Cursul 1

Prof. univ. GC Curca

Discipl. Medicina legala si Bioetica,

UMFCD Bucuresti

1.Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei

DEFINITIA MEDICINII LEGALE CA STIINTA MEDICALA

• Medicina legala este stiinta medicala care la solicitarea justitiei determina cauzele medicale ale mortii

DEFINITIA MEDICINII LEGALE DIN PERSPECTIVA JURIDICA SI SOCIALA

Definitia generala a medicinii legale: Medicina legala este stiinta medicala care pentru implinirea necesitatilor actului de justitie determina si evalueaza aspectele medicale ale cauzelor juridice.

Definitii decurgand din valoarea medicinii legale:

• Valoarea generala in justitie si in societate

o Stiinta medicala care aplica cunostiinte medicale pentru aflarea adevarului

• Valarea procedurala

o Stiinta medicala procedural necesara in orice speta juridica cu implicatii medicale precum si in orice caz medical cu implicatii juridice

• Valoare expertala

o Stiinta medicala care constituie un probatoriu cu valoare expertala pentru a constitui cu obiectivitate aspectele medicale ale unei spete juridice

2. Scurt istoric al med. leg. romanesti • In tara romaneasca primele cuvinte romanesti au fost tiparite in 1482 (Psaltirea

Scheiana). La Govora in 1640 se tipareste pravila de la Govora iar in 1640 sub Vasile Lupu de catre senior Eustratie, „Carte românească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti” dupa pravile bizantine, prima carte in care se prezinta o terminologie juridica. In 1652 in Tara Romaneasca, Pravila lui Matei Basarab („Îndreptarea legii”, tipărită la Târgovişte) sub Teofil, de catre Daniil Panoneanul, Petriti si Pantelimon Ligardi din Chios.

• In 1685 cronicarul Nicolae Costin descrie autopsia lui Duca Vodă, Domn al Moldovei.

• Primul certificat, în formă de act medico-legal a fost întocmit în anul 1812 (Engrafon, Atestat) care certifica o boala pentru ca sa permita unui bolnav trecerea frontierei pentru tratament.

• Legea Caragea (Tara Romaneasca 1818) care stabileste lipsa raspunderii pentru copil si nebun si codul Calimachi (Moldova 1817) in care in codul civil se stabileste raspunderea bazata pe greseala.

• In 1831 regulamentele organice cu masuri de igiena si medico-legale despre cimitire.

• In 1832 prima autopsie medico-legala pentru Anastazie Bekeri. • In 1856 Scoala de medicina si din 1861 se preda medicina legala de catre Gheorghe

Atanasovici.

•În 1856, la cererea lui Carol Davila,

Domnitorul Barbu Ştirbei a aprobat

înfiinţarea Şcolii de Chirurgie de la

Mihai Vodă care in 1857, devine

„Şcoala Naţională de Medicină şi

Farmacie” cu o durata de 8 ani.

• In curicula anului VI este prevazuta

medicina legala care ii este

incredintata lui Gheorghe

Athanasovici 1861-1867 ce devine

primul profesor de medicina legala şi

toxicologie in 1861 si medic legist al

Capitalei in 1862-1865.

•In 1867 succede lui Gh. Atanasovici

dr. Nicolae Negura.

•In 1879 este numit profesor de

medicina legala si psihiatrie

Alexandru Sutzu.

•In 1892 se inaugureaza Morga

orasului Bucuresti cu sustinuta

contributie a lui Mina Minovici,

medic legist al capitalei in acea vreme

ce va fi numit ulterior director al

Morgii.

În 1897, catedra de medicină legală şi

clinica boalelor mintale (psihiatrie),

deţinută de profesorul Al. Şuţu, se

scindează.

Doctorul Mina Minovici, va fi numit

profesor de medicină legală si va prelua in

1897 catedra de medicina legala. In

acelasi an numeste Morga drept Institutul

de Medicina Legala, primul ca atare din

Europa. M. Minovici conduce destinele

medicnii legale pana in 1932 (1933).

Catedra si IML este preluat de subdirector

N. Minovici din 1932 pana in 1938 cand

se imbolnaveste (moare in 1941).

In 1919 se infiinteaza UMF Cluj, catedra de medicina legala revenindu-i lui N. Minovici (1868-1941)

In 1860 la Iasi se infiinteaza catedra de medicina

legala condusa de L.A. Ciurea.

Intre 1938-1956 IML Mina Minovici a fost condus de Theodor

Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de profesorul Mihail

Kernbach de la Cluj in 1940 si de prof. Emil Craciun 1957, apoi

de academician Ion Moraru 1958-1973, prof. Moise Terbancea

1973-1989, prof. V. Belis 1989-2001, prof. D. Dermengiu din

2001.

Dupa 1945 sistemul medico-legal national se centralizeaza in

jurul IML Mina Minovici Bucuresti si se descentralizeaza

incepand cu 2000.

3. Organizarea sistemului de medicina legala, prezentarea principalelor institute si a INML

• a) Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" " - unitate cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii (www.legmed.ro)

• b) 5 Institutele regionale de medicină legală unitati cu personalitate juridică, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, in centrele medicale universitare: Timişoara, Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi şi Craiova care au in subordine Serviciile medico-legale judetene.

• În cadrul institutelor de medicină legală funcţionează o comisie de avizare si control a documentelor medico-legale de pe langa IML.

• c) 36 Servicii de medicină legală judeţene cu sediul în oraşul reşedinţă de judeţ; nu au personalitate juridică şi se află în subordirea direcţiilor judeţele de sănătate publică; sunt conduse de către un medic legist şef numit de directorul direcţiei judeţene de sănătate publică şi sunt coordonate de institutele de medicină legală în a cărui competenţă teritorială se află

• d) 11 Cabinetele de medicină legală, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicină legală judeţene şi înfiinţate în judeţele mari, îşi au sediul în alte localităţi decât cele reşedinţă de judet: Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei, Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

INML “Mina Minovici”

Bucuresti

IML Iasi

IML Craiova

IML Timisoara

IML Cluj Napoca

• Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei asigura controlul si evaluarea activitatii de medicina legala.

• Consiliul superior de medicina legala are in componenta: – directorii institutelor de medicina legala

– profesorii de medicina legala

– seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania

– presedintele comisiei de specialitate al MS

– reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin ordin de ministru

Comisiile de Avizare si Control

• Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala de catre Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din directorul institutiei si 2-4 medici primari legisti cu experienta.

• Aceste Comisii verifica documentele medico-legale si

– avizeaza (aproba) • Cu precizari ori completari

• fara precizari ori completari

– nu avizeaza si recomanda

• refacerea partiala sau totala a acestora

• efectuarea unei noi expertize.

Comisia superioara medico-legala • Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia

superioara medico-legala.

• Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina “Carol Davila” Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta în specialitate.

• Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

• În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico- legala recomanda – refacerea totala – refacerea partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru verificare si

avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

Etapa procedurala parcursa Nr. medici legisti care iau parte

Expertiza / Constatare medico-legala (CML)

1

+/-Supliment de expertiza (1)

+/-Comisie de avizare si control 5

Noua expertiza + Comisie de avizare si control

3 + 5

Comisie superioara de medicina legala

Minim 9

Total 23

CAPITOLUL VII

Expertiza şi constatarea

Art. 172

Dispunerea efectuării expertizei sau a constatării

(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori

împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.

(2) Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100, la cerere sau din oficiu (5) Expertiza şi examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituţiilor medico-legale. (8) La efectuarea expertizei pot participa experţi independenţi autorizaţi, numiţi la solicitarea părţilor sau subiecţilor procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este

necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune

prin ordonanţă efectuarea unei constatări.

• 10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

• (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.

• Art. 173

• Numirea expertului

(1) Expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei.

• (3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experţi se face de către acea instituţie, potrivit legii.

• Art. 180

• Suplimentul de expertiză

• (1) Când organul de urmărire penală sau instanţa constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiaşi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert.

• Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-180

• Art. 20 • (1) Comisia superioara medico-legala este compusa din urmatorii membrii permanenti: • a) directorul general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti; • b) directorul adjunct medical al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici”

Bucuresti; • c) directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare; • d) sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare; • e) seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina “Carol Davila” Bucuresti; • f) 4 medici primari legisti, cu experienta în specialitate, desemnati la propunerea • directorului general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti. • (2) La lucrarile Comisiei superioare pot fi cooptati, în functie de specificul lucrarilor, profesori - sefi • de disciplina, din diferite specialitati medicale, precum si specialisti din alte domenii ale stiintei, • care pot contribui la lamurirea problemelor a caror rezolvare o cere justitia în diferite expertize • medico-legale. • (3) Presedintele Comisiei superioare medico-legale este desemnat prin votul majoritatii membrilor • Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea reânnoirii mandatului.

• Art. 21 • (1) Comisia de avizare si control a actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala • din centrele universitare este compusa din: • a) directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv; • b) 2-4 medici primari legisti cu experienta în specialitate, desemnati la propunerea directorului • general al Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” Bucuresti. • (2) La lucrarile Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptati, în functie de • specificul lucrarilor, profesori sefi de disciplina, din diferite specialitati medicale. • (3) Presedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale este desemnat prin votul • majoritatii membrilor Comisiei, pentru o perioada de un an, cu posibilitatea reânnoirii mandatului.

• Art. 25 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE

MEDICINA LEGALA • (1) Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina • legala examineaza si avizeaza: • a) actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina • legala judetene, în cazurile în care organele de urmarire penala sau instantele judecatoresti • considera necesara avizarea; • b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judetene înainte de a fi transmise • organelor de urmarire penala sau instantelor judecatoresti.

• Art. 2 REGULAMENTUL DE APLICARE a dispozitiilor Legii 271/2004 • 11) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare si • control se pronunta asupra acestora, putând formula anumite precizari sau completari. • 2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare si • control recomanda fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi • expertize.

• Art. 24 Legii 271/2004 privind ORGANIZAREA ACTIVITATII SI FUNCTIONAREA INSTITUTIILOR DE

MEDICINA LEGALA • (1) Comisia superioara medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la • cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra • eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale • altor acte medico-legale. • (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico- • legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele primite pentru • verificare si avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

Medicina legala este chemata sa identifice şi să separe probele biologice DIRECTE de probele biologice INDIRECTE, probele biologice cu valoare certa de cele incerte, posibile, probabile, sa obtina rezultate si sa le interpreteze si sa le prezinte instantei pentru a fi administrate. DINCOLO DE ORICE INDOIALA REZONABILA>>DINCOLO DE ORICE UMBRA DE INDOIALA POSIBIL>>IMPROBABIL>>PROBABIL>>CEL MAI PROBABIL>>IMPOSIBIL/exclus REALITATE>>CERTITUDINE verificare , obiectivitate Documentare >> examinare >> evaluarea prognosticului (consecintele din viitor) >>reconstituirea medicala abductiva a evenimentelor (pornind din prezent)>> stabilirea cauzalitatii intre cauza si efect (cu/fara conditii)>> concluzii Documentarea, examinarea = esentiale pentru obiectivitate, de implinit cu obiectivitate Reconstituirea = cu obiectivitate (faptic: daca nu exista documente ori examinarea fizica a victimei ori daca produsele biologice de la victima sunt insuficiente/absente/nespecifice pentru a reconstitui faptele atunci lucrarea medico-legala are limite date de cunoastere, reconstituire biologica ori documentare) Evaluarea prognosticului = se bazeaza pe opinia unui medic specialist clinician, etc. (nevoie de obiectivitate, grad de subiectivism al specialistului) Stabilirea cauzalitatii, concluzii = opinie expertala (implica un grad de subiectivism minim)

[1

• Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile cu – Obiectivitate si cu – Impartialitate fata de partile implicate

• Folosind caracterul expertal al profesiei

Caracterul expertal este definit de:

1) competenta generala si pe un domeniu specializat

2) Experienta profesionala pe un domeniu specializat

3) Profesionalism –corectitudine

4) Obiectivitate –lipsa subiectivismului-

5) ETica –echidistanta)

Obiectivitatea este asigurata de: • (1) respectarea metodologiei (unitare) • (2) nerestrictionarii accesului la informatia medicala, • (3) contradictorialitate (comisie, examinari specialisti, cadru procesual) • (4) referire la adevarul stiintific (referinte, avize, opinii asumate in acord cu

realitatea) • (5) valoarea stiintifica a depozitiei/opiniei (argumentatie) • (6) independenta profesionala (neinfluentat)

Obiectivitatea expertizei • Medicina legala este chemata sa identifice şi să separe pe

domeniul sau (medical), elementele de probatiune (biologice) directe, materiale, de elementele de probatiune (biologice) indirecte;

• de asemenea sa diferentieze aspectele medical-biologice cu valoare certa de cele probabile / posibile / incerte si sa le prezinte organelor judiciare pentru a fi administrate corect in interesul justitiei.

• “Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei poate” Paul L. Kirk

• Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile expertizei cu

obiectivitate si in deplina impartialitate fata de partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert, el trebuie sa vegheze sa isi pastreze independenta, probitatea stiintifica si etica profesionala si sa urmareasca adevarul ajutand justitia in demersul sau pentru dreptate.

PRECONDITIA (REALITATE, OBS.) REGULA CONCLUZIA

Generalizarea (se cauta) Met. inductiva

Deductia (se cauta) Met. deductiva

Se cauta Met. Abductiva

(reconstituire)

Foloseste cunoasterea imprejurarilor, observatia (faptele asa cum se cunosc) si regulile (observatii) Cauta: prin deductie concluzia Riscuri: daca ceea ce se cunoaste este eronat sau observatiile sunt nerelevante, tot astfel vor fi si deductiile De verificat: validitatea informatiilor, observatiilor Specifica stiintei, matematicii, criminalisticii, politiei, procurori, anchetatori

Foloseste toata cunoasterea cunoscuta incl. realitatea actuala Cauta (reconstituie) fapta, imprejurarile, realitatea initiala Riscuri: atunci cand se exista o cunoastere insuficienta, eronata, falsa, fapta ori imprejurarea reconstituita poate fi nereala De verificat: calitatea cunoasterii, probele, expertul Specifica justitiei, medicinii legale, judecatori, medici legisti

Foloseste observatia (faptele) si concluziile cunoscute Cauta regula prin generalizare si astfel produce o noua cunoastere Riscuri: se poate gresi prin generalizare De verificat: nu trebuie uitata particularitatea cazului, si trebuie verificata regula pe un numar mare de cazuri Specifica stiintei (medicale, medici legisti etc.)

Schema logica a rationamentului

Caracterul expertal al specialitatii, medicina legala in contextul probatoriului laturii obiective si a laturii

subiective a infractiunii • Sistemul juridic face apel la institutiile medico-legale (sistemul medico-legal: institute,

servicii, cabinete) in care functioneaza in activitatea lor expertii medici legisti.

• Experti medico-legali, sunt chemati spre a pune la dispozitie cunostiintele si abilitatile specialitatii lor (medicina), pentru a aduce lamuri justitiei permitand cunoasterea acelor factori, cauze, fapte ori elemente necesare aflarii adevarului.

• “Expertii medico-legali 1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar expertizele se efectueaza de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnati de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor de medicina legala judetene. 2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei înscrisi pe listele întocmite de Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala.” (art 41, legea 459/2001 norme procedurale).

• Sistemul medico-legal este chemat (ordonantat) pentru a oferi deopotriva cunoasterea expertilor sai cat si spre a furniza elementele de contradictorialitate ale lucrarilor medico-legale; sistemul medico-legal se auto-verifica din interior (comisii medico-legale) dar si din exteriorul (analiza critica a concluziilor de catre sistemul juridic prin etape procedurale de control, verificare, completare si refacere a actelor medico-legale, experti medico-legali numiti de organele judiciare).

Medicina legala contribuie aducand lamuriri justitiei cu privire la elemente ale laturii obiective si subiective a infractiunii astfel: 1. latura obiectiva a infractiunii

a)obiectivarea elementului material al infractiunii prin a)punerea in evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui

caracteristici si b)mecanismul sau de actiune; astfel se vor putea aprecia

tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.) c)mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si

particularitati ale realizarii) care individualizeaza actiunea

b)obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.

c)obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei determinante si a conditiei/conditiilor.

2. Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie, mobilul si scopul infractiunii ca elemente juridice.

Ele au insa la baza discernamantul faptuitorului. Expertiza medico-legala psihiatrica este chemata pentru a aduce lamuriri cu privire la discernamantul faptuitorului ori a suspectului.

• “k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si consecintele acestei fapte” (art. 5, Legea 487/2002 republicata 2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice).

Principiile activitatii medico-legale

1. Principiul metodologiei unitare

2. Principiul competentei teritoriale

3. Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice

4. Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia medicala

5. Principiul contradictorialitatii si mecanismele de verificare si contradictorialitate din interiorul si din exteriorul sistemului medico-legal

Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate institutiilor medico-legale

1. Examinarea medico-legala a persoanelor decedate: 1) autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie

medico-legala 2) exhumarea

2. Examinarea medico-legala a persoanei vii: 1) Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),

aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie

2) Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea sexului si a virstei biologice

3) Expertiza medico-legala psihiatrica 4) Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si

genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).

3. Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica, tanatochimie, imunologie, bacteriologie

4. Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange, impuscare

5. Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale 6. Invatamant medical 7. Cercetare stiintifica

Tipuri de acte medico-legale Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal, buletinul

de analiza si avizul. • a) prin raport de expertiza medico-legala se întelege actul întocmit de un

expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.

• b) prin certificat medico-legal se întelege actul de constatare întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date privind examinarea medico-legala;

• c) prin buletin de analiza se întelege actul întocmit de specialistii institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care cuprinde date privind examenul complementar;

• d) prin aviz medico-legal se întelege actul întocmit de comisia superioara medico-

legala, precum si de comisiile de avizare s control al actelor medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

• “Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire, educatie va putea depune marturie”

• STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa fie principiul “acceptului general” al comunitatii stiintifice (in speta, testul poligraf nu primea admisibilitate in 1923 pentru ca nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui -capacitatea sa de discriminare [a realitatii de nerealitate]- si deci cu privire la utilitatea ca proba juridica).

• “…In alte cuvinte, in teorie adevarul este spontan si apare fara efort constient in timp ce neadevarul necesita efort constient care se reflecta in cresterea tensiunii arteriale”.

• “trebuie sa fie suficient de bine stabilit ca aspectul din care se formeaza deductia are acceptanta generala in domeniul particular din care provine”

• Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.

Cazul Jascalevich, 1976

• Cazul Jascalevitch, 1976 a fost unul dintre cele mai complicate cazuri din justitia americana. A durat 34 saptamani judecata dar analiza sa a continuat multi ani dupa sentinta.

• Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.

• Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile si pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:

1. Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani? 2. Admitiand ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care este

soarta ei dupa 10 ani? 3. Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata imediat

dupa injectare; dar dupa 10 ani? 4. Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu substanta

in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitiv in cadrul procedurilor chimice de detectie?

Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30

• Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina) intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta curarei.

• Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.

• In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de animal.

• S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al decesului, adica prin insuficienta respiratorie (curara fiind reputata pentru insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).

• Probele au fost pastrate. In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA (radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta) care permit identificarea unor cantitati foarte mici din orice substanta. Probele au fost resupuse analizelor. Curara a fost identificata in toate cadavrele.

• Procurorul sustine:…”noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test nu face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea necesarei cunoasteri a corpului medical”.

• “Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica si testul sau examinarea sunt efectuate de catre persoane calificate, rezultatele sunt admisibile” (procurorul).

• “In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in ultraviolet si cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz” (apararea).

• Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un test (aparat) da o valoare negativa (prag de detectie).

• Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume diferentiind-o de alta (prag de identificare). Testele folosite nu ofera specificitate suficienta pentru a sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in cadavrele descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-tubocurarina si provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).

• Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor (problematica managementului calitatii).

• In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.: faptul de a nu se afla in toate tesuturile a fost considerat important dat fiind ca daca substanta se afla intr-un tesut ar trebui sa se afle in toate tesuturile.

• Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza structura substantei astfel incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.

• Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei (in dubio pro reo), dupa 7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul a fost eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare.

• In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati (dg. gresit) iar el nu contesta.

• Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se cunoasca public. In incercarea disperata de reabilitare a imaginii si de rentabilizare i se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.

• Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti dar cei mai multi medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba in acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.

• Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de recunoasterea nevinovatiei.

• [http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]

• DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte din nastere.

• Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.

• Expertii victimelor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..

• Experti apararii insa au adus marturii dupa care nu s-a probat inca la acel moment o legatura stiintifica intre acele defecte precum cele din cazurile in speta si Bendectin cat si faptul ca o astfel de legatura nu a castigat inca aceptanta comunitatii stiintifice.

• S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (“gatekeeper”) admisibilitatii stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).

• Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii juridice cu privire la admisibilitatea probelor stiintifice (istorice):

1. Daca teoria a fost testata 2. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional iar

rezultatele sa fie predictibile si de calitate (managementul calitatii) 3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este 4. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante 5. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiintifice prin publicatii, dezbateri

http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty/little/topic8.pdf

4.Legislatie aferenta • Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala

• Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala • Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de

medicina legala • Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si

functionarea institutiilor de medicina legala • Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind

organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala • Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari

medico-legale • Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii

ionizante in cazul expertizelor medico-legale • Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului

minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala • Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de suspendare sau

de retragere a calitatii de expert medico-legal • Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii

intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie

• Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF) • Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului

Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar • Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii

ionizante in cazul expertizelor medico-legale • Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii

ionizante in cazul expertizelor medico-legale • Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale • Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea transplantului • Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind aprobarea

tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale • Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale in

Romania cetatenilor straini • Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine • Noul cod penal si cod de procedura penala