curs_id_psihologia_educatiei_-elena_anghel_stanila-libre.pdf

8/15/2019 CURS_ID_Psihologia_Educatiei_-Elena_Anghel_Stanila-libre.pdf

1/92

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCUFacultatea de Psihologie

Departamentul de învmânt la distan

MODUL

PSIHOLOGIA EDUCAIEI

Lector Universitar Dr. Elena Anghel Stnil

- 2013 -


2/92

2

CUPRINS

Cuprins ...................................................................................................................... 12

Introducere ................................................................................................................. 3

Unitatea de studiu1: Delimitri conceptuale …………………………………….11

Unitatea de studiu2: Dezvoltarea uman pe tot parcursul vieii……………......18

Unitatea de studiu 3: Actori principali în psihologia educaiei .......................... 30

Unitatea de studiu 4: Cercetarea în psihologia educaiei .................................... 36Unitatea de studiu 5: Psihologia educaiei timpurii ............................................. 41

Unitatea de studiu 6: Psihologia educaiei în cadrul sistemului familial ........... 51

Unitatea de studiu 7: Psihologia educaiei în grdini, şcoal şi uniti de învmânt superior – sugestii pentru educatori, învtori, profesori ……..…65

Unitatea de studiu 8: Psihologia educaiei adultului…………………………….79

Unitatea de studiu 9: Psihologia educaiei în gerontologie………………………85

Bibliografie .............................................................................................................. 90


3/92


4/92


5/92


6/92


7/92

7

și integreze o bun identitate de gen, s se pregteasc pentru viața de cuplu și cea defamilie pentru a deveni prinți responsabili în timp. Cercetrile demonstreaz astziimplicațiile profunde pe care le pot avea asupra ftului acțiunile educative ale

prinților înc din perioada prenatalitții. Prin acțiuni de prevenție, psihologuleducațional poate aduce astfel de informații tinerilor înainte de a deveni prinți.

Unitatea de studiu 6: Psihologia educaiei în cadrul sistemuluifamilial

Psihologia nașterii și implicațiile ei în dezvoltarea copilului, psihologiaeducrii bebelușului, psihologia educrii copilului și adolescentului sunt subcapitoleimportante care dau direcții de acțiune psihologilor educaționali dar și exemple deintervenții specifice pe segmente de vârst.

Unitatea de studiu 7: Psihologia educaiei în grdini, şcoal şiuniti de învmânt superior – sugestii pentru educatori,

învtori, profesori

Psihologul educațional are un bogat arsenal de activitți care ar putea servi principalilor actori implicați într -un proces formativ în cadrul învțmântului preuniversitar și universitar. Evaluarea și psihodiagnoza dezvoltrii cognitive,afectiv-motivaionale şi comportamentale a personalitii copiilor şi adolescenilordar și a membrilor familiilor din care provin, consilierea educațional, intervenția

psihologic primar și secundar în scopul optimizrii autocunoaşterii şi dezvoltrii

personale, preveniei şi remiterii problemelor emoionale, cognitive şi decomportament de intensitate subclinic, consilierea vocaional, consultana despecialitate oferit cadrelor didactice, prinilor şi îngrijitorilor, personaluluiadministrativ şi liderilor comunitari intr tot în atribuiile psihologului educaionalconstituie o ofert bogat a psihologului educațional pentru copii, adolescenț i,

prinți și profesori.

Unitatea de studiu 8: Psihologia educaiei adultului Trim într -o lume în care schimbrile se produc cu rapiditate, motiv pentru

care psihologii educaionali trebuie s-şi îmbogeasc ei înşişi competenele,pentru a orienta activitatea formativ a adultului pe tot parcursul vieii. Legiledezvoltrii umane trebuie studiate cu atenie, pentru a gsi cele mai ingenioasestrategii, metode şi tehnici de instruire şi formare a adultului. Cu siguran c elein seama de particularitile de vârst şi de sferele de interes ale acestora. Adultulînva altfel decât copiii şi adolescenii.


8/92

8

Unitatea de studiu 9: Psihologia educaiei în gerontologie Psihologia educaiei la vârsta a treia este un domeniu destul de tânr, care s -a

dezvoltat î n ultimii ani, ca urmare a creşterii speranei de via şi a cercetrilor fcuteîn domeniul dezvoltrii umane. Odat cu introducerea conceptului de „life long

learning education”, psihologii educaionali s-au vzut puşi în situaia de a cerceta şide a descoperi o serie de strategii, metode şi tehnici care s faciliteze formarea şidezvoltarea, pe multiple paliere ale vieii, a persoanelor vârstnice. Astfel, s-a nscutun nou domeniu de studiu, cel al psihologiei educaiei în gerontologie.

4. Recomandri de studiu

Se impune ca studenții să parcurgă fiecare unitate de studiu respectând

timpul alocat calendarului disciplinei, modul de abordare a testelor de autoevaluare și a sarcinilor de învare.

Pentru însuşirea conceptelor de baz ale disciplinei şi înelegereainformaiilor prezentate în fiecare unitate de studiu este absolut necesar ca studențiis consulte bibliografia şi s respecte indicaiile rubricii cunoştinţe preliminare. Fiecare unitate de studiu atinge urmtoarele aspecte: obiective, cunoștințe

preliminarii, resurse necesare și recomandări de studiu, durata medie de

parcurgere a unității, subiectele teoretice aferente acesteia, un rezumat, cuvintecheie, teste de autoevaluare și concluzii.

Fiecare dintre aceste subpuncte sunt semnalizate în text prin intermediul unorpictograme. În continuare, prezentm un tabel cu principalele pictograme utilizate intext:

OBIECTIVE

CUNOTINEPRELIMINARE

RESURSE


9/92


10/92

10

CONCLUZII

5. Recomandri de evaluare

Dup parcurgerea fiecrei uniti de studiu se impune rezolvarea sarcinilor deînvare, ce presupun studiu individual, dar şi a celor de autoevaluare.

Activităţile de evaluare condiţionează nivelul de dobîndire a competenţelorspecificate prin obiectivele disciplinei.

În ceea ce priveşte evaluarea final, se va realiza printr-un examen, planificatconform calendarului disciplinei. Examenul const în rezolvarea unei probe de tip

sintez.

6. Test de evaluare iniial

1. Definiți psihologia educației.

2. Enumerați, bazându-v pe informarea și experiența dumneavoastr, tipurile deservicii pe care un psiholog educațional le poate oferi clienților si.

3. Enumerați potențiali clienți care ar putea fi implicați într -un demers psihologicdesfșurat de un psiholog educațional


11/92

11

UNITATEA DE STUDIU 1

Delimitri conceptuale

Obiectiv ...................................................................................................................... 10

Cunoștințe preliminare................................................................................................11

Resurse și recomandri de studiu................................................................................11

Durata medie de parcurgere a unitții.........................................................................11

Expunerea teoriei aferente unitții de studiu……………………………………..…12

1.1. Explorarea domeniului psihologiei educaiei…………………………..12

1.2. Colegiul Psihologilor din România – Comisia de psihologie educaional,consiliere şcolar şi vocaional…………………………………………………..14

Rezumat......................................................................................................................16

Cuvinte cheie..............................................................................................................16

Test de autoevaluare ..................................................................................................17

Concluzii.....................................................................................................................17

Obiectiv

La sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili:1.S cunoasc semnificația unor concepte de baz specifice domeniului psihologieieducației 2.S dobândeasc informații de baz pentru practica psihologilor educaționali înRomânia


12/92


13/92


14/92


15/92


16/92


17/92

17

Teste de autoevaluare

1.Descrie domeniul psihologiei educaiei şi legtura ei cu învarea pe tot parcursul vieii (p.13)2. Enumer care sunt competenele unui psiholog educaional şi care sunt grupurileint crora îşi poate oferi serviciile. (p.15)

Concluzie

Explorarea domeniului psihologiei educației permite clarificarea unorconcepte de baz care sunt absolut necesare pentru decriptarea particularitțilordomeniului. Informații cuprinse în documentele Colegiului Psihologilor din Româniace privesc Comisia de psihologie educațional, consiliere școlar și vocațional aumenirea de a evidenția competențele psihologilor educaționali din România, pe treptede specializare, de a familiariza cititorul cu tipurile de activitți specifice domeniuluidar și cu demersul formativ complet al unui psiholog educațional.


18/92

18


Dezvoltarea uman pe tot parcursul vieii

Obiective..................................................................................................... 18





2.1.Perspectiva „Life-Span Development”………………………………….19

2.2.Teorii ale dezvoltrii umane şi aplicaii ale acestora în psihologiaeducaiei…………………………………………………………………………...22

2.3.Teme contemporane de studiu în psihologia educaiei din perspectivacercetrii dezvoltrii pe tot parcursul vieii……………………………………….27

Rezumat......................................................................................................................29

Cuvinte cheie..............................................................................................................29


Concluzii.....................................................................................................................29

Obiectiv

La sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili:

1.S cunoasc perspectiva „Life-Span Development” 2.S cunoasc teorii ale dezvoltrii umane și aplicațiile acestora în psihologiaeducației 3. S cunoasc teme contemporane de studiu în domeniu din perspectiva cercetriidezvoltrii pe tot parcursul vieții


19/92

19

Cunotine preliminare

Se impune parcurgerea unitții anterioare, însușirea conceptelor de baz.

Resurse necesare i recomandri de studiu

1. Se citesc cu atenție subiectele de studiu și se rețin conceptele fundamentale șiideile de baz

2.Resurse bibliografice obligatorii:Elena Anghel, Psihologia educației pe tot parcursul vieții – pentru specialiștiși adulți interesați de propria lor dezvoltare, Editura For You, 2011

Durata medie de parcurgere a unitii de studiu

Este de două ore.

Expunerea teoriei aferente unitii de studiu

2.1.Perspectiva „Life-Span Development”

DEZVOLTAREA UMAN poate fi privit ca un proces de schimbri, ceinclud modificrile fizice, psihice, sociale şi spirituale de-a lungul existenei unei

persoane, implicând atât diferenieri cantitative, cât şi calitative, cu scopul adaptriiactive şi creative la mediul înconjurtor.


20/92

20

Complexitatea dezvoltrii umane este dat de faptul c implic niveluridiferite: biologic, psihologic, socio-cultural şi spiritual, toate acestea înfşurate şidesfşurate interrelaional pe axa temporalitii.

Life-span development, termen introdus de Riegel (1973) şi dezvoltat deSantrock (2002), reliefeaz modificrile ce se produc începând din momentulconcepiei şi care continu de-a lungul întregii viei, astfel c dezvoltareainclude creştere şi declin.

DEZVOLTAREA se realizeaz de la CONCEPIE pân la STADIUL TERMINAL.

Psihologia educaiei are în atenie modul în care se produce şi se

determin dezvoltarea omului pe tot parcursul vieii, în contexte educaionale,de predare- învare-dezvoltare variate: formale, informale şi non-formale.

Caracteristic pentru perspectiva „life-span” este faptul c nicio perioadde vârst nu este considerat ca fiind dominant pentru dezvoltare. Aceasta se

produce pe tot parcursul vieii, dezvoltarea fiind privit din perspectiva duratei(toat viaa), a multidimensionalitii şi multidirecionalitii sale, a faptuluic se caracterizeaz prin plasticitate, multidisciplinaritate şi contextualitate.Ea implic creştere, meninere şi reglare (îneleas ca şi compensare apierderilor), fiind construit dintr-o serie de factori ce conlucreaz permanent

şi etapizat. (Santrok, 2009)

Stadialitatea dezvoltrii umane - John W. Santrock (2009)

Perioada prenatală cuprinde timpul scurs de la concepie pân lanaştere când are loc evoluia de la celul la organism, pe parcursul a 9 luni, dar şidezvoltarea unor procese psihice.

Perioada copilăriei „fragede” sau a bebeluşului cuprinde primii 2 anide via, în care copilul este extrem de dependent de adult, perioad în careachiziioneaz vorbirea, mersul, gândirea simbolic, coordonarea senzorio-motorie,deprinderile de relaionare social de tip primar.

Copilăria timpurie, între 2 şi 6 ani, este perioada preşcolar cândcopilul îşi dezvolt deprinderi de ascultare, de înelegere şi îndeplinire a unorinstruciuni sau norme, se joac foarte multe ore cu congenerii.


21/92

21

Copilăria mijlocie şi târzie, 6-11/12 ani, este perioada şcolaritiimici, când copilul îşi dezvolt deprinderile de citit-scris, calcul aritmetic,stpânirea de sine (self -control) şi când achiziiile culturale cresc.

Adolescenţa cuprins între 12-18/ 22 de ani e perioada de tranziie de

la copilrie la adultul timpuriu, perioad însoit de modificri fizice şi fiziologicerapide şi adesea dramatice, când au loc creşteri de greutate şi înlime, se dezvoltcaracterele sexuale, gândirea devine formal, logic şi abstract, se dezvoltidentitatea, conştiina şi imaginea de sine, se structureaz şi se manifest tendina laindependen, iar timpul este dedicat mai mult socialului din afara casei.

Adultul tânăr/ maturitatea timpurie, între 22 şi 40 de ani, perioad încare se câştig independena personal şi economic, se dezvolt cariera, seselecteaz partenerul de via, se înva intimitatea, se nasc şi se cresc copii.

Adultul de mijloc/maturitatea mijlocie, între 40 şi 60 de ani, esteperioada în care se extind responsabilitile sociale şi profesionale, apar şi semanifest noile generaii.

Adultul târziu sau vârstnicul/maturitatea târzie, între 60-70 de ani pân la moarte, este perioada în care preocuprile pentru sntate sunt cele maiintense şi se încearc redescoperirea unui nou sens al vieii, în condiiile ieşirii la

pensie; este perioada intrrii în noi roluri sociale, în conformitate cu resurselebiologice, cognitive, socio-emoionale şi spirituale ale persoanei.

„Bătrânii tineri” între 65 şi 84 şi „cei mai bătrâni” sunt dou categoriiaflate astzi în centrul de interes al celor care se preocup cu studiuldezvoltrii pe parcursul întregii viei („life-span developmentalists”). Cei dinprima categorie sunt privii ca având înc un potenial semnificativ pentru adezvolta strategii de coping în raport cu stresul, câştigurile şi pierderilegenerate de înaintarea în vârst. În timp ce, cei mai btrâni, adic peste 84 deani sunt privii din perspectiva ajutorului de care pot beneficia în rapo rt curesursele rmase.

Din perspectiva dezvoltrii pe tot parcursul vieii se poate vorbi astzi de

un profil de vârst (age profile) care include cele patru dimensiuni dejacunoscute: biologic, cognitiv, socio-emoional şi spiritual.

Dar, conform experilor în dezvoltarea pe tot parcursul vieii, vârstacronologic nu este foarte relevant în înelegerea dezvoltrii psihologice. Aceastvârst reprezint doar un numr de ani, ce se reflect într-o „list” deexperiene, dar, în sine, nu genereaz ceva din punct de vedere psihologic (vezicazul copiilor lup).


22/92

22

Din aceast perspectiv, este mai interesant a vedea raportul dintrevârsta cronologic şi celelalte trei vârste: biologic, psihologic şi social.

2.2.Teorii ale dezvoltrii umane şi aplicaii ale acestora în psihologia educaiei

Teorii ale dezvoltrii afective Sigmund Freud Ana Freud Jean Piaget John Bowlby Rudolph Schaffer D.W.Winnicott

Exemplu:

D. W. Winnicott – Teoria dezvoltrii afective a bebeluşului, în relaie cumama sa

„Bebeluşul şi îngrijirea matern formeaz împreun un corp comun.”

„În cele mai timpurii stadii, bebeluşul şi îngrijirea matern îşi aparin reciprocşi nu pot fi dezlegate una de cealalt. Aceste dou lucruri, şi anume bebeluşul şiîngrijirea matern, se dezleag şi disociaz în cadrul strii de sntate, iar

sntatea, care înseamn de fapt atât de multe lucruri, într -o anumit msurînseamn şi o dezlegare a îngrijirii materne de ceva pe care, din acel moment îlvom numi bebeluş sau mai degrab un copil care începe s creasc.” (2004, p. 47)

Jumtate din teoria relaiei printe-bebeluş a lui Winnicott îl priveşte pebebeluş şi este teoria cltoriei acestuia de la dependena absolut prindependena relativ spre independen şi, în paralel, teoria cltoriei de laprincipiul plcerii spre principiul realitii, respectiv de la autoerotism larelaiile de obiect. Cealalt jumtate a teoriei relaiei printe- bebeluş priveşte

îngrijirea matern, respectiv calitile şi schimbrile petrecute în mam,

destinate s întâmpine nevoile specifice şi în schimbare ale bebeluşului sprecare ea este îndreptat.

Cuvântul cheie în ceea ce priveşte bebeluşul este DEPENDENA. Bebeluşulnu poate s existe decât în condiiile ÎNGRIJIRII MATERNE. Potenialul înnscutal bebeluşului include o tendin de a creşte şi de a se dezvolta. Activarea acestui


23/92

23

potenial se face diferit, în funcie de aspectul favorabil sau nefavorabil alcondiiilor de mediu, respectiv al îngrijirii materne.

Potenialul înnscut al bebeluşului şi soarta acestuia: Îngrijirea matern satisfctoare permite dezvoltarea potenialului

individual al bebeluşului şi transformarea lui în copil, care se îndreapt spre oexisten independent. Îngrijirea parental satisfctoare poate fi clasificat

în mare în trei stadii care se suprapun parial:

susinere mam şi bebeluş vieuind împreun – funcia tatlui de a

interaciona cu mediul mamei nu este cunoscut de bebeluş în aceststadiu

tat, mam şi bebeluş vieuind toi împreun Termenul de „susinere” este folosit pentru a descrie întreaga ofert

material şi emoional furnizat de mam bebeluşului, anterioar etapei devieuire împreun.

Termenul de „a vieui împreun cu” implic relaii de obiect şidesprirea bebeluşului de stadiul de a fi parte din mam sau perceperea dectre acesta a obiectelor ca fiind exterioare fa de sine.

În faza de susinere începe procesul de individuare a bebeluşului, de separare

a Eu-lui de Non-Eu. În acest fel, bebeluşul ajunge s aib un ,,înuntru” şi un ,,înafar” şi o schem corporal. Astfel, funciile de a lua înuntru şi de a scoate înafar capt un îneles. Mai mult, începe captarea unui îneles - o realitate

personal sau psihic interioar a bebeluşului. Un numr de procese sunt iniiate încursul etapei de susinere. Cel mai important este „rsritul” inteligenei. Urmeazapoi întreaga poveste a proceselor secundare şi a funcionrii simbolice şi aorganizrii unui coninut psihic personal, care formeaz o baz pentru visat şi

pentru relaiile vii.

Încep s se individualizeze comportamentele impulsive de bucurie şiagresiune. Mai concret spus: „agresivitatea ajunge s fie separat de trirea eroticdup o perioad în care a existat un grad de intricare. (...) O dezvoltare ulterioarreprezint capacitatea de a stabili relaii de obiect. În acest stadiu bebeluşul trece dela o relaie cu un obiect conceput subiectiv, la o relaie cu un obiect perceputobiectiv. Aceast schimbare este strâns legat de trecerea bebeluşului de la a fi unitcu mama, la a exista separat de aceasta sau la a se referi la ea ca separat şi ‚ne-


24/92

24

mine’. Aceast dezvoltare nu este specific legat de susinere, ci este un apanaj aletapei de ,a vieui împreun cu’.” Winnicott (2004, p.55)

Din perspectiva aceluiaşi autor, se pot contura trei tipuri de dependene alebebeluşului de îngrijirea matern:

a) dependena absolut

În aceast etap bebeluşul nu are mijloacele prin care s ia cunoştin deîngrijirea matern. El nu poate avea control asupra a ceea ce este bun sau ru, ci seafl în poziia de a profita sau de a suferi de pe urma acestora. Dacă mama edisponibilă pentru el, bebeluşul va trăi în siguranţă şi- şi va dezvolta încrederea înlume. Dacă mama nu este disponibilă, el se va afla într -o stare de continuănesiguranţă, datorită frustrărilor acumulate din nesatisfacerea dorinţelor de bază

şi va învăţa că lumea este ostilă şi nu trebuie să aibă încredere în ea.

b) dependena relativ

În aceast etap bebeluşul ia cunoştin de nevoia sa de anumite detalii aleîngrijirii materne şi începe din ce în ce mai mult s poat s le lege de nevoilepersonale.

c) spre independen

Bebeluşul dezvolt mijloace de a se descurca şi fr îngrijirea propriu-zis.Aceasta se îndeplineşte prin cumularea amintirilor despre îngrijire, proiectarea

nevoilor personale şi introiectarea detaliilor îngrijirii, cu dezvoltarea unei încrederiîn mediu. Aici trebuie adugate elementele înelegerii intelectuale, cu enormelesale implicaii.

APLICAII ALE TEORIEI LUI D.W.WINNICOTT ÎN PSIHOLOGIAEDUCAIEI

1. Oferă psihologilor educaţionali baza teoretică în ceea ce priveşteelaborarea unor programe de formare a tinerilor sau a adulţilor care îşi asumă

pentru prima dată rolul de părinte. 2. Ajută părinţii să-şi asume cele mai adecvate comportamente înraport cu bebeluşul lor, pentru a-i asigura acestuia o dezvoltare emoţionalăsănătoasă.

3. Oferă psihologilor educaţionali cu competenţe în consiliere psihologică posibilitatea de a oferi servicii de calitate, acelor familii careîntâmpină dificultăţi în a oferi copiilor posibilitatea de a-şi manifesta şi asumacomportamente independente, de a rupe dependenţa lor de adulţi.


25/92

25

4. Explică psihologilor educaţionali eşecurile din viaţa adulţilor, înceea ce priveşte asumarea şi implementarea propriilor decizii, exercitareacomportamentelor asertive.

Teorii ale dezvoltrii cognitive

Jean Piaget L.S.Vâgotski

Teorii ale dezvoltrii psihosociale Erik Erikson F.B. Skinner Albert Bandura Jean Piaget Lowerence Kohlberg

Exemplu

Erik Erikson, prin teoria dezvoltrii psihosociale formulat de el, pune în lumin relaia care exist între dezvoltarea psihologic a individului şi contextulsu social. Ideile fundamentale aflate la baza conceperii acestei teorii susin faptulc oamenii au cam aceleaşi tipuri de nevoi, dezvoltarea se realizeaz stadial, fiecarestadiu caracterizându-se printr-o criz sau problem psiho-social, iar trecerea de laun stadiu la altul se realizeaz difereniat, pentru fiecare individ, în funcie demotivaia evolutiv a acestuia.

Stadiile dezvoltrii psihosociale sunt descrise de Erikson ca fiindurmtoarele:

Bebeluşul - primul an de via – dezvoltarea sentimentului de încredereversus neîncredere în persoana care îl îngrijeşte, în mediu prin extrapolare;

Copilul mic, de la 1 la 3 ani – dezvoltarea sentimentului autonomieipersonale versus ruşine şi îndoial (ezitare), în funcie de nivelul deprinderilor deautoservire, de reuşit a autocontrolului sfincterian şi al mişcrilor;

Copilria timpurie (anii preşcolari), de la 3 la 5 ani – dezvoltarea spirituluide iniiativ versus sentimentul de vinovie, în funcie de modul în care copilulreuşeşte s-şi organizeze mediul;

Copilria medie şi târzie (anii de şcoal elementar), de la 6 ani lapubertate – dezvoltarea sentimentului competenei redat prin hrnicie şi disciplin(silitorul) versus sentimentul de inferioritate, în funcie de performanele obinute înactivitate;

Adolescena, de la 10 la 20 de ani – conturarea identitii versus a confuzieiidentitare, prin exersarea unor roluri specifice;


26/92

26

Maturitatea timpurie (adultul tânr), de la 20 la 40 de ani – intimitateversus izolare, implicarea şi asumarea unei relaii de cuplu, a unui job sau relaiiintime de slab calitate, oscilaii în carier;

Maturitatea mijlocie, de la 40 la 60 de ani – evoluie şi producie în planfamilial şi în carier versus stagnare asociat cu lipsa satisfaciilor;

Maturitatea târzie (btrâneea), peste 60 de ani – integritate versusdisperare (dezintegrare), perioada bilanului, când omul este mulumit de ceea ce arealizat sau este plin de regrete şi insatisfacii, depresia şi degenerarea fizic şi

psihic instalându-se treptat.

APLICAII ALE TEORIEI LUI E. ERIKSON PENTRU PSIHOLOGIAEDUCAIEI

1. În educaţie trebuie încurajată iniţiativa la copilul mic (perioada preşcolară şi

primele programe şcolare educaţionale în general) prin acordarea unei marilibertăţi de explorare a lumii înconjurătoare. Este important să se asigure copiluluimateriale care să-i stimuleze imaginaţia. Din perioada grădiniţei copiii pot începe

primii paşi în preluarea responsabilităţii (să planteze şi să îngrijească o floare, spreexemplu). Iniţiativa copilului trebuie taxată doar cu un minimum de critică, pentruca emoţia explorării coroborat cu emoţia criticii să nu ducă la nivele ridicate devină şi anxietate. În acest demers se dă o mare atenţie perioadei de concentrare acopilului, pentru a nu risca instalarea frustrării. 2. În şcoala elementară, învăţătorul are sarcina esenţială de a crea o atmosferăcare să inducă la copii dragostea de a învăţa. Bucuria descoperirii în acest proces seapare pe de o parte din curiozitatea specifică vârstei, dar şi din motivaţia pe care

educatorul ştie să o nască în copil. Provocarea, supraaglomerarea, nivelul decritică, tolerarea greşelilor fireşti şi oferirea oportunităţilor de succes sunt elementece se cer atent măsurate de învăţător/profesor. 3. Stimularea explorării identităţii în anii adolescenţei este, de asemenea, extrem deimportantă. Identitatea persoanei este o formulă multidimensională. Ea includeaspecte vocaţionale, parametrii intelectuali, interese în variate aspecte ale vieţii

personale şi sociale, hobby-uri, sport, muzică, etc. Gândirea independentă şiexprimarea liberă ajută la stimularea autoexplorării. De asemenea, examinareadiferitelor perspective stimulează autocunoaşterea în anii adolescenţei. În acestmoment este de dorit să se faciliteze întâlnirea cu persoane reprezentative dindiferite domenii ale vieţii şi să se înlesnească un contact direct cu aceştia (discuţii,

activităţi). 4. Profesorul însuşi este de dorit să- şi examineze viaţa şi să se observe din

perspectiva următoarelor rapoarte: identitate versus confuzie identitară, intimitateversus izolare, precum şi din perspectiva identităţii ca o construcţie de ansamblu.

Astfel, el va reuşi să fie mai eficient în a-i ajuta pe tinerii adulţi să capete sau săintre în relaţii autentice, pozitive şi fructuoase, cu una sau mai multe persoane.(camaraderia ar fi un exemplu pentru relaţiile ce pot fi modelate în cadrul unuidemers educaţional).


27/92

27

5. Educatorii competenţi manifestă încredere, iniţiativă, sunt activi şi oferă unmodel despre ce înseamnă a conduce şi, de regulă, sunt motivaţi să contribuie cuceva util la structurarea generaţiei viitoare. (concept eriksonian de generativitate)

Perspectiva ecologic a dezvoltrii umane - Urie Bronfenbrenner

Perspectiv integral a dezvoltrii umane - Ken Wilber

2.3.Teme contemporane de studiu în psihologia educaiei din perspectivacercetrii dezvoltrii pe tot parcursul vieii

Sntatea şi starea de bine

Stilul de via şi starea psihologic a persoanei sunt considerate astzi caelemente de impact major asupra sntii fizice şi a strii de bine. La acest nivel,

psihologia educaiei acioneaz în registrul preveniei. Societatea contemporanofer, prin dinamica ei extraordinar, atât adulilor cât şi copiilor, un stil de viadestul de agitat. Vorbim tot mai des la noi în ar de copii crescui de bone şi nu de

prini sau de bunici (prea în vârst pentru a mai putea avea grij de nepoi). Lipsade timp a prinilor creeaz sentimentul puternic de abandon şi cel al lipsei devaloare a copilului, starea sa natural de bine fiind înlocuit de una conflictual,intern.

Psihologii educaionali pot veni cu informaii şi modaliti de bun gestionarea timpului de ctre prini (ofert de training de management al timpului), pentru a-

i ajuta s fie motivai s ofere mai mult timp copilului lor şi chiar s poat faceacest lucru. Starea de bine a persoanelor semnificative este preluat de ctre copii,la început prin imitaie, printr -o mare loialitate de tip familial, ulterior devenind unexemplu bun (perceput de ctre copil) de urmat.

Parentalitatea, coparentalitatea şi educaia

Astzi, mai mult ca niciodat, procesul educaional se confrunt cu problemaformrii capacitii tinerilor de a deveni prini. O societate sntoas fizic şi psihic

se naşte în contextul unor climate familiale armonioase. Iubirea, maturitateaemoional, comunicarea empatic, responsabilitatea, spiritualitatea înalt sunt

premizele dezvoltrii armonioase şi adaptate a copiilor. S nu uitm c ei voralctui generaia viitoare care va avea grij de planet şi care este de dorit s lasemai departe un arbore genealogic sntos din punct de vedere fizic, psihic şispiritual.


28/92

28

Cultura iniierii şi dezvoltrii unei relaii rodnice a prinilor cu ceilali factorieducaionali implicai în dezvoltarea copilului lor se înva şi ea de-a lungultimpului atât prin efortul psihologilor educaionali, cât şi al prinilor, profesorilorşi comunitii în general.

Coparentalitatea este conceptul care reflect relaia de suport pe care priniişi-o acord reciproc în creşterea solidar a copiilor. La acest nivel pot s apar oserie de riscuri cum ar fi: slaba coordonare între prini (mesaje duble, abordrinoncongruente), starea de indecizie a unuia dintre prini, lipsa de cooperare şiafeciune, sustragerea unuia dintre prini de la diferite situaii problematice. Risculacestor disfuncii în coparentalitate este apariia la copil a unor comportamente ceilustreaz dificulti în adaptarea social, iar pentru îndreptarea lor se impune undemers de consiliere psihologic sau psihoterapie. Aşadar, prevenia poate duce lao coordonare adecvat a celor doi prini în ceea ce priveşte educarea şidezvoltarea propriului copil.

Contextul sociocultural şi diversitatea

Contextul sociocultural este determinant pentru configurarea sntii, parentalitii şi educaiei, în special prin cele patru concepte fundamentale ale sale:cultura, etnicitatea, statutul socio-economic şi genul.

Politicile sociale

Politica social este reprezentat de ansamblul aciunilor unui guvernnaional, desemnat s promoveze bunstarea cetenilor în baza seturilor de valorisociale specifice, caracteristicilor economice şi viziunilor politice. De exemplu,astzi, în centrul preocuprilor de politic social se pot afla copiii care provin dinfamilii srace, acolo unde exist o expunere mai mare a acestora la turbulenfamilial, separare, divor, violen, înghesuial şi zgomot excesive, îngrijireimproprie.


29/92


30/92

30


Actori principali în psihologia educaiei

Obiective ................................................................................................. 30





3.1.Actori principali în psihologia educaiei ……………………..………...31

Rezumat......................................................................................................................34Cuvinte cheie..............................................................................................................34


Concluzii.....................................................................................................................35

ObiectiveLa sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili: 1.S cunoasc care sunt principalii actori în domeniul psihologiei educației și caresunt particularitțile acestora


Se impune parcurgerea bibliografiei recomandate pân în prezent și a unitților destudiu nr 1 și nr 2


31/92

31

Resurse necesare i recomandri de studiu.

1.Se citesc cu atenție subiectele de studiu și se rețin conceptele fundamentaleși ideilede baz

2. Resurse bibliografice obligatorii:

Elena Anghel, Psihologia educației pe tot parcursul vieții – pentru specialiștiși adulți interesați de propria lor dezvoltare, Editura For You, 2011


Este de două ore.


3.1. Actori principali în psihologia educaiei

o EDUCATORUL (psihologul educaional, printele/persoanelesemnificative din viaa copilului, educatorul, învtorul, profesorul,formatorul/trainer-ul)

o PERSOANA ASUPRA CREIA SE EXERCIT ACTULEDUCATIV (ftul, bebeluşul, copilul, puberul şi adolescentul, tânrul adult,adultul, btrânul)

Psihologia educaiei trebuie s aib în centrul ateniei sale actorii implicai în procesul educaional, activitatea psihic, personalitatea acestora şi nivelul lorde dezvoltare emoional, cognitiv, comportamental şi socio-relaional, precumşi natura relaiei care se stabileşte între aceştia.

Aşadar, putem vorbi despre:


32/92

32

psihologia educatorului psihologia persoanei de educat psihologia relaiei educaionale

1. Când accentul cade pe educator avem în vedere psihologul educaional,specialistul în domeniul psihologiei educaiei şi printele, educatorul,

învtorul, profesorul sau trainerul (formatorul), toi cei care desfşoaractiviti planificate de formare şi dezvoltare a copiilor, adolescenilor, tinerilor,adulilor şi vârstnicilor.

Psihologia fiecrui educator îşi pune puternic amprenta asupraprocesului de formare şi dezvoltare a persoanei educabile. De aceea, în acest rolar fi de dorit s nu intre oricine. Uneori selecia natural pare s respecte şi ea acest

principiu, oferind calitatea de a fi printe numai anumitor persoane. Nu

întotdeauna, îns, aceasta funcioneaz, ajungând s fie prini persoane incapabilede autotransformare şi de a înva ceva din şansa care li s-a oferit, aceea de a aducepe lume un copil. Un printe este un educator bun în condiiile în care dispunede maturitate emoional şi intelectual, este capabil s acioneze responsabil,creativ şi flexibil, fiind receptiv atât la propriile nevoi, cât şi la cele alecopilului şi e dispus s le armonizeze cumva . Nu de puine ori, pentru aceastaeste nevoie mai întâi de o analiz personal, de împcare cu experieneletrecutului, pentru a nu transmite mai departe, inconştient, exemple şipatternuri deficitare de interaciune.

Educatorul, în calitatea sa de cadru didactic sau formator pentru aduli,este cel înzestrat cu o anumit cunoaştere şi cu un arsenal de metode şi tehnici,prin intermediul crora poate transmite cunoaşterea pe care o deine, valorileşi normele societii în care trieşte. Şi pentru ca actul su de intervenie s fie

bine gândit şi adaptat particularitilor celui educat, informaiile în domeniulpsihologiei vârstelor, psihologiei familiei, psihologiei sociale, psihologieieducaiei, psihologiei învrii îi sunt absolut necesare. Uneori, depşirea unor

blocaje de interaciune adecvat cu cel educat poate fi realizat prin participarea laun program de dezvoltare personal.

Vocaia formativ a educatorului şi stilul su de formare/instruire sunt şiele elemente determinante pentru reuşita actului educativ. Motivaia financiar,recunoaşterea social a celui care se implic în procesul de educaie sunt extremde importante în implicarea şi profesionalizarea instructorului/educatorului.Educaia, conform normelor Uniunii Europene, ar trebui s constituie oprioritate naional pentru fiecare guvern al unei ri membr a acestei Uniuni,


33/92

33

oferind educatorilor respectul, poziia social, baza material necesardesfşurrii unei activiti de înalt clas profesional. Politicile sociale trebuieşi ele s încurajeze tinerii s aib o familie, s dea naştere unor copii şi s-şi

permit din punct de vedere financiar şi ca timp s-şi creasc copiii într-un modfrumos şi sntos. Formarea continu în meseria de printe ar trebui s fie o

prioritate pentru fiecare adult care d naştere unui copil. Numai astfel se poateasigura un filon transgeneraional sntos al unui popor.

În ceea ce-l priveşte pe psihologul educaional, cel ce poate oferi servicii dedezvoltare personal atât copiilor, prinilor, cadrelor didactice şiinstructorilor/formatorilor pentru aduli, trebuie s aib el însuşi un proces deanaliz personal aprofundat. De aceea, Colegiul Psihologilor din România aintrodus, ca standard profesional în trecerea de la o treapt profesional la alta,obligativitatea efecturii unui numr de ore de dezvoltare personal. Uneori,

abilitarea în domeniul consilierii psihologice îl ajut pe psihologul educaional s ofere o gam variat şi de bun calitate de servicii psihologice atât pentrucei supuşi unui proces formativ, cât şi pentru familii şi educatori/instructoripentru toate vârstele.

2. Psihologia persoanei asupra creia se exercit actul educativ trebuie saib în vedere atât particularitile de vârst, cât şi cele de tip familial,profesional, statutul şi rolul celui supus procesului instructiv-educativ,particularitile de învare şi perspectiva psihosocial (culturala, relaional,grupal, situaional) asupra învrii, devierile de comportament sau

particularitile personalitilor accentuate. O gam variat de astfel decunoştine este necesar educatorului astzi, deoarece vorbim de nenumratesubdomenii ale psihologiei educaiei: psihologia educaiei prinilor, psihologiaeducaiei ftului, psihologia educaiei copilului şi adolescentului, psihologiaeducaiei adultului şi vârstnicului (psihologia educaiei în gerontologie). Sunt foartemulte noiuni psihologice de care trebuie s se in seama într -un demers educativ,motiv pentru care trebuie s recunoaştem valoarea serviciilor de consiliere, pe care

psihologul educaional o poate acorda oricrui formator pentru actori atât devariai, în contextul promovrii învrii pe tot parcursul vieii. De aceea,

cercetarea în psihologia educaiei trebuie încurajat şi susinut în toatesubdomeniile sale, cu atât mai mult cu cât astzi lucrurile şi oamenii se schimb, setransform cu rapiditate. Aciunile educative trebuie s aib asupra persoaneieducabile un impact puternic şi cu momentul de apariie a rezultatelor rezonabilcalculat, altfel ele nu-şi mai gsesc rostul.

3. Când accentul este pus pe relaia educaional, psihologia educaiei seocup cu descoperirea acelor metode, tehnici şi strategii optime de relaionare


34/92

34

a agenilor aciunii educaionale, msurarea eficienei actului educaional şistudierea influenei educative exercitat asupra individului sau grupului, dectre mediile şi contextele culturale şi sociale.

În toate cele trei cazuri, psihologia educaiei studiaz fenomenul

educaional în ipostaza sa de proces, activitate şi produs sau rezultat al aciuniieducative. Producerea unor schimbri sau transformri în fiinele umane nu serealizeaz astfel la întâmplare, ci sunt controlate şi direcionate valoric. Aici rolul

psihologului educaional este fundamental.

Cuvinte cheie

Psihologia educatorului

Psihologia persoanei de educat Psihologia relaiei educaionale

Rezumat

Psihologia educaiei trebuie s aib în centrul ateniei sale actorii implicai în procesul educaional, activitatea psihic, personalitatea acestora şi nivelul lor dedezvoltare emoional, cognitiv, comportamental şi socio-relaional, precum şi

natura relaiei care se stabileşte între aceştia. Aşadar, putem vorbi despre: psihologia educatorului, psihologia persoanei de educat și psihologia relaieieducaionale.

Test de autoevaluare

1. Eşti psiholog educaional şi ai cabinetul tu individual de psihologie. Gândeşte-tela o serie de servicii pe care le-ai putea oferi şi elaboreaz un plan de promovare şiimplementare a acestora.


35/92

35

Concluzii

Psihologia educației are în atenția sa psihologia educatorului, psihologia persoanei deeducat și psihologia relației educaționale.


36/92

36


Cercetarea în psihologia educaiei

Obiective ................................................................................................. 36





4.1. Cercetarea în psihologia educaiei ……………………..………............37

Rezumat......................................................................................................................40Cuvinte cheie..............................................................................................................40


Concluzii.....................................................................................................................40

Obiective

La sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili: 1. S cunoasc nevoile de cercetare în domeniu, modalitțile de realizare a acestora șis conștientizeze diferențele între cercetarea științific realizat de specialist și ceaempiric realizat de instructor/formator.


Se impune însușirea conceptelor și conținuturilor expuse î n unitțileanterioare de studiu, cunoștințe de psihologie experimental și metodologiacercetrii.


37/92


38/92

38

psihologia educaional utilizeaz atât metode cantitative, cât şi calitative, astzipunându-se, se pare, un mai mare accent pe cele din urm.

Cercetarea ştiinific aparine în exclusivitate psihologului. Activitatea decercetare presupune utilizarea metodelor, a tehnicilor, a procedeelor şi a

instrumentelor de cercetare. Psihologul educaional poate realiza, în funcie detematica urmrit, o cercetare descriptiv, una corelaional sau una de tipexperimental.

I. Cercetarea descriptiv – este centrat pe observarea şi înregistrareacomportamentelor, neatingând cauzele fenomenului.

Observarea – naturalistic şi participativ, interviul şi chestionarul, testulstandardizat, studiul de caz, studiul etnografic şi metoda focus-grupului, jurnalele

personale sunt instrumente specifice cercetrii descriptive pe care psihologuleducaional le poate utiliza. Prelucrarea calitativ şi cantitativ a rezultatelor se

poate realiza tot de ctre psiholog, în unele cazuri fiind necesare cele doumodaliti de procesare.

II. Cercetarea corelaional - are ca scop descrierea intensitii relaieidintre dou sau mai multe evenimente, situaii sau trsturi caracteristice. Acest tipde cercetare slujeşte prediciilor, dar nu echivaleaz cu studiul cauzalitii. Uneoricauzele sunt reprezentate de factori ereditari, de srcie, de relaii parentaleinadecvate etc.

De exemplu, o cercetare corelaional îşi poate propune s explice în ce

msur exist o corelaie semnificativ între creşterea permisivitii instructoruluişi scderea autocontrolului celui educat.

Posibile explicaii ale acestei corelaii ar putea fi:

1. Educarea permisiv genereaz lipsa de autocontrol a celui educat. 2. Lipsa de autocontrol a celui educat îndreapt ecuaia procesual-

relaional spre o educaie permisiv. 3. Factorii genetici, socio-economici (de exemplu: srcia),

circumstanele socio-istorice conduc atât la o educaie permisiv, cât şi la o lips deautocontrol a celui educat.

III. Cercetarea de tip experimental - permite determinarea cauzelor unui

comportament, presupunând efectuarea unui experiment propriu-zis, de regul procedur standard, în care unul sau mai muli factori (presupuşi a fi la baza unuicomportament) sunt manevrai, iar toi ceilali inui constani. Apare astfel ovariabil independent, cea manipulat, şi o variabil dependent, cea msurat. Pelâng aceste variabile apar grupul experimental, cel de control şi randomizarea.


39/92

39

Uneori, instructorul/formatorul poate fi un cercettor eficient îndomeniul psihologiei educaiei, atunci când doreşte s evalueze procesul deeducaie. Instructorul-cercettor este un concept care îi cuprinde pe educatori,

învtori, profesori, traineri ce întreprind propriile lor studii pentru a-şi îmbunti propria practic de predare, folosind observaia participativ,interviurile şi studiile de caz.

De exemplu, profesorul poate folosi interviul, ca instrument de cercetare,fcându-l pe student s se simt confortabil, împrtşindu-i credinele şi aşteptrilesale şi formulând întrebrile într -o manier securizant pentru acesta. Acest tip deinterviu îi permite profesorului obinerea de informaii legate nu numai de ceea ceştie studentul su, ci şi de ceea ce simte, ceea ce-şi doreşte acesta. Din aceast

perspectiv, profesorul-cercettor îşi poate crea o strategie de intervenie care sîmbunteasc performana studentului pe mai multe planuri.

Frecvent, un astfel de instructor-cercettor poate beneficia de consiliereaspecialistului, a psihologului educaional. Beneficiul su în ceea ce priveşteoptimizarea actului de predare-învare-dezvoltare va fi maximal. Obinerea unor

performane înalte atât în domeniul instruirii, cât şi în cel al vieii personale sau profesionale, de ctre cei supuşi procesului su formativ precum şi trirea unoremoii pozitive de ctre aceştia, îi vor aduce unui astfel de instructor recunoaşterea

profesional.

Observarea aspectelor cognitive şi emoionale pe parcursul unei sptmâni/pe parcursul unui program formativ şi constatarea unor probleme, îl ajut pe instructor

s aleag metodele necesare (ca instructor -cercettor) pentru a descoperi cauzele precum şi modalitile de rezolvare a problemelor.

Parcurgerea unui curs specializat în studierea şi aplicarea metodelor decercetare educaional, precum şi consultarea surselor internet pe aceast tem,sunt alte modaliti prin care un instructor îşi poate îmbogi competenele în domeniul cercetrii psihologiei educaiei.

Solicitarea unui alt instructor pentru a observa grupa de formare (preşcolari,şcolari, liceeni, studeni, profesionişti, pensionari) a instructorului cercettor şi a-lajuta pe acesta cu un punct de vedere obiectiv în structurarea unor strategii de

intervenie, pe problema cercetat, poate fi o alt modalitate de realizare a uneicercetri empirice, care s-l ajute s-şi optimizeze procesul de intervenie psiho-educaional.

În concluzie, putem afirma c interveniile educaionale, bazate pe studii decercetare ştiinific sau empiric, au menirea de a eficientiza activitile formativeşi de a obine rezultatele dorite. S nu uitm c, adeseori, educatorul poate fi un


40/92

40

exemplu pozitiv pentru discipolul su. Setea sa de cunoaştere, curajul şicuriozitatea de a cerceta pot fi preluate, printr-un simplu, dar de durat, contagiuemoional, de ctre cel pe care îl formeaz. A fi un perpetuu cercettor în via, nu-i poate aduce decât beneficii şi salturi spectaculoase în evoluia personal.

Rezumat

Cercetarea în domeniul psihologiei educației se poate realiza într -o manierștiințific de ctre psihologul educațional înzestrat cu un arsenal bogat de metode șitehnici. Intructorul/formatorul poate realiza și el o serie de cercetri empirice care s-l ajute s-și structureze adecvat particularitților partcipanților materialul de lucru.

Cuvinte cheie

Cercetare tiinific Cercetare empiric

Teste de autoevaluare

1.De ce este important cercetarea în domeniul psihologiei educaiei? (p.37) 2.Ce tipuri de cercetri cunoşti? Care este diferena între cercetarea

corelaional şi cea experimental?(p.38)

Concluzii

Cercetarea este o necesitate pentru dezvoltarea domeniului, astzi foarte mult promovat de normele Uniunii Europene, odat cu lansarea programului de învare pe tot parcursul vieii. Identificarea acelor metode, tehnici şi strategii eficiente de


41/92


42/92

42


Psihologia educaiei timpurii

Obiective ................................................................................................. 42





5.1. Decizia de a deveni printe şi asumarea rolului de printe………..........43

5.1.1. A fi printe astzi – tranziia de la matricea tradiional familial la parteneriatul contemporan………………………………………………………...44

5.1.2. Familia – produsul unui proces dinamic şi continuu de construcie şireconstrucie……………………………………………………………………….45

5.1.3. Prevenia – modalitate de asigure a unei funcionri adaptate şi atriniciei vieii de familie………………………………………………………….45

5.2. Concepia şi influena acesteia asupra educrii şi dezvoltrii psihologiceulterioare a copilului………………………………………………………………46

5.3. Prenatalitatea şi psihologia educrii ftului…………………………….48

Rezumat......................................................................................................................49

Cuvinte cheie..............................................................................................................49


Concluzii.....................................................................................................................50

Obiective

La sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili: 1. S cunoasc particularitțile psihologiei educației timpurii, metode și tehnici de

intervenție specifice psihologilor educaționali


43/92

43


Se impune citirea cu atenție a materialului din unitțile de studiu prezentateanterior.


1.Se citesc cu atenție subiectele de studiu și se rețin conceptele fundamentale șiideile de baz

2.Resurse bibliografice obligatorii:

Elena Anghel, Psihologia educației pe tot parcursul vieții – pentru specialiștiși adulți interesați de propria lor dezvoltare, Editura For You, 2011


Este de două ore.


5.1. Decizia de a deveni printe şi asumarea rolului de printe

„A fi printe” este unul dintre cele mai dificile roluri pe care şi le poateasuma cineva.


44/92

44

Devii printe responsabil şi ai astfel toate şansele s fii un bun printe atunci când:

îi doreşti cu adevrat s ai un copil eşti mai liniştit şi mai împcat cu experienele trecutului

eşti suficient de matur, din punct de vedere emoional, ca s oferi copiluluiiubire necondiionat şi toat libertatea de a fi el însuşi, de a deveni ceea ce viseaz els devin

eşti informat sau eşti dispus s te informezi cu privire la caracteristicile şinevoile copilului, în toate etapele sale de dezvoltare

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri. Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea însăşi îndrăgostită. Ei vin prin voi, dar nu din voi,Şi deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre, Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul, Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nicichiar în vis.

Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă, Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.” – Kahlil Gibran

5.1.1. A fi printe astzi – tranziia de la matricea tradiional familial laparteneriatul contemporan

Exist întotdeauna un decalaj între dorina de a avea un copil şi realitateavieii cu un copil, între dorina individual de a crea o familie şi familia real carese constituie. Modelele parentale ca şi cele de masculinitate-feminitate moştenitedin familia de origine îşi vor pune puternic amprenta asupra noului cuplu familial.Adesea, astzi, acestea se vor împleti şi, poate, duela cu noi aşteptri de rol atât în

planul maternitii, paternitii cât şi al masculinitii şi feminitii. Noile modelesunt citite, auzite, cerute de experiena cotidian şi asociate cu un model partenerial

de interaciune, model deseori neexperimentat în familia de origine. Ne aşteptm canoul nscut s vin astfel într -un climat familial tensionat sau cel puin dinamic,cercettor care încearc gsirea unui echilibru între toate aceste modele de rol. Înfuncie de gradul de „agitaie interioar familial”, ftul şi apoi bebeluşul vor veni

într-un climat propice sau alterat pentru propria dezvoltare.

Aşadar, înainte de a deveni prini, se impune ca cei doi s-şi fi exprimat şidelimitat ideile şi aşteptrile în legtur cu cele patru roluri (brbat, femeie, mam,


45/92

45

tat) şi s fie conştieni de transformrile inerente care se vor produce odat cusosirea pe lume a bebeluşului atât la nivelul cuplului lor, cât şi la nivelul relaieimam-tat- bebeluş.

5.1.2. Familia – produsul unui proces dinamic şi continuu de construcie şi

reconstrucie

Rolul de printe se înva înc din perioada copilriei, prin introiectarearolurilor materne şi paterne ale persoanelor semnificative din familia deorigine. El se ajusteaz în perioada adolescenei odat cu creşterea capacitii deanaliz a tânrului, acesta asumându-şi sau respingând anumite caracteristiciale rolurilor parentale moştenite. Mass-media, şcoala, modelele de mam şitat promovate de societatea contemporan, stereotipurile de gen îşi pun şi eleputernic amprenta asupra reprezentrii pe care o au tinerii în legtur curolul de mam sau de tat.

Odat cu dobândirea acestor roluri, ele se vor întâlni pe trâmul relaieicuplului parental şi vor fi experimentate în relaie cu bebeluşul, noul membru alfamiliei. Chiar dac uneori este nevoie de o perioad de adaptare, legturile întreprini şi copilul lor se întresc lun de lun, iar rolul matern şi patern începes-şi contureze individualitatea şi eficiena, în raport cu nevoile celui mic.Artându-se ateni şi ascultându-l, mama şi tatl rspund din ce în ce mai bine lanevoile bebeluşului lor. Foarte repede, acesta îşi manifest starea de bine atuncicând solicitrile sale primesc un rspuns, iar prinii sunt fericii s constate toate

capacitile de reacie ale bebeluşului lor. Feedback-urile reciproce între cei treimembri ai familiei întresc relaiile intrafamiliale.

5.1.3. Prevenia – modalitate de asigure a unei funcionri adaptate şi atriniciei vieii de familie

Toat lumea acuz prinii pentru problemele tineretului şi pentru problemele pe care oamenii tineri se pare c le-ar cauza societii. Medicii psihiatri selamenteaz, dup ce examineaz statisticile înfricoştoare ale creşterii rapide anumrului de copii şi adolesceni care dezvolt serioase probleme de ordin psihic,

emoional, destructurându-se sau urmând calea depresiei accentuate, a dependeneide droguri, sau sinucigându-se. Liderii politici şi ofieri ai legii blameaz prinii pentru creşterea unei generaii de membri de gşti, adolesceni cu tendine de omucidere, studeni violeni şi criminali. Şi când copiii eşueaz în şcoli sau renunfr speran, profesori, administratori ai şcolii şi membri ai comunitii pretind ctot prinii sunt de vin.


46/92


47/92

47

Iubirea ar trebui să fie aproape la fel ca şi rugăciunea. Ea este cel mai sacrulucru care există în interiorul omului. De aceea, înainte de toate, pregătiţi -vă

pentru actul amoros. Rugaţi-vă, meditaţi, iar atunci când vă simţiţi umpluţ i cu oenergie de o calitate diferită, care nu are nimic de-a face cu planul fizic, de fapt,care nu are nimic de-a face cu sexualitatea, abia atunci veţi putea atrage un sufletde o calitate superioară. Acest lucru depinde cel mai mult de mamă.

Dacă nu sunteţi perfect conştienţi de ceea ce faceţi, veţi atrage un sufletinferior şi comun. De regulă, oamenii sunt complet inconştienţi de ceea ce facatunci când fac dragoste. Dacă doresc să- şi cumpere o maşină, ei sunt maiconştienţi. Dacă vor să- şi cumpere mobilă pentru camera de zi, au la dispoziţie omie şi una de posibilităţi, aşa că se gândesc îndelung care dintre ele ar fi cea mai

potrivită. Dar în ceea ce-i priveşte pe copii, voi nu vă gândiţi niciodată la ce fel decopii aţi dori, la ce fel de suflet doriţi să invitaţi în viaţa voastră.

Iar alternativele sunt de ordinul milioanelor... De la Iuda la Isus, de la sufletul cel mai întunecat la cel mai sfânt. Există milioane de alternative, iar ceacare va decide va fi atitudinea voastră. Cum va fi şi atitudinea voastră va fi şi

sufletul pe care îl veţi atrage.” – (Osho, p 86, 2002).

Importana momentului concepiei este surprins şi de Omraam MikhaelAivanhov, în cartea sa „O educaie care începe înainte de naştere”: „eu măocup de părinţi: vreau să-i fac să înţeleagă că nu trebuie să aducă pe lume copiinumai pentru a- şi da frâu liber acestui instinct atavic de procreaţie. Acest instinct

există, desigur, dar trebuie înţeles într -un mod mai spiritual: trebuie ca gândul,sufletul, spiritul să participe la acest act, aşa încât copilul să fie legat de o lumesuperioară. În majoritatea cazurilor, oamenii se mulţumesc să rămână într -o starede animalitate: ei mănâncă, beau, procreează ca şi animalele, nu găsim nimicspiritual în faptele lor. Iubirea nu are nicio im portanţă, plăcerea este aceea carecontează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti pe parcursul întregiivieţi şi o vor plăti de asemenea şi copiii lor.” – (Omraam Mikhael Aivanhov, p15,1990)

Brbatul şi femeia sunt singurii responsabili de caracteristicile copilului

pe care îl vor aduce pe lume. Dac un brbat nu a lucrat niciodat asupra lui însuşi pentru a se înnobila şi purifica, adic a evolua spiritual, el va da mameigermenele unei fiine obişnuite sau cu un potenial distrugtor pentru f ilonulfamilial. Ingredientele pe care mama le va oferi germenului dat de tat depind şiele de gradul de evoluie spiritual a acesteia.


48/92


49/92

49

Toate aceste informaii sunt necesare psihologului educaional careorganizeaz training-uri pentru viitorii prini, adevrate ateliere de idei şicomportamente pentru aducerea pe lume a unor copii sntoşi psihic şi fizic, cu

un nivel de spiritualitate mai înalt, accesat înc din perioada intrauterin.

Rezumat

Psihologia educației timpurii are în atenția sa programele de prevenție pentru

tinerii adolescenți concretizate în activitți de dezvoltare personal, care s-i ajute s-și integreze o bun identitate de gen, s se pregteasc pentru viața de cuplu și cea defamilie pentru a deveni prinți responsabili în timp. Cercetrile demonstreaz astziimplicațiile profunde pe care le pot avea asupra ftului acțiunile educative ale

prinților înc din perioada concepției și a prenatalitții. Prin acțiuni de prevenție, psihologul educațional poate aduce astfel de informații tinerilor înainte de a deveni prinți.

Cuvinte cheie

Matrice tradiional familial Parteneriat contemporan Tranziie Roluri Construcie Reconstrucie

Prevenie Concepie Prenatalitate

Test de autoevaluare


50/92

50

1. Enumer condiiile pe care un tânr ar trebui s le respecte pentru a intra încategoria prinilor responsabili. (p.44)

2. Care sunt tipurile de servicii pe care psihologul educaional le poate oferi

tinerilor, pentru a-i ajuta s dea naştere în mod responsabil unui copil. (p. 45)

3. Enumer câteva condiii şi comportamente pe care prinii ar trebui s leurmeze în perioada prenatal, pentru a da naştere unui copil sntos din punct devedere fizic şi psihic. (p.46, 48)

Concluzii

Psihologia educației timpurii este axat pe prevenție, pe formarea prinților pentru a crește copii sntoși din punct de vedere fizic, psihic și spiritual


51/92

51


Psihologia educaiei în cadrul sistemului familial

Obiective ................................................................................................... 51





6.1. Psihologia naşterii şi implicaiile ei în dezvoltarea copilului…………..52

6.2. Psihologia educrii bebeluşului (copilria fraged)…………………….536.3. Psihologia educaiei la vârsta copilriei timpurii, 2-6 ani (perioada

preşcolar)…………………………………………………………………………54

6.4. Psihologia educaiei la vârsta copilriei mijlocii şi târzii, 6-11/12 ani(perioada şcolaritii mici)………………………………………………...………57

6.5. Psihologia educaiei la vârsta adolescenei - perioada de tranziie de lacopilrie la adultul timpuriu, 12-18/22 de ani……………………………………..59

Rezumat......................................................................................................................63

Cuvinte cheie..............................................................................................................63


Concluzii.....................................................................................................................64

ObiectiveLa sfârşitul acestei unitți de învțare, studenții vor fi capabili:

1. S cunoasc particularitțile psihologiei educației în cadrul sistemului familial

2. S cunoasc metode și tehnici de intervenție specifice psihologilor educaționali, peetape de vârst


52/92

52


Se impune parcurgerea unitților de învțare anterioare.


1. Se citesc cu atenție subiectele de studiu și se rețin conceptele fundamentale șiideile de baz

2.Resurse bibliografice obligatorii:Elena Anghel, Psihologia educației pe tot parcursul vieții – pentru specialiștiși adulți interesați de propria lor dezvoltare, Editura For You, 2011


Este de șase ore. Se recomandă împărțirea ei în câte 2 ore de studiu.


6.1. Psihologia naşterii şi implicaiile ei în dezvoltarea copilului

Naşterea este evenimentul mult aşteptat de ctre întreaga familie. Odat cunaşterea sa, copilul le d via şi prinilor, bunicilor, frailor şi surorilor, deciunei întregi familii. El se înscrie ca fiin social şi juridic, aparinând unuianumit grup şi unei anumite culturi, asumându-şi filiaia familial susceptibil de aasigura descendena. Cu o nou identitate, fiecare dintre membrii familiei vatrebui s gseasc sau s reinventeze o nou raportare la lume. Este un proces


53/92

53

dificil pentru fiecare în parte, care poate fi consiliat la nevoie de ctre unpsiholog educaional.

Nu de puine ori, membri ai clanului familial investesc copilul, înc dinmomentul venirii lui pe lume, cu tot felul de misiuni: s duc mai departe

prestigiul familiei, s fie o alinare pentru suferina provocat de plecarea dinaceast lume a vreunui membru al familiei, s fie fetia pe care au aşteptat -o atâta,chiar dac nou-nscutul este de sex masculin, s fie cel care va alina singurtateafemeii divorate şi blocat în anxietatea unei noi csnicii etc. Toate acestea pot fiamprente puternice, sau profeii ce vor dirija viaa micuului abia nscut. Oinformare de ctre psihologii educaionali a adulilor, cu privire la greutilecare pot fi puse pe umerii copilului înc de la venirea lui pe lume, ar micşoranumrul nevrozelor adulilor de mai târziu şi, treptat, ar putea duce ctre o

însntoşire a societii, prin acordarea dreptului la propria alegere a

drumului în via şi deci la o dezvoltare armonioas autentic. 6.2. Psihologia educrii bebeluşului (copilria fraged)

Psihologii educaionali pot acorda servicii/consultaii individualizatetinerilor prini sau cuplurilor de prini, cât şi servicii de consultan sauconsiliere educaional unui grup care s conin cam 3-4 cupluri de prinide bebeluşi. Organizarea unor astfel de grupuri ar fi de dorit s se realizeze pecriterii de vârst, dat fiind problematica diferit a copiilor de 0-1 an fa de cea acelor de 1-2 ani.

Consultaiile individuale sau cele acordate unui cuplu de prini au avantajul c pot rspunde unor nevoi concrete ale celor care le solicit .Dezavantajul poate fi acela legat de costuri, care sunt mai mari. Informareaprinilor cu privire la nevoile psihologice ale copilului lor, recomandarea unormodaliti de interaciune stimulative din punct de vedere al dezvoltriicopilului, înelegerea problematicii ataşamentului şi învarea unor modalitide comunicare şi interaciune, care s faciliteze formarea unui tip deataşament securizant la copil, pregtirea separrilor, alegerea creşei, a boneisau a bunicilor care ar putea avea grij de copil, odat cu începerea activitii

profesionale a mamei sunt o parte din subiectele care pot fi abordate în astfel de întâlniri. Gestionarea relaiei maritale dup apariia copilului, clarificareaaşteptrilor pe lina rolurilor materne sau paterne a celor doi prini, înelegerea necesitii punerii granielor şi învarea unor modaliti ecologice dea crea nişte granie clare între noua familie nucleu şi familiile de origine sunt,de asemenea, subiecte de interes pentru adulii aflai la începutul „profesiei de

printe”. Toate aceste aciuni preventive au menirea de a pstra integritatea


54/92

54

cuplului parental şi a unui climat optim de dezvoltare psihic a bebeluşului .Foarte multe separri sau chiar divoruri se produc în primii doi ani dup apariiacopilului, din cauza gestionrii inadecvate a noilor roluri, a relaiilor parteneriale – de comunicare dar şi de intimitate, precum şi a granielor confuze puse întregeneraia prinilor şi generaia bunicilor.

Iniierea de ctre psihologul educaional a unor servicii de consultansau consiliere educaional de grup, a prinilor copiilor cu vârste cuprinse între0-1 an şi 1-2 ani, poate avea avantajul atât al costurilor care sunt mai mici, cât şial abordrii unei game variate de probleme pe care le pot ridica copii înaceast perioad. Calitatea de suport a grupului poate fi, de asemenea, unavantaj pentru prinii participani, având în vedere complexitatea noului rolasumat. Pe lâng abordarea temelor prezentate mai sus, grupurile pentru priniofer posibilitatea realizrii unor jocuri de rol, care s permit o bun

conştientizare a nevoilor copiilor, dar şi a prinilor . Evidenierea miturilor şistereotipurilor familiale pe linia rolurilor matern-patern, brbat-femeie, potaduce un plus de clarificare în ceea ce priveşte adevratele nevoi şi aşteptripersonale, bagajul transgeneraional putând fi mai uşor descrcat în cadrulpsihodramelor realizate la nivelul grupului de prini. O bun pregtire îndomeniul consilierii psihologice a psihologului educaional poate oferi un plus decalitate unor astfel de abordri, coninutul psihodramelor putând fi valorificatmaximal. Depşirea unor blocaje de interaciune a prinilor cu copiii sau apartenerilor devenii prini se poate realiza tot într-un astfel de grup, cu ajutorulunor tehnici gestalt-expresive. Problematica geloziei de tip fratern, care poates apar atât la fratele sau sora mai mare, asociat cu o serie de comportamenteregresive, cât şi la tat, poate fi depşit tot cu ajutorul unor tehnici rogersiene saude tip gestalt-expresiv, în cadrul grupului pentru prini.

Toate aceste tipuri de servicii care asigur prevenia, oferite depsihologul educaional, scot în eviden responsabilitatea unei pregtiritemeinice a acestuia, rolul su în procesul de însntoşire şi evoluie spirituala societii fiind primordial.

6.3. Psihologia educaiei la vârsta copilriei timpurii, 2-6 ani (perioada

preşcolar)

Dat fiind vârsta mic a copiilor, influena educativ a psihologuluieducaional asupra prinilor rmâne primordial. Consultaiile individuale sau cele acordate cuplului parental pot fi centrate atât pe dificultile adulilorde a se raporta la copiii lor, cât şi pe problemele legate de managementultimpului şi rezolvarea conflictelor în relaiile cu copiii sau în relaia de cuplu.


55/92

55

Gestionarea sarcinilor şi a rolului de printe poate s fie, şi la aceast vârst acopiilor, destul de dificil. Aceasta se datoreaz interferenelor care se pot produceîntre scenariile tradiionale moştenite din familiile de origine, care vizeazmodalitile de creştere şi educare a copiilor pe de o parte, şi propriile nevoi deasumare şi exercitare a rolului de tat sau de mam, pe de alt parte. Tehnicilerogersiene, gestalt-creative pot ajuta prinii s îneleag mai bine nevoilecopilului, precum şi propriile nevoi în raport cu acesta. Exersarea unor noipatternuri de interaciune, adaptative relaiei cu cel mic, poate duce la o maimare încredere în forele proprii, în ceea ce priveşte asumarea rolului deprinte şi o creştere a stimei de sine. Toate aceste intervenii securizeazprinii care reuşesc, dincolo de satisfacia personal pe care o au când vd rodulcomportamentelor lor concretizat în evoluia copilului, s ofere şi un model debune practici în rolul de printe, care va fi introiectat de ctre copil.

Spre exemplu, prinii pot avea tendina de a fi hiperprotectori în raport cucopilul lor, poate şi datorit faptului c a fost atât de aşteptat şi a aprut la o vârstdestul de înaintat. Jocul de rol desfşurat în cabinet, în care fiecare printe îşiexercit, pe rând, protecia în raport cu cellalt adult, aflat de data aceasta în rolulcopilului, îi poate ajuta s descopere avantajele, dar şi dezavantajele, pe carecopilul lor le poate avea în urma acestui tip de comportament. Comoditatearesimit de copil îl poate ine într -un stadiu regresiv, fr iniiative şi frresponsabiliti. Mesajul transmis de prini prin comportamentul lor hiperprotector

poate fi decodificat de ctre copil ca o lips de încredere a acestora în capacitilelui de a se descurca singur. Frica îl poate paraliza în manifestri, iar viaa devinefrumoas prin faptul c totul îi este servit pe tav. Din pcate, efectele pe termenlung vor fi nefaste, stima de sine şi încrederea în forele proprii este adesea sczut,iar adultul care se poart asemenea unui copil se integreaz mai greu în lumea celormari, celor deja crescui atât biologic cât şi psihologic.

Învarea principiilor comunicrii nonviolente între printe şi copil în perioada preşcolaritii pune bazele unor bune practici de comunicare şiinteraciune înc de la început. Exprimarea onest şi empatic, în termeniiobservaiei, sentimentelor, nevoilor şi cererii, faciliteaz comunicarea

autentic printe-copil de foarte timpuriu. Aciunea educativ a copilului secentreaz acum numai pe învare, nu şi pe demontarea unor patternuri vechi şiadânc înrdcinate şi apoi pe o nou învare şi formare de deprinderi, ca în cazul

prinilor.

Iat mai jos, ce ar putea înva prinii şi transmite apoi copiilor lor, referitorla practicile comunicrii nonviolente, aşa cum sunt descrise de Marshall Rosenberg:


56/92

56

Exprim onest ce triesc eu, fr s acuz sau s critic

1. Ce observ (vd, aud, îmi amintesc, îmi reprezint, fr s evaluez) carecontribuie sau nu la starea mea de bine: „Când vd/aud….”

2. Ce simt (emoie sau senzaie, nu gând) în legtur cu ce observ: „M

simt…” 3. Ce nevoie sau valoare (nu o preferin sau o aciune specific) se aflla originea sentimentelor mele: „…pentru c am nevoie/valorizez”

Cer clar acel lucru care mi-ar îmbogi viaa, fr s emit o pretenie

4. Aciunile concrete care mi-ar plcea s fie întreprinse: „Eşti dispuss…?”

Accept empatic ce trieşti tu, fr s aud acuzaii sau critici

1.

Ce observi tu (vezi, auzi, îi reprezini, fr s evaluezi) carecontribuie sau nu la starea ta de bine: „Când vezi, auzi…” 2. Ce simi (emoie sau senzaie, nu gând) în legtur cu ce observi: „Te

simi…” 3. Ce nevoie sau valoare (nu o preferin sau o aciune specific) se afl

la originea sentimentelor tale: „pentru c ai nevoie/valorizezi…”

Accept empatic acel lucru care i-ar îmbogi viaa, fr s aud nici o pretenie.

4. Aciunile concrete care i-ar plcea s fie întreprinse: „i-ar plceas…?” – (Marshall B. Rosenberg, 2005, p.30)

Gestionarea unor situaii de separare a prinilor de copii, datoritgrdiniei sau deplasrilor realizate în interes de serviciu, a unor situaii decriz familial, separare, divor, boal, şomaj, gestionarea relaiilor între fraisau integrarea în familie a unui nou nscut, pot constitui subiectul unor

întâlniri între prini, copil şi psihologul educaional. Pregtirea acestui psiholog şi în domeniul consilierii psihologice ar fi un avantaj pentru gestionareacu succes a unor astfel de contexte.

Oferta de servicii de consultan sau consiliere educaional îngrup, pe care psihologul educaional o poate face pentru prinii care au copiicu vârste între 2 şi 6 ani, poate fi destul de variat:

grupuri de informare cu privire la particularitile de vârst alecopiilor preşcolari


57/92


58/92

58

Colaborarea cu învtorul şi factorii decizionali ai şcolii trebuie sfie frecvent şi productiv pentru copil.

Modelarea activitilor copilului se face atât prin cerine şiexplicaii, cât şi prin oferirea modelului personal (lipsa preocuprilor pentruînvare şi autodezvoltare la printe genereaz acelaşi tip de comportament la

copil). Motivarea copilului pentru activitatea şcolar trebuie s fie variat

şi constant, gustul pentru studiul individual fiind deprins în aceast perioad amicii şcolariti.

Consultaiile oferite prinilor, separat sau împreun cu copiii, de ctrepsihologul educaional, îi poate ajuta s comunice mai bine în legtur cutoate problemele ridicate de participarea copilului în primii patru ani laactivitile şcolare. Atitudinea pozitiv fa de şcoal are şanse mari s se formeze

şi s fie pstrat, în urma unui astfel de dialog eficient între printe şi copil. S nuuitm c o dat cu debutul şcolaritii copilului, prinii pot retri atmosferaşi conflictele propriei şcolariti primare. Frecvent sunt utilizate exprimri degenul: „De mâine mergem la şcoală” (de parc ar merge şi mama şi tatl împreuncu copilul) sau „Nu ne place să facem temele.”, „ Am început să luăminsuficient.”(ca şi când calificativul este în acelaşi timp al lor şi al copilului) Toateacestea demonstreaz presiunea pe care prinii o pun pe umerii copiilor lor,identificându-se cu statutul de şcolar mic şi anihilând practic orice drept laliber existen şi alegere a copilului. Ambivalena acestuia fa de activitileşcolare nu întârzie s apar într-un astfel de context şi este începutul divoruluitimpuriu fa de tot ceea ce înseamn şcoal. Prinii pot fi ajutai s ias dinaceast simbioz cu copilul, care este contraproductiv la vârsta miciişcolariti.

Nu puine sunt şi cazurile în care cei doi prini au puncte de vederediferite, în ceea ce priveşte cerinele şi standardele educaionale pe care leimpun copiilor. Ele pot bulversa şcolarul mic, interesat iniial poate de noua saactivitate, determinându-l s abandoneze lupta legat de aplicarea inconsecvent aunor cerine a cror eficien nu reuşeşte s o îneleag şi, ulterior, s o prioritizeze

Tendina prinilor de a-i încrca pe copii cu activiti extraşcolare,pentru a compensa lipsa prezenei lor în viaa acestora, poate fi demontat tot

în cadrul unor întâlniri ale prinilor cu psihologul educaional. De obicei,astfel de întâlniri debuteaz cu nevoia de a îndrepta efectele unei astfel deatitudini: calificativele slabe obinute la şcoal, starea de apatie şi dezinteresulfa de şcoal, comportamente problematice ale copilului: agresivitate,agitaie, neatenie, incapacitate de concentrare, nerespectarea regulilor clasei


59/92

59

sau ale instituiei de învmânt. Frecvent, cauza tuturor acestor reacii se afl înlipsa de atenie a prinilor fa de copiii.

Consultaiile individuale pentru copiii şcolari mici pot fi acordate atât în cadrul unor cabinete din instituiile de învmânt, cât şi în cabinetele private,

atunci când prinii doresc s-i ajute pe copii s gseasc rspunsuri la uneleîntrebri legate de şcoal cu ajutorul unui specialist sau când doresc s le ofere

posibilitatea de a se cunoaşte mai bine sau de a se dezvolta armonios. Gestionareaproblemelor legate de mai buna relaionare cu copiii la şcoal ca şi a celor ceprivesc învarea rapid şi eficient sau realizarea temelor pentru acas,managementul timpului şi activitii de învare sunt tematici pe carepsihologul educaional le poate aborda cu şcolarul mic în cabinetul su.Realizarea unei mai bune cunoaşteri de sine, identificarea resurselorpersonale şi depşirea unor blocaje emoionale, care s-i permit o mai bun

adaptare şcolar şi integrare în grupul de prieteni, pot fi realizate de ctre copiiidin ciclul primar tot cu ajutorul psihologului specialist pe probleme de educaie,consiliere şcolar şi vocaional.

6.5. Psihologia educaiei la vârsta adolescenei - perioada de tranziie de lacopilrie la adultul timpuriu, 12-18/22 de ani

Anii de gimnaziu

Consultaiile de tip familial, care se acord cuplului parental sauadolescentului împreun cu prinii si de ctre psihologul educaional, potaduce un plus de informaie despre multitudinea transformrilor psihice şifizice ale adolescentului în aceast perioad şi a efectelor acestora în planulrelaiilor cu prinii, şcoala, prietenii. Anxietatea legat de toate acestetransformri poate s scad mult, iar progresele realizate pe linia dezvoltrii s fiebenefice. Clarificarea unor relaii conflictuale între adolescent şi prini,

învarea unor noi patternuri de comunicare şi interaciune, soluionareaunor probleme legate de şcoal pot fi alte rezultate ale serviciilor de consiliere

şi consultan furnizate de psihologul educaional.

Principalele surse de conflict între adolescent

curs_id_psihologia_educatiei_-elena_anghel_stanila-libre.pdf

Documents