter"ice Se notea"ăreacţiile bebelu#ului, modul în care el manipulea"ă obiectele, modul în care reacţionea"ă la limitările

mamei

Mo0 7n c!"e m!m! (ne +e+e#&, traduce atât relaţia sa cu bebelu#ul, cât #i relaţia pe care

vrea să o stabilească cu psihologul, în calitatea ei de mamă a acestui bebelu#, în timpul consultaţiei -a

î#i poate ţine bebelu#ul pe genunchi – î#i oferă bebelu#ul spre admirare #i se pre"intă pe ea ca mamă a

acestui bebelu#, îl poate a#e"a alungit pe genunchii săi – se ascunde pe sine ca mamă a acestui bebelu#,

încearcă să excludă bebelu#ul din relaţia sa cu medicul etc

Uneori, vorbind despre bebelu#, mama îl prive#te pe acesta, se opre#te puţin din vorbit #i apoi

î#i reia discursul 8rebuie remarcat ce spune mama după ce #i.a privit bebelu#ul, pentru că ea va oferi,

de obicei, o asociaţie mentală #i verbală care va evoca modul în care î#i percepe bebelu#ul e

asemenea, mama poate fi interogată după ce $sau în timp ce% î#i prive#te în tăcere copilul, pentru a

identifica cum î#i repre"intă ea copilul, atunci când îl prive#te astfel

/09


4/8

P"(("e! +e+e#&,&( se îndreaptă adesea către examinator sau către diverse obiecte din

încăpere !tunci când mamele î#i ţin copilul pe genunchi &în pre"entare', nu este posibilă privirea

reciprocă #i devine interesant de înregistrat dacă bebelu#ul caută să î#i privească mama în ochi, în ce

momente, #i de ce face, probabil, acel lucru: între 0.6 luni, îi face plăcere simpul fapt că este privit de

mamă* mai târ"iu, caută în privirea mamei sale, un sfat în legătură cu un obiect nou tocmai descoperitUneori, observaţia scoate în evidenţă că unul dintre parteneri sau ambii întorc privirea atunci când

privirile lor se întâlnesc, fenomen care are o mare semnificaţie la bebelu#

Un alt aspect important de evaluat este c!#(t!te! 't"(*$te#o" +e+e#&,&( S.a descoperit că acei

copii &cu risc' î#i fac cunoscută suferinţa prin frecvenţa #i durata mai mari ale plânsetelor de tip

&hiperfonaţie' – adică acele plânsete #i ţipete ascuţite #i cu timbru siflant, care sunt resimţite în general

de examinator ca iritante, semnalând o stare neplăcută puternică !cest gen de ţipăt poate fi un semnal

de alarmă pentru clinician privind suferinţa bebelu#ului #i pre"enţa sa necesită o evaluare mai atentă a

copilului

Com&n(c!"e! pe care mama o stabile#te cu bebelu#ul p"(n c&(nte este un element esenţial

!ceastă comunicare verbală a mamei cu un bebelu# despre care, în general, se postulea"ă că nu înţelege

limba+ul, este un comportament interactiv important , indicând faptul că, în ochii mamei, bebelu#ul este

cu adevărat un partener interactiv 2 asemenea mamă oferă bebelu#ului ei un statut de fiinţă umană

întreagă )omportamente de tipul ţinerii bebelu#ului în braţe sau privirea acestuia pot însoţi o conduită

de îngri+ire maternală desfă#urată în mod mecanicist #i impersonal ! vorbi cu bebelu#ul situea"ă relaţia

mamă.copil într.un veritabil context interpersonal 8onul, ritmul, sensul cuvintelor materne suntelemente clinice importante* la fel sunt #i reacţiile bebelu#ului la cuvintele mamei, atenţia acordată

mamei, la modul vi"ual, vocali"ările #i surâsurile cu care poate răspunde mamei

O+'e"!"e! (nte"!c(&n(( !1ect(e

2bservarea interacţiunilor la nivel comportamental permite surprinderea de către psiholog a

unui &climat emoţional ' 4erceperea acestui climat emoţional derivă, pe de o parte, din interacţiunile

care au loc efectiv în faţa lui, #i pe de altă parte, din propriile sale reacţii psihologice în sânul acestei

situaţii 5ai mult decât în orice situaţie de evaluare a copilului, evaluare psihologică a bebelu#ului #i a

relaţiei mamă.bebelu# suscită reacţii afective puternice la psiholog )ele mai u"uale sunt situaţiile în

care:

. psihologul se identifică cu bebelu#ul unei mame a cărei atitudine este considerată negli+entă

sau periculoasă pentru bebelu#*

. psihologul se identifică cu mama*

. psihologul se identifică cu tatăl, în raporturile sale cu mama

/0


5/8

!ceste interferenţe între observaţia clinică #i propriile trăiri incon#tiente trebuie depă#ite, fie

împreună cu colaboratorii săi, fie singur, deoarece ele pot perturba obiectivitatea raţionamentului clinic

Sensibilitatea clinicianului #i capacităţile sale empatice, o dată eliberate de subiectivitate, sunt

instrumente esenţiale pentru resimţirea nuanţelor interacţiunii afective: plăcere, neplăcere, bucurie,

tristeţe, excitare, furie, teamă, indiferenţă, vid, tristeţe etc A+o"0!"e! c#(n(c$ ! (nte"!c(&n(#o" 1!nt!'m!t(ce

!ceastă evaluare a interacţiunilor fantasmatice nu este posibilă decât într.un cadru clinic bine

definit #i securi"ant pentru mamă !ceasta poate exprima aspectele intime #i încărcate de afecte ale

interacţiunii sale cu bebelu#ul în faţa unui psiholog, care este neutru pentru ea din punct de vedere

afectiv )linicianul nu intervine, în general, sub forma unui interogatoriu sistemati"at, ci păstrea"ă o

atitudine neutră #i nu implică în raţionamentul clinic asupra materialului oferit de mamă +udecăţi,

dorinţe, sentimente sau angoase personale

Înţelegerea interacţiunilor fantasmatice mamă.bebelu# se poate reali"a în cursul jocului pe care

ace#tia îl desfă#oară în pre"enţa psihologului !ceasta repre"intă un punct de plecare care permite

înţelegerea acestor interacţiuni $adesea, de nivel transgeneraţional% -pisoadele de +oc pot surveni

spontan în timpul întrevederii de evaluare )ea care declan#ea"ă aceste +ocuri poate fi mama 4ornind

de la ;./< luni, bebelu#ul este cel care caută, în mod activ, să.#i anga+e"e mama #i=sau examinatorul în

interacţiunea ludică Un exemplu de acest tip este & jocul cu spatula', descris de >innicott 4rin

asemenea +ocuri, psihologul clinician poate decoda interacţiunile observabile #i să înţeleagă scenariile

fantasmatice pe care le exprimă aceste +ocuri !cest decoda+ este posibil doar dacă mama participă laaceastă decodare alături de psiholog, oferindu.i acestuia asociaţii verbale pe marginea

comportamentelor interactive

!desea, este util să fie chestionată mama asupra modalităţii de alee!e a "!enumelui

#e#elu$ului : cine a ales prenumele, #i care sunt amintirile sau asociaţiile legate de acest prenume

Uneori, apelativul pe care mama îl folose#te pentru copil poate fi revelator

Antici"ă!ile mate!ne – imaginile mamei asupra a ceea ce va deveni bebelu#ul atunci când va

cre#te, când va fi adolescent sau adult – constituie un material foarte pertinent pentru studiul locului pe

care îl ocupă bebelu#ul în universal fantasmatic al mamei

3u este suficientă o singură întâlnire clinică cu mama #i bebelu#ul pentru a evalua corect

situaţia e aceea, este recomandabilă completarea evaluării clinice iniţiale cu una sau mai multe

întâlniri suplimentare

/0;


6/8

EXAMENUL CLINIC AL BEBELUŞULUI ŞI C%&ILULUI MIC

O+(ect(e#e e%!men&( c#(n(c !# +e+e#&,&( ,( cop(#&( m(c8

. studiul conduitelor normale #i al simptomelor bebelu#ului*

. aprofundarea relaţiilor părinţi – copil*

. identificarea factorilor etiologici #i patologici asociaţi St&0( con0&(te#o" no"m!#e ,( !# '(mptome#o" +e+e#&,&(

e obicei, părinţii vin în consultaţie cu copilul lor datorită apariţiei unui simptom

psihopatologic sau a unei constelaţii de simptome !ceste motive de consultaţie sunt, de obicei,

expresia unei problematici familiale

!nali"a semiologică trebuie să evidenţie"e: natura tulburării, importanţa acesteia, modul de

evoluţie al acesteia, concordanţa acesteia cu diverse evenimente

escrierea clinică a simptomelor nu se ba"ea"ă doar pe simptomele evocate de către părinţi

nteresea"ă ansamblul conduitelor copilului, interesele sale, modurile preferate de satisfacere a nevoilor

sale, activităţile sale atunci când este singur, schimburile sale relaţionale cu alte personae din antura+,

reacţiile sale la separare sau la confruntarea cu persoan care nu fac parte din familie, expresiile afective

care însoţesc toate aceste situaţii Se pot identifica astfel simptome care nu au fost semnalate iniţial de

către părinţi, situându.se, totodată, correct tulburările copilului în ansamblul conduitelor #i de"voltării

copilului

Ap"o1&n0!"e! "e#!((#o" p$"(nte-cop(#

Se produce prin intermediul informaţiilor obţinute în timpul întâlnirilor #i prin observare

directă Se urmăre#te aici modul în care copilul apare în discursul părintelui #i modul în care copilul

apare psihologului clinician la modul real

Copilul în discursul părinţilor

)ercetarea se face la nivelul po"t"et&( !ct&!# pe c!"e p$"(n(( 7# 1!c cop(#&( #o" $ studierea

sincronică%, cât #i la n(e# ('to"(e( cop(#&(5 !,! c&m e'te e! p"e6ent!t$ 0e p$"(n( $ studierea

diacronică%

- St&0(e"e! ce"cet!"e!. '(nc"on(c$(ncearcă să evalue"e mo0!#(t$(#e 0e "e#!(e !ct&!#e 7n 1!m(#(e, mai ales în +urul copilului:

modul părinţilor de a descrie copilul în reacţiile #i conduitele sale cotidiene, de a.l aprecia po"itiv sau

negativ, de a evoca asemănări caracterologice cu unul sau altul dintre membri familiei 4ermite

înţelegerea investiţiilor făcute în acest copil, a capacităţii mamei de a înţelege nevoile affective ale

/1


7/8

copilului, de a se identifica cu acesta )u alte cuvinte, o1e"$ o (m!*(ne ! #oc&( cop(#&( 7n

econom(! 1!m(#(!#$ !ct&!#$

- St&0(e"e! ce"cet!"e!. 0(!c"on(c$

Se referă la evoluţia relaţiilor părinţi.copil 2feră informaţii despre sarcină #i na#tere,

evenimentele care au provocat emoţie părinţilor în legătură cu de"voltarea copilului $ex primelecuvinte, primul surâs etc%, alegerea prenumelui, anumite modele educative în familie, modul în care

mama l.a introdus bebelu#ului pe tată, modul în care părinţii l.au introdus pe copil în câmpul extra.

familial, reacţiile lor la simptomele #i la primele manifestări de opo"iţie ale copilului

4ermite aprecierea evoluţiei acestor relaţii: în unele ca"uri, ele par fie îngheţate, repetitive,

lăsând să transpară un mod de funcţionare parentală rigid, dificil de mobili"at, marcat de defense

narcisice* în alte ca"uri, ele sunt vii, părinţii sunt capabili de autoanali"ă asupra modului de raportare la

copil, dau dovadă de un anumit insight

4rin intermediul istoriei copilului se poate structura un tablou de ansamblu al dinamicii

familiale Se poate aprecia astfel distanţa care separă copilul real $al observaţiei% de copilul imaginar #i

fantasmatic $din dicursul părinţilor% evin evidente astfel de"ilu"iile care succed unor ilu"ii

anticipatoare în legătură cu copilul, decepţiile sau, dimpotrivă, ideali"area copilului, menţinut de mamă

$sau de către ambii părinţi% într.un univers fu"ional, puternic marcat #i apărat prin negarea realităţii

I'to!ia "ă!inţilo! permite adesea înţelegerea reţelei de conflicte familiale în care cre#te copilul

acă copilul $prin apariţia sa% reactuali"ea"ă de fapt o problematică nedepă#ită de părinţi în relaţiile cu

proprii părinţi, el riscă să devină obiectul unei investiri conflictuale !ceastă modalitate de cercetare afamiliei permite suprinderea, în cele din urmă, a dimensiunii transgeneraţionale în de"voltarea

copilului

“Copilul observaţiei”

Studierea relaţiilor dintre copil #i părinţi, a#a cum apare ea în modelul anterior pre"entat al

examinării relaţiei părinte.copil

St&0( 1!cto"(#o" et(o#o*(c( '!& p!to#o*(c( !'oc(!(

Se urmăresc, în această parte a evaluării, patru situaţii posibile:

. (nc(0en! o"*!n(c$ – afecţiuni cerebrale, deficit sensorial, o altă afecţiune somatică*

. (nc(0en! p!to*en$ 7n #io!a(ia co"ilului – existenţa #i rolul unor evenimente grave,

pierderi sau separări*

. (nc(0en! 1!m(#(!#$ – cu aspecte de c!"en$ sau de 0('to"'(&ne "e#!(on!#$*

/1/


8/8

. (nc(0en! 'oc(o-econom(c$ ,( ct&"!#$

4entru fiecare copil, se încearcă evaluarea importanţei fiecăreia dintre aceste incidenţe 4oate

exista un factor prevalent, dar este posibil #i ca fiecare factor să inducă, prin intermediul celorlalţi

factori, interacţiuni &în spirală', disfuncţia fiind atunci accentuată

Mo0!#(t$( ,( m(9#o!ce 0e "e!#(6!"e ! e%!men&(8@eali"area examenului depinde de mai mulţi factori:

• de con0(((#e 0e e%!m(n!"e: gravitatea situaţiei, cadrul examinării*

• de +e+e#&, '!& cop(# m(c e!#&!(: tulburările sale, vârsta, nivelul de de"voltare posturală

$a dobândit sau nu po"iţia #e"ând în fund%, mersul, debutul limba+ului verbal, accesul la

+ocul simbolic, posibilităţile de comunicare*

• de m!m! '!: dorinţa #i posibilităţile sale de participare reală la consultaţie, capacităţile

actuale de verbali"are, pre"enţa tatălui etc

• de e%!m(n!to" ,( 0e po'(+(#(t$(#e '!#e 0e (mp"o(6!"e ,( !0!pt!"e #! '(t&!(e

3u există modele sau procedee standard de organi"are a examenului

-xamenul trebuie să repre"inte o observaţie pluridimensională, centrată pe bebelu#, pe mama #i

tatăl său, pe interacţiunile lor actuale #i într.o manieră mai generală, pe relaţiile lor )a reali"are a

acestui scop, se folosesc toate simţurile #i toate metodele din psihologie: vă"ul $observaţia%, au"ul

$ascultarea, dar #i intervievarea părinţilor, punerea de întrebări% etc -ste necesară punerea la dispo"iţia

copilului a unui material de +oc: +ucării de cauciuc, +ucării de plu#, cuburi, piramide cu cercuri colorate,

ligheane din materiale u#oare, mingi, ma#inuţe sau trenuleţe de lemn materiale mai elaborate pentru

copiii ceva mai mari, permiţând, eventual, +ocuri simbolice $figurine repre"entând diverse persona+e,

animale etc%

Se impune o derulare spontană a consultaţiei, în funcţie de iniţiativele copilului #i ale mamei

sale upă contactul #i pre"entarea iniţiale, psihologul trebuie să lase celor doi oca"ia de a spune #i de a

face, liber, tot ceea ce doresc

/1A

cursul 3 - examenul psihologic la bebelus

Documents