1

Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară. 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” Domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formare profesională continuă” Titlul proiectului: Centrul de formare profesională continuă în turism şi servicii Cod contract: POSDRU/80/2.3/S/59744 Beneficiar: Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş

DESIGNER WEB

- SUPORT DE CURS -

Tîrgu-Mureș

2010

2

CUPRINS

Capitolul I. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ........................................................7

Traian Moldovan

1. Specificul comunicării organizaţionale

1.1 Organizaţia ca spaţiu al comunicării

1.2 Reţelele de comunicare în organizaţie

2. Modalităţi de comunicare organizaţională

2.1 Comunicarea formală

2.2 Comunicarea informală

2.3 Comunicarea scrisă şi comunicarea orală

2.4 Roluri în comunicare

3. Variabile procesuale ale comunicării

4. Efectele comunicării la nivel individual şi organizaţional

5. Strategii de comunicare organizaţională

5.1 Sisteme de comunicare

5.2 Programe de comunicare

6. Influenţele parametrilor organizaţiei asupra comunicării

7. Comunicarea managerială

Capitolul II. LUCRUL ÎN ECHIPĂ...........................................................................................19

Camelia Stanciu

1. Munca în echipă – delimitări conceptuale

2. Construirea unei echipe eficiente

2.1 Etapele dezvoltării echipei

2.2 Implicaţiile statutului de membru al grupului

2.3 Reguli necesare în vederea menţinerii unei echipe eficiente

3. Conducerea echipelor

3.1 Liderul – îndatoriri generale

3.2 Calităţile liderului

3.3 Esenţa unei conduceri eficiente

3.4 Erorile şi avantajele conducerii

4. Rezolvarea creativă a problemelor în echipă

4.1 Eteape în rezolvarea creativă de probleme

4.2 Tehnicile creative

5. Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă

5.1 Avantajele muncii în echipă

5.2 Dezavantajele muncii în echipă

Capitolul III. COMUNICAREA ÎN LIMBA ENGLEZĂ..........................................................38

Berariu Cristina

1. Basic Skills

1.1 Formal letters

1.2 Elements of an emloyment file

1.3 The letter of application

1.4 Dealing with complaints

1.5 Confirming reservations

2. Basic Grammar

2.1 Simple present

3

2.2 Simple past

2.3 Future tense

2.4 Present perfect

Capitolul IV. IGIENA ŞI SECURITATEA MUNCII..............................................................48

Lucian Cepoi

1. Definiţia şi obiecul igienei muncii

2. Boli profesionale

3. Adaptarea organismului în timpul muncii

4. Capacitatea de muncă

5. Oboseala în muncă

6. Boli profesionale

7. Microclimatul locului de muncă, ventilaţia

8. Radiaţii

9. Zgomote. Electricitatea

10. Igiena muncii la femei

11. Factori de risc pentru sănătate la locul de muncă

12. Accidentele de muncă şi prevenirea lor

13. Legislaţie şi reglementări privind securitatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea

incendiilor

Capitolul V. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ......................................................................55

Monica Filipişan

1. Idei preconcepute cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii

2. Motivarea adulţilor pentru învăţare

3. Formarea şi dezvoltarea profesională

4. Conceperea unui plan de dezvoltare profesională

5. Autoinstruirea

6. Stadiile carierei

Capitolul VI. LEGISLAŢIE GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ MUNCII.....................................64 Brînduşa Gorea

1. Relaţiile de muncă

1.1 Contextul şi temeiul juridic al relaţiilor de muncă. Munca şi Dreptul muncii

1.2 Izvoarele dreptului muncii

1.3. Clarificări preliminare

1.4. Caracterele juridice ale contractului individual de muncă

1.5. Condiţii de validitate

1.6. Acte necesare în vederea încheierii contractului de muncă

1.7. Clauze specifice ale contractului individual de muncă

1.8. Clauze obligatorii ale contractului individual de muncă

1.9. Clauze facultative în contractul individual de muncă

1.10. Drepturile şi obligaţiile părţilor în cadrul contractului individual de muncă

1.11. Drepturile şi obligaţiile salariatului

1.12. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

1.13. Modificarea contractului individual de muncă

1.14. Suspendarea contarctului individual de muncă

1.15. Încetarea contractului individual de muncă

1.16. Nulitatea contractului individual de muncă

1.17. Încetarea de drept a contractului individual de muncă

4

1.18. Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor

1.19. Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului

1.20. Demisia

1.21. Forme specifice ale contractului individual de muncă

2. Răspunderea juridică în dreptul muncii

2.1 Definiţie, fundament juridic şi clasificarea răspunderii juridice în dreptul muncii

2.2 Răspunderea disciplinară

2.3 Răspunderea patrimonială

2.4 Răspunderea contravenţională

2.5 Răspunderea penală

3. Conflictele de muncă. Jurisdicţia muncii

3.1 Noţiunea de conflicte de muncă: reglementare, clasificare

3.2 Conflictele de interese: noţiune, conciliere, mediere şi arbitraj

3.3 Greva: noţiune, cadru legal, tipuri de grevă

3.4 Jurisdicţia muncii

4. Medierea în dreptul muncii

4.1 Reglementarea română a medierii conflictelor de muncă

4.2 Serviciile de „mediere a muncii‖

Capitolul VII. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE………………………….79

Avram Călin

Capitolul VIII. INTRODUCEREA INFORMAŢIILOR ŞI DATELOR

ÎN FORMATE ELECTRONICE.........................................................................83

Avram Călin

Capitolul IX. PROCESAREA INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR

DIN FORMATELE BRUTE................................................................................92

Avram Călin

Capitolul X. VALIDAREA DATELOR.....................................................................................100

Avram Călin

1. Validarea HTML-ului

2. Validarea link-urilor

3. Validarea accesibilităţii

4. Validarea checkbox-urilor

Capitolul XI. ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR.....................................................109

Avram Călin

1. Definirea securităţii informaţiei

2. Stabilirea cerinţelor

3. Politica de securitate

4. Organizarea securităţii

5. Securitatea personalului

6. Managementul comunicaţiilor şi al operării

7. Dezvoltarea şi întreţinerea sistemului

8. Devirusarea dispozitivelor de stocare

5

Capitolul XII. UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE-SPECIFICE.............117

Avram Călin

1. Echipamentele periferice de intrare

2. Echipamente periferice de ieşire

Capitolul XIII. ANALIZA SCOPULUI PAGINI WEB..........................................................125

Avram Călin

1. Principiile designului web

2. Organizarea unui site

3. Metodologia de construire a site-ului

4. Tehnici de design web

5. Greşeli de design

Capitolul XIV. PROIECTAREA STRUCTURII SIT-ULUI...................................................136

Avram Călin

1. Aliniere

2. Proximitatea

3. Repetiţia

4. Contrastul

Capitolul XV. PROCESAREA IMAGINILOR,

CREAREA DE ANIMAŢII ŞI FLASH-URI............................................................................144

Avram Călin

1. Pregătirea noului sit

2. Crearea unui sit atractiv, uşor de menţinut, folosind Macromedia Dreamweaver,

3. Fireworks şi Flash

Capitolul XVI. ELABORAREA DE PROTOTIPURI.............................................................177

Avram Călin

1. Ce este HTML?

2. Ce este JavaScript?

2.1. Cum poate fi inclus un script în pagină?

2.2. Modul de execuţie al scriptului

2.3. Ce se poate face cu JavaScript?

3. Limbajul PHP

3.1. Primii pasi

3.2. Notiuni introductive

3.3. Funcţiile matematice

Capitolul XVII. REALIZAREA SIT-ULUI.............................................................................235

Avram Călin

Capitolul XVIII. TESTAREA SIT-ULUI.................................................................................239

Avram Călin

1. Corectarea paginilor

2. Testarea paginilor

3. Probleme în funcţionarea paginilor Web

6

Capitolul XIX. PUBLICAREA SIT-ULUI.............................................................................246

Avram Călin

1. Numele de domeniu

2. Serviciul de găzduire Web (Web hosting)

3. Organizarea şi denumirea fişierelor

4. Transferul fişierelor

Capitolul XX. ÎNTREŢINEREA SIT-ULUI..........................................................................251

Avram Călin

1. Dezvoltarea unui newsletter

2. Reguli pentru un newsletter reuşit

7

Capitolul I. COMUNICAREA LA LOCUL DE MUNCĂ

Traian Moldovan

1. Specificul comunicării organizaţionale

1.1. Organizaţia ca spaţiu al comunicării

Comunicarea este fluxul vital care face posibile performanţele unei organizaţii. De calitatea

şi funcţionalitatea ei depinde modul în care sunt folosite resursele şi sunt atinse scopurile. Eficienţa

unei organizaţii se bazează pe specializarea funcţiilor la nivel de compartimente şi de indivizi şi pe

complementaritatea acestor funcţii. Din aceste caracteristici de bază ale activităţii organizaţionale

rezultă necesitatea schimbului de informaţii între compartimente, între indivizi, între organizaţie şi

mediul său socio-economic.

Orice organizaţie constă, după cum arată Graham şi Bennett1, din ―premise (scopurile

activităţii comune n.n.), angajaţi, conducere, echipamente, materiale, fonduri‖. În procesul muncii

comunicarea joacă un rol esenţial pentru că orice sistem sociotehnic presupune existenţa unui flux

informaţional care face posibilă funcţionarea lui ca întreg. Munca în cadru organizaţional necesită

coordonarea eforturilor participanţilor în realizarea unei performanţe. Conducerea comunică

angajaţilor deciziile sale, controlează executarea lor, iar deciziile sunt bazate la rândul lor pe fluxul

de informaţii.

Funcţiile organizaţionale ale comunicării sunt următoarele:

a) Control - să clarifice îndatoririle, să stabilească autoritatea şi responsabilităţile.

b) Informare - să furnizeze baza deciziilor.

c) Coordonare - să facă posibilă acţiunea comună eficientă.

d) Motivare - să stimuleze cooperarea şi implicarea în atingerea obiectivelor.

e) Emoţională - să permită exprimarea trăirilor sentimentelor etc.

Comunicarea se realizează atât interpersonal, cât şi intraorganizaţional (între subunităţi

ale aceleiaşi organizaţii) şi extraorganizaţional (cu persoane sau organizaţii legate funcţional de

activitatea organizaţiei: furnizori, clienţi, public, etc.). Fiecare dintre aceste niveluri are grade de

complexitate diferite şi presupune restricţii legate de rolurile organizaţionale (superior /subordonat,

compartimente de decizie /execuţie), norme specifice şi structura organizaţiei. Informaţia circulă

prin reţele de comunicare, cuprinzând mai multe persoane, grupuri, compartimente, care îndeplinesc

atât roluri de emiţător cât şi de receptor.

1.2. Reţelele de comunicare în organizaţie

Modul de organizare al activităţii (natura sarcinilor) determină şi organizarea comunicării

între participanţii la activitatea de grup. Reţeaua de comunicare poate fi definită ca o structură prin

care sunt stabilite modalităţile de circulaţie a informaţiei şi rolurile pe care le joacă fiecare

participant. Tipul de reţea de comunicare influenţează eficienţa comunicării, prin accesibilitatea

canalelor pentru participanţi: există reţele restrictive care permit contactul unei persoane numai cu o

anumită parte a reţelei şi implicit accesul la un fragment şi nu la întreaga informaţie şi reţele

flexibile, în care participanţii au o mai mare libertate (acces practic nelimitat) de a folosi canalele.

Experimentele de laborator ale lui Leavitt, Bavelas şi Barett pe reţele formate din 5

persoane au pus în evidenţă următoarele tipuri de reţele de comunicare (vezi fig. 3.1.). Structura

reţelelor de comunicare în organizaţie este mult mai complicată decât cea reprezentată în figura de

mai jos. În funcţie de natura lor (reţele formale sau reţele informale), structura lor este mai mult sau

mai puţin bine definită, dar legităţile pe baza cărora funcţionează comunicarea sunt aceleaşi.

1 Graham, H.T., Bennett, R. (1995), p. 121.

8

Fig. 1. Reţele de comunicare posibile între 5 persoane

În cazul reţelelor restrictive (lanţ, y, x), care au grade de centralizare diferite (cel mai ridicat

pentru x, cel mai scăzut pentru lanţ), accesul participanţilor este inegal, persoana centrală C având

la dispoziţie mai multă informaţie decât persoanele de la periferia reţelei; mai mult, ea poate

controla circulaţia informaţiei servind ca punte de legătură între participanţi. În timp, prin controlul

exercitat asupra circulaţiei informaţiei în reţea, persoana centrală va acumula o putere suplimentară

– va putea controla pe ceilalţi participanţi la reţea prin acordarea / refuzul accesului la informaţie,

adoptând rolul unui lider (informal) în raport cu grupul. Ca atare persoana centrală va avea un grad

mai mare de satisfacţie derivată din comunicare decât cele periferice, a căror satisfacţie este invers

proporţională cu distanţa faţă de centru.

Reţelele flexibile (cerc, multi-canal) sunt descentralizate, nici o persoană neavând o poziţie

favorizată, care să-i permită ―monopolizarea‖ informaţiei. Accesul la informaţie este egal, nici unul

din participanţi nu are posibilitatea de a face din gestionarea informaţiei o sursă de putere

individuală, ceea ce are ca efect o mai mare satisfacţie a participanţilor decât în cazul reţelelor

restrictive. Moralul grupului este mai ridicat decât în cazul anterior.

2. Modalităţi de comunicare organizaţională

Comunicarea organizaţională poate fi formală (realizată pe canale impuse de structura

organizaţiei, de normele existente şi de relaţiile funcţionale dintre persoane, grupuri,

compartimente, în conformitate cu reguli explicite şi, uneori, implicite) şi este preponderent legată

de activitatea comună; şi informală (informaţie fără legătură directă cu activitatea, cu o puternică

tentă afectivă), canalele folosite sunt altele decât cele formale, regulile de comunicare sunt mai

puţin stricte. Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente, în

sensul că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală, o pot distorsiona în

funcţie de relaţiile şi interesele celor implicaţi, sau, dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi

comunicarea formală.

2.1.Comunicarea formală. Reţelele formale de comunicare sunt prescrise prin organigramă,

document care reprezintă organizarea funcţională a activităţilor şi natura relaţiilor de subordonare şi

coordonare dintre compartimente şi persoane. Derularea comunicării formale scrise sau orale este

guvernată de o serie de reguli implicite şi explicite privind conţinutul (ce fel de informaţie se

transmite), responsabilitatea (cine emite şi cine controlează şi semnează – în cazul mesajelor scrise),

A

B

C

D

E

A B

C

D

A B

C

A

B

C D

E

A

B

C D

E

"Y"

D E

E

―lanţ‖ ―X‖ ―cerc‖ ―multicanal‖

9

forma (orală / scrisă, modul de structurarea a mesajului, conţinutul părţii de identificare, formulele

de adresare), momentul (ocazii, termene) şi destinaţia mesajelor (cui sunt adresate).

Comunicarea poate fi unidirecţională E R, mai facilă şi mai rapidă, sau bidirecţională

E R, mai lentă, necesitând răbdare, timp alocat, abilităţi comunicaţionale, dar ducând la decizii

mai bune şi la acceptarea mai largă a acestora de către executanţi. Tehnicile de comunicare diferă

după sensul de circulaţie al informaţiei:

Comunicare descendentă poate avea loc în sensul cererii de situaţii, date, etc. sau al

emiterii de decizii, dispoziţii, instrucţiuni, informaţii. Formele concrete folosite de o

organizaţie pot fi decizii, circulare de informare, broşuri sau manuale cu norme şi

instrucţiuni, ziare de întreprindere, scrisori către fiecare angajat, mesaje la staţia radio,

dări de seamă, rapoarte în faţa adunării generale a salariaţilor sau acţionarilor.

Comunicarea ascendentă poate fi un răspuns la cererile de situaţii şi date ale conducerii

sau emiterea unor cereri, plângeri, opinii. Formele folosite pot fi note de serviciu,

rapoarte, dări de seamă, reglementate prin normele de organizare şi funcţionare. Pe lângă

acestea conducerea poate folosi la fundamentarea deciziilor sale date furnizate de

chestionare de opinie sau atitudini, forme de colectare a propunerilor şi sugestiilor

salariaţilor. Tehnici recente de canalizare a insatisfacţiilor salariaţilor sunt aşa-numitele

―hot-lines‖2 şi ―uşa deschisă‖

3.

Comunicarea organizaţională nu se limitează însă doar la aceste forme; există modalităţi

specifice de comunicare operativă, bidirecţională, între niveluri ierarhice, compartimente diferite ca

şedinţele, comitetele, interviurile, grupurile de discuţie.

În cazul reţelelor formale sensul de circulaţie poate fi (a) descendent (de la compartimentele

/persoanele de decizie spre cei care execută deciziile), (b) ascendent (de la instanţele de execuţie

spre cele de decizie) şi (c) orizontal (între persoane aflate la acelaşi nivel ierarhic). În figura de mai

jos, comunicarea este realizată pe canale impuse de structurarea ierarhică a activităţii. Dacă F vrea

să comunice cu P, trebuie să urmeze canalele ascendente E - D - C - B - A şi apoi descendente L -

M - N - O. În acest lanţ de emiţători /receptori, mesajul său ar putea fi supus unor distorsiuni

repetate, situaţie care ar putea fi evitată dacă ei ar putea stabili o comunicare orizontală, mai directă.

2 Hot-lines - linii telefonice permanente prin care salariaţii pot comunica unor persoane special desemnate nemulţumirile,

reclamaţiile în legătură cu orice aspect legat de munca lor (condiţii, relaţii, salariu, etc.), la care primesc un răspuns sau o rezolvare

într-un termen dat. 3 Uşa deschisă - subalternii au acces oricând / sau în anumite zile la şefii lor pentru a-şi comunica reclamaţiile, propunerile, etc.

A

F

E

D

C

B

Q

P

O

N

M

L

(a) (b)

(c)

G

10

Fig. 2. Conceptul punţilor de legătură al lui Fayol4

Există organizaţii cu structuri de comunicare rigide, care nu permit o comunicare orizontală

intra sau extragrupală, ceea ce poate fi un avantaj atunci când activitatea impune aşa-numita

―unitate de comandă‖ (cazul structurilor de tip militar) sau, dimpotrivă, un dezavantaj, dacă

activitatea cere flexibilitate şi dinamism în comunicare (structuri de tip industrial, comercial sau în

domeniul serviciilor sau al relaţiilor cu publicul). În acest din urmă caz, funcţionarul sau muncitorul

care trebuie să rezolve o problemă cu ajutorul unui omolog al său din alt serviciu sau atelier, ar irosi

mult din timpul său şi al superiorilor săi parcurgând întregul lanţ F - E - D - C - B - A - L - M - N -

O - P. Este mult mai practic pentru activitate ca el să aibă posibilitatea comunicării orizontale cu P.

Este general admis că reţelele ierarhice sunt mai rigide şi mai lente, dar permit controlul şi întăresc

autoritatea, în timp ce o organizare mai puţin strict permite o comunicare mai democratică şi mai

flexibilă, furnizând participanţilor mai multă satisfacţie.

Unele organizaţii permit un acces mai ―democratic‖ al angajaţilor la informaţiile din sistem.

Bergman5 (1994) arată că într-o organizaţie informările predominante sunt descendente, iar pentru

informarea ascendentă există 3 reguli implicite:

Dacă doreşti să fii informat vei afla.

Dacă nu ai iniţiative, şefii nu-ţi vor trimite informări.

Ignorarea a ceea ce ai fi putut să afli dacă aveai iniţiativă nu poate fi o scuză invocabilă.

2.2.Comunicarea informală. Paralel cu comunicarea formală sunt iniţiate comunicări

informale între participanţi, pentru a schimba informaţii care nu au o legătură directă cu activitatea.

Cu timpul se constituie reţele informale de comunicare, bazate pe criterii afective simpatie /

antipatie, interese comune legate (sau nu) de organizaţie; canalele folosite sunt altele decât cele

formale, regulile de comunicare sunt mai puţin stricte.

Reţelele de comunicare formale şi informale sunt coexistente şi uneori interferente, în sensul

că cele informale pot bloca circulaţia informaţiei în reţeaua formală, o pot distorsiona în funcţie de

relaţiile şi interesele celor implicaţi sau, dimpotrivă, pot flexibiliza şi îmbunătăţi comunicarea

formală. Structura reţelelor de comunicare informale este aleatorie, orizontală şi verticală,

contactele personale scurtcircuitează reţeaua formală, funcţionarea lor se bazează pe comunicare

nepermanentă, bi- şi multi-direcţională. Formele mai frecvente de comunicare organizaţională

informală sunt zvonurile, semnele secrete de avertizare, materialele satirice scrise.

O metodă modernă de studiere a canalelor de comunicare informală în organizaţii

este analiza ECCO (Episodic Comunication Channels in Organization) care are ca scop

aflarea momentului în care fiecare persoană recepţionează o unitate de informaţie şi care

este reţeaua de difuzare a ei. Se lansează un zvon şi, după un interval de timp, la o anumită

oră toţi angajaţii, simultan, sunt rugaţi să răspundă la un chestionar care are întrebări de

tipul: ―Când aţi auzit ieri informaţia X sau o parte a ei?‖ cu detalierea unor aspecte legate de

ce au auzit, când, care parte a informaţiei, de la cine, prin ce mijloc (la telefon, direct, între

patru ochi, în grup). Se pot identifica astfel persoanele sursă (emiţători), structura reţelei,

orientarea ei orizontală şi verticală. Analizele astfel realizate au pus în evidenţă faptul că

majoritatea participanţilor la reţea sunt receptori (pasivi) şi emiţătorii sunt relativ puţini.

2.3. Comunicare scrisă şi comunicare orală

În funcţie de natura, scopul şi conţinutul mesajelor, forma de prezentare poate fi scrisă sau

orală. "Vorbele zboară, scrisul rămâne" spune un proverb. Modalităţile de comunicare

organizaţională (faţă în faţă, scrisă, etc.) sunt alese în funcţie de natura sarcinii, conţinutul

mesajului, specificul receptorului. Comunicarea orală este mai rapidă şi produce o satisfacţie

4 Ap. Luthans, 1985, p. 421.

5 Bergman, A. (1994), p. 50.

11

crescută, dar în cazul unor mesaje standard (instrucţiuni, reglementări, norme, rapoarte) este mai

potrivită cea scrisă, atât pentru posibilitatea de difuzare mai rapidă şi mai uniformă, cât şi pentru că

poate fi mai utilă în stabilirea responsabilităţilor în situaţii de litigiu.

Comunicările scrise sunt folosite în organizaţie în cazul mesajelor care trebuie să dureze în

timp, ori de câte ori trebuie prevenită uitarea sau fixată responsabilitatea într-o manieră lipsită de

echivoc. Comunicările scrise pot constitui elemente ale unor înregistrări contabile, pot fi o

documente care vor fi păstrate un anumit timp în fonduri arhivistice, pot fi folosite ca probe în

justiţie. Cu cât organizaţia este mai mare şi mai complexă, cu atât ponderea documentelor scrise în

ansamblul comunicării creşte.

Într-o organizaţie, comunicările scrise pot fi standardizate (toate formularele care

sistematizează informaţii despre diferite aspecte ale activităţii) sau ocazionale. Traseul

comunicărilor scrise poate fi clar fixat (mai ales în cazul comunicărilor standardizate, existând

persoane şi chiar compartimente specializate care le întocmesc, le dirijează circuitul lor sau care le

aprobă, dar există şi comunicări scrise ocazionale, care au un traseu mai puţin riguros.

Unele organizaţii au o descriere clară a tuturor acestor aspecte, sau chiar o reglementare

strictă (cele care au implementat deja sisteme de asigurarea calităţii), în timp ce în altele sistemul

funcţionează oarecum ―de la sine‖, în baza tradiţiei sau doar a activităţii în sine, fiind caracterizat

prin grade diferite de dezordine (sistem haotic de comunicare). În cazul celor din urmă, în

momentul implementării unui sistem de calitate pot apărea o mulţime de dificultăţi legate de

structurarea şi formalizarea sistemului şi de obţinerea unei funcţionări de calitate.

Organizaţiile care implementează Sistemul de Asigurare a Calităţii (SAC) au reguli şi

proceduri complete pentru organizarea fluxului informaţional, pentru tipizarea şi codificarea tuturor

documentelor scrise care circulă în sistem. Sistemul SAC este un bun model de organizare a

comunicări scrise, fixând responsabilităţile şi asigurând trasabilitatea în domeniul procesării

documentelor.

2.4. Roluri în comunicare

Rolurile în comunicare sunt manifestări comportamentale ale indivizilor în procesul de

comunicare. Aşa cum am arătat anterior, persoanele centrale sunt mai active în reţea, mai

satisfăcute şi deţin, prin însăşi poziţia lor, o putere potenţială rezultată din monopolizarea

informaţiei. Ele o pot transpune în fapt reglementând circulaţia informaţiei între membrii şi intrarea

informaţiei noi în reţea. Acest rol activ în comunicare se manifestă şi în influenţarea rezultatului

cooperării (performanţa în muncă) şi în luarea deciziilor.

Controlorul informaţiei poate fi şi o altă persoană decât persoana centrală a reţelei. Rolul de

controlor poate fi jucat de oricine, în circulaţia ascendentă (subordonatul poate influenţa decizia

superiorilor selectând informaţia care le parvine) sau în cea descendentă (şeful comunică

subordonaţilor numai ceea ce trebuie să ştie şi în felul acesta le influenţează cooperarea şi

performanţa), numai că părerile participanţilor la reţea diferă referitor la ceea ce trebuie să ştie

fiecare). Controlul are aspecte pozitive şi negative, ducând la furnizarea unor cantităţi insuficiente

sau excesive, în unele cazuri producându-se baraje.

Omul de legătură este o persoană a cărei activitate presupune contacte frecvente cu două

sau mai multe grupuri. Ea facilitează coordonarea acelor grupuri informându-le reciproc despre

activităţile celorlalte, atunci când ele nu interacţionează în procesul muncii. Legătura este necesară

mai ales în organizaţiile cu diferenţiere mare a subunităţilor sau cu activităţi cu un grad mare de

autonomie.

3. Variabile procesuale ale comunicării

Transmiterea mesajului de la emiţător la receptor este afectată de o serie de variabile care ţin

de cei doi agenţi, de canal sau de structura mesajului.

12

Acurateţea mesajului este menţinerea unităţii şi semnificaţiei prin codificare /decodificare la

nivelul emiţătorului, respectiv al receptorului şi este influenţată atât de credibilitatea sursei (E) cât şi

de structura mesajului. Majoritatea studiilor asupra acestui aspect este realizată la nivelul

receptorului. De exemplu superiorii consideraţi ―credibili‖ erau percepuţi ca furnizând informaţie

mai clară. Acurateţea percepută (aşa cum receptează destinatarul mesajul) este diferită de cea reală

(aşa cum a fost emis) şi depinde de credibilitatea sursei, de încrederea pe care R o are în ea şi de

influenţa pe care acesta o exercită asupra lui R şi mai puţin de structura obiectivă a mesajului.

În comunicarea orală, gradul de acurateţe al transmiterii mesajului este mai mic decât în

comunicarea scrisă, datorită faptului că înţelegerea de ansamblu a mesajului este dependentă de

calităţile mnezice ale receptorului: acesta va înţelege în funcţie de capacitatea de a evoca cât mai

multe unităţi de informaţie stocate în memoria de scurtă durată. Cu cât mesajul a fost mai lung, cu

atât el va uita mai multe unităţi de informaţie şi va înţelege în mai mică măsură mesajul.

Comunicarea scrisă previne acest neajuns prin faptul că forma şi conţinutul mesajului sunt

consemnate şi păstrate intacte pe un suport exterior (hârtie sau format electronic), pot fi recitite de

mai multe ori, în ritmul optim de înţelegere al receptorului, permiţând o mai mare acurateţe a

transmiterii conţinutului mesajului.

Un alt factor care influenţează acurateţea este diferenţa dintre repertoriile de semnificaţii ale

emiţătorului şi ale receptorului: cu cât această diferenţă este mai mare, cu atât înţelegerea mesajului

de către receptor este mai scăzută, deci acurateţea este mai mică.

Indexul Flesch 6este o metodă de studiere a acurateţei recepţiei mesajelor în comunicarea

scrisă, prin care urmăreşte stabilirea proporţiei dintre cantitatea de informaţie citită şi cea

înţeleasă şi reţinută, prin calcularea unor aspecte (numărul de silabe reţinute din 100 de

cuvinte, lungimea medie a unei propoziţii reţinute - în cuvinte, în funcţie de dificultatea

textului şi nivelul de instruire al receptorului). Rezultatele sunt folosite în analiza gradului

de adecvare a instrucţiunilor şi reglementărilor la nivelul de înţelegere al celor vizaţi şi

eventuala reformulare a mesajelor în forme accesibile.

Deschiderea spre comunicare este o variabilă individuală legată de emiţător: unii

participanţi sunt mai deschişi, au mesaje mai directe şi lasă să transpară mai multă informaţie despre

ei înşişi, alţii sunt mai închişi, mai prudenţi. Diplomaţii de exemplu, sunt foarte închişi, mesajele lor

trebuiesc ―traduse‖. Avem tendinţa de a fi mai prudenţi în comunicarea cu persoanele necunoscute

şi cu cele cu statut social diferit, dar frecvenţa contactelor favorizează deschiderea. În comunicarea

interpersonală există o tendinţă spre simetrie în atitudinea faţă de comunicare în sensul că avem

tendinţe ―de a reduce schimburile de informaţii cu persoane percepute ca închise‖ şi invers‖.

―Comunicarea închisă‖ are rolul de a menţine diferenţele de statut şi este iniţiată şi menţinut de

regulă de cel favorizat.

Distorsiunea este reproducerea incorectă a unei informaţii obiectiv corecte prin exagerarea

aspectelor favorabile sau defavorabile, filtrarea unor aspecte, blocarea sau omiterea completă a unor

date şi poate fi conştientă sau nu. În comunicarea ascendentă, subordonatul poate să blocheze

informaţia negativă importantă pentru scop şi să exagereze informaţiile pozitive despre sine, ceea ce

duce la pierderea abilităţii superiorului de a discerne informaţia relevantă de cea irelevantă şi la

adoptarea unor decizii greşite. Fenomenul se produce mai ales atunci când E nu are încredere în R.

Superiorul are tendinţa de a filtra sau bloca mai puţin informaţia negativă şi de a exagera mai puţin

pe cea pozitivă. Comunicarea descendentă este afectată mai mult de control decât de distorsiune în

sensul că sunt omise informaţiile nerelevante pentru subordonaţi.

Excesul de informaţie (redundanţa mesajului) se produce atunci când E transmite mai multă

informaţie decât poate recepţiona R şi este mai frecvent în comunicarea organizaţională decât

6 Apud Muchinsky, 1987, p. 557.

13

deficitul. Organizaţiile încearcă să limiteze cantitatea de informaţie care este accesibilă fiecărui

participant la activitate la un nivel optim prin definirea reţelelor de comunicare. Organigrama

reprezintă nu numai raporturile funcţionale generale între entităţile componente ale organizaţiei, ci

şi reţelele de comunicare formală care decurg din aceste raporturi. Dirijând fluxul informaţional

prin reţele prestabilite, informaţia este distribuită, în funcţie de conţinutul ei, doar persoanelor care

au nevoie de ea pentru activitate.

Problema este de a stabili, după caz, limita de la care începe excesul, aceasta depinzând de

calităţile persoanei. Excesul are influenţă pozitivă asupra satisfacţiei (persoanele care primesc mai

multă informaţie sunt mai mulţumite) şi negativă asupra performanţei reale în muncă. Individul are

tendinţa de a dori mai multă informaţie decât are în mod real nevoie pentru că aceasta îi produce un

sentiment de certitudine în luarea deciziilor, chiar dacă acestea sunt de slabă calitate.

Apărări faţă de excesul de informaţie. Atunci când capacitatea de recepţie a individului

este depăşită el se apără prin omisiune (refuză să prelucreze, să decodifice o parte din informaţie),

filtrare (separarea informaţiei relevante de cea irelevantă), aproximare (categorizarea informaţiei

după o schemă simplificatoare) sau pur şi simplu prin evitarea informaţiei. Excesul de informaţie

poate depinde şi de conţinutul sarcinii şi de feedback-ul rezultatului, dar atunci când el devine

cronic poate fi un factor de stres.

Deficitul de informaţie poate să afecteze în sens negativ performanţa, mai ales când este

legată direct de procesul muncii (persoana nu primeşte suficientă informaţie utilă); dar comunicarea

nu se referă numai la acest aspect, ci ea priveşte o serie de alte domenii: comunicare interpersonală,

cunoaşterea activităţii colegilor de muncă, a celorlalte grupuri, a conducerii, a obiectivelor

organizaţiei. Deficitul de informaţie este compensat de apariţia zvonurilor: ele iau naştere prin

emiterea şi răspândirea unor opinii de către un lanţ sau o reţea de comunicare. Distorsiunea

interpretărilor este accentuată de suprapunerea şi amplificarea unor opinii ale emiţătorilor succesivi

şi de ―creditarea‖ unor lideri de opinie.

4. Efectele comunicării la nivel individual şi organizaţional

Climatul de comunicare este atmosfera generală în care are loc comunicarea

organizaţională. Climatul influenţează atât procesul comunicării, cât şi efectele sale asupra

performanţei individuale şi de grup şi a satisfacţiei. Climatul de cooperare este caracterizat prin

flexibilitate, spontaneitate, respect, empatie, încredere reciprocă, centrare pe sarcină. Participanţii

sunt preocupaţi de rezolvarea problemelor de serviciu, se apreciază şi se respectă reciproc, nu

acţionează pe baza unor ―agende ascunse‖. Climatul defensiv este generat de lipsa de încredere

reciprocă între angajaţi, suspiciune, tendinţă de a-i domina şi controla pe ceilalţi, tendinţă de

securizare prin recurgere la ―agenda ascunsă‖ (una spun şi alta gândesc şi fac). Participanţii sunt

preocupaţi mai mult de conflicte şi tensiuni decât de activitatea propriu-zisă, sunt manipulativi,

blochează şi filtrează informaţia şi încearcă să dobândească prin aceasta mai multă putere personală.

Climatul de comunicare depinde nu numai de natura organizaţiei, ci şi de valorile şi tradiţiile sale,

de grupurile de putere existente şi de relaţiile dintre ele, de politicile manageriale, de gradul de

rigiditate al reţelelor de comunicare.

Performanţa în muncă poate fi abordată la mai multe niveluri: individual, grupal,

organizaţional. Pe lângă variabilele individuale care influenţează performanţa (aptitudini,

competenţe, motivaţie, trăsături de personalitate, stare de sănătate) şi alte variabile organizaţionale,

de natură tehnică, tehnologică şi de organizare a activităţii (echipamente, spaţiu şi orar de muncă,

tehnologii, management, sisteme de stimulare etc.), comunicarea interpersonală şi organizaţională

este considerată ca un factor important. Cercetările au arătat că feedback-ul - cunoaşterea

rezultatelor imediate şi finale ale activităţii proprii - are o influenţă pozitivă indiferent de sursa de la

care provine (organizaţie, şefi, colegi, sarcina în sine). Comunicarea rezultatelor are un rol

informaţional şi totodată motivaţional: centrează atenţia pe aspectele relevante ale sarcinii,

14

orientează spre comportamente dezirabile şi adecvate performanţei; excesul de feedback poate

deteriora performanţa în timp ce deficitul poate duce la un comportament aleator şi ineficient.

Pentru a evita deteriorarea performanţei la nivel organizaţional prin integrarea lentă a noilor

angajaţi, unele firme au conceput programe speciale de familiarizare rapidă prin furnizarea

informaţiilor esenţiale despre norme, reglementări, canale de comunicare, etc.

Un experiment de laborator realizat de Zand7 a demonstrat că grupurile cu niveluri

ridicate de încredere interpersonală şi cu o mai mare deschidere sunt mai eficiente în

rezolvarea problemelor şi în soluţionarea conflictelor. Rezultatele au fost confirmate şi de

un alt studiu al lui O‘Reilly şi Roberts realizat pe 43 de echipe ale Marinei SUA şi pe

trupele speciale de asalt ale poliţiei, au arătat că cele mai eficiente aveau şi comunicarea cea

mai deschisă şi mai fidelă (nedistorsionată).

Nu toate aspectele comunicării contribuie egal la performanţă, aceleiaşi frecvenţe a

comunicării ascendente a doi angajaţi fiindu-le asociate conţinuturi diferite: unul furnizează

informaţii utile deciziei, celălalt cere permanent îndrumări.

Satisfacţia în muncă este influenţată şi ea de comunicare, aşa cum am arătat în paragrafele

precedente: cei care au acces la mai multă informaţie sunt mai mulţumiţi, deşi au performanţe mai

slabe, deficitul de informaţie şi distorsiunea creează insatisfacţie, mai ales atunci când este vorba de

informaţie utilă pentru muncă. Excluderea de la comunicare creează nu numai insatisfacţie ci şi

nesiguranţă şi tensiune emoţională.

Eficienţa activităţii la nivel grupal depinde de natura reţelei (formală / informală) şi de

structura ei (restrictivă / flexibilă). Reţelele formale sunt destinate circuitului informaţiilor necesare

bunei desfăşurări a activităţii şi, din acest motiv sunt şi restrictive: participanţii au acces numai la

acele informaţii care le sunt indispensabile activităţii proprii şi colaborărilor implicate. Cu cât

organizaţia este mai ierarhizată, cu atât controlul fuxului informaţional creşte. Reţele restrictive,

prin faptul că au circuite informaţionale şi reguli de comunicare bine definite, au avantajul că permit

o execuţie rapidă (principala raţiune a unităţii de comandă) şi nu lasă loc pentru deliberări,

interpretări individuale. Dezavantajul lor este legat de faptul că nu permit decât în mică măsură

realizarea funcţiei expresive a comunicării, au tendinţa de a genera stări de insatisfacţie, tensiuni,

opoziţie, filtrări şi blocaje.

Funcţionalitatea reţelelor nerestrictive, fie ele formale sau informale este afectată de

lentoarea difuzării mesajelor, de dependenţa transmiterii de caracteristicile individuale ale

participanţilor (motivaţie, interese etc) şi de tendinţa spre exces de informaţie. Avantajul lor constă

în faptul că satisfacţia generată de accesul la informaţie măreşte coeziunea grupurilor şi loialitatea

faţă de organizaţie.

Existenţa reţelelor de comunicare informală nu are numai efecte negative asupra eficienţei

activităţii. Rezistenţa la schimbare poate fi contracarată promovând elemente ale schimbării prin

aceste reţele: credibilitatea informaţiilor va fi crescută de asocierea lor cu sursele informale, iar

angajaţii vor accepta mai uşor persuasiunea şi vor adera la schimbările propuse.

5. Strategii de comunicare organizaţională

5.1. Sisteme de comunicare

Sistemele de comunicare organizaţională iau naştere, odată cu organizaţia, atât la nivel

formal, cât şi la nivel informal. Un sistem de comunicare organizaţională presupune existenţa unor

principii şi norme formale (reglementări legale, regulamente interne, proceduri), tradiţii, principii,

proceduri etc., de natură informală, care guvernează procesul şi rezultatele comunicării. La acestea

7 Apud Muchinsky (1987), pp. 569-570.

15

se adaugă reţele de comunicare, mijloace şi tehnici de comunicare, roluri comunicaţionale

îndeplinite de actorii procesului (indivizii şi compartimentele), responsabilităţi.

Un bun sistem de comunicare organizaţională scrisă trebuie să se bazeze pe următoarele

principii:

Eficienţă: documentele trebuie să răspundă nevoilor de comunicare rezultate din activitatea

practică a organizaţiei; ele trebuie concepute într-o formă simplă şi clară (acurateţe), trebuie

sa fie complete şi întocmite / procesate la timp. Reţelele de comunicare trebuie, la rândul lor,

să fie explicit stabilite ca structură şi direcţie de circulaţie a informaţiei. Procedurile de

procesare trebuie să cuprindă termene şi responsabilităţi de procesare.

Transparenţă: toţi participanţii la sistemul de comunicare scrisă trebuie să cunoască

conţinutul şi forma documentelor standardizate, conţinutul şi forma orientative ale celor

nestandardizate, reţelele (circuitul) şi procedurile de procesare pentru fiecare document cu

care lucrează.

Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare organizaţională trebuie să

fie conştient de importanţa asumării responsabilităţii pentru emiterea, recepţia şi procesarea

documentelor legate de sarcinile sale de serviciu. Stabilirea unor proceduri standard de

participare la sistemul de comunicare organizaţională fixează în mod clar responsabilităţile

şi previne orice ambiguitate şi pasare a responsabilităţii.

5.2. Programe de comunicare

Comunicarea organizaţională eficientă presupune existenţa unor principii clare, utilizarea

unor mijloace şi asigurarea bunei funcţionări a reţelelor de comunicare existente.

Principii

un bun program de comunicare trebuie să aibă două sensuri (asigurarea feedback-

ului);

subiectele comunicărilor trebuie să aparţină sferei de interes a lucrătorilor;

comunicările sunt eficiente când au ca obiect fapte şi ineficiente când constau în

discursuri sau teorii;

stilul comunicărilor trebuie să fie obiectiv (nici condescendent, nici paternalist, nici

―cald‖, emoţional sau dimpotrivă, vexatoriu).

Mijloace

vizite neoficiale ale conducerii la locurile de muncă au un efect de calm, satisfacţie şi

stimulare, conducerea ―invizibilă‖ are efecte proaste;

discuţii directe şef / subaltern;

şedinţe scurte, în grupuri mici;

anihilarea zvonurilor prin discutarea deschisă în grup.

Simptome patologice de evitat

refuzul şefului de a comunica clar obiectivul de atins;

teama şefului că subalternul să cunoască obiectivele superioare;

refuzul şefului de a comunica subalternilor informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini

munca.

6. Influenţele parametrilor organizaţiei asupra comunicării

Comunicarea organizaţională diferă în funcţie de mărimea organizaţiei, de gradul de

centralizare, de gradul de incertitudine în activitate:

în organizaţiile mici comunicarea este predominant orală, realizată prin contacte directe,

orizontală şi pe verticală, toţi participanţii au acces egal la informaţie, comunicarea scrisă

fiind folosită mai mult în relaţiile cu exteriorul;

16

în organizaţiile mari predomină comunicarea scrisă, informaţia circulă mai lent, este

diferenţiată pe compartimente (nu toţi participanţii au nevoie în procesul muncii de aceeaşi

informaţie, de aceea este mai practic pentru toată lumea ca ea să fie selectată în funcţie de

activitate); cu cât numărul compartimentelor coordonate creşte, cu atât reţeaua de

comunicare este mai complicată şi mai încărcată de informaţie; datorită lungimii mari a

canalelor de comunicare, probabilitatea distorsiunilor este mai mare decât în cazul

organizaţiilor mici, comunicarea orală este limitată la persoanele care interacţionează direct

în procesul muncii;

în reţelele centralizate de comunicare accentul cade pe comunicarea verticală (ascendentă

/descendentă) şi distanţa dintre vârful şi baza ierarhiei se măreşte; informaţia circulă prin

lanţuri ierarhice stabilite, dar nevoia de control diferă după tipul muncii şi gradul ei de

organizare. De exemplu, la un atelier de reparaţii auto (muncă autonomă) nevoia de

comunicare este mai mare decât la o secţie de montaj semiautomatizată dintr-o fabrică de

automobile, unde ―tactul benzii‖ controlează ritmul muncii şi îndeplinirea sarcinilor,

simplificând comunicarea, dar, dincolo de un grad de automatizare, defecţiunile frecvente

ale utilajelor cresc nevoia de comunicare între participanţi.

reţele descentralizate au o organizare predominant orizontală, cu mai puţine niveluri

ierarhice; pentru integrarea părţilor (unităţile de muncă) se foloseşte mai mult comunicarea

orizontală directă, în cazul cooperării pentru rezolvarea sarcinilor de muncă, iar

comunicarea verticală are ca scop predominant controlul;

gradul de incertitudine în activitate este variabil de la un domeniu la altul, de la o

organizaţie la alta, dar este puternic dependent de condiţiile externe organizaţiei. De

exemplu o firmă trebuie să facă faţă schimbărilor de pe piaţa produselor şi a muncii, din

domeniul financiar, al tehnologiei, al resurselor de materii prime; în această ipostază,

deciziile strategice devin importante pentru însăşi existenţa organizaţiei. Datorită marii

variabilităţi a factorilor care sunt implicaţi în decizie, a imposibilităţii de a-i controla, creşte

incertitudinea deciziei, ceea ce atrage după sine o nevoie crescută de comunicare

intraorganizaţională şi mai ales extraorganizaţională. Comunicarea aduce informaţie

suplimentară şi astfel este posibilă reducerea incertitudinii.

7. Comunicarea managerială

Managerul, ca persoană care gestionează resursele materiale, financiare şi umane ale unei

organizaţii îşi asumă funcţii specifice: planificare, organizare, comandă, coordonare şi control.

Exercitarea fiecăreia din aceste funcţii presupune comunicarea cu ceilalţi membrii ai organizaţiei şi

cu persoane, grupuri sociale şi instituţii exterioare organizaţiei. Bunul mers al întregii organizaţii,

supravieţuirea ei în mediul social, depind de modul în care managerul gestionează o a patra resursă,

de natură subtilă - informaţia. S-a spus: informaţie = putere. De fapt circulaţia informaţiei -

comunicarea - este cea care leagă între ele celelalte resurse. În şi prin activitatea sa, managerul

stabileşte structurile şi imprimă stilul de comunicare, îşi consolidează puterea. Formula de mai sus

ar putea fi exprimată: comunicare = putere. Managerul există ca putere reală în organizaţie şi îşi

îndeplineşte funcţiile comunicând:

Planificarea activităţii se bazează pe o amplă informare internă asupra resurselor materiale,

financiare, umane, asupra disfuncţiilor şi problemelor interne cât şi pe informare externă

asupra situaţiei de pe piaţă, a diferitelor evenimente care afectează organizaţia, informare

vitală mai ales în condiţiile unei situaţii dinamice, cum este cea din societatea românească

―în tranziţie‖. Calitatea deciziilor luate depinde de calitatea şi cantitatea de informaţie de

care dispune managerul la un moment dat. Deciziile manageriale, concretizate în obiective şi

planuri de realizare sunt apoi comunicate tuturor celor implicaţi în realizarea lor.

17

Organizarea - funcţie subsecventă planificării, presupune stabilirea şi atribuirea de sarcini,

determinarea structurilor funcţionale, stabilirea termenelor şi a parametrilor de executare a

sarcinilor (cine, ce, cum, când are de făcut). Alocarea resurselor organizaţiei este mediată de

comunicarea internă, deci eficienţa organizării depinde, alături de competenţa managerului,

de felul în care se informează şi îi informează pe ceilalţi.

Comanda - funcţia cea mai sensibil determinată de comunicare - constă în direcţionarea

subordonaţilor pentru atingerea obiectivelor prin dispoziţii, ordine, instrucţiuni. Modul în

care managerul îşi ―conduce‖ oamenii spre obiective, delegarea responsabilităţilor,

motivarea pentru muncă depind de stilul de comunicare.

Coordonarea resurselor şi compartimentelor funcţionale pe parcursul realizării obiectivelor,

climatul de colaborare, atenuarea tensiunilor, rezolvarea conflictelor şi depind şi ele de stilul

de comunicare şi de tactul managerului.

Controlul constă din verificarea îndeplinirii obiectivelor de către fiecare persoană şi

compartiment funcţional în condiţiile prescrise (termene, calitate etc.), evaluarea

performanţelor şi comportamentului organizaţional al angajaţilor. Stilul de comunicare,

relaţionare şi conducere se manifestă plenar în interviurile de comunicare a evaluării,

discuţiile de disciplinare, analiza rapoartelor subordonaţilor şi întocmirea propriului raport

de activitate.

Analize ale ponderii comunicării în activitatea managerială au arătat că timpul alocat

acesteia este foarte mare şi creşte odată cu nivelul ierarhic. Această situaţie pune încă o dată în

evidenţă importanţa abilităţilor sociale şi comunicaţionale pentru munca managerului. Munca reală

a managerului se concretizează prin roluri interpersonale, informaţionale, decizionale.

Rolurile interpersonale sunt jucate de manager ca persoană de legătură între organizaţie şi

exterior, între membrii organizaţiei, între diferite compartimente, între persoane şi

compartimente / instanţe ierarhice. Personalitatea managerului se manifestă în fiecare dintre

aceste relaţii şi se modelează prin exercitarea rolurilor.

Rolurile informaţionale, manifestate prin gestionarea resursei ―informaţie‖, contribuie la

căutarea şi primirea de informaţii (interne şi din mediu) necesare deciziilor, transmitere de

informaţii utile pentru îndeplinirea sarcinilor de către subordonaţi, reprezentarea organizaţiei

în exterior.

Rolurile decizionale, implicite actului de conducere, se bazează pe primele două categorii şi

constau în adoptarea de strategii de dezvoltare, schimbare, rezolvarea disfuncţionalităţilor

pentru atingerea obiectivelor.

Exercitarea acestor roluri manageriale presupune folosirea funcţiilor organizaţionale ale

comunicării (informare, coordonare, control, motivare, exprimare emoţională) pentru îndeplinirea

funcţiei de gestiune a tuturor resurselor organizaţiei. Iată câteva exemple de situaţii de comunicare

fără de care munca managerială ar fi de neconceput: participarea la şedinţe (operative, de comitet de

direcţie etc.), discuţii telefonice cu personalul din subordine, discuţii cu alte persoane din

conducere, discuţii cu diferiţi clienţi, furnizori, alte organizaţii, audienţe, activităţi de protocol

(primirea unor delegaţii din ţară şi din străinătate), rezolvarea corespondenţei şi semnarea mapei,

discuţii cu liderii sindicali din firmă, consultarea unor materiale de specialitate.

Scopurile comunicării manageriale sunt strâns legate de obiectivele generale ale

organizaţiei: informare, comandă şi instruire, influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire,

integrare şi menţinere. Managerul face să circule informaţia utilă atingerii acestor obiective,

coordonează sursele intermediare de comunicare, face să ajungă informaţiile utile la timpul potrivit

şi la persoana potrivită, foloseşte informaţia pentru a face clare scopurile organizaţiei pentru

angajaţi, pentru a-i cointeresa şi a le crea satisfacţia atingerii scopurilor. Adeziunea angajaţilor la

scopurile organizaţiei, ―concertarea‖ şi concentrarea eforturilor lor se pot realiza folosind toate

formele şi resursele comunicării manageriale.

18

Bibliografie

Cimpean E.A.(2005), Managementul firmei si dezvoltarea resurselor umane in organizatii,

Cluj-Napoca: Editura Risoprint

Constantin – Stoica, A., Constantin, T., (2002) managementul resurselor umane, Iaşi:

Institutul European

Sechelarie, O.M., Petrişor, N.F., (1998), resursele umane – o provocare pentru

managementul contemporan, Piteşti: Editura Paralela 45

Pânişoară, I.O., (2004), Comunicarea eficientă, ediţia a II-a, Iaşi: Editura Polirom

Popescu, D., (1998), Arta de a comunica, Bucureşti: Editura Economică

Şoitu, L., (1997), Pedagogia comunicării, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,

Jablin, F.M., Putnam, L.L, (2001), The New Handbook of Organizational Communication,

Publishers: Sage, Thousand Oaks

19

Capitolul II. LUCRUL ÎN ECHIPĂ

Camelia Stanciu

1. Munca în echipă – delimitări conceptuale

Echipa este locul unde se întâlnesc şi interacţionează grupuri diferite care îşi împărtăşesc

speranţele despre scopuri şi roluri într-o atmosferă armonioasă8.

Există mulţi termeni care descriu munca în grup în cadrul organizaţiilor şi modul în care îşi

defăşoară activitatea.

Grupul de lucru reprezintă colectivul de persoane implicate în organizaţii, ce îndeplinesc

sarcini în vederea realizării obiectivelor organizaţiei din care fac parte. Ele au aceleaşi obiective

globale de lucru, autoritatea necesară, autonomia şi resursele cerute de scopurile propuse9.

Munca este exercitarea efortului şi aplicarea cunoştinţelor şi aptitudinilor în vederea

realizării unui scop. Termenul „relaţie de muncă” descrie raporturile care există între angajatori şi

angajaţi la locul de muncă. Aceste raporturi pot fi formale (de ex., acorduri de procedură, contracte

de muncă) sau informale – sub forma contractului psihologic, care exprimă anumite presupuneri şi

aşteptări în legătură cu ce au de oferit şi sunt doritori să dea efectiv managerii şi angajatorul

(Kessler & Undy).

Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună,

capacitatea de a direcţiona realizările individuale spre obiectivele organizaţionale, este sursa ce le

permite oamenilor obişnuiţi să atingă rezultate neobişnuite (A. Carnegie).

1.1. Diferenţa dintre grupuri şi echipe

Toate echipele sunt, prin definiţie, grupuri, dar nu este necesar ca reciproca să fie adevărată,

adică toate grupurile să fie echipe. În literatură există tendinţa de a folosi termenii de grup şi echipă

unul în locul celuilalt şi nu este uşor să se facă o distincţie între aceste noţiuni. Echipele apar când

un număr de persoane au un obiectiv comun şi recunosc că succesul lor personal depinde de

succesul altora.

Acele persoane sunt interdependente. În practică, aceasta înseamnă că în cele mai multe

echipe oamenii vor contribui cu abilităţi diferite. De asemenea, înseamnă că tensiunile şi

comportamentele contradictorii vor fi demonstrate în echipă.

Belbin arată că pe măsură ce munca în echipă devine un termen la modă, a început să

înlocuiască tot mai mult referirea la grupuri şi orice activitate este descrisă acum ca „muncă în

echipă‖. Tot el pune sub semnul întrebării dacă este utilă distincţia dintre grupuri şi echipe, oferind

câteva caracteristici care să realizeze diferenţa dintre cele două10

.

Echipă Grup

Mărime Limitată Medie / mare

Selecţie Esenţială Irelevantă

Leadership Partajat / prin rotaţie Singular

Percepţie Înţelegerea reciprocă a

cunoştinţelor

Concentrare pe lider

8 Tripon, A., On, A., Petelean, A., 2003, Management operaţional. Performanţa în echipă, p. 7

9 West, M.A., 2005, Lucrul în echipă, p. 33

10 Belbin, M., Beyond the Team

20

Stil Coordonare a rolurilor Conformism convergent

Spirit Interacţiune dinamică Oponenţii sunt persecutaţi de

majoritate

Prin munca în echipă se înţelege un număr restrâns de persoane cu abilităţi complementare

care urmăresc un scop, obiective de realizat şi o abordare comună, pentru care se consideră reciproc

responsabile (J.R. Katzenbach & D.K. Smith). Această definiţie identifică câteva trăsături

importante ale echipelor:

număr mic de persoane cu abilităţi complementare;

urmărirea unui scop comun;

urmărirea unor obiective comune de realizat;

urmărirea unei abordări comune;

se consideră reciproc responsabile.

Echipa – ca structură socioprofesională – se caracterizează prin11

:

obiective comune definite cu rigoare, realism şi credibilitate;

sistem de norme, valori etice şi principii împărtăşite de toţi membrii;

responsabilităţi precise, atribuţii clare, statut şi roluri bine determinate şi distribuite celor cu

calităţi adecvate; participare directă la adoptarea şi aplicarea deciziilor;

încredere, respect reciproc şi cooperare activă;

comunicare deschisă şi onestă;

climat psihosocial prielnic colaborării şi sprijinului reciproc;

preţuire şi recunoaştere a muncii şi rezultatelor obţinute de către membrii echipei;

recompensarea succeselor individuale şi de echipă.

Echipele:

sunt cele mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe

diferite;

reprezintă un excelent mediu de învăţare;

sunt mult mai orientate spre obiective decât organizaţia în ansamblu, îşi stabilesc mult mai

uşor o viziune şi un scop propriu;

valorifică mai bine resursele fiecărui membru;

sunt mai flexibile decât grupurile organizaţionale deoarece pot fi mult mai uşor formate,

dizolvate, reorganizate sau redimensionate;

cultivă loialitatea şi funcţionează pe principiul „toţi pentru unul şi unu pentru toţi‖;

favorizează delegarea de responsabilităţi pentru că oferă garanţia de a controla

comportamentul membrilor săi prin norme proprii.

Munca în echipă presupune colaborarea mai multor persoane care împart acelaşi spaţiu de

lucru, în vederea atingerii unui ţel comun.

În concepţia lui H. Owen, V. Hodgson, H. Gazzarg, indiferent de locul în care se lucrează

(birou, spital, şcoală, etc.), trebuie obţinut următorul acronim:

Efortul

Conjugat

Holist

Incită la

Performanţe

Apreciabile

Sarcinile care se pretează mai degrabă lucrului în echipă decât muncii individuale trebuie să

fie alese în funcţie de următoarele criterii12

:

11

Arădăvoaice, Gh., 2008, Liderul şi munca în echipă, p. 9

21

completivitate – sarcini complete;

cerinţe variate – sarcina presupune multiple competenţe stăpânite de diverşi indivizi;

necesitatea interdependenţei şi interacţiunii – sarcina presupune cooperarea, comunicarea,

schimbul de informaţii şi dezbaterea deciziilor cu privire la metoda cea mai eficientă de

lucru;

semnificaţia sarcinii – contribuţia importantă a sarcinii la atingerea scopurilor

organizaţionale sau la dezvoltarea societăţii în general;

oportunitatea de a acumula noi cunoştinţe – asigură membrilor şansa de a-şi îmbunătăţi sau

extinde deprinderile şi cunoştinţele;

posibilităţi de executare a sarcinii – sarcina poate fi executată astfel încât să constituie o

provocare pentru membri, cerându-le mai multă responsabilitate şi deprinderea unor noi

aptitudini pe parcurs;

autonomie – gradul de libertate pe care îl au echipele cu privire la felul în care îşi fac treaba,

de la ceva neînsemnat precum momentul pauzelor de lucru, la luarea deciziilor privitoare la

noi produse sau alt personal.

2. Construirea unei echipe eficiente

2.1. Etapele dezvoltării echipei

Modelul cel mai cunoscut şi mai răspândit de evoluţie a echipei (Tuckman, 1965) presupune 5

stadii: formarea, etapa de agitaţie, normarea, etapa de funcţionare şi întreruperea activităţii.

Formarea

La acest nivel apare adesea un grad ridicat de anxietate. Membrii echipei pun întrebări care

reflectă interesul cu privire la rolurile atribuite şi la resurse. Indivizii din cadrul echipei caută

informaţii despre alţi membri, mai ales legate de background-ul acestora şi experienţa în tipul de

sarcină pe care echipa trebuie să o execute.

Etapa este caracterizată de încercări repetate de a identifica sarcinile în termeni de parametri

relevanţă şi de a stabili cum anume se vor realiza, precum şi de stabilirea tipului de informaţii

necesare şi a modului în care vor fi utilizate.

Cea mai importantă sarcină este stabilirea clară şi de comun acord a obiectivelor.

Tipuri de comportamente disfuncţionale în echipele aflate în tranziţie13

La membrii echipei La conducătorul echipei La întreaga echipă

Anxietate evidentă faţă de

perspective

Tentative de a se face

neobservaţi

Reevalură ale carierei

profesionale

Bucuria / regretul faţă de

schimbarea conducătorului

Stare de confuzie temporară

Sabotaj

Lipsă de încredere sau reproş

Testarea noului conducător

Panică

Aspiraţie la funcţiile

Tentative de preluare a

controlului

Schimbări aparent aleatorii

Evaluări incorecte ale

personalului

Idei preconcepute negative

Nepotism

Aşteptări exagerate / frustrare

Reacţii la stres

Creşterea / scăderea stimei de

sine

Comportament competitiv

Redefinirea domeniului

Scăderea nivelului de

ingenuitate

Neclarităţi în ceea ce priveşte

obiectivul/priorităţile grupului

Suspendarea lucrului

Un număr excesiv de şedinţe /

întrevederi

Formarea de noi coaliţii

Renunţarea la proiectele

inovante

12

West, M.A., op.cit., p. 35 13

Tuckman, B.W., 1965, Development Sequence in Small Groups, Psychological Bulletin

22

importante

Reacţii la stres

Schimbarea sistemului de

recompense

Etapa de agitaţie

În timpul acestui stadiu apar conflictele între indivizi şi subgrupuri. Sunt vizate alegerile,

autoritatea şi/sau competenţa coordonatorului, iar membrii nu acceptă eventuale încercări de

dominare din partea conducerii.

Acest stadiu se caracterizează prin onestitate şi deschidere în rezolvarea divergenţelor.

Normarea

În timpul normării are loc rezolvarea conflictelor, iar echipa începe să abordeze sarcina din

perspectiva unei cooperări pozitive. Se întocmesc planuri şi se stabilesc standarde. Apar norme sau

reguli acceptate şi modalităţi de lucru referitoare la comportamentul individual şi colectiv.

Normele trebuie impuse în conformitate cu nevoile organizaţiei.

Etapa de funcţionare

Membrii echipei încep să vadă rezultatele date de concentrarea constructivă a energiei

asupra sarcinii comune. Se stabileşte o structură de lucru eficientă, în mijlocul căreia indivizii se

simt bine şi încep să colaboreze mai relaxaţi.

La acest nivel trebuie organizate sisteme de revizuire regulată pentru ca echipa să dea randament în

continuare şi să fie în legătură cu mediul în care acţionează.

Întreruperea activităţii

La acest stadiu nu ajung, de regulă, toate echipele, dar, în timp, membri importanţi vor

părăsi grupul, iar proiectele majore vor fi finalizate sau întrerupte.

Nu toate grupurile urmează schema propusă de Tuckman. În unele cazuri se constată

reluarea unor etape pentru a le parcurge gradat, la diverse niveluri.

2.2. Implicaţiile statutului de membru al grupului

Deoarece în primele faze rezultatele sunt minime, există tentaţia de a le parcurge în viteză

sau de a le scurt-circuita, sperând că prin aceasta, grupul va atinge productivitatea maximă.

Deşi tentantă, acestă idee nu dă rezultate. La fel ca şi oamenii, care trec prin stadii de evoluţie în

funcţie de vârstă, experienţă, maturitate şi alţi factori, echipele trec şi ele prin etape previzibile, a

căror durată depinde de factori precum: maturitatea indivizilor şi a echipei, complexitatea sarcinilor,

conducerea acesteia, climatul organizaţional şi cel extern.

Grupurile îşi pot înceta evoluţia la diferite etape; unele nu ajung niciodată pe deplin

funcţionale.

Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa nou

constituită sau cea modificată să devină pe deplin productivă se poate reduce prin împărtăşirea

preocupărilor şi aşteptărilor legate de grup, ceea ce duce la reducerea tensiunilor, a îngrijorării sau

anxietăţii tipice etapelor de formare şi antrenare. Membrii grupului se pot înţelege între ei pentru a

evita „surprizele‖ şi astfel se poate accelera realizarea unei atmosfere de încredere, care permite

renunţarea la aspectele interpersonale în favoarea celor legate de sarcinile profesionale, echipa

putând acum să meargă înainte şi să funcţioneze.

Apartenenţa la echipă

În ceea ce priveşte componenţa echipelor, e necesar să existe o combinaţie de persoane cu

abilităţi şi caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată şi toată

lumea va dori să joace aceleaşi roluri şi să îndeplinească aceleaşi sarcini.

Pentru a creaşi menţine echipe performante trebuie luate în considerare toate elementele care

influenţează eficacitatea grupurilor. Printre aceste elemente diversitatea membrilor are un loc

aparte. Atunci când membrii echipei sunt omogeni există o serie de avantaje: uşurinţa de a crea

23

relaţii sociale între membriişi începutul interacţiunii necesare pentru a munci împreună. Pe de altă

parte omogenitatea poate să limiteze punctele de vedere, ideileşi creativitatea. Din diversitate

provine o bază mai mare de talente, informaţiişi perspective variate care pot să îmbunătăţească

procesul de luare a deciziilor sau de soluţionare a unor probleme. Aceste aspecte sunt importante

atunci când echipa lucrează la sarcini complexe.

Cercetările au arătat că diversitatea poate crea probleme în stadiile iniţiale de formare a

echipelor. Aceasta apare atunci când conflictele interpersonale care pornesc din diversitate vin să

încetinească procesele de grup cum ar fi construirea relaţiilor, definirea problemei şi partajarea

informaţiilor. Chiar dacă echipele ar putea întâmpina dificultăţi în a rezolva aceste probleme, se

poate dezvolta un potenţial de performanţă o dată aceste probleme au fost rezolvate.

Trebuie să ne asigurăm că membrii echipei sunt trataţi egal. Într-o echipă de până la 6

membri este probabil ca toţi să devină implicaţi. Cei mai tăcuţi nu vor fi dominaţi de personalităţile

mai puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se pot ascunde atât de uşor. În general,

aceasta este mărimea ideală. Grupurile mai mari, de până la 10 persoane, cuprind adesea una sau

două persoane care nu contribuie foarte mult, dar care pot fi productive. În cele mai mari, se

observă o implicare redusă.

Odată ce au fost stabiliţi membrii echipei, aceştia trebuie să înveţe să lucreze împreună.

Munca în echipă poate avea legătură cu persoane din afara grupului; de exemplu, pot fi implicaţi

agenţi economici sau organizaţii comunitare.

Claritatea sarcinii

Trebuie să ne asigurăm că sarcina este clară pentru toţi. Acest aspect nu ar trebui să se

limiteze doar la a le spune în ce constă; trebuie să le permitem să se gândească la ea şi să pună

întrebări pentru clarificare. Aceasta nu numai că le va furniza informaţii concrete, ci le va şi permite

să-şi formeze o viziune mai clară în privinţa sarcinii şi a ceea ce ar trebui să realizeze.

Pe parcursul unei activităţi mai îndelungate în echipă, fixarea unor termene face sarcina mai

uşor de abordat, poate contribui la creşterea motivaţiei, fiecare etapă poate fi realizată cu succes, iar

progresul va fi mai uşor de monitorizat.

Implicarea membrilor echipei

Pentru ca o echipă să funcţioneze cu succes, membrii săi ar trebui să fie complet dedicaţi

finalizării sarcinii şi realizării obiectivelor. Ei trebuie să sprijine procesul şi produsul muncii în

echipă.

Realizarea unui consens şi asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte

importantă, atât în vederea obţinerii succesului în echipă, cât şi în vederea dezvoltării fiecărui

membru.

Competiţia dintre membrii unei echipe joacă rar un rol într-o muncă de echipă eficace.

Membrii trebuie să devină camarazi, să-şi ofere sprijin, să-şi împartă echitabil munca, într-o

manieră care să promoveze eficacitatea.

În concepţia lui V. Ricu, construirea unei echipe eficiente presupune un bun design al

lucrului în echipă, în care sunt specificate obiectivele care trebuie îndeplinite, strategia şi

succesiunea paşilor, sarcinile specifice, numărul necesar de oameni, rolurile pe care aceştia trebuie

să le îndeplinească şi abilităţile pe care trebuie să le posede.

Autorul descrie 3 tipuri de abilităţi de care o echipă trebuie să ţină cont pentru a ajunge la

rezultate bune pe plan profesional:

are nevoie de oameni cu expertiză tehnică;

echipa trebuie să includă persoane capabile să identifice problemele şi persoane cu abilităţi

de rezolvare a problemelor;

să decidă competent.

24

Factorii de personalitate nu pot fi ignoraţi. În mod ideal, membrii unei echipe de succes

înregistrează scoruri înalte la dimensiunile: extraversie, agreabilitate, conştiinciozitate şi stabilitate

emoţională.

Echipele eficiente tind să aibă dimensiuni reduse – mai puţin de 10 membrii. Când este

vorba de numărul membrilor unei echipe, experţii propun abordarea „Think small‖, respectiv o

echipă să fie formată din cel mai mic număr de membrii care pot realiza sarcina cerută.

O echipă performantă necesită un leadership eficient, care să fie în măsură să traseze direcţii

clare şi să genereze un climat de încredere membrilor săi.

Echipele au un ţel sau un obiectiv spre care tind toţi membrii săi, însă liderul trebuie să aibă grijă să

menţină energia şi concentrarea acestora, menţinându-i orientaţi spre ţelul colectiv, chiar dacă

circumstanţele se schimbă permanent.

N. Ceauş consideră că „dacă avem câteva persoane care lucrează împreună, se ajută reciproc

şi stau în acelaşi birou, nu putem vorbi de o echipă, ci doar de câteva persoane care împart acelaşi

spaţiu şi fac acelaşi tip de activitate. Pentru a vorbi de o echipă, trebuie identificat acel „ceva‖ în

jurul căruia s-a format colectivul‖14

. În practică, impactul pe care aceste grupuri de lucru îl au

asupra performanţei organizaţiei sunt următoarele:

1. eficienţă sporită: o echipă sudată poate fi coordonată mai eficient şi va urmări coerent

sarcinile;

2. comunicare mai bună: datorită existenţei unui scop comun, barierele de comunicare se

estompează, iar membrii grupului dialoghează deschis şi degajat despre probleme şi soluţii;

3. grad ridicat de motivare: existenţa colaborării şi comunicării cu cei din echipă în vederea

realizării obiectivelor comune reprezintă pentru fiecare membru al grupului de lucru un motiv de a

veni la muncă „din plăcere‖;

4. retenţie sporită: nimeni nu-şi doreşte să plece dintr-o echipă în care se simte bine;

5. profit pentru companie: existenţa unor angajţi eficienţi şi motivaţi are în timp efecte

benefice asupra profitului companiei.

Esenţa construirii unei echipe rezidă în clarificarea speranţelor despre scopuri şi roluri. O

echipă este un eco-sistem. Dezvoltarea echipei şi a individului se petrece dinăuntru în afară.

Indivizii participanţi se concentrează mai întâi asupra schimbării pe care trebuie să o facă în ei înşişi

şi apoi asupra extinderii la alte domenii de influenţă din echipă15

.

Alcătuirea unei echipe performante reprezintă o activitate foarte complexă. Avem de-a face

cu indivizi diferiţi, cu profiluri psihologice diferite, cu interese şi aşteptări diferite; din scopurile

echipei trebuie delimitate obiectivele de urmărit pentru fiecare membru, iar acestea trebuie

percepute ca fiind scopuri proprii.

Iniţial, echipa se prezintă ca un grup în formare în care au loc fenomene psihosociale

specifice de relaţionare a persoanelor, de acomodare a unora cu altele, de asimilare a statutelor şi

rolurilor lor. Atunci când toate aceste procese se stabilizează şi funcţionează normal se poate vorbi

de un grup structurat şi coeziv, deci de o echipă16

.

Gh. Arădăvoaice arată faptul că selecţia celor mai potriviţi oameni trebuie să se realizeze

după un set de criterii17

, precum:

pregătire profesională de specialitate, în concordanţă cu specificul domeniului de activitate;

experienţă;

caracter integru, personalitate bine conturată, atitudine fermă şi principială;

loial instituţiei, liderului şi celor cu care lucrează;

spirit de echipă, capacitate de a pune la dispoziţia grupului întregul său potenţial de muncă;

14

Ceauş, N., Training manager, Ed. Codecs 15

Tripon, A., On, A., Petelean, A., ibidem 16

Arădăvoaice, Gh., op.cit., p. 48 17

Idem, p. 49

25

puterea şi deprinderea de a sesiza disfuncţiile, cauzele acestora şi de a propune soluţii pentru

îmbunătăţirea muncii;

abilităţi relaţionale pentru a instaura şi menţine raporturi interumane corecte;

forţă morală pentru eventualele eşecuri;

tăria de a-i comunica nemijlocit şefului ce aspecte din actul de conducere sunt deficitare, de

a formula şi avansa metode de lucru noi;

creativitate, spirit inovator, preocupare pentru implementarea elementelor de noutate, pentru

schimbări radicale atunci când necesităţile muncii o cer.

R. Eales-White afirmă că o echipă se formează din motive organizaţionale şi motive

individuale18

.

Rezultatele obţinute în urma unui sondaj realizat pe 230 de manageri resurse umane din

SUA, indică faptul că printre beneficiile muncii în echipă se numără: o viziune mai bună în legătură

cu stabilirea direcţiilor majore privind producţia, o programare detaliată şi eficientă a producţiei şi

creşterea capacităţii angajaţilor cooptaţi în echipe de a rezolva conflictele dintre ei.

Majoritatea firmelor îşi stabilesc sau trec printr-un proces de stabilire a valorilor şi a propriei

viziuni asupra viitorului lor. Datorită schimbării rapide şi nesiguranţei din mediile de afaceri,, dacă

acest proces este perceput ca necesar şi poate fi eficient dacă viziunea şi valorile sunt stabilite în

comun, dacă ele coincid cu cele ale liderului şi, de asemenea, dacă există schimbare la nivel de

structură şi sistem, care să asigure alinierea la viziunea şi valorile menţionate.

Figurile următoare prezintă comparativ echipa eficientă şi echipa ineficientă.

Fig. 1 Echipa eficientă19

Produc performanţe semnificative

18

Eales-White, R., 2004, Cum să formezi echipe eficiente, p. 15 19

Eales-White, op.cit., p. 20

Scop şi direcţie clare şi comune

Energie şi entuziasm

Umor şi bună

dispoziţie

Procese bine definite şi gestionate

Întrebări ingenioase şi suport

Roluri clare

Hotărâre Devotament şi implicare

Concentrare şi

perseverenţă

Gândire şi planificare

Învaţă din greşeli

Creativi şi flexibili

Feedback şi ajustare

Deschişi şi oneşti

Comunicare internă şi externă

26

Fig. 2 Echipa ineficientă20

Produc performanţe slabe

M.A. West prezintă câteva indicaţii cu privire la înfiinţarea unei echipe eficiente21

:

1. Echipele trebuie să aibă de executat sarcini interesante.

Indivizii vor lucra mai intens dacă sarcinile impuse îi motivează, fiind interesante,

provocatoare şi plăcute în acelaşi timp. Când sarcina e interesantă, indivizii devin mult mai angajaţi,

mai motivaţi şi mai cooperanţi în îndeplinirea ei.

2. Indivizii trebuie să simtă că au un rol important în soarta companiei.

Fenomenul de „lene socială‖ apare mai ales când indivizii cred că nu au o contribuţie

semnificativă la realizarea sarcinii. O modalitate de a-i face pe membri să se simtă importanţi pentru

echipă este utilizarea strategiilor de negociere şi clarificare a rolului. Examinarea atentă a

îndatoririlor fiecărui participant şi identificarea obiectivelor individuale şi de echipă fac ca membrii

să înţeleagă şi să demonstreze celorlalţi contribuţia personală la succesul echipei.

3. Indivizii trebuie să aibă de executat sarcini semnificative.

Sarcinile individuale trebuie să fie semnificative şi să aducă satisfacţii. La fel cum pentru o

echipă este important să aibă o sarcină interesantă de realizat, tot astfel şi membrii vor depune mai

20

Idem, p. 19 21

West, M.A., idem, p. 37

Membri izolaţi Lipsa simţului

direcţiei sau al scopului

Lipsa rolurilor

clare

Pierdere de timp

Lipsa sprijinului

Intrigi

Apariţia subgrupurilor

Lipsa planificării sau erori în planificare

Obiective secrete şi

politica puterii

Subminarea autorităţii liderului Prea

conservatori – nu îşi asumă

riscuri

Lipsă de experienţă

Nerespectarea limitelor de timp

Idei neluate în seamă

Urmărirea excesivă a

procedurii şi a detaliilor

Prea serioşi şi concentraţi

pe sarcini

27

mult efort, vor fi mai creativi şi mai dedicaţi dacă sarcinile individuale sunt captivante şi

provocatoare.

4. Contribuţiile individuale trebuie să fie indispensabile, unice şi evaluate în conformitate

cu un standard.

Investigarea fenomenului de lene socială indică faptul că acesta este rar întâlnit atunci când

oamenii îşi percep contribuţia ca fiind indispensabilă performanţei întregii echipe. La fel de

important este ca şi munca individuală să fie supusă evaluării. Indivizii trebuie să simtă că nu doar

munca lor este indispensabilă, ci şi că realizările lor sunt vizibile pentru ceilalţi.

5. Trebuie să existe obiective clare de echipă însoţite de feedback în vederea atingerii

performanţei.

Din aceleaşi motive pentru care este important ca indivizii să aibă scopuri clare şi feedback

asupra activităţii, este vital caşi întreaga echipă să aibă succes la aceste aspecte. Cercetările arată că

performanţa este ridicată atunci când oamenii primesc sarcini precise (Locke şi Latham, 1991).

Obiectivele constituie un factor de impulsionare dacă se asigură şi feedback.

2.3. Reguli necesare în vederea menţinerii unei echipe eficiente

respectaţi-vă colegii, trataţi-i aşa cum aţi dori să fiţi voi trataţi, ca pe nişte oameni

capabili, cu calităţi, cu trebuinţe, aspiraţii şi scopuri la fel de legitime ca ale voastre;

lucraţi bine şi intens, urmăriţi obţinerea performanţelor nu pentru a-i surclasa pe colegi,

pentru a le dovedi că sunteţi mai inteligent şi mai priceput decât ei, sau pentru a demonstra

şefului că sunteţi mai valoros decât oricine, ci din înţelegerea necesităţilor muncii, a nevoii

de a îndeplini bine îndatoririle de serviciu;

comunicaţi, informaţi-vă reciproc, consultaţi-vă cu ceilalţi, ajutaţi-vă în procesul

pregătirii şi derulării unei acţiuni; în caz de succes, bucuraţi-vă împreună; în caz de eşec,

păstraţi-vă calmul şi luciditatea, nu vă învinuiţi unul pe altul; căutaţi împreună cauzele

eşecului şi reluaţi cu încredere acţiunea iniţială;

nu transformaţi divergenţele de opinii şi soluţii în motive de ceartă sau acuze. Priviţi-le

ca pe ceva firesc, căutaţi să sesizaţi elementele comune, aveţi tăria de a recunoaşte şi a

aprecia deschis ideea celuilalt atunci când este mai bună;

evitaţi denigrarea şi calomnia, nu comentaţi negativ diverşi colegi şi nu formaţi

grupuleţe care să dezbine echipa;

ajutaţi-vă şi cooperaţi activ. Acceptaţi ideea că astfel vă completaţi reciproc nu din

compasiune sau pentru a acoperi, substitui nepriceperea celuilalt, ci pentru reuşita acţiunii,

pentru îndeplinirea activităţilor organizaţiei;

indiferent de valoarea şi experienţa pe care o aveţi, de aportul personal la realizările

grupului, nu afişaţi aere de superioritate, evitaţi aroganţa şi trufia, ci promovaţi lauda sinceră

şi îndemnul prietenesc;

apreciaţi cu francheţe şi onestitate rezultatul muncii colegilor, nu le subapreciaţi

iniţiativele şi strădaniile de a obţine performanţe. Discutaţi pe marginea lor, învăţaţi din

experienţa celorlalţi, cereţi-le ajutorul atunci când aveţi nevoie;

nu-i învinuiţi pe alţii pentru greşelile personale; asumaţi-le, recunoaşteţi deschis în ce

constă vina voastră – acest lucru va consolida imaginea personală în ochii colegilor;

dezvoltaţi şi consolidaţi sentimentul de prietenie, împărtăşiţi din trăirile, frământările şi

satisfacţia voastră, abordaţi cu tact şi discreţie şi problemele care depăşesc cadrul

profesional.

J.C. Maxwell descrie 10 etape care trebuie parcurse pentru a investi în propria echipă22

:

1. Luaţi decizia de a pune bazele unei echipe!

22

Maxwell, J.C., 2005, Totul despre lideri, atitudine, echipă, relaţii, p. 157-160

28

Hotărârea de a dezvolta membrii echipei reprezintă primul pas spre construirea unei echipe

mult mai bune.

2. Selectaţi cei mai buni oameni cu putinţă!

Cu cât oamenii din echipă sunt mai buni, cu atât potenţialul lor este mai mare.

3. Plătiţi preţul necesar instruirii echipei!

4. Faceţi lucrurile împreună ca o echipă!

Singurul mod de a dezvolta identitatea şi coeziunea între membrii echipei este să îi reuniţi nu numai

într-o formulă profesională, ci şi într-o formulă personală.

5. Conferiţi membrilor echipei responsabilitate şi autoritate!

Cea mai semnificativă evoluţie a oamenilor apare deseori ca urmare a încercărilor şi greşelilor din

experienţa personală. Orice echipă care doreşte să treacă la un nivel superior de randament trebuie

să ofere membrilor echipei autoritate şi responsabilitate.

6. Ridicaţi în slăvi succesele obţinute de echipa voastră!

Oamenii sunt dispuşi să muncească din greu dacă sunt apreciaţi pentru eforturile lor.

7. Verificaţi dacă investiţiile făcute în echipă dau roadele scontate!

Trebuie să observaţi dacă obţineţi un câştig pentru timpul, energia şi resursele pe care le investiţi.

Unii oameni se dezoltă foarte repede, alţii mai încet, dar rezultatul final dorit este progresul.

8. Nu mai investiţi în jucătorii care nu se dezvoltă!

Una dintre cele mai dificile experienţe pentru orice membru al unei echipe este să lase în urmă un

coechipier. Dar este necesar să faceţi acest lucru dacă un membru din echipă refuză să se dezvolte

sau să se schimbe pentru binele colegilor.

9. Creaţi noi oportunităţi pentru echipă!

Atunci când o echipă are posibilitatea de a păşi pe un teritoriu nou sau are şansa de a se confrunta

cu noi provocări, trebuie să se extindă pentru a le putea face faţă cu succes.

10. Oferiţi echipei cea mai mare şansă pentru a reuşi!

Una din cele mai importante sarcini pe care le aveţi de îndeplinit este îndepărtarea obstacolelor în

aşa fel încât echipa să aibă o şansă cât mai mare de a obţine succesul.

3. Conducerea echipelor

3.1. În concepţia lui M. West23

, liderul are trei îndatoriri generale:

crearea condiţiilor care să asigure îndeplinirea sarcinii;

formarea şi menţinerea unităţii echipei;

instruirea şi susţinerea echipei în vederea obţinerii succesului.

Crearea condiţiilor adecvate înseamnă în primul rând să ne asigurăm că grupul are o sarcină precisă

de executat şi că deţine resursele necesare atingerii scopului (buget necesar, cazare, echipamente IT,

etc.).

Pentru a crea şi menţine o echipă unitară, liderul trebuie să se asigure că membrii posedă

deprinderile şi abilităţile necesare.

Liderul trebuie să iniţieze procese care să contribuie la eficienţa echipei, prin luarea unor decizii

convenabile, rezolvarea problemelor, managementul conflictelor şi dezvoltarea unor mijloace noi şi

îmbunătăţite ale muncii în echipă. Operativitatea acesteia nu se obţine decât prin exerciţiu. Rolul

liderului este acela de a încuraja echipa în scopul deprinderii lucrului în grup.

Instruirea şi orientarea echipei spre victorie presupune intervenţia pentru îndrumare şi

susţinere în vederea realizării unui lucru eficient. Liderul trebuie să înveţe să fie sensibil la

dispoziţia membrilor, la cât de bine comunică şi interacţionează unul cu altul.

23

Idem, p. 68

29

Coordonarea echipei diferă de modul tradiţional de conducere. Conducătorii tradiţionali tind

să dea instrucţiuni şi îndrumări, mai degrabă decât să caute sfaturi şi să joace rolul unor mediatori.

Nu încearcă să se integreze, ci să impună păreri, având un rol mai mult autoritar decât de susţinere.

Liderii eficienţi ai unei echipe împărtăşesc responsabilităţile acesteia, încurajându-i pe

membri să-şi asume responsabilitatea atunci când lucrurile nu merg bine.

Liderii încearcă să cordoneze echipa ca pe un întreg, ca pe un tot unitar, nu doar asupra

fiecărui component al ei.

Conducerea se referă la procesul de iniţiere a unor intervenţii strategice adecvate motivării

şi îndrumării echipei.

Funcţia de conducere implică în mod categoric impunerea unei direcţii precise asupra activităţii

echipei. Viziunea impusă de lider îi provoacă pe ceilalţi, sporindu-le motivaţia24

. Locke şi Latham

(1991) cred că suntem mai receptivi la scopuri clare şi interesante, decât la simplul îndemn „fă tot

posibilul!‖. Astfel, planul este precis, orientând membrii şi asigurând contribuţia lor la atingerea

obiectivului stabilit.

Realizarea scopului are consecinţele sale – membrii pot vedea valoarea rezultatului pentru

clienţi şi pentru ei înşişi, ceea ce îi determină să se implice total în încercarea de a transforma ţelul

în realitate.

Funcţia de conducere presupune modelarea sau proiectarea echipei, astfel încât aceasta să

funcţioneze eficient25

. Acest lucru se poate realiza lucrând la autoritatea, dimensiunea, configuraţia

şi vechimea echipei.

Funcţia de conducere include câştigarea suportului organizaţional care ajută echipa să-şi

atingă scopul26

. Aceasta presupune acordarea unor recompense adecvate, instruirea corectă a

indivizilor, cunoaşterea informaţiilor referitoare la funcţionarea şi strategiile organizaţionale de care

au nevoie.

Funcţia de conducere presupune planificarea potrivită a intervenţiilor în vederea

succesului27

. Grupurile sunt receptive la intervenţiile din partea conducerii mai ales la înfiinţare, pe

parcursul executării sarcinii sau când o etapă a activităţii s-a încheiat.

În concepţia lui J. Maxwell28

pot fi comparate două prototipuri de lideri:

Lideri care au obţinut succesul prin

competiţie

Lideri care au obţinut succesul prin

colaborare

Îi consideră pe cei din jur nişte duşmani Îi consideră pe cei din jur prieteni

Se concentrează numai asupra lor înşişi Se concentrează asupra altora

Sunt mereu suspicioşi la adresa altora Le întind o mână de ajutor semenilor lor

Câştigă numai dacă sunt buni cu adevărat Câştigă dacă sunt buni sau dacă echipa lor este

bună

Victoria depinde de talentele lor Victoria lor depinde de talentele celor din jur

Obţin o victorie mică Obţin o victorie mare

Şi puţină bucurie Şi o bucurie pe măsură

Sunt şi învingători, dar şi învinşi Sunt numai învingători

3.2. Acelaşi autor enumeră o serie de calităţi pe care trebuie să le posede potenţialul lider29

:

Caracterul

24

Idem, p. 71 25

Ibidem 26

Idem, p. 72 27

Ibidem 28

Maxwell, J.C., op.cit., p. 168 29

Idem, p. 174

30

Calităţile care trebuie să însoţească un caracter pozitiv sunt: sinceritatea, integritatea, autodisciplina,

înclinaţia spre învăţătură, încrederea pe care o inspiră, stăruinţa, conştiinciozitatea şi un puternic

respect pentru munca în echipă.

Influenţa

Arta de a conduce presupune exercitarea unei influenţe puternice. Toţi liderii sunt posesorii a două

caracteristici: se îndreaptă spre o destinaţie şi sunt capabili să-şi convingă semenii să-i urmeze.

Atitudinea pozitivă Individul a cărui atitudine îl determină să adopte o perspectivă complet pozitivă este o persoană fără

limite. Oamenii înzestraţi cu atitudini pozitive pot să ajungă în locuri inaccesibile semenilor lor.

Talentul de a lucra cu oamenii Talentul de a lucra cu oamenii implică o grijă permanentă pentru semenii noştri, capacitatea de a-i

înţelege şi hotărârea de a interacţiona cu ei, care devine o prioritate de grad zero. Propriul

comportament va influenţa şi determina comportamentul pe care ceilalţi îl manifestă faţă de noi.

Performanţa Poetul Archibald MacLeish scria: „Un singur lucru este mai dureros decât învăţatul din experienţă

– să nu înveţi din experienţă”. Oamenii care nu au înregistrat performanţe, fie nu au învăţat nimic

din din greşelile comise, fie nu au încercat să facă nimic în viaţă.

Încrederea Oamenii sunt atraşi de indivizi care inspiră încredere absolută prin întreaga lor fiinţă. Încrederea

este apanajul unei atitudini pozitive. Cei mai mari lideri ai lumii rămân încrezători în forţele lor

indiferent de situaţie. Încrederea conferă putere. Un lider de excepţie are capacitatea de a dărui

încredere atât în forţele proprii, cât şi în forţele oamenilor săi.

Autodisciplina Liderii adevăraţi se caracterizează printr-o disciplină de fier. Când este vorba de disciplină, oamenii

aleg din două lucruri: suferinţa impusă sacrificiul pe care îl implică disciplina şi suferinţa provocată

de regretul care se naşte din oportunităţi ratate şi mediocritate.

În cazul liderilor, există două aspecte importante care trebuie analizate: unul îl constituie

emoţiile, iar al doilea – timpul.

Liderii eficienţi recunosc faptul că reacţiile lor emoţionale sunt propria lor responsabilitate. Liderul

care nu permite ca acţiunile altor persoane să-i dicteze reacţiile, are parte de o libertate nelimitată.

În ceea ce priveşte timpul, oamenii disciplinaţi îl folosesc la maxim; iată 3 caracteristici ale liderilor

disciplinaţi: îşi identifică cu exactitate obiectivele pe termen scurt şi lung; îşi concep un plan pentru

realizarea acestor obiective; sunt animaţi de o dorinţă puternică ce îi determină să continue lupta

pentru îndeplinirea obiectivelor.

Arta de a comunica eficient Un lider care nu are capacitatea de a comunica nu poate să-şi exprime viziunea în aşa fel încât să-i

determine pe oameni să acţioneze în spiritul ei.

Abilitatea unui lider de a inspira încredere este similară cu abilitatea de a comunica eficient.

Comunicarea înseamnă interacţiune pozitivă.

3.3. Esenţa unei conduceri eficiente reprezintă articularea unui plan clar şi îndrumarea

echipei prin viziune şi strategii spre atingerea scopului. Liderii îi pot încuraja pe participanţi să fie

flexibili în abordarea activităţilor, analizând obiectiv procesele care au loc şi învăţând odată cu

ceilalţi cum se lucrează mai bine în echipă.

Un bun conducător va reprezenta interesele grupului: îi va proteja reputaţia, îl va ajuta la rezolvarea

creativă a conflictelor. De asemenea, se va îngriji de identitatea echipei.

Esenţa conducerii eficiente presupune căldură afectivă.

3.4. Erorile şi avantajele conducerii

31

R. Sternberg a identificat patru tipuri de convingeri greşite care îi pot induce în eroare pe lideri30

:

Eroarea egocentrismului: liderul consideră că totul se învârte în jurul lor şi iau în calcul

doar propriile interese şi nevoi atunci când iau o decizie importantă.

Eroarea omniscienţei: liderii pot să ştie multe lucruri, dar e o eroare să creadă că ştiu totul.

Eroarea omnipotenţei: liderii cred că sunt atotputernici şi pot face ceea ce vor, fără să se

gândească la legitimitatea sau moralitatea faptelor lor.

Eroarea invulnerabilităţii: liderii cred uneori că li se permite orice, că pot scăpa nepedepsiţi,

că se pot sustrage de la răspundere.

R. Hackman (1990, 2002) a identificat 4 tipuri de capcane care pot determina eşecul

liderilor31

:

Numirea colectivului de muncă „echipă”, dar tratarea mambrilor în mod individual.

În cadrul echipei pot fi stabilite responsabilităţi individuale, pentru ca apoi, responsabilităţile

fiecăruia să fie coordonate de lider, astfel încât suma eforturilor combinate ale membrilor să dea

naştere produsului întregii echipe.

A doua strategie este aceea de a desemna o sarcină şi a le atribui indivizilor răspunderea de a

identifica modul în care o pot realiza.

Hackman susţine că un procedeu mixt, în care oamenilor li se spune că sunt o echipă, fiind însă

trataţi ca indivizi separaţi, cu propriile performanţe şi recompense, nu face decât să conducă la

confuzie şi ineficienţă.

Exacerbarea sau diminuarea autorităţii.

Exacerbarea autorităţii poate genera anxietate membrilor; diminuarea ei poate duce la prea multă

libertate şi chiar la haos, în lipsa unei direcţii.

Simpla formare a unui grup mare.

Atunci când configuraţia grupului e neclară, iar responsabilităţile nu au fost stabilite, membrii pot

cădea victime unor fenomene precum „lenea socială‖ sau „atitudinea de profitor‖.

Hackman susţine pentru a obţine o structură stabilă sunt necesare 3 elemente: o sarcină bine

planificată (care să-i motiveze pe membrii), echipa să fie bine închegată (cu un număr mic de

membri care să realizeze eficient proiectul) şi să dispună de informaţii clare şi precise cu privire la

limitele autorităţii şi responsabilităţii sale.

Desemnarea unor obiective interesante, fără a acorda atenţie sprijinului organizaţional.

Deşi lucrul în grup este considerat actualmente elementul de bază al funcţionării organizaţiilor,

persoanele care coordonează echipele sau lucrează în cadrul lor nu sunt suficient instruite; prin

urmare, liderii trebuie să depună un efort considerabil pentru a-şi exercita influenţa orizontal şi

vertical, pentru a asigura echipelor sisteme de sprijin adecvate în organizaţii.

Convingerea că membrii au deja competenţa necesară lucrului în echipă.

Conducerea unui grup presupune conştientizarea constantă a proceselor care au loc în cadrul

acesteia, precum şi intervenţia la momentul potrivit pentru a asigura un randament sporit.

4. Rezolvarea creativă a problemelor în echipă

4.1. Etape în rezolvarea creativă de probleme

Creativitatea de grup se referă la generarea noului prin interacţiune în cadrul unui grup de

persoane. Rezultatele creativităţii de grup se finalizează în inovaţii, invenţii comune sau în soluţii la

problemele complexe sociale, la evenimente sau relaţii umane care nu comportă soluţii unice.

30

West, M., idem, p. 77 31

Idem, p. 85

32

Rezolvarea problemelor mai puţin structurate presupune gândirea „laterală‖, care

încurajează identificarea şi punerea unor noi probleme şi, implicit, găsirea unor noi soluţii. În aceste

cazuri se valorifică creativitatea, abilitatea şi capacitatea managerilor de a prevedea şi genera idei.

Rezolvarea problemelor implică 4 stadii bine definite: explorarea problemelor, generarea

alternativelor, selectarea unei opţiuni şi implementarea acesteia.

Explorarea

Clarificarea şi investigarea unei probleme constituie, probabil, cea mai importantă etapă în

rezolvarea acesteia. De obicei, membrii echipei încep să caute soluţii înainte de a clarifica, analiza

sau redefini problema însăşi.

Această etapă se referă la concentrarea asupra scopului sau analiza deţinătorilor de interese.

Ideaţia

Dacă se reuşeşte împiedicarea încercărilor de a oferi soluţii în prima etapă, pasul următor

constă în propunerea diverselor modalităţi de a rezolva problema. Atunci când iau o decizie,

echipele caută în general să iasă dintr-un impas. Dacă cineva emite o idee care este preluată imediat,

trebuie făcute modificările de rigoare.

Studiile legate de rezolvarea problemelor arată că cea mai bună metodă este să începem cu

generarea soluţiilor posibile. În această etapă, atmosfera de siguranţă creată prin susţinerea verbală

a inovaţiilor este deosebit de importantă pentru promovarea încrederii.

Selecţia

În continuare, scopul este acela de a susţine o controversă constructivă pentru identificarea

unei soluţii adecvate. Este recomandabilă o atitudine critică, dar pozitivă şi încurajatoare.

Dacă în a doua etapă s-au obţinut mai multe răspunsuri, vor trebui alese 3 sau 4 care par mai

potrivite; este important să nu optăm doar pentru cele obişnuite; cel puţin o propunere trebuie să

sugereze o nouă modalitate de a aborda problema. Şedinţa de brainstorming negativ este indicată

pentru orice idee. Brainstorming-ule negativ contribuie la descoperirea dezavantajelor în mod

constructiv şi la remedierea lor prin modelarea propunerilor. Echipa nu trebuie să aleagă o soluţie

doar pentru că e o soluţie, ci pentru că este cea mai bună.

Implementarea

Urmând cu seriozitate primele trei etape, echipa va realiza faptul că implementarea este

pasul cel mai simplu şi mai profitabil al rezolvării problemelor.

Pe parcursul acestei etape, membrii trebuie să abordeze dificultăţile care apar şi să fie pregătiţi

pentru a modifica corespunzător modul de aplicare a soluţiilor identificate.

În etapa implementării, inovatorul trebuie să obţină sprijin referitor la resurse, timp şi

cooperare din partea persoanelor din afara grupului care ar putea influenţa eficienţa procesului de

aplicare.

Metodele şi tehnicile creative sunt utilizate în scop pragmatic (de rezolvare efectivă a unei

probleme într-un mod mai original) şi educativ, de dezvoltare a aptitudinilor persoanei, aptitudini

care participă la procesul de soluţionare creativă.

În pofida prejudecăţii că metodele şi tehnicile creative intervin doar în etapa de generare, de

producere a ideilor, acestea sunt utilizabile în toate stadiile procesului de rezolvare creativă a

situaţiilor cu care ne confruntăm, începând cu depistarea şi definitivarea formulării problemei şi

terminând cu strategia de implementare a soluţiei.

4.2 Tehnicile creative oferă noi modalităţi de abordare a problemelor cu care se confruntă

grupul şi aduc alternative neobişnuite pentru strategiile deja existente, care vizează acceptarea

provocărilor.

Iată câteva dintre aceste tehnici32

:

Brainstorming-ul clasic

32

Câmpean, E.A., 2006 (coord.), Educaţia pe tot parcursul vieţii. Semnificaţii şi conţinut, p. 99

33

În cadrul acestei tehnici, membrii grupului emit cât mai multe idei, scopul fiind acela de a

obţine un număr mare de propuneri, fără a se preocupa de calitatea lor.

Participanţii acceptă sugestiile, reţinându-şi criticile şi încearcă să le utilizeze pentru a genera noi

idei – aşa-numitul fenomen de „parazitare‖.

Sunt cunoscute mai multe modalităţi de obţinere a ideilor şi soluţiilor intermediare care

conduc la soluţia finală:

- progresiv – liniară, care presupune o succesiune de raţionamente, astfel încât fiecare

idee generează o alta;

- analitică, care presupune o analogie, o confruntare permanentă a ideilor şi o analiză

individuală a lor fără evaluare, în care se acceptă toate ideile, chiar şi cele

neobişnuite sau absurde;

- mixtă, reprezentând o combinaţie a primelor două.

Această metodă are ca punct de plecare rezultatul studiilor de psihologie socială diferenţiată şi

porneşte de la următoarele idei fundamentale33

:

- fiecare individ normal este apt de creativitate în măsura în care nu este inhibat de

atitudinile reprobative ale celorlalţi membri ai grupului şi în măsura în care

atomosfera care crează în grup îl lasă să fie spontan;

- prin intermediul discuţiilor în grup, ideile se amplifică şi se îmbogăţesc continuu,

fără a avea o paternitate precisă, ele fiind o emanaţie a întregului grup;

Regulile acestei metode sunt:

- cantitatea generează calitatea, deci cu cât numărul de idei va fi mai mare,

probabilitatea de a găsi idei valoroase va fi mai mare;

- orice critică este interzisă;

- separarea momentului emiterii ideilor de evaluarea lor critică;

- stimularea asociaţiei de idei pe baza celor exprimate de alţii;

- imaginaţia, chiar absurdă, este binevenită.

Varianta scrisă a brainstorming-ului

Această tehnică este o variantă a brainstorming-ului clasic, care are în vedere competenţa

superioară a indivizilor faţă de grupuri la şedinţele de brainstorming, rezultatul fiind generarea unui

număr mare de idei într-o perioadă de scurtă de timp.

Membrii echipei stau la o masă rotundă, având în faţă câteva pagini albe pentru notarea

ideilor. După ce scriu 10-15 idei, persoanele pun hârtiile în mijloc. Apoi, fiecare va nota sugestiile

pe paginile colegilor. Sunt îndemnaţi în special să paraziteze propunerile celorlalţi.

Metoda este utilă atunci când membrilor le este greu să gândească împreună de la început. Ideile

notate pe hârtie pot circula şi pot fi dezvoltate pe parcursul mai multor zile.

O variantă productivă a tehnicii amintite implică utilizarea reţelelor de calculatoare.

Brainstorming-ul în reţea (brain-netting) presupune crearea unui fişier la care au acces toţi

utilizatorii. Problema în discuţie apare sub forma unui titlu în fişierul respectiv şi toţi membrii

introduc idei sau sugestii legate de propunerile colegilor. Astfel, indivizii pot comunica şi la

distanţă; mai mult, toţi au acces la rezultatele procesului.

Această variantă a brainstorming-ului are câteva avantaje34

:

- este mai profund decât barainstorming-ul oral;

- îndrăznesc şi cei timizi;

- se respectă ritmul celor lenţi, care au posibilitatea să participe la acestă acţiune de

grup.

Brainstorming-ul negativ

33

Androniceanu, A., 1998, Managementul schimbărilor. Valorificarea potenţialului creativ al resurselor umane, p. 58 34

Stoica-Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, p. 207

34

Brainstorming-ul negativ este utilizat mai ales ca o strategie de a promova concentrarea

asupra sarcinii şi gândirea critică în echipă. Este util pentru verificarea unei propuneri noi sau

pentru evaluarea tacticilor, practivilor sau a obiectivelor deja existente (West,1996, 1997).

Urmărirea scopului

Această metodă poate fi folosită în etapa explorării şi clarificării problemelor, implicând

examinarea şi evaluarea critică a scopurilor propuse. Este utilă, de asemenea, la reexaminarea

modului în care sunt definite problemele şi ideile. Mai mult, ea este esenţială pentru a încuraja

membrii să identifice şi să cerceteze ipotezele principale care sunt deseori preluate fără

discernământ.

Abordarea în discuţie duce la conceperea unui număr mult mai mare de scopuri decât cel

stabilit iniţial de echipă. Formulările de tipul „aş vrea să...‖ şi „cum să...‖, care precedă enunţarea

obiectivului, ajută la clarificarea acestuia.

Tabelul de elemente

Se referă la descompunerea unei probleme în mai multe elemente sau componente,

organizându-se un brainstorming pentru fiecare şi alegându-se apoi ideile care par mai promiţătoare

sau mai creative, în vederea propulsării echipei.

Un astfel de tabel ne oferă într-un timp foarte scurt un număr mare de variante de rezolvare,

însă metoda este aplicabilă doar în cazul în care avem de-a face cu o problemă care poate fi divizată

în mai multe elemente.

Exemplu

Echipa trebuie să lanseze o idee pentru organizarea unui eveniment social nou, care să-i facă

pe oameni să se simtă bine în afara serviciului.

Elementele acestei probleme pot fi următoarele: persoanele care vor participa, locul în care se va

organiza evenimentul, activităţile care se vor desfăşura, timpul şi scopul întrunirii. Apoi, grupul

generează idei pentru orice temă sau componentă în parte.

Următoarea etapă presupune alegerea ideilor mai neobişnuite din numeroasele combinaţii

posibile, generate de tabelul de elemente.

Analiza deţinătorilor de interese

Este vorba despre analiza propunerilor de schimbare sau a obiectivelor echipei din

perspectiva celor afectaţi direct de activitatea grupului. Poate oferi sfaturi utile în privinţa

modificării adecvate a sugestiilor de schimbare sau a scopurilor echipei.

Modelul Osborn pleacă de la premisa că potenţialul de creativitate şi inovare al indivizilor şi

grupurilor este îngrădit de diferite împrejurări. Modelul îşi propune să deblocheze acest potenţial şi

să prescrie procedurile de stimulare pas cu pas a ideilor creativ-inovative35

.

Procesul creativ de rezolvare a problemelor decizionale este menit să favorizeze desfăşurarea

elementelor cheie ale procesului decizional: definirea problemei decizionale, producţia de idei şi

elaborarea soluţiei.

5. Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă

Munca în echipă poate suda sau destrăma grupul. Cel care îşi propune să ajungă la

performanţă prin construirea şi consolidarea unei echipe învingătoare, devine astfel responsabil

pentru reuşita sau eşecul grupului pe care l-a creat. Reuşitele sau înfrângerile nu se datorează în

exclusivitate nici şefului, nici subalternilor, ci sunt rezultatul ambelor părţi.

Succesele echipei servesc la întărirea angajării membrilor ei în activitate, în timp ce lipsa lor

poate duce la nemotivare şi la un randament scăzut.

5.1. Avantajele muncii în echipă.

35

Osborn, A.F., 1963, Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem-Solving, p. 166

35

Necesitatea muncii în echipă a devenit tot mai evidentă pe măsură ce politicile de resurse

umane au evoluat, iar companiile au început să ţină cont de nevoia de comunicare şi contact uman a

propriilor angajaţi, conştientizând valoarea motivaţională superioară a dialogului şi susţinerii

reciproce într-o echipă.

În orice activitate, succesul este de cele mai multe ori rodul efortului comun, al muncii în

echipă. Într-o echipă ideală, oamenii au posibilitatea de a-şi fructifica propriile atuuri. Relaţia dintre

membrii echipei are un impact considerabil asupra performanţelor ei. Crearea unor raporturi calde

între membrii depinde de: comunicare (deschisă şi onestă), încredere şi respect reciproc, valorile

împărtăşite, cooperare şi colaborare, folosirea în comun a informaţiilor şi cunoştinţelor, un mediu

sigur şi stimulativ în care oamenii să se simtă încurajaţi şi să nu se teamă de acuzaţii în caz de eşec

şi nu în ultimul rând, depinde de umorul acestora.

Munca în echipă reprezintă calea succesului şi a performanţei.

Un alt avantaj al muncii în echipă este dezvoltarea empatiei. Manifestarea empatiei în cadrul

echipelor este esenţială pentru că fiecare membru are posibilitatea de a se dezvolta şi de a-şi folosi

propriul potenţial. Empatia ajută echipele să-şi clădească încrederea şi să colaboreze cu eficacitate.

Dezvoltarea unor interacţiuni empatice depinde de o strânsă colaborare între lider şi membrii

echipei, care să stimuleze:

o abordare constructivă şi pozitivă a comunicării la nivel interpersonal, mai ales în situaţii

neplăcute;

sprijin oferit pentru învăţare şi pentru depăşirea situaţiilor dificile de îndată ce acestea apar;

asigurarea accesului egal al tuturor membrilor la exprimarea opiniilor şi preocupărilor lor;

un tratament echitabil pentru toţi;

preţuirea în egală măsură a tuturor membrilor echipei;

înţelegerea indicatorilor emoţionali din cadrul interacţiunilor;

capacitatea de a controla emoţiile în cadrul interacţiunilor personale;

grija reciprocă arătată de membrii echipei şi capacitatea lor de a-şi înţelege sentimentele.

Printre avantajele muncii în echipă se mai numără cele legate de climatul afectiv pozitiv. Membrii

unei echipe ajung să se cunoască foarte bine, conlucrând la depăşirea dificultăţilor curente. În plus,

diversitatea şi varietatea soluţiilor oferite creşte aritmetic cu fiecare membru. De aceea, lucrul în

echipă poate fi extrem de motivant, fiecare proiect aducând cu sine experienţa contactului cu ceilalţi

şi bucuria de a beneficia de sprijinul acestora.

Dacă aceste legături ajung să fie puternice, confortul afectiv poate suplini şi compensa alte lipsuri,

inclusiv cele legate de salarizare.

Lucrul în echipă este folosit adesea ca mijloc de combatere şi diminuare a rutinei zilnice. Nu

salariul se constituie în cel mai important factor de motivare, ci conţinutul muncii, natura sarcinilor

curente şi modul în care această activitate, prestată 8-10 ore/zi, corespunde cel mai bine

necesităţilor interne de dezvoltare.

Munca în echipă presupune încredere. Interacţiunea este un plus al echipelor. Lucrul în

echipă îi determină pe membrii săi să interacţioneze, să se susţină şi să nu gândească individualist.

O echipă bine construită permite membrilor săi să se concentreze pe valorificarea propriilor

talente şi competenţe. Membrii echipei îşi pot acorda sprijin reciproc şi în privinţa nivelului de

motivare, a direcţionării activităţii spre atingerea obiectivelor dorite şi conştientizării strategiilor

greşite.

Prin confruntarea unor idei diferite, echipa generează mai multă inovaţie şi creativitate decât

o persoană izolată. Prin combinarea experienţei şi abilităţii lor de învăţare, membrii unei echipe

bine construite pot oferi mai multă flexibilitate.

Alte avantaje ale lucrului în echipă:

stabilirea unor scopuri clare, agreate de toată lumea;

rolurile fiecărui membru sunt bine definite, având în vedere abilităţile de expertiză şi

capacităţile fiecăruia;

36

resursele sunt utilizate optim;

există un înalt grad de motivare al persoanelor;

sprijinul şi încurajarea membrilor echipei îl ajută pe fiecare să-şi rezolve sarcinile;

relaţiile personale se îmbunătăţesc;

creşte participarea la actul decizional;

realizarea deplină a potenţialului individual;

sunt mai indicate pentru a rezolva probleme complexe care necesită opinii şi cunoştinţe

diferite;

valorifică mai bine resursele fiecărui membru;

5.2. Dezavantajele muncii în echipă

Deşi munca în echipă are avantajul de a fi mai eficientă prin faptul că le permite membrilor

săi să îşi completeze reciproc abilităţile, trebuie avut în vedere faptul că nu orice proiect poate fi

relizat în echipă. Atunci când avem de-a face cu o astfel de activitate şi când se doreşte realizarea ei

în echipă, apar anumite dezavantaje.

Un aspect negativ al muncii în echipă este acela că rezistenţa la schimbare este în general

mai mare decât în cazul persoanelor separate.

Practica ne demonstrează că nu e suficient ca un grup profesional să fie format din personalităţi

puternice, competente şi cu experienţă. Dacă între acestea nu există compatibilităţi, înţelegere

reciprocă, viziuni şi motivaţii comune centrate pe acceptarea scopului propus, solidaritate şi

camaraderie, nu se pot obţine performanţe apreciabile. Valorificarea potenţialului de muncă al

fiecăruia, evoluţia în cariera profesională nu se îndeplinesc fără a respecta cerinţele formării şi

menţinerii spiritului de echipă. La această stare, care potenţează calitatea şi randamentul muncii

fiecăruia, se ajunge numai atunci când oamenii înţeleg că întregul nu este egal cu suma părţilor, ci

cu ceva mai mult, care se naşte din interacţiunea cu grupul, din armonia relaţiilor interpersonale, din

identificarea oamenilor cu valorile şi scopurile grupului.

A lucra într-un grup dezbinat, în care certurile şi neînţelegerile sunt frecvente, se manifestă

orgoliile şi antipatiile, atitudinile de izolare, de desconsiderare sau indiferenţă, în care fiecare

încearcă pe cont propriu să-şi rezolve problemele, în care denigrarea celuilalt este practicată în mod

curent, reprezintă fără îndoială un obstacol serios pentru a munci cu plăcere în echipă.

Nu toţi oamenii pot lucra în echipă; lucrul în echipă cere angajaţilor să coopereze unii cu

alţii, să schimbe informaţii, să se confrunte cu diferenţele, să le accepte şi să-şi sublimeze interesele

personale în favoarea interesului de grup.

Rolul şi eficientizarea muncii în echipă sunt recunoscute, însă drumul către atingerea

performanţelor profesionale poate fi alunecos. De aceea, managerii trebuie să acorde o importanţă

desăvârşită la crearea a ceea ce se cheamă „echipă de succes‖.

În cadul echipei pot apărea conflicte. Faptul de a depinde de cineva poate fi destul de

frustrant pentru unii, mai ales atunci când partenerii nu-şi respectă angajamentele, termenele sunt

depăşite în lanţ, întârzierea se amplifică continuu, motiv pentru care se acordă atât de multă

importanţă prezenţei unor calităţi absolut necesare acestui tip de organizare a muncii.

Echipa înseamnă comunicare directă, obligând la asumarea constantă a responsabilităţii propriilor

sarcini, deoarece neîndeplinirea acestora este imediat sancţionată de grup.

De obicei, la început oamenii se declară ca fiind buni jucători de echipă, gata să facă faţă oricăror

sarcini şi gata să dialogheze cu oricine, deschişi la ideile şi sugestiile altora. Un test psihologic de

extraversie şi comunicare poate infirma aceste declaraţii, profilând o persoană care lucrează mai

bine individual şi care preferă solitudinea. Iată de ce disponibilitatea exprimată trebuie să fie reală.

Dincolo de aparenţe pot exista nemulţumiri în colectiv. Dinamica grupului conţine şi factori

ascunşi, unii inconştienţi, alţii neexprimaţi, care alterează procesul de realizare a acţiunilor în

vederea atingerii obiectivelor comune.

37

Teama de conflict şi de implicare (inamicii interacţiunii) reprezintă un alt dezavantaj. Desfăşurarea

activităţii în echipă poate genera anumite probleme, lipsa încrederii reciproce poate da naştere unor

neînţelegeri între membrii. De aici generează teama de conflict. Încercarea de evitare a conflictului

conduce la autocenzurarea comunicării.

O altă consecinţă negativă a lucrului în echipă poate fi şi sentimentul redus de satisfacţie

personală la finalul unui proiect, în cazul specialiştilor care dau rezultate mult mai bune dacă

lucrează singuri.

Într-o echipă pot interveni şi momente mai dificile cauzate de conflicte determinate de cele

mai multe ori de probleme interpersonale, de lipsa de comunicare, de persoane dificile în echipă, de

roluri nu prea bine definite. Aceste momente dificile i-ar putea detrmina pe unii să spună că singuri

ar fi reuşit mai bine, că unele activităţi au avut de suferit din cauza unor colegi de echipă mai slab

pregătiţi sau mai puţin implicaţi.

Automatizarea excesivă a echipelor poate afecta coordonarea eforturilor cu cele ale altor

echipe. Pe considerentul că cei care deţin aptitudini dezvoltate multilateral pot desfăşura mai multe

activităţi, s-ar putea ajunge la desfiinţarea unor posturi şi la supraîncărcarea personalului cu

activităţi suplimentare.

Bibliografie

Androniceanu, A., 1998, Managementul schimbărilor. Valorificarea potenţialului creativ al

resurselor umane, Ed. All Educational, Bucureşti

Arădăvoaice, Gh., 2008, Liderul şi munca în echipă, Ed. Antet

Armstrong, M., 2003, Managementul resurselor umane, Ed. Codecs

Eales-White, R., 2004, Cum să formezi echipe eficiente, Ed. All Beck, Bucureşti

Maxwell, J.C., 2005, Totul despre lideri, atitudine, echipă, relaţii, Ed. Amaltea, Bucureşti

Osborn, A.F., 1963, Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem-

Solving

Owen, H., Hodgson, V., Gazzard, H., 2004, Manual de leadership, Ed. Codecs

Stanciu, C., 2006, Rezolvarea creativă a problemelor în echipă, în Educaţia pe tot parcursul

vieţii. Semnificaţii şi conţinut, coord. A.E. Câmpean, Ed. University Press

Stoica – Constantin, A., 2004, Creativitatea pentru studenţi şi profesori, Institutul European,

Iaşi

Tripon, A., On, A., Petelean, A., 2003, Management operaţional. Performanţa în echipă, Ed.

Universităţii „Petru Maior‖, Tg. Mureş

Tuckman, B.W., 1965, Development Sequence in Small Groups, Psychological Bulletin

West, M.A., 2005, Lucrul în echipă. Lecţii practice, Ed. Polirom, Iaşi

38

Capitolul III. COMUNICARE ÎN LIMBA ENGLEĂ

Berariu Cristina

1. BASIC SKILLS

1.1. FORMAL LETTERS

Outline

1. Formal greeting: Dear Sir/Madam (when you do not know the name of the person

you are writing the letter to); Dear Mr/Ms Gregory (when you know the person‘s

name)

2. Introduction

Opening remarks/reason for writing

3. Main body

Write about main aspects of the letter in details, starting a paragraph for each aspect

4. Ending

Closing remarks (e.g. I look forward to hearing from you)

5. Formal ending: Yours faithfully ((when you do not know the name of the person

you are writing the letter to); Yours sincerely (when you know the person‘s name)

Useful language

Opening remarks

(mild)

I am writing in connection with …/ to complain about…/ to inform you that …

(strong)

I wish to express my deep/ strong dissatisfaction with…

To introduce new points

Firstly, secondly, thirdly…

With regard to, As regards

Closing remarks

(mild)

I feel/believe I am entitled to a refund

(strong)

I insist on/ I demand a full refund or I shall be forced to take legal action / the

matter further

I hope that I will not be forced to take further action

39

1.2. ELEMENTS OF AN EMPLOYMENT FILE

APPLICATION FORMS

Private and confidential

Please complete and return it to the Personnel

Director

Which post are you applying for?

How did you hear about it?

Surname Forenames Mr/Mrs/Miss

Permanent home address

telephone

Present address

Date of birth Place of birth

Nationality

Marital status Maiden name (if applicable)

Number of children (age)

Name and address of next of kin

(state relationship)

Have you been employed by us before?

If yes, please give details

What training courses or further studies have you undertaken?

Languages (state proficiency)

Give names and addresses of previous employers, working backwards from present job

Dates Name/address salary Job title and duties Reason for leaving

1.3. THE LETTER OF APPLICATION

Outline

1. Introduction

Opening remarks/reason for writing

a. The name of the job/course, where and when you saw it advertised

2. Main body

a. Age, present job and studies

b. Qualification

c. Experience

d. Skills and personal qualities that are suitable for the job

3. Ending

Closing remarks

Any other important information (when you are available for the interview, where

and when you can be contacted, references you can send, a remark that you hope that

your application will be considered, etc)

40

Example of Job Application Letter

15 October 2009

The Office Manager

PO Box 143

Sumner Park QLD 4074

Dear Sir/Madam

Re: Receptionist Position

I am applying for the position of receptionist, which was advertised in ‗The Courier Mail‘ on Saturday 14 Octoberl 2009.

I have over 5 years experience working in a busy office environment as a Receptionist and general office administrator. I have

recently completed a Certificate II in Business Administration at Sarina Russo Schools | Australia.

In all my previous employment positions, I have been required to operate a 10 to 15 line switchboard and general commander

systems. I am competent is the use of Microsoft Word, Excel and PowerPoint and have a current typing speed of 40 words per

minute with 100% accuracy.

Since beginning my working career I have gained many skills in the area of customer service and feel that I would be a valuable asset

to your organisation.

I have enclosed my resume and can be contacted at anytime for an interview on 333 3333 33.

Yours faithfully,

Maria Georgianu

1.4. DEALING WITH COMPLAINTS

Useful language

Opening remarks

I am writing to offer my apologies for …

To emphasize what you say

Clearly, obviously, needless to say ….

To express reality

In fact / As a matter of fact / Actually

Making amendments

Please allow me to suggest / offer … as compensation

I insist on … to make up for your loss / inconvenience

Closing remarks

Once again my sincere apologies for the inconvenience caused

I hope that you can overlook this regrettable error.

Practice

A. You work at an airport in your country and have received this letter from Andrew Rogers,

a tourist. Read the letter and discuss his complaints:

41

Dear Sir / Madam,

I’m writing to express my dissatisfaction with some of your services which I consider need

improvement:

First, delivery and installation of two sets of scales at the check in should be dealt with

a.s.a.p. so as to avoid endless queues.

Second, as only one piece of luggage per person is allowed onto the aircraft, please make

sure this rule is implemented and there will not be any quarrel on the plane.

Finally, on arrival, we had to wait 50 minutes for my suitcases in the Baggage Reclaim

area. This speed of delivery is totally unacceptable.

I hope you will investigate these matters and promptly solve them.

I look forward to hearing from you.

Yours faithfully

Andrew Rogers

B. Read the letter of apology the airport administration manager wrote to the tourist:

Dear Mr. Andrew Rogers,

I am writing to express our most sincere apologies for the inconveniencies our services have caused

you.

As regards the lack of sufficient equipment at the check-in desk, it was due to an unexpected

increase in the number of passengers. I would like to assure you that we have already solved this

problem by installing additional scales as we do not like crowds in our airport.

As far as the amount of luggage we allow on the aircraft is concerned, I am sure that our staff will

be more careful in the future and will strictly forbid any passenger to disobey this rule.

Finally, I am sorry to say that the delayed delivery of your luggage was due to a technical problem

which failed to be reported on time, yet I assure you that this was a single occurrence which is

unlikely to happen again.

I hope that you will accept our apologies and will continue to use our airport in your future travels.

Yours sincerely,

Dan Deleanu

Airport Administration Manager

Task 1

Write a letter of complaint to the Administration of the Otopeni Airport mentioning the

following:

Your luggage was improperly handled and as a result one of the troller wheels came off

while the zip locker of one of the exterior compartments was broken.

Task 2

You are the administration manager of the Otopeni Airport. Write a letter of apology to the

dissatisfied tourist.

1.5. CONFIRMING RESERVATIONS

42

The Park Hotel has received the following Here is the reply

Letter.

19 Brunswick Road,

York, Y02 1PB

England

10th September, 2002

The Manager,

Park Hotel,

Main Boulevard, 112

DK-Copenhagen 4

Denmark

Dear Sir,

My family and I stayed at your hotel when we visited Copenhagen

last year. We are now planning a second visit during November this

year and hope it will be possible to stay at the Park again. We

require two twin-bedded rooms with baths for six nights, from

November 15th. We would like rooms with a view over the park

again, if possible.

Please let us know if a deposit is required.

Yours faithfully,

Peter Gable

PARK HOTEL

Main Boulevard, 112, DK-Copenhagen 4, Denmark

Telephone/fax: + 01-107 092

e-mail: parkdk@dn.com

September 12th, 2002

Mr. Peter Gable

19 Brunswick Road, York Y02 1PB

England

Dear Mr. Gable,

Thank you for your letter of September 10th 2002.

We have much pleasure to confirm your booking of two twin-

bedded rooms with baths from 15th of November – 21st 2002,

inclusive. Your rooms have a view over the park as requested.

A deposit is not required.

We are looking forward to your visit.

Yours sincerely,

Mr. A. Murdock – Advance Reservations

2. BASIC GRAMMAR

2.1. SIMPLE PRESENT/ PREZENTUL SIMPLU

FORM: verb + (e)s - pers.3 sg.

I work We work

You work You work

He works They work

She works

It works

Forma negativă: DO NOT (DON‘T) / DOES NOT

(DOESN‘T)

I don‘t work in the afternoon shift

He doesn‘t work at night.

USES: 1. habitual actions (usually, generally,

every day)

He works in the currency department.

I read and answer my e-mail every day.

Spelling (ortografie)

La adăugarea terminaţiei –s au loc următoarele transformări:

43

1) consoană + y + s = ies; try = tries; cry = cries

2) anumite verbe adaugă –es: go – goes; do – does; watch – watches; wash – washes; dress –

dresses.

Pronunciation (pronunţie)

Terminaţia prezentului simplu la persoana a 3-a singular se citeşte:

/s/ /z/ /iz/

cooks goes watches

speaks does washes

stops tries dresses

Interogativ/negativ

? DO/DOES Negative

Do I work ? Do we work? I do not (don’t) work.

Do you work? Do you work?

Does he work? Do they work? He does not (doesn’t) work.

Does she work?

Does it work?

Where do you work?

What do you do?

How do you get there?

When does he work?

Eg. Do you work in the tourism industry?

Does he work in the tourism industry?

DISLIKES:

I don’t like the rain and I don‘t like the mud, the dirt on the streets after the rain.

I don‘t like the gossip and the lies (and especially now: the lies before elections).

She likes reading books about everything. She doesn’t like cooking every day

2.2. SIMPLE PAST / TRECUTUL SIMPLU

To be

Affirmative Negative Interrogative

I was –eu am fost

You were – tu ai fost

He was – el a fost

She was – ea a fost

It was – el, ea a fost

We were – noi am fost

You were – voi ati fost

They were – ei, ele, au fost

I was not – wasn‘t

You were not – weren‘t

He was not – wasn‘t

She was not – wasn‘t

It was not – wasn‘t

We were not – weren‘t

You were not – weren‘t

They were not – weren‘t

Was I?

Were you?

Was he?

Was she?

Was it?

Were we?

Were you?

Were they?

e.g. Was he at the meeting yesterday? Yes, he was/No, he wasn‘t

Where was he yesterday? He was at work.

Where were you yesterday afternoon? I was at home.

REGULAR VERBS/verbe regulate

FORM: - VERB-ED

44

USE: actions finished in a definite past (actiuni terminate in trecut: yesterday, last year/month/week, an hour ago/ ieri,

anul/luna/saptamana trecuta…)

e.g.: Between 2002 – 2004 he worked in the accounts department.

Verbele regulate formează timpul trecut prin adăugarea terminaţiei ED care poate fi citită:

/t/ /d/ /id/

asked moved wanted

worked warned needed

dropped played ended

helped travelled nodded

wished arrived accepted

Scriere

- verbele terminate în –y precedat de consoană: y ie: try tried

dar ―play‖ rămâne neschimbat: played.

- nu se dublează –e final: live + ed = lived

Eg.(I, you, he, she, it, we, you, they) worked hard yesterday.

IRREGULAR VERBS / verbe neregulate Verbele neregulate au trei forme, forma a 2-a (Verb2) reprezentând timpul trecut si este la fel la toate persoanele:

1. Go – 2. went – 3. gone

Infinitiv trecut participiu

e.g. (I, you, he, she, it, we, you, they) went to work yesterday morning.

LIST OF IRREGULAR VERBS INIFINITIVE PAST PARTICIPLE INFINITIVE PAST PARTICIPLE

be was/were been leave left left

beat beat beaten Lend lent lent

become became become Let let let

begin Began begun lie lay lain

bend Bent bent Light lit lit

bet Bet bet Lose lost lost

bite Bit bitten Make made made

blow Blew blown Mean meant meant

break Broke broken Meet met met

bring Brought brought Pay paid paid

broadcast Broadcast broadcast Put put put

build Built built Read read /red/ read /red/

burst Burst burst Ride rode ridden

buy Bought bought Ring rang rung

catch caught caught Rise rose risen

choose chose chosen Run ran run

come came come say said said

cost cost cost See saw seen

creep crept crept Seek sought sought

cut cut cut Sell sold sold

deal dealt dealt Send sent sent

dig dug dug Set set set

do did done Sew sewed sewn

draw drew drawn Shake shook shaken

drink drank drunk Shine shone shone

drive drove driven Shoot shot shot

fat ate eaten Show showed shown

fall fell fallen Shrink shrank shrunk

feed fed fed Shut shut shut

feel felt felt Sing sang sung

45

fight fought fought Sink sank sunk

find found found sit sat sat

fly flew flown sleep slept slept

forbid forbade forbidden speak spoke spoken

forget forgot forgotten spend spent spent

forgive forgave forgiven stand stood stood

freeze froze frozen steal stole stolen

get got got stick stuck stuck

give gave given sting stung stung

go went gone strike stroke stricken

grow grew grown swear swore sworn

hang hung hung sweep swept swept

have had had swim swam swum

hear heard heard take took taken

hide hid hidden teach taught taught

hit hit hit tear tore torn

hold held held tell told told

hurt hurt hurt think thought thought

keep kept kept understand understood understood

kneel knelt knelt wake Woke woken

know knew known wear Wore worn

lay laid laid win Won won

lead led led write Wrote written

Trecutul simplu inteogativ/negativ

Interrogative: DID + Verb1 Negative: DID NOT = DIDN’T + VERB(1)

Did he work for IBM?

Did he work for OTP Bank?

Did she work in a travel agency?

When did they launch the new product?

When did you send the fax?

Why did they return our product?

No, he didn‘t. He didn’t work for…… He

worked for The Romanian Bank for Development

Yes, he did. He worked for OTP Bank.

No, she didn‘t. She didn’t work in a travel

agency. She worked in a private company.

They launched the new product last spring.

I sent it two hours ago.

Because it had some problems.

2.3. FUTURE TENSE

Timpul viitor se formează cu ajutorul auxiliarului will la toate persoanele.

I will call you tomorrow

You will be present at the meeting.

He will have to meet the delegation at the airport.

She will talk to you soon.

It will arrive tomorrow.

We will write to you about it.

You will have the answer in due time.

They will give you an answer as soon as possible.

Forma scurtă: ‘ll (I‘ll, you‘ll, he‘ll, she‘ll.... etc.)

Negativul: will not = won‘t

46

Interogativul: inversion, e.g. Will you be present at the meeting? When will the order arrive?

2.4. PRESENT PERFECT

FORM: have/has + verb (ed/3)

He has resigned. Affirmative Negative (short form: haven‘t/hasn‘t) Interrogative (inversion)

I have shipped the product

You have shipped the product

He has shipped the product

She has shipped the product

It has arrived.

We have shipped the product

You have shipped the product

They have shipped the product

I have not shipped (haven‘t shipped)

She has not shipped (hasn‘t

shipped)……

It hasn‘t arrived yet.

Have you shipped the product?

Has it arrived?

USED:

1. acţiune terminată într-un trecut neprecizat (rezultatul este vizibil în prezent)

e.g I have read the book

He has broken his leg

We have paid our staff

He has signed the contract

2. Cu următorii indicatori de timp:

EVER (vreodată) Have you ever worked in a production factory?

NEVER (niciodată) I have never been fired.

JUST (tocmai) He has just applied for the position of tourism agent.

ALREADY (deja) We have already finished the report.

YET (încă) The delegation hasn‘t arrived yet.

THIS YEAR, THIS WEEK, TODAY : We have sold 20 units this week.

3. actiune începută în trecut care continuă până în prezent:

I have been a student for half a year.

I have been a student since october 2006.

We haven‘t seen him since 2000.

We haven‘t seen him lately.

SINCE – indică de când (începutul perioadei)

FOR - indică de cât timp (durata perioadei)

LATELY – în ultima perioadă

3. SPEAKING TOPICS

1. Applying for a job – Questions at the interview

2. Job duties (describing responsibilities)

3. Local touristic attractions

4. Romanian holidays and habits

5. Local knowledge: specific Romanian food

6. Giving directions

7. Hotel facilities/services

8. Giving information about your company/hotel/restaurant

47

9. Entertainment opportunities in the area

10. Looking after a visitor/guest

11. Presentation of a website

12. Advertising your business

Bibliografie

Pat Pledger, (2009), English for Human Resources, All Educational: Bucuresti

Anisoara Pop, (2009), Intensive English for Business Students, Editura Universitatii Dimitrie

Cantemir: Targu Mures

48

Capitolul IV. IGIENA ŞI PROTECŢIA MUNCII

Lucian Cepoi

1. Definiţia şi obiectul igienei muncii

Igiena muncii este ramură a igienei ce studiază condiţiile de muncă şi influenţa acestora

asupra organismului urmărind stabilirea unor norme fiziologice şi complexe de măsuri care să

asigure confortul la locul de muncă, prevenirea oboselii şi a îmbolnăvirilor profesionale.

2. Boli profesionale

Definiţie: boli cauzate de factori fizici, chimici, biologici, caracteristici exercitării unei

meserii sau profesiuni, inclusiv cele determinate de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme în

timpul muncii.

Factori nocivi posibil cauzatori de îmbolnăviri profesionale cu specific legat de munca de

agent de turism:

Organizare neraţională a muncii: exagerarea efortului fizic sau intelectual, a ritmului muncii,

suprasolicitarea sistemului nervos central, folosirea neraţională a timpului de muncă şi odihnă.

Factori nocivi din mediul de muncă: fizici, chimici, biologici.

Deficienţe de construcţie şi amenajare a locului de muncă: zone de muncă subdimensionate,

deficit de încălzit, iluminat, etc.

3. Adaptarea organismului în timpul muncii - ritm, capacitate de muncă, oboseala în

muncă

Adaptarea organismului în timpul muncii - modificări musculare, respiratorii, ale inimii şi

circulaţiei sângelui, modificări digestive, ale funcţiei rinichilor, modificări ale glandelor.

Ritmul de muncă: determinat de durata, natura, tipul efortului; reflectă starea capacităţii de

muncă, gradul de însuşire a calificării, aspecte de organizare a muncii.

4. Capacitatea de muncă

Definiţie: posibilităţile de a efectua o cantitate maximă de muncă.

Factori care determină capacitatea de muncă:

factori care ţin de organism: vârsta, sex, stare de sănătate, alimentaţie, constituţie, interes,

voinţa, atitudine faţă de muncă.

factori de mediu şi socio-economici: microclimat, agenţi fizici şi chimici, organizarea

timpului liber, relaţii umane.

Măsuri pentru întreţinerea capacităţii de muncă: organizarea unui regim raţional de munca şi

odihnă ţinând cont de cele trei faze de modificare a capacităţii de muncă din cursul zilei de lucru.

Utilizarea pauzelor: o pauză mai lungă la mijlocul zilei de munca de 30-60 min., pauze

suplimentare de 3-5 min. distribuite în cursul zilei de muncă.

5. Oboseala în muncă Factori care provoacă oboseala: factori ce ţin de condiţiile de muncă şi factori dependenţi de

mediu.

Combaterea oboselii: timp de muncă de 8 ore zilnic, regim de muncă, gimnastica activă,

confort termic 15-22 grade C, umiditate relativa max de 60%, iluminat adecvat, rol psihologic al

culorilor, reducerea zgomotului.

6. Boli profesionale

Definiţia bolii profesionale: afecţiune ce se produce ca urmare a exercitării unei profesiuni,

cauzată de agenţi nocivi: fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă precum şi de

suprasolicitarea diferitelor organe şi sisteme în procesul de muncă.

Factori ai riscului de îmbolnăvire: organizare neraţională a muncii, mediului de muncă,

agenţi patogeni fizici, chimici, biologici specifici serviciului.

Poziţii vicioase în timpul muncii - pot determina îmbolnăviri ale coloanei vertebrale;

suprasolicitări de tendoane, musculatura, picior plat, varice.

49

Măsuri de reducere a riscului de îmbolnăvire: evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate,

evitarea riscurilor, combaterea riscurilor la sursa, adaptarea muncii, programe de preventie.

7. Microclimatul locului de muncă, ventilaţia.

Definiţie microclimat: complex de factori fizici ai aerului-temperatura, umiditate, mişcarea

aerului, temperatura obiectelor şi suprafeţelor, ce caracterizează starea climatică din spaţiul restrâns

al locului de muncă.

Efectele microclimatului cald asupra organismului: transpiraţii intense, supraîncălzire,

pierderi de lichide, scaderea capacităţii de concentrare şi atenţie, scaderea randamentului muncii.

Efectele microclimatului rece asupra organismului: scăderea temperaturii pielii, creşterea

tensiunii arteriale, posibil degerături, paralizii de nervi, favorizarea apariţiei faringitelor,

laringitelor, amigdalitelor.

Zona de confort termic: iarna: 17-21 gradeC cu optim la 19 grade C respectiv 19-23 grade C

cu optim la 21 grade C vara - cu variaţii funcţie de activitate, adaptare la factorii microclimatici,

îmbrăcăminte, alimentaţie.

Norme individuale pentru factorii componenţi ai microclimatului: temperatura aerului 18-22

grade C, umiditatea aerului 35-65%, mişcarea aerului max. 0,5m/s, temperatura suprafeţelor să nu

difere cu mai mult de 4 gradeC faţă de cea a aerului.

Sistemul de încălzire a unităţii. Condiţii sanitare: să nu producă noxe, să realizeze un

microclimat uniform, să creeze condiţii optime de ambianţă termică, să aibă un randament caloric

cât mai mare.

Vicierea aerului - datorată procesului respirator cu scăderea concentraţiei de oxigen,

creşterea celei de bioxid de carbon, creşterea temperaturii şi umidităţii aerului ducând la:

transpiraţie, dureri de cap, vărsături, greţuri, somnolenţa ce apar în încăperi neventilate.

Ventilaţia încăperilor: naturală, artificială, mecanică. Condiţii sanitare: să realizeze

condiţiile de confort, să nu modifice brusc temperatura, să nu producă zgomot, trepidaţii, etc.

8. Radiaţii

Radiaţii ultraviolete: surse - soarele. Efecte: distrugerea bacteriilor, efecte asupra

organismului: piele, ochi, nivel de calciu.

Radiaţii luminoase: surse - natural, artificial, incandescent, luminescent; efecte asupra

funcţiei vizuale, pielii şi sistemului nervos.

Radiaţiile infraroşii: surse - orice corp cu temperatura peste zero absolut; efecte asupra:

pielii, ochiului, sistemului nervos.

Microunde: surse - aparate de încălzit, instalaţii de telecomunicaţii; efecte semnificative

doar la intensităţi mari; emit însă radiaţii calorice.

9. Zgomote. Electricitatea

Surse de zgomote: externe, interne. Unitate de masură a sonorităţii: bell, decibel.

Acţiunea zgomotelor asupra organimului: efecte asupra urechii, scăderea atenţiei, insomnie.

Limita maximă de zgomot - zgomotul exterior să nu depăşească 50 decibelli la 3 metri de

fereastră.

Factori ce influenţează acţiunea curentului electric asupra organismului: intensitate,

frecvenţa curentului, durata de acţiune, traseul prin corp şi starea de sănătate a organismului.

Condiţii în care pot avea loc accidente electrice: atingerea conductorilor de curent sau a

pieselor metalice neizolate: ex. lămpi.

Evitarea accidentelor datorate curentului electric: protecţia împotriva atingerii directe a unor

elemente sub tensiune.

Primul ajutor în electrocutare: izolarea salvatorului, scoaterea accidentatului din circuit,

reanimare de urgenţă.

10. Igiena muncii la femei

Factori din mediul de muncă ce pot influenţa organismul femeii: munca îndelungată în

poziţie şezândă poate favoriza tulburari de circulaţie şi inflamaţii ale organelor genitale.

50

Ocrotirea sănătăţii gravidei: gravidele începand cu luna V şi cele care alăptează nu vor

presta munci suplimentare şi nici munca de noapte; acordarea de pauze de câte ´ ora din 3 în 3 ore

pentru cele care alăptează; organizarea unor încăperi destinate pentru repaus şi igiena individuală.

11. Factori de risc pentru sănătate la locul de muncă

Definiţie risc pentru sănătate: probabilitatea afectării stării de sănătate a personalului sau

consumatorilor la locul de muncă.

Enumerarea factorilor de risc pentru îmbolnăvire: proiectarea şi amenajarea neigienică a

încăperilor, concepere şi repartizarea defectuoasă a sarcinilor de muncă, durata anormală a timpului

de muncă, mediu de muncă neigienic, agenţi patogeni biologici, fizici, chimici, specifici muncii.

Factori biologici

A) Bacteriile

Definiţie: organisme microscopice invizibile cu ochiul liber formate dintr-o singură celulă şi

care se înmulţesc în organismul uman dar si pe diverse suprafeţe.

Bacterii folositoare organismului: bacterii din intestinul subtire cu rol în producerea unor

vitamine: K, B; bacterii din intestinul gros care favorizează digestia; bacterii cu rol în epurarea

apelor reziduale, fertilizarea solului, prepararea iaurtului şi branzei(lactobacilli).

Bacterii dăunătoare omului: patogene şi condiţionat patogene

Bacteriile patogene

determină îmbolnăviri la om

condiţii de producere a bolilor infecţioase: sursa de infecţie (om sau animal), eliminarea

bacteriilor în mediul exterior, existenţa unei căi de transmitere, contactul direct sau indirect

cu sursa de infecţie, existenţa unei porţi de intrare (piele, aparat respirator, aparat digestiv),

existenţa unui organism receptiv la boală.

Bacterii condiţionat patogene - determină îmbolnăviri doar în condiţii de scădere a

rezistenţei generale a organismului (oboseala, suprasolicitare, alimentaţie defectuoasă), creşterea

agresivităţii bacteriilor (de exemplu, prin utilizare necorespunzătoare a antibioticelor).

Factori fizico-chimici ce influenţeaza înmulţirea bacteriilor:

apa-umiditatea crescută favorizează înmulţirea bacteriilor iar scăderea cantităţii de apă de pe

suprafeţe inhibă înmulţirea bacteriilor. Spori rezistenţi.

Temperatura - cea ridicată în scurt timp distruge mai eficient bacteriile decât una mai

scăzută ce acţionează timp îndelungat.

Timpul - în primele 1-2 ore se adaptează la mediu şi nu se înmultesc, în următoarele 6 ore se

înmulţesc exponenţial, n următoarele 8 ore se înmultesc lent şi dacă se epuizează hrana

începe scăderea lentă a numărului lor.

B) Virusuri.

Organisme submicroscopice fără structura celulară care nu trăiesc decât în interiorul unei celule

gazdă pe care o distrug înmulţindu-se şi producând la om şi animal îmbolnăviri denumite viroze.

Răspândire peste tot, mai frecvent în zone aglomerate şi spaţii închise.

C) Ciuperci

organisme formate dintr-o celulă sau filamente; se înmulţesc rapid

determină la om îmbolnăviri denumite micoze: ale pielii, unghiilor, etc.

D) Paraziţii

organisme care caută hrana şi adăpost în organismul uman

produc ouă care se elimină în mediul extern şi contaminează apa, solul, fructe, legume,

mâini.

determină la om îmbolnăviri numite parazitoze prin consumarea de substanţe nutritive,

eliberare de toxine.

Căi de transmitere a infecţiilor şi profilaxia lor.

Clasificarea căilor de transmitere a infecţiilor: aeriană, digestivă, contact direct, agenţi

vectori.

51

Calea aeriană de transmitere - cea mai mare contagiozitate.

se transmit: infecţii cu bacterii şi virusuri ce afectează căile respiratorii: gripa, amigdalita,

bronşita).

modalitatea de transmitere: picături de salivă infectată (tuse, strănut), substanţa organică

rezultată din uscarea picăturilor de salivă, praf cu bacterii.

Profilaxia infecţiilor transmise pe cale respiratorie: depistarea, izolarea, tratarea bolnavilor şi

purtătorilor, aerisire repetată a încăperilor, asigurarea cubajului de aer pe persoană, spălarea

pardoselilor, pereţilor, obiectelor şi mobilierului cu apă şi detergent şi apoi dezinfecţia lor, maturare

umedă, folosirea aspiratoarelor, măsuri de igienă personală: folosirea batistei la tuşit şi strănut,

igiena gurii şi a nasului.

a) Calea digestivă - boli cu contagiozitate mai mică dar caracter exploziv.

transmiterea bolilor, mâinile murdare: hepatita, toxiinfecţii alimentare.

modalitate de transmitere: mâini, haine, alimente, ustensile, bancnote, monede contaminate;

apa contaminată, muşte, etc.

Profilaxia infecţiilor transmise pe cale digestivă:

respectarea regulilor de igienă individuală şi la locul de muncă

examen coprobacteriologic pentru depistarea bacteriilor patogene

folosirea exclusivă a apei potabile

evacuarea reziduurilor lichide şi solide, rapid şi corect.

b) Cale de transmitere prin contact direct:

boli transmise: antrax, tetanos, infecţii streptococice şi stafilococice ale pielii şi mucoaselor,

micoze, boli venerice, infecţie HIV.

Profilaxia bolilor cu transmitere sexuală:

investigaţii epidemiologice la angajare, periodic în anumite situaţii

educaţie sanitară, igiena vieţii sexuale, adresabilitate promptă la medic, importanţa declarării

sursei de infecţie. etc.

c) Cale de transmitere prin vectori:

definiţie, exemple vectori: pureci, păduchi, capuse, etc.

boli transmise: tifos, febra recurentă.

Profilaxia bolilor transmise prin vectori: distrugerea vectorilor.

Boli infecţioase cu caracter profesional.

Boli cu transmitere aeriană:

Viroze: - frecvenţa crescută; localizare: nas (rinita), gât (faringite, laringite), bronşii

(bronşite), plămâni (pneumonii). Caracteristici: contagioase, apar în anotimp rece, au ca

sursă omul bolnav şi uneori păsările, se pot repeta în timp, virusurile sunt rezistente la

antibiotice.

Gripa - simptome: febra ridicată, dureri mari de cap şi gât, tuse uscată, ameţeli, evoluţie mai

severă la vârstnici sau persoane cu afecţiuni respiratorii, cardiace, diabet, etc. Imunitatea e

de durată scurtă - se poate repeta, dă frecvent complicaţii

Boli transmise pe cale digestivă:

toxiinfecţii alimentare - datorate consumului de alimente contaminate cu anumite bacterii:

Salmonella, Shigella, Escherichi colli, bacil botulinic, etc. Cale de pătrundere în organism:

alimente contaminate direct (de exemplu: ouă), alimente contaminate cu mâini, apa

nepotabilă. Manifestări: greţuri, vărsături, diaree, lipsa apetitului, dureri musculare,

articulare.

dizenteria: - boală contagioasă dată de bacilul Shigella care se elimină din intestinul omului

bolnav sau a purtătorului sănătos şi contaminează apa, alimente. Manifestări: febra, greţuri,

vărsături, scaune diareice cu mucus şi sânge.

52

Holera - boala contangioasă dată de vibrionul holeric, ce apare mai ales în sezonul cald.

Transmiterea se face prin consumul apei infectate. Manifestări: dureri abdominale intense,

diaree severă cu aspect de zeamă de orez, vărsături, deshidratare.

hepatita virală tip A- boala contagioasă produsă de virusul hepatitei A. Transmitere: mâini

murdare. Manifestări: febra, astenie, oboseala, greţuri, vărsături, dureri de stomac, colorare

galbenă a pielii şi mucoaselor (icter), scaune decolorate, urini de culoarea berii negre.

Boli transmise prin contact direct:

tetanos - produs de bacilul tetanic aflat în pământ. Pătrunde în organism prin leziuni ale

pielii: răni, înţepături. Determină manifestări severe nervoase şi musculare, respiratorii cu

deces frecvent. Profilaxie: -vaccinare, toaleta rănilor, educaţie sanitară.

dermatite infecţioase: infecţii ale pielii cu bacteria. Streptococul determină erizipelul.

Stafilococii determină abcese, infecţii ale pielii mâinilor, feţei. Profilaxie: respectarea

regulilor de igienă.

micoze: - localizare: dermatomicoze (pielea), onicomicoze (unghii). Agent cauzal: candida

deteremină candidoze ce afectează mucoasele; tricofitia, microsporia, favusul-micoze ce

afectează pielea păroasă. Contaminarea: direct de la om la om sau indirect prin obiecte.

Manifestări în candidoze: pete albe pe suprafaţa internă a obrajilor, secreţii vaginale

albicioase, prurit local, etc. Manifestări în micozele pielii păroase: par lipsit de luciu, se rupe

uşor, apariţie de scuame. Manifestări în micozele pielii nepăroase: pete galben-cafenii în

pliurile pielii etc. Profilaxie: depistare precoce, izolare, tratare, măsuri de educaţie sanitară.

Boli cu transmitere sexuală:

sifilis, gonoree, candidoze vaginale, herpes genital.

sifilis-produs de Treponema palidum. Evoluează în 3 stadii cu leziuni pe mucoase, piele,

organe interne.

infecţia HIV: produsa de HIV, care odată patruns în organism e prezent pe toata durata vieţii

pacientului; Transmisă pe cale sexuală, seringi contaminate, transfuzie de sânge,

instrumentar contaminat; nu pătrunde pin piele şi mucoase intacte. Profilaxie: depistare

precoce, educaţie sanitară.

Boli transmise prin vectori.

Malaria - agent cauzal parazit transmis prin tantarul anofel

-manifestări: frison, febra, complicaţii hepatice, cardiace.

tifos exantematic - transmis prin intermediul păduchilor

leptospiroze - transmise prin intermediul şobolanilor.

Boli profesionale datorate unor factori chimici:

Condiţii în care pot apărea boli profesionale prin intoxicaţii cu reziduuri de pesticide:

prezenţa lor pe şi în obiecte, alimente, îmbrăcăminte, datorită folosirii necorespunzătoare din punct

de vedere tehnologic şi igienic: nerespectarea cantităţilor administrate, a ritmurilor de administrare,

măsuri insuficiente privind excluderea prezenţei lor în doza toxică în ape, obiecte, alimente. Ex:

stropirea cu pesticide a suprafeţelor de lucru, a obiectelor ce nu se pot spăla (cărţi).

Boli profesionale datorate unor factori fizici.

Radiaţii - radiaţii ionizante: substanţe adioactive din aer, apă, sol care se pot acumula în

plante; materiale de construcţii cu un anumit grad de radioactivitate - de obicei cu efecte reduse

asupra organismului

radiaţii ultraviolete - efecte asupra organismului: stimulează activitatea organismului,

imunitatea, producerea de calciu în organism. În exces determină arsuri, pigmentări ale

pielii iar pe termen lung poate favoriza tumori ale pielii. La nivel ocular: fotoconjunctivite

cu secreţie lacrimală în exces, dureri oculare, ce pot aparea la practicanţii sporturilor de

iarnă. Profilaxia efectelor nedorite: evitarea expunerilor la soare între orele 11-17 în cursul

53

verii, purtarea ochelarilor de soare, utilizarea de creme, loţiuni de protectie UV cu factor

peste 20.

radiaţiile luminoase - iluminatul insuficient poate determina: oboseala vizuală cu secreţie

lacrimală excesivă, usturimi de ochi, dureri de cap, greţuri, ameţeli. Iluminatul fluorescent

incorect reglat: determină efect stroboscopic cu oboseala vizuală; posibil factor declanşator

al unor episoade convulsive. Profilaxie: iluminare corespunzătoare a spaţiului de lucru.

microunde - efecte asupra organismului: prin efect al radiaţiilor calorice emise de

emiţătoarele de microunde apar: oboseala, dureri de cap, tulburări vizuale, scăderea

libidoului. Profilaxie: 0,1-1mW/cm2 la expuneri pentru o zi de muncă.

12. Accidentele de munca şi prevenirea lor

Definiţie accident de muncă: vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţii acute

care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care

provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate sau deces.

13. Legislaţie şi reglementări privind securitatea la locul de muncă, prevenirea şi

stingerea incendiilor

Lege privind securitatea si sănătatea în muncă

Obligaţii generale ale angajatorilor

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în toate

aspectele legate de munca.

(2) În cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat de

responsabilitatile sale în acest domeniu.

(3) Obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu aduc atingere principiului

responsabilitatii angajatorului.

Art. 7. - (1) În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare

pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii în munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinând seama

de modificarea conditiilor, si pentru îmbunatatirea situatiilor existente.

(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza

urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea

echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei

muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin

periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii,

conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;

h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie

individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura activitatilor din

54

întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000

ron

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea

locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si

metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului

securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate în ansamblul activitatilor

întreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si sanatatea în munca,

atunci când îi încredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu

lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii

lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis

numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi loc de munca îsi

desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au

urmatoarele obligatii: pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000 ron

a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena în

munca, luând în considerare natura activitatilor;

b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale,

luând în considerare natura activitatilor;

c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situatie

obligatii financiare pentru lucratori. pentru incalcare :amenda de la 3500 la 7000 ron

Bibliografie

Dragulescu N., De la calitatea controlată la calitatea totală, Ed.Alternative, Buc.,1996.

Ionicica M., Mincu R., Economia serviciilor, Ed.Uranus, Bucureşti 1998.

Mănescu S., Tratat de igienă, Ed.Medicală, Bucureşti, 1996, vol.I, II, III.

Mănescu S., Tanasescu Gh., Igiena, Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.

ACTE NORMATIVE

Legea 536/1997, Norme de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei

Ord.M.S.nr.402/16.05.1997, Norme metodologice pentru organizarea activităţii de

supraveghere şi combaterea vectorilor şi regimul pesticidelor.

O.G.99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperature extreme

pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.

Hotărâre nr.974/2004, Norme de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a

calităţii apei potabile şi a procedurii de autorizare sanitară a producţiei şi distribuţiei apei

potabile.

Directiva 98/83/CE, art.9, legea 458/2002 modificată prin Legea 311/2004, Norme

privind supravegherea, inspecţia sanitară şi monitorizarea apei potabile.

Hotărâre CGMB 147/14.07.2005 privind normele de salubritate şi normele de igienizare

a MB. 862/2006 privind organizarea si HGR 862/2006.

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006.

55

Capitolul V. DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ

Monica Filpisan

“Este mai bine să fii pregătit

pentru o ocazie pe care nu o vei avea

decât să ai vreo ocazie

şi să nu fii pregătit.”

Whitney Young Jr.

Suntem martorii dar şi autorii voluntari sau involuntari a unor schimbări de o anvergură

nemaiîntâlniă în istoria omenirii, se petrec schimbări profunde şi rapide atât în tehnologie cât şi în

cunoştinţele ştiinţifice. Se apreciază că volumul cunoştinţelor se dublează la fiecare 10 ani

(omenirea a intrat în societatea cunoaşterii, a învăţării pe tot parcursul vieţii). Fenomenul

globalizării societăţii, a permeabilizării graniţelor socioculturale a dus la producerea de interferenţe,

schimburi de experienţe, valori, mentalităţi, ceea ce a impus noi cerinţe în educaţie care să ajute

omul în a face faţă schimbărilor societăţii, în a se transforma cu ajutorul educaţiei într-un

„cameleon‖ adaptat mediului. Ritmul schimbării în toate domeniile este deosebit de alert, generând

de-a lungul vieţii active a unui individ 3-4 cicluri de completare/schimbare a formării iniţiale.

Schimbările rapide din tehnologie şi comunicare produc efecte directe şi perverse deosebit de

profunde asupra forţei de muncă. În această situaţie se ridică întrebarea dacă omul este pregătit

pentru ca aceste schimbări să fie orientate spre îmbunătăţirea existenţei şi spre sporirea intensă a

calităţii vieţii? Sau, dimpotrivă, omul s-a transformat într-o victimă a pierderii de sine a societăţii?

(Popovici Dumitru, p. 244, 2003). Complexitatea fenomenelor din societatea modernă solicită un

bagaj de cunoştinţe şi capacităţi din ce în ce mai bogat. Aici intervine educaţia permanentă, care

este un proces de perfecţionare, de dezvoltare personală socială şi profesională pe durata întregii

vieţi a indivizilor, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii lor, cât şi colectivităţii din care fac parte

(Dave H.R., 1991, p.47). Educaţia permanentă are loc pe tot parcursul vieţii, indiferent dacă aceasta

se realizează într-un cadru formal, organizat sau într-un cadru informal. În acest sens este necesară

trecerea de la un ansamblu de cunoştinţe, informaţii, de competenţe („a şti să faci/ să acţionezi‖) la

învăţarea prin experienţă/ prin practică, de la transmiterea şi memorarea de informaţii (informare),

la formarea de abilităţi, capacităţi, competenţe. Informaţia nu are nici o valoare pentru persoanele

care doresc să se dezvolte dacă nu o poate utilize în practică, indiferent dacă este vorba locul de

muncă sau de dezvoltare personală.

Ceea ce am înţeles până acum este faptul că educaţia se realizează pe tot parcursul vieţii, ne

ajută să facem faţă schimbărilor şi să ne adaptăm. În nici un caz nu se mai pune problema să termini

o şcoală, să îţi găseşti un loc de muncă din care să ieşi la pensie, dimpotrivă, chiar dacă ai un loc de

muncă stabil, începi să te perfecţionezi, să acumulezi noi cunoştinţe şi competenţe care sa îţi

folosească la un alt loc de muncă, chiar dacă acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat şi nu

imediat.

Putem să spunem că educaţia permanentă ne fereşte de îmbătrânirea timpurie din punct de

vedere cerebral şi psiho-social, ne menţine tinereţea spirituală. Totul depinde de noi în a ne

manifesta disponibilitatea de a învăţa.

56

1. Idei preconcepute cu privire la învăţarea pe tot parcursul vieţii

Există două limite principale pentru creşterea şi dezvoltarea umană. Există limita reală,

practică a aptitudinii maxime a cuiva ori capacitatea potenţială. Există şi limita psihologică nu mai

puţin reală în care fiecare om se autosituează. Din păcate, s-ar părea că barierele care ne îngrădesc

şi ne fixează cel mai bine, lanţurile care ne leagă cel mai strâns sunt acelea pe care ni le făurim noi

înşine.

De ce se întâmplă astfel? De ce ne autolimităm? De ce, în ciuda evidenţei contrariului,

suntem atât de nepregătiţi, atât de înspăimântaţi să ne încercăm şi să ne dezvoltăm potenţele?

O parte a explicaţiei ar fi tradiţia, datina noastră negativă şi pesimistă cu privire la progresul

şi dezvoltarea umană. Miturile şi fabulele, poveştile din bătrâni vorbesc de incapacitatea umană de a

învăţa, unele din acestea sunt vechi de când lumea, altele le-am creat pe parcurs, de la o generaţie la

alta. Sarcina fiecăruia dintre noi este eradicarea unor astfel de mituri/jumătăţi de adevăr, prin

înlocuirea cu idei sănătoase. Desigur că ar putea fi unele umbre de adevăr în fiecare. Miturile sau

denaturarea faptelor rareori supravieţuiesc dacă nu conţin cel puţin o umbră de adevăr, suficientă

pentru a le întreţine. Cineva ar putea alcătui o listă considerabilă cu aceste mituri…iată câteva care

au cea mai dăunătoare influenţă:

1) Nu poţi schimba natura umană – omul este ceea ce este, este constant. Adevărul este că

comportamentul uman, în orientările sale cele mai elementare, se schimbă în fiecare zi, iar

personalitatea poate fi remodelată. De exemplu , ceea ce li se părea normal, firesc părinţilor noştri,

nouă nu ni se mai pare.

2) Câinele bătrân nu-l mai poţi dresa - iubitorii de câini s-au grăbit să demonstreze că

aceasta este o minciună. Aceasta poate fi o explicaţie pentru care angajatorii caută persoane tinere,

din dorinţa de ai forma conform standardelor proprii.

3) Teoria învăţării „cap deschis” – mulţi oameni vorbesc despre învăţare ca şi cum ar fi un

proces prin care pătrunderea cunoştinţelor în creier este oarecum forţată, iar faptele sunt

„turnate/îndesate în el‖.Concomitent cu aceasta se spune că în mintea copiilor este mai uşor de

pătruns decât în cea a adulţilor, lucru total neadevărat.

4) Noţiunea învăţării „”totul este intelectul”- se consideră că învăţarea este în întregime o

problemă a minţii, omul înseamnă mai mult de memorie şi inteligenţă, omul este o fiinţă cu emoţii

şi sentimente, care au şi acestea la rândul lor rol în învăţare.

5) Dacă nu ai un coeficient de inteligenţă ridicat, abandonează toate speranţele - nici un om

rezonabil nu va nega vreodată importanţa capacităţii intelectuale. Să nu gândim însă simplist, cum

ar „dacă nu eşti bun la matematică, eşti mai puţin inteligent‖. Conform noilor teorii, există mai

multe tipuri de inteligenţă: verbal – lingvistică, matematică – logică, vizuală – spaţială, ritmică-

muzicală, corporală-kinestizică, interpersonală, intrapersonală, naturistă.

Relaţiile interumane presupun o serie de capacităţi / abilităţi de comunicare, cooperare, acestea fiind

reunite sub forma inteligenţei sociale (James Robbins Kidd, 1981, p.16).

Inteligenţa socială era definită de Thorndike ca fiind capacitatea de a înţelege şi de a acţiona

inteligent în cadrul relaţiilor interumane. Gardner, în 1993, în teoria sa privind inteligenţele multiple

rezervă un loc important formelor de inteligenţă care permit omului o adaptare superioară la mediul

social mai îndepărtat sau apropiat lui, elaborând o teorie a inteligenţelor multiple printre care

menţionează inteligenţa interpersonală şi intrapersonală.

Inteligenţa interpersonală – constă în capacitatea persoanei de a-i înţelege pe ceilalţi, de a

coopera mei bine cu ei.

Inteligenţa intrapersonală – reprezintă abilitatea de a te întoarce spre sine, în interiorul

propriei persoane, putând astfel să acţionăm cât mai adecvat pe scena vieţii sociale.

Psihologii au arătat că aceste abilităţi nu sunt generate de un nivel ridicat al inteligenţei, ci

ele constituie un fel de sensibilitate specifică faţă de practică şi faţă de relaţiile interumane. Astfel s-

a născut o nouă formă de inteligenţă – cea emoţională.

57

În acest sens menţionăm faptul că învăţarea este influenţată trei constelaţii de sentimente:

- Iubirea şi sentimentele asociate, cum ar fi: respect, admiraţie, generozitate, simpatie,

prietenie, încurajare;

- Furie, supărare şi simţăminte similare sum ar fi: insulta, impresia de frustrare, provocată prin

contraziceri şi respingeri;

- Teama însoţită de suspiciune.

Prima constelaţie tinde spre învăţarea de calitate şi durabilă, iar a doua şi a treia tind să producă

rezistenţă la învăţare şi uitare. Este mai greu pentru adulţi să aibă încredere în forţele proprii, cu cât

persoanele sunt mai în vârstă cu atât vor avea păreri mai puţin pozitive în favoarea lor.

2. Motivarea adulţilor pentru învăţare

Aşa cum am văzut adulţii pot învăţa, dar vor ei să înveţe? Cum poate fi captată atenţia

adulţilor pentru a învăţa? Cum pot deveni ei autodidacţi eficienţi şi permanenţi?

Cel mai utilizat termen în educaţia adultului este motivaţia. O definiţie după dicţionar al

acesteia este ―ceea ce tinde să determine o persoană să desfăşoare o anumită acţiune.‖Este vorba de

forţa lăuntrică, care poartă denumirea de trebuinţe, care pot fi ordonate (după Maslow) în 5 niveluri

binecunoscute:

1. Satisfacerea nevoilor organismului;

2. Asigurarea protecţiei împotriva suferinţelor şi pericolelor vieţii;

3. Dragostea, afecţiunea, căldura, acceptarea, un „loc în grup‖;

4. Autoevaluarea, respectul de sine, încrederea în sine, sentimentul de forţă şi de adaptare;

5. Autorealizarea, autoîmplinirea, autoexprimarea, utilizarea capacităţilor sale „pentru a fi

cel care este cel mai apt pentru existenţă‖.

Autorealizarea şi autoîmplinirea înseamnă să îţi descoperi talentele, aptitudinile, să ai

curajul să îşi lărgeşti orizontul de interese să o iei de la început să faci o schimbare în sfera

socioprofesională, toate acestea fiind posibile numai dacă eşti deschis la nou. Pentru ca acest lucru

să se realizeze este important să identificăm „lista trebuinţelor şi nevoilor profesionale‖, iar, în

funcţie de aceasta să „trecem la fapte‖. Pentru aceasta este important să îţi răspunzi la întrebarea

următoare: Ce îţi doreşti de la un curs de calificare/recalificare profesională?; în funcţie de aceste

răspunsuri (cum ar fi câştigarea/recâştigarea respectului de sine, un salariu mai bun, să lucrezi într-o

instituţie cu prestigiu etc.) vei „lua frâiele în mână în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională

personală‖.

3. Formarea şi dezvoltarea profesională personală

Conducerea propriei dezvoltări personale înseamnă a fi capabil de a:

1. Evalua propriile performanţe în comparaţie cu cerinţele slujbei voastre prezente / viitoare prin

solicitarea permanentă a unui feedback din partea colegilor şi/sau a clienţilor;

2. Identifica un stil personal de învăţare pentru direcţionarea dezvoltării competenţelor voastre;

3. Elabora un plan de dezvoltare personală şi a-l aplica;

4. Utiliza diverse metode de investigare a intereselor personale în scopul dezvoltării sau

îmbunătăţirii cunoştinţelor şi competenţelor.

5. Identifica şi exploata oportunităţile de dezvoltare personală.

Dezvoltarea personală înseamnă să îţi înţelegi propriile puncte forte şi puncte slabe, să îţi

identifici obiectivele şi cum poţi să te ajuţi pe tine însuţi să le atingi. Pe parcursul definirii

competenţelor din cadrul privind experienţa de muncă vi este necesar să identificaţi în fiecare etapă

a evoluţiei profesionale punctele forte şi îmbunătăţirile pe care le puteţi aplica în afara experienţiei

de muncă, în viitoarea voastră carieră.

58

Dezvoltarea profesională proprie a căpătat o importanţă tot mai mare în ultimele decenii. În

prezent este mult mai probabil să aveţi mai multe cariere în cadrul mai multor organizaţii, iar ceea

ce în trecut era cunoscută drept „scara unei cariere‖, astăzi este o expresie învechită. Acum, tendinţa

s-a îndepărtat de la ideea de urmare a unei căi prestabilite de promovare, lucrând pentru acelasi

angajator, în schimb este mult mai posibil să câştigaţi experienţa dintr-o varietate de funcţii în

diferite organizaţii, transferând competenţele şi experienţele de la una la alta.

Probabil veţi recunoaşte din experienţele pe care le-aţi avut în cadrul scolii că sunteţi mai

buni la anumite lucruri decât la altele. Unele vi se par uşoare, la altele trebuie sa petreceţi mai mult

timp cercetând, învăţând şi exersând. Acelaşi principiu se aplică şi carierei voastre. Identificarea

unei competenţe sau a unui domeniu de cunoştinţe pe care doriţi să le îmbunătăţiţi reprezintă un

pas, dar cu toate acestea merită să petreceţi o perioadă de timp analizând cum voi ca persoane aţi

putea învăţa cel mai eficient. Prin aceasta puteţi să vă direcţionaţi modul de abordare către învăţare

şi îmbunătăţirea competenţelor, fie ca acest lucru înseamna cercetare sau strângerea de informaţii de

pe Internet sau participare la cursuri de instruire interactive.

Un mod de identificare a preferinţelor legate de stilul vostru de învăţare este cel descris de Peter

Honey şi Alan Mumford. Cercetările pe care aceştia le-au întreprins indică faptul că puteţi învăţa

mult mai repede dacă folosiţi stilul vostru natural de a învăţa

(http://www.leonardofortius.eu/web/rumania/competencias/Autodesarrollo_RO.pdf).

Este important să subliniem faptul că dezvoltarea personală nu trebuie realizată independent.

Dimpotrivă, feedbackul din partea colegilor, a prietenilor şi mentorilor are un rol vital în a vă ajuta

să identificaţi care sunt punctele slabe şi zonele care trebuie dezvoltate. Solicitarea unui feedback

nu trebuie să facă parte doar din procesul anual de revizuire, ci trebuie să fie o constantă de-a lungul

întregii voastre activităţi. Deschiderea către feedbackul pe care îl primiţi reprezintă de asemenea o

abilitate esentială, la fel ca şi disponibilitatea de a acţiona conform acestuia, în cazul în care

considerati necesar. De multe ori când cerem părerea celor din jurul nostru, fie că sunt colegi,

membri ai familiei sau prieteni, cu privire la propria persoană sau activităţile pe care le întreprindem

aşteptăm ca aceste păreri să fie pozitive. Dacă aceste păreri nu sunt cele pe care le aşteptam fie nu le

luăm în considerare şi le ignorăm, fie selectăm doar acele lucruri care ne convin. Iată de ce este

foarte important ca orice critică în ceea ce ne priveşte să o percepem la modul constructiv, pentru a

învăţa şi pentru a evalua. Până la urmă noi suntem direct responsabili de propria noastră dezvoltare

chiar dacă aceasta implică uneori şi asumarea eşecurilor şi identificarea în noi a acelor lucruri care

au dus la eşec, înainte de a începe să dăm vina pe alţii sau pe circumstanţe.

4. Conceperea unui plan de dezvoltare profesională

Odată ce ne-am analizat atât prin ochii noştri cât şi prin ochii celorlalţi, este timpul să facem

un plan de dezvoltare personală. Planurile de dezvoltare personală sunt instrumente folositoare

pentru construirea unei structuri în spatele obiectivelor dumneavoastră, iar acestea pot fi cât de

simple sau detaliate doriţi. Iată un exemplu:

Exemplu :

Domeniul

de

competenţă

Paşi De ce suport am nevoie?

Perioada de

timp

59

Capacitatea

de a face

prezentări

• Participarea la un curs de

formare a abilităţilor de

prezentare.

• Prezentarea proiectului în

cadrul unei şedinţe interne.

• Identificarea altor

oportunităţi de prezentare pe

măsură ce apar.

• Obţinerea aprobării pentru curs de la

managerul direct.

• Obţinerea acordului şefului de

departament pentru a mă prezenta la

şedinţă.

• Obţinerea sprijinului managerului

direct pentru identificarea altor

oportunităţi şi obţinerea feed-backului

• 1 luna

• 2 luni

• Permanent

Ca să folosim o analogie, am putea spune ca un Plan de carieră este foarte asemănător unui

tren lung aflat in miscare. Noi înaintăm, ne mutăm de la un compartiment la altul, de la o clasă de

confort la alta, iar în diferitele momente vom vedea pe geam viaţa noastră în moduri diferite, cu

lucruri/situaţii/evenimente diferite. În timp ce noi înaintam prin interior (ceea ce semnifică procesul

de evoluţie interioară a individului) trenul ne va purta şi el către anumite destinaţii (pe care - în

cazul fericit - noi am fost cei care le-am ales) – lucru pe care îl putem numi evoluţie socială a

individului!

Orice pas înainte în carieră presupune anumite riscuri, care trebuie conştientizate încă de la

început, pentru a evita ―riscul suprem‖, şi anume eşecul. Nici un câştig nu se obţine fără efort şi fără

sacrificii: mai puţin timp liber, renegocierea unor valori personale, mai mult stres, mai multe

constrângeri, mai multe responsabilităţi sau renunţarea la micile plăceri cotidiene. Doar

angajatul/viitorul angajat care îşi poate asuma aceste riscuri este cu adevărat pregătit pentru un pas

înainte în carieră. Pentru a realiza un plan de dezvoltare profesionala propriu, trebuie să îţi răspunzi

la câteva întrebări:

Ce vreau să fac? Mă specializez/dezvolt în meseria pe care o am sau schimb domeniul?

Cât timp îmi aloc acestei schimbări/dezvoltări?

Cât de mare este bugetul de care dispun?

Este absolut necesară o anumită certificare în domeniul respectiv? Este absolut necesar să

am o diplomă?

Care sunt cunoştinţele şi abilităţile de care am nevoie?

Care sunt companiile ce oferă servicii de training şi instruire în domeniul pe care mi-l

doresc?

Câte dintre acestea sunt specializate în domeniul respectiv sau au, pe lângă alte domenii, şi

cel care prezinta interes pentru mine? Este bun raportul calitate/pret al sesiunilor pe care le

oferă? Ce obţin la finalul sesiunilor respective?

Care este experienţa executivă în domeniu a trainerilor? Dar în sustinerea sesiunilor de

training?

Care sunt cunoştinţele pe care le pot obţine şi altfel decât apelând la companiile de training

şi instruire? De unde şi cum mă documentez?

Aceste noţiuni şi întrebări vor fi inutile dacă nu îţi doreşti cu adevărat. nimeni altcineva in

locul tău nu iţi va putea realiza un plan de dezvoltare profesională. Pentru ca acest lucru să fie

realizabil este nevoie de autoinstruire, respective autoînvăţare.

60

5. Autoinstruirea

A învăţa să înveţi şi a dori să te perfecţionezi continuu sunt cerinţe ale educaţiei permanente,

prin care omul contemporan învaţă să fie el însuşi, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze şi

să se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuală şi

moral -civică.

Pentru secolul nostru, instruirea continuă şi implicit autoinstruirea au devenit cerinţe

fundamentale ale societăţii, determinate de creşterea exponenţială a informaţiilor şi de uzura

accelerată a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale ştiinţei, tehnicii,

tehnologiei şi mijloacelor de informaţie, de dinamismul vieţii economice şi sociale, de

democratizarea învăţământului, de creşterea nivelului de aspiraţie spre cultură şi educaţie, de

folosirea cât mai plăcută şi utilă a timpului liber.

Teoria lui Knowles are ca nucleu următoarea definiţie pentru autoformare: „un demers în

care individul (cel care învaţă – s.n.) preia iniţiativa, cu sau fără ajutorul altora, individul îşi

stabileşte nevoile de învăţare, îşi formulează obiectivele, îşi identifică resursele (umane şi

materiale) necesare în învăţare, alege şi aplică strategiile de învăţare potrivite şi îşi evaluează

rezultatele învăţării“ (M. Knowles, 1975).

R.M. Smith consideră că „a învăţa să înveţi― este legat de toate situaţiile de viaţă; principalele

competenţe pe care un adult le foloseşte ca să înveţe a învăţa sunt:

– de a cunoaşte resursele din mediu necesare învăţării (pentru că se poate învăţa pe tot parcursul

vieţii);

– de a citi, de a scrie, de a calcula şi de a asculta, de a utiliza corect calculatorul/computerul;

– de a fi la curent cu specificul proceselor educative (învăţare autodirijată, învăţare prin colaborare,

învăţare într-un cadru institu-ţionalizat).

Tradiţional, educaţia oferită de şcoală a fost considerată educaţie formală, activităţile

educative organizate de alte instituţii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cluburile elevilor etc., drept

educaţie nonformală, iar influenţele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni,

mass media etc., educaţie informală. Delimitarea între aceste trei forme ale educaţiei este una

teoretică, în practică ele funcţionând ca un complex ale cărui graniţe sunt dificil de trasat. Mai mult,

în ultima perioadă asistăm la o dezvoltare şi la o "formalizare" a educaţiei nonformale, care se

apropie din ce în ce mai mult de spaţiul şcolar. Şi şcoala - ca instituţie - a răspuns provocărilor

sociale prin lărgirea sferei de activitate şi iniţierea unor parteneriate cu societatea civilă,

comunitatea locală sau cu diferite instituţii culturale. Aceasta deoarece învăţarea „nu este legată

numai de şcoală sau de alte contexte organizate. Concepţia despre învăţare are la bază ideea şi

observaţia că un număr mare al experienţelor noastre de învăţare s-au desfăşurat în afara

sistemului de educaţie formală: la locul de muncă, în familie, în diferite organizaţii şi biblioteci.‖

(Pasi Sahlberg, ―Building Bridges for Learning – Recunoaşterea şi valorificarea educaţiei

nonformale în activităţile cu tinerii‖). În tabelul de mai jost puteţi observa câteva caracteristici ale

celor trei forme de educaţie: educaţia formală, nonformală şi informală.

Criteriu de

comparaţie

Educaţia formală Educaţia nonformală Educaţia

informală

Subiectul educaţiei

(actorii care

desfăşoară acţiuni de

educaţie)

instituţii de educaţie

(şcoli, grădiniţe,

licee, universităţi)

(instituţii a căror

principală misiune

este educaţia)

instituţii culturale

(teatre, muzee,

biblioteci, case de

cultură etc.), organizaţii

nonguvernamentale,

alte instituţii care au ca

misiune conexă

educaţia şi cultura

familia, media,

grupul de prieteni,

oricine exercită o

influenţă

educaţională

neintenţionată sau

neorganizată

61

Gradul de pregătire

al "educatorului"

Personal didactic

calificat

Personal calificat în

diferite domenii de

activitate, uneori având

şi pregătire didactică

Pregătire didactică

absentă sau

sporadică

Pregătirea nu este o

condiţie a influenţei

educaţionale.

Finalităţi ale

educaţiei

clar stabilite şi

gradate pe etape de

studiu, pe discipline

etc.

stabilite pentru fiecare

activitate, fără o

organizare pe termen

lung

nestabilite

Conţinutul educaţiei organizat pe ani de

şcolaritate (etape de

vârstă), pe profiluri /

filiere profesionale

relativ organizat pe arii

de interes

neorganizat,

contextual

Modalităţi de

certificare

certificate

recunoscute la nivel

naţional şi,

certificate de

participare, certificate

de absolvire a

fără certificare

Iată cum puteţi să învăţaţi, fără a merge neapărat la şcoală, într-un cadru instituţionalizat:

1. Citeşte, nu doar cărţi, ci şi reviste, articole de ziar, site-uri, şi blog;

2. Asculta sau vizualizează. Dacă nu sunteţi o persoană care învaţă bine prin lectură, puteţi

asculta CD-uri sau dacă sunteţi un tip visual, puteţi să apelaţi orice mijloc media pentru a

obţine informaţii din diverse domenii.

3. Fii ucenic la cineva care ştie ce doriţi să învăţaţi. De exemplu, dacă doriţi să învăţaţi cum

se utilizează software-ul computerizat de contabilitate, veţi fi pe lângă un contabil cu

experienţă de la care să învăţaţi, schimbul de experienţă cu alte personae fiind extreme de

valoros.

4. Fă muncă de voluntariat. Da, ştiu ce spui - voluntariatul lucrul în timpul liber, însă

implicarea în diverse proiecte din cadrul comunităţii te poate ajuta să descoperi noi domenii

de activitate.

5. Alăturaţi-vă unui grup de alte persoane care sunt în căutarea de a învăţa şi de a îmbunătăţi

aceleaşi abilităţi ca şi ale dumneavoastră .

Autoinstruirea şi formarea profesională continuă sunt în relaţie directă cu stadiile carierei.

6. Stadiile carierei

Stadiile carierei sau fazele de dezvoltare ale acesteia sunt în strânsă interdependenţă cu

stadiile vieţii şi cunoaşterea lor ne permite să înţelegem dinamica unei cariere.

S-a încercat fixarea unei stadialităţi a carierei, fără a se ajunge la un deplin acord în acest

sens.

Astfel Schhein (citat de Aurel Manolescu – ―Managementul Resurselor Umane‖) prezintă

stadiile ideale ale unei cariere care sunt compatibile în general cu stadiile vieţii biosociale.

VÂRSTA STADIILE

0 – 21 Dezvoltarea, fantezii, explorare

16 – 25 Intrarea în domeniul muncii

16 – 25 Pregătire de bază

17 – 30 Carieră timpurie

25 Mijlocul carierei

62

35 – 45 Crizele de la mijlocul carierei

40 Carieră târzie

peste 40 Declin şi eliberare

Alţi autori (L.A. Klatt, F.E. Schuster) consideră că oamenii trec pe parcursul dezvoltării

carierei lor prin patru stadii principale: explorare, stabilire, mijlocul carierei şi eliberare.

Dezv.

carie-

rei

Mijlocul carierei

eliberare

Explorare

Stabilire

vârsta

Super (citat de M. Jigău – ―Consilierea carierei‖) a elaborat o teorie a dezvoltării imaginii

de sine implicată în comportamentele specifice alegerii profesionale. Teoria lui este puternic

influenţată de principiile psihologiei dezvoltării, iar alegerea unei profesii ne apare ca un

comportament profesional caracteristic unui stadiu al existenţei umane.

El consideră că procesul dezvoltării carierei parcurge cinci stadii aflate într-o succesiune

cronologică:

1. Stadiul de creştere (de la naştere la 15 ani)

- substadiile:

a) al fanteziilor (4 – 10 ani) - jocuri de rol imaginative

b) al intereselor (11 – 12ani) – conturarea aspiraţiilor către diferite activităţi

c) al capacităţii (13 – 14 ani) – domină nevoia de activitate, de muncă, formare

2. Stadiul exploratoriu (15 – 24 ani) se caracterizează prin autocunoaştere şi experimentare a

diferite roluri.

- substadiile:

a) a tentativelor (15 – 17 ani) de alegere a unei ocupaţii

b) de tranziţie (18 – 20 ani) primele experienţe de muncă

3. Stadiul de stabilizare (25 – 44 ani) se caracterizează prin păstrarea/schimbarea unei poziţii în

funcţie, dacă ea corespunde/nu aspiraţiilor.

- substadiile:

a) de probă (25 – 30 ani)

b) de stabilizare (31 – 44 ani) – are randamentul maxim şi dă dovadă de creativitate în

muncă.

1. Stadiul de menţinere (45 – 64 ani) – persoana angajată caută să-şi menţină stabilă şi sigură

poziţia în lumea muncii.

2. Stadiul declinului (peste 65 ani) – persoana îşi asumă alte roluri, îndepărtându-se treptat de

lume.

63

Geroge T. Milkovici şi John W. Boudread (―Human Resources Management‖) ne prezintă

stadiile carierei în corelaţie cu principalele probleme ce se cer a fi rezolvate în cadrul fiecăruia:

Explorare,încercare

a diferitelor roluri

Întrarea în organizaţii

şi avansarea

Alegere pentru a

continua menţinere /

declin

Eliberare

Stadii

Probleme

Explorare

Stabilire

Menţinere

Declin

Activităţi

Principale

Sprijin

Pregătire

Ascultare

Recunoaştere ca per-

soană

Contribuţie indepen-

dentă

Pregătire şi dezvolt.

Alocarea resurselor

Modelarea direcţiilor

organizaţiei

Retragere

Relaţii

De început

Colegiale

Mentor / sponsor

Sfătuitor

Roluri

Dependenţă

Independenţă

Asumarea

resposabilităţilor

pentru alţii

Diminuarea

importanţei

puterii/rolului

Vârsta

16 - 25

20 - 35

35 - 55

50 - 75

Cunoaşterea stadiilor carierei are ca avantaje faptul că permite individului să se

autoevalueze, să se autoorienteze, să-şi conducă singur cariera sau să aibă un rol mai activ în

planificarea şi dezvoltarea carierei sale ceea ce duce la creşterea responsabilităţilor individului şi la

îmbunătăţirea performanţelor acestuia.

Bibliografie

Ciotea Florin (coord.) 2001, Managementul performant al resurselor umane, Edit. EFI –

ROM, Tg. Mureş

Cucoş C., Timp şi temporalitate în educaţie (2002), Edictura Polirom, Iaşi

Daniel Goleman, Inteligenţa emoţională (2001), Editura Cartea Veche, Bucureşti

Dave H. R., Fundamentele Educaţiei Permanente (1991), Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti

Kidd Robbins James, Cum învaţă adulţii (1981), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

Popovici Dumitru, Sociologia Educaţiei (2003), Institutul European, Iaşi

(http://www.leonardofortius.eu/web/rumania/competencias/Autodesarrollo_RO.pdf

64

Capitolul VI. LEGISLAŢIE GENERALĂ ŞI SPECIFICĂ MUNCII

Brînduşa Gorea

I. Relaţiile de muncă

1.1. Contextul şi temeiul juridic al relaţiilor de muncă. Munca şi Dreptul muncii

Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune

efort în mod conştient în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o

condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele

mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constitue

pentru economişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor,

fizice şi intelectuale, îm scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.

Dreptul muncii este ramura de drept care se ocupă cu studierea normelor juridice ce reglementează

relaţiile care se nasc între salariaţi şi angajatori în legătură cu prestarea muncii.

Dreptul muncii s-a dezvoltat ca o ramură de drept autonomă, având atât obiect propriu cât şi metodă

de reglementare proprie.

În ceea ce priveşte obiectul de reglementare al dreptului muncii, art. 1 din Codul Muncii stabileşte

că acesta reglementează:

totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă;

modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul

raporturilor de muncă;

precum şi jurisdicţia muncii.

1.2. Izvoarele dreptului muncii

Pentru ştiinţele juridice, cuvântul izvor de drept are două înţelesuri distincte. Mai întâi, acest

termen desemnează sursa care a determinat apariţia dreptului, realităţile sociale care au impus

adoptarea normelor juridice. Din acest punct de vedere izvorul dreptului muncii constă în

dezvoltarea societăţii umane şi generalizarea relaţiilor de muncă plătită. Încheierea la scară larga a

contractelor care au drept obiect prestarea muncii a determinat şi adoptarea unui cadru

reglementativ pentru această sferă de relaţii sociale. Revoluţia industrială şi afirmarea drepturilor

muncitorimii a grăbit desprinderea dreptului muncii de dreptului civil şi transformarea sa într-o

disciplină juridică autonomă.

În al doilea rând, termenul drept desemnează forma de exprimare a normelor juridice. Pentru

dreptul muncii, izvoarele sale se pot clasifica din acest punct de vedere în izvoare interne şi izvoare

internaţionale.

Încheierea contractului individual de muncă cu respectarea noilor dispoziţii din Codul muncii

1. 3. Clarificări preliminare

O bună perioadă de timp (sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX) contractul

individual de muncă a fost considerat o varietate a contractului de locaţiune a lucrărilor, reglementat

de dispoziţiile Codului civil. Extinderea folosirii de către meseriaşi şi industriaşi a muncii salarizate

a determinat adoptarea în anul 1929 a primei legi a contractelor de muncă, urmată de Codul muncii

din 1950 şi din 1972.36

36

Liviu Filip – op. cit., p. 59

65

Astăzi, contractul individual de muncă este reglementat în principal prin dispoziţiile

Codului muncii în vigoare (legea nr. 53/2003), respectiv titlul II (articolele 10 – 107), dar şi prin

alte prevederi speciale (de exemplu, legea nr. 130/1999 ce reglementează măsuri privind protecţia

persoanelor încadrate în muncă).

1.4. Caracterele juridice ale contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă este un act juridic numit, bilateral, sinalagmatic, oneros,

comutativ, consensual, personal (intuitu personae), cu executare succesivă, bazat pe un raport

de autoritate.

Contractul individual de muncă este un act juridic deoarece reprezintă o manifestare de

voinţă a două persoane, în scopul obţinerii unor anumite consecinţe juridice ce caracterizează un

raport juridic.

Contractul individual de muncă este un act juridic numit deoarece beneficiază de o

reglementare legală. Sediul materiei este, aşa cum am arătat şi mai sus, titlul II din Codul muncii.

Este un act juridic bilateral deoarece validitatea sa presupune manifestarea de voinţă a două

părţi: salariatul şi angajatorul. Salariatul este cel care se obligă să presteze munca iar angajatorul

este cel care va beneficia de pe urma acestei munci în schimbul achitării unui preţ numit salariu.

Contractul individual de muncă este un contract sinalagmatic deoarece din încheierea sa în

mod valabil se nasc obligaţii şi drepturi pereche pentru părţile contractante. Astfel, unui drept al

salariatului îi corespunde obligaţia corelativă a angajatorului şi vice-versa.

Conform art. 954 din Codul civil contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-

şi procura un avantaj. Prin încheierea contractului individual de muncă fiecare din semnatari

urmăreşte un folos de natură patrimonială. Salariatul doreşte în principal încasarea lunară a

remuneraţiei pentru munca depusă iar angajatorul urmăreşte să obţină beneficii de pe seama muncii.

În consecinţă, îndeplinirea unei activităţi onorifice cu titlu gratuit nu poate avea loc în nici un caz în

temeiul unui contract de muncă - ci doar în baza unui contract civil – întrucât salariul constituie

obiectul şi, respectiv, cauza oricărui contract de muncă.

Contractul individual de muncă este oneros şi comutativ deoarece părţile realizează

reciproc o contraprestaţie în schimbul aceleia pe care s-au obligat să o efectueze în favoarea

celeilalte, ambele prestaţii fiind cunoscute ―ab initio‖ la încheierea contractului iar executarea lor nu

depinde de un eveniment incert.

Contractul individual de muncă este un act juridic consensual. În acest sens, art. 16 din

Codul muncii afirmă că acest act se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în

limba română. Faptul că obligaţia încheierii în formă scrisă aparţine, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 53/2003, angajatorului, arată că natura contractului este una consensuală şi nu formală.

Mai mult, dacă contractul nu s-a încheiat în formă scrisă, părţile pot face dovada prevederilor

contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă. Prin urmare, cerinţa încheierii

contractului individual de muncă în formă scrisă nu este o condiţie ―ad validitatem‖ ci ―ad

probationem”.

Fiind un contract consensual, lipsit de formalităţi, contractul individual de muncă se încheie

la data realizării acordului de voinţe, chiar dacă înscrisul constatator s-a întocmit ulterior sau

executarea contractului începe la o dată posterioară.37

Calitatea de salariat se dobândeşte de la data încheierii contractului, chiar dacă munca

începe, efectiv, după un interval de timp. În consecinţă, refuzul angajatorului de a primi persoana să

37

Gheorghe Bădica, Gheorghe Brehoi, Adrian Popescu – ―Elemente de drept al muncii – sinteze‖, lucrare editată cu

sprijinul Centrului de Formare şi Studii în Domeniul Muncii, Bucureşti 1994, p. 17

66

lucreze la termenul convenit va da naştere unei stări conflictuale între salariat şi anagajator (denumit

litigiu de muncă). Tot astfel, dacă persoana (salariatul) nu se prezintă la muncă, i se poate desface

diciplinar contractul de muncă.38

Contractul individual de muncă este un contract intuitu personae (personal). Fiecare din

părţi încheie contractul datorită calităţilor personale ale celuilalt, motivat fiind de o serie de trăsături

sau particularităţi ale partenerului său contractual. Eroarea asupra persoanei semnatare a

contractului constituie viciu de consimţământ şi conduce la anularea contractului.

Contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă. Chiar dacă se

încheie pe o perioadă de timp determinată, existenţa unui contract individual de muncă presupune în

mod obligatoriu trecerea unui interval de timp pentru executarea sa. Patronul angajează un salariat

pentru ca acesta să presteze succesiv o anumită muncă, de pe urma căreia să poată beneficia.

Salariul se plăteşte de asemenea la anumite intervale de timp, de obicei lunar sau bilunar. Plata

salariului deodată pentru toată perioada lucrată schimbă natura contractului din contract individual

de muncă într-un alt tip de contract (contract de prestări servicii, contract de comision, contract de

antrepriză etc.).

Contractul individual de muncă se bazează pe raportul de autoritate în care se află

angajatorul faţă de salariat. Astfel, în urma încheierii în mod valabil a contractului individual de

muncă se naşte o relaţie de subordonare a salariatului faţă de patron. Această relaţie nu schimbă

însă apartenenţa dreptului muncii la sfera dreptului privat deoarece, spre deosebire de ramurile

dreptului public, în situaţia dreptului muncii relaţia de subordonare nu este generală ci vizează doar

anumite prerogative ale patronului. Prin urmare, patronul poate da ordine şi dispoziţii salariatului,

poate controla îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi poate sancţiona abaterile disciplinare.

Contractul individual de muncă dă naştere la obligaţia salariatului de a face (a munci) şi în

consecinţă această prestaţie trebuie executată în natură, prin muncă, neputând fi niciodată

preschimbată în dezdăunări (spre exemplu salariatul să-i ofere angajatorului, în locul muncii, o

anumită valoare materială). Cu titlu de excepţie este posibil ca, atunci când salariatul produce

anagajatorului său o pagubă materială, să se angajeze răspunderea patrimonială. Salariatul va

acoperi paguba cauzată prin plata unei sume de bani drept despăgubire. Această sumă nu trebuie

confundată cu plata unei indemnizaţii în locul prestării muncii din contract. De altfel, aceşti bani se

recuperează, de obicei, prin reţineri din salariul plătit de patron lună de lună, până la acoperirea

întregului prejudiciu sau din alte surse (garanţii materiale sau personale).

Contractul individual de muncă în legislaţia română este un act juridic pur şi simplu, în

sensul că nu poate fi afectat de modalităţi39

. Prin modalitate a actului juridic se înţelege acel

element al acestui act care constă într-o împrejurare ce are influenţă asupra efectelor pe care le

produce sau trebuie să le producă un asemenea act. Este o împrejurare viitoare de care părţile fac să

depindă efectele actului juridic. Prin urmare, efectele sale se produc imediat ce a fost încheiat, dacă

au fost respectate toate condiţiile de validitate.

1.5. Condiţii de validitate

Aşa cum sunt teoretizate de disciplinele juridice cu caracter general, dreptul comun pentru

dreptul muncii find dreptul civil, condiţiile de validitate ale actelor juridice se împart în condiţii de

fond şi condiţii de formă.

Alţi autori identifică mai multe condiţii care sunt impuse pentru încheierea în mod valabil a

contractului individual de muncă, respectiv: capacitatea juridică a persoanei fizice, capacitatea

juridică a patronului, consimţământul, obiectul, examenul medical, avizul prealabil, actul de alegere

38

Ion Traian Ştefănescu, Magda Volonciu, Raluca Dimitriu – op. cit., p. 72 39

Ştefan Rauschi – ―Drept civil‖, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993, p. 100.

67

sau numire în funcţie (pentru funcţiile eligibile), condiţiile de studii, repartizarea, vechimea în

muncă, verificarea aptitudinilor şi a pregătirii profesionale, informarea reciprocă.40

1.6. Acte necesare în vederea încheierii contractului individual de muncă

Odată încheiată etapa negocierilor pentru angajarea în muncă sau ulterior câştigării

concursului pentru ocuparea unui post, viitorul salariat trebuie să completeze sau să întocmească

dosarul cu actele necesare în vederea încheierii propriu-zise a contractului individual de muncă.

Numărul şi tipul acestor acte diferă, în general, funcţie de natura postului în discuţie. De obicei,

actele necesare în vederea angajării sunt: cererea de angajare (sau cererea de participare la concurs),

curriculum vitae, actele de identitate, actele de studii, certificatul medical, informarea privind

condiţiile de muncă, nota de lichidare şi recomandări de la precedentul loc de muncă, cartea de

muncă etc.

1.7. Clauze specifice ale contractului individual de muncă

Încheierea contractului individual de muncă este guvernată de principiul libertăţii de voinţă

a părţilor, atât în sensul libertăţii de fond (stabilirea clauzelor contractuale concrete, convenabile

pentru ambele părţi) cât şi în sensul în care părţile doresc, în general, să încheie sau nu un contract

de muncă (dacă doresc sau nu să încheie contractul).41

Înscrisul constatator al prevederilor contractului individual de muncă trebuie să cuprindă o serie de

prevederi obligatorii. La aceste prevederi obligatorii părţile pot adăuga şi prevederi facultative

asupra cărora au căzut de acord.

1.8. Clauze obligatorii ale contractului individual de muncă

Elementele obligatorii ale contractului individual de muncă sunt aceleaşi cu elementele

obligatorii din informarea care precede încheierea contractului. Aceste elemente sunt prevăzute în

detaliu în art. 17 ali. II din Codul muncii şi se referă la:

a. identitatea părţilor;

b. locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să

muncească în diverse locuri;

c. sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;

d. atribuţiile postului;

e. riscurile specifice postului;

f. data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

g. în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă

temporară, durata acestora;

h. durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;

i. condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;

j. salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilorsalariale, precum şi

periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;

k. durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;

l. indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale

salariatului;

m. durata perioadei de probă.

40

Luminţa Ţundrea – op.cit., p. 20 şi urm. 41

Petre Buneci – ―Încheierea contractului individual de muncă‖, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2000,

p. 19

68

În conformitate cu prevederile art. 18 din Codul muncii, în cazul în care salariatul urmează să îşi

desfăşoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util toate

informaţiile prevăzute la art. 17 al 2, inclusiv informaţii referitoare la:

a. durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;

b. moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;

c. prestaţiile în bani şi/sau natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;

d. condiţiile de climă;

e. reglementările principale privitoare la dreptul muncii din acea ţară;

f. obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau

siguranţa personală.

Aceste prevederi se completează prin legi speciale care reglementează condiţiile de muncă în

străinătate.

1.9. Clauze facultative în contractul individual de muncă

Pe lângă toate clauzele obligatorii detaliate mai sus, părţile sunt libere să negocieze şi să

includă în contractul lor orice prevedere care nu este contrară normelor legale imperative sau

bunelor moravuri.

Codul muncii vorbeşte despre includerea în contractul individual de muncă, pe lângă clauze

obligatorii, şi a unor clauze specifice, precizând însă că enumerarea codului nu este limitativă. Sunt

aşadar considerate clauze specifice clauza cu privire la formarea profesională, clauza de

neconcurenţă, clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate. Opţiunea legiutorului de a oferi un

cadru reglementativ expres tocmai acestor clauze se explică prin realităţile din câmpul muncii de

până la apariţia noului cod.

1.10. Drepturile şi obligaţiile părţilor ăn cadrul contractului individual de muncă

Efectele contractului individual de muncă se referă la drepturile şi obligaţiile părţilor ce se

nasc ca urmare a încheierii valabile a contractului individual de muncă. Legea nr. 53/2003 tratează

aceste aspecte în capitolul II al titlului II, intitulat ―Executarea contractului individual de muncă‖.

1.11. Drepturile şi obligaţiile salariatului

Conform prevederilor actualului cod al muncii (art. 39), salariatul are, în principal,

următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;

c) dreptul la concediu de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de şanse şi tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;

g) dreptul la acces la formarea profesională;

h) dreptul la informare şi consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului

de muncă;

j) dreptul la protecţie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;

l) dreptul de a participa la acţiuni colective.

Corelativ acestor drepturi, salariatului îi revin în principal şi următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi

revin conform fiţei postului;

69

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul

colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;

d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;

e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;

f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

1.12. Drepturile şi obligaţiile angajatorului

Efectele contractului individual de muncă, aşa cum am precizat şi mai sus, nu se referă doar

la drepturile şi obligaţiile angajatului, ci şi la drepturile şi obligaţiile angajatorului. În conformitate

cu prevederile art. 40 din cod, angajatorul are în principal următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;

b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii;

c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;

d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiuni corespunzătoare,

potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.

Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc

desfăşurarea relaţiilor de muncă;

b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea

normelor de muncă şi condiţiile coresăpunzătoare de muncă;

c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de

muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;

d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii;

e) să se consulte cu sindicatul şi, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa

deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;

f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;

g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările

prevăzute de lege;

h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a

solicitantului;

i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

1.13. Modificarea contractului individual de muncă

În conformitate cu prevederile art. 41 din Codul muncii, contractul individual de muncă

poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a

contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de cod.

Modificarea contractului individual de muncă poate viza oricare dintre următoarele

elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul şi timpul de

muncă şi timpul de odihnă.

Modificarea locului muncii de către angajator în mod unilateral are loc prin delegarea sau

detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.

Pe durata delegării, respectiv a detaşării, salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi

prevăzute în contractul individual de muncă.

Deşi aparent crează impresia unor acte unilaterale, delegarea şi detaşarea se bazează pe

consimţământul salariatului faţă de această modificare a contractului individual de muncă, deoarece

se presupune că, în momentul încherii contractului, salariatul cunoaşte toate normele legale ce

guvernează acest contract (inclusiv cele cu privire la delegare şi detaşare).

70

Aşa cum precizează art. 43 din cod, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din

dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare

atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.

Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi se poate prelungi, cu

acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile. Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de

transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare (diurna), în condiţiile prevăzute de lege

sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Delegarea este obligatorie pentru salariat iar refuzul nejustificat de a executa o delegaţie este

calificat drept abatere gravă de la disciplina muncii şi poate constitui temeiul pentru desfacerea

pentru indisciplină a contractului individual de muncă (în conformitate cu art. 61 lit. a din Codul

muncii).

Conform art. 45 din cod, detaşarea este actul prin care se dispune schimbarea

temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator, în scopul

executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate

modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.

Detaşarea poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepţional, perioada

detaşării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezenţa salariatului în subordinea

angajatorului la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni. Salariatul poate

refuza detaşarea dispusă de angajatorul său numai în mod excepţional şi pentru motive personale

temeinice.

1.14. Suspendarea contractului individual de muncă

Conform ―Dicţionarului de dreptul muncii‖, suspendarea contractului individual de muncă

este perioada în care munca prevăzută în contract nu se prestează şi, în consecinţă, de regulă, nu se

plăteşte nici salariul de către angajator; este deci o suspendare a efectelor principale ale contractului

individual de muncă.42

1.15. Încetarea contractului individual de muncă

Conform art. 55 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta astfel:

a) de drept;

b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;

c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ

prevăzute de lege.

1.16. Nulitatea contractului individual de muncă

Încetarea contractului individual de muncă se distinge de nulitatea acestuia, regimul juridic

al celor două instituţii fiind diferit. În acest sens, art. 57 din cod prevede expres că nerespectarea

oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de

muncă atrage nulitatea acestuia.

Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a

condiţiilor impuse de lege. Prin urmare indiferent de cauza de nulitate, părţile au posibilitatea să

valideze orice eroare mai înainte ca una din ele să sesizeze instanţele de judecată.

1.17. Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Art. 56 din Codul muncii stabileşte că încetarea de drept a contractului individual de muncă

are loc în următoarele situaţii:

a) la data decesului salariatului sau angajatorului persoană fizică;

42

Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – Dicţionar de dreptul muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.

169

71

b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii

sub interdicţie a salariatului ori a angajatorului persoană fizică, dacă aceasta antrenează

lichidarea afacerii;

c) ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana

juridică îşi încetează existenţa;

d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de

cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare

pentru limită de vârstă ori invaliditate a salariatului, potrivit legii;

e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data

la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească

definitivă;

f) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei

persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;

g) ca urmare a condamnării penale cu executarea pedepsei la locul de muncă, de la data

emiterii mandatului de executare;

h) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor,

autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;

i) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de

siguranţă ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;

j) la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată

determinată;

retragerea acordului părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în cazul salariaţilor cu

1.18. Încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor

Întrucât Codul muncii reglementează expres în art. 8 principiul consensualismului în relaţiile

de muncă, este de la sine înţeles că, atunci când părţile se pun de acord în acest sens, efectele

contractului individual de muncă nu se mai produc prin voinţa lor comună.

1.19. Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului

Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului se numeşte

concediere. La rândul ei, concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana

salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Codul muncii român interzice concedierea salariaţilor:

a) pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională,

rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate

familială, apartenenţă ori activitate sindicală;

b) pentru exercitarea, în condiţiile legii, a dreptului la grevă şi a drepturilor sindicale.

Datorită efectelor specifice ale suspendării contractului individual de muncă, art. 60 din cod

interzice concedierea salariaţilor în următoarele situaţii:

a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform

legii;

b) pe durata concediului pentru carantină;

c) pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat

cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

d) pe durata concediului de maternitate;

e) pe durata concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul

copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

72

f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în

cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de

18 ani;

g) pe durata îndeplinirii serviciului militar;

h) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei

în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri

disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat;

i) pe durata efectuării concediului de odihnă.

Concedierea poate fi dispusă în oricare din situaţiile de mai sus, dacă este vorba despre

reorganizarea judiciară sau a falimentul angajatorului.

1.20. Demisia

Conform art. 79 din Codul muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a

salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual

de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.

Ca act unilateral de voinţă al salariatului, demisia trebuie notificată în scris angajatorului,

manifestarea verbală a salariatului în sensul denunţării contractului individual de muncă rămâne

fără efect.

1.21. Forme specifice ale contractului individual de muncă

Actualul Cod al muncii reglementează pe lângă contractul individual de muncă şi o serie de

contracte particulare în baza cărora se prestează muncă în schimbul unei remuneraţii numită salariu.

Aceste contracte particulare urmăresc restrângerea sferei de utilizare a convenţiilor civile de prestări

servicii, care procurau angajatorilor o serie de avantaje de ordin fiscal.

Pe lângă contractul individual de muncă, Codul muncii român mai reglementează contractul

individual de muncă pe durată determinată, munca prin agent de muncă temporară, contractul

individual de muncă cu timp parţial şi munca la domiciliu.

2. Răspunderea juridică în drdeptul muncii

2.1. Definiţie, fundament juridic şi clasificarea răspunderii juridice în dreptul muncii

Răspunderea juridică este una dintre instituţiile de bază ale dreptului care oferă o garantare a

transpunerii în practică a principiilor juridice fundamentale. Răspunderea este instituţia juridică ce

are drept scop conştientizarea persoanei cu privire la consecinţele faptelor sale, impunând luarea

unei măsuri sancţionatorii dacă ordinea de drept nu este respectată cu bunăcredinţă.

Fundamentul răspunderii juridice constă în săvârşirea faptei interzisă de normele dreptului. Funcţie

de natura juridică concretă a acestui fundament, normele codului muncii clasifică formele

răspunderii juridice de dreptul muncii în:

- răspundere disciplinară, atunci când salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară;

- răspundere patrimonială, când din fapta culpabilă a salariatului rezultă un prejudiciu ce trebuie

reparat;

- răspundere contravenţională, când salariatul săvârşeşte o faptă calificată de normele juridice drept

contravenţie;

- şi răspundere penală, când fapta săvârşită este incriminată drept infracţiune.

Aceste forme ale răspunderii juridice nu se exclud una pe cealaltă, ele putând coexista, funcţie de

împrejurările concrete ale săvârşirii faptei de către salariat.

73

2.2. Răspunderea disciplinară

Răspunderea disciplinară este singura formă de răspundere reglementată de codul muncii

specifică pentru acestă ramură de drept. Celelte forme ale răspunderii de dreptul muncii

(răspunderea patrimonială, răspunderea contravenţională şi cea penală) caracterizează alte ramuri

ale dreptului (dreptul civil, dreptul adminsitrativ şi dreptul penal).

Conform art. 263 din cod, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de

a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au

săvârşit o abatere disciplinară.

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau

inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale,

regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil,

ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Aşa cum prevede art. 264 din cod, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul

în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt:

a) avertismentul scris;

b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10

zile lucrătoare;

c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus

retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;

d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

e) reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o

perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

2.3. Răspunderea patrimonială

A doua formă a răspunderii juridice reglementată de codul muncii este răspunderea

patrimonială sau materială. Această formă a răspunderii este specifică dreptului civil, ca drept

comun pentru toate ramurile dreptului privat şi implicit şi pentru dreptul muncii.

Astfel, conform prevederilor art. 269 codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul

normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în

care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor

de serviciu sau în legătură cu serviciul iar conform art. 270 salariaţii răspund patrimonial, în temeiul

normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse

angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Din punct de vedere al condiţilor de formă, instrumentul pentru recuperarea sumelor cu care

angajatorul a fost prejudiciat de către salariaţi se numeşte decizie de imputare şi trebuie să respecte

aceleaşi rigori legale ca şi decizia de sancţionare.

2.4. Răspunderea contravenţională

În conformitate cu prevederile art. 276 din codul muncii, constituie contravenţie următoarele

fapte:

a) nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară;

b) încălcarea de către angajator a obligaţiei de a ţine un registru de evidenţă a salariaţilor;

c) împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui

grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei;

d) primirea la muncă a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de

muncă ori stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale;

e) încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea

acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de

muncă al minorilor;

74

f) încălcarea de către angajator a dreptului salariaţilor de a beneficia de zile libere în zilele

de sărbătoare legală sau în contul acestor sărbători;

g) încălcarea obligaţiei de respectare a programului de lucru în zilele de sărbătoare legală, în

conformitate cu hotărârile guvernului.

2.5. Răspunderea penală

Răspunderea penală de dreptul muncii nu se rezumă doar la infracţiunile incriminate în

codul muncii, codul penal partea specială cuprinzănd reglementarea pentru mai multe tipuri de

infrsacţiuni în legatură cu7 serviciu sau care au drept subiect calificat un salariat.

Art. 277 – 278 incriminează însă distinct de prevederile codului penal:

-infracţiunea de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în

termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată

(care se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă);

- infracţiunea de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în

muncă a unui salariat (care se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă).

În cazul acestor infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei

vătămate iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

3. Conflictele de muncă. Jurisdicţia muncii

3.1. Noţiunea de conflicte de muncă: reglementare, clasificare

Codul muncii reglementează conflictele de muncă în titlul IX, care debutează cu definiţia

conflictului de muncă. Astfel, conform art. 248, conflictul de muncă reprezintă orice dezacord

intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă. Acelaşi articol oferă o clasificare legală a conflictelor de muncă, în:

Conflicte de interese, înţelegând prin aceasta conflictele de muncă ce au ca obiect

stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă;

acestea sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau

economic ale salariaţilor;

Conflicte de drepturi, ca fiind conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor

drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi ori din alte acte normative,

precum şi din contractele colective sau individuale de muncă.

Codul muncii mai prevede că procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte

prin lege specială. Este vorba despre legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

Art. 3 din această lege prevede că sunt conflicte de muncă conflictele dintre salariaţi şi unităţile la

care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la

drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă. Salariaţii şi unităţile au obligaţia să

soluţioneze conflictele de muncă prin bună înţelegere sau prin procedurile stabilite de lege.

3.2. Conflictele de interese: noţiune, conciliere, mediere şi arbitraj

Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă face aceeaşi clasificare a

acestor conflicte ca şi codul muncii, în conflicte de drepturi şi conflicte de interese, oferind pentru

fiecare dintre aceste categorii definiţii în art. 3 şi 4 din lege.

Astfel, conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia

negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter

profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese iar

conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii

decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale

de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite în continuare conflicte de

drepturi.

75

Conflictele de interese pot fi declanşate în urmatoarele situaţii:

a) unitatea refuza sa inceapa negocierea unui contract colectiv de munca, in conditiile in care nu are

incheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a incetat;

b) unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariati;

c) unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de munca, cu toate ca negocierile au

fost definitivate;

d) unitatea nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege de a incepe negocierile anuale obligatorii

privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.

3.3. Greva: noţiune, cadru legal, tipuri de grevă

Noţiunea de grevă este reglementată atât de prevederile Codului muncii cât şi de legea cadru

pentru soluţionarea conflictelor de muncă. În accepţiunea art. 40 din lege, greva constituie o

incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate si poate fi declarata pe durata

desfasurarii conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.

Definiţia codului este mai simplă, înţelegând prin grevă încetarea voluntară şi colectivă a

lucrului de către salariaţi. Art. 250 şi 251 din cod prevăd că salariaţii au dreptul la grevă pentru

apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale iar participarea salariaţilor la grevă este

liberă. Nici un salariat nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la o grevă.

Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic

si social ale salariatilor. Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice.

Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrans sa participe la greva sau sa

refuze sa participe. Pe durata unei greve declansate intr-o unitate pot inceta activitatea si salariatii

unor subunitati sau compartimente care nu au participat initial la declansarea conflictului de

interese. Daca este posibil, salariatii care nu participa la greva isi pot continua activitatea. Salariatii

aflati in greva trebuie sa se abtina de la orice actiune de natura sa impiedice continuarea activitatii

de catre cei care nu participa la greva. Organizatorii grevei, impreuna cu conducerea unitatii au

obligatia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unitatii si sa asigure functionarea continua a

utilajelor si a instalatiilor a caror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru

sanatatea oamenilor.

Pe durata grevei conducerea unitatii nu poate fi impiedicata sa isi desfasoare activitatea de

catre salariatii aflati in greva sau de organizatorii acesteia. Conducerea unitatii nu poate incadra

salariati care sa il inlocuiasca pe cei aflati in greva.

Pe durata grevei salariatii isi mentin toate drepturile ce decurg din contractul individual de

munca, cu exceptia drepturilor salariale.

3.4. Jurisdicţia muncii

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,

executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective

de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre

partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Conform art. 282 din codul muncii, pot fi părţi în conflictele de muncă:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în

temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice şi/sau persoane juridice -, agenţii de muncă temporară,

utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile

prezentului cod;

c) sindicatele şi patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al

Codului de procedură civilă.

76

Cu privire la termenul pentru introducerea acţiunilor, codul muncii prevede că cererile în

vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia

unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea

sau încetarea contractului individual de muncă;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de

sancţionare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul

conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a

unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor

faţă de angajator;

d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii

unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării

contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

În toate situaţiile, altele decât cele arătate mai sus, termenul este de 3 ani de la data naşterii

dreptului.

Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă este reglementează prin lege specială.

4. Medierea în dreptul muncii

4.1. Reglementarea română a medierii conflictelor de muncă

Legea medierii exceptează expres litigiile de muncă de sub procedura reglementată de ea.

Astfel, potrivit art. 73, alin. 2, „Medierea conflictelor de muncă rămâne supusă dispoziţiilor

prevăzute de legile speciale‖.

Este vorba despre Legea nr. 168/199943

, care prevede o procedură derogatorie pentru

medierea conflictelor de interese: mediatorii sunt aleşi de comun acord de către părţile aflate în

conflict de interese, dar numai dintre persoanele numite ca mediatori de ministrul muncii şi

protecţiei sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social, iar procedura de mediere a

conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional.

Printre atribuţiile prevăzute de lege44

pentru Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

se numără şi elaborarea criteriilor şi formelor activităţii de mediere a conflictelor de muncă şi

reglementarea modului de formare a mediatorilor pentru domeniul său de activitate.

4.2. Serviciile de „mediere a muncii”

Medierea conflictelor de muncă nu trebuie confundată cu medierea muncii, reglementată de

Legea nr. 116 din 200245

, privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale. Potrivit art. 5,

alin. 2 din acest act normativ, tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi

cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă, au dreptul la

consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei Naţionale pentru

Ocuparea Forţei de Muncă, prin întocmirea unui plan individual de mediere.

În acest context, „serviciile de mediere a muncii‖ reprezintă punerea în legătură a angajatorilor

cu persoanele aflate în cautarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de munca sau de

serviciu, adică – într-o exprimare mai corectă – servicii de intermediere.

43

Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în ―Monitorul oficial al României‖, partea I,

nr. 582 din 29 noiembrie 1999 44

H.G. nr. 11 din 16 ianuarie 2009, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei

Sociale, articolul 3, alin. 1, punctul 31 45

Publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 193 din 21.03.2002

77

Bibliografie

Alexandru Athanasiu, Claudia Ana Moarcăs – ―Muncitorul şi legea. Dreptul muncii‖,

Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999

Florin Ciutacu – ―Dreptul muncii. Culegere de speţe‖, Editura Crepuscul Ploieşti, 2001

Gheorghe Bădica, Gheorghe Brehoi, Adrian Popescu – ―Elemente de drept al muncii –

sinteze‖, lucrare editată cu sprijinul Centrului de Formare şi Studii în Domeniul Muncii,

Bucureşti 1994

Gheorghe Filip, Dumitru Crăciun, Mihai Mantale, Septimiu Panainte, Romeo Butnariu –

―Dreptul muncii şi securităţii sociale‖, Editura Junimea, Iaşi, 2001

Ion Traian Ştefănescu – ―Dreptul muncii‖, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000

Ion Traian Ştefănescu, Magda Volonciu, Raluca Dimitriu – ―Dreptul muncii‖, Editura

Academiei de Studii Economice Bucureşti – Catedra de Drept, Bucureşti, 1997

Liviu Filip – ―Curs de Dreptul muncii‖, Casa de editură Venus, Iaşi, 2003

Luminiţa Ţundrea – ―Legislaţia muncii şi asistenţei sociale – note de curs‖, Editura Mirton,

Timişoara, 2003

Maria Harbădă - ―Introducere în drept‖, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,

2002

Marioara Ţichindeal – ―Încetarea contractului individual de muncă‖, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 1999

Nicolae Voiculescu – ―Dreptul muncii – note de curs. Reglementări interne şi

internaţionale‖, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001

Pantelimon Manta, Vasile Ghimeş – ―Dreptul muncii şi securităţii sociale‖, Editura

Academică Brâncuşi, Târgu Jiu, 2001

Petre Buneci – ―Încheierea contractului individual de muncă‖, Editura Fundaţiei România de

mâine, Bucureşti, 2000

Sanda Ghimpu, Alexandru Ţiclea – ―Dreptul muncii‖, Editura Allbeck, Bucureşti, 2001

Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – ―Dicţionar de drept al muncii‖, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1997

Ştefan Rauschi – ―Drept civil‖, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1993

xxx

Alexandru Ţiclea – ―Reglementarea contractului individual de muncă pe durată determinată

conform proiectului Codului muncii‖, în Revista Română de Dreptul Muncii, nr. 2/2002

Andrei Popescu – ―Concordanţa legislaţiei române a muncii cu normele UE‖, în Revista

Română de Dreptul Muncii, nr. 1/2002

Andrei Popescu – ―Concordanţa legislaţiei române a muncii cu normele UE‖, în Revista

Română de Dreptul Muncii, nr. 1/2002

Dan Top – ―Opinii în legătură cu reglementarea contractului de ucenicie în proiectul noului

Cod al muncii‖, în Revista Română de Drept al Muncii, nr. 2/2002

Ion Traian Ştefănescu, Şerban Beligrădeanu – ―Prezentare de ansamblu şi observaţii critice

asupra noului Cod al muncii‖, în Revista Dreptul nr. 4/2003

Laura Maierean – ―Contractul de performanţă – contract de muncă‖, în Revista Română de

Dreptul Muncii nr. 1/2002

78

Romulus Gidro – ―Opinii asupra unor dispoziţii din proiectul Codului Muncii cu privire la

încheierea şi conţinutul contractului individual de muncă‖, în Revista Română de Dreptul

Muncii nr. 1/2002

Romulus Gidro – ―Opinii asupra unor dispoziţii din proiectul Codului Muncii cu privire la

încheierea şi conţinutul contractului individual de muncă‖, în Revista Română de Dreptul

Muncii nr. 1/2002

Şerban Beligrădeanu - ―Natura juridică a contractului individual de ambarcare (îmbarcare)‖,

în Revista Dreptul nr. 5/2003

Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu – ―Consideraţii critice şi sugestii referitoare la

prevederile proiectului noului Cod al Muncii‖, în Revista Română de Drept al Muncii nr.

1/2002

Legea nr. 161/2003

Legea nr. 215/2001

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

Codul civil român

Legea nr. 130/1999

Legea nr. 53/2003 (Codul muncii)

Codul penal

Legea nr. 115/1996

79

Capitolul VII. APLICAREA PROCEDURILOR DE CALITATE

Avram Călin

Nu asteptaţi să facă alţii primul pas

Realizarea unui site web trebuie să răspundă la o necesitate. Dacă vă faceţi un site doar

pentru ca e la moda sau doar aşa ca să nu spuneţi ca nu aveţi şi dvs. unul, atunci mai nu cheltuiţi

banii respectivi. Un site e o carte de vizita a firmei. Modificarea permanentă a conţinutului este

necesară dacă vreţi să creaţi posibilitatea de a obţine clienţi prin intermediul Internetului.

Alegeţi firma care va realiza situl în urma unei analize minuţioase a ofertei. Nu va aruncaţi

la prima firma de care auziţi şi nu va fie teama să apelaţi la o firma din alt oraş. Plata se poate

face prin factură proformă iar comunicarea prin e-mail sau Skype. Calitatea serviciului este cea care

trebuie să decidă. Nu negociaţi întotdeauna la preţ : mai bine încercaţi să obţineţi mai multe servicii

la acelaşi preţ.

Calitate versus cantitate in continutul unui site

Vechea problema a webmasterilor: conţinut puţin şi de calitate sau mult şi ieftin?

În primul rând, ca să răspunzi la întrebarea asta, trebuie să vezi cu ce site ai de a face. Ai un

site la care nu iţi pasa de branding, de return views sau dacă vizitatorii stau pe site 5 secunde sau 30

de minute? Atunci conţinut este doar pentru motoarele de căutare, de calitate mai slaba, dar mult.

Pentru ca orice conţinut, atâta timp cât nu e duplicat şi/sau spam, înseamnă un mic punct în plus

pentru site-ul tău. Dar în nici un caz nu vei reuşi să cucereşti o nişă cu competiţie serioasă, cu

conţinut low budget.

Cu text de calitate, atingi trei obiective critice din punct de vedere al optimizării şi al

marketing-ului:

A. Creezi valoare de branding – lumea iţi va ţine minte site-ul şi pentru ca au găsit ceva util

pe el se vor întoarce şi a doua oara.

B. Aduci link-uri naturale – spre exemplu, un blogger găseşte la tine pe site un articol

interesant şi pune un link one-way către el, pentru simplul fapt ca el considera ca articolul i-

ar ajuta cititorii.

C. Ai acces la toate tertipurile unui writer ca să atragă atenţie şi/sau link-uri – nu poţi face

link bait, click bait (aici e de discutat pentru ca mai sunt articole proaste cu un titlu bun, care

atrag clickul dar nu şi link-ul) sau viral marketing bazându-te pe articole de proasta calitate,

sau simplu fluff general.

De ce e mai rentabil să ai conţinut de calitate? Pai simplu, primeşti mai mult ―bang for the

buck‖. Sa zicem ca apelezi la un amator care iţi face articole la $0,01 pe cuvant ($5 la 500 de

cuvinte). Ai toate şansele ca la banii aia, să primeşti fluff şi să intri în categoria ―cantitate‖. În

schimb, plăteşte un writer profesionist cu $30 pe articol si o sa vezi ca de fapt nu pierzi $25 ci

câştigi mult mai mult. Dacă pentru $30 writerul reuşeşte să facă un articol de calitate, pe care 10

oameni îl linkeaza, tu câştigi 10 link-uri one-way, care te-ar fi costat probabil in jur de $50-100 cel

puţin daca le-ai fi cumpărat. Concluzia: calitate până în pânzele albe.

Unelte care te ajuta să îmbunătăţeşti calitatea

80

Deseori developerii nu fac site-urile valide pentru că au un număr mare de pagini invalide

sau nu ştiu de unde să înceapă. Cu paşi mici, luând fiecare lucru în parte, vei avea pana la urma un

site valid fără să fii copleşit de lucrurile care trebuie făcute. Gândeşte-te şi la soluţii care ar putea

să-ţi uşureze munca, spre exemplu un motor de template-uri.

O lista de unelte care te pot ajuta în crearea unui site mai bun: HTML Tidy

Tidy a fost dezvoltat iniţial de Dave Raggett. Te va ajuta să faci un site valid. Uneori Tidy

nu va putea rezolva toate problemele. Tidy nu este un editor, el doar repara paginile invalide.

Validare progresivă

Este dificil de stabilit ce pagini trebuie validate mai întâi. Daca rulezi un script care verifica

toate paginile, e destul de probabil că vei avea o listă foarte mare de erori.

Care este solutia?

La W3C, Gerald Oskoboiny a creat o unealta de validare progresiva care nu te copleşeşte cu

un număr foarte mare de erori. Aceasta creează un raport cu cele mai invalide 10 pagini şi dă

informaţii despre repararea lor. În fiecare săptămâna vei primi o lista cu următoarele 10 pagini.

Această unealtă este disponibilă public. Poţi să o adaptezi nevoilor tale.

Regulamente privind calitatea site-urilor şi paginilor de destinaţie

Am schiţat câteva recomandări privind construirea site-urilor pentru a deservi mai bine utilizatorii,

agenţii de publicitate şi editorii de site-uri.

Mai mult, faptul că respectaţi recomandările noastre privind site-ul vă va ajuta să

îmbunătăţiţi scorul de calitate al paginii de destinaţie. Ca o componentă a Scorurilor de calitate

generale ale cuvintelor cheie, un scor de calitate ridicat pentru pagina de destinaţie poate afecta site-

ul în trei moduri:

Reducerea sumelor cost-pe-clic (CPC) pentru cuvintele cheie

Creşterea poziţiei anunţurilor dvs. afişate în funcţie de cuvinte cheie în Reţeaua de

display

Îmbunătăţirea şanselor anunţurilor dvs. direcţionate către destinaţii de plasare de a

câştiga o poziţie în destinaţiile de plasare vizate

Componenta reprezentată de calitate

Pe lângă respectarea politicilor publicitare, recomandăm agenţilor de publicitate şi să reţină

că există trei componente principale în structura unui site web de calitate ridicată: conţinut relevant

şi original, transparenţă şi uşurinţă de navigare. Păstrarea unei experienţe pozitive a utilizatorului în

ceea ce priveşte aceste aspecte vă va ajuta să îmbunătăţiţi calitatea paginii de destinaţie.

Conţinut relevant şi original

Relevanţa şi originalitatea sunt două caracteristici care definesc conţinutul unui site de calitate

superioară.

Relevanţa

81

Utilizatorii ar trebui să poată găsi cu uşurinţă ceea ce promite site-ul dvs.

Faceţi trimitere către pagina de pe site-ul dvs. care furnizează cele mai utile informaţii despre

produsul sau serviciul din anunţ. De exemplu, direcţionaţi utilizatorii către pagina de unde pot

cumpăra produsul promovat, în loc să îi direcţionaţi către o pagină cu descrierea mai multor

produse.

Originalitatea

Includeţi conţinut unic ce nu se poate găsi pe nici un alt site. Acest lucru se aplică în special pentru

distribuitorii al căror site este identic sau foarte asemănător cu site-ul unui alt distribuitor sau cu site-ul

companiei părinte şi pentru afiliaţii care utilizează următoarele tipuri de pagini:

Pagini intermediare: paginile care acţionează ca un intermediar, al căror singur scop este de

a face legătura sau de a redirecţiona traficul spre compania părinte

Pagini în oglindă: pagini care reproduc aspectul site-ului părinte; site-ul dvs. nu trebuie să

oglindească (să fie similar sau aproape identic ca aspect cu) site-ul companiei părinte sau cu

al oricărui alt agent de publicitate

Furnizaţi informaţii substanţiale. Dacă anunţul dvs. face trimitere la o pagină care conţine în

cea mai mare parte anunţuri sau rezultate ale căutării generale (cum ar fi un director sau o

pagină de catalog), oferiţi conţinut unic suplimentar.

Transparenţa

Pentru a câştiga încrederea utilizatorilor, site-ul dvs. trebuie să fie explicit din trei puncte de

vedere principale: natura afacerii dvs., modalitatea prin care site-ul dvs. interacţionează cu

computerul vizitatorului şi modalitatea în care intenţionaţi să utilizaţi informaţiile personale ale unui

vizitator, dacă le solicitaţi.

Site-ul trebuie să respecte următoarele criterii:

Să furnizeze în mod deschis informaţii despre firmă şi să definească în mod clar domeniul

de activitate al acesteia.

Onoraţi promoţiile şi ofertele pe care le promovaţi în anunţ.

Furnizaţi produsele şi serviciile în modul promis.

Taxaţi utilizatorii numai pentru produsele şi serviciile pe care le comandă şi pe care le

primesc efectiv.

Delimitaţi linkurile sponsorizate de restul conţinutului site-ului.

Asiguraţi-vă că preţurile sau metodele de facturare pot fi găsite uşor pe site-ul web şi că sunt

evidente pentru utilizatori.*

În situaţii de facturare repetată sau de abonare, intervalul pentru preţuri şi pentru facturare

trebuie să apară într-un loc clar şi evident din pagina unde utilizatorul furnizează informaţii,

fiind necesar să includeţi şi o casetă obligatorie de înscriere.*

*Informaţiile despre preţuri şi facturare cu caractere foarte mici în pagina web nu sunt considerate a

fi „evidente‖ pentru utilizator.

Interacţiunea site-ului dvs. cu computerul unui vizitator

82

Evitaţi modificarea comportamentului sau setărilor browserului utilizatorilor (cum ar fi

funcţia butonului înapoi sau dimensiunea ferestrei browserului) fără a obţine mai întâi permisiunea

acestora.

Dacă site-ul dvs. instalează în mod automat software, oferiţi informaţii clare în legătură cu

instalarea şi permiteţi o dezinstalare uşoară.

Informaţiile personale ale vizitatorilor

Dacă nu sunt necesare pentru produsul sau serviciul pe care îl oferiţi, nu solicitaţi informaţii

personale.

Dacă solicitaţi informaţii personale, puneţi la dispoziţie o politică de confidenţialitate care

precizează cum vor fi utilizate acestea.

Oferiţi opţiuni pentru a limita utilizarea informaţiilor personale ale utilizatorilor, cum ar fi

posibilitatea de a renunţa la buletinele informative.

Permiteţi utilizatorilor să acceseze conţinutul site-ului dvs. fără a le solicita să se

înregistreze. De asemenea, furnizaţi o prezentare a ceea ce vor obţine utilizatorii

înregistrându-se.

Uşurinţa de navigare

Secretul pentru a-i transforma pe vizitatori în clienţi este de a facilita utilizatorilor găsirea a ceea ce

caută. Iată câteva sfaturi:

Oferiţi o cale scurtă şi uşoară pentru achiziţionarea sau primirea produsului sau serviciului

oferit în anunţul dvs.

Evitaţi utilizarea excesivă a ferestrelor pop-up, pop-under şi a altor elemente deranjante în

site-ul dvs.

Asiguraţi-vă că pagina dvs. de destinaţie se încarcă rapid

Bibliografie

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

Snell Ned, Temple Bob, Clark T. Michaell, Internet si web. Ghid complet, Editura All, 2004

http://tidy.sourceforge.net/

http://validator.w3.org/

83

Capitolul VIII. INTRODUCEREA INFORMAŢIILOR ŞI DATELOR ÎN FORMATE

ELECTRONICE

Avram Călin

Proprietăţi si metode ale documentelor Word

În prezentarea care urmează se vor discuta principalele proprietăţi şi metode aplicabile

componentelor care constituie un document Word. Se va urmări structura ierarhizată inclusă în

secţiunea precedentă.

Document

Noţiunea de document, utilizată în Word, corespunde noţiunii curente, din lumea reală, a unui

document tipărit. Deosebirea importantă este aceea că un document tipărit (carte, broşură, raport

etc.) se poate obţine din mai multe documente Word. Operaţiunile efectuate asupra unui document

sunt:

– crearea unui document nou,

– deschiderea unui document existent,

– salvarea unui document,

– salvarea cu un nume nou a unui document.

Crearea unui document nou

Orice nou document creat de Word are la bază un model. Acest model este referit în

continuare drept şablon sau template (după denumirea englezească). Şablonul unui document

(discuţia completă este mult mai complexă si va fi făcută separat) conţine informaţii legate de

formatul documentului, stilurile predefinite etc

Un sablon este memorat de mediul Word ca un fişier cu extensia .dot şi care se găseste, în

mod uzual, în folderul "…\Microsoft Office\Templates". Între şabloanele predefinite se găseşte

şablonul Normal, care, în lipsa altei precizări, este luat în mod implicit ca model al unui document

nou.

Există trei procedee uzuale prin care utilizatorul poate să obţină un document nou:

– La pornirea aplicaţiei Word, este disponibil un document gol, denumit standard

Document1, creat pe baza şablonului Normal. Acest document poate fi utilizat pentru

formarea textului dorit si salvat cu un nume propriu (vezi salvarea unui document).

– Acţionarea uneltei New, cu imaginea , produce un nou document după sablonul

Normal.

– Comanda New, din meniul File, deschide dialogul New care permite selectarea unui

sablon după modelul căruia se va porni un nou document. În dialogul afisat va selecta

fisa categoriei de document dorit si, din fisa respectivă, se va alege formatul adecvat.

Deschiderea unui document existent

Necesară atunci când se continuă lucrul la un document creat anterior sau atunci când un document

nou este obtinut prin modificarea unuia deja existent, deschiderea unui document se efectuează prin

– actionarea uneltei Open, cu imaginea , sau

– comanda Open, din meniul File.

În ambele cazuri se afisează dialogul Open prin care se poate selecta un fisier de pe mediile de

memorare proprii sau de pe retea. În utilizarea acestui dialog se poate naviga manual în arborele de

directoare, sau se poate efectua o căutare după criterii diverse: timp, denumire, tip de document etc.

Terminarea dialogului cu acceptarea unui fisier produce afisarea fisierului în mediul Word,

documentul respectiv devenind activ.

84

În cazul documentelor cu alt format se va initia un proces de conversie la formatul Word.

Pot exista mai multe documente deschise simultan. Pentru a naviga între aceste documente

se utilizează meniul Window si se selectează documentul dorit din lista afisată în partea de jos a

meniului.

Salvarea unui document

Prin salvarea unui document se întelege memorarea acestuia pe un suport reutilizabil (dischetă,

disc). Procesul presupune că documentul are o denumire acceptată de utilizator, denumire folosită la

identificarea ulterioară a documentului.

Pentru a salva un document

– se acţionează unealta Save, cu imaginea , sau

– se execută comanda Save din meniul File.

În cadrul operaţiunii de salvare a unui fişier sunt considerate şi opţiuni fixate în dialogul

iniţiat prin comanda Options din meniul Tools. Fisa Save din dialog permite alegeri multiple dintre

care menţionăm două importante:

– Always create backup copy, care, dacă este marcată, produce copii de sigurantă pentru

versiunea anterioară;

– Save AutoRecover info every … minutes, care permite stabilirea intervalului de timp la

care se efectuează în mod automat câte o salvare. În cazuri extreme, de oprire a

curentului electric sau de oprire accidentală a calculatorului, documentul este reluat în

mod automat la pornirea aplicatiei Word.

–

Salvarea unui document cu un nume nou

S-a văzut că un document nou creat are o denumire standard. Pentru identificare, este recomandabil

ca documentul să poarte o denumire sugestivă. Această denumire se atribuie la prima salvare. În

acel moment se creează un fişier cu numele documentului. În cazul redenumirii documentului, pe

disc se va păstra şi fişierul cu numele atribuit iniţial.

Salvarea cu nume se realizează prin

– comanda Save As din meniul File.

Aceeaşi comandă este executată, în mod automat, dacă un document nou este salvat (prin Save)

pentru prima dată.

Comanda iniţiază dialogul Save în care se va alege un tip corect de document în lista

derulantă Save as type şi se va completa numele dorit pentru document în zona text File name. De

asemenea se va urmări ca folderul în care se efectuează salvarea să fie corect selectat.

Stabilirea dimensiunilor si marginilor foii de hârtie

Caracteristic pentru un program de procesare a textului, Microsoft Word realizează automat

aranjarea textului atât între marginile foii de hârtie, cât si în ceea ce priveste împărtirea textului între

pagini — paginarea. Orice nou document este considerat cu dimensiuni si margini predefinite în

sablonul documentului.

Informatia privind mărimea foii de hârtie si marginile ei este un atribut al sectiunii. Diferite

sectiuni pot să aibă dimensiuni diferite ale hârtiei, orientare diferită, margini diferite.

Comanda principală este Page Setup din meniul File. Dialogul Page Setup initiat are

controalele grupate în patru fise:

Margins – fixează dimensiunea marginilor (distantele de la text la limitele foii de hârtie).

Paper Size – fixează dimensiunea foii de hârtie si orientarea.

Paper Source – stabileste locul de aprovizionare a imprimantei cu hârtie.

85

Layout – stabileste structura generală a sectiunii

(anteturi si picioare de pagină, alinieri verticale).

În toate aceste fise există lista derulantă Apply To, reprezentată

desfăsurat în figura alăturată, în care se poate selecta domeniul

de valabilitate a valorilor fixate:

This section – sectiunii curente. Atributele celorlalte sectiuni nu se modifică. În cazul unui

document cu o singură sectiune, optiunea nu este prezentă.

This point forward – din punctul curent până la sfârsitul documentului. Această optiune

implică frecvent inserarea automată a unui salt de sectiune (pentru a putea păstra formatul

textului precedent).

Whole document – atributele fixate sunt date întregului document, ceea ce revine la

formatarea identică a tuturor sectiunilor.

Butonul Default…, din partea inferioară a fiselor permite fixarea configuratiei drept valoare

implicită (valabilă pentru toate documentele noi deschise după template-ul Normal).

Margini

Conţinutul fisei Margins depinde de starea boxei de control Mirror margins:

a) neselectată, paginile secţiunii au aceeaşi dispoziţie a marginilor. Este situaţia caracteristică

tipăririi pe o singură fată a hârtiei.

b) selectată, paginile secţiunii au o dispoziţie simetrică a marginilor, foaia din dreapta fiind

oglinda foii din stânga, astfel încât la tipărirea fată-verso textul de pe o fată să se suprapună cu

textul de pe fata adversă.

În cazul a) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Left (din stânga), Right

(din dreapta).

În cazul b) se vor defini marginile Top (de sus), Bottom (de jos), Inside (dinăuntru, de la

cotor), Outside (din afară, exterioară).

În ambele situaţii se defineşte poziţia antetului în Header, poziţia piciorului de pagină în

Footer iar spaţiul suplimentar necesar legării foilor tipărite în Gutter.

Foaia de hârtie

Dimensiunile foii de hârtie se stabilesc în fisa Paper Size. Se poate alege o dimensiune predefinită,

recunoscută de diferite standarde (cum ar fi Letter sau A4), în lista derulantă Paper Size.

Dimensiunile tipului selectat sunt afisate în zonele text Width (lătimea) si Height (înăltimea).

Modificarea arbitrară a dimensiunilor din cele două zone se traduce în selectarea tipului

generic Custom Size (dimensiune utilizator).

În grupul Orientation se fixează orientarea foii: Portrait – orientarea uzuală (dimensiunea

mai mică, lătimea, este pe orizontală); Landscape – orientarea inversă pozitiei Portrait (foaia de

hârtie este culcată).

Alinierea verticală a textului

În fişa Layout, lista derulantă Vertical alignment permite selectarea modului de aliniere

verticală a textului pe paginile secţiunilor din domeniul fixat: Top – textul este aliniat la marginea

de sus, Center – textul este centrat pe verticală, Justified – textul "umple" pe cât posibil întreg

spaţiul dintre marginile de sus si de jos ale hârtiei. În mod implicit este utilizată alinierea Top, ceea

ce poate produce diferenţe între pagini consecutive, datorită modului diferit de aranjare pe pagină a

paragrafelor.

86

Alimentarea cu hârtie a imprimantei

Se poate, în principal, stabili o sursă diferită de alimentare cu hârtie pentru prima pagină (First

page) în opozitie cu celelalte pagini (Other pages). Această configurare este utilă atunci când prima

pagină a sectiunii se imprimă pe o foaie colorată diferit etc.

Optiunile sunt influentate de tipul de imprimantă selectat.

Anteturi si picioare de pagini

Structura de anteturi si picioare de pagină a

sectiunii este fixată în fisa Layout a dialogului

Page Setup. În mod implicit se consideră că

toate paginile dintr-o sectiune au aceeasi

structură. Prin selectarea corespunzătoare a

optiunilor din dialog, vizibile în figura alăturată,

se pot stabili

Different odd and even – anteturi si picioare

de pagină diferite pentru paginile pare si cele

impare ale sectiunilor din domeniul ales

(vezi Apply to)

Different first page – prima pagină a

sectiunilor, din domeniul ales, are un antet si

un picior de pagină distinct de celelalte.

Opţiunile pot fi alese independent una de alta, astfel încât pot fi obţinute patru configuraţii diferite.

Atunci când, începând cu o pagină se doreşte un antet, sau un picior de pagină diferit, se va

defini o nouă secţiune inserând un salt de secţiune.

Pentru procesarea efectivă a antetelor si picioarelor de pagină se va studia sectiunea dedicată

acestui subiect.

Paragrafe

Un paragraf este o porţiune de text cuprinsă între două retururi de car consecutive (textul introdus

între două apăsări succesive ale tastei ENTER).

Un paragraf are atribute distincte privind spatierea pe verticală (în raport cu paragrafele

vecine), spaţierea pe orizontală (între margini), relaţia cu celelalte paragrafe, alinierea liniilor,

spaţierea liniilor din paragraf. Fiecare paragraf poate avea un sistem propriu de tab-uri (puncte de

oprire a punctului de inserţie la apăsarea tastei TAB). Unui paragraf i se poate atasa de asemenea

chenarul si motivul grafic de fundal.

Orice paragraf are ataşat un stil care conţine toate atributele de formatare. În mod implicit,

orice nou paragraf copie formatul paragrafului precedent. Microsoft Word poate fi configurat încât

să-si definească stiluri pe baza formatelor frecvente în document. Pentru o discutie mai completă se

va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Toată formatarea unui paragraf este ataşată mărcii de sfârşit de paragraf (similar modului în

care formatarea unei secţiuni este ataşată saltului final de secţiune). Marca de sfârşit de paragraf

este vizibilă dacă se afişează caracterele netipăribile (de exemplu prin utilizarea uneltei Show/Hide

cu imaginea ¶ ). Stergerea acestui simbol, realizată din tastatură prin plasarea la începutul

paragrafului următor si actionarea tastei Backspace (←), duce la pierderea formatului curent si

preluarea formatului paragrafului următor (care are următoarea marcă de sfârşit de paragraf).

87

Toate aceste atribute sunt din categoria atributelor de format si sunt gestionate de comenzi

care apartin meniului Format: Paragraphs, Bullets and Numbering, Borders and Shading,

Tabs, Drop Cap.

Formatarea paragrafului

Formatarea unui paragraf necesită selectarea lui prealabilă. Acest fapt se realizează dacă punctul de

insertie este în paragraful dorit. Pentru a formata simultan mai multe paragrafe trebuie ca selectia să

contină cel putin un caracter din fiecare paragraf tintit. Selectarea multiplă se realizează prin

– tragerea mouse-ului (cu butonul stânga apăsat) peste paragrafe, sau

– se actionează CTRL+SHIFT si, simultan, se apasă tasta Down (↓) până se selectează

toate paragrafele.

Pentru a vizualiza formatul unui paragraf (si nu numai) se utilizează comanda What's This,

cu tasta directă SHIFT+F1, din meniul Help. Pointerul mouse-ului se schimbă prin atasarea unui

semn de întrebare. Prin click pe orice obiect/paragraf/caracter se obtine o casetă cu informatii

privind formatul

Alinierea liniilor unui paragraf

Importantă prin efectul produs asupra cititorului, tipul de aliniere a liniilor unui paragraf se va alege

în functie de lătimea coloanei (foii), de densitatea cuvintelor etc. Sunt posibile, în Word, trei tipuri

de alinieri: stânga – liniile sunt aliniate la stânga, partea dreaptă este neregulată, dreapta – liniile

sunt aliniate la dreapta, partea stângă este neregulată, centrată – fiecare linie este centrată pe

lungimea disponibilă a unui rând de text, completă – liniile sunt aliniate atât la stânga cât si la

dreapta.

Controlul alinierii este pe aceeasi fisă ca si deplasarea paragrafelor si se alege în lista

derulantă Alignment. Optiunile sunt: Left – stânga, Centered – centrată, Right – dreapta, Justified –

completă.

Pentru controlul deplasărilor unui paragraf se pot utiliza si cursoarele existente pe rigla

orizontală. Fiecare cursor poate fi agătat cu mouse-ul si tras pe riglă până în pozitia dorită.

Paragraful activ (selectat) se va conforma pozitiei cursoarelor. Semnificatia lor este explicată în

figura următoare.

Spaţierea liniilor într-un paragraf

Prin interlinie se înţelege distanta dintre două linii de bază succesive.

Este obţinută, în mod implicit, prin adăugarea la mărimea fontului

maxim a distantei dintre rândurile de text (de regulă 2 puncte). Astfel,

un font de 10pt produce o interlinie de 12pt. În general, dacă pe o

linie trebuie să se înscrie caractere de un font mai mare, atunci

interlinia se ajustează după aceste caractere.

88

Mărimea interliniei este fixată în lista derulantă Line spacing, arătată în întregime în figura

alăturată.

Single – stabilirea interliniei în mod automat (font+2pt).

1.5 lines – interlinia este de o linie si jumătate

Double – interlinia este de două linii

At least – interlinia are cel puţin numărul de puncte înscrise în zona At.

Exactly – interlinia are exact numărul de puncte înscrise în zona At. Caracterele mai mari se

suprapun pe rândurile vecine.

Multiple – interlinia este egală cu atâtea linii câte sunt înscrise în zona At (2 înseamnă Double etc.).

Chenare, umbre si texturi

Noţiunile şi procedurile acestei secţiuni nu sunt specifice lucrului cu paragrafe, deşi aici se aplică

cel mai mult. În Mocrosoft Word se pot ataşa chenare, umbriri si fundaluri cu diferite texturi de

multiple obiecte: paragrafe, celule de tabel, imagini etc.

În cele ce urmează, deşi discuţia este dedicată lucrului cu paragrafe, sunt prezentate şi

proceduri legate de alte obiecte Word.

Chenare

Pentru a încadra un obiect, acesta trebuie mai întâi selectat. Selectarea mai multor paragrafe poate

produce si încadrarea globală (exterioară) a întregului grup (deci un efect deosebit de tratarea

secvenţială a paragrafelor).

O încadrare simplă se poate realiza utilizând bara de unelte Borders,

prezentată în figura alăturată. Acţionarea unei unelte produce linia de chenar

accentuată pe buton. Vizualizarea acestei bare de unelte se realizează din

View – Toolbars sau prin acţionarea uneltei Border de pe bara de unelte

Formatting cu imaginea sau similară (conţine imaginea unei unelte din bara Borrders plus

semnul de listă derulantă). Acţionarea simbolului de derulare afişează bara de unelte Borders,

acţionarea uneltei efectuează bordura arătată.

La încadrarea unui paragraf, chenarul cuprinde întreaga zonă dintre deplasările stânga si

dreapta. Prin urmare, dacă se doreste ca, pentru un text mai scurt, chenarul să fie limitat la text,

trebuie să se modifice deplasările laterale ale liniilor paragrafului.

Comanda principală este Borders and Shading din meniul Format. Se iniţiază dialogul

complex Borders and Shading, care cuprinde în cele trei fise ale sale controalele necesare fixării

bordurilor si umbririlor. Fisa Border se referă la stabilirea chenarelor, Page Border se referă la

chenarul întregii pagini, Shading se referă la umplerea fundalului cu o culoare completată eventual

cu o textură. În fiecare dintre fise există o listă derulantă Apply To care se va pozitiona pe obiectul

dorit (paragraf, celulă, paginile întregului document etc), elementele listei sunt specifice fisei active

si obiectului selectat.

Pentru a încadra o selectie cu ajutorul controalelor din fisa Borders:

În Style se selectează stilul dorit pentru linie.

În Color se alege culoarea liniei

În Width se alege grosimea liniei.

În Setting se poate alege între o formatare globală (None – fără chenar, Box – chenar

complet, Shadow – chenar umbrit, 3-D – chenar cu efect tridimensional) sau definită de

utilizator – Custom.

După o formatare globală sau selectarea opţiunii Custom, prin click în zona Preview

(care este activă în acest dialog) pe locul liniilor dorite se anulează sau se inserează linii.

Se pot utiliza si butoanele plasate pe lateralele zonei Preview.

89

Primele trei etape pot fi repetate înaintea plasării unei linii, încât linii diferite să aibă

culori, stiluri, grosimi diferite.

Acţionarea butonului Options afişează un dialog în care se poate preciza distanta dintre

chenar si conţinut, ca si alte atribute dependente de obiectul care se încadrează.

Stabilirea unui chenar pentru pagină se realizează cu ajutorul controalelor din fisa Page

Border. În plus fată de fisa Border apare lista derulantă Art prin care se poate selecta un motiv

grafic de trasare a chenarului. Dialogul Options este mai complex, lista Apply To are mai multe

intrări, dar informaţiile cerute sunt suficient de intuitive pentru a nu necesita explicatii suplimentare.

Anularea unui chenar existent se face prin selectarea obiectului respectiv si alegerea optiunii

Setting = None.

Umbriri

Prin fişa Shading se stabileşte culoare de fond în grupul Fil. Selectarea culorii se face prin

click pe pătratul culorii dorite. În grupul Patterns se stabileşte o textură plasată peste culoarea de

fond. În acest mod se pot crea culori compuse. În lista derulantă Style se alege tipul de haşurare iar

în lista Color se alege culoarea modelului. Rezultatul este vizibil în zona Preview.

Renunţarea la fundalul creat pentru un paragraf se efectuează prin reformatarea cu utilizarea

opţiunilor Fil = None, Style = Clear.

Tabulator

Prin apăsarea tastei TAB, similar masinii de scris, punctul de insertie se poate pozitiona în locuri

definite implicit sau explicit. O astfel de pozitie este numită în continuare oprire de tab (tab stop).

Totalitatea opririlor de tab este specifică paragrafului selectat în momentul definirii opririlor.

În mod implicit (si în lipsa stabilirilor explicite) sunt definite opriri de tab la fiecare 0.5", de

la stânga la dreapta. Orice fixare de către utilizator a unei pozitii de tab anulează pozitiile implicite

din stânga, dar le lasă pe cele implicite din dreapta.

Liste

Microsoft Word poate gestiona trei tipuri de liste: numerotate, nenumerotate (cu buline), ierarhizate.

O intrare într-o listă este un paragraf cu o formatare predefinită de sistem (se poate modifica prin

transformări de stiluri). Se poate astfel vorbi despre numerotarea paragrafelor.

O listă numerotată este identificată prin simboluri ordonate (numere arabe, romane sau

litere. Poate fi numită si listă ordonată. O listă nenumerotată, sau cu buline, sau neordonată, este

identificată prin simboluri grafice, aceleaşi pentru toate elementele de pe un acelaşi nivel. Lista

ierarhizată se deosebeşte de cele precedente prin aceea că intrările ei sunt grupate pe nivele. În

cadrul unui nivel, intrările pot fi numerotate sau nenumerotate, diferitele nivele diferenţiindu-se prin

indentările si simbolurile utilizate.

Mediul Word gestionează listele în sensul că păstrează secvenţa de numerotare atât la

adăugarea unei intrări cât si la eliminarea unei intrări din listă.

Utilizarea uneltelor Bullets si Numbering Pentru a iniţia o listă numerotată se utilizează unealta Numbering, iar pentru o listă cu buline

unealta Bullets (identificate prin imaginile din titlul secţiunii). Toate paragrafele formate până la un

nou click pe unealtă devin intrări succesive în listă. Pentru a termina lista se dezactivează unealta

utilizată.

Pentru a transforma în listă o serie de paragrafe deja scrise, se vor selecta si apoi se

utilizează unealta Bullets sau Numbering (după dorintă).

Plasarea pe o intrare într-o listă se reflectă în poziţia activată a uneltei respective.

Dezactivarea uneltei produce întreruperea listei pentru paragraful respectiv.

90

Utilizarea comenzii Bullets and Numbering Controlul mai complet asupra aparentei unei liste se

obtine prin comanda Bullets and Numbering din

meniul Format.

Pe fisa Bulleted se alege tipul de puncte de

listă iar acţionarea butonului de personalizare,

Customize, iniţiază dialogul Customize Bulleted List,

din care este reprezentată în figură doar zona de

optiuni.

Bullet character – selectarea unui simbol pentru

marcare.

Font – permite selectarea unui caracter dintr-un alt

font.

Bullet – permite selectarea unui caracter de marcare

dintr-un set de caractere grafice.

Bullet position – se completează distanta dintre marginea stânga si bulină.

Text position – se completează distanta dintre marginea stânga si începutul textului unei intrări în

listă.

Pe fisa Numbered se selectează tipul de numerotare si se selectează opţiunea dorită prin

butoanele radio Restart numbering (se reîncepe numerotarea unei noi liste) sau Continue previous

list (se continuă ultima listă numerotată, chiar dacă între timp s-a introdus text în document). Pentru

personalizarea aspectului numerotării se acţionează butonul Customize iniţiază dialogul Customize

Numbered List, din care se prezintă opţiunile în figura

alăturată.

Number format – se construieşte formatul numerotării.

Font – permite selectarea fontului.

Number style – selectează un stil de număr din lista

derulantă (roman, arab, literă).

Start at: – defineşte începutul numerotării.

Number position – fixează alinierea numărului şi

poziţia fată de marginea stânga.

Text position – stabileşte deplasarea textului fată de

marginea stânga.

Pe fisa Outline Numbered se pot fixa opţiunile

pentru crearea unei liste ierarhizate.

Se alege forma de numerotare dorită si se

specifică, similar unei liste numerotate, dacă lista continuă sau nu o listă anterioară. Pentru

modificarea aspectului listei se actionează butonul Customize. Dialogul Customize Outline

Numbered List are principalele optiuni arătate în figura alăturată:

Level – se alege nivelul pentru care se modifică

aparenta. Este prima optiune care trebuie selectată.

Number format – este zona în care se construieste

formatul numerotării. Construirea înseamnă că

unele entităti (cum ar fi numărul nivelului anterior)

sunt inserate automat, altele pot fi completate

manual (semne de punctuatie, spatii etc.).

Number style – selectează un stil de număr din lista

derulantă (roman, arab, literă).

Start at: – defineste începutul numerotării.

Previous level number – se alege din lista ascunsă

91

numărul nivelului anterior care se inserează în pozitia activă a zonei de formare.

Font – permite fixarea fontului pentru numerotare.

Există si zonele de fixare a pozitiilor, identice dialogului Customize Numbered List,

precum si un buton More, care permite selectări de atribute avansate.

În formarea si editarea unei liste ierarhizate este necesar ca anumite paragrafe să fie avansate

pe nivele mai mici sau să fie retrogradate pe nivele mai mari. Acest lucru se realizează prin uneltele

– (Increase Indent) care coboară paragraful în ierarhie

– (Decrease Indent) care urcă paragraful în ierarhie.

Este de menţionat că uneltele precedente pot fi utilizate si pentru paragrafe care nu sunt în liste,

efectul fiind acela al creşterii sau descreşterii deplasării din stânga.

Bibliografie

Simona Petrescu, Marcel Andrei Homorodean, Sa invatam Word si Excel pas cu pas,

Editura Niculescu, 2003

Greg Perry, Învaţă singur Microsoft Office 2003 in 24 de ore, Editura Niculescu, 2006

Bernhard Eder, Willibald Kodym, Franz Lechner, ECDL. WORD PENTRU AVANSATI,

Editura ALL, 2005

Steve Johnson, Perspection INC Microsoft Office 2003, Editura Teora, 2004

Ion Bolun, Ion Covalenco, Bazele informaticii – Editia III, Editura Bonitas, 2005

92

Capitolul IX. PROCESAREA INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR DIN

FORMATELE BRUTE

Avram Călin

Orice caracter al unui document poate fi formatat în ceea ce priveşte fontul, mărimea, stilul,

sublinierea, poziţia pe verticală, spaţierea orizontală si culoarea. Începând cu versiunea Word 97,

este posibilă animarea unor caractere. Pentru a formata caracterele unui cuvânt este suficient ca

punctul de inserţie să fie în acel cuvânt. Pentru formatarea unui număr arbitrar de caractere (din

acelaşi cuvânt sau din mai multe cuvinte) acestea trebuie să fie selectate în prealabil.

Formatarea din tastatură

Toate atributele legate de caractere sunt controlate de comanda Font din meniul Format. Este

initiat dialogul Font în fisele căruia sunt grupate optiunile disponibile.

Atributele legate de fontul utilizat sunt fixate în controalele reprezentate în figura de mai sus.

Optiunile pot fi selectate din listele respective sau trecute direct în zonele text ataşate:

Font – permite selectarea fontului dintre fonturile instalate în mediul Windows.

Font style – stabileşte stilul fontului.

Size – determină dimensiunea fontului.

Ultimele două liste ascunse prezentate se referă la:

Underline – modul de evidenţiere a caracterelor prin subliniere. Dintre multiplele posibilităţi

menţionăm: Single – linie simplă, Words only – sublinierea nu se extinde pe spatiile dintre

cuvinte, Double – subliniere dublă, Dotted – linie punctată, Wave – linie ondulată.

Color – stabileste selectarea culorii caracterelor. Este de remarcat că marcarea fundalului

caracterelor se poate efectua prin utilizarea uneltei Highlight, reprezentată , renuntarea la

evidentiere se face prin selectare si actionarea din nou a uneltei.

Pentru a reliefa anumite portiuni de text, caracterele pot fi însotite de efecte grafice. Acestea sunt

prezentate în următoarea figură, partea Effects a fisei Font.

Strikethrough – textul apare tăiat cu o linie (exemplu)

Double strikethrough – textul apare tăiat cu o linie dublă (exemplu)

Superscript – caracterele sunt scrise mai sus, ca exponentii din notatiile matematice (exemplu

)

Subscript – caracterele sunt scrise mai jos, ca indicii din notatiile matematice (exemplu)

Shadow – caracterele apar umbrite (Exemplu)

93

Outline – apare doar conturul caracterelor (Exemplu)

Emboss – caracterele apar în relief (Exemplu)

Engrave – caracterele apar încrustate (Exemplu)

Small caps – cuvântul, cu exceptia primei litere, este scris cu litere mari, dar de mărimea celor mici

(EXEMPLU)

All caps – toate caracterele sunt majuscule (EXEMPLU)

Hiden – caracterele sunt ascunse, textul este vizibil doar dacă se indică (meniul Tools, comanda

Options, View) vizualizarea textului ascuns.

Fisa Font mai contine o zonă de vizualizare (efectul selectării unui atribut fără aplicarea asupra

textului din document) si butonul Default a cărui actionare produce stabilirea atributelor selectate

drept valori implicite (aplicate în lipsa unor formatări de către utilizator).

Fisa Character spacing a dialogului Font permite stabilirea unor spatieri proprii între caracterele

selectate. Spatierea poate fi pe orizontală sau pe verticală.

În figura alăturată sunt prezentate atributele

respective.

Scale – produce mărirea sau micsorarea, la

scara indicată, a caracterelor selectate.

Spacing … By – permite mărirea (Expanded)

sau micsorarea (Condensed) spatiului

dintre litere cu distanta indicată.

Position … By – permite ridicarea (Raised) sau

coborârea (Lowered) caracterelor cu

distanta indicată.

Kerning for fonts: … Points and above – indică spatierea selectivă (kerning) pentru fonturile mai

mari sau egale cu numărul de puncte specificate. Prin kerning se întelege apropierea mai mare

între grupurile de litere care permit acest lucru, cum ar fi W si o (de exemplu "Word" cu kerning

si "Word" fără kerning).

Fisa Animation, specifică pentru Word 97, permite efecte

vizuale sub formă de animatii în text (încadrări animate sau

chiar efecte asupra caracterelor).

În lista Animations se selectează animatia dorită (este sugerată

încercarea fiecăreia pentru a vedea efectiv ce se întâmplă).

Este de dorit ca animaţiile, care nu apar la tipărire, să

fie utilizate pentru documente on-line, deci acele documente

care sunt răspândite prin reţea si sunt consultate pe ecran, nu sub formă tipărită.

Este posibil ca totalitatea atributelor unui caracter să fie definită ca un stil de caracter,

denumită si reutilizată sub acest nume de câte ori se doreşte aplicarea formatării. Pentru o descriere

mai completă se va studia secţiunea dedicată stilurilor.

Formatare caracterelor cu ajutorul uneltelor

Pe bara de unelte Formatting există, în mod implicit, o serie de unelte dedicate formatării

caracterelor. Acestea sunt explicate în figura alăturată, explicatiile fiind complete împreună cu

explicatiile date la formatarea caracterelor cu ajutorul tastaturii.

94

Prin personalizarea barei de unelte este posibil să se aducă si alte unelte dacă textul introdus

necesită operaţii frecvente, de un anumit tip, asupra caracterelor: ridicări la putere, indici, simboluri

etc.

Numerotarea paginilor

Tipul si formatul numerotării paginilor este fixat de comanda Page Numbers din meniul Insert. În

anteturi/picioare de pagină se inserează doar câmpuri care vor contine numerele de pagină.

Actualizarea finală a numerotării are loc în momentul imprimării documentului.

Comanda Page Numbers initiază dialogul cu acelasi nume. Există două liste derulante,

Position si Alignment, prin intermediul cărora se positionează si se aliniază numerele de pagină.

Selectarea boxei de control Show number on first page permite scrierea numărului de pagină si pe

prima pagină.

Observatie. În cazul creerii explicite de anteturi si picioare de pagină, nu este indicat să se

termine dialogul Page Numbers prin OK, deoarece efectul acestui dialog se suprapune pe

formatarea explicită, deci pot să apară repetări ale numerelor de pagină (unul din formatul explicit

al utilizatorului, celălalt din dialogul Page Numbers). Se va termina dialogul prin Cancel. În acest

caz singura utilitate a dialogului fiind accesul către

butonul Format.

Acţionarea butonului Format, din Page

Numbers, initiază dialogul Page Number Format,

arătat în figura alăturată.

Number format – permite selectarea tipului de

numerotare (cifre arabe, romane, litere, mari sau

mici).

Include chapter number – marcarea controlului duce

la includerea numărului de capitol în numărul de

pagină.

Chapter starts wits style – se alege din lista derulantă

numele stilului care caracterizează titlul de

capitol.

Use separator – permite selectarea din listă a unui

separator dintre numărul de capitol si cel de

pagină.

Page numbering – defineşte numerotarea secţiunii în continuare (Continue from previous section)

sau începând cu un număr dat de utilizator (Start at …).

Acest dialog se termină cu OK, dar dialogul părinte se termină cu Cancel în cazul în care se

modifică doar formatul numerelor de pagină.

Tabele Înţelegem prin tabel un ansamblu de celule aranjate în linii si coloane. Fiecare celulă poate să

conţină text si grafică, comportându-se ca un document simplificat. Rezultă astfel că un tabel este

utilizat pentru alinierea unor informaţii pe orizontală si pe verticală. Acest fapt ajută la

sistematizarea informaţiilor şi la comunicarea lor. Datorită necesităţii frecvente de tabelare a

datelor, Word a dezvoltat un întreg mecanism de creare, editare şi formatare a tabelelor.

Deşi nu este esenţial, este de dorit ca mai înainte de inserarea unui tabel în document,

structura de coloane a tabelului să fie bine precizată. Numărul de linii este mai putin important în

sensul că adăugarea unei noi linii este imediată, în timp ce adăugarea unei noi coloane într-un tabel

complex este o operatiune mai delicată.

Problemele importante care privesc tabelele, din punctul de vedere al procesării textelor sunt

crearea si organizarea tabelelor,

95

formatarea informaţiilor,

numerotări automate,

sortarea informaţiilor,

inserarea formulelor de calcul.

Crearea tabelelor Sunt mai multe moduri de a obţine un tabel: din text deja scris, desenând tabelul în mod liber, sau

utilizând comanda Insert Table.

Transformarea unui text în tabel – Se scriu informaţiile în paragrafe uzuale, urmărind, de obicei dar nu neapărat, ideea că un

paragraf corespunde unei linii de tabel.

– Informaţiile care trebuie să aparţină la coloane diferite se separă în mod consecvent prin

caractere TAB sau alt caracter fixat (neutilizat în text).

– Se selectează toate paragrafele care formează

tabelul.

– Se dă comanda Convert Text to Table, din meniul

Table.

– În dialogul afişat, Convert Text to Table, se

precizează, pentru început, separatorul de coloane

în grupul Separate text at:

Paragraphs – separare la nivel de paragraf,

Tabs – separare la nivel de caracter TAB

Commas – separare la virgule

Other – separare la caracterul tastat de utilizator

în zona text alăturată.

– Pentru primele acţiuni de încadrare a unor informaţii într-un tabel (şi nu numai) se recomandă

utilizarea butonului AutoFormat care iniţiază un dialog de alegere a unui format predefinit de

mediul Word. Modelele propuse sunt la un nivel profesionist de prezentare si merită a fi

studiate.

– Este de preferat, ca punct de pornire, să se lase pentru dimensiunea unei coloane (Column

Width) optiunea Auto, care produce coloane de lăţimi egale, tabelul ocupând întreaga lăţime

dintre margini. Dimensiunile se pot modifica ulterior.

–

Inserarea unui tabel

Comanda Insert Table din meniul Table iniţiază dialogul Insert Table în care se precizează numărul

de coloane (în zona Number of columns), numărul de linii (în zona Number of rows) si lătimea unei

coloane (în Column width). Lătimea poate fi Auto (dimensiunea dintre marginile hârtiei este

împărtită egal în coloanele specificate) sau se poate tasta o dimensiune.

Butonul AutoFormat initiază un dialog pentru alegerea unui format de tabel predefinit.

În scopul inserării unui tabel se poate utiliza si unealta Insert Table, reprezentată grafic prin

, care deschide pe loc o grilă în care se trage cu mouse-ul numărul dorit de linii si de coloane.

Lăsarea butonului mouse-ului produce inserarea unui tabel de dimensiune specificată.

Organizarea tabelelor

În aceasta sectiune se discută modul în care se pot unifica sau diviza celule, trasarea chenarelor, a

umbririlor etc.

Bara de unelte Tables and Borders

96

Afisarea barei de unelte Tables and Borders se poate efectua prin

– comanda Draw Table din meniul Table, sau

– comanda Toolbars din meniul View, selectând bara respectivă, sau

– unealta Tables and Borders, de pe bara de unelte Standard, reprezentată grafic prin .

Uneltele de pe această bară nu sunt specifice doar tabelelor propriu-zise. Multe dintre ele au

valabilitate mai mare întrucât se referă la comenzi de fixare a stilului si grosimii liniilor, umplerea

fundalului cu o culoare, sortarea unei liste, shortcut către Borders etc. Acestea pot fi utilizate pentru

încadrarea paragrafelor, sublinierea textului prin culoarea de fundal etc., chiar dacă nu este implicat

nici un tabel.

Dintre uneltele barei se recunoc Draw Table (care activează comanda Draw Table din meniul

Table) si Borders (care a fost explicată la încadrarea paragrafelor, identică uneltei de pe bara

Formatting).

Celelalte unelte sunt explicate în continuare.

Selectarea entităţilor dintr-un tabel

Anumite operaţiuni necesită o selectarea prealabilă a obiectului care se procesează. Într-un tabel se

pot selecta obiecte după cum urmează:

Obiect selectat Moduri de selectare

Întregul tabel Comanda Select Table din meniul Table

O linie – Comanda Select Row din meniul Table

– click pe zona liberă din stânga liniei (similar selectării

unui paragraf)

– tragerea mouse-ului peste întreaga linie

– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi

– uneori este suficient ca punctul de insertie să fie în linia

dorită

O coloană – comanda Select Column din meniul Table

– apropierea mouse-ului de linia superioară până când

pointerul se schimbă într-o săgeată. Un click în acel

moment selectează întreaga coloană

– tragerea mouse-ului peste întreaga coloană

– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi

– uneori este suficient ca punctul de insertie să fie în

97

Obiect selectat Moduri de selectare

coloana dorită

O celulă – click în zona liberă din stânga, din interiorul celulei

– tragerea mouse-ului peste celulă, până la selectarea

întregii celule

– utilizarea combinaţiei de taste SHIFT + săgeţi

– uneori este suficient ca punctul de inserţie să fie în

celulă

Reunirea si divizarea celulelor

Pentru o aranjare mai bună a textului sau pentru inserarea unor titluri în capul de tabel este necesară

reunirea unor celule atât pe orizontală, cât si pe verticală. Această reunire trebuie să producă o nouă

celulă, recunoscută ca atare de procesorul de tabele. Operatiunea se efectuează prin

– selectarea celulelor care se doresc reunite

– acţionarea comenzii Merge Cells din meniul Table sau a uneltei Merge Cells de pe bara de

unelte Tables and Borders.

Operaţiunea inversă, de divizare a unei celule, se execută prin

– selectarea celulelor care se divizează (în mod unitar)

– acţionarea comenzii Split Cells din meniul Table sau a uneltei Split Cells de pe bara de unelte

Tables and Borders. Se va răspunde în dialogul afisat la numărul de linii si de coloane nou create. Există si posibilitatea

reunirii celulelor înaintea divizării (pentru o rearanjare a spaţiului) prin marcarea boxei de control

Merge cells before split (din dialogul Split Cells).

Liniatura unui tabel

Trebuie făcută distincţie între liniile de ghidare (gridlines), caroiajul afişat la inserarea unui tabel în

document cu rolul de a delimita vizual celulele în timpul editării, si liniatura imprimată a tabelului.

Pentru ca tabelul să apară liniat pe foaia tipărită, se va forma liniatura prin uneltele barei Borders

(initiată si prin Borders de pe bara Tables and Borders) sau prin comanda Borders and Shading

(meniul Format). Aplicarea oricărei metode necesită selectarea celulei, liniei, coloanei sau

tabelului, după cum se doreşte stabilirea liniaturii (chenarului).

Afişarea caroiajului de ghidare este controlată de comanda Gridlines din meniul Table.

Dimensionare din rigle

Atunci când punctul de inserţie este într-un tabel, pe rigle sunt delimitate zonele alocate liniilor (pe

rigla verticală) si coloanelor (pe rigla orizontală). Trăgând cu mouse-ul una din limitele

liniei/coloanei dorite are loc redimensionarea acesteia.

Momentul când operatiunea este posibilă este indicat de modificarea mouse-ului într-o săgeată

dublă.

Calcule în tabele

În orice celulă a unui tabel se pot insera formule (asemănătoare celor din calculul tabelar) care să

realizeze calcule uzuale: sume, produse etc. Acest lucru se obţine prin

– poziţionare în celula care va conţine rezultatul;

– comanda Formula din meniul Table;

– în lista Paste function se alege funcţia dorită (de exemplu SUM);

– între parantezele funcţiei, în zona Formula, se specifică argumentele, prin referiri la celule ale

tabelului;

– în boxa Number format se construieşte un model pentru afişarea rezultatului.

98

În zona Formula, pe măsură ce se alege funcţia si se completează argumentele se construieşte

formula utilizată pentru calcul.

Word inserează rezultatul unui calcul ca un câmp. Pentru a-l actualiza se va selecta câmpul si se va

acţiona tasta funcţională F9.

Pentru a şterge o formulă, se selectează mai întâi câmpul respectiv si abia apoi se şterge.

Functii uzuale

SUM – realizează suma argumentelor: =SUM(ABOVE) calculează suma numerelor de pe coloană

(dacă formula este situată în ultima linie a coloanei).

AVERAGE – realizează media aritmetică a argumentelor

COUNT – numără argumentele: =COUNT(LEFT) realizează numărarea intrărilor din stânga, pe

linie

MAX, MIN – calculează valoarea maximă, respectiv minimă

PRODUCT – realizează produsul argumentelor.

Este însă de observat că inserarea unei formule se efectuează prin intermediul comenzii

Formula din Table si nu prin scrierea directă a formulei în celulă (cum s-ar efectua în Microsoft

Excel).

Operatiuni diverse

Eliminarea unei linii/coloane/celule

Se selectează entitatea dorită, se dă comanda corespunzătoare din meniul Table: Delete Rows,

Delete Columns sau Delete Cells.

În cazul ştergerii unei celule se va alege optiunea dorită pentru reorganizarea tabelului

(acesta nu poate rămâne cu goluri): Shift cells left sau Shift cells up însemnând, respectiv, mutarea

celulelor din dreapta peste locul rămas liber sau mutarea celulelor de dedesubt peste locul rămas

liber. Există si optiuni privind stergerea întregii linii sau coloane.

Eliminarea unui tabel

Se selectează întregul tabel (Select Table din meniul Table) si se dă apoi comanda Delete Rows

(din meniul Table).

Se poate utiliza, după selectarea întregului tabel, comanda Cut (din meniul Edit) sau unealta

Cut corespunzătoare. Dezavantajul (sau avantajul) este că tabelul rămâne în Clipboard si poate fi

readus pe acelasi loc sau în altă parte (până la o nouă operaţiune de copiere care modifică zona

Clipboard).

Eliminarea informaţiei

Se selectează celulele/liniile/coloanele dorite si se apasă pe tasta DEL sau BACKSPACE (cu rol de

ştergere). Structura tabelului rămâne intactă, ca si formatul celulelor (alinieri, chenare etc.).

Divizarea unui tabel

Un tabel se poate diviza la nivelul unei linii în două tabele, astfel încât să se poată introduce un text

explicativ între cele două părţi. Pentru aceasta, se plasează punctul de inserţie în linia care devine

prima din al doilea tabel si se dă comanda Split Table.

Adăugarea de linii/coloane/celule

Pentru adăugarea de linii se plasează punctul de inserţie unde este necesară adăugarea si se dă

comanda Insert Rows (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe linii,

atunci se vor insera atâtea linii câte sunt selectate. Dacă punctul de inserţie este în ultima celulă din

tabel, tasta TAB produce inserarea unei noi linii, astfel tabelul se poate completa pe măsură ce se

introduc informaţiile.

99

Pentru adăugarea de coloane se selectează coloana unde se efectuează adăugarea si se dă

comanda Insert Columns (care apare atunci în meniul Table). Dacă sunt selectate mai multe

coloane, se vor insera tot atâtea coloane noi. Coloanele noi măresc lăţimea tabelului, deci tabelul

trebuie să fie redimensionat global sau coloană cu coloană.

Pentru adăugarea de celule se selectează atâtea celule câte se doresc inserate si se dă

comanda Insert Cells (care apare atunci în meniul Table). Apare dialogul Insert Cells în care se

optează pentru deplasarea celulelor existente (Shift cells right – celulele existente se deplasează spre

dreapta, Shift cells down – celulele existente se deplasează în jos) sau pentru inserarea unor linii sau

coloane întregi.

Navigarea într-un tabel

Pentru a se deplasa punctul de inserţie într-un tabel se pot utiliza mai multe procedee:

– Click în celula ţintă

– TAB pentru a trece din celulă în celulă de la stânga la dreapta si de sus în jos

– Acţionarea săgeţilor de direcţie (caz în care se parcurge si informaţia din fiecare celulă

parcursă).

100

Capitolul X. VALIDAREA DATELOR

Avram Călin

Validarea datelor

Prin validare intelegem operatia de verificare a corectitudinii datelor. O data se considera

corecta dacă respecta o serie de conditii aritmetice sau logice prestabilite.

Validarea se poate face la nivel de camp (un camp respecta propriile sale conditii), la nivel

de articol (respectarea unor relatii intre campurile aceluiasi articol), la nivelul mai multor articole

(respectarea unor relatii intre campurile unor articole diferite, completitudinea pe pachete de

documente, corectitudinea unor totaluri pe pachete) sau la nivel de fisier (completitudine,

corectitudinea unor totaluri pe fisier).

Dacă o dată nu indeplineste toate conditiile stabilite, se considera eroare și se solicita

reintroducerea ei. Introducerea se poate repeta, fie pana se obtine o data corecta, fie pana cand se

depaseste un numar prestabilit de reintroduceri.

Când un camp este corect, se trece la inroducerea si validarea urmatorului camp. Cand

articolul este corect, se scrie in suportul extern si se trece la urmatorul articol.

1. Validarea HTML-ului

Un validator HTML verifică daca documentul este corect pentru DOCTYPE-ul lui.

Daca vrei sa verifici validitatea documentului final (documentul care ajunge la browser),

poti folosi validatorul HTML al W3C. Validatorul va arata o lista a erorilor, in functie de

DOCTYPE. Daca documentul nu are erori, validatorul afişează mesajul No errors found!.

Daca editezi site-ul cu ajutorul unor formulare (si nu trebuie sa scrii tag-uri in acestea), poţi

să informezi Webmaster-ul despre erori si sa-i ceri sa repare sistemul care genereaza paginile.

Daca ai creat pagina manual, repara erorile raportate de validator; acesta raporteaza tipul

erorii si numărul liniei pe care se afla.

Validatorul incepe validarea de la începutul paginii si raportează erorile in ordine. Aceasta

înseamnă ca o eroare la început poate genera mai multe erori mai târziu. O metoda buna este sa

corectezi prima eroare si apoi sa revalidezi pagina. Vei observa ca daca repari o problema rezolvi

deseori mai multe erori. Continua sa faci acest lucru pana cand validatorul nu mai gaseste erori si

pagina este valida.

Daca folosesti un editor HTML si paginile nu sunt valide după editare, semnalează acest

lucru companiei care a produs programul.

Amaya - Bug report

Dreamweaver - Bug report

FrontPage - Bug Report

GoLive - Bug report

Homesite - Bug report

Netscape Composer - Bug report

Daca dezvolţi un motor de template-uri, editor, sau sistem de content management, foloseşte

validatorul HTML pentru a descoperi şi rezolva eventualele probleme. Poţi incorpora validatorul

101

chiar in aplicaţie. Codul sursa al validatorului HTML este disponibil si poate fi folosit de oricine.

Validatorul este îmbunătăţit pe zi ce trece şi poţi participa şi tu la dezvoltarea lui.

Nota: Unele documente sunt valide din punctul de vedere al DTD-ului dar totuşi nu respecta

complet specificaţia HTML. În viitorul apropiat vom face o lista cu erorile care nu sunt detectate de

validatorul HTML.

Lista validatoarelor HTML

W3C HTML validator

WDG HTML Validator

Doctor HTML

2. Validarea link-urilor

Un alt aspect important pentru un site îl reprezintă URI-urile. Când adaugi link-uri spre alte

site-uri, te aştepţi ca acestea vor rămâne stabile, adică informaţia la care te referi va fi acolo când un

vizitator va da click pe link. De asemenea, vrei sa te asiguri ca link-urile interne si externe nu sunt

scrise greşit. A fost creata o unealta care face exact acest lucru: W3C Link Checker.

Checklink generează un raport de link-uri. Lungimea raportului depinde de numărul de link-

uri şi de timpul necesar verificării lor. Pentru a verifica un link, programul foloseşte HEAD HTTP

request-ul documentului. Dacă serverul nu este configurat bine şi nu prezintă informaţia necesara în

head, este posibil să obţii un raport negativ chiar dacă link-ul este bun. În acest caz, poţi să îi scrii

webmasterului şi să îi ceri sa corecteze problema.

Checking link http://webstandards.org/

HEAD http://webstandards.org/ fetched in 0.1s

Deasupra este un exemplu de lista. La fetched in 0.1s este dat timpul necesar pentru

contactarea link-ului.

Dupa lista link-urilor vei avea un raport cu link-urile care nu merg sau care sunt

redirecţionate, care te va ajuta să le repari.

Daca tu, ca Webmaster, vrei sa instalezi un program in site-ul tău care sa le permită

utilizatorilor sa-si verifice paginile, codul sursa al W3C Link Checker este disponibil gratis.

Validarea CSS

Din 1996, Cascading Style Sheets (CSS) reprezintă un mod elegant si eficient de separare al

conţinutului de prezentare. Încă din 2001, multe browsere au implementat CSS 1 şi CSS 2. Folosind

style sheets (numite şi foi de stil, foi CSS sau simplu CSS) poţi ţine informaţia legată de prezentarea

site-ului într-un singur loc.

Deocamdată poţi alege între CSS 1, CSS 2 şi CSS3.

Designul cu style sheets are multe beneficii, cum ar fi reducerea costurilor de design şi

menţinere, şi face site-ul accesibil unui număr mai mare de browsere sau alte dispozitive. Un design

cu tabele si JavaScript, cu diferite versiuni pentru diferite browsere poate creste costul iniţial cu

30%.

102

Nu folosi elementul FONT cu atributul FACE. Este considerat dăunător din punctul de vedere

al internaţionalizării.

La fel ca pentru validarea HTML, poţi verifica validitatea style sheet-urilor externe. Daca

vrei sa iţi instalezi acest serviciu pe site-ul tău, pentru vizitatori, sau sa îl adaptezi nevoilor tale,

codul sursa al validatorului CSS este disponibil.

3. Validarea accesibilităţii

Nu e de ajuns doar să ai un site, acesta trebuie sa poată fi accesat de vizitatori. Nu poţi ghici

exact care va fi audienta ta. Persoanele care iţi vor accesa site-ul vor avea diferite browsere,

hardware diferit si e posibil ca unii sa aibă disabilităţi. Daca ai un design accesibil, exista multe

avantaje pentru afacerea ta (http://www.w3.org/WAI/bcase/benefits.html). Din păcate nu este aşa de

uşor sa validezi accesibilitatea. Accesibilitatea trebuie verificata de o persoana. Web Accessibility

Initiative (http://www.w3.org/WAI/) are o lista de resurse care te va ajuta sa creezi site-uri

accesibile.

Verificarea completării unui cîmp dintr-un formular

Validarea câmpurilor dintr-un formular reprezintă o operaţie pentru care JavaScript oferă

suport complet. De exemplu, validarea unui câmp din cadrul unui formular, prin care se verifică

dacă a fost completat acel cîmp (nu e vid), se poate realiza prin următoarea funcţie:

//verifica daca un cimp este vid

function checkBlank(field)

}

După prima linie care este un comentariu, se defineşte funcţia denumită checkBlank.

Funcţia are un parametru numit field. Linia de început a funcţiei este un if care verifică dacă

valoarea obiectului de intrare (o casetă text de intrare a form-ului) este goală. Dacă da, se

declanşează două acţiuni: se deschide o cutie de alertare pentru atenţionarea utilizatorului şi se

apelează metoda focus() a obiectului câmp de intrare. Aceasta mută cursorul pe elementul de

intrare HTML corespunzător respectivului obiect, pentru a forţa introducerea de date.

Această funcţie trebuie definită în câmpul <head> al paginii HTML, astfel să poată fi

apelată din orice punct din <body> al aceleaşi pagini. In continuare este prezentat HTML-ul pentru

asocierea handler-ului de eveniment onChange cu caseta text de intrare numită eName. Acesta

înseamnă că funcţia checkBlank va fi apelată la fiecare schimbare a datelor de către utilizator.

<input type="text" name="eName" size=15 onChange="checkBlank(this)">

Manevratorul eveniment onChange trece elementul form curent numit eName ca şi

parametru pentru funcţia checkBlank. Utilizarea cuvântului this este o manieră convenabilă de

transmitere a unei referinţe către obiectul curent fără a-i specifica numele.

La modul cum este construită funcţia checkBlank permite să se poată transmite funcţiei

orice element text de intrare (nu impune condiţii asupra a ceea ce trebuie să conţină intrarea).

Verificarea introducerii numerelor pozitive De multe ori este necesar să existe siguranţa că un element de intrare conţine un număr – de

exemplu un număr pozitiv întreg. Codul de verificare este ceva mai complicat întrucât JavaScript

nu dispune de un tip specific asociat datelor numerice. In exemplul de mai jos, se verifică dacă

utilizatorul a introdus un număr întreg pozitiv între 0 şi 9. Dacă nu, se va poziţiona cursorul pe acel

câmp. Problema verificării este divizată în două funcţii: funcţia checkNum, care realizează

validarea şi răspunsul, şi funcţia isNumber, care parcurge toate caracterele şirului pentru a vedea

103

dacă este un număr cuprins între 0 şi 9; aceasta este apelată în procesul de validare realizat de

funcţia checkNum.

// determina daca un cimp contine elemente non-numerice

function checkNum(field) else

}

// itereaza prin string pentru a verifica faptul ca fiecare caracter este un numar

function isNumber(inputStr)

}

return true;

}

Funcţia checkNum este setată în mod diferit de funcţia checkBlank. Ea permite o procesare

adiţională în cazul când s-a introdus un număr valid. Pur şi simplu se înlocuieşte comentariul cu

cod pentru calculul dorit (calcul taxe, calcul totaluri, etc.). Ramura else a condiţiei de test este

pentru rezolvarea erorilor. Ca în cazul funcţiei anterioare, se trimite un mesaj de alertă şi se mută

cursorul pe câmpul eronat; în plus, se apelează metoda select() a obiectului câmp: aceasta

selectează întregul text din câmp, facilitând schimbarea conţinutului câmpului pentru utilizator.

Handlerul de eveniment onChange este utilizat pentru verificare; astfel, de fiecare dată când

utilizatorul modifică numărul dat, este declanşată funcţia.

<input type="text" name="hours" size=3 maxlength=2

onChange="checkNum(this)">

4. Validarea checkbox-urilor

JavaScript permite testarea şi manipularea şi altor elemente form, cum ar fi

checkbox-urile. În exemplul următor se utilizează un if pentru a verifica că s-a completat un

checkbox. Dacă nu, se trimite un mesaj de alertă utilizatorului şi se face, automat, completarea

checkbox-ului pentru utilizator. In felul acesta se setează un checkbox ce nu poate fi şters

niciodată.

// functie care verifica faptul ca un checkbox validat

function checkCopy(form) else

}

Această funcţie primeşte un întreg obiect form şi nu un singur câmp al obiectului.

Accesează un câmp numit corporate din form. Proprietatea de marcare a câmpului este adevărată

dacă cutia asociată este completată şi falsă dacă nu este completată.

Apelul funcţiei se realizează cu ajutorul handler-ului evenimentului onBlur. Funcţia este declanşată

de fiecare dată când utilizatorul mută cursorul de pe câmp după ce a a demarcat câmpul. Se poate

obsera că handler-ul de evenimente parcurge tot obiectul şi nu numai câmpul obiectului.

Corporate:<input type="checkbox" name="corporate" value="yes"

checked onBlur="checkCopy(this.form)">

Client:<input type="checkbox" name="client" value="yes">

Employee:<input type="checkbox" name="employee" value="yes">

Dacă asamblăm diferitele segmente de cod prezentate mai sus, obţinem un exemplu

funcţional. S-a adăugat un tabel pentru formatarea HTML-ului şi o verificare finală pentru

verificarea completării tuturor câmpurilor la momentul apăsării pe butonul Submit.

<html>

<head>

104

<title>Evidenta Angajati</title>

<script language="JavaScript" src="validare.js">

//includerea functiilor de mai sus intr-un fisier separat .js

</script>

</head>

<body>

<center>

<h1>Validare form-uri in JavaScript</h1>

<form name="timesheet"action="#" method="post">

<table>

<tr><td align=right>Employee Name:

<td align=left><input type="text" name="eName" size=15

onChange="checkBlank(this)">

<tr><td align=right>Hours Worked:

<td align=left><input type="text" name="hours" size=3 maxlength=2

onChange="checkNum(this)">

<tr><td align=right>Send Copy to:

<td align=left>

Corporate:<input type="checkbox" name="corporate" value="yes" checked

onBlur="checkCopy(this.form)">

Client:<input type="checkbox" name="client" value="yes">

Employee:<input type="checkbox" name="employee" value="yes">

<tr><td align=right>

<tr><td align=right>

<td align=left>

<input type="submit" name="enter" value="Trimite datele">

</table>

</form>

</body>

</html>

105

Un element important îl reprezintă de multe ori asigurarea caracterului complet al

completării unui formular. Astfel, formularele consta adestea din cîmpuri obligatorii şi cîmpuri

opţionale. Acestea nu pot fi prelucrate cu succes decît dacă oate datele obligatorii sunt introduse.

In exemplul următor, este arătat modul în care se poate asigura completarea cîmpurilor obligatorii

dintr-un formular utilizînd JavaScript.

<head>

<title>Informatii de contact</title>

<script language="JavaScript">

function emptyField(obiect_form)

return true;

}

function validare_cimpuri(un_form)

return false;

}

</script>

</head>

<body>

<h1>Informatii de contact<h1>

<form name="contact" action="#" method="post"

onSubmit="return validare_cimpuri(document.contact)">

<pre>

Numele: <input type="text" name="nume">

Prenumele: <input type="text" name="prenume">

Adresa: <input type="text" name="adresa">

</pre>

Localitatea: <input type="text" name="localitate" size=12>

Tara: <input type="text" name="tara" size=12>

Cod postal: <input type="text" name="cod" size=5>

<pre>

Telefon acasa: <input type="text" name="tel_a" size=12>

Telefon serviciu <input type="text" name="tel_se"size=12>

Email: <input type="text" name="email">

</pre>

<hr>

<input type="submit" name="submit" value="Trimite">

</form>

</body>

</html>

Astfel, în cadrul acestuia, cîmpurile nume, prenume, adresa, localitatea, ţara şi

email-ul sunt tobligatorii. Cînd este înaintat formularul, funcţia de validare apelată,

validare_cimpuri verifică dacă aceste cîmpuri sunt completate ; în caz contrar, se transmite

utilizatorului un mesaj de atenţionare iar formularul nu este înaintat către server. Programul

efectuează o validare foarte simplă : nu este în schimb în nici un fel verificată corectitudinea

introducerii datelor în cadrul cîmpurilor.

106

O cale de a-i oferi utilizatorului un feedback în timp ce introduce date într-un formular o

reprezintă utilizarea unor mesaje de stare. Mesajele de stare sunt expresiile care apar pe bara de

stare de la baza unei ferestre ; aceste mesaje pot fi modificate cu ajutorul lui JavaScript. Utilizarea

mesajelor de stare în locul ferestrelor de dialog este uneori preferată întrucît nu atrag atît de mult

atenţia.

<html>

<head>

<title>Form cu mesaje de stare</title>

<script language="JavaScript">

function MesajStare(tip_mesaj)

if(tip_mesaj=="intreg")

if(tip_mesaj=="suma")

if(tip_mesaj=="card")

window.defaultStatus=mesaj;

window.status=mesaj;

}

</script>

</head>

<body onFocus="MesajStare('')">

<form name="form_mesaje" action="#" method="post"><br>

<pre>

Numele: <input type="text" size=20 maxlength=20 name="nume"

onFocus="MesajStare('sir')">

Prenumele: <input type="text" size=20 maxlength=20 name="prenume"

onFocus="MesajStare('sir')">

Virsta: <input type="text" size=5 maxlength=5 name="virsta"

107

onFocus="MesajStare('intreg')">

Suma: <input type="text" size=6 maxlength=6 name="suma"

onFocus="MesajStare('suma')">

Card: <input type="text" size=16 maxlength=16 name="card"

onFocus="MesajStare('card')">

</pre>

<br>

</form>

</body>

</html>

Astfel, atunci cînd utilizatorul mută cursorul pe un anumit cîmp (evenimentul

onFocus), este apelată funcţia MesajStare. Tipul de mesaj solicitat este afişat apoi în bara de

stare prin stabilirea proprietăţii status a obiectului window.

Nu toate cîmpurile unui formular sunt cîmpuri unde trebuie introduse date; unele

cîmpuri pot fi calculate, în funcţie de valoarea altor cîmpuri din cadrul unui formular. Astfel,

se pot crea mici aplicaţii interactive, în cadrul cărora însă toată prelucrarea este realizată în

JavaScript, pe partea de client. Un exemplu în acest sens îl reprezintă un formular care

simulează funcţionarea unui calculator de dobânzi:

<html>

<head>

<title>Calculator dobinzi cumulate</title>

<script language="JavaScript">

function calculeaza(un_form)

</script>

</head>

<body>

<h1>Calculator dobinda<h1>

<form name="calculator">

<pre>

Valoarea actulala : <input type="text" name="val_act">

Dobinda (% per an): <input type="text" name="dob_act">

Ani: <input type="text" name="ani">

<input type="button" name="calci" value="Calculeaza"

108

onClick="calculeaza(calculator)">

</pre>

<hr>

<pre>

Dobinda totala : <input type="text" name="dob_tot">

Valoarea finala: <input type="text" name="val_dupa">

</pre>

</form>

</body>

</html>

Se observă în acest exemplu utilizarea unui obiect button; evenimentul onClick al obiectului

button are ca rezultat apelul funcţiei calculează, şi care calculează şi afişează dobînda totală şi

valoarea finală funcţie de datele intoduse în primele trei cîmpuri.

Bibliografie

Snell Ned, Temple Bob, Clark T. Michaell, Internet si web. Ghid complet, Editura All, 2004

Jim KEOGH, Javascript fără Mistere - Ghid pt. Autodidacti , Editura Rosetti, 2006

Ion Bolun, Ion Covalenco, Bazele informaticii – Editia III, Editura Bonitas, 2005

http://validator.w3.org/

http://validator.w3.org/todo.html

http://www.doctor-html.com/?404=Y

109

Capitolul XI. ASIGURAREA SECURITĂŢII DATELOR

Avram Călin

Societatea îmbrăţişează din ce în ce mai mult tehnologia informaţiei. Informaţia care până

nu de mult avea la bază hârtia, îmbrăca acum forma electronica. Informaţia pe suport de hârtie mai

este încă rezervată documentelor oficiale, acolo unde este necesară o semnătura sau o ştampilă.

Adoptarea semnăturii electronice deschide însă perspectiva digitizării complete a documentelor, cel

puţin din punct de vedere funcţional.

Acest nou mod de lucru, în care calculatorul a devenit un instrument indispensabil şi un

mijloc de comunicare prin tehnologii precum poşta electronică sau Internetul, atrage după sine

riscuri specifice. O gestiune corespunzătoare a documentelor în format electronic face necesară

implementarea unor măsuri specifice. Măsurile ar trebui să asigure protecţia informaţiilor împotriva

pierderii, distrugerii sau divulgării neautorizate. Cel mai sensibil aspect este acela de a asigura

securitatea informaţiei gestionată de sistemele informatice în noul context tehnologic.

Securitatea informaţiei este un concept mai larg care se referă la asigurarea integrităţii,

confidenţialităţii şi disponibilităţii informaţiei. Dinamica tehnologiei informaţiei induce noi riscuri

pentru care organizaţiile trebuie să implementeze noi măsuri de control. De exemplu, popularizarea

unităţilor de inscripţionat CD-uri sau a memoriilor portabile de capacitate mare, induce riscuri de

copiere neautorizată sau furt de date.

Lucrul în reţea şi conectarea la Internet induc şi ele riscuri suplimentare, de acces

neautorizat la date sau chiar fraudă. Dezvoltarea tehnologică a fost acompaniată şi de soluţii de

securitate, producătorii de echipamente şi aplicaţii incluzând metode tehnice de protecţie din ce în

ce mai performante. Totuşi, în timp ce în domeniul tehnologiilor informaţionale schimbarea este

exponenţiala, componenta umana rămâne neschimbată. Asigurarea securităţii informaţiilor nu se

poate realiza exclusiv prin măsuri tehnice, fiind în principal o problemă umană.

Majoritatea incidentelor de securitate sunt generate de o gestiune şi organizare

necorespunzătoare, şi mai puţin din cauza unei deficienţe a mecanismelor de securitate.

Este important ca organizaţiile să conştientizeze riscurile asociate cu utilizarea tehnologiei şi

gestionarea informaţiilor şi să abordeze pozitiv acest subiect printr-o conştientizare în rândul

angajaţilor a importanţei securităţii informaţiilor, înţelegerea tipologiei ameninţărilor, riscurilor şi

vulnerabilităţilor specifice mediilor informatizate şi aplicarea practicilor de control.

Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) împreuna cu Comisia Internaţionala

Electrotehnica (IEC) alcătuiesc un forum specializat pentru standardizare. Organismele naţionale

care sunt membre ale ISO şi IEC participă la dezvoltarea standardelor internaţionale prin

intermediul comitetelor tehnice. Statele Unite ale Americii, prin Institutul Naţional de

Standardizare, ocupă poziţia de Secretar, 24 de tari au statut de Participanţi (Brazilia, Franţa,

Regatul Unit al Marii Britanii, Coreea, Cehia, Germania, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia,

Olanda, Irlanda, Norvegia, Africa de Sud, Australia, Canada, Finlanda, Suedia, Slovenia, Elveţia,

Noua Zeelandă şi Italia) şi alte 40 de ţări au statut de Observatori.

Prin activitatea susţinuta de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI) de

adoptare la nivel naţional a standardelor europene şi internaţionale recunoscute, standardul ISO/IEC

17799 - ―Tehnologia Informaţiei – Cod de buna practică pentru managementul securităţii

informaţiei‖ a fost adoptat şi în România de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO),

din toamna anului 2004. Standardul este recunoscut în rezoluţiile Consiliului Europei,

implementarea acestuia la nivelul organizaţiilor fiind opţională. Singurul loc de unde se poate

achiziţiona legal versiunea în limba româna a standardului este ASRO (www.asro.ro).

110

1. Definirea securităţii informaţiei

Securitatea unei entităţi (fiinţa, sistem, organizaţie) este definită de regulă ca ansamblul de

măsuri si mijloace pentru asigurarea tuturor condiţiilor astfel ca entitatea să poată să îşi

atingă obiectivele pentru care a fost creată.

Nu este cunoscută o definiţie general acceptată, clara, a informaţiei şi cu atât mai puţin a

securităţii informaţiei ( informaţie sigura ?, a informaţie utila ?, asigurarea confidenţialităţii

?, a disponibilităţii ?). Noţiunea este perceputa cu un conţinut vag.

De regulă, prin securitatea informaţiei se înţelege asigurarea confidenţialităţii ei

(asigurarea secretului). Conceptul are rădăcini „istorice‖ şi este vehiculat în mediile militare.

Reprezentarea este restrictivă şi nu este „productivă‖ în condiţiile societăţii bazate pe

prelucrarea informaţiilor unde se pot produce prejudicii mult mai mari prin afectarea

disponibilităţii, a integrităţii sau a autenticităţii unor informaţii.

De regulă, asigurarea disponibilităţii informaţiei este mult mai „productivă” decât

asigurarea confidenţialităţii ei şi necesită cu prioritate protecţie.

Pentru acest site propunem sa fie folosita urmatoarea definitie pentru securitatea informatiei:

O informaţie este securizata (protejata) dacă se asigură în mod acoperitor: disponibilitatea,

confidenţialitatea, integritatea, autenticitatea şi nerepudierea ei în măsura în care este necesar

entităţii care a creat-o sau celei care o foloseşte.

Ce reprezintă securitatea Informaţiilor?

Ca şi acţiunile prin care o organizaţie îşi apără angajaţii şi bunurile, securitatea informaţiilor

este folosită în primul rând pentru a oferi asigurări ca drepturile care derivă din proprietatea

intelectuală sunt protejate în mod corespunzător.

Obiectivul principal al unui program pentru protecţia informaţiilor îl reprezintă

asigurarea încrederii partenerilor de afaceri, avantajul competitiv, conformitatea cu cerinţele

legale şi maximizarea investiţiilor.

Indiferent de forma pe care o îmbrăca, mijloacele prin care este memorată, transmisă sau

distribuită, informaţia trebuie protejată. ISO/IEC 17799 tratează securitatea informaţiilor prin

prisma a trei elemente principale:

Confidenţialitatea – informaţiile sunt accesibile doar persoanelor autorizate

Integritatea – asigurarea acurateţei şi completitudinii metodelor prin care se realizează

prelucrarea informaţiilor

Disponibilitatea – utilizatorii autorizaţi au acces la informaţii şi la activele asociate în

momente oportune.

Pentru a putea realiza un program de securitate eficient este nevoie de politici, proceduri,

practici, standarde, descrieri ale sarcinilor şi responsabilităţilor de serviciu, precum şi de o

arhitectură generală a securităţii.

Aceste controale trebuie implementate pentru a se atinge obiectivele specifice ale securităţii si

pe cele generale ale organizaţiei.

De ce este nevoie de securitate?

Dependenţa din ce în ce mai mare de sistemele informaţionale conduce la creşterea

tipologiei vulnerabilităţilor cărora organizaţiile trebuie să le facă faţă. Mai mult, problema protecţie

trebuie să aibă în vedere de multe ori interconectarea reţelelor private cu serviciile publice. Dacă la

acest aspect mai adăugam şi problema partajării informaţiilor se conturează un tablou destul de

111

complicat în care implementarea unor controale eficiente devine o sarcină dificilă pentru

specialistul IT&C.

Multe din sistemele existente pe piaţă au fost proiectate după metodologia structurată dar nu

au avut ca principal obiectiv şi asigurarea unui anumit grad de securitate pentru că la momentul

respectiv tehnologia nu era atât de dezvoltata şi nici atât de accesibilă neiniţiaţilor. Odată însă cu

proliferarea Internetului ca şi mijloc important al comunicării moderne nevoia unor mecanisme de

securitate proactivă a devenit o certitudine. În practică remarcam că multe instituţii apelează la

soluţii tehnice externe care să le rezolve problemele de securitate fară a căuta să-şi identifice

nevoile şi cerinţele specifice.

Identificarea controalelor interne care să asigure un grad corespunzător de securitate

activelor informaţionale ale unei instituţii presupune o planificare riguroasă şi identificarea exactă a

obiectivelor respectivei instituţii. Pentru a fi însă eficiente aceste controale trebuie să aibă în vedere

pe toţi angajaţii şi nu doar pe cei din compartimentul IT sau care au legătură directă cu acest

domeniu.

Securitatea informaţiilor nu este doar o problema tehnică. Ea este în primul rând o

problemă managerială.

Gradul de expunere a sistemelor informaţionale variază cu industria în care activează fiecare

organizaţie. Cu cât acest risc este mai mare, atenţia care trebuie acordata securităţii datelor ar trebui

să fie mai mare.

Instituţiile financiare, industria apărării, aerospaţiala, industria tehnologiei informaţiei,

industria electronica sunt sectoarele cu cel mai mare grad de risc în ceea ce priveşte securitatea

informaţiilor. Tot în aceasta categorie de risc ridicat intră şi instituţiile guvernamentale, motiv

pentru care adoptarea unei culturi organizaţionale pe baza standardului ISO/IEC 17799 are un rol

fundamental.

2. Stabilirea cerinţelor

Este important ca fiecare organizaţie să poată să-şi identifice propriile cerinţe de securitate.

Pentru aceasta ea trebuie să facă apel la trei surse principale:

Analiza riscurilor

Legislaţia existentă

Standardele şi procedurile interne

Folosind o metodologie corespunzătoare pentru a analiza riscurile organizaţia îşi poate

identifica propriile cerinţe legate de securitate. Un astfel de proces presupune în general patru etape

principale:

Identificare activelor care trebuie protejate

Identificarea riscurilor/ameninţărilor specifice fiecărui activ

Ierarhizarea riscurilor

Identificarea controalelor prin care vor fi eliminate/diminuate riscurile

Nu trebuie însă trecute cu vederea nici aspectele financiare.

Fiind un obiectiv comun, dictat de cerinţele de afacere, pentru ca până la urma orice activitate

derulată de o organizaţie are o raţiune economica, în implementarea unei arhitecturi de securitate

trebuie puse în balanţă costurile şi beneficiile.

Un mecanism de control nu trebuie să coste organizaţia mai mult decât bunul ce trebuie

protejat.

Stabilirea cerinţelor de securitate, a măsurilor necesare pentru a asigura nivelul de control dorit,

are o componentă deseori subiectivă, fiind dificil de cuantificat în temeni monetari pierderea

suferită în cazul unui incident de securitate. Aspectele intangibile precum alterarea imaginii

organizaţiei pe piaţă, credibilitatea în faţa clienţilor sau efectele indirecte ale unui incident de

securitate major, sunt cel mai greu de apreciat. Aceasta este raţiunea şi pentru care adoptarea unor

112

standarde şi practici general acceptate, susţinute de evaluări periodice independente este de

recomandat.

Acest proces nu este unul static, altfel spus trebuie avute în permanenţă în vedere

schimbările care intervin în viaţa organizaţiei pentru a fi reflectate corespunzător în planul de

securitate. Dacă spre exemplu apare o modificare legislativă cu impact asupra instituţiei, trebuie

avut în vedere din nou modelul folosit pentru evaluarea riscurilor pentru a vedea dacă acesta

reflectă riscurile apărute ca urmare a acestei modificări.

3. Politica de securitate

Obiectivul politicii de securitate este sa ofere managementului instituţiei sprijinul necesar

asigurării securităţii informaţiilor din cadrul organizaţiei.

Conducerea oricărei instituţii trebuie sa ofere suportul necesar prin elaborarea unui

document intitulat Politica de Securitate, document care trebuie adus la cunoştinţa tuturor

angajatilor.

Fără un astfel de document exista riscul ca rolurile şi responsabilităţile relative la asigurarea

securităţii informaţionale să fie greşit înţelese. Nedezvoltarea unui astfel de document şi neaducerea

la cunoştinţa angajaţilor a politicii de securitate a companiei induce de cele mai multe ori o stare de

superficialitate în tratarea acestor aspecte. Existenta unei viziuni clare a conducerii şi o comunicare

efectiva a acesteia către angajaţi este fundamentală pentru asigurarea eficienţei oricăror proceduri şi

masuri de securitate specifice.

4. Organizarea securităţii

Organizarea securităţii are ca obiectiv asigurarea unei administrări unitare în cadrul

organizaţiei.

Fiecare utilizator al sistemului informaţional este responsabil cu asigurarea securităţii

datelor pe care le manipulează. Existenta unei structuri organizatorice unitare care să iniţieze şi să

controleze implementarea mecanismelor de securitate în cadrul organizaţiei, presupune un punct

central de coordonare – responsabil cu securitatea.

Rolul şi atribuţiile persoanei care ocupa poziţia de responsabil cu securitatea informaţiilor se

refera la coordonarea şi urmărirea respectării procedurilor si politicilor de securitate.

Organizarea securităţii nu se limitează doar la personalul intern, trebuie avute în vedere şi

riscurile induse de terţi sau subcontractori care au acces la sistemul informaţional. Acest risc nu este

deloc de neglijat, ultimule tendinţe ale pieţei globale ne arata o reconsiderare a poziţiei companiilor

faţă de externalizarea funcţiilor IT, tocmai datorita riscului mare indus de subcontractarea acestora.

Obiectivul organizării securităţii, aşa cum este documentat în standard este şi menţinerea

securităţii tuturor facilitaţilor IT şi activelor informaţionale accesate de către terţe persoane, fiind

recomandata stabilirea unui proces prin care accesul terţilor să fie controlat.

5. Securitatea personalului

Cele mai multe incidente de securitate sunt generate de personal din interiorul organizaţiei,

prin acţiuni rău intenţionate sau chiar erori sau neglijenta în utilizarea resurselor informaţionale.

Securitatea informaţiilor este un aspect ce trebuie avut în vedere încă din etapa de selecţie a

angajaţilor. Angajaţii trebuie monitorizaţi pe întreaga perioada de valabilitate a contractului de

munca şi trebuie să aibă cunoştinţa de prevederile politicilor de securitate. Clauzele de

confidenţialitate, definirea conflictelor de interese, distribuirea şi divulgarea informaţiilor trebuie

avute în vedere pentru fiecare post în parte.

6. Managementul comunicaţiilor şi al operării

113

Operarea calculatoarelor trebuie sa asigure funcţionarea fără riscuri şi în bune condiţii a

resurselor organizaţiei. Aceasta funcţie vizează atât echipamentele şi aplicaţiile software, cât şi

celelalte elemente necesare procesării informaţiei şi susţinerii funcţiilor de afacere.

Practicile de control recomandate pentru asigurarea operării de o maniera corectă şi sigură,

constau în documentarea procedurilor de operare, controlul modificărilor aduse sistemului

informatic, atât la nivel hardware cât si software, formalizarea tratării incidentelor de securitate şi

separarea responsabilităţilor.

Dinamica mediului informaţional dată de schimbările tehnologice continue cât şi de apariţia

de noi cerinţe din partea afacerii supune sistemul informatic la noi dezvoltări. Dezvoltarea şi

testarea modificărilor aduse sistemului existent pot cauza probleme serioase operării curente. Pentru

a controla aceste riscuri sunt recomandate separări clare ale responsabilităţilor între dezvoltare,

testare si exploatare susţinute şi de o separare a mediilor folosite pentru aceste activităţi.

Accesul programatorilor pe mediul de producţie nu ar trebui permis, iar daca anumite situaţii

excepţionale o cer, atunci ar trebui controlat îndeaproape.

Planificarea capacitaţii sistemului este un alt obiectiv al operării calculatoarelor care are ca

obiectiv minimizarea riscurilor întreruperii sistemului ca urmare a atingerii capacitaţii maxime de

procesare.

Asigurarea unei capacitaţi corespunzătoare de procesare implica o planificare riguroasa a

activităţilor sprijinite de sistemul informaţional.

Trebuie dezvoltate proceduri şi mecanisme de raportare care să identifice utilizarea

necorespunzatoare a resurselor precum şi perioadele de utilizare.

Protecţia împotriva software-ului maliţios este un aspect important întrucât cea mai mare

ameninţare a activelor informatice este dată de pierderea sau indisponibilitatea datelor ca urmare a

infestării cu viruşi informatici. În toate sondajele, viruşii se afla printre primele locuri ca sursă a

incidentelor de securitate. Milioane de viruşi informatici sunt raportaţi anual. Protecţia împotriva

viruşilor nu o asigura doar administratorul sistemului, ci şi utilizatorul.

Asigurarea integrităţii datelor şi a aplicaţiilor software necesita măsuri de protecţie prin care

să se prevină şi să se detecteze introducerea unor aplicaţii ilegale în sistemul organizaţiei.

Aplicaţiile tip antivirus trebuie instalate pe toate calculatoarele din sistem iar utilizatorii

trebuie instruiţi cu privire la folosirea acestora.

Alte aspecte ce fac obiectul managementului operării şi comunicaţiilor vizează:

Întreţinerea sistemului, incluzând realizarea copiilor de siguranţa, întreţinerea jurnalelor de

operare, menţinerea înregistrărilor cu erori de operare şi execuţie.

Managementul reţelei, necesar asigurării reţelelor de calculatoare.

Manipularea şi securitatea mediilor de stocare, pentru a preveni întreruperea activităţilor

afacerii.

Schimbul de aplicaţii şi date între organizaţii, pentru a preveni pierderea, alterarea sau

utilizarea improprie a informaţiei.

7. Dezvoltarea şi întreţinerea sistemului

Aproape mereu, atunci când e vorba de dezvoltarea si implementarea unui sistem informatic,

cerinţele de securitate sunt neglijate. Eforturile sunt îndreptate mai mult spre aspectele funcţionale

şi mai puţin pe controlul riscurilor de integritate şi confidenţialitate a informaţiilor. Organizaţiile se

expun la riscuri majore de operare ce pot rezulta în pierderi financiare semnificative prin neglijarea

unor măsuri minimale de control al procesului de dezvoltare şi implementare. Testarea aplicaţiilor

nu este formalizată, ceea ce nu garantează calitatea dezvoltărilor, programatorilor li se permite

accesul la mediul de producţie pentru corectarea unor erori nedetectate în procesul de testare,

inducând riscuri de integritate şi disponibilitate a datelor.

114

Aspectele de securitate nu trebuie neglijate în partea de dezvoltare şi implementare, deşi

acestea s-ar putea să deranjeze şi să nu aducă aparent nici un beneficiu. Fără a tine cont de

recomandările de control ale acestui proces, organizaţia risca să investească într-o aplicaţie sau

echipament care să nu-i ofere nici o garanţie asupra informaţiilor gestionate.

Obiectivele de control sunt menite să asigure că noile sisteme dezvoltate au prevăzute

mecanisme de securitate, prin:

Dezvoltarea cerinţelor şi analiza specificaţiilor de securitate;

Validarea datelor de intrare

Controlul procesării interne

Autentificarea mesajelor transmise electronic

Validarea datelor de ieşire

Utilizarea tehnicilor de criptare

Utilizarea mecanismelor de semnare electronică

Protejarea codului aplicaţiilor şi a fişierelor sistemului de operare

De asemenea, este necesară şi asigurarea securităţii mediilor de dezvoltare şi a serviciilor

suport. Mediile în care se dezvolta aplicaţii sau proiecte noi trebuie strict controlate. Mediul de

testare trebuie separat de mediul de producţie, datelor de test asigurându-li-se protecţia

corespunzătoare.

8. Devirusarea dispozitivelor de stocare

Pentru a vorbii despre antiviruşi trebuie să definim prima dată viruşii informatici – sunt, în

esenţă microprograme greu de depistat, ascunse în alte programe, care aşteaptă un moment

favorabil pentru a provoca defecţiuni ale sistemului de calcul (blocarea acestuia, comenzi sau

mesaje neaşteptate, alte acţiuni distructive).

Se poate aprecia că un virus informatic este un microprogram cu acţiune distructivă localizat

în principal în memoria internă, unde aştepta un semnal pentru a-şi declanşa activitatea.

O clasificare riguroasă nu există încă ,dar se poate face ţinând seama de anumite criterii.

În forma cea mai generala virusii se impart in:

- Virusi hardware

- Virusi software

Programe antivirus

Programele antivirus sunt programe create special pentru a efectua următoarele operaţiuni:

- să detecteze viruşii prin verificarea conţinutului fişierelor si semnalarea prezentei

semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte in interiorul lor

- să dezinfecteze sau sa şteargă fişierele infestate de viruşi cunoscuţi

- să prevină infectarea prin supravegherea acţiunilor din memorie si semnalarea întâlnirii

unor anumite acţiuni ca ar putea fi generate de existenta in memorie a unui virus

Exista doua feluri de antiviruşi după modul in care acţionează:

1. Programe care după ce au fost lansate ce raman in memoria calculatorului si

supraveghează fiecare aplicaţie lansata in execuţie.

2. Programe care sunt lansate de către utilizator numai atunci când el doreşte sa verifice

calculatorul

In următoarele condiţii are loc de virusarea:

-Scanarea = citirea fişierelor si a memoriei si identificarea viruşilor cunoscuţi de programul

antivirus respectiv

-Devirusare = extragerea virusului sau ştergerea fişierului infectat

-Monitorizare = este operaţia prin care un antivirus existent in memorie verifica si

semnalează sistematic eventuala apariţie a unui virus

115

Primele programe antivirus puteau repera usor acesti invadatori. Creatorii de virusi au

reactionat insa prin adoptarea unor strategii mai performante si au dezvoltat proceduri capabile sa

infecteze un program,fara ca alterarea sa fie prea ostentativa.

Odata introdus pe disc,a doua faza a vietii unui virus este autoprogramarea. Virusii incearca

sa infecteze cat mai multe programe, inainte de a ataca propriu-zis. Pentru a opera cat mai eficient,

virusii isi lasa semnatur in fiecare program infectat,pentru a nu-l contamina inca o data. Pe acest

principiu lucreaza si antivirusii,adica pe reperarea unei intruziuni. Ei analizeaza unitatiile de disc

pentru a cauta semnaturile cunoscute. Aceasta tehnica prezinta insa un defect major: virusul trebuie

indentificat,deci tabela de senaturi trebuie permanent reactualizata.

Mecanismul de contaminare clasic consta in ramanerea rezidenta in memoria interna a

secventei purtatoare a virusului, ascunsa intr-un program care se executa. Programul modificat prin

actiunea virusului,cu secventa de virus incorporata,este salvat pe discul care a fost lansat,

constituind la randul sau un nou purtator de virus. Virusarea este relativ rapida, avand ca efect

infectarea tuturor programelor lansate in executie,atata timp cat virusul este rezident in memoria

interna.

O tehnica mai evoluata de contaminare consta in introducerea secventei de program ce

contine virusul,in urma procesului de instalare a unui produs; in momentul instalarii

produsului,acestuia i se a adauga instructiuni intr-o secventa ce defineste un cod de virus.

Cele mai vulnerabile fisiere sunt fisierele executabile de tip exe si com, deoarece acestea

contin programele in forma executabila, care se incarca in memoria interna pentru executie,unde se

localizeaza initial virusul; de asemenea, pentru a patrunde in zonele protejate ale sistemului, virusul

are nevoie de drepturi de acces pe care nu la are, in timp ce programul pe care s-a implantat ii mai

gireaza aceste drepturi,fara ca utilizatorul sa aiba cunostiita de acest lucru.

Antivirusul este o aplicatie care se instaleaza pe calculator de regula dupa instalarea

Windowsului deci inaintea altor programe care ar pute fi virusate. Un program antivirus poate fi

instalat astfel incat sa monitorizeze permanent programele lansate in executie (cele incarcate in

RAM) sau poate fi folosit pentru scanare in momentul dorit. Aceste aplicatii contin o lista cu virusii

creati si lansati in lumea calculatoarelor, lista care este actualizata mereu cu denumiri denumiri de

noi virusi precum si cu modalitatea de indepartare a virusilor depistati.

Datele pot fi oricand virusate(compromise, distruse, copiate si transferate prin internet etc.)

si prin folosirea unui antivirus sau a mai multora nu se ajunge la o protectie de 100%), dar exista

masuri de baza care trebuie luate.

Programele de protectie –programe antivirus- au rolul de a realiza simultan urmatoarele

activitati:

- prevenirea contaminarii;

- detectarea virusului;

- eliminarea virusului, cu refacerea contextului initial;

In general, exista doua categorii de programe antivirus:

- programe care verifica fisierele pentru a descoperi texte neadecvate sau sematuri de virusi

recunoscuti;

- programe rezidente in memoria interna, care intercepteaza instructiunile speciale sau cele

care par dubioase.

In categoria programelor de vierificare se include cele de tip SCANxxx,unde prin xxx s-a

specificat numarul asociat unei versiuni, de exemplu: SCAN86, SCAN102, SCAN108, SCAN200.

Aceste programe verifica intai memoria interna si apoi unitatea de disc specifica, afisand pe

monitor eventuali virusi depistati si recunoscuti in versiunea respectiva. Dupa aceasta verificare,

utilizatorul va incerca aliminarea virusului depistat,prin intermediul programelor CLEARxxx, prin

specificarea numelui virusului; de remarcat ca, folosind acest program, nu exista certitudinea

curatirii virusilor,datorita fie a nerecunoasterii acestora, fie a localizarii acestora in locuri care nu

pot fi intotdeauna reperate.

116

Există o mulţime de programe, cele mai cunoscute sunt:Nod32, Fsecure, Norton Antivirus,

Fprot, Kaspersky, Avira Antivirus, etc

Câteva exemple, fiind probabil cele mai cunoscute nume de pe piata.

Avast!

Programul antivirus a fost produs de cantre Alwil Software a.s din Cehia. Compania si-a

inceput lucrul din anul 1988, dar succesul maxim l-a cunosct abia in in august 2008, cand

programul a primit un rating foarte bun. Programul este compatibil pe calculatoarele care ruleaza

sistemul de operare Windows Mobile si Linux.

BitDefender Un antivirus care a fost lansat in luna noiembrie a anului 2001. Programul este produs de

catre romanii de la Softwin. BitDefender si-a administrat cateva premii si a ajuns la notorietate prin

anul 2007. Pachetele actuale de antivirus contin solutii sftware anti-spyware, firewall, filtru de spam

pentru e-mail, backup, tune-up si componente de control parental pentru website-urile utilizate de

copii.

Kaspersky

Realizat si introdus pe piata de rusi, originalul Kaspersky, cunoscut sub numele de AntiViral

Toolkit Pro, era destinat computerelor personale care rulau sistemul de operare Windows. In

prezent Kaspersky poate dezifecta si sistemele care au instalat Linux-ul. Antivirusul reuseste sa

detecteze virusi, troiani, worms, spyware, adware, keyloggers si rootkit-uri.

Bibliografie

Dumitru Oprea, Protectia si securitatea informatiilor, Editura Polirom, 2003

Patriciu, Victor Valeriu, Securitatea comertului electronic, Editura: ALL, 2001

Hontanon, Ramon J., Securitatea în Linux./ Ramon J. Hontanon; trad. de Daniel Cihodaru./

Bucureşti, Teora, 2002

www.asro.ro

117

Capitolul XII. UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR PERIFERICE-SPECIFICE

Avram Călin

Rolul echipamentelor periferice este acela de a asigura comunicarea între unitatea centrală

de prelucrare şi mediul exterior prin intermediul unei unităţi de interfaţă.

Principalele funcţii ale echipamentelor periferice de intrare/ieşire, în cadrul unui sistem de

calcul pot fi grupate astfel:

asigură afişarea/tipărirea rezultatelor prelucrării într-o formă accesibilă utilizatorului;

permite utilizatorului posibilitatea de a supraveghea şi interveni, pentru asigurarea

funcţionării corecte a sistemului, în timpul unei sesiuni de lucru;

1. Echipamentele periferice de intrare

Sunt echipamente al căror rol este de a capta şi colecta informaţii cu scopul de a le supune

prelucrărilor necesare de către sistemul electronic de calcul. Cele mai uzuale echipamente periferice

de intrare sunt: tastatura calculatorului (keyboard), microfon captator de sunete şi dispozitivele

pentru citirea informaţiilor (cititoare, scannere ş.a.m.d.)

1. Tastatura sau keyboard-ul este utilizată pentru introducerea

informaţiilor de orice natură (date, programe, comenzi, texte).şi face parte

din configuraţia minimă a oricărui calculator.

Tastaturile au evoluat odată cu generaţiile de calculatoare. Ele au

prezentat o diversitate foarte mare însă cu timpul au înregistrat o

standardizare din punct de vedere al funcţiilor, numărului de taste.

Tastatura are următoarele grupuri de taste:

a. Tastele alfa-numerice sunt dispuse în zona centrală a tastaturii şi servesc pentru introducerea

textelor alfa-numerice, a caracterelor speciale şi a comenzilor (caracterele alfabetice ce pot fi

introduse în format majuscul sau minuscul), dispuse ţinând cont de sistemul optim de dactilografie.

b. Tastele numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două

zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând, deasupra tastelor alfabetice

şi un alt grup simbolizate tot cu cifre, dar având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a

tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatorii de

rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător.

c. Tastele funcţionale simbolizate cu (F1, F2….F12), servesc pentru activarea unor funcţii, a unor

grupe de comenzi etc. De reţinut că aceste taste îndeplinesc funcţii specifice programului sau

sistemului de programe ce se execută la un moment dat, iar unele îndeplinesc funcţiile programate

de utilizator.

d. Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează:

• tastele cu săgeţi (,,,).

• tasta tabulator (TAB).

• Page Down / Page Up determină deplasarea cursorului pe text cu o pagină/ecran

înainte, respectiv înapoi;

• HOME - mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană indiferent

de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente;

• END - poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga jos, dacă se

află pe ultima coloană a unei linii.

e. Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste sau pentru generarea unor comenzi, din care fac

118

parte:

• CAPS-LOCK - este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea alfanumerică cu

majuscule la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers;

• SHIFT - are funcţie similară tastei CAPS-LOCK, însă are efect numai cât este activată

(prin apăsare); este utilă şi pentru scrierea caracterelor aflate în partea de sus a unei taste

(SHIFT + tasta ce conţine caracterul)

• ALT - este acţionată împreună cu alte taste determinând generarea unei comenzi sau

chiar a unor instrucţiuni de program;

• CTRL - se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor

comenzi de control şi dirijare;

f. Taste pentru control şi corecţie. Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru

corecţii într-un text afişat sau pentru controlul unor funcţii ale sistemului cum sunt:

• PAUSE BREAK - suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta

CTRL poate să suspende execuţia unui program. Reluarea afişării sau execuţiei se face

acţionând o tastă oarecare.

• PRINT SCREEN - memorează în Clipboard conţinutul ecranului;

• ENTER - marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o

instrucţiune sau o linie de date), şi transmiterea acesteia către calculator concomitent cu

avansul la rândul (linia) următor(oare).

• ESC - suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi determină revenirea la

pasul (ecranul) imediat anterior;

• INSERT - este o tastă alternativă care determină trecerea la modul de lucru "Insert"

(orice caracter tastat se inserează din poziţia cursorului prin suprascriere pe eventuale

caractere existente la acea poziţie) sau la modul de lucru "Edit" (caracterul tastat este

introdus la poziţia curentă a cursorului, deplasând eventuale caractere ce îi urmează la

dreapta);

• Del - şterge caracterul din dreapta cursorului;

• BackSpace - şterge caracterul de la stânga cursorului.

Recent au apărut şi tastaturi cu butoane pentru controlul perifericelor multimedia. Tastaturile

au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcţie de

particularităţile fondului lingvistic utilizat într-o ţară în care se utilizează tastatura respectivă. Cele

mai răspândite tastaturi în lume sunt cele de tip anglo-saxon, numite şi tastaturi de standard

american. Ele sunt utilizate şi în ţara noastră.

Toate tastaturile au aceeaşi funcţie: detectarea tastelor care sunt apăsate şi trimiterea

informaţiilor corespunzătoare către calculator. Tehnologia folosită pentru acest proces - modul

electric de funcţionare a tastaturii - poate să afecteze robusteţea şi longevitatea tastaturii.

2. MOUSE-ul a fost conceput pentru controlul cursorului pe ecran şi, cu timpul, a

trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor obligatorii pe măsură

ce au fost create interfeţe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze pe ecran

cu ajutorul acestuia .

Mouse-ul se deplasează pe masa de lucru, utilizatorul urmărind pe ecran cursorul ce se va

deplasa în acelaşi sens cu mişcarea mâinii. Se pot astfel selecta anumite comenzi, opţiuni, fişiere

etc. afişate pe ecran, care pot fi activate printr-un clic sau două clicuri, transmise prin acţionarea

butoanelor mouse-ului.

Utilizarea mouse-ului simplifică modul de operare prin tastatură, acesta înlocuind funcţiile

mai multor taste cum sunt: tastele de deplasare a cursorului, tasta ENTER, tastele Page Down şi

Page Up, precum şi orice tastă funcţională (F1-F12) sau alte taste sau opţiuni afişate pe ecran.

3. Scanner-ul poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe

119

o altă suprafaţă plană - într-o formă electronică acceptată de calculator. Punct cu punct, scannerul

poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu detalii mai fine decât pot fi

reproduse de imprimanta cu laser. Mai mult, dacă este instalat pe calculator un program de

recunoaştere optică a caracterelor (OCR), textele citite de scanner ca imagini pot fi convertite în

fişiere pentru un procesor texte, o bază de date sau un sistem de editare a publicaţiilor.

Ideea care stă la baza scannerelor este elementară. Acesta detectează diferenţele de strălucire

a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor, scannerul

foloseşte o matrice liniară de asemenea senzori, de obicei dispozitive de cuplaj de sarcină (Charge-

Coupled Devices sau CCD, dispozitive care transformă un semnal luminos în semnal electric), de

ordinul sutelor pe fiecare inch, întinse pe o bandă îngustă pe toată lăţimea celei mai mari imagini

care poate fi scanată.

Acest rând de senzori înregistrează la un moment dat o singură linie îngustă a imaginii.

Circuitele din interiorul scannerului citesc unul câte unul fiecare senzor şi creează un şir de date

seriale care reprezintă strălucirea fiecărui punct de pe linia de scanare. După ce scannerul a colectat

şi a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, senzorii trec la următoarea linie care trebuie citită.

Aproape toate scannerele impun deplasarea mecanică a senzorilor peste imagine, deşi câteva

scannere cu rezoluţie mai mică folosesc tehnologii video. Pentru citirea imaginii într-un scanner

mecanic, sunt folosite două strategii. Prima dintre acestea cere ca senzorii să se deplaseze peste

imaginea originală; a doua deplasează imaginea originală prin faţa unor senzori imobili. În cazul

unui scanner video, nu se mişcă nimic, cu excepţia unui fascicol de electroni.

Scannerele cu tambur sau (drum scanners) exemplifică ultima dintre tehnologiile amintite.

Aceste scannere funcţionează invers faţă de o imprimantă.

Scannerele diferă prin rezoluţia cu care citesc imaginile. Toate scanerele au o limită

maximă mecanică a rezoluţiei. Aceasta este dată de pasul cel mai mic cu care pot fi deplasaţi

senzorii. Un scanner cu posibilităţi minime începe de la 300 de pixeli pe inch şi avansează în trepte

uniforme, cum ar fi 600, 1200, 2400, 4800 de pixeli pe inch. Scannerele speciale pentru diapozitive

ajung la rezoluţii de ordinul a 10000 de pixeli pe inch. Deoarece reprezintă limita maximă pe care o

pot atinge componentele hardware ale scannerului, această valoare este numită deseori rezoluţie

hardware a scannerului.

Recunoaşterea optică a caracterelor. Textul citit de un scanner va fi stocat sub forma unor

imagini de biţi, fără utilitate pentru procesoarele de texte, care folosesc codul ASCII. Se poate

transforma textul din forma grafică în coduri ASCII prin două metode: prin dactilografierea fiecărui

caracter sau prin recunoaşterea optică a caracterelor (Optical Character Recognition -OCR). Primele

programe OCR foloseau o tehnică numită corespondenţă matricială (matrix matching). Calculatorul

compară mici porţiuni din imaginea de biţi cu modele stocate într-o bibliotecă, în căutarea

caracterului care semăna cel mai mult cu modelul de biţi scanat. De exemplu, litera "A" era

recunoscută ca un turn cu înălţimea de 40 de biţi şi cu o bară transversală de 20 de biţi.

Majoritatea sistemelor OCR actuale se bazează pe corespondenţa caracteristicilor (feature

matching). Aceste sisteme nu se limitează la comparare, ci analizează fiecare model de biţi scanat.

Sistemele OCR, bazate pe corespondenţa caracteristicilor, nu trebuie să ştie dinainte dimensiunea

sau fontul caracterelor scanate. Programele OCR bazate pe corespondenţa caracteristicilor pot

prelucra rapid un text scanat, cu puţine erori de recunoaştere.

4. Tableta grafică are un mod de utilizare similar cu mouse-ul, însă

este mult mai precisă. Se compune dintr-o suprafaţă plată denumită planşetă şi

un digitizor, conectat la calculatorul personal. Digitizorul (pointing device) este

asemănător mouse-ului şi este numit "puck". El este un dispozitiv indicator cu

funcţii similare mouse-ului. Principiul de bază privind funcţionarea tabletei

grafice constă în dispunerea în interiorul planşetei a unei reţele de fire fine,

120

perpendiculare care sunt parcurse secvenţial de pulsuri de curent electric foarte rapide. Un

electromagnet şi un amplificator amplasate în puck sau stilou vor sesiza aceste pulsuri comunicând

calculatorului poziţia curentă.

2. Echipamente periferice de ieşire

Rolul acestei categorii de echipamente periferice este acela de a genera informaţiile

prelucrate de către sistemul de calcul, sub o formă inteligibilă utilizatorului uman. De asemenea, ele

asigură afişarea sau tipărirea informaţiilor. într-o formă solicitată. Cele mai utilizate echipamente

periferice sunt monitoarele şi imprimantele.

1. Display-ul (monitorul). Numit şi ecran, video-terminal, display video

etc, acest periferic reprezintă una dintre componentele de bază ale configuraţiei

oricărui calculator personal. Destinaţia sa este aceea de reprezentare a diferitelor

elemente informaţionale în format alfanumeric sau grafic prin puncte aprinse pe

ecran denumite pixeli. Un pixel are o serie de atribute, cum ar fi: aprins/stins,

culoare, clipire (blinking), strălucire etc.

Display-ul are următoarele caracteristici importante:

- calitatea grafică a afişării;

- dimensiunea ecranului, şi dimensiunile imaginii afişate;

- numărul de culori posibil de afişat pe monitor;

Constructiv ecranele pot fi: CRT - Cathode Ray Tube sau LCD - Liquid Crystal Display.

Caracteristicile monitorului sunt dependente constructiv de tipul de controller (adaptor sau placă

video) care este asociată acestuia.

Controllerele au evoluat de la cele monocrome cu mici facilităţi grafice, cum a fost

controllerul Hercules, la cele color de tip CGA, PCI, AGP (CGA - Color Grahics Adapters, EGA -

Enhanced Graphics Adapters, VGA - Video Graphic Adapter, XGA, XGA/HAD, ESA, SVGA,

SVGA-LR-super Video Grafic Adaptor - Low Radiation) etc.

Există două moduri distincte de afişare a informaţiilor pe ecran: modul text sau alfanumeric

şi modul grafic. În modul text afişarea ţine seama de împărţirea ecranului în zone convenţionale

numite zone-caracter, pentru majoritatea configurărilor, ecranul fiind alcătuit din 25 de linii şi 80 de

coloane (caractere de linie). În fiecare zonă se afişează un singur caracter din 256 posibile.

În modul grafic, pe monitor se pot afişa grafice, curbe sau diferite desene realizate prin

folosirea instrucţiunilor grafice disponibile într-o serie de limbaje de programare. Spre deosebire de

afişarea "text" care se realizează la nivel de caracter, afişarea grafică utilizează zona caracter ca o

matrice de 8x8 puncte luminoase numite "pixeli". Un ecran de 25 de linii şi 80 de coloane este

acum o matrice de 200x640 pixeli.

Calitatea grafică este asigurată de doi factori:

Definiţia monitorului este dată de dimensiunea punctelor ce formează imaginea. Cu cât

dimensiunea unui punct este mai mică, cu atât definiţia este mai bună. În ceea ce priveşte

definiţia, în producţia de monitoare, s-a ajuns la o valoare standard de 0,24 mm pentru diametrul

unui pixel.

Rezoluţia reprezintă numărul maxim de puncte ce pot fi afişate pe suprafaţa unui ecran. Cu căt

numărul de pixeli este mai mare, cu atât rezoluţia este mai bună. Tabelul de mai jos sintetizează

caracteristicile tehnice ale diverselor tipuri de monitoare.

Caracteristicile monitoarelor Monitor Afişare text Afişare grafică

121

Rezoluţie (pixeli) Culori

EGA 25x80; 16 culori

43x80; 16 culori

640x350

640x350

16 culori

VGA 25x80; 16 culori

50x80; 16 culori

640x480

640x480

16 culori

SVGA

SVGA-LR

25x80; 256 culori

25x80; 256 culori

45x80; 256 culori

800x600

1024x768

1024x768

1280x1024

1600x1200

16 culori

256 culori

paletă de 16 biţi

paletă de 32 biţi (True

color)

Un monitor cu calităţi medii are 1024x768 pixeli şi paletă de culori pe 24 biţi.

Dimensiunea ecranului este reprezentată de mărimea diagonalei exprimată în inch.

Dimensiunile variază de la 12" la 14", 15", 17",19",..., 21", însă uzuale sunt cele de 17" şi 19".

Eforturile producătorilor s-au îndreptat către trecerea de la imagini bidimensionale la

imagini tridimensionale.

Grafica bidimensională - 2D este deja clasică şi după cum am prezentat se bazează pe

utilizarea imaginilor de tip bitmap alcătuite din pixeli. Fiecare pixel de pe ecran îi corespunde o

zonă de memorie direct adresabilă pentru memorarea atribuţiilor de imagine şi de culoare.

Grafica de tip bitmap mai este numită şi grafică de tip rastru, pentru că în această tehnologie,

ecranul este organizat ca un ansamblu de linii denumit rastru, care este baleiat continuu de mai

multe zeci de ori pe secundă.

Grafica tridimensională - 3D. Dacă ne referim la un adaptor grafic, 3D înseamnă că arată ca

şi cum ar avea a treia dimensiune, iar imaginile grafice construite de o placă 3D sunt mult mai vii.

Cea mai importantă caracteristică a plăcii 3D, este funcţia de realizare a mişcării. În afară de simpla

construire a imaginilor 3D, această funcţie trebuie să fie şi foarte rapidă (cel puţin 15 cadre pe

secundă), astfel încât prin derularea imaginilor utilizatorul să creadă că există animaţie.

Sistemele grafice de acest tip primesc acum toate resursele necesare de la acceleratoarele

grafice, iar pentru scrierea programelor, nu este nevoie decât de un apel către una dintre funcţiile

avansate implementate în interfeţele de programare (cum ar fi DirectX, produsă de Microsoft).

Tipurile de plăci video. Arhitectura PC-ului utilizează placa video pentru a asigura

standardul de afişare pe ecran în sensul specificării atributelor de culoare, rezoluţia, definiţia şi alte

caracteristici ale imaginii afişate. Pentru a asigura funcţionarea corectă a PC-urilor, plăcile video

trebuie să fie compatibile VGA. Astfel, toate PC-urile pornesc în modul VGA şi rămân în acest mod

până când sistemul de operare încarcă alte drivere software, care comută sistemul de afişare într-un

mod de lucru de înaltă rezoluţie.

Orice PC are în interior una dintre cele patru tipuri fundamentale de plăci video sau

echivalente ale acestora:

plăcile VGA, adică plăcile video de bază, care acceptă doar standardul VGA şi nimic altceva;

plăcile SuperVGA, care respectă standardele pentru rezoluţii înalte, însă folosesc buffere de

cadre de dimensiuni mici şi nu include acceleratoare grafice;

plăcile acceleratoare grafice, care operează cu comenzi de desenare 2D şi permit obţinerea

unor rezoluţii înalte;

plăcile acceleratoare 3D, care operează pe comenzi 3D.

Modelul AGP - Accelerated Graphic Port este un standard de conexiune, cu o magistrală

nouă, de mare viteză, între sistemul video din PC, microprocesorul acestuia şi memorie. Rezultatul

este o magistrală de extensie specializată. Modelul AGP a fost creat în laboratoarele firmei Intel şi a

fost lansat oficial pe piaţă ca standard la 31 iulie 1996 (este vorba de versiunea 1.0). Datorită vitezei

foarte mari pe care o permite - cam de patru ori viteza unei magistrale PCI obişnuite - această

conexiune foloseşte un tip de conector incompatibil cu cele cunoscute.

122

2. Imprimanta

Imprimanta reprezintă un element periferic opţional, utilizat pentru obţinerea informaţiilor

tipărite pe documente sau hârtie obişnuită. Spre deosebire de alte echipamente periferice,

imprimantele sunt fabricate într-o gamă neobişnuit de mare, în diverse tipuri şi de către un mare

număr de firme. Diferenţierea se face în funcţie de:

mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare;

calitatea grafică a tipăririi;

dimensiunea liniei tipărite;

viteza de tipărire;

memoria proprie.

Mecanisme de tipărire

Imprimantele şi monitoarele au de soluţionat o problemă comună: obţinerea ieşirilor

informaţionale prin aranjarea seturilor de "puncte", astfel încât să formeze texte sau imagini grafice.

Bineînţeles, imprimantele sunt extrem de diverse prin tehnologie, respectiv prin modul în care

cerneala ajunge pe hârtie, însă principiul rămâne acelaşi.

Principiul de funcţionare este matricial sau vectorial este:

- lovirea hârtiei în dreptul unei benzi tuşate cu un număr de ace (sau pini) ce alcătuiesc o

mică matrice de imprimare;

- pulverizarea pe hârtie a unui jet fin de cerneală comandat electrostatic;

- inscripţionarea cu toner utilizând principiul laser-ului, a unui tambur, şi apoi a hârtiei;

- pe cale termică.

Din punctul de vedere al procedurii de imprimare şi al mecanismului principiului de funcţionare,

imprimantele pot fi grupate în:

imprimante matriciale;

imprimante termice;

imprimante cu jet de cerneală;

imprimante laser;

dispozitive plotter.

Caracteristici

În afara mecanismelor de funcţionare, calitatea imprimării şi respectiv a imprimantei,

depinde şi de rezoluţie, viteza de imprimare, memoria imprimantei, dimensiunea paginii şi

fiabilitatea.

Rezoluţia are aceeaşi accepţiune ca la monitoare măsurându-se în puncte (dots) per inch -

dpi. Viteza de imprimare se exprimă diferenţiat în funcţie de modele în caractere pe secundă - cps,

linii pe minut - lpm sau pagini pe minut - ppm.

Alte caracteristici ale imprimantelor se referă la:

memoria de care dispune o imprimantă, foarte importantă, în special în cazul celor cu

tehnologie laser. Numărul şi complexitatea desenelor ce urmează a fi tipărite şi viteza de

imprimare sunt direct proporţionale cu memoria imprimantei.

dimensiunea maximă a hârtiei se referă la lăţimea hârtiei, lungimea nefiind luată în

calcul decât atunci când este furnizată explicit prin software. Astfel, există imprimante de tip

A3 (lăţimea hârtiei este de 42 cm), imprimante de tip A4 (la care lăţimea hârtiei permise este

de 21 cm) etc.

fiabilitatea este o altă caracteristică a imprimantelor, reprezentând posibilitatea de a funcţiona

fără defecte o perioadă de timp cât mai îndelungată. O evaluare rapidă a fiabilităţii se poate

face, luând în considerare firma producătoare şi termenul de garanţie.

Tipuri de imprimante

123

Imprimanta matriceală (dot matrix) reprezintă un model răspândit, în

special datorită preţului redus al dispozitivului şi a consumabilelor sale

(benzile tuşate). Astfel, există modele cu 9, 18 sau 24 de ace, montate pe un

"cap de imprimare". Capul de imprimare creează câmpuri electromagnetice

în jurul fiecărui ac. Atunci când comanda de imprimare este recepţionată,

câmpul electromagnetic este modificat iar acele de imprimare sunt împinse

către banda tuşată, (numită ribbon) iar aceasta va imprima pe hârtie un mic

punct de culoarea cu care este impregnată banda tuşată. Orice metodă de

imprimare care solicită impactul fizic dintre o componentă a imprimantei şi o bandă tuşată, pentru a

transfera cerneala pe hârtie, este cunoscută sub numele de "imprimare prin impact" (Impact

Printing).

Costul unei imprimante matriciale este determinat de numărul de ace, de facilităţile

imprimantei şi mărimea hârtiei ce o poate antrena în dispozitivul de imprimare.

Cele mai multe imprimante matriceale imprimă caracterele la diferite mărimi şi densităţi.

Densitatea, numită şi rezoluţie, implică utilizarea unui număr mai mare de puncte, pe o suprafaţă

dată, în desenarea aceluiaşi caracter, fapt ce influenţează direct viteza de imprimare. Cu cât

densitatea va creşte, cu atât viteza de imprimare va scădea.

Alături de mărimea (size) a unui caracter, imprimanta matricială poate lua în considerare şi

alte atribute ale literei cum sunt: aldine (bold sau îngroşate), italic (scriere înclinată), strikeout

(suprascriere cu linie simplă sau dublă) etc. Posibilitatea unor imprimante matriciale, de a tipări în

culori, este condiţionată de utilizarea benzilor tuşate multicolor. Culorile de bază folosite sunt

magenta, cyan, galben şi negru.

Imaginea imprimată se poate face fie în modul text (conform unui set de caractere pe care

imprimanta îl are definit), sau grafic (punct cu punct). Evident, o imagine tipărită în modul grafic

are o calitate mai bună şi depinde de numărul de pini ai capului de scriere.

Viteza de tipărire se exprimă în caractere pe secundă (exemplu: 150-400 cps). Există şi

imprimante matriciale rapide care asigură o viteză de imprimare de peste 800 cps.

Imprimanta cu jet de cerneală (Ink-Jet Printer) a constituit următorul pas în

tehnologia tipăririi. Această imprimantă utilizează un "cap de scriere" care

direcţionează cerneala, spre hârtie, sub forma unor mici jeturi, desenând

caractere sau imagini grafice. Nu se foloseşte banda tuşată pentru scris.

Există două tehnologii: "bubble-jet" şi imprimarea piezo-electrică.

a) Tehnologia "bubble-jet" provine de la numele primului model de imprimantă la care a fost

utilizată această tehnologie de imprimare: Cannon BubbleJet®. Impulsurile electrice determină

crearea unei bule într-unui din capilarele capului de imprimare. Aceasta are ca efect, pe de o parte,

expulzarea unei cantităţi de cerneală spre hârtie şi, pe de altă parte, completarea cu cerneală

din rezerva capilarului. La un nou impuls electric procesul se reia finalizându-se scrierea pe hârtie.

b) Tehnologia imprimării piezo-electrice utilizează un convertizor de transformare a variaţiilor

electrice în variaţii de presiune (cristal piezoelectric).

Imprimantele cu jet de cerneală au devenit foarte populare, datorită facilităţii lor de a

imprima imagini color de o calitate bună. De asemenea, neavând dispozitive mecanice de transfer a

cernelii pe hârtie sunt silenţioase. Pot imprima imagini cu rezoluţii de 600 dpi sau mai mult,

alb/negru sau color, pe formate diverse de pagină, obişnuit A4, portret - vertical, sau landscape -

orizontal, utilizând font-uri scalabile sau bitmap. Imprimarea este controlată prin aplicaţii MS-DOS,

Windows etc.

Imprimantele termice, sunt în general dedicate unor tipuri de aplicaţii software.

124

Ele sunt integrate în structura calculatorului şi se bazează pe procedeul de fixare termică a

caracterelor pe hârtie specială. Ele sunt utilizate în unele aplicaţii tehnice de proces. Capul de

scriere al imprimantei este încălzit, astfel încât, să determine modificarea chimică a structurii unei

hârtii speciale, realizând texte şi grafice. Este un tip de imprimantă care nu solicită utilizarea

cernelii pentru a imprima caractere sau alte imagini.

Punctele produse de această imprimantă pe hârtia tratată chimic nu sunt la fel de clare cum

sunt cele create cu alte modele de imprimante, în special datorită limitării controlului reacţiei

chimice. Un alt dezavantaj este acela al unui timp redus de păstrare a hârtiei chimice, sensibilă la

lumină, căldură sau agenţi chimici. Procedeul este frecvent întâlnit la dispozitivul FAX.

Imprimantele laser asigură o înaltă calitate a tipăririi, având la bază principiul

xerox-ului. Ambele utilizează o sursă de lumină şi un mecanism sofisticat de

oglinzi, pentru a transfera o imagine pe hârtie. Cu ajutorul razelor laser se obţine

o polarizare electrostatică a unui cilindru special, care, la rândul lui, atrage şi se

încarcă pe suprafaţă cu toner (praf special de tipărire, deosebit de fin) ce urmează

a fi depus pe hârtie. În continuare, hârtia este supusă unui tratament termic

pentru fixare.

Sunt două modele de imprimante laser: cele care imprimă caracterele ca pe imagini "bitmap"

(de exemplu seria de imprimante Hewlett-Packard, LaserJet) şi cele care imprimă caracterele pe

baza expresiilor matematice (vectori) ce descriu înfăţişarea caracterului (de exemplu Apple

LaserWriter).

Viteza imprimantelor laser se măsoară prin numărul de pagini tipărite pe minut, "page per

minute"- ppm. O imprimantă laser asigură în medie o viteză de tipărire între 10 şi 22 pagini pe

minut, uneori mai mult (o imprimantă matriceală atinge o viteză medie de 5 pagini/minut).

Imprimante laser asigură, datorită rezoluţiilor de 300, 600 dpi şi mai mult o calitate

superioară faţă de imprimantele cu jet de cerneală. De asemenea, o fiabilitate sporită.

Plotter-ul este un dispozitiv specific de desenare al cărui principiu de

funcţionare este, în esenţa sa, vectorial. La acest dispozitiv se ataşează un

număr de capete de scriere de tip ROTRING care vor trasa prin deplasări

relative faţă de hârtie o imagine transmisă de calculator.

Principiul cinematic de lucru se bazează pe: deplasarea capului pe

direcţiile (x) şi (y) (masa de desenat); deplasarea capului numai pe o coordonată (x), cealaltă

coordonată de deplasare (y) fiind realizată de hârtie (plotter sau tambur).

Bibliografie

Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 1, Editura Tehnică, Bucureşti 1986

Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 2, Editura Tehnică, Bucureşti 1986

Toma Geber (coordonator), Echipamente periferice – vol 3, Editura Tehnică, Bucureşti 1986

Baruch Zoltan Francisc, Sisteme de intrare/iesire ale calculatoarelor, Editura Albastra, 2002

R. MÂRŞANU ş.a. – Calculatoare personale. Elemente arhitecturale, Editura All BIC,

Bucureşti, 2001

125

Capitolul XIII. ANALIZA SCOPULUI PAGINI WEB

Avram Călin

Odată parcursă etapa de planificare, având clare audienţa, scopul, obiectivele şi specificaţiile

site-ului, puteţi trece la etapa de creare efectivă. Pentru ca site-ul dumneavoastră să aibă un aspect

plăcut, o bună organizare, instrumente de navigare eficiente trebuie să cunoaşteţi şi să aplicaţi

regulile fundamentale de Web design.

Când sunteţi în faza de concepere a designului principalul dumneavoastră obiectiv este să

creaţi un aspect atractiv şi să oferiţi vizitatorului site-ului un sentiment de satisfacţie, pe măsură ce

acesta parcurge paginile. Designul unui site trebuie să echilibreze performanţele browserului, cu

estetica şi funcţionalitatea site-ului. În etapa de design sunt luate deciziile de ordin practic care vor

conduce la îndeplinirea obiectivelor stabilite: câte imagini sau elemente grafice veţi include în

pagină, cât de mult text vor conţine paginile, ce texte sau imagini vor fi folosite drept legături.

1. Principiile designului web

Pentru a lua deciziile corecte în ceea ce priveşte designul unui site trebuie să aveţi în vedere

câteva principii de bază:

Asocierea semnificaţiilor. Folosiţi-vă de puterea hypertextului pentru a stabili legături între

informaţiile înrudite ca semnificaţie.

Menţinerea competitivităţii. Deoarece Web-ul este un mediu foarte competitiv, asiguraţi-

vă că designul site-ului se menţine la cel mai scăzut cost posibil, din punctul de vedere al

vizitatorului. Acest cost include timpul de încărcare al paginilor, aplicaţiile suplimentare necesare

pentru vizualizarea optimă a paginilor precum şi efortul depus de vizitator pentru a înţelege

informaţiile prezentate.

Folosirea eficientă a resurselor. Alegeţi pentru site-ul dumneavoastră acele elemente care

vin în întâmpinarea necesităţilor utilizatorului, şi sunt cât mai eficiente posibil din punctul de vedere

al dimensiunii fişierelor, al timpului de acces şi al întreţinerii ulterioare.

Concentrarea pe necesităţile utilizatorului. Acesta este, poate, cel mai important principiu

de Web design şi, paradoxal, cel mai adesea ignorat. Un site Web nu se construieşte pentru a

satisface gustul designerului (sau al clientului pentru care lucrează) şi nici pentru a etala

cunoştinţele sale vaste asupra celor mai noi tehnici de programare Web, ci pentru a veni în

întâmpinarea nevoii de informaţii a vizitatorilor săi. Focalizarea asupra utilizatorului este prioritatea

principală a unui site de calitate.

Înţelegerea permeabilităţii. Acest principiu se referă la înţelegerea şi asumarea faptului că

vizitatorul poate accesa un site prin oricare pagină a sa. Din acest motiv este de dorit ca informaţiile

din cadrul unei pagini să se auto-susţină fără a depinde de informaţiile din restul site-ului. Dacă

acest lucru nu este posibil, este obligatorie prezenţa unor instrumente de navigaţie eficiente care să

permită vizitatorului orientarea cu uşurinţă în interiorul site-ului.

Crearea unui aspect plăcut, coerent şi fluent. Paginile site-ului trebuie să ofere impresia

unui tot bine organizat, elementele vizuale (icon-uri, elemente de navigare) trebuie să fie coerente

pe tot parcursul site-ului, fiecare pagină trebuie să conţină indicii asupra identităţii site-ului şi

asupra scopului ei.

Susţinerea interactivităţii. Chiar dacă nu folosiţi formulare care asigură un grad înalt de

interactivitate cu vizitatorii site-ului, este obligatorie prezenţa unor informaţii de contact (adresa de

mail a Webmaster-ului, cel puţin) astfel încât utilizatorii să poată obţine informaţii suplimentare sau

să poată comunica eventualele probleme apărute la parcurgerea site-ului.

126

Susţinerea navigaţiei. Asigurarea unor instrumente de navigaţie eficiente este una dintre

condiţiile esenţiale ale unui site de calitate. Se spune că un site bun este acela în care vizitatorul nu

este niciodată obligat să apese butonul Back al browserului.

2. Organizarea unui site

Buna organizare a site-ului este unul dintre elementele cheie ale succesului său. Modul de

organizare depinde de scopul, obiectivele şi subiectul site-ului şi se bazează pe principiile de design

enunţate mai sus.

În funcţie de structura lor, site-urile se împart în mai multe categorii:

site-uri liniare, formate dintr-o singură pagină (mono-pagină)

site-uri liniare formate din mai multe pagini (multi-pagină)

site-uri cu structură ierarhică

site-uri cu structură de tip Web

Legăturile dintre pagini trebuie să fie corespunzătoare tipului de site pe care îl construiţi.

Site-urile liniare mono-pagină

Acest tip de site este, aşa cum indică şi numele, format dintr-o singură pagină. Această

structură se foloseşte atunci când informaţiile prezentate sunt sub formă de text care se poate

împărţi firesc în secţiuni mai mici. Vizitatorii pot parcurge întreaga pagină derulând-o dar, de

obicei, la începutul paginii există o listă de legături care are rol de Cuprins. Acestea sunt nişte

legături interne (ancore) care conduc rapid vizitatorul la secţiunea care îl interesează, fără a mai

derula întreaga pagină. Împărţirea conţinutului paginii în secţiuni mai mici se poate face folosind

linii orizontale. Este indicat ca la fiecare nouă secţiune să inseraţi o legătură internă către partea

superioară a paginii unde se află Cuprinsul.

Site-urile liniare multi-pagină

Structura de acest tip se foloseşte în situaţia când informaţiile prezentate se succed într-o

ordine secvenţială, de la început la sfârşit, informaţiile prezentate într-o pagină bazându-se pe cele

din pagina anterioară. Pentru a-l îndruma pe vizitator să parcurgă site-ul în ordine, fiecare pagină

trebuie să conţină o legătură cu pagina următoare, precum şi cu cea anterioară. De asemenea, este

necesar să inseraţi şi o legătură cu prima pagină a site-ului care trebuie să conţină Cuprinsul, pentru

a facilita şi saltul direct la o anumită pagină. Într-un site cu o astfel de structură paginile nu trebuie

să fie prea lungi (de dorit ar fi să nu depăşească un ecran) pentru a face navigarea mai comodă. Cu

toate că acest tip de organizare este logică, nu trebuie să uitaţi principiul permeabilităţii. Pentru un

vizitator care va intra în site printr-o pagină oarecare, indicaţii de navigare cum ar fi "Înainte" ,

"Înapoi" ar putea să nu aibă prea mult înţeles.

Site-urile cu structură ierarhică

Site-urile de acest tip sunt cele mai numeroase pe Web. Un astfel de site este format dintr-o pagină

de bază (Home) de nivel zero, care conţine legături către alte pagini, fiecare pagină conţinând câte o

parte a subiectului site-ului. Fiecare dintre aceste pagini de nivel unu poate avea, la rândul său,

legături cu alte pagini, detaliind subiectul şi furnizând informaţii specifice.

Un exemplu de site de acest tip este o librărie virtuală. Pagina Home ar putea conţine

legături către diverse categorii: Beletristică, Istorie, Politică, Economie, Calculatoare şi Internet.

Dacă un vizitator este interesat de un manual de programare în Perl, el va alege legătura către

Calculatoare şi Internet şi va ajunge într-o pagină de nivelul unu unde va găsi legături către

Programare, Internet, Hardware. Va alege legătura Programare care va deschide o pagină de nivelul

doi care va conţine o listă de titluri, printre care şi manualul căutat.

127

Atunci când concepeţi structura unui astfel de site, trebuie să acordaţi o mare atenţie

organizării logice şi fluente a site-ului. Fiecare pagină trebuie să conţină o legătură către pagina

Home astfel încât vizitatorul să poată reveni la început fără să fie obligat să străbată toate nivelele.

Nu legaţi prima pagină de prea multe pagini de nivelul unu ci ramificaţi-le în adâncime. Dacă site-

ul este de mari dimensiuni, introduceţi în partea superioară a fiecărei pagini o bară de navigare care

informează vizitatorul despre locul unde se află. Revenind la exemplul cu librăria, un astfel de

instrument de navigare ar putea arăta aşa: Home > Calculatoare > Programare.

În plus, este indicat să oferiţi o bară de navigare secundară la baza paginii.

Site-urile de tip reţea.

Aceste site-uri au o structură liberă. Ele sunt formate din mai multe pagini, fiecare putând

avea legătură cu oricare altă pagină. Există şi aici o pagină Home, însă de la ea, vizitatorul poate

naviga prin site fără a urma un drum precis. În general, acest tip de site este potrivit pentru

subiectele care nu au o structură logică internă, subiecte recreaţionale sau distractive. Dacă doriţi să

creaţi un site de acest tip, trebuie să aveţi grijă să oferiţi în fiecare pagină, pe lângă legăturile cu alte

pagini, o legătură către pagina Home. În plus, asiguraţi-vă că materialul dumneavoastră este adecvat

acestui tip de site deoarece altfel site-ul va purta amprenta neconcordanţei între subiectul abordat şi

modul său de organizare.

3. Metodologia de construire a site-ului

Deşi nu există un mod unic de desfăşurare a procesului de construire a unui site, există trei

tipuri de abordări posibile, pe care creatorul site-ului le poate alege sau combina, în funcţie de

necesităţi.

Metoda "Top-Down"

Dacă designerul are încă de la început o idee clară asupra conţinutului site-ului, această

abordare este cea mai potrivită. În acest tip de metodologie, este creată mai întâi pagina de început a

site-ului (pagina Home) şi apoi celelalte pagini. Paginile pot conţine un minim de informaţii,

urmând ca la dezvoltarea ulterioară a site-ului, ele să fie îmbogăţite. Avantajul major al acestei

abordări este acela că permite continuitatea vizuală şi de conţinut, deoarece toate paginile vor fi

construite în acord cu pagina de start. O metodă foarte bună de a realiza acest lucru este crearea

unor template-uri care să conţină acelaşi tip de elemente pentru toate paginile şi care vor fi folosite

drept tipare la momentul scrierii codului HTML pentru paginile respective.

Metoda "Bottom-Up"

Această abordare se foloseşte când designerul nu cunoaşte de la început care vor fi structura

şi aspectul final al site-ului, dar cunoaşte aspectul şi conţinutul unor pagini din cadrul său. Această

situaţie poate apărea când doriţi ca site-ul să conţină pagini deja existente, care au fost create în

procesul de dezvoltare al altui site, de exemplu. Chiar dacă nu deţineţi pagini create deja de la care

să porniţi, această abordare permite crearea unor pagini individuale care îndeplinesc anumite

obiective şi care pot fi legate apoi de o pagină Home. Avantajul abordării "Bottom-Up" este acela

că, la construirea paginilor individuale, nu mai sunteţi constrâns la respectarea unui anumit stil,

consecvent cu cel din pagina Home. Totuşi, ajustarea ulterioară a paginilor în sensul realizării unui

aspect unitar, este necesară.

Metoda incrementării

Această metodă constă în construirea unei pagini de start şi a unor pagini individuale legate

de acesta, avându-se în vedere crearea unor pagini intermediare, pe măsura necesităţilor. Metoda se

foloseşte atunci când este necesară construirea rapidă a unui site care urmează a fi dezvoltat ulterior,

128

în loc de a-l construi în întregime de la început. Este o metodă nerecomandată începătorilor,

deoarece prin adăugirile ulterioare există riscul de a obţine un site defectuos organizat şi lipsit de

unitate.

4. Tehnici de design web

Pentru a realiza designul unui site sunt folosite o serie de tehnici cu ajutorul cărora paginile

capătă contur, atât din punct de vedere vizual cât şi din punct de vedere al organizării legăturilor şi

al amplasării conţinutului în pagini. În continuare sunt prezentate câteva dintre aceste tehnici,

fiecare dintre ele referindu-se la câte un aspect al designului site-ului.

Schiţa site-ului

Odată ce v-aţi decis asupra modului în care va fi structurat site-ul este foarte bine ca înainte

de a începe scrierea efectivă a codului HTML pentru fiecare pagină în parte, să realizaţi o schiţă a

întregului site.

Puteţi folosi în acest scop Microsoft Word sau orice alt procesor de text. Pentru început

creaţi un document nou în care listaţi punctele majore pe care doriţi să le acoperiţi în pagina Home.

Faceţi de asemenea o listă a elementelor grafice pe care intenţionaţi să le includeţi, însoţite de

indicaţii privind aşezarea lor în pagină. Stabiliţi care sunt paginile de nivel unu şi ce informaţii

doriţi să oferiţi în cadrul lor, precum şi paginile subordonate acestora care vor cuprinde detalierea

subiectelor anunţate în paginile de nivel unu.

Pentru a avea o imagine cât mai exactă a structurii site-ului încă din faza de schiţare a sa este

recomandat să folosiţi bara de instrumente Outlining din meniul Tools > Customize din Word.

Aceasta vă permite să stabiliţi nivelul paginilor şi să realizaţi cu uşurinţă ramificarea lor în

adâncime.

O altă metodă pentru a realiza schiţa site-ului o constituie graficul (sau harta) site-ului. Dacă

nu doriţi să vă complicaţi folosind un editor de text sau un program de grafică, puteţi realiza o astfel

de schiţă şi pe hârtie, cu creionul. Desenaţi câte un dreptunghi pentru fiecare pagină din site,

specificând în interiorul său scopul şi obiectivele paginii, elementele şi aranjarea lor în pagină. Apoi

uniţi dreptunghiurile prin săgeţi pentru a specifica traseele pe care le poate parcurge utilizatorul.

Săgeţile reprezintă de fapt legăturile dintre pagini. Aveţi grijă ca spre pagina Home să indice toate

săgeţile, pentru a asigura astfel o legătură cu ea din orice pagină a site-ului. În acest mod puteţi

planifica pentru fiecare pagină ce urmează să vadă, să înţeleagă şi să facă vizitatorul acesteia,

precum şi unde se poate deplasa din pagina respectivă.

Oricare ar fi metoda folosită pentru a schiţa site-ul, la fiecare pagină trebuie să vă puneţi

următoarele întrebări:

Ce doresc să afle vizitatorul din această pagină?

Ce doresc să facă vizitatorul în acest moment?

Ce doresc să simtă vizitatorul parcurgând pagina?

Unde doresc să meargă vizitatorul în continuare?

Desigur, în ultimă instanţă comportamentul şi impresiile vizitatorului scapă controlului

designerului, însă un site în care fiecare pagină dă răspunsuri clare şi limpezi acestor întrebări are

foarte multe şanse de a întruni aprecierile pozitive ale vizitatorilor săi.

Pagina de intrare în site (pagina splash)

Există multe site-uri care înainte de pagina Home au o pagină de intrare în site, numită

pagină splash. Scopul unei astfel de pagini este identificarea rapidă a obiectului site-ului în timp ce

se încarcă restul de date. Pagina splash are pentru site acelaşi rol pe care îl are coperta unei cărţi sau

prima pagină a unei reviste. Această primă pagină trebuie să se încarce rapid, să aibă un impact

129

vizual puternic şi să comunice esenţialul despre subiectul site-ului sau compania căreia îi aparţine

site-ul.

Există opinii divergente în legătură cu folosirea şi utilitatea paginii splash într-un site. Mai

ales dacă face apel la elemente multimedia, sunet, grafică, animaţie complexă care încetinesc timpul

de încărcare, pagina splash poate aduce mai degrabă deservicii site-ului. În plus, pagina splash

poate fi resimţită de vizitator ca o barieră în accesul imediat la informaţiile din interiorul site-ului.

Pagina Home

Deşi aspectul şi conţinutul paginii Home poate varia foarte multe de la un site la altul, există

câteva elemente comune prezente în orice pagină de start:

Identificarea firmei sau companiei căreia îi aparţine site-ul (dacă este cazul)

Descrierea scopului site-ului

Descrierea structurii site-ului. Pagina Home are şi funcţia de Cuprins al site-ului oferind

indicaţii vizitatorilor asupra subiectelor abordate

Stabilirea relaţiilor între secţiunile de nivel unu ale site-ului şi cele subordonate lor.

Aceasta se realizează prin intermediul barelor de navigare, butoanelor, hărţilor de

imagini sau listelor de legături.

Furnizarea informaţiilor de contact.

Paginile din interior

Paginile de nivel unu reprezintă diviziunile majore ale subiectului general al site-ului. Există

tentaţia de a include prea multe informaţii detaliate la acest nivel. Dacă site-ul acoperă un subiect

vast, cu o cantitate mare de informaţii specifice, este bine să lăsaţi detalierea acestora pentru

paginile de nivel doi. Paginile de nivel unu trebuie să conţină o descriere succintă a subiectului

acoperit precum şi legături către paginile de nivel doi care detaliază fiecare parte a subiectului. O

tehnică des utilizată este plasarea resurselor suplimentare în pagini de nivelul trei. De exemplu o

pagină de nivelul doi care oferă pe lângă text şi imagini explicative ale unui anumite noţiuni poate fi

legată de pagini de nivel trei care conţin imaginile. Când vizitatorul face click pe un anumit text

aflat în pagina de nivel doi se deschide pagina de nivel trei cu imaginea explicativă. Avantajul

acestei abordări este descongestionarea paginilor de nivelul doi care cuprind detalierea subiectului.

Schiţa dumneavoastră trebuie să cuprindă, pe lângă modul de organizare a paginilor, şi o

listă cât mai completă a elementelor pe care doriţi să le includeţi în fiecare pagină (imagini,

formulare, fişiere multimedia, etc.).

Fragmentarea informaţiilor

Omul poate procesa o cantitate limitată de informaţii într-o anumită unitate de timp. Din

acest motiv, una dintre sarcinile specifice în designul Web este fragmentarea informaţiilor în

secvenţe care să nu depăşească posibilităţile de cuprindere ale utilizatorului. Cantitatea de

informaţii cuprinsă într-o pagină nu trebuie să-l copleşească pe vizitatorul paginii sau să mărească

timpul ei de încărcare. De asemenea, modul de fragmentare al informaţiei trebuie să focalizeze

atenţia vizitatorului asupra principalelor subiecte abordate în pagină şi să îl ajute să ia cunoştinţă în

mod gradat de subiectul prezentat. Fragmentarea corectă a informaţiilor este în avantajul

designerului, deoarece îl ajută să creeze pagini reutilizabile. Dacă fiecare pagină pe care o veţi crea

serveşte la îndeplinirea unui anumit scop, puteţi include această pagină fie direct, fie ca o resursă

utilă şi în alte site-uri pe care le creaţi ulterior şi care au subiecte conexe cu pagina respectivă.

În cadrul site-ului fragmentarea informaţiilor conduce la stabilirea modului în care va fi

detaliat subiectul, la determinarea numărului de pagini necesare pentru acesta precum şi a nivelului

paginilor. Deşi divizarea subiectului în părţi mai mici este o tehnică deosebit de utilă, nu abuzaţi

totuşi de puterea hypertextului. O fragmentare excesivă a subiectului într-un mare număr de pagini

este la fel de obositoare ca şi prezentarea acestuia în bloc. Un design eficient anticipează nevoia

130

vizitatorului de a obţine informaţii suplimentare şi furnizează la momentul oportun legături către

paginile care detaliază acel punct.

În cadrul unei pagini modul de fragmentare al informaţiilor ţine de logica internă a

subiectului prezentat. Pentru a diferenţia părţile constitutive ale subiectului unei pagini o mare

importanţă o are organizarea textului în cadrul paginii.

Cei mai mulţi dintre cei care navighează pe Web obişnuiesc să "scaneze" paginile în căutare

de informaţii. Ei citesc mai întâi titlurile, listele, şi primele fraze dintr-un paragraf. Este bine să

ţineţi seama de acest lucru când organizaţi textul în pagină.

Conţinutul paginii trebuie să fie cât mai uşor de citit. Folosiţi paragrafe scurte, despărţite

prin linii libere, evitaţi frazele prea lungi şi folosiţi în mod judicios titlurile. Accentuaţi părţile pe

care vreţi să le scoateţi în evidenţă în text prin îngroşare sau scrierea lor cu altă culoare, dar nu în

exces. Abuzul de culori sau de texte scrise cu caractere aldine fac pagina încărcată şi greoaie. Este

indicat să vă limitaţi la un număr redus de tipuri de font. Cele mai apreciate sunt Verdana şi Arial,

deoarece sunt lizibile şi elegante. Este mai bine să evitaţi folosirea tipului Times New Roman, deşi

este un tip foarte folosit în editarea de texte. Spre deosebire de textele tipărite, pe monitor citirea se

face cu 25% mai încet deoarece monitorul adaugă fonturilor un anumit grad de neclaritate

(fuzziness), mai accentuat la fonturile cu serife, aşa cum este Times New Roman. Nu aranjaţi textul

în pagină pe două coloane astfel încât vizitatorul să fie nevoit să revină în partea superioară a

paginii pentru a citi ce-a de-a doua coloană. Acest format este potrivit pentru ziare şi reviste dar nu

şi pentru o pagină Web deoarece rupe cursivitatea deplasării în cadrul site-ului.

Legarea paginilor

Modul în care veţi realiza legăturile dintre pagini depinde de structura site-ului. Dacă optaţi

pentru o structură ierarhică, legăturile din interiorul site-ului vor fi adaptate acestei structuri.

Avantajul structurii ierarhice este că oferă utilizatorului posibilitatea unei navigări logice, plecând

de la informaţiile generale către cele particulare. Dezavantajul acestei tehnici este că utilizatorul

trebuie să urmeze o cale prestabilită pentru a ajunge la o anumită informaţie, care se poate afla

câteva link-uri distanţă de pagina Home.

O altă manieră de a realiza legăturile din interiorul site-ului este de a lega fiecare pagină de

toate celelalte. Veţi obţine astfel o structură ne-ierarhică care are avantajul că fiecare pagină se află

la distanţă de un link de oricare alta, inclusiv de pagina Home. Pentru site-urile de dimensiuni

reduse o astfel de structură poate funcţiona bine, însă pentru site-urile cu un mare număr de pagini

numărul de legături creşte rapid iar navigarea în interiorul site-ului devine foarte dificilă. În plus,

utilizatorul nu are la dispoziţie o cale ierarhică prin care poate ajunge la o informaţie specifică.

Instrumentele de navigare

Pentru a realiza o navigare logică şi eficientă în cadrul site-ului instrumentele de navigare

trebuie să fie perfect adaptate modului în care sunt create legăturile dintre pagini şi în plus, să ofere

indicii vizuale asupra funcţiei lor. Pentru a crea un aspect vizual unitar al întregului site şi pentru a

nu deruta vizitatorul, este recomandat ca instrumentele de navigare să fie aceleaşi în toate paginile.

Stabiliţi de la început aspectul icon-urilor, butoanelor sau textului pe care le veţi folosi drept

legături şi păstraţi-l pe parcursul întregului site. Această tehnică oferă site-ului coerenţă şi unitate şi

stabileşte imediat identitatea fiecărei pagini în cadrul site-ului. În plus, folosirea repetată a aceloraşi

elemente grafice de navigare măreşte eficienţa browserului deoarece acestea sunt încărcate la

deschiderea primei pagini şi stocate în memoria cache, fără a mai fi necesară încărcarea lor la

fiecare nouă pagină.

Instrumentele de navigare trebuie să fie cât mai uşor de înţeles şi localizat. Dacă folosiţi o

bară de navigare plasaţi-o acolo unde vizitatorii sunt obişnuiţi să o caute: în partea superioară a

paginilor, în stânga sau în dreapta paginii. Folosiţi o bară secundară de navigare la baza paginii,

131

aceasta îl va ajuta pe vizitator să se deplaseze într-o altă secţiune a site-ului fără a mai fi nevoit să

deruleze pagina în sus până la bara principală de navigare.

Dacă site-ul este de dimensiuni mari este o idee bună să creaţi o pagină specială care să

reprezinte harta site-ului şi să plasaţi legătura către ea în bara principală de navigare din cadrul

fiecărei pagini. Aceasta va permite vizitatorului să se orienteze în interiorul site-ului, oricare ar fi

pagina prin care a intrat în site. Harta va conţine legături către toate paginile, grupate conform

modului de organizare al site-ului.

De asemenea, dacă folosiţi o structură ierarhică, este utilă prezenţa unui instrument

suplimentar care să informeze vizitatorul asupra locului unde se află în cadrul site-ului şi a căii prin

care a ajuns aici, în maniera următoare:

Home > Pagina de nivel unu > Pagina de nivel doi > Pagina curentă.

Informaţiile despre site şi pagina curentă

Fiecare pagină a site-ului trebuie să conţină indicaţii privind scopul şi obiectivele site-ului

precum şi obiectivele specifice acelei pagini. În faza de planificare aţi colectat informaţii privind

publicul ţintă, aţi formulat scopul şi obiectivele întregului site. Acestea reprezintă elementele

fundamentale în jurul cărora este construit site-ul. Fiecare pagină a sa are drept scop îndeplinirea

unuia dintre obiective. Aceste informaţii trebuie comunicate în pagina respectivă. Vizitatorul nu

trebuie forţat să ghicească ce rol are o anumită pagină în cadrul site-ului.

Multe site-uri prezente pe Web conţin o pagină specială cu informaţii de contact precum şi o

pagină care conţine informaţii despre site şi creatorii săi (pagina About). Totuşi este recomandat ca

aceste informaţii să fie incluse şi în subsolul paginilor din interiorul site-ului. Este bine să includeţi

aici informaţii despre copyright, data ultimei reactualizări a paginii, despre organizaţia sau

compania căreia îi este dedicat site-ul (dacă este cazul) şi informaţii de contact (adresă de mail,

număr de telefon, adresă poştală).

Organizarea paginii cu ajutorul tabelelor

Unul dintre aspectele pe care trebuie să le aveţi în vedere la construirea unei pagini este

rezoluţia ecranului. Mulţi dintre vizitatorii paginii folosesc rezoluţia de 800x600 de pixeli. O pagină

cu lăţimea mai mare de 600 de pixeli poate face necesară derularea pe orizontală a paginii, care

pentru mulţi vizitatori este obositoare şi incomodă. Din acest motiv, este recomandat ca tot

conţinutul paginii să fie inclus într-un tabel de bază cu lăţimea de 600 de pixeli.

Tabelul de bază

Construirea paginii începe cu un tabel de bază, cu lăţimea (width) de 600 de pixeli, o linie şi

o coloana. Aliniaţi tabelul la marginea din stânga sau centrat în pagină. Setaţi chenarul (border) la

valoarea "0" pentru a-l face invizibil pentru vizitator. Întregul conţinut al paginii va fi plasat în

interiorul acestui tabel.

Asiguraţi-vă că aţi setat culoarea de fond (bgcolor) pentru pagina dumneavoastră. Opţiunea

"default" lasă browserul să controleze culoarea fondului. De cele mai multe ori aceasta este alb, dar

este mai bine să aveţi certitudinea că ea va apărea la fel în orice browser, aşa încât setaţi

bgcolor="white" sau orice altă culoare doriţi.

În funcţie de felul cum doriţi să vă organizaţi site-ul şi de scopul acestuia veţi hotărî unde

doriţi să plasaţi bara principală de navigare.

Bara de navigare în stânga paginii

Dacă aţi decis să optaţi pentru plasarea barei de navigare în partea stânga (cea mai uzuală

aşezare), veţi include în tabelul de bază un tabel cu 2 sau 3 coloane.

132

Dacă folosiţi un tabel cu 2 coloane setaţi distanţa între celule (cellpadding) la valoarea "4"

pentru a spaţia textul de marginea tabelului. Puteţi specifica lăţimea celulelor fie în pixeli fie în

procente.

Dacă folosiţi un tabel cu 3 coloane, coloana din centru poate fi folosită ca "tampon" , care va

separa conţinutul coloanei din stânga de conţinutul celei din dreapta. Setaţi atributul border al

tabelului la "0" pentru ca marginea să nu fie vizibilă. Odată stabilite aceste atribute, puteţi adăuga în

tabel atâtea linii câte sunt necesare sau puteţi include un alt tabel în cel existent.

Bara de navigare în partea superioara

Pentru a construi o bară de navigare în partea de sus a paginii, trebuie să includeţi în tabelul

de bază un tabel cu o singura coloana. Setaţi atributele cellpadding = "4" şi border = "0". În prima

linie a tabelului veţi introduce logo-ul sau titlul site-ului, în linia a doua veţi afişa bara de navigare,

iar pe liniile următoare, conţinutul paginii.

Bara de navigare în partea dreapta

Este o abordare mai puţin utilizată. Cel mai adesea este folosită pentru paginile de tip

catalog de produse, unde imaginile şi descrierea produselor sunt plasate în coloana din stânga, care

ocupă cea mai mare parte a spaţiului.

Folosirea tabelelor pentru organizarea conţinutului paginii este o practică foarte folosită.

Tabelele vor păstra imaginile şi textul acolo unde le-aţi plasat. Puteţi include şi alte tabele în

interiorul celor pe care le-aţi creat, în funcţie de modul în care sunt organizate informaţiile şi de

aspectul pe care doriţi să îl daţi paginii.

5. Greşeli de design

În procesul de creare a unui site pot apărea o serie de greşeli de design, cele mai multe

datorate nerespectării tehnicilor şi principiilor prezentate anterior.

Pagini fără legături ("fundături")

Una dintre cele mai frustrante situaţii în care se poate găsi o persoană care navighează pe

Web este o pagină fără instrumente de navigare şi fără nici un indiciu privind site-ul căruia îi

aparţine. Desigur, site-ul din care face parte pagina poate fi localizat observând prima parte a

adresei URL a paginii, care apare în bara de adrese a browserului. Dar a forţa vizitatorul să

efectueze această manevră este cu totul nerecomandat. Cel mai probabil acesta nu se va osteni să

caute pagina Home a unui asemenea site ci îl va părăsi definitiv. Evitaţi să creaţi asemenea pagini.

Prezenţa unor "fundături" într-un site denotă faptul că designerul nu a înţeles caracterul

permeabil al Web-ului şi ideea că un vizitator poate intra în site prin oricare pagină a sa. Pericolul

construirii unor astfel de pagini apare mai ales în cazul site-urilor liniare multi-pagină, în care

designerul doreşte să conducă vizitatorii de-a lungul site-ului pe un traseu liniar, prestabilit. Aceasta

nu înseamnă că acest tip de site-uri nu trebuie folosit, mai ales dacă informaţiile prezentate sunt

adecvate acestui mod de prezentare. Trebuie însă acordată atenţie instrumentelor de navigare care

trebuie astfel concepute încât vizitatorul să poată ajunge cu uşurinţă cel puţin la pagina Home. În

plus, informaţiile despre site şi pagina curentă nu trebuie să lipsească din subsolul fiecărei pagini.

O variaţie a acestor pagini de tip "fundătură" o constituie paginile Home care oferă

informaţii prea puţine sau lipsite de semnificaţie. Destul de des pot fi întâlnite pe Web pagini Home

care nu oferă nici un fel de indicii asupra structurii sau conţinutului site-ului, fără a mai vorbi de

scopul şi obiectivele sale. Instrumentele de navigaţie sunt absente, preferându-se folosirea unor

imagini sau texte cu prea puţină semnificaţie pentru a realiza accesul în diferitele secţiuni ale site-

ului. Poate că este o abordare avangardistă, dar pentru marea majoritate a vizitatorilor este neplăcut

133

să ajungă într-o asemenea pagină aşa încât este mai bine să respectaţi regulile clasice de design

prezentate.

Pagini "uriaşe"

Dacă paginile "fundătură" oferă prea puţine indicii vizitatorului, există şi reversul lor:

paginile "uriaşe". Aceste pagini sunt încărcate până la refuz cu informaţii, liste, imagini, link-uri şi

alte elemente. Paginile de acest fel ridică două mari probleme:

Timpul de acces. Mai ales dacă pagina conţine foarte multe imagini, timpul de încărcare

al paginii poate fi foarte mare

Supraîncărcarea cu informaţii. Dacă veţi pune prea multă informaţie într-o singură

pagină vizitatorul acesteia nu va fi capabil să o proceseze.

Există opinii care spun că lungimea unei pagini nu ar trebui să depăşească un ecran pentru a

se evita ca vizitatorul să deruleze pagina pe verticală. O asemenea cerinţă este prea drastică şi poate

fi adesea în dezavantajul prezentării explicite a informaţiilor. Fragmentarea subiectului trebuie să se

facă în funcţie de logica lui internă şi nu de reguli arbitrare cum este mărimea ferestrei browserului.

Există situaţii în care paginile lungi îndeplinesc cel mai bine obiectivele urmărite. De

exemplu, în paginile de prezentare ale unor produse, pe un site comercial, plasarea descrierii

produsului pe două sau mai multe pagini rupe cursivitatea prezentării şi se poate solda cu pierderea

unor potenţiali clienţi. Analog, dacă pagina conţine o listă lungă de elemente înrudite, ruperea listei

este arbitrară şi dezavantajoasă. Pe de altă parte, aglomerarea de informaţii la nivelul unei singure

pagini, mai ales când între secţiunile paginii nu există o legătură intrinsecă face ca pagina să apară

ca un amalgam din care vizitatorul va extrage cu greu informaţiile care îl interesează.

Dacă este necesar să folosiţi pagini foarte lungi nu uitaţi să oferiţi pe parcursul paginii

ancore care să conducă vizitatorul la începutul secţiunilor principale, precum şi în partea superioara,

respectiv inferioară a paginii. Dacă pagina conţine mult text nu o încărcaţi suplimentar şi cu imagini

sau cu elemente multimedia deoarece timpul de acces va creşte foarte mult.

Excesul de elemente multimedia

Folosirea fără discernământ a elementelor multimedia (imagine, sunet, video) precum şi

folosirea în exces a celor mai noi tehnologii Web este adesea dăunătoare pentru site. Dacă vă

adresaţi unei audienţe despre care presupuneţi că nu dispune de conexiuni rapide, de ultimele

versiuni de browsere sau de aplicaţiile necesare executării şi afişării corecte a unora dintre

elementele din paginile site-ului, este mai bine să nu includeţi aceste elemente.

Astfel, deşi aplicaţiile create cu Macromedia Flash sunt spectaculoase şi se pot realiza efecte

speciale deosebit de atractive, un astfel de fişier poate ajunge cu uşurinţă la dimensiuni care

depăşesc 1 megabyte, ceea ce încetineşte considerabil viteza de încărcare a paginii. În plus, pentru

vizualizarea corectă a acestora, vizitatorul trebuie să descarce plug-in-ul Shockwave în cazul când

nu îl are deja instalat pe computerul propriu. Este foarte neplăcut pentru vizitator să efectueze toate

aceste operaţii doar pentru a constata că informaţiile prezentate în această formă puteau fi tot atât de

bine prezentate ca text sau imagini obişnuite.

O soluţie de compromis este aceea ca, simultan cu includerea unui astfel de fişier, să se pună

la dispoziţia vizitatorului o opţiune de "eludare" de tip "skip intro" , atunci când prezentările sunt

folosite doar cu rol de splash screen, ca ecran de deschidere a site-ului, de exemplu.

În plus, folosirea prezentărilor Flash fără ca acestea să servească unui scop bine definit nu

face altceva decât să distragă atenţia vizitatorului de la subiectul site-ului.

O altă greşeală destul de des întâlnită este includerea fişierelor audio, fără ca acestea să aibă

legătură cu scopul site-ului. Există designeri care consideră că furnizarea unei muzici de fundal

sporeşte atractivitatea site-ului. În realitate se întâmplă exact contrariul. În afara situaţiei când

subiectul site-ului este legat de muzică sau când fişierele de sunet vin să completeze informaţiile

prezentate în pagini, muzica de fundal nu face altceva decât să încetinească încărcarea paginilor şi

134

să-l irite pe vizitator, prin repetare. Dacă este necesar să includeţi fişiere de sunet, lăsaţi vizitatorului

posibilitatea de a opta pentru deschiderea lor prin intermediul unei legături, mai ales în cazul în care

este vorba despre fişiere de mari dimensiuni.

Este recomandat să procedaţi la fel şi în cazul fişierelor video, avertizându-l pe vizitator că

pagina respectivă se va deschide mai greu.

Pagini inegale

Paginile inegale conţin informaţii foarte diferite ca importanţă sau ca nivel de detaliere. Cel

mai adesea se confruntă cu această problemă paginile Home în care sunt incluse link-uri către noile

pagini create în procesul de dezvoltare a site-ului. Este foarte uşor să cădeţi în greşeala de a include

noile legături în pagina Home fără a mai respecta ierarhia stabilită în etapa de organizare a site-ului.

Dacă site-ul la care lucraţi necesită crearea unor noi pagini trebuie să aveţi în vedere

plasarea acestora la nivelele specifice obiectivelor pe care le au precum şi încadrarea la locul

cuvenit în structura de legături a site-ului prezentată în pagina Home.

Legături fără semnificaţie

Prezenţa legăturilor fără semnificaţie este, de asemenea, o greşeală de design foarte

frecventă. Probabil aţi văzut de nenumărate ori în paginile Web formulări ca aceasta:

Pentru mai multe informatii apasati <A href="info.html">aici</A>

Cuvântul "aici" nu are în acest context, nici o semnificaţie. O formulare mult mai potrivită ar putea

fi următoarea:

Puteti obtine aici <A href="info.html">mai multe informatii</A>

O altă situaţie este aceea în care documentul indicat nu are legătură, din punct de vedere al

conţinutului, cu pagina care conţine referinţa la el. Toate link-urile din cadrul unei pagini trebuie să

extindă conţinutul informaţional al paginii, vizitatorul care urmează o legătură aşteptându-se ca

aceasta să îi ofere informaţii suplimentare despre subiect.

În aceeaşi categorie se pot încadra şi legăturile "banale" , care nu îmbogăţesc prin nimic

informaţiile prezentate. De exemplu o construcţie ca aceasta:

Bine ati venit in <A href="def.html">Pagina</A> Home a Universitatii

unde documentul def.html conţine definiţia de dicţionar a cuvântului "pagina" , este o legătură

"banală" deoarece în acest context informaţia oferită nu serveşte nici unui scop. Pe de altă parte,

într-o pagină al cărei subiect este vocabularul specific Web-ului, o astfel de definiţie ar fi foarte

importantă.

Un alt tip de legături fără semnificaţie apare atunci când fragmentarea informaţiei este dusă

la extrem prin folosirea unui număr foarte mare de link-uri. Subiectul este secţionat în părţi foarte

mici iar vizitatorul este obligat să parcurgă un mare număr de pagini în adâncime pentru a pune cap

la cap informaţiile şi a înţelege sensul lor. O abordare de acest tip rupe cursivitatea subiectului şi

măreşte efortul de a înţelege şi asimila al vizitatorului.

Pagini dezorganizate şi stridente

Acest tip de pagini suferă din pricina lipsei de organizare a conţinutului. Chiar dacă

subiectul este împărţit în secţiuni, unităţile de informaţie sunt împrăştiate în pagină fără o

sistematizare prealabilă care să focalizeze atenţia vizitatorului către punctele importante. Aceste

pagini au prea multe culori, adesea stridente, tipuri diferite de fonturi, sau imagini de fundal foarte

încărcate. Adesea este folosită în exces animaţia fără nici ca aceasta să aibă vreo semnificaţie sau

legătură cu conţinutul paginii şi muzica de fundal. Aspectul general al unor astfel de pagini este la

fel de strident şi ţipător ca un decor de bâlci.

Bibliografie

Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

135

McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

136

Capitolul XIV. PROIECTAREA STRUCTURII SIT-ULUI

Avram Călin

Dacă se doreste realizarea unei pagini www, trebuie să apelam la o firma specializata,

numita provider. Provider-ul dispune de mai multe calculatoare foarte performante, numite server-e

si pun la dispozitie:

spatiu pe hard-ul server-ului de cel putin 10 MB;

o adresa de Internet, de exemplu: www.adresa_student.ro.

În spatial rezervat se pot pune mai multe fisiere care contin instructiuni HTML dar si orice

alte fisiere.

Prin site se intelege ansamblul :

spatiu hard;

fisierele pe care le contine;

adresa

Prin pagina se intelege continutul afisat al unui fisier HTML.

Ansamblul regulilor care trebuiesc respectate pentru schimbl informatiilor de un anumit tip

se numeste protocol.

Daca dorim sa transferam fisiere catre server sau invers, de la server catre propriul

calculator se utilizeaza protocolul FTP ( File Transfer Protocol).

Pentru a realize o pagina atractiva este bine sa se utilizeze un design adecvat. In acest scop vom

utilize limbajele:

JavaScript,

PHP

Java (Applet)

Flash

etc.

Totodata este important de a fi initiat in metode de design

Trebuie de avut in vedere ca JavaScript ruleaza pe calculatorul vizitatorului , o secventa

JavaScript este tradusa si executata de catre browser si este trimisa acestuia odata cu fisierul HTML.

Limbajul PHP este un limbaj de programare ce ruleaza server, proiectat special pentru WEB.

Într-o pagina HTML putem ingloba cod PHP care va fi executat la fiecare vizitare a paginii.

Limbajul PHP permite lucrul cu baze de date, in MySql.

Mysql este un sistem de gestiune a bazelor de date, foarte rapid si robust.

Aplicatiile scrise in PHP si MySql se ruleaza pe server.

Atentie : Nu toti provider-ii pun la dispozitie utilizatorilor posibilitatea utilizarii acestor limbaje,

deci o sa trebuiasca sa studiem oferta .

Principii de bază în design

Oricine poate să înveţe tehnicile creării unei pagini Web. Şi oricine poate să creeze o pagină

Web urâtă. Totuşi singurul motiv pentru care atâtea persoane realizează pagini web slabe este faptul

că nu cunosc principiile de baza ale designului. Noţiunile de ―interfaţa‖ şi ―navigare‖sunt

importante în realizarea unui design atrăgător , dar necesită şi un pic de gândire şi planificare.

Conceptele utilizate sunt lucruri foarte simple, care vor schimba rapid şi cu uşurinţa banalele pagini

Web, în pagini cu aspect mult mai profesionist.

Cele patru principii de bază, care permit ca o pagina Web să arate clară, ordonată şi profesionistă

sunt:

alinierea;

proximitatea;

137

repetarea;

contrastul.

Acestia sunt factorii de baza ai oricarei lucrari tiparite pe ecran sau altundeva.

1. Aliniere

Alinierea înseamnă ca elementele de pe pagina sunt aliniate unele in raport cu celelalte. Lipsa

alinierii este principala problema de pe paginile Web, aceasta reprezintă o problema importanta si

pe paginile tipărite, insa pare si mai prezenta si mai dezastroasa pe paginile Web. Nimic nu trebuie

aşezat la întâmplare pe pagina. Se creează un aspect curat, sofisticat si proaspăt al paginii daca

fiecare element are o legătura vizuala cu un alt element de pe pagina.

Alinierea elementelor după latura stânga, dreapta sau centrat trebuie sa urmeze o anumita regula, si

anume:

Alegeti UNA. Se alegi o singură aliniere care se utilizează pe toata pagina.

Daca se optează a se alinia textul de baza în stânga, nu se pune titlul pe centru;

Daca se aliniază centrat o parte din text, atunci se aliniază centrat peste tot.

Nu amestecaţi alinierile. Acest singur principiu va modifica radical aspectul paginilor.

Se pot face alinieri verticale orizontale si centrale.

O aliniere centrala se poate spune ca este :

echilibrata;

simetrica;

calma;

oficiala.

Aliniind o parte din text la stanga, o parte la dreapta si o parte centrat, se creaza senzatie de

dezordine si se transmite impresia de amatorism.

Daca se aliniază textul si imaginile, este bine sa îndepărtam textul de marginea stânga. Este obositor

si distrage atenţia sa dam cu ochii de marginea stânga a paginii browserului de fiecare data când

trecem la rândul următor. Cand decalam text (operaţie de ―indentare‖), se poate face si din partea

dreapta, împiedicând formarea rândurilor de text lungi si dificil de citit.

Text pe butoane neglijent realizat (vezi figura de mai sus)

Alinierea orizontala este la fel de importanta ca si cea verticala. Este important sa vedeti butoane

ca in exemplul de mai sus, in care literele nu se aliniaza pe orizontala. Aceasta deplasare

―sus/jos/sus/jos‖ face ca toata manseta sa arate dezordonata. De aceea, pe langa alinierea verticala

trebuie sa fim atenti si la alinierea orizontala a butoanelor si legaturilor.

Text pe butoane corect realizat (vezi figura de mai sus)

138

Literele stau pe o linie invizibila numita ―linie de baza‖. Manseta de legaturi este mai ordonata si

mai organizata daca aliniem tot textul pe aceeasi linie de baza,. In majoritatea software-urilor de

creatie pentru Web exista un buton pentru alinierea dupa linia de baza, de obicei in specificatiile

pentru tabele.

Formular incorect realizat din punct de vederea al webdesign-ului (vezi formularul de mai

sus)

Formularul acesta incepe excelent; exista cateva alinieri foarte bune, bine definite, dar si locuri in

care textul pare sa fi fost trantit aleatoriu pe pagina.

Aliniere verticala in partea laterala a formularului lasa de dorit. Consolidam aspectul paginii,

aliniind celalalte elemente dupa aceasta linie.

Totul trebuie sa aiba un motiv pentru a-si justifica locatia deoarece, nimic nu trebuie plasat arbitrar

pe pagina. Nu azvarlim pur si simplu elementele si vedem cum si unde se lipesc. Trebuie sa putem

explica motivul pentru care un element se afla in acel loc.

O pagina, poate sa fie instantaneu folosita, prin alinierea tuturor elementelor dupa o latura si pagina

arata mult mai organizata. Daca lucrurile sunt organizate, ele comunica mai bine.

Alinierea nu inseamna ca totul este aliniat dupa aceeasi latura. Inseamna pur si simplu ca totul are

aceeasi aliniere – fie lipit la stanga, fie lipit la dreapta, fie centrat.

Cand o margine buna se repeta, ea castiga in forta.

139

Formular corect realizat din punct de vederea al webdesign-ului (vezi formularul de mai sus) Mai sus am dat un mod de aliniere optim, pentru formularul creat anterior. Se observa linia verticala

dupa care se aliniaza casutele text, checkbox sau cea de submit. Foirmularul arata mult mai bine.

2. Proximitatea

Proximitatea se refera la relaţiile dintre elemente, cand acestea sunt foarte aproape. Pe o

pagina componentele aflate in legătura cu altele trebuie sa fie grupate. Daca anumite componente se

afla in apropierea altora, ele devin o singura unitate d.p.d.v. vizual, astfel informaţiile pot fi

organizate mai bine si permite astfel sa dispară orice confuzie.

Se pare ca exista o frica fata de spaţiu liber. Pagina pare neorganizata, daca elementele de

machetare sunt împrăştiate peste tot, fiind posibil ca informaţia sa devina mai greu accesibila.

Principiul proximităţii spune ca trebuie sa se grupeze componentele aflate in legătura, sa fie mutate

mai aproape unele de altele, a.i. sa fie percepute ca un grup unitar, nu ca o grămada de elemente

fără legătura. Componentele si grupurile de informaţii care nu au legătura unele cu altele nu trebuie

sa se afle in proximitate (vecinătate).

Dorim sa realizam o carte de vizita care cuprinde 5 elemente (componente ) separate (vezi

figura de mai jos). In acest caz ochiul se opreşte de cinci ori. Ochiul începe sa citească in mijloc,

deoarece textul este bold.

Daca complicam problema, adică mai îngroşam alte elemente vom vedea ca ne vom plimba

privirea intre cuvintele îngroşate.

Proximitatea sau apropierea, înseamnă o relaţie.

O problema a cărţii de vizita anterioare este faptul ca nici una dintre componente nu pare a fi in

legătura cu alta. Dar daca fac o rearanjare a componentelor de pe cartea de vizita aceasta arata cu

totul altfel., componentele care au o legatura intre ele sunt grupate. Aceste componente sunt mai

aproape unele de altele (vezi figura de mai jos).

140

Uneori, atunci când se grupează componentele foarte apropiate, este nevoie sa se modifici

cate ceva, de exemplu, mărimea, ponderea sau aşezarea textului ori a desenelor.

Componente aflate in apropiere unele de altele devin o unitate vizuala, nu trebuie organizate ca

unităţi separate. Deci componentele cu legătura între ele trebuie grupate împreuna.

Principiul proximităţii are ca scop de baza organizarea paginii.

Dacă pe pagina exista mai mult de trei pana la cinci componente, trebuie văzut care dintre

elementele separate pot fi grupate, mai apropiat, pentru a deveni o unitate vizuale.

Proximitate nu inseamna ca totul este apropiat, ci ca elementele care sunt legate din punct de

vedere al semnificatiei lor, intre care exista un fel de relatie privitoare la ceea ce comunica, trebuie

sa fie conectate si vizual

Informatia dintr-o pagina trebuie mai intai grupata din punct de vedere al semnificatiei, apoi asezata

din punct de vedere fizic pe pagina. Informatia secundara trebuie sa fie mai distantata, astfel icat sa

se vada ca este vorba despre o completare a informatiei principale.

3. Repetiţia

Principiul repetiţiei spune ca anumite părţi ale machetării trebuie repetat în întreaga

lucrare. Se poate repeta de exemplu un font îngroşat, o linie groasa, un anumit tip de marcaj, un

element de design etc. Poate fi orice element care poate fi recunoscut de vizitator.

Reluam cartea de vizita şi organizam informatia altfel (vezi figura de mai jos).

Observam ca dupa ce am privit informatia de aceasta carte de vizita, ochii raman agatati de nume,

deorece este ingrosat si subliniat.

Dar totusi avem senzatia de neterminare. Urmatoarea figura prezinta aceiasi carte de vizita dar in

care am ingrosat si ultima informatie, astfel ochiul se uita la nume si la numarul de teledon.

VICTOR GABRIEL DIRECTOR S.C. ..........

Str. Leului nr.123 Brasov

(0268) 956419

VICTOR GABRIEL

DIRECTOR S.C. .......

Str. Leului nr.123 Brasov

141

4. Contrastul

Contrastul este cea mai eficienta cale de a adauga valoare vizuala paginii noastre.

Principiul contrastuluispune ca daca doua componente nu sunt exact la fel, atunci trebuie sa fie

complet diferite.

VICTOR GABRIEL

DIRECTOR S.C. .........

Str. Leului nr.123 Brasov

( 0268 ) 956.41.93

142

Regula de „aur‖ in utilizarea contrastului spuna ca pentru a fi eficient, contrastul trebuie sa fie

puternic.

Contrastul poate fi creat in mai multe moduri, de exemplu punem in contrast:

un font mare cu unul mic;

un font elegant cu unul ingrosat;

o culoare rece cu una calda;

un element orizontal ( ex. un rand lung de text) cu unul vertical (ex. o coloana de text inalta

si ingusta);

randuri cu spatii multe intre ele cu randuri dese;

un desen mare cu unul mic.

Atentie nu putem pune in contrast maro inchis cu negru sau un font de 14 puncte cu unul de 16

puncte.

Fie un Anunt pentru obtinerea unei burse Socrates in cadru Facultatii de MI. Sunt prezentate doua

variante. Se observa ca ambele variante contin aceleasi informatii doar ca al doilea anunt contine

mai mult contrast si ne uitam cu mult mai multa placere la cel de al doilea anunt.

Contrastul in formularul modificat este evident.

Am folosit un font mai puternic, am ingrosat titlurile.

Fontul folosit l-am repetat si in titlul paginii.

Titlul l-am transformat din majuscule in litere mici si astfel am avut posibilitatea sa folosesc o

dimensiune mai mare a fontului, pe care l-am ingrosat.

BURSE SOCRATES 2007 !

Conditii de aplicare

Integralist

Depunere dosar care sa cuprinda : CV, Scrisoare de intentie, situatia scolara

Participare la testul de limba straina

Termen limita de depunere dosar la Decanatul Facultatii MI: 14.04.2007

Universitati partenere:

University Oldenburg

University Dortmund

University of Applied Sciences Fulda,

University of Applied Sciences Wiesbaden,

University of Applied Sciences Mittweida

143

Totodata am scris titlul cu alb pe fond negru (banda neagra). Astfel am marit contrastul.

Contrastul nu numai ca face pagina mai atractiva, ci si clarifica scopul si organizarea documentului.

Bibliografie

Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

144

Capitolul XV. PROCESAREA IMAGINILOR, CREAREA DE ANIMAŢII ŞI FLASH-URI

Avram Călin

1. Pregătirea noului sit

Macromedia Dreamweaver 8 este un editor HTML care ne permite crearea paginilor şi

lucrul cu imagini sau elemente multimedia într-un mediu vizual şi/sau al codului. De asemenea,

acesta oferă instrumente şi pentru managementul şi menţinerea siturilor web.

Una din cele mai mari provocări ale authoring-ului în HTML este creşterea rapidă a

fişierelor hipertext, imaginilor şi celor multimedia. Caseta de dialog Site Definition din

Dreamweaver nu configurează doar un sit pentru dezvoltare ci şi activează facilităţile de

management a fişierelor şi chiar cele de publicare pe web.

Dreamweaver 8 permite, de asemenea, lucrul cu elementele dezvoltate în Fireworks.

HTML-ul Fireworks exportat anterior poate fi importat într-un document Dreamweaver doar printr-

un clic pe un buton.

Vom seta un sit în acord cu planul sitului şi preferinţele de authoring. Odată setat acest sit,

vom crea o pagină generică care o vom putea utiliza ca template pentru toate paginile ulterioare.

Definirea unui sit static în Dreamweaver

Vom defini situl în Dreamweaver folosind Site Manager. Vom reconstrui întregul design pe

baza slice-urilor exportate în Fireworks şi vom crea paginile individuale pentru situl Fruits Valley.

1. copiem toate fişierele necesare în /var/www/fruits_valley.

2. deschidem Dreamweaver. Din meniu alegem Site>Manage Sites

145

Caseta de dialog afişează toate siturile definite împreună cu o serie de opţiuni.

Când definim un sit, Dreamweaver ţine cont de directorul rădăcină al sitului (directorul care conţine

toate fişierele din sit) şi defineşte fiecare element din sit. Putem crea, muta şi şterge fişiere din

managerul de situri Dreamweaver. Putem ulterior verifica dacă legăturile către alte documente sunt

actualizate corect şi dacă nu există legături moarte.

3. Clic pe New din caseta de dialog Manage Site şi vom selecta Site din caseta drop-down.

4. Clic pe tab-ul Advanced din caseta de dialog Site Definition.

5. în categoria Local Info a casetei de dialog Site Definition, numim situl fruits_valley. În

câmpul Local root folder ne deplasăm până la z:\var\www\fruits_valley\.

Navigăm până la subdirectorul cu imagini din directorul fruits_valley. Lăsăm celelalte

opţiuni implicite.

Directorul rădăcină este un concept important. Toate fişierele sitului sunt localizate în acest

director (posibil în subdirectoare) şi sunt definite în relaţie cu acest director.

6. Selectăm categoria Remote Info.

146

Putem specifica informaţia pe care Dreamweaver o are nevoie pentru a accesa situl de la

distanţă din categoria Remote Info, care este serverul web pe care situl va fi publicat. Alegem o

metodă de acces din meniul Drop-Down Access: reţea, FTP, SFTP şi altele.

7. clic pe butonul OK

Printr-un clic pe butonul OK, Dreamweaver a creat un cache pentru situl nostru (un fişier

care conţine informaţii privitoare la numele şi locaţia fişierelor şi directoarelor.

8. clic pe Done în caseta de dialog Manage Sites. Site-ul este acum vizibil în panoul Files

care poate fi accesat si din Window>Files.

9. studiaţi structura de directoare

Când începem un nou site trebuie să creăm directoare pentru a stoca tipuri diferite de

conţinut: imagini, CSS, Flash şi alte componente. Pe lângă directorul cu imagini va exista şi unul

cu imaginile sursă din Fireworks unde vom plasa fişierele PNG originale (images_source).

Directorul text_files va conţine scripturile sursă. Aceste fişiere text pot fi scrise în orice procesor

de texte şi vor fi convertite în HTML, Flash sau alt format. Directorul CSS este utilizat pentru

stilurile sitului.

Definirea unei noi pagini HTML

1. File>New>Basic Page>HTML pentru a crea un nou document.

2. Verificăm dacă DTD-ul este XHTML 1.0 Transitional şi clic pe create.

147

Putem crea pagini pe baza naturii paginii (de exemplu pagină statică, pagină dinamică,

structură de cadre) sau pe baza template-urilor din alte situri. XHTML (Extensible Hypertext

Markup Language) este reformularea HTML conformă cu sintaxa XML. Utilizarea XHTML

asigură compatibilitatea viitoare a paginilor web. Spre deosebire de HTML, XHTML este puţin mai

mult structurat în privinţa modului de scriere (de exemplu <P> şi <p> sunt ambele acceptate în

HTML dar în XHTML este acceptat doar al doilea) şi toate etichetele trebuie închise.

Pentru a face un document HTML conform XHTML, vom apela la File>Convert>XHTML.

3. exploraţi mediul Dreamweaver pentru a deveni familiar cu acesta (panouri, inspectors,

ferestre).

Insert bar – butoane ptr introducere obiecte (imagini, tabele, layere). Fiecare obiect este o

piesă din codul HTML care ne permite setarea diverselor atribute a obiectului.

Document toolbar – butoane cu opţiuni de vizualizare a ferestrei document

(Design view, Code view şi Split view).

Property Inspector – vizualizare şi schimbare proprietăţi ale obiectului selectat Tag selector

– afişează ierarhia etichetelor şi permite selectarea etichetei şi conţinutului.

Panel Groups – cele din dreapta > panoul Files

148

4. File>Open şi deschidem template.htm. File>Save As şi îl numit fruitsvalley_template. În

bara cu instrumente a documentului redenumim titlul implicit al documentului din template.gif în

Fruits Valley Template.

Titlul apare în bara de titlu a ferestrei document din Dreamweaver şi în bara de titlu a

browserului, dar şi în pagina rezultat a motoarelor de căutare.

Titlul poate fi schimbat şi din caseta de dialog Page Properties (Modify > Page

Properties).

5. comutăm pe Code View din partea stângă de barei cu instrumente a documentului. Split

View afişează atât codul cât şi partea vizuală.

6. ne deplasăm la începutul documentului, selectăm şi ştergem linia de comentarii (<!--

saved from url). Comentariile (<!-- comentariu -->) sunt utilizate de dezvoltatori pentru a realiza

comentarii în paginile lor pentru ai ajuta pe parcursul programării.

7. alegem File>Convert> XHTML 1.0 Transitional

Va apare o casetă de dialog care ne avertizează că două imagini (logo şi bara de navigare)

nu au atributele alt. Vom rezolva acest lucru imediat.

149

8. clic pe butonul Design View din bara cu instrumente document pentru a reveni în modul

proiectare. Clic pe logo-ul Fruits Valley şi din Property Inspector specificăm la Alt : Fruits Valley

Logo. Similar procedăm şi cu navbar.

9. salvăm fruitsvalley_template.html.

2. Crearea unui sit atractiv, uşor de menţinut, folosind Macromedia Dreamweaver,

Fireworks şi Flash

Macromedia Studio 8 este principalul pachet de dezvoltare al aplicaţiilor web. De la

proiectarea elementelor grafice la dezvoltarea aplicaţiilor web de e-commerce care folosesc baze de

date, Studio 8 oferă instrumente puternice pentru proiectanţii de elemente grafice, pentru cei

orientaţi pe cod dar şi pentru programatorii multimedia.

Pentru crearea acestui sit, vom proiecta elementele grafice şi layout-ul în Macromedia

Fireworks 8 înainte de a construi întregul sit web în Dreamweaver 8. În final, vom apela la Flash

pentru a construi anumite elemente video şi animaţii pentru sit.

Primul proiect la care vom lucra este situl web pentru o firmă fictivă numită Fruits Valley.

Vom proiecta machetele paginilor, împreună cu CSS-ul aferent din care vom genera celelalte pagini

ale sitului. Vom folosi Flash pentru a dezvolta un film interactiv şi un scurt clip video.

Primul lucru pe care îl vom crea este logo-ul Fruits Valley (va fi în stânga) şi elementul

grafic de reclamă (din dreapta).

Fireworks

Pregătirea graficii

Elementele grafice sunt de obicei primele lucruri care se crează când începem să lucrăm la

un sit web, deoarece influenţează aspectul global al sitului proiectat şi vom avea în vedere

următoarele aspecte:

- schema de culoare;

- elementele de interfaţă (cum ar fi barele de navigare) şi

- layout-ul.

Fireworks permite după crearea elementelor grafice optimizarea acestora pentru web prin

reducerea dimensiunii fişierelor şi menţinerea calităţii vizuale de ansamblu. De asemenea Fireworks

este un instrument excelent pentru proiectarea layout-ului paginii în ansamblu şi poate fi folosit ca

bază pentru întregul design al sitului web.

Tehnicile pe care le vom folosi pentru început sunt:

- trasarea formelor (shapes) şi aplicarea marginilor (strokes), umplerilor (fills) şi texturilor

- (textures);

- aplicarea şi formatarea textului;

- editarea elementelor grafice de tip bitmap, respectiv a unei fotografii digitale;

- utilizarea unei măşti şi utilitarului Dodge pentru a retuşa o fotografie digitală;

- aplicarea filtrelor Fireworks pentru a crea efecte de umbrire (drop shadows);

Trasarea formelor pentru un logo

Vom trasa anumite forme care vor fi folosite ca fundal pentru logo-ul Fruits Valley. Grafica

digitală se împarte în două categorii: bitmap (sau raster) şi vectorială. Grafica bitmap este compusă

din matrici de miliarde de culori ale punctelor individuale. Fiecare punct reprezintă o singură

culoare (de la 1/72 la 1/600 dintr-un inch) şi nu pot fi percepute individual.

150

Grafica vectorială presupune folosirea unor formule matematice care descriu linii, curbe şi forme.

Crearea unui element grafic bitmap (numită şi crearea unei picturi), implică colorarea

pixelilor. Crearea unei imagini vectoriale (numită şi desenare), constă în reprezentarea grafică a

punctelor pentru crearea obiectelor (numită şi paths) şi specificarea modului în care marginile (sau

strokes) unui obiect vor apare dar şi cum va apare umplerea.

Pentru realizarea unor forme simple, cum ar fi dreptunghiuri, steluţe şi linii curbe, grafica

vectorială este de obicei superioară celei bitmap, deoarece grafica vectorială necesită mai puţine

date pentru reprezentarea elementului grafic (şi va duce la un fişier mai mic ca dimensiune) şi sunt

mult mai uşor de modificat şi redimensionat. Textul, logo-urile şi desenele tehnice sunt de obicei

imagini vectoriale.

Pentru imagini complexe, în special fotografii digitale, cantitatea de detalii este atât de mare

încât vectorii nu pot reprezenta efectiv imaginea, bitmap fiind superioară.

Fireworks dispune de două programe în unul: lucrează cu imagini vectoriale

şi bitmap. Când creăm imagini în Fireworks, majoritatea vor fi vectoriale: trasăm

forme, linii şi introducem text. De exemplu, un buton din bara de navigare este de

obicei un dreptunghi, oval sau altă formă geometrică, utilitarele vectoriale fiind

perfecte. De asemenea putem importa, modifica sau retuşa fotografiile preluate cu

camera digitală şi/sau scanate în Fireworks, acestea fiind invariabile în format

bitmap. Utilitarele de acest tip le găsim în Fireworks în panoul Tools la secţiunile

Bitmap şi Vector (vezi Figura 1).

Pentru a crea imagini (sau elemente grafice într-o compoziţie), vom utiliza

instrumentele de desen vectoriale. Pentru a edita imaginile existente, în special

fotografii, vom utiliza instrumentele de editare de tip bitmap. În momentul în care

dorim să optimizăm imaginile pentru web, le vom exporta într-un format grafic

suportat (de obicei GIF sau JPEG, care sunt formate bitmap).

Sa revenim la crearea formelor din fundalul logo-ului care presupune

folosirea de imagini vectoriale. În primul rând vom crea această formă de o anumită

dimensiune, şi vom stabili poziţia acesteia. Ulterior le vom îmbunătăţi prin

aplicarea de margini, umpleri şi texturi.

Paşii necesari pentru crearea logo-ului sunt:

1. deschidem Fireworks şi alegem Create New Fireworks File;

2. în fereastra de dialog New Document vom specifica 120 pixeli pentru

lăţime şi 120 pixeli pentru înălţime. Vom păstra rezoluţia implicită de 72 pixeli/inch

(este standard pentru grafica pe ecranul calculatorului) şi Canvas Color alb (vezi

Figura 2);

151

Crearea unui nou fişier

3. după clic pe OK, va apare canvas-ul care marchează marginile imaginii.

Canvasul marchează graniţele imaginii. Orice punem în canvas va apare în imagine când o

vom exporta. Putem stoca imaginea în zona gri (numită workspace –spaţiu de lucru-), dar orice vom

plasa în spaţiul de lucru nu va fi vizibil atunci când imaginea va fi exportată. De notat că imaginea

cu logo-ul este destul de mică. Ţinând cont că un inch are 72 pixeli şi imaginea are doar 120x120

pixeli, dimensiunea finală a imaginii nu ar trebui să ne surprindă.

Canvas

4. alegem File > Save şi salvăm fişierul pe disk cu numele logo.png

152

5. Selectăm instrumentul Elipse prin apăsarea şi menţinerea butonului mouse-ului pe

utilitarul Rectangle din bara cu instrumente Tools, până când va apare un meniu pop-up cu opţiuni

adiţionale. Vom executa clic pe utilitarul Ellipse în acest meniu. Putem comuta între instrumentele

shape folosind şi o scurtătură apăsând tasta U. Instrumentul Ellipse poate fi utilizat pentru a trasa

elipse şi cercuri perfecte.

6. Menţinem apăsată tasta Shift după care menţinem butonul din stânga al mouse-ului apăsat

şi tragem în diagonală pe canvas un mic cerc.

Menţinerea apăsată a tastei Shift pe măsură trasării unei anumite forme determină o

constrângere a acesteia. Elipsele sunt modificate la cercuri perfecte, în timp ce dreptunghiurile sunt

modificate la pătrate perfecte. Această tehnică numită constrângere prin Shift, extinde şi alte

instrumente în aceeaşi manieră. De exemplu, când menţinem apăsată tasta Shift împreună cu

instrumentul Line liniile sunt modificate la un unghi de 45 de grade relativ la canvas.

În funcţie de setările pe are le dorim, formele (shapes) pot avea o umplere (fill) şi/sau o

margine (stroke). Setarea implicită este o umplere cu gri fără margine. Atât timp cât putem vedea

cercul pe care îl trasăm, umplerea şi marginea nu este importantă pentru moment, o putem schimba

ulterior.

În primul rând vom stabili dimensiunea şi locul de plasare a cercului. Putem redimensiona

obiectele în Fireworks în două moduri. Putem redimensiona un obiect în mod vizual folosind

utilitarul Scale din bara cu instrumente Tools sau, dacă ştim exact cât de mare va fi acel obiect îl

putem redimensiona cu o precizie numerică utilizând Property Inspector.

Elipsă

7. Vom selecta cercul şi vom schimba lăţimea (W) şi înălţimea (H) la 37 din colţul din

stânga jos al lui Property Inspector. Repoziţinăm şi elementul grafic în colţul din stanga sus al

canvas-ului prin specificarea distanţei faţă de colţul din stânga (X) la 1 şi a distanţei faţă de sus (Y)

la 1. Vom realiza această redimensionare şi repoziţionare în mod numeric. Într-o situaţie normală de

proiectare, vom descoperi dimensiunea adecvată şi poziţionarea în mod vizual prin încercări şi

erori.

153

Ajustarea cercului

Imaginea finală va conţine cinci cercuri şi în continuare vom crea restul cercurilor.

8. După ce am selectat cercul, alegem Edit>Copy şi apoi Edit>Paste de patru ori.

După terminarea acestui pas, ecranul nu arată cu mult diferit deoarece Fireworks a aplicat

fiecare copie deasupra originalului.

9. Utilizăm utilitarul Pointer din colţul din stânga sus al barei cu instrumente Tools pentru a

trage unul dintre cercuri la dreapta. Vom utiliza utilitarul Scale şi observăm că apar în mod automat

anumite posibilităţi de transformare.

154

Instrumentul Scale

Tragem de unul din colţurile care ne permit transformarea până când cercul ajunge la

dimensiunea care se poate observa în figura următoare:

Dimensiunea cercului

Dezactivăm instrumentul transform printr-un clic pe instrumentul Pointer şi tragem cercul în

poziţia din figura anterioară.

Prin tragerea efectuată cu instrumentul Transform realizăm scalarea obiectului selectat.

155

Dacă tragem de un colţ, obţinem scalarea în două direcţii (stânga-dreapta şi sus-jos). Dacă

tragem din mijloc obţinem scalarea într-o singură direcţie (stânga-dreapta şi sus-jos). Atunci când

tragem de un colţ, Fireworks menţine automat aspectul obiectului. Cu alte cuvinte dacă scalăm cu

20% pe orizontală vom scala şi cu 20% pe verticală.

10. Repetăm pasul 9 până când cele cinci cercuri sunt redimensionate şi poziţionate ca în

figura următoare, după care salvăm fişierul:

Redimensionarea şi repoziţionarea celor 5 cercuri

O modalitate uşoară şi precisă de repoziţionare a obiectelor implică utilizarea tastelor săgeţi.

Aplicarea culorilor şi texturilor

Am creat cinci obiecte pentru logo care sunt gri închis şi nu prezintă mult interes, mai ales

pentru un site cu pretenţii. Anterior am menţionat că atunci când lucrăm cu elemente grafice

vectoriale, etapele necesare sunt crearea, structurarea, scalarea şi poziţionarea obiectelor şi în final

trebuie să le facem să arate bine.

1. Selectăm toate cercurile prin alegerea Select>Select All. Vom aplica aceleaşi efecte vizuale la

toate cercurile simultan. Putem selecta obiecte multiple şi folosind utilitarul Pointer împreună

cu tasta Shift.

156

Selectare obiecte

2. Schimbăm culoarea de umplere printr-un clic în caseta Fill Color din Property Inspector.

În caseta Color, selectăm o nuanţă de verde cu valoarea hexazecimală #669900.

Implicit, caseta Color afişează 216 culori din aşa numita paletă de culori Web Safe. Putem

obţine prin mixarea culorilor dintr-o paletă mai mult de 16.7 milioane de culori. Pentru a accesa

această paletă, vom executa clic pe butonul Sys Color Picker sau vom utiliza panoul de culori

Mixer. Pe măsură ce ne deplasăm peste paleta de culori cu cursorul (care se transformă într-un

eyedropper), valoarea culorii în hexazecimal este afişată în partea de sus a ferestrei pop-up.

Numărul culorii în hexazecimal este doar o modalitate simplă de a codifica succint culorile.

Monitoarele calculatoarelor afişează culorile prin mixarea uneia din 256 nuanţe de roşu,

uneia din 256 nuanţe de verde şi uneia din 256 nuanţe de albastru. (256x256x256 reprezintă mai

mult de 16.7 milioane menţionate anterior). Sistemul este simplu: primele două cifre reprezintă

nuanţa de roşu ...

În loc de a utiliza sistemul în baza 10, care necesită de la 1 la 3 cifre pentru fiecare valoare

(0 este o cifră, 255 sunt trei cifre), sistemul hexazecimal utilizează un sistem în baza 16. Astfel, în

loc ca fiecare cifră să fie cuprinsă în intervalul de la 0 la 9, ea va fi în intervalul de la 0 la F, unde A

reprezintă 10, B reprezintă 11, pâna la F, care reprezintă 15. Deoarece 16x16 este egal cu 256, două

cifre din sistem sunt capabile să reprezinte 256 variaţii diferite de culori. Astfel, valoarea #669900

semnifică ca valoarea roşie 66 reprezintă 102 (într-o scală de la 0 la 255), valoarea verde (99)

reprezintă 153 şi valoarea albastru (00) reprezintă 0. Culoarea rezultată este un verde adânc.

157

Umplerea

Marginea trebuie stabilită implicit transparentă (se poate vedea în caseta Stroke Color din

Property Inspector). Pentru a verifica acest lucru clic pe butonul cu o linie roşie din zona ferestrei

pop-up Color.

3. Utilizăm Property Inspector pentru a schimba elementul Edge de la Anti-Alias (implicit)

la Feather. În câmpul care specifică cantitatea de umplere care este implicit 10 schimbăm la 3.

Marginile sunt acum în mod subtil mai plastice decât cele anterioare.

158

Modificarea marginilor

De ce să utilizăm anti-aliasing? Să presupunem că avem un cerc verde pe un fundal alb.

Cele două regiuni sunt definite printr-o margine. O margine „tare‖ nu prezintă o tranziţie

între cele două regiuni; un pixel verde marchează sfârşitul cercului, şi, în apropierea lui un pixel alb

defineşte începutul unei regiuni din afara cercului. Din nefericire, marginile „tari‖ nu dau bine pe

un calculator şi tind să apară îndesate. O soluţie este utilizarea marginilor anti-alias (implicite în

Fireworks), care crează o subtilă tranziţie între regiunile din interiorul şi exteriorul formei. În acest

exemplu, Fireworks combină marginile verzi şi albe pentru crea o mică zonă de tranziţie prin pixeli

verzi pali. Feathering crează o tranziţie mult mai mare; putem specifica cât de mare va fi tranziţia

utilizând câmpul Feather Amount. Următoarea figură arată diferenţa între trei tipuri de margini, de

la stânga la dreapta: Hard, Anti-Alias şi Feathered.

4. utilizăm Property Inspector pentru a schimba cantitatea de textură de la 0 la 50. Texturile

sunt o facilitate excelentă a graficii vectoriale Fireworks. De obicei, grafica vectorială este

caracterizată prin regiuni de culori netede şi solide. Această caracteristică este bună pentru logo-uri

curate (cum ar fi inelele olimpice sau logo-ul de la Pepsi), dar grafica vectorială poate fi şi mai

puţin naturală. Texturile Fireworks oferă designerilor puterea de a crea imagini grafice care au o

159

apariţie mult mai naturală. În exemplul nostru am utilizat textura Grain, dar pot fi experimentate şi

alte tipuri de texturi (recomandate sunt Grass, Chiffon, Oilslick, Parchment, Swirls, and Metal).

Modificarea texturii

5. În partea dreaptă a lui Property Inspector, diminuăm opacitatea de la 100 (implicit

complet opac) la 50. Salvăm fişierul. Opacitatea ne permite specificarea transparenţei unui obiect.

La valoarea implicită de 100, fiecare obiect din spatele obiectului selectat este în totalitate obscur.

La o opacitate de 0, obiectul este în întregime transparent. Valoare dintre face obiectul translucid.

Vom diminua opacitatea la 50% pentru moment, pentru ca cercurile să pară mai subtile şi pentru a

se potrivi cu fundalul.

160

Modificarea opacităţii

Adăugarea textului

Pe acest fundal deja creat putem adăuga un anumit text. Textul în Fireworks este un fel de hibrid

între modul de lucru al textului în procesoarele de texte şi modul în care Fireworks interpretează

liniile vectoriale şi formele.

1. selectăm instrumentul Text reprezentat prin iconiţa A din secţiunea Vector din bara cu

intrumente Tools. Odată ce acest instrument este selectat, Property Inspector dezvăluie opţiunile de

formatare text, inclusiv tipul fontului, dimensiunea, înclinat sau cursiv, alinierea ... Putem accesa

instrumentul Text utilizând scurtătura:T.

2. utilizăm Property Inspector pentru a schimba fontul la Arial Narrow, dimensiunea 26 şi

culoarea textului la un gri de mijloc (în hexazecimal #999999). Vom formata textul după ce îl

creăm. Tipul text, ca orice formă vectorială, poate avea o margine şi o umplere. Implicit, în

Fireworks, ca şi în majoritatea aplicaţiilor, culoarea textului este specificată ca umplere şi textul

fară margine (sau mai precis cu margine transparentă).

Textul va fi Fruits Valley, dar deoarece vom formata F si V într-un mod mai special, le vom

separa. Când comutăm temporar pe instrumentul Pointer, putem scrie „alley‖ în caseta text proprie.

Putem formata global fiecare cuvânt şi poziţiona pe fiecare individual.

161

Adăugarea textului

3. utilizăm instrumentul Pointer pentru a selecta caseta cu F. În Property Inspector,

schimbăm fontul la Georgia, specificăm dimensiunea la 50, Bold, culoarea #FF9900 (portocaliu

deschis). În caseta cu V fontul Georgia, culoarea #669900 dar nu Bold.

Acum design-ul are două culori principale utilizate în sit.

4. utilizăm instrumentul Pointer pentru a repoziţiona blocurile de text, pentru a apare ca în

figura următoare şi salvăm.

162

Figura 15: Repoziţionarea textului

Aplicarea efectelor

Vom utiliza filtrele speciale Fireworks pentru a adăuga umbră literelor F şi V în logo.

Filtrele pot fi aplicate atât obiectelor vectoriale cât şi bitmap. Putem adăuga efecte imediate prin

filtre cum ar fi: shadows, glows, bevels (pentru efecte ale butoanelor), embossing ...

1. Utilizam instrumentul Pointer pentru a selecta F. Clic pe Filters şi alegem butonul Preset

(+) din Property Inspector. Va apare un meniu pop-up cu diferite categorii de filtre.

2. Din acest meniu alegem Shadow and Glow> Drop Shadow. Din meniul pop-up care va

apare schimbăm distanţa de la 7 la 5 şi culoarea cu cea a literei J (#FF9900). Clic oriunde pe

canvas pentru a aplica schimbările

163

F are acum o umbră portocalie care sporeşte interesul.

3. Similar vom proceda şi cu litera V. (Drop Shadow, Distance – 5, Color - #669900).

Logo-ul Fruits Valley

A doua imagine pe care o vom adăuga este o fotografie. Deoarece reclama va mixa text şi o

fotografie, vom proiecta ambele elemente cu grijă pentru a ne asigura că va fi o imagine de calitate.

1. deschidem apple.jpg. Imaginile atractive sunt de obicei create utilizând elemente sursă de

calitate cum ar fi această fotografie.

164

Eventual, reclama va dispune de un text peste fotografie. Dar, dacă vrem să adăugăm text în

acest moment, textul va fi greu de citit ceea ce nu este de dorit. În continuare vom forţa mărul în

fundalul imaginii; acesta va fi vizibil dar nu atât de frapant. Prima tehnică pe care o vom folosi va

implica utilizarea unei măşti. O mască apare atunci când o imagine sau formă este utilizată pentru a

dezvălui o alta.

Vom apela la un dreptunghi cu marginile şterse (feathered edges) pentru a evidenţia centrul

mărului şi pentru a realiza o umbră în jurul marginilor.

2. selectăm utilitarul Rectangle. Vom utiliza caseta Fill Color din secţiunea Colors a barei cu

instrumente Tools pentru a seta culoarea de umplere la alb (în hexazecimal #FFFFFF). Vom utiliza

caseta Stroke Color pentru a seta Stroke la none.

Evidenţierea centrului imaginii

165

Când executăm clic în caseta Fill sau Stroke Color în secţiunea Colors din bara cu

instrumente Tools, va apare o paletă care conţine anumite mostre de culori. Mostra de alb va apare

în partea stângă, în timp ce mostra fără culoare (cu o bară roşie peste ea) va apare în apropierea

colţului din dreapta sus a casetei de dialog. Chiar dacă vom utiliza culoarea dreptunghiului ca

mască pentru mărul din imagine, culoarea acesteia este foarte importantă. Măştile utilizează până la

256 nuanţe de gri pentru a afişa/ascunde obiectul mascat. O mască neagră ascunde în totalitate

obiectul mascat; o mască albă scoate în evidenţă obiectul mascat în întregime; o mască gri

dezvăluie parţial obiectul de dedesubt. Prin specificarea faptului că dreptunghiul va fi alb, ne

asigurăm că orice va fi sub dreptunghi (odată ce a fost proiectat ca o mască) va fi în întregime

vizibil.

3. Vom trasa un dreptunghi peste măr, aşa cum se poate observa şi în figură.

4. Odată selectat dreptunghiul, din meniul derulant Edge din secţiunea Fill al lui Property

Inspector, schimbăm setarea la Feather şi cantitatea la 25. Dreptunghiul are acum margini

scămoşate (fuzzy), care va determina un efect progresiv, destul de plăcut, când va fi convertit la o

mască.

Modificarea marginilor dreptunghiului

5. Clic pe instrumentul Pointer. Menţinem apăsată tasta Shift şi clic pe imaginea cu mărul.

În acest moment, atât dreptunghiul cât şi fotografia vor fi selectate. Putem verifica acest lucru prin

conturul albastru care înconjoară fotografia şi cele patru colţuri albastre ale dreptunghiului.

166

Selectarea obiectelor

6. Alegem Modify>Mask>Group a Mask. Dreptunghiul scoate în evidenţă acum fotografia

chiar dacă o acoperă în mare parte.

Crearea măştii

Fireworks ne permite să creăm măşti vectoriale sau bitmap. Aceasta este o mască vectorială,

deoarece obiectul care realizeză mascarea este un dreptunghi vectorial. Se pot crea efecte de

mascare impresionante prin utilizarea unei imagini bitmap pentru a masca o alta. Deoarece

Fireworks dispune de 256 umbre pentru mascare, un bitmap utilizat ca mască poate crea efecte de

compoziţie interesante. Fundalul are acum un fundal de tip tablă de şah, care indică un fundal

transparent. Noi vom folosi un fundal alb.

7. Alegem Select>Deselect. În Property inspector, utilizăm caseta Canvas Color pentru a

schimba culoarea canvas-ului de la transparent (cu o bară roşie peste ea) la alb. Fundalul tablă de

şah va dispare şi va deveni alb.

167

Schimbare culoare canvas

8. Clic pentru a selecta masca şi utilizăm Property Inspector pentru a diminua opacitatea la

75%.

9. Apăsăm şi menţinem apăsat butonul mouse-ului peste instrumentul Blur din bara cu

instrumente Tools (secţiunea Bitmap), până când va apare un submeniu. Din acest submeniu,

selectăm instrumentul Dodge. Din Property Inspector, schimbăm dimensiunea (Size) la 26.

Aplicarea Dodge pentru estompare

168

Instrumentul Dodge este un utilitar bitmap care ne permite ‖pictarea‖ pixelilor la un nivel foarte

fin. Vom utiliza Dodge pentru a estompa mărul încă puţin, fără a degrada calitatea fotografiei.

Dimensiunea implicită, 13, este destul de mică şi din acest motiv mărim dimesiunea periei la 26,

pentru a aplica efectul rapid şi uniform.

10. Apăsăm şi tragem peste imagine, până când aceasta se luminează şi devine mai

estompată. Deşi nu este atât de colorată ca originalul, fotografia este încă atractivă.

Adăugarea textului

În acest moment, fotografia noastră este pregătită pentru a deveni imagine de fundal şi

putem adăuga şi formata textul.

1. selectăm utilitarul Text. Utilizăm Property Inspector pentru a seta fontul la Arial Narrow,

dimensiunea 14 şi culoarea textului la negru (în hexa #000000);

2. clic în fereastra Document şi specificăm: Excelent Fruits and Vegetables: the TASTE you

will never forget. Pe măsură ce scriem, textul se deplasează spre marginea dreaptă a canvas-ului şi

nu poate fi văzut;

Adăugare text

3. Clic şi tragem din colţul din dreapta jos a casetei text în jos şi la stânga, până când caseta

text este similară cu cea din figura următoare. Caseta text din Fireworks se extinde automat când

începem să scriem.

169

Ajustare casetă text

4. Odată selectată caseta text specificăm alinere la dreapta şi schimbăm (distanţa) Leading la 24

px. Leading se referă la cantitatea de spaţiu între liniile text. În majoritatea cazurilor, distanţa între

paragrafele text este cu 20% mai mare decât dimensiunea fontului. Prin urmare, un font cu

dimensiunea 10 are o distanţă de 12 puncte. Numărul specificat de noi (32 pixeli) este puţin mai

mare de 20%. Acest lucru atrage atenţia asupra textului şi îl face mult mai uşor de citit, ceea ce este

de dorit pentru o reclamă.

Modificarea Leading

5. Utilizăm utilitarul Text şi selectăm cuvântul Excelent (vom folosi textul deja scris pentru

a introduce un nou obiect text peste acesta şi îl vom şterge pe cel anterior). Utilizăm Property

170

Inspector pentru a schimba culoarea la verde închis (#669900). Creştem dimensiunea fontului la

16.

Evidenţierea cuvintelor cheie este o altă tehnică de design importantă pentru reclame.

6. Selectăm cuvântul TASTE şi utilizăm Property Inspector pentru a creşte dimensiunea

fontului la 16 şi schimbăm culoarea la roşu închis (#993333). Acum, cele mai importante cuvinte

din reclamă s-au detaşat.

7. Redimenionăm caseta text şi apăsăm Enter după anumite rânduri dacă este necesar, pentru

a face textul să apară ca în figura următoare.

Finalizarea reclamei

8. Alegem File>Save As şi salvăm fişierul cu numele apple.png.

După aceasta va apare o casetă de dialog care ne solcită salvarea fişierului JPEG (care va

face fişierul iniţial neditabil) sau Save Fireworks PNG care va rămâne în întregime editabil.

Ulterior, împreună cu logo.png, vom optimiza şi exporta acest fişier pentru web.

Proiectare interfeţei paginii

Majoritatea paginilor web sunt compuse din elemente multiple, cum ar fi logo-uri, sisteme

de navigare text, imagini, multimedia şi formulare. Proiectanţii deseori apelează la Dreamweaver

pentru a proiecta layout-ul paginilor, dar acesta prezintă anumite limitări ale codului HTML

standard care pot stânjeni deciziile de proiectare şi experimentare. Fireworks este o alternativă

firească pentru proiectarea layout-ului. Deoarece fiecare element grafic din sit face parte dintr-un

canvas independent de alte obiecte, conţinutul este uşor şi precis de aranjat şi rearanjat. Crearea

rapidă a unor teme pentru un anumit client este uşor de realizat datorită interfeţei de optimizare

robuste şi diverselor facilităţi de export HTML.

Proiectarea întregului layout în Fireworks implică un anumit workflow:

- asamblarea diverselor elemente într-un document Fireworks;

- desprinderea (slice) paginii în piese individuale: bannere, elemente de navigare, zona

principală cu conţinut;

- optimizarea fiecărei piese pentru a obţine o impresie de înaltă calitate şi o dimensiune

mică a fişierelor;

- exportul paginii şi toate părţile ei componente pentru reasamblare în Dreamweaver.

171

Pentru început, vom dezvolta întregul design al paginii în Fireworks, împreună cu logoul,

sistemul de navigare, banner-ul, conţinutul principal, reclama şi zona de subsol. Vom proiecta de

asemenea o schemă cu slice-uri pentru pregătirea procesului de optimizare şi export.

Crearea butoanelor

În acestă etapă vom crea butoane utilizând editorul de butoane din Fireworks.

Pe web, apariţia butoanelor de navigare se schimbă deseori în funcţie de acţiunile

utilizatorilor. Un clic pe buton, deplasarea mouse-ului pe un buton şi mutarea mouse-ului în afara

butonului poate schimba modul de apariţie a butoanelor. De exemplu, la deplasarea peste un buton

acesta se poate ‖aprinde‖; pentru a obţine acest efect, proiectanţii vor crea imagini separate pentru

a reprezenta fiecare mod diferit de apariţie a butonului (button state în Fireworks). Butoanele

Fireworks au următoarele stări:

- Up - implicit; apariţia versiunii butonului care apare de obicei când o pagină se încarcă;

- Over - apare când mouse-ului se deplasează peste zona activă a butonului;

- Down - apariţia butonului după ce utilizatorul execută clic; utilă pentru a indica pe care

pagină se află în acel moment utilizatorul (sau secţiunea vizitată);

- Over While Down - apariţia stării Down a butonului când cursorul este mutat peste acesta.

Stările cele mai comune ale unui buton sunt Up şi Over şi pot fi observate în figura

următoare:

Pe lângă crearea butoanelor pentru fiecare stare, este necesar şi un script pentru a indica

browser-ului să afişeze butonul corect, în funcţie de activitatea utilizatorului. Acest script este

realizat de obieci în JavaScript, un limbaj de scripting utilizat pentru controlul browser-ului.

Scriptul trebuie să ţină cont de fiecare buton grafic (care reprezintă starea) şi să răspundă

adecvat la un anumit eveniment. Fireworks face singur acest lucru; singurul lucru pe care trebuie

să-l facem este să creăm butoane funcţionale construind un buton simbol, folosind editorul din

Fireworks Button Symbol. Odată creat, Fireworks stochează butonul simbol în Library. Astfel,

putem crea câte instanţe (copii ale butonului simbol original) avem nevoie.

Butonul simbol pe care îl vom crea pentru sistemul de navigare conţine două stări: Up si

Over.

1. File>New (CTRL+N);

2. în fereastra de dialog specificăm 200 pentru lăţime şi 200 pentru înălţime, rezoluţie 72

pixeli/inch şi culoarea canvas-ului alb. Butonul pe care îl vom crea este mai mic decât canvas-ul

dar îl vom redimensiona ulterior; este indicat să avem mai mult spatiu de lucru;

3. File>Save>button.png

4. Edit>Insert>New Symbol (CTRL+F8) pentru a crea un simbol

5. în caseta de dialog Symbol Properties numim noul simbol nutrition şi selectăm tipul

Button.

Când dăm clic pe OK, Fireworks deschide automat editorul de butoane simbol. Editorul

permite crearea diferitelor stări ale butonului şi adaugă acest nou simbol la librărie (butonul poate fi

văzut din Window>Library).

172

6. selectăm instrumentul Ellipse şi menţinem tasta Shift apăsată pentru a desena un cerc

perfect peste canvas.

7. utilizăm dimensionarea numerică din Property Inspector: W(24), H(24), X(-12) şi Y(-12);

Fill (#FFFFFF), Stroke Color (#CCCCCC). Setările numerice ne asigură de două lucruri: ne

asigură că cercul este de exact 24 pixeli în diametru şi că cercul este centrat pe canvas.

Coordonatele X şi Y reprezintă distanţa în pixeli de la colţul din stânga sus a imaginii faţă de

centrul canvas-ului. Pentru a ne asigura că imaginea grafică este centrată în canvas, jumătate din

pixeli trebuie să fie deasupra centrului (12) şi jumătate în stânga centrului (12).

9. din Property inspector, selectăm Stroke Option din categoria Stroke. În caseta de dialog

Stroke option, alegem Pencil ca tip de margine, 1-Pixel Soft la numele marginii şi 1 la dimensiune.

10. trasăm un nou cerc mai mare dar fără al atinge pe cel dinainte. Opţiunile Stroke vor fi

aceleaşi.

11. deschidem panoul Align: Window>Align care permite alinierea obiectelor cu precize pe

canvas.

173

12. selectăm ambele cercuri alegând Select/Select All; clic pe Horizontal Center şi apoi pe

Align Vertical Center pentru a alinia cele două cercuri. Cercul mic va dispare după alinere;

13. seletăm cercul mare folosind instrumentul Pointer şi alegem Modify > Arrange > Send

to Back.

14. setăm coordonatele cercului al doilea: W(30), H(30), X(-15) şi Y(-15);

15. utilizăm instrumentul Text şi adăugăm NUTRITION sub cele două cercuri; font – Arial

Narrow, Size - 12, Font Color - #666666 şi aliniem la centru eticheta butonului. În final, setăm X(-

35), Y (21)

Din fericire, crearea stărilor rămase este uşoară, deoarece putem reulitiza ce am realizat.

Crearea stării Button Over

Până în acest moment am creat starea anterioară a butonului (starea Up). Vom dezvolta

starea Over a butonului în cele ce urmează. Starea Over apare când mouse-ul este deplasat peste

buton. Starea Over va avea acelaşi aspect ca starea Up, diferenţa constând în dimensiunea

cercurilor şi imaginea bitmap adiţională pe care o vom importa pentru a umple cercul din interior.

1. deschidem imaginea red_onion.jpg (o putem descărca folosind o căutare pe google

images ). http://images.google.com/imgres?imgurl=http://www.mercury-

appliances.co.uk/images/red_onion.jpg&imgrefurl=http://www.mercury-

appliances.co.uk/recipes.php%3Frecipe_id%3D4&h=399&w=420&sz=18&hl=en&start=12&um=

1&tbnid=YtiVoE0d4OxbiM:&tbnh=119&tbnw=125&prev=/images%3Fq%3Dred%2Bonion%26s

vnum%3D10%26um%3D1%26hl%3Den%26client%3Dopera%26rls%3Den%26sa%3DN

2. selectăm instrumentul Ellipse din bara cu instrumente Tools. Utilizăm Property Inspector

pentru a seta Stroke şi Fill la none. Menţinem apăsată tasta Shift şi trasăm un mic cerc în partea de

sus. După ce convertim cercul la o mască, culoarea marginilor şi cea de umplere nu vor fi vizibile.

174

3. Odată cercul selectat, utilizăm Property Inspector pentru a schimba coordonatele W, H, X

şi Y la 36, 36, 1 şi 1. Anterior, am creat starea Up a butonului nutrition prin trasarea celor două

cercuri şi alinierea acestora utilizând panoul Align. Ceapa roşie trebuie să se potrivească în cercul

interior şi din acest motiv vom redimensiona cercul.

4. Comutăm pe instrumentul Pointer. Menţinem apăsată tasta Shift, selectăm atât cercul cât

şi fotografia. Alegem Modify > Mask > Group as Mask. În panoul Layers, clic pe imaginea

miniaturizată a măştii din layer-ul mască. În Property inspector, setăm tipul de mască la Path

Outline (nu Grayscale).

175

Cercul scoate acum în evidenţă ceapa roşie chiar dacă acoperă fotografia. Path Outline

spune Fireworks-ului să neglijeze marginea şi umplerea cercului şi să se îndrepte doar spre

conturulformei însăşi. Drept rezultat, obiectul care maschează masca taie obiectul mascat.

Setareaalternativă (Grayscale) poate fi utilizată când îmbinăm două obiecte într-o mască şi nu

folosind unadin ele pentru a o tăia pe cealaltă.

5. Din meniul principal selectăm Select > Deselect. În Property Inspector clic pe butonul

FitCanvas. Aceasta face ca masca circulară să se potrivească perfect pe canvas fără nici un

spaţiuadiţional. Salvăm red_onion.png şi închidem fişierul.

6. Ne întoarcem la button.png şi dublu clic pe starea Up a butonului pe care l-am creat

anterior pentru a deschide editorul de butoane simbol. Clic pe tab-ul Over pentru a accesa mediul

de dezvoltare a stării butonului Over. În editorul pentru butoane simbol, fereastra document

afişează canvas-ul butonului, care este gol.

7. Clic pe butonul Copy Up Graphic. Deoarece majoritatea stărilor butonului sunt variaţii ale

butonului Up, butonul Copy Up Graphic este o modalitate convenabilă să copiem automat starea

Up a butonului şi să-l plasăm în canvas-ul stării Over în aceeaşi poziţie.

8. Selectăm cercul din exterior şi utilizăm Property Inspector pentru a schimba coordonatele

W, H, X şi Y la 41, 42, 21 şi 21. Selectăm cercul interior şi utilizăm Propery Inspector pentru a

schimba W, H, X şi Y la 36, 36, -18 şi -18. Starea Over trebuie să fie puţin diferită de starea Up şi

din acest motiv am efectuat o mărire pentru a face loc măştii cu ceapa roşie pe care am creat-o

anterior.

9. File>Import pentru a importa red_onion.png. După ce acest fişier va fi pe canvas (indicat

de cursorul în formă de L), plasăm masca cu ceapa roşie în interiorul cercului din mijloc. Putem

folosi tastele săgeţi sau setările X şi Y din Property Inspector pentru o poziţionare precisă a măştii.

În acest moment, masca cu ceapa roşie este plasată în cadrul centrului interior, ceapa roşie

fiind evidenţiată în cercul interior când mouse-ul se deplasează peste buton.

10. selectăm instrumentul Text din bara cu instrumente şi schimbăm culoarea butonului

NUTRITION la albastru-verde (#009966). Clic pe butonul Done pentru a închide editorul de

butoane simbol.

11. în button.png, clic pe tab-ul Preview din partea de sus a ferestrei document şi deplasăm

cursorul peste buton pentru a previzualiza stările Up şi Over. Salvăm button.png şi închidem.

176

O altă variantă este să testăm documentele Fireworks folosind F12. Fireworks va genera o

pagină web temporară completă cu toate elementele grafice necesare şi JavaScript, permiţând

testarea în browser-ul implicit.

Temă: Realizaţi şi celelalte butoane - ABOUT US, PRODUCTS, RECIPES, NUTRITION,

FUNDAMENTAL, EVENTS

Bibliografie

David Morris, CREAREA UNUI SIT WEB CU FLASH 8, Editura Rosetti, 2006

Cosmin Vârlan, Macromedia FLASH, Editura Polirom, 2004

Page, Khristine Annwn, Macromedia Dreamweaver 8. Pregătire direct de la sursa, Editura:

ALL, 2008

177

Capitolul XVI. ELABORAREA DE PROTOTIPURI

Avram Călin

1. Ce este HTML?

HTML este un limbaj pentru a descrie paginile web.

HTML vine de la Hyper Text Markup Language. HTML nu este un limbaj de programare, este un

limbaj de marcare. Un limbaj de markup este un set de tag-uri de marcare. HTML utilizează

marcatori de marcare pentru a descrie pagini web

Tag-uri HTML

HTML tag-uri de marcare sunt de obicei numite tag-uri HTML:

tag-uri HTML sunt cuvinte cheie înconjurate de paranteze unghiulare ca <html>;

tag-uri HTML sunt în mod normal în perechi ca <b> şi </ b>;

tag-ul primul dintr-o pereche este tagul de început, tag-ul al doilea este tag-ul final;

de început şi de sfârşit sunt numite tag-uri, de asemenea, de deschidere şi închidere tag-uri

În limbajul de marcare a hipertextului totul se rezumă la structură. Un limbaj de marcare este folosit

pentru a descrie care este rolul fiecărei părţi din document în raport cu celelalte.

Tag-urile HTML sunt folosite tocmai pentru a marca elementele comune, care pot conţine text,

grafică sau alte elemente. Tag-urile sunt de forma – pereche început-sfârşit:

Scrierea perechilor de legături:

CORECT INCORECT

Tag-uri din cadrul documentului HTML

Fiecare document HTML, încă de la creare are două părţi principale: un antet şi un corp. Chiar dacă

nu sunt special delimitate, HTML presupune existenţa lor. HTML oferă de asemenea şansa de a

adăuga şi alte componente funcţionale paginii, sub forma foilor de stil, scripturilor şi seturilor de

cadre.

Deşi fac parte din definirea unui document HTML, două etichete există în afara structurii

documentului: doctype şi html. Prima identifică versiunea de HTML folosită pentru pagina

respectivă şi regulile pe care acestea le respectă. A doua etichetă identifică un limbaj global şi

<tag1>

<tag2>

</tag1>

</tag2>

<tag1>

<tag2>

</tag2>

</tag1>

<tag>............................

.</tag>

conţinut arbitrar

tagul de sfârşit care are

caracterul slash (/ )

tagul de

început

178

direcţia textului pentru documentul respectiv, în plus marchează începutul şi sfârşitul conţinutului

HTML.

Documentul HTML se indică prin tag-ul HTML

<HTML>.........................</HTML>

Vom prezenta numai o parte din tag-urile HTML, care sunt importante in realizarea unui design

atragator.

Se considera ca limbajul HTML este stapinit de catre student, avindu-se in vedere ca au absolvit

cursul de Tehnici multimedia.

Culori, fonturi, margini

O pagină Web poate fi setată prin:

- alegerea culorii de fond

- alegerea culorii textului şi

- alegerea dimensiunilor paginii

Documente HTML = Pagini Web

Documentele HTML descrie paginile web.

Documentele HTML contin tag-uri HTML şi text simplu.

Documentele HTML sunt, de asemenea, numite pagini web.

Scopul unui browser web (cum ar fi Internet Explorer sau Firefox) este de a citi documente HTML

şi a le afişa în paginile web. Browser-ul nu se afişează etichetele HTML, dar foloseşte taguri pentru

a interpreta conţinutul paginii:

Exemplu:

Textul între <html> şi </html> descrie pe pagina web.

Textul între <body> şi </body> este conţinutul paginii vizibile.

Textul dintre <h1> şi </h1> este afişat ca o rubrică.

Textul între <p> şi </p> este afişat ca un paragraf

Editare HTML

În acest tutorial vom folosi un editor de text simplu (ca Notepad) pentru a edita HTML.

Credem ca aceasta este cel mai bun mod de a învaţă HTML. Cu toate acestea, dezvoltătorii web

profesionali preferă adesea editoare HTML cum ar fi FrontPage sau Dreamweaver, în loc de a scrie

text simplu.

179

HTM sau. HTML. Care este corect? Când salvaţi un fişier HTML, puteţi utiliza fie. htm sau

extensia html. Noi folosim. Htm în exemplele noastre. Este un obicei din trecut, atunci când

software-ul nu permitea scrierea doar a trei caractere pentru extensiile de fişiere.

Cu software-ul nou este perfect sigur de utilizat şi HTML.

Atributele în HTML

Atributele pot fi definite ca niste proprietati ale tag-urilor. Atributele se pun numai in tag-ul

de inceput. Daca un tag nu are nici un atribut, atunci browser-ul va lua in considerare valorile

implicite ale tag-ului respectiv. Pentru a intelege mai bine notiunea de atribut sa vedem cateva

exemple.

Culoarea de fond

Culoarea se obtine din amestecul a celor trei culori fundamentale: roşu, verde şi albastru.

Culoarea de fond a unei pagini Web se specifică utilizand :

nume de culoare. Astfel sunt disponibile cel puţin 16 nume de culori, astfel avem

urmatoarele nume: red, green, blue, aqua, black, fuchsia, gray, lime, maroon, navy,

olive, purple, silver, teal, white şi yellow.

secventa hexazecimala “#rrggbb” unde r,g sau b sunt cifre hexazecimale şi pot lua

valorile din multime {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, A, b, B, c, C, d, D, e, E, f, F};astfel se

pot defini 65536 de culori.

functia rgb(r,g,b), unde r,g si b iau valori din multimea numerelor naturale

{0,1,2…255}

Culoare pentru tag-ul body

Culoarea unei pagini se precizează prin intermediul unui atribut al etichete <body>.

Sintaxa:

<body bgcolor = culoare>,

unde culoare se stabileşte după modelul precizat mai sus.

Exemplu a unei pagini Web cu fondul de culoare ―cyan‖:

180

Unul dintre lucrurile simple pe care le puteţi face astfel încât pagina dumneavoastră Web să

arate mai elevat este să-i daţi un titlu adecvat, cu ajutorul controlului <TITLE>. Titlul apare de

obicei pe bara de sus a ferestrei afişate pe calculatorul utilizatorului.

Marcajul <TITLE> vă permite să definiţi exact titlul dorit al documentului. Este un marcaj

pereche şi apare în cadrul blocului de informaţii <HEAD></HEAD> conform exemplului de mai

jos.

<HEAD>

<TITLE>Prima pagina</TITLE>

</HEAD>

În exemplu de mai jos este afişată titlul pagini ţi modul în care este vizualizată linia orizontală. Un

control foarte bun pentru organizarea vizuală a documentului este marcajul de riglă orizontală:

<HR>. Plasat oriunde într-un document Web, acest marcaj produce o linie subţire orizontală afişată

pe întreaga lăţime a paginii.

Puteţi utiliza rigla orizontală de mai multe ori într-un document Web, ca şi orice alt element de

marcare sau de proiectare. Utilizat judicios. Marcajul <HR> este extreme de util pentru crearea

paginilor.

Definirea subtitlului

Fiecare nivel de subtitlu are un control de deschidere şi unul de închidere. Marcajul pentru nivelul

cel mai de sus este <H1>; cel mai de jos (pentru cea mai redusă şi mai puţin importantă secţiune)

este <H6>.

181

Definirea paragrafului

Cele mai importante şi mai folosite sunt marcajele care specifică faptul că doriţi trecerea la un

paragraf nou sau linie nouă. Există diverse variante ale acestor controale, dar puteţi crea documente

Web lizibile şi utile utilizând doar cele două marcaje <P> şi <BR>. Pentru a specifica trecerea la un

paragraf nou, utilizaţi controlul <P>.

Stiluri de text

Prin stiluri de text înţelegem specificarea caracterelor îngroşate, italice şi a modificărilor

care pot fi făcute asupra textului. Comenzile de formatare din HTML se pot utiliza oriunde, dar o

strategie mai bună este să le utilizaţi acolo unde sunt cele mai adecvate. Multe pagini Web tind deja

să fie prea încărcate, iar utilizarea în exces a caracterelor italice şi îngroşate face ca diversitatea să

fie şi mai neplăcută.

Formatarea îngroşată şi cea pentru scriere înclinată necesită marcaje HTML pereche:

Marcajul de formatare italică înclinată este <I>, cu marcajul pereche</I>

Marcajul de formatare îngroşată este <B>, cu marcajul pereche</B>

<html>

<body>

182

<p><b>Acest text este ingrosat</b></p>

<p><strong>Acest text este scris cu caractere puternice</strong></p>

<p><big>Acest text este mare</big></p>

<p><i>Acest text este inclinat</i></p>

<p><small>Acesta este mic</small></p>

<p>Textul este_indice si ^exponent</p>

</body>

</html>

Codul HTML de mai sus va fi vizualizat în felul următor:

Utilizarea dimensiunilor, culorilor şi a corpurilor de literă

Toate modificările caracteristicilor fontului se fac prin diverse variante ale marcajului <FONT>.

Marcajele HTML pot avea atribute specifice date prin perechi de forma nume = valoare.

<font size=7> este scris cu cele mai mari caractere </font>

Fontul implicit este SIZE=3 pentru majoritatea programelor de navigare. Modificările relative nu

pot reduce fontul sub SIZE=1 sau peste SIZE=7. Fontul poate fi specificat şi în mod absolut.

<font size=+1> este scris cu cele mai mari caractere </font>

183

Acest cod HTML va mari fontul cu o unitate faţă de cel precedent. (dacă nu a fost definit fontul are

valoarea SIZE=3 iar prin utilizarea comenzii FONT SIZE=+1 fontul va avea valoarea SIZE=4)

În mod similar se poate specifica o culoare pentru o porţiune de text, prin folosirea unui alt

atribut al marcajul <FONT>. Numele este „color‖ iar secvenţa de utilizare este: <FONT

COLOR=BLUE> scrie cu culoarea albastra</FONT>.

Marcajele HTML care au atribute, au o proprietate utilă a limbajului de marcare şi anume

este posibil specificarea mai multor atributeîn acelaş marcaj.

<font size=7 color=blue> este scris cu cele mai mari caractere si colorat</font>

Alt atribut al marcajului <FONT>este specificarea FACE a unui corp de literă. La acest atribut

trebuie specificat numele exact al fontului.

<font face=ARIAL> este scris cu caractere diferite</font>

sau

<font size=7 color=blue face=‖Arial‖> este scris cu cele mai mari caractere si colorat</font>

<html>

<head>

<title>Formatarea</title>

</head>

<body>

<font size=7> Acesta este un text</font>

<p>

<font size=+1> Acesta este un text cu caractere mai mari</font> decat cele implicite

<p><font size=6 color=blue>Acesta este un text</font>

<p><font face="VERDANA"> Acesta este un text</font>

<p><font size=5 color=blue face="MONOTYPE CORSIVA">Acesta este un text</font>

</body>

</html>

184

Liste şi caractere speciale

Listele cel mai des utilizate sunt listele marcate – numite şi liste neordonate. Listele

neordonate încep cu <UL> şi se încheie cu </UL>, iar fiecare element al listei este definit prin

controlul <LI>.

<ul>

<li>Cafea</li>

<li>Lapte</li>

</ul>

Pentru liste ordonate se aplica următorul exemplu:

<ol>

<li>Coffee</li>

<li>Milk</li>

</ol>

185

Caractere speciale

Caracterele speciale şi diacriticele sunt sunt entităţi care nu sunt incluse între paranteze unghiulare

(<>) ele încep întotdeauna cu (&) şi se tremină cu (;).

Iată în continuare codurile HTML pentru cele mai folosite caractere si simboluri, care nu se

găsesc pe tastatura calculatorului:

Simbol Cod HTML

Numar Nume

&#160; &nbsp;

¢ &#162; &cent;

£ &#163; &pound;

© &#169; &copy;

« &#171; &laquo;

® &#174; &reg;

° &#176; &deg;

± &#177; &plusmn;

² &#178; &sup2;

³ &#179; &sup3;

µ &#181; &micro;

¶ &#182; &para;

¹ &#185; &sup1;

» &#187; &raquo;

µ &#188; &frac14;

´ &#189; &frac12;

186

¶ &#190; &frac34;

 &#194; &Acirc;

Î &#206; &Icirc;

× &#215; &times;

Ø &#216; &Oslash;

â &#226; &acirc;

î &#238; &icirc;

’ &#247; &divide;

ø &#248; &oslash;

Ş &#350;

ş &#351;

Ţ &#354;

ţ &#355;

€ &#8364; &euro;

Acum după ce am văzut codurile pentru diverse caractere pe care le vom folosi în cadrul

paginilor noastre web, să vedem cum arată codul paginii noastre de la început, dacă textul va fi scris

cu diacritice:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Prima mea pagina web</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

Bine ai venit!<BR>

Vom &#238nv&#259&#355;a &#238mpreun&#259 limbajul HTML.

Aceasta este prima mea pagin&#259 web!

</BODY>

</HTML>

187

Referinţe către alte pagini Web

Marcajul HTML principal pentru referinţe externe este <A>, marcajul ancoră. Acesta trebuie să

conţină atribute. Fără atribute, marcajul <A> nu are sens şi nu afectează formatarea informaţiei.

Următorul exemplu va avea efect ca afişare fără formatarea textului:

Acum puteţi vizita <A> Casa Alba</A> on line!

Pentru ca această legătură să devină activă, adică să comande programului de navigare să execute

ceva, trebuie să specificaţi un atribut de referinţă hipertext: HREF="valoare".

Definirea ţintelor într-un document Web

Cel mai mare avantaj al acestor atribute din marcajele de formatare este că puteţi asigura o

excelentă consistenţă a interfeţei şi a prezentării informaţiei. De exemplu, legăturile din pagina să

conducă către alte pagini Web, alte legături îl conduc pe aceeaşi pagină şi restul legăturilor în

conduc spre documente de pe propriul server. Toate legăturile vor avea aceeaşi formă (vor avea

culoarea albastră şi vor fi subliniate) şi aceeaşi funcţie.

O asemenea abordare a proiectării documentelor Web conduce la pagini uşor de parcurs.

Uneori este imposibil ca un document să nu ocupe mai multe ecrane.

Una dintre problemele pe care proiectanţii de pagini Web trebuie să le rezolve este să-şi dea

seama când anume este optimă plasarea unui document într-un fişier HTML unic şi când este

optimă organizarea sa ca un set de fişiere. Regula este separarea paginilor prin puncte logice de salt

şi minimizarea timpului de încărcare pentru cititori.

Ţintele salturilor interne din documente Web sunt cunoscute sub numele de ancore cu nume.

Marcajul HTML pentru un punct-ancoră este o variantă a marcajului <A>: <A name=valoare>.

Valoarea poate fi orice secvenţă de caractere.

Corespondenţa unei ancore HTML este marcajul de formatare care defineşte saltul sau

legătura activă din cadrul documentului. Aceasta este o variantă a marcajului <A>, atributul necesar

este o altă referinţă hipertext de tip HREF, URL-ul fiind înlocuit de data aceasta cu numele ancorei,

prefaţat de sinbolul diez (#).

Dacă ancora la care doriţi să vă conectaţi este specificată prin <a name=‖capitolul 1‖>,

saltul în pagină ar trebui specificat prin <a href=‖#capitolul 1‖>capitolul 1</a>.

<TITLE>Prima mea pagina web</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<center>

<H1>Referinte interne</H1>

188

<font size=2>

<a href=#cap1>Capitolul 1 </a> |

<a href=#cap2>Capitolul 2 </a> |

<a href=#cap3>Capitolul 3 </a> |

<a href=#cap4>Capitolul 4</a>

</font>

</center>

<br>

<blockquote>

<DL>

<a name="cap1">Capitolul 1:</a>

<DD>Se descrie informatia din capitolul 1.</DL>

<br>

<DL>

<a name="cap2">Capitolul 2:</a>

<DD>Se descrie informatia din capitolul 2.</DL>

<br>

<DL>

<a name="cap3">Capitolul 3:</a>

<DD>Se descrie informatia din capitolul 3.</DL>

<br>

<DL>

<a name="cap4">Capitolul 4:</a>

<DD>Se descrie informatia din capitolul 4.</DL>

<br>

</blockquote>

</BODY>

</HTML>

189

Salturi în cadrul listelor organizate

Ancorele şi punctele de salt sunt folosite frecvent şi pentru a-i ajuta pe cititori să navigheze

în liste de dimensiuni mari, cu informaţii sortate alfabetic. Să considerăm următoarea redactare

simplă a unei agende telefonice:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<H1>Carte de telefoane</H1>

<br>

Ordonarea:

<A HREF="#a-c">[A-C]</A>

<A HREF="#d-h">[D-H]</A>

<A HREF="#i-l">[I-L]</A>

<A HREF="#m-n">[M-N]</A>

<A HREF="#o-s">[0-S]</A>

<A HREF="#t-z">[T-Z]</A><BR>

<H2><A NAME="a-c">A-C</A></H2>

Benson, George (07220...)<BR>

Coleman, Ornette (07660...)<BR>

Coltrane, John (07400...)

<H2><A NAME="d-h">D-H</A></H2>

Dorsey, Tom (07220...)<BR>

Eilington, Duke (07660...)<BR>

Getz, Stan (07660...)<BR>

<H2><A NAME="i-l">I-L</A></H2>

Jackson,.Milt (07400...)<BR>

Laffite, Guy (07220...) <BR>

<H2><A NAME="m-n">M-N</A></H2>

Monk, Thelonious (07400...)<BR>

Noorie, Jitnmy (07220...)<BR>

<H2><A NAME="o-s">0-S</A></H2>

Parker, Charlie (07660...)<BR>

Peterson, Oscar (07400...)<BR>

Reinhardt, Django (07220...)<BR>

<H2><A NAME="t-z">T-Z</A></H2>

Taylor, Billy (07400...)<BR>

Tyner, McCoy (07220...)<BR>

Waller, Fats (07660...)<BR>

</body>

</html>

190

Referinţă pentru inserarea de imagini

Înainte de a trece mai departe la marcajul HTML în sine, este important să acordăm puţin timp formatelor grafice acceptabile, aceasta deoarece există sute de formate diferite, dintre care numai două sunt larg înţelese de software-ul de navigare Web. Cele două formate permise de HTML sunt:

GIF: Graphics Interchange Format introdus de Compuserve

JPEG: formatul introdus de Joint Photographic Expert Group

Comparaţia performanţelor formatelelor GIF şi JPEG constă în a aprecia subtilităţile

acestora. Imaginile GIF pot utiliza doar 256 de culori, pe când JPEG permite milioane de culori

distincte într-o imagine (deşi afişarea lor corectă depinde de tipul de display pe care utilizatorul

îl are în sistemul său de calcul). Ambele formate grafice comprimă imaginile pentru a reduce

dimensiunea fişierelor dar, deoarece comprimarea se face în mod diferit, unele imagini vor avea

dimensiuni mult mai mici într-un format decât în celălalt.

Motivul principal pentru care formatul de imagine GIF este atât de atractiv pentru

proiectanţii de Web nu este paleta mică de culori, ci faptul că puteţi reduce paleta până la

minimul necesar pentru o imagine specifică, ceea ce conduce la o scădere dramatică a

dimensiunii fişierului.

Imaginile grafice sunt construite din pixeli: puncte distincte de informaţie din imagine. în

cazul unei imagini GIF, fiecare pixel poate avea una din cele maxim 256 de culori distincte, dar

ce se întâmplă dacă imaginea utilizează doar două culori în loc de 256? Poate fi o siglă a unei

companii sau ceva similar. în acest caz, puteţi reduce destul de mult dimensiunea imaginii GIF:

fiecare pixel necesită un singur bit de informaţie (un octet are 8 biţi), comparativ cu 8 biţi de

191

informaţie pentru opţiunea completă de 256 de culori. Cu alte cuvinte, aţi redus dimensiunea

fişierului la o optime din dimensiunea iniţială.

În general, formatul GIF este utilizat pentru majoritatea imaginilor din Web, în special

pentru butoane, panouri publicitare (banners) şi alte elemente similare, datorită dimensiunii mai

mici a fişierelor. Formatul JPEG este necesar atunci când doriţi să imitaţi cât mai exact culorile

exacte ale imaginii originale. De exemplu, un prieten are o locaţie Web în care îşi etalează unele

dintre excelentele sale fotografii după natură, iar pentru reproduceri fotografice este obligatoriu

să folosească formatul JPEG pentru toate imaginile. în caz contrar s-ar pierde nuanţele culorilor.

Includerea imaginilor într-un document Web este imediată – utilizaţi marcajul de formatare

<IMG> (imagine). La fel ca la marcajul ancoră <A>, marcajul IMG are un singur atribut esenţial,

SRC=numegrafic şi la fel ca rigla orizontală <HR>, nu are marcaj-pereche pentru închidere.

Sunt adăugate şi alte opţiuni pentru marcajul <IMG>. Una dintre opţiunile noi vă permite să

specificaţi lăţimea (WIDTH) şi înălţimea (HEIGHT) imagini, înainte ca aceasta să fie încărcată,

ceea ce face ca documentul să fie redat mai rapid pe ecran, chiar înainte ca graficul să fei

recepţionat. Valorile sunt specificate în pixeli.

Dar programul Lynx nu poate afişa imagini grafice. Ca urmare, este permis un atribut

suplimentar al marcajului <IMG>, special pentru această situaţie. Secvenţa magică este

MT=text-alternativ. Ceea ce apare pe post de text-alternativ este afişat în situaţia în care

utilizatorul nu poate vizualiza imagini sau optează pentru eliminarea încărcării graficelor, pentru a

accelera navigarea în Web (aproximativ 10% din utilizatori fac acest lucru în mod curent).

Opţiuni de aliniere a imaginii

Dar ce s-ar întâmpla dacă aţi dori o altă aliniere? Sa dacă utilizaţi diverse alinieri pentru

grafice multiple? Vă puteţi aştepta la un al treilea atribut al marcajului de formatare <IMG>,

ALIGN, care vă oferă un control precis al alinierii.

Cele trei alinieri standard sunt ALIGN=top, ALIGN=middle şi ALIGN=bottom. În mod

implicit, imaginile şi materialele adiacente sunt aliniate la baza imaginii, aşa cum se vede în

figura de mai jos. Următoarea secvenţă HTML exemplifică aceste trei opţiuni de aliniere:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<H1>Opriuni de aliniere a imaginilor</H1>

<H2>Align=top</H2>

Doriti sa continuati?<A HREF="referinte.html">

<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=top B0RDER=0></A>

Tastati litera A (ALIGN=top)

192

<H2>Align=middle</H2>

Doriti sa continuati?<A HREF=referinte.html">

<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=middle BORDER=O></A>

Tastati litera A (ALIGN=middle)

<H2>Align=bottom</H2>

Doriti sa continuati?<A HREF=referinte.html">

<IMG SRC="buton.gif" ALIGN=bottom BORDER=O></A>

Tastati litera A (ALIGN=bottom)

</BODY>

</HTML>

Atunci când poziţionaţi imaginile dumneavoastră, amintiţi-vă că diversele programe de

navigare au diferite lăţimi de ecran şi că aceste programe sunt libere să deplaseze elementele

pentru ca să încapă pe ecran. O greşeală clasică într-o pagină, altfel foarte arătoasă, este să o

vizualizaţi într-o fereastră relativ îngustă şi să trageţi concluzia că totul arată bine. Un utilizator

care are un ecran uriaş va vedea toate graficele şi textele înghesuite în partea de sus - un

aranjament care compromite aspectul general al paginii.

Iată o regulă empirică simplă pentru imagini: Dacă doriţi ca în dreapta unei imagini să nu

apară nimic, adăugaţi un marcaj <BR> la sfârşitul secvenţei HTML care specifică acel grafic.

Organizarea informaţiilor în tabele

Tabelele reprezintă o extensie importantă a limbajului HTML. Dar, spre deosebire de tabelele din

procesorul dumneavoastră favorit de texte, tabelele HTML pot să vă solicite destul de mult.

193

Bazele formatării tabelelor

Deşi tabelele oferă o mulţime de posibilităţi interesante, au şi un dezavantaj: sunt destul de

greu de construit. Trebuie să specificaţi parametrii tabelului, apoi parametrii fiecărei linii iar, în

final, fiecare celulă trebuie înconjurată de marcajele <TD></TD> date de tabel. Iată un exemplu

simplu de tabel:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<B>Produse</B>

<TABLE BORDER=1>

<TD>Lapte</TD>

<TD>Paine</TD>

<TD>Miere</TD>

<TD>Sunca</TD>

</TR>

</TABLE>

</BODY>

</HTML>

Acest cod plasează toate datele pe aceeaşi linie (adică pe acelaşi rând, delimitat de <TR> şi

</TR>), după cum se vede în figură.

Dacă dorim să scriem informaţia sub forma unui element pe fiecare rând (adică linie), codul

devine mai complex:

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Carte de telefoane</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<B>Produse</B>

<TABLE BORDER=1>

<TR>

194

<TD>Lapte</TD>

</TR>

<TR>

<TD>Paine</TD>

</TR>

<TR>

<TD>Miere</TD>

</TR>

<TR>

<TD>Sunca</TD>

</TR>

</TABLE>

</BODY>

</HTML>

Marcaj TABLE Semnificaţie

BORDER=n Lăţimea zonei umbrite din jurul tabelului. Dacă BORDER=O, atunci se

elimină şi caroiajul din interiorul tabelului.

CELLSPACING=n Spaţierea dintre celule (pixeli)

CELLPADDING=n Spaţierea dintre chenar si conţinutul celulei (pixeli)

WIDTH=n Lăţimea dorită, prioritară faţă de lăţimea calculată (pixeli sau procente)

Mai puteţi specifica şi alinierea orizontală a celulelor de date, cu ajutorul opţiunii ALIGN.

Opţiunile sunt ALIGN=left (la stânga, implicit), ALIGN=center (centrat) şi ALIGN=right (la

dreapta), aşa cum se arată în fragmentul HTML următor. VALIGN vă permite să specificaţi

alinierea pe verticală - VALIGN=top, de exemplu, face ca toate celulele dintr-o linie să conţină

informaţia aliniată în partea superioară, în loc de opţiunea implicită de centrare pe verticală.

Opţiunile pentru VALIGN sunt top (sus), middle (centrat) şi bottom (jos).

195

<TABLE BORDER=5 WIDTH=50%>

<TR>

<TH>Show</TH><TH>Day On A&E</TH>

</TR>

<TR ALIGN=CENTER>

<TD>Sherlock Holmes</TD>

<TD>Monday</TD>

</TR>

<TR ALIGN=CENTER>

<TD>Lovejoy</TD>

<TD>Monday</TD>

</TR>

</TABLE>

Liniile şi coloanele se pot întinde pe mai multe unităţi de tabel, dacă este nevoie, deci am putea

adăuga un antet mai frumos pentru tabelul precedent, specificând C0LSPAN=2 pentru o nouă

celulă de date extinsă pe două coloane:

<TABLE BORDER=5 WIDTH=50%>

<TR>

<TD COLSPAN=2 ALIGN=center>

<FONT SIZE=5>Arts & Entertainment</FONT></TD>

</TR>

<TH>Show</TH><TH>Day On A&E</TH>

<TR ALIGN=CENTER>

<TD>Sherlock Holmes</TD><TD>Monday</TD>

</TR><TR ALIGN=CENTER>

<TD>Lovejoy</TD><TD>Monday</TD>

</TR>

</TABLE>

196

Există mai multe opţiuni suplimentare de formatare care vă ajută să învăţaţi cum să

exploataţi eficient acest set de proprietăţi ale grupului de marcaje specifice tabelelor. Una din cele

mai importante o reprezintă controlul culorilor în tabele - mai precis, culoarea de fond a celulelor.

Culorile dintr-o anumită celulă de date apar în marcajul <TD> într-un mod care nu vă va surprinde:

<TD BGCOLOR=yellow>text pe fond galben</TD>

Atributul COLSPAN este destul de uşor de înţeles, adevărata provocare la nivel conceptual este

înţelegerea utilizării atributului ROWSPAN, care vă permite să extindeţi o celulă de date pe mai

multe linii ale tabelului.

<TABLE BORDER=5 CELLPADDING=5>

<TR>

<TD BGCOLOR=RED ROWSPAN=5>Programe TV</TD>

<TD>MTV</TD></TR>

<TR><TD>SPORT 1</TD></TR>

<TR><TD>SPORT 2</TD></TR>

</TABLE>

</CENTER>

În tabelul următor vor fi prezentate cele mai utilizate tag-uri împreuna cu cele mai importante

atribute ale lor:

Nume tag Nume

atribut

Valoare atribut Detalii

197

<A> Ancora

href URL Adresa către care vrem să fie legătura

target _blank

_self

_parent

_top

Fereastra în care se va face afişarea

<B> Text bold

<BODY> Cuprinsul documentului

background adresa imaginii Imaginea de fond

bgcolor cod culoare

nume culoare

Culoarea fondului

leftmargin procent din lăţimea

paginii număr de pixeli

Distanta dintre marginea din stânga a

ferestrei browserului şi marginea din

stânga a paginii

topmargin procent din înălţimea

paginii număr de pixeli

Distanta dintre marginea de sus a ferestrei

browserului si marginea de sus a paginii

text cod culoare nume

culoare

Culoarea textului

alink cod culoare nume

culoare

Culoarea legăturilor active (atunci când

mouse-ul se afla deasupra lor)

link cod culoare nume

culoare

Culoarea legăturilor nevizitate (nu s-a

efectuat nici un click pe ele)

vlink cod culoare nume

culoare

Culoarea legăturilor vizitate (s-a efectuat

cel puţin un click pe ele)

<BR> Sfârşitul rândului

<CENTER> Afişarea în centrul paginii

<FONT> Fontul textului

color cod culoare nume

culoare

Culoarea fontului

face nume font Tipul fontului

size un număr de la 1 la 7 Mărimea fontului

<FORM> Formular interactiv

action URL Adresa scriptului care prelucrează datele

din cadrul formularului

198

method GET

POST

Metoda de prelucrare a datelor formularului

<FRAME> Cadru (fereastra)

frameborder 1 sau 0 Cadrul are sau nu are chenar

marginheight număr de pixeli Spaţiu deasupra si sub un cadru

marginwidth număr de pixeli Spaţiu la stânga şi la dreapta unui cadru

src URL Sursa cadrului

<FRAMESET> Mulţime de ferestre

cols procent din lăţimea

paginii număr de pixeli

numărul şi mărimea relativa a coloanelor

rows procent din înălţimea

paginii număr de pixeli

numărul şi mărimea relativa a rândurilor

H1, H2, H3,

H4, H5, H6

Titluri in cadrul documentului

align left

center

right

justify

Alinierea titlului

<HEAD> Antetul documentului

<HR> Linie orizontala

align left

center

right

Alinierea orizontala a liniei

color cod culoare nume

culoare

Culoarea liniei

size număr de pixeli Înălţimea liniei

width procent din lăţimea

paginii număr de pixeli

Lăţimea liniei

<HTML> Document HTML

<I> Text italic

<IMG> Adăugarea unei imagini

199

align left

right

top

middle

bottom

Alinierea imaginii in pagina: left (stânga)

sau right (dreapta)

Alinierea elementelor din jurul imaginii:

top (sus), middle (mijloc), bottom (jos)

alt text Text ce va fi afisat in locul imaginii, in

cazul in care, aceasta nu este afisata

border număr de pixeli Marimea chenarului din jurul imaginii

height procent număr de pixeli Înălţimea imaginii

hspace număr de pixeli Spaţiu pe orizontala in jurul imaginii

src URL Adresa imaginii

vspace număr de pixeli Spaţiu pe verticala in jurul imaginii

width procent număr de pixeli Lăţimea imaginii

<INPUT> Element al formularului

maxlength număr Numar maxim de caractere

name date de tip caracter Numele elementului formularului

size număr Mărimea elementului formularului

src URL Adresa pentru o imagine

type text

password

checkbox

radio

submit

reset

file

hidden

image

button

Tip input

value date de tip caracter Valoare input

<LI> Element al unei liste

<META> Metainformatii

content text Descrie valoarea atributului name

name author Autor

description Descriere

200

keywords Cuvinte cheie

<OL> Lista ordonata

start numar Cu ce valoare începe numerotarea

type A, a, I, i, 1 Tipul numerotării: A, a, I, i, 1 (implicit)

<P> Paragraf

align left

center

right

justify

Alinierea paragrafului

<SELECT> Lista de selecţii

multiple Permite selecţia mai multor elemente

name date de tip caracter Numele listei de selecţii

size număr Numărul de elemente ale listei

<STRONG> Text evidenţiat

<SUB> Text indice

<SUP> Text exponent

<TABLE> Tabel

align left

center

right

Alinierea tabelului

background URL Imaginea de fond pentru tabel

bgcolor cod culoare nume

culoare

Culoarea fondului pentru tabel

border procent număr de pixeli Chenarul tabelului

bordercolor cod culoare nume

culoare

Culoarea chenarului

cellpadding număr de pixeli Spaţiu între conţinutul celulelor tabelului si

marginile lor

cellspacing număr de pixeli Spatiu între celulele tabelului

cols număr Numărul de coloane ale unui tabel

hspace număr de pixeli Spaţiu pe orizontala în jurul tabelului

vspace număr de pixeli Spaţiu pe verticala în jurul tabelului

width procent număr de pixeli Lăţimea tabelului

201

<TD> Celula de tabel

align left

center

right

Alinierea conţinutului celulei pe orizontală

background URL Imaginea de fond pentru celula

bgcolor cod culoare nume

culoare

Culoarea fondului pentru celula

colspan număr Numărul de coloane pe care se întinde

celula

height număr de pixeli Înălţimea celulei

rowspan număr Numărul de linii pe care se întinde celula

valign top

middle

bottom

Alinierea conţinutului celulei pe verticală

width număr de pixeli Lăţimea celulei

<TEXTAREA> Câmp de editare multilinie

cols număr Numărul de coloane

name date de tip caracter Numele câmpului de editare multilinie

rows număr Numărul de rânduri

<TITLE> Titlu document

<TR> Rând tabel

align left

center

right

Alinierea conţinutului celulelor pe

orizontală

bgcolor cod culoare nume

culoare

Culoarea fondului pentru tot rândul

valign top

middle

bottom

Alinierea conţinutului celulelor pe verticală

<U> Text subliniat

<UL> Lista neordonata

type circle

disc

square

Forma marcajului

Formulare în HTML

202

Formularele vă asigură construirea unor pagini Web care permite utilizatorilor să introducă

efectiv informaţii şi să le transmită serverului. Formularele pot varia de la o simplă casetă de text,

pentru introducerea unui şir de caractere pe post de cheie de căutare – element caracteristic tuturor

motoarelor de căutare din Web – până la o structură complexă, cu multiple secţiuni, care oferă

facilităţi puternice ale transmisiei datelor.

Toate formularele sunt asemănătoare, dar există numai două căi prin care informaţiile pot fi

transmise de la programul de navigare Web la serverul situat în celălalt capăt al reţelei. Dacă

transmiteţi informaţiile cuprinse întru-un formular, şi URL-ul de destinaţie include informaţiile pe

care le-aţi introdus, avem de-a face cu metoda numită „get‖ (METHOD=GET) sau cu un formular

de tip „get‖. Alternativa este aceea în care atunci când transmiteţi informaţiile, URL-ul de destinaţie

arată perfect normal, fără alte elemente suplimentare adăugate la sfârşit. Dacă aceasta este situaţia,

atunci aveţi de-a face cu metoda numită „post‖ (METHOD=POST) sau cu un formular de tip

„post‖.

Formularele HTML sunt delimitate de marcaje <FORM>, care se specifică prin <FORM

ACTION=url METHOD=metoda> şi prin marcajul de terminare metoda <?FORM>. Url-ul indică

fişierul sau aplicaţia aflată la distanţă care urmează să prelucreze informaţiile, iar metoda se

specifică fie prin GET, fie prin POST.

Formulare Tag-ul <form >

Un formular este delimitat de tag-ul <form>....descriere formular...</form>.

Între tag-ul de intrare şi cel de ieşire sunt inserate, în principal controalele formularului.

Principalele atribute ale tag-ului form sunt:

action

method

enctype

target

Form-ul are 2 atribute importante: action si method.

Sintaxa:

<form action = valoare_a method = valoare_m> ……</form>

unde:

- valoare_a poate lua ca si valoare:

adresa URL a unui adresa URL a unui script aflat pe server, care primeste datele

formularului , se face o prelucrare a datelor si expediaza un raspuns utilizatorului daca e

cazul

adresa de mail , caz in care datele formularului sunt transmiseprin posta electronica

Exemplu: action = “www…/…‖

↓

Script

Exemplu: action = ―mailto: test@yahoo.com‖

- valoare_m poate lua 2 valori:

get este valoare implicita(datele din formular se adauga la adresa URL specifcata in

action);

post (datele sunt expediate separat; se foloseste cand sunt transmise cantitati mari de

date ).

Tag-ul <input>:

203

Pentru a crea diferite butoane sau casete se foloseste tag-ul <input>

Sintaxa:

<input type = name = value = >

unde

type poate lua valorile urmatoare

text

radio ( atributul checked selecteaza la prima activare a paginii butonul);

checkbox;

submit – trimite

reset – sterge (reseteaza);

password – parola (cand scriem se vad asterixuri, dar la server(destinatar)se

vede totusi parola decodificata).

name este numele atasat casetei sau butonului . Nu reprezinta continutul butonului

sau casetei. continutul

value ce apare scris pe buton sau continutul castei sau in cazul butoanelor radio

numele butoanelor care fac parte din aceiasi familie.(continutul);

Alte atribute ale tag-ului input: -size - specifica latimea campului de editare;

-maxlenght - specifica maximul de caractere.

Daca intr-un input lipseşte atributul type, rezulta implicit type = text.

Limbajul JavaScript va recunoaşte butoanele după name.

Liste de selecţie <select> <option >…. </select>

O lista de selectie permite alegerea unuia sau mai multor elemente dintr-o lista finita.

Are 2 atribute importante : name si size.

Elementele dintr-o lista se introduc cu tag-ul <option>.

Sintaxa:

<select name = nume size = numar>

<option value = valoare_1 selected> Element_1

<option value = valoare_2 > Element_2.

<option value = valoare_3> Element_3

</select>.

unde:

name - numele listei de selecţie

size - este un numar intreg pozitiv, precizeaza cate elemente din lista sunt

vizibile la un moment dat

<option > este tag-ul care include elementele listei. Server-ul primeste perechea

Continutul din value si valoarea dupa option

selected permite selectarea prestabilita a unui element al listei

204

Lista de selecţie cu selecţii multiple

Are aceiaşi sintaxa cu lista de selecţie descrisa mai sus, dar in plus are atributul multiple in tag-ul

select.

205

Câmpuri de editare multiple

Se fac cu tag-ul <textarea >

Sintaxa:

<textarea liste de atribute> text </textarea>

Din lista de atribute enumeram:

cols (nr de caractere afisate intr-o linie),

rows (nr de linii afisate simultan),

name (permite atasarea unui nume),

wrap care determina comportamentul campului de editare fata de sfarsitul de linie.

Atributul poate lua valorile: off, hard, soft..

206

Între tag-ul de intrare şi cel de ieşire ale formularului sunt inserate, în principal, controalele

formularului. Un control este o formă de interacţiune a utilizatorului cu formularul. Putem prezenta

conform tabelului de mai jos principalele controale într-un formular HTML prezentate mai sus:

CONTROL ACŢIUNE A UTILIZATORULUI TAG

text Introducere a unui text de volum redus Input

password Introducere a unui text de volum redus, care apare, pe ecran,

mascat cu "*"

Input

submit Activare (pentru a transmite informaţiile completate de

utilizator)

Input

reset Activare (pentru a restabili valorile iniţiale ale tuturor

controalelor formularului)

Input

checkbox Bifare Input

radio Bifare Input

textarea Introducere a unui volum mare de text Textarea

menu Alegere a unei opţiuni dintr-un meniu Select option

Hărţi de imagini

O imagine poate fi folosita ca si zona activa. In acest caz imaginea se inserează în documentul

HTML intre etichetele <a> si </a>.

207

Exista insa posibilitatea de a crea hărţi de imagini („image maps‖) care permite ca diferite zone ale

unei imagini sa fie definite drept legături către diverse pagini WEB.

Crearea unei hărţi de imagini presupune trei etape:

Definirea unei imagini ca harta de imagini. Se v a utiliza tag-ul <img> cu atributele src si

usemap. Numele dat pozei in usemap, precedat de semnul#, se va regasi obligatoriu in tag-

ul map, in atributul name..

Definirea hartii in interiorul unui bloc special definit cu tag-ul <map> si </map>. Tag-ul

are un atribut obligatoriu si anume „name”, care primeste ca si valoare numele hartii (

numele din usemap);

Crearea zonelor pe harta. Fiecare zona se introduce cu eticheta <area>.

Eticheta <area> are trei atribute obligatorii:

1. „shape‖ care poate lua una din valorile:

„rect‖ (pentru zone de forma dreptunghiulare);

„circle‖ (pentru zone de forma circulara);

„poly‖ (pentru zone de forma poligonala);

default‖ (pentru portiunile imaginii care nu se incadreaza in nici una

dintre categoriile anterioare)

2. „coords‖ determina coordonatele zonei

3. href primeste adresa URL a paginii indicate de legatura zonei respective.

Valorile atributului „shape‖:

rect coords=‖x1,y1,x2,y2‖ – dreptunghi unde (x1, y1) este coordonata coltului stanga

sus si (x2, y2) este coordonata coltului dreapta jos.

circle coords=‖x1, y1,r‖ – (x1,y1) este centrul cercului de raza r.

Poly coords=‖x1,y1,x2,y2,...xn,yn‖ – poligonul cu varfurile de coordonate (x1,y1),

(x2,y2), (x3,y3),....

Pentru obţinerea automata a coordonatelor se poate folosi programul MAP This, program care

defineşte regulile pentru o imagine .gif sau .jpeg. Programul este freeware şi se poate descărca de pe

Internet.

208

Evenimentele „onfocus” şi „onblur”

O pagina poate conţine mai multe elemente prin care putem introduce date. Daca introducem un şir

de caractere într-un câmp de editare spunem ca respectivul element primeşte focusu-l.

Evenimentul onfocus are loc atunci când un element primeşte focus-ul;

Evenimentul onblur are loc când elementul pierde focusul.

Elementele care primesc focus-ul au doua metode importante:

metoda onfocus() atribuie focus-ul elementului

metoda onblur() face ca elementul sa piarda focusul.

Exemplu: Într-o caseta trebuie să se introducă un text, în cazul în care se face click, fără a introduce

ceva, apare un mesaj, prin care se cere reintroducerea unei valori. Nu putem pleca mai departe până

când nu am introdus ceva.

209

Reguli CSS ( Foi de stil in cascada)

CSS este un acronim pentru Cascading Style Sheets (foi de stil în cascadă). CSS este utilizat la

îmbunătăţirea prezentării unei pagini Web (adică a modului în care browser-ul o afişează). CSS

permite stabilirea proprietăţilor pentru elementele HTML utilizând o gamă uriaşă de valori. Având

la dispoziţie mai mult de 100 de proprietăţi, CSS este un instrument avansat destinat proiectanţilor

Web pentru crearea de site-uri profesionale, care nu pot fi construite folosind atribute HTML

obişnuite. In CSS exista posibilitatea sa se aseze elementele in pozitiile dorite (alta decat cea in

cazul fluxului normal).

In mod normal definitiile stilurilor sunt introduce in ―foi de stil‖ (style sheet).

Stilurile au fost introduce in versiunea HTML 4.0.

Exista doua modalitati de a defini un stil prin:

sintaxa CSS (Cascading Style Sheets);

sintaxa limbajului JavaScript.

Una din caracteristicile fundamentale ale CSS este faptul cǎ autorul poate ataşa un stil, iar cititorul

paginii respective poate ataşa altul, deci se obţine un set de reguli în cascada. In acest caz existǎ un

set de reguli de prioritate care va decide care regulǎ se va aplica.

Exista 4 tipuri de stiluri CSS.

Ordinea de utilizare a stilurilor este urmatoarea:

1 stilul implicit al navigatorului (browser default);

2 foi de stil externe (External style sheets);

3 foile de stil interne ( din interirul elementului head)

210

4 stiluri specificate in marcajul de start al unui element HTML (inline style).

Structura unei reguli CSS

O regulǎ este formatǎ din douǎ pǎrţi principale: selectorul şi declaraţia.

Declaraţia se afla intre elementul ―{― si elemental ― }‖, la rândul ei, declaratia este formatǎ tot din

douǎ pǎrţi: proprietatea şi valoarea.

H1 { color: blue }

În exemplul anterior H1 este selectorul, { color: blue } declaraţia cu proprietatea color şi valoarea

blue.

În blocul <style>...</style> avem regulile CSS definite ca mai sus.

Deci definim mai întâi, clasa de stiluri în interiorul blocului <style>…</style> care se poate află în

blocul <head>...</head>.

Integrarea regulilor CSS într-un fişier HTML

<HTML>

<TITLE> Exemplu </TITLE>

<STYLE TYPE=‖text/css‖>

H1 { color: green }

</STYLE>

<BODY>

<H1> Acest heading este verde datoritǎ unei reguli CSS </H1>

</BODY>

</HTML>

In exemplul anterior regula CSS este specificatǎ în interiorul fişierului HTML. Prin aceastǎ metodǎ

modificările în cazul fişierelor mari devin greoaie de aceea se recomandǎ scrierea regulilor într-un

fişier separat de unde sǎ fie importate în fişierul HTML. Pentru exemplificare editǎm un fişier pe

care îl denumim „reguli.css‖. In acest fişier scriem H1 { color: green }.Documentul HTML care

importǎ acest regulile din acest fişier este de forma urmǎtoare:

<HTML>

<TITLE> Exemplu de import </TITLE>

<LINK REL=‖stylesheet‖ HREF=‖c:\reguli.css‖ TYPE=‖text/css‖>

<BODY>

<H1> Acest heading este verde datoritǎ unei reguli importate </H1>

</BODY>

</HTML>

Gruparea selectorilor şi a declaraţiilor

Pentru a reduce dimensiunea fişierelor selectorii se pot grupa, separarea lor făcându-se prin virgulǎ.

H1, H2, H3, P { font-family: helvetica }

Asemănător se pot grupa şi declaraţiile:

H1 {

font-weight: bold;

font-size: 12pt;

line-height: 14pt;

font-family: helvetica;

font-variant: normal;

font-style: normal;

}

Class ca selector

211

O regulǎ de genul H1 { color: blue } se aplicǎ mereu când apare selectorul H1 indiferent dacǎ vrem

sau nu. Pentru a evita acest lucru se folosesc clasele.

Fie fişierul reguli.css, fişierul în care scriem regulile pe care le vom importa.

Sintaxa pentru definirea unei clase este următoarea: H1.clasa_noastrǎ { color: red }

In fişierul HTML când vrem sǎ aplicǎm regula respectivǎ scriem

<H1 CLASS=‖clasa_noastrǎ‖> Heading roşu </H1>.

Dacǎ am scrie <H1> Heading obişnuit </H1> nu se va mai aplica regula CSS, deci textul „Heading

obişnuit‖ nu va mai apare roşu.

Clasa definitǎ mai sus se poate aplica numai pentru H1.

Dacǎ am avea <P CLASS=‖clasa_noastrǎ‖ nu se obţine nici un efect. Totuşi se pot defini clase

generale astfel: .clasa_doi { color: blue }. O astfel de clasa poate fi aplicatǎ oricărui selector care

suportǎ specificarea unei culori.

ID ca selector

O construcţie asemănătoare cu CLASS este ID.

Sintaxa pentru definirea unui element ID este următoarea:

H1#z98y { letter-spacing: 0.5em }.

Un astfel de ID se poate aplica numai pentru H1 în felul următor:

<H1 ID=z98y>Wide text</H1>.

Pentru definirea unui ID care sǎ poată fi aplicat oricărui selector declaraţia se face astfel: #z98y {

letter-spacing: 0.3em }.Acest ID poate fi aplicat oricărui selector care suportǎ specificarea

dimensiunii dintre litere.

Comentarii

Comentariile sunt asemănătoare cu cele din limbajul de programare C.

EM { color: lime } /* un verde sǎ te doară ochii */

Pseudo-clase şi pseudo-elemente

Au fost introduse pentru adăugarea unor facilitǎţi suplimentare de formatare. Pseudo-clasele şi

pseudo-elementele sunt recunoscute în cadrul regulilor CSS, dar nu sunt recunoscute direct în

fişierul HTML.

Pseudo-clasa anchor

Aceastǎ pseudo-clasǎ permite formatarea link-urilor din cadrul unui pagini web.

A:link { color: red } /* link nevizitat */

A:visited { color: blue } /* link vizitat */

A:active { color: lime } /* link activ */

Prin aceste reguli toate link-urile din pagina HTML vor lua culorile specificate. Pseudo-clasa

anchor nu are efect decât asupra selectorului A, de aceea regula: A:link { color: red } are acelaşi

efect ca şi :link { color: red }.De asemenea pseudo-clasele pot fi combinate cu clasele obişnuite

astfel: A.clasa_mea:link { color: red }.

Pseudo-elemente

first-line

Permite specificarea unui anumit stil pentru prima linie dintr-un paragraf.

<STYLE TYPE="text/css">

212

P:first-line { font-variant: small-caps }

</STYLE>

<P>The first line of an article in Newsweek.

Presupunând ca prima linie se terminǎ dupǎ cuvântul „an‖ în pagina web acest text va apare sub

forma:

THE FIRST LINE OF AN

article in Newsweek.

first-letter

Asemǎnǎtor cu first-line acest pseudo-element permite specificarea unui stil pentru prima literǎ

dintr-un text.

Precedenţa regulilor

De multe ori se întâmplǎ ca într-un punct în cadrul unui fişier HTML sǎ fie valabile mai multe

reguli CSS.Pentru a rezolva astfel de situaţii trebuie stabilite nişte reguli de prioritate.

`important`

`Important` este un cuvânt rezervat prin care i se dǎ unei reguli CSS o prioritate mai mare decât

unei reguli obişnuite.

P { font-size: 12pt ! important; font-style: italic }

Reguli:

1. Regula care conţine `! important` suprascrie o regulǎ obişnuitǎ.

2. Specificitatea unui selector: selectorii mai specifici îi suprascriu pe cei mai generali.

Specificitatea se obţine prin concatenarea a trei numere: numǎrul de atribute ID din cadrul

selectorului (a), numǎrul de atribute CLASS (b) şi numǎrul de tag-uri din selector (c).

LI {...} /* a=0 b=0 c=1 -> specificitate = 1 */

UL LI {...} /* a=0 b=0 c=2 -> specificitate = 2 */

UL OL LI {...} /* a=0 b=0 c=3 -> specificitate = 3 */

LI.red {...} /* a=0 b=1 c=1 -> specificitate = 11 */

UL OL LI.red {...} /* a=0 b=1 c=3 -> specificitate = 13 */

#x34y {...} /* a=1 b=0 c=0 -> specificitate = 100 */

Pseudo-clasele sunt numǎrate ca şi clasele obişnuite, iar pseudo-elementele sunt numǎrate ca şi

elementele obişnuite.

3. În cazul în care douǎ reguli ajung sǎ aibǎ aceaşi specificitate se aplicǎ regula specificatǎ mai

târziu.Regulile importate se considerǎ a fi înaintea oricǎrei reguli din fişierul în care sunt

importate.

Stiluri in-line

Sunt definite în eticheta în care dorim să se aplice aceste stiluri.

Valoarea lui <style = ―valoare‖> este cuprinsă între ghilimele.

Stiluri definite în fişiere externe

Stilurile definite în interiorul blocului <style>…</style> pot fi scrise într-un fişier extern, pentru a

putea fi utilizate în mai multe fişiere HTML.

Se creează un fişier care conţine descrierea stilurilor şi se salvează cu extensia .css sau .html

În fişierul HTML care utilizează stilurile se include în blocul <head>…</head> o etichetă <link> cu

atributele:

„rel‖ cu valoarea stylesheet

213

„href‖ cu valoarea adresa URL a fişierului creat , care contine regulile css.

Atribute CSS

Font

font-family Valoarea: nume de font. Exemple: helvetica, serif, sans-serif, cursive,

monospace, fantasy, etc

BODY { font-family: gill, helvetica, sans-serif }

font-style Valoarea: normal | italic | oblique

font-variant Valoarea: normal | small-caps

font-weight Valoarea: normal | bold | bolder | lighter | 100 | 200 | 300 | 400 | 500 | 600 | 700

| 800 | 900. Valoarea: normal echivaleazǎ cu 400, iar bold cu 700.

font-size Valoarea: <absolute-size>|<relative-size>|<length>|<percentage>

<absolute-size> poate lua una din valorile: xx-small | x-small | small | medium | large | x-

large | xx-large

<relative-size> poate lua una din valorile: larger sau smaller

<percentage>

Exemple

P { font-size: 120% }

H1, H2, H3 { font-style: italic }

Dimensiunile pentru font-size sunt specificatǎ prin:

1. mărime absolută, avem urmatoarele valori posibile:

xx-small

x-small

small

medium (valoarea prestabilită)

large

x-large

xx-large

2. mărime relativă faţă de valoarea curentă, avem urmatoarele valori posibile:

larger

smaller

3. numar întreg urmat de unitatea de măsură

4. procente din valoarea curentă.

Exemplu:

P {font-size: 9px }

Dimensiunea fontului poate fi specificatǎ în centimetri(cm), milimetri(mm), pixeli(px), ţoli(in),

puncte(pt 1pt=1/72in), etc.

1 in=72 pt=2.54 cm=6 pc

Background şi culoare

color Valoarea culorii poate fi specificatǎ prin RGB(roşu,verde,albastru), parametrii luând

valori între 0 şi 255, prin numele unei culori care este deja definitǎ (blue,green,black, etc)

sau prin #nr1nr2nr3. Nr1,nr2,nr3 sunt numere de douǎ cifre în baza 16.

H2 { color: rgb(255,0,0) } H3 { color: #00FF6A }

background-color Valoarea: <color> | transparent.

background-image Valoarea: <url> | none

214

background-repeat Valoarea: repeat | repeat-x | repeat-y | no-repeat Precizeazǎ dacǎ

imaginea din fundal este repetatǎ sau nu.Pentru valoarea „repeat‖ imaginea este multiplicatǎ

pe orizontalǎ şi verticalǎ.Pentru valoarea „repeat-x‖ imaginea este multiplicatǎ numai pe

orizontalǎ,iar pentru „repeat-y‖ imaginea este multiplicatǎ doar pe verticalǎ.

background-attachment Valoarea: scroll | fixed Specificǎ dacǎ imaginea din fundal este

derulatǎ odatǎ cu conţinutul sau nu.

Text

word-spacing Valoarea: normal | <lenght> (dimensiunea dintre cuvinte)

letter-spacing Valoarea: normal | <lenght> (dimensiunea dintre litere)

text-decoration Poate lua una din valorile: underline, overline, line-through, blink.

vertical-align Valoarea: baseline | sub | super | top | text-top | middle | bottom | text-bottom |

<percentage>

text-transform Valoarea: capitalize | uppercase | lowercase | none

text-align Valoarea: left, right, center, justify

Distanţa dintre rânduri

Se foloseşte atributul ―line-height‖. Valori posibile:

valoarea ―normal‖

factor de scală

prin lungime

prin procente din valoarea curentă a fontului

Stiluri pentru diferite medii

Se stie ca un text afisat pe monitor cu culoarea galbena se vede foarte slab cand este tiparit la

o imprimanta alb-negru. Aceasta deficienta poate fi corectata daca se utilizeaza stiluri

potrivite pentru fiecare mediu. Mediul pentru care este valabil un stil este specificat prin

atributul media al elementului <style>, care poate lua urmatoarele valori posibile:

“screen” (pentru monitoare)

“print” (pentru imprimante)

“projection” (pentru proiectoare video)

“braille” (pentru terminale destinate nevazatorilor)

“speech” (pentru terminale audio)

“all” (pentru toate tipurile de medii)

Exemplu:

<html><head><title> Exemplu MEDIA</title>

<style type-“text/css” media=”screen”>

p {color: yellow;}

</style>

<style type=”text/css” media=”print”>

p {color: black;}

</style>

</head><body>

215

<p> Acest paragraf va avea culoarea galbena pe monitor si culoarea neagra la

imprimare.

</body></html>

Configurarea blocurilor de text

Dimensiunile unui bloc:

Un bloc este format din:

conţinut

distanţa dintre conţinut şi chenar

chenar

margini

Marginile blocului

Marginile unui bloc reprezinta distanta minima dintre chenarele a doua blocuri vecine.

Pentru a stabli marginile unui bloc se utilizeaza atributul:

margin-left

margin-right

margin-top

margin-bottom

margin.

Daca sunt indicate valori separate prin spatiu acestea reprezinta dimensiunile in ordinea

urmatoare: sus, dreapta, jos, stanga.

Dimensiunile care lipsesc preiau valorile de la elementele opuse.

Daca este data o singura valoare aceasta va fi folosita pentru toate directiile.

Valorileposibile ale acestor atribute sunt:

“auto”

marime(numar urmat de o unitate de masura)

procent din latimea paginii(numar intreg intre 0 si 100, urmat de simbolul%)

Observatii: Valorile mentionate anterior pot fi si negative

Distanţa dintre conţinut şi chenar

Cu ajutorul atributelor de mai jos se stabileste distanta dintre continutul unui bloc(text, imagini, etc)

si chenarul acestuia .

Atribute:

padding-top

padding-right

padding-bottom

padding-left

padding

Valori posibile ale atributelor sunt:

Mărimea (număr întreg pozitiv)

Procent din lăţimea paginii

Lăţimea chenarului

Atribute:

216

Border-top-width

Border-right-width

Border-bottom-width

Border-left-width

Border-width

Valori posibile:

―thin‖, ―medium‖ sau ―thick‖

Numere întregi pozitive urmate de o unitate de măsură

Stilul chenarului

Cu ajutorul atributului ―border-style‖.

Valori posibile:

―none‖ (valoarea prestabilită)

―solid‖ (continuu)

„double‖ (linie dublă)

―inset‖ (chenar 3D)

―outset‖ (chenar 3D) etc.

Culoarea chenarului

Cu ajutorul atributului ―border-color‖.

Valori posibile:

―none‖ (niciuna)

un nume de culoare (aqua, red, blue, etc.)

specificaţie numerică de tip RGB

funcţia (r, g, b) cu valori între 0 şi 255

funcţia (r, g, b) cu procente între 0% şi 100%

217

Exemplificam utilizarea regulilor CSS :

Stil definit in sectiunea head.

Stil definit in sectiunea head

Stiluri identificate“id”

Stil inline

218

Stil definit in fisier extern

Exemplu pentru font

219

Culoarea fontului pentru tag-urile p, b, h1

Culoarea fondului textului

Imagine cu stil

220

Distanta dintre randuri

Font-weight

221

Exemple cu chenare:

222

223

224

2. Ce este JavaScript?

JavaScript este un limbaj de programare orientat pe obiecte, care vă permite să oferiţi

paginilor dumneavoastră un caracter mai dinamic şi interactiv. Dacă aţi parcurs prima parte a cărţii

şi aveţi cunoştinţe minime de programare, nu veţi avea dificultăţi în înţelegerea modului în care

funcţionează acest limbaj.

Atenţie!

JavaScript nu este acelaşi lucru cu limbajul Java. De fapt, deşi numele sunt asemănătoare, sunt două

limbaje foarte diferite. Spre deosebire de Java, care este un limbaj orientat pe obiecte, complex,

asemănător cu limbajul C++, JavaScript este mult mai simplu şi mai uşor de folosit. În timp ce Java

este un limbaj pentru programatori, JavaScript este destinat neprofesioniştilor care doresc să

îmbunătăţească aspectul şi funcţionalitatea paginilor de Web.

JavaScript a fost dezvoltat de Netscape Corporation pentru a fi utilizat în browserul

Netscape Navigator. Un script JavaScript poate fi plasat direct în pagina Web, fiind executat de

browser împreună cu documentul Web care-l conţine. Browserul Internet Explorer (versiunile mai

noi decât IE 3.0) execută şi el corect scripturile JavaScript.

JavaScript este un limbaj interpretat, ca şi Perl, dar în cazul său nu trebuie să vă mai faceţi

griji în privinţa instalării unui interpretor deoarece acesta este inclus în browser. Codul sursă poate

fi inclus în pagina Web sau poate fi pus într-un fişier separat care este referit din pagină.

Ca şi în cazul scripturilor CGI, nici în acest caz nu este absolut necesară cunoaşterea

limbajului JavaScript pentru a putea insera şi utiliza cu succes astfel de scripturi. Există un număr

impresionant de scripturi gata de utilizare, care se pot integra cu uşurinţă în codul sursă al

documentelor dumneavoastră.

2.1. Cum poate fi inclus un script în pagină?

Scripturile JavaScript pot fi incluse în pagina Web în două moduri:

prin intermediul etichetei <SCRIPT> </SCRIPT>

prin intermediul unei proceduri eveniment

Iată un exemplu foarte simplu în care în document este inclus un script care afişează în pagină

textul "Buna ziua!" prin intermediul etichetei <SCRIPT>.

Exemplul 1

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript1</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<H1>Primul exemplu JavaScript</H1><HR>

<SCRIPT language="JavaScript">

document.write("Buna ziua!")

</SCRIPT>

</BODY>

</HTML>

Unul dintre atributele etichetei <SCRIPT> este language prin care este specificat limbajul

în care este scris scriptul, în cazul acesta valoarea atributului fiind "JavaScript".

O altă modalitate de a include de a include un script în pagină este salvarea acestuia ca un

fişier extern şi apelarea sa prin intermediul atributului src al etichetei <SCRIPT>.

225

În exemplele de scripturi care vor urma veţi observa diverse moduri în care pot fi incluse în

paginile Web scripturi JavaScript.

Nu vom intra în amănunte privind sintaxa limbajului, deoarece aceasta depăşeşte subiectul

acestei cărţi. Totuşi, pentru a putea folosi judicios un script JavaScript trebuie să aveţi o imagine

despre elementele esenţiale cu care lucrează JavaScript, obiectele şi evenimentele.

Obiecte

Un obiect este un nou tip de date, care reuneşte sub aceeaşi denumire atât datele cât şi

funcţiile care le prelucrează. Datele se numesc proprietăţile obiectului iar funcţiile se numesc

metodele obiectului.

Pentru a exemplifica aceste concepte, să presupunem că dorim să construim un obiect care să

reprezinte o carte de vizită, pe care îl vom numi Card. Acest obiect va avea următoarele proprietăţi:

- nume

- adresă

- telefon

Pentru a defini un obiect se foloseşte o funcţie numită constructor. În exemplul nostru,

funcţia constructor a obiectului Card va arata astfel:

function Card(num, adr, tel)

{

this.nume=num;

this.adresa=adr;

this.telefon=tel;

}

În acest moment, constructorul obiectului Card încă nu este complet, el conţine numai

proprietăţile obiectului.

Acum să construim şi o metodă care să lucreze cu acest obiect. Deoarece dorim să tipărim

cărţile de vizită pe care le vom realiza cu ajutorul acestui obiect, vom crea o funcţie care va tipări

proprietăţile obiectului, numită PrintCard().

function PrintCard()

{

document.write("Numele: ", this.nume, "\n");

document.write("Adresa: ", this.adresa, "\n");

document.write("Telefonul: ", this.telefon, "\n");

}

Acum putem scrie definiţia completă a obiectului nostru:

function Card(num, adr, tel)

{

this.nume=num;

this.adresa=adr;

this.telefon=tel;

this.PrintCard=PrintCard;

}

Să trecem, acum, la folosirea unui obiect. Pentru a crea un obiect concret, adică o instanţă a

obiectului Card, se foloseşte cuvântul cheie new. Următoarea instrucţiune construieşte o instanţă a

obiectului Card, care se numeşte ana:

ana=new Card ("Ana Munteanu", "Str. Apusului, nr.2, Bucuresti", "6162345")

Odată ce a fost creată o nouă instanţă a obiectului Card, metoda PrintCard poate fi folosită astfel:

ana.PrintCard()

226

Şi acum, să punem toate aceste secvenţe de cod laolaltă şi să folosim obiectul într-o pagină

Web, pentru a afişa mai multe cărţi de vizită. Exemplul 2 realizează acest lucru.

Exemplul 2

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript2</TITLE>

<SCRIPT language="JavaScript">

function PrintCard()

{

document.write("<B>Numele:</B> ", this.nume, "<BR>");

document.write("<B>Adresa:</B> ", this.adresa, "<BR>");

document.write("<B>Telefonul:</B> ", this.telefon, "<HR>");

}

function Card(num, adr, tel)

{

this.nume=num;

this.adresa=adr;

this.telefon=tel;

this.PrintCard=PrintCard;

}

</SCRIPT>

</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Crearea obiectelor</H1>

Inceputul scriptului<HR>

<SCRIPT language="JavaScript">

// Crearea a trei obiecte noi

ana=new Card ("Ana Munteanu", "Str. Apusului, nr.2, Bucuresti", "6162345")

ion=new Card("Ion Popescu", "Str. Zorilor nr.1, Ploiesti", "456789");

radu=new Card("Radu Ionescu", "Str. Noptii, nr.3, Pitesti", "201202");

// Afisarea lor

ana.PrintCard();

ion.PrintCard();

radu.PrintCard();

</SCRIPT>

Sfarsitul scriptului

</BODY>

</HTML>

Puteţi observa modul în care a fost inclus scriptul în pagina Web. Astfel, definiţia scriptului

este plasată în antetul documentului HTML, iar apelul scriptului este făcut în corpul documentului.

În cadrul scriptului apar două linii precedate de şirul de caractere "//". Acesta este modul în care se

introduc comentariile în cadrul scripturilor JavaScript.

Evenimente

În continuare vom discuta despre un alt concept fundamental cu care lucrează JavaScript, şi

anume evenimentul. Un eveniment este o acţiune care survine la un moment dat şi în urma căreia

este declanşată execuţia unei anumite părţi din program. Ori de câte ori vizitatorul face click pe o

227

legătură, de exemplu, când introduce un text sau chiar când trece cu mouse-ul deasupra unei zone a

paginii, survine un eveniment la care scriptul reacţionează generând un răspuns.

Iată care sunt tipurile de evenimente cu care lucrează JavaScript:

Tabel 1

Eveniment Descriere

onAbort Apare când utilizatorul renunţă la încărcarea unei

imagini

onBlur Apare când un obiect din pagină pierde focusul

onChange Apare când un câmp de editare este modificat de

utilizator (când se introduce un text)

onClick Apare când utilizatorul face click pe un element

onError Apare când un document sau o imagine nu se

încarcă corect

onFocus Apare când un element primeşte focusul

onLoad Apare când o pagină sau o imagine îşi termină

încărcarea

onMouseOver Apare când cursorul mouse-ului se plimbă

deasupra unui element

onMouseOut Apare când cursorul mouse-ului părăseşte

elementul

onSelect Apare când utilizatorul selectează un text

onSubmit Apare când este apăsat un buton de tip Submit

onUnload Apare când utilizatorul părăseşte documentul sau

sesiunea curentă.

După cum vedeţi, prin intermediul JavaScript se poate răspunde unui mare număr de evenimente.

Acest lucru se realizează prin crearea unei proceduri eveniment.

Procedurile eveniment nu sunt definite cu ajutorul etichetei <SCRIPT> ci ele sunt atribute ale

celorlalte etichete. De exemplu, iată o legătură care include o procedură eveniment:

<A href="http://www.amazon.com"

onMouseOver=" window.status=‘Cea mai mare librarie virtuala‘; return true"> Click

aici</A>

Observaţi că întreaga procedură eveniment care răspunde la evenimentul MouseOver este

inclusă în eticheta <A>. Sunt specificate două instrucţiuni care se execută în momentul când

cursorul mouse-ului este plasat deasupra legăturii. Prima afişează un mesaj în bara de status a

ferestrei, următoarea returnează valoarea true, pentru a împiedica ştergerea mesajului. Mai observaţi

că mesajul care va fi afişat este delimitat de apostrofuri.

Dacă procedura eveniment este mai extinsă, includerea ei în întregime într-o eticheta devine

nepractică. În această situaţie, este mai avantajos să construim o funcţie care să trateze evenimentul.

228

Funcţia este definită în secţiunea <HEAD> a documentului, iar în corpul documentului este

apelată ca procedură eveniment. De exemplu, să presupunem că am construit o funcţie eveniment

numită Citeste(). Atunci ea poate fi apelată astfel:

<A href="#cuprins" onMouseOver="Citeste();">Mergi la Cuprins</A>

În momentul când mouse-ul se află deasupra legăturii, funcţia este lansată în execuţie.

2.2. Modul de execuţie al scriptului

Scripturile integrate în cadrul paginilor sunt evaluate după ce încărcarea paginii s-a încheiat

dar înainte ca aceasta să fie afişată. Pe de altă parte, scripturile stocate ca fişiere separate sunt

evaluate înaintea tuturor scripturilor in-line (adică a celor incluse în pagină). Funcţiile definite în

cadrul scripturilor nu sunt executate automat la încărcarea paginilor ci abia atunci când acestea sunt

apelate, fie prin eticheta <SCRIPT> fie printr-o procedură eveniment.

Dacă aţi văzut vreodată un script JavaScript într-o pagină Web, poate aţi remarcat un lucru

aparent ciudat: întregul script este inclus între etichetele HTML de comentariu:

<!- - comentariu - ->.

Motivul este faptul că există browsere care nu recunosc şi nu pot executa scripturile

JavaScript. Dacă un document Web care conţine cod JavaScript este încărcat într-un asemenea

browser, în loc ca scriptul să fie executat, este afişat în pagină întregul cod, ceea ce nu este de dorit.

Aşa după cum ştiţi, comentariile sunt ignorate de browser, astfel că includerea codului JavaScript

între etichetele de comentariu va duce la ignorarea acestei părţi a documentului. Excepţie fac

browserele care recunosc JavaScript şi care vor identifica prezenţa JavaScript şi vor executa

scriptul.

În concluzie, maniera recomandată pentru introducerea în pagină a unui script este

următoarea:

<SCRIPT language="JavaScript">

<! - -

Cod JavaScript

// - ->

</SCRIPT>

Am învăţat până acum cum poate fi inclus codul JavaScript într-un document HTML. Să

vedem, mai departe, cum putem folosi scripturile JavaScript pentru a face paginile mai atractive şi a

le îmbunătăţi funcţionalitatea.

2.3. Ce se poate face cu JavaScript?

În continuare sunt prezentate câteva exemple de scripturi cu ajutorul cărora se pot realiza

lucruri care depăşesc posibilităţile limbajului HTML, cum ar fi afişarea datei curente în pagina

dumneavoastră, deschiderea unei ferestre pop-up, afişarea unui mesaj în bara de status a ferestrei

browserului, afişarea aleatoare a unor mesaje în pagină, imagini care îşi schimbă aspectul la trecerea

mouse-ului, şi, una dintre cele mai utile aplicaţii JavaScript, validarea formularelor.

Afişarea unui mesaj în bara de status

Acest exemplu ilustrează modul cum se poate afişa un mesaj în bara de status (aflată la baza

ferestrei browserului) la trecerea cu mouse-ul peste un anumit element din pagină. De obicei, acest

element este un link sau o imagine. În Exemplul 3, elementul este o imagine.

Exemplul 3

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript3</TITLE>

</HEAD>

229

<BODY>

<H1 align="center">Mesaj in status bar</H1><HR>

<H3>Mesajul apare la plasarea mouse-ului pe imagine</H3>

<IMG src="../Imagini/tiger.gif" onMouseOver="window.status='Acesta este un tigru';

return true" onMouseOut="window.status=' ';return true">

</BODY>

</HTML>

Afişarea datei curente în pagină

Scriptul următor preia data sistemului de operare al utilizatorului şi o afişează în pagină.

Evident, dacă data sistemului este setată incorect, ea va apărea în pagină ca atare. Exemplul 4

construieşte o pagină Web care conţine un astfel de script.

Exemplul 4

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript4</TITLE>

<SCRIPT language="javascript">

<!--

var zi, data, luna

azi=new Date()

if(azi.getDay(==0){ zi="Duminica, " }

else if(azi.getDay()==1){ zi="Luni, " }

else if(azi.getDay()==2){zi="Marti, "}

else if(azi.getDay()==3){zi="Miercuri, "}

else if(azi.getDay()==4){zi="Joi, "}

else if(azi.getDay()==5){zi="Vineri, "}

else if(azi.getDay()==6){zi="Sambata, "}

if(azi.getMonth()==0){luna="Ianuarie "}

else if(azi.getMonth()==1){luna="Februarie"}

else if(azi.getMonth()==2){luna="Martie"}

else if(azi.getMonth()==3){luna="Aprilie"}

else if(azi.getMonth()==4){luna="Mai"}

else if(azi.getMonth()==5){luna="Iunie"}

else if(azi.getMonth()==6){luna="Iulie"}

else if(azi.getMonth()==7){luna="August"}

else if(azi.getMonth()==8){luna="Septembrie"}

else if(azi.getMonth()==9){luna="Octombrie"}

else if(azi.getMonth()==10){luna="Noiembrie"}

else if(azi.getMonth()==11){luna="Decembrie"}

data=azi.getDate()

//-->

</SCRIPT>

</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Data calendaristica</H1><HR>

<FONT size="3" color="black" face="arial">Azi suntem in data de:

<SCRIPT language="JavaScript">

<!--

<FONT size="4" color="red" face="arial">

230

document.write(zi+' '+data+' '+luna)

//-->

</SCRIPT></FONT>

</BODY>

</HTML>

Ferestre pop-up

Unul din lucrurile care nu se pot realiza folosind doar HTML este afişarea mesajelor pop-

up. Aceste mesaje apar într-o mică fereastră care se închide atunci când executaţi o anumită acţiune,

de obicei click pe un buton, sau pe un link.

În Exemplul 5 este construită pagina principală din care este apelată fereastra pop-up.

Exemplul 5

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript5</TITLE>

<SCRIPT language="JavaScript">

<!--

function deschide()

{iwin=window.open("javascript6.html", "IWIN", "status=no, toolbar=no, location=no,

menu=no, width=200, height=200");}

//-->

</SCRIPT>

</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Fereastra pop-up</H1><HR>

Aceasta pagina demonstreaza cum poate fi creata o fereastra pop-up<BR>

Fereastra se deschide la apasarea pe legatura de mai jos si se inchide<BR>

cand este apasat butonul OK<BR>

Deschide fereastra

<A href="#" onClick="deschide();">aici</A>.

</BODY>

</HTML>

Fireşte că trebuie creat un document separat, care va fi afişat în fereastra pop-up. În

Exemplul 6 este construit documentul HTML (javascript6.html) care va fi afişat în fereastra pop-up

definită în exemplul anterior.

Exemplul 6

<HTML>

<HEAD>

<TITLE>javascript6</TITLE>

</HEAD>

<BODY>

<H3 align="center">Test pop-up</H3>

<FONT color="green" face=arial>Ati invatat sa creati o fereastra pop-up<BR>

Apasati OK ca sa reveniti in fereastra initiala

<P>

<FORM name="form1">

<INPUT type="button" value="OK"

231

onClick="window.close();">

</FORM>

</BODY>

</HTML>

Puteţi modifica documentul HTML care se va deschide în fereastra pop-up după dorinţă şi îl

puteţi salva sub alt nume. Nu uitaţi, însă, să faceţi modificarea corespunzătoare în funcţia deschide()

din script.

3. Limbajul PHP

Limbajul PHP se aseamana cu C++. Este un limbaj de scriptare care se utilizeaza pe partea de

server. Nu toate site-urile accepta PHP. Cand scriem un script in PHP vom rula direct de pe site.

Exista insa posibilitatea de a test ape propriul calculator, acest lucru necesita instalari speciale.

Codul PHP este interpretat pe serverul WEB si genereaza un cod HTML care va fi vazut de

uilizator (clientului (browserului) fiindu-i transmis numai cod interpretat ca si HTML).

PHP a fost conceput in anul 1994 si a fost initial munca unui singur om, Rasmus Lerdorf.

In octombrie 2002, era folosit de mai mult de noua milioane de domenii din lumea intreaga.

PHP este un produs Open Source, cu acces la codul sursa. Il putem folosi, modifica si redistribui,

toate acestea in mod gratuit.

PHP a fost initial acronimul de la Personal Home Page.

3.1. Primii pasi

Pentru a putea lucra cu baze de date pe server trebuie sa instalam serverul de Apache si MySql.

Existe programe care instalează automat aceste servere, de exemplu WinLAMP şi se poate descărca

de pe Google.

În continuare, trebuie sa editam fişierul de configurare al PHP-ului, si anume php.ini.

Deschidem Edit php.ini şi efectuam modificările următoare:

1. display_errors=Off se schimba în display_errors=On

2. activaţi extensiile de care avem nevoie ştergând punct şi virgule ; din fata extensiei şi

verificând dacă extensia

3. ;extension=php_gd2.dll .. devine extension=php_gd2.dll (fără ;)

4. ;extension=php_mbstring.dll devine extension=php_mbstring.dll (fără ;)

5. ;extension=php_mime_magic.dll devine extension=php_mime_magic.dll(fără ;)

6. ;extension=php_mysql.dll devine extension=php_mysql.dll(fără ;)

7. register_globals = off devine register_globals = on (se schimba off in on)

Prin lansarea în execuţie a lui winLamp se creează server-ul cu numele “localhost”, numai din

acest server se pot lansa fişierele php sau fişiere html ce conţin secvenţe de cod php.

În directorul C: se creează un director cu numele Apache2. În acest director se afla subdirectorul

htdocs unde se vor stoca toate fişierele cu extensia php sau html. Acesta este localhost-ul nostru.

Pentru a putea vedea configuraţia php, realizam un fişier cu extensia *.php, în care punem codul: <?php phpinfo(); ?>

Lansam fisierul din browser astfel: http://localhost/my.php

Pe ecran se va afişa

232

3.2. Notiuni introductive

Orice script PHP se incadreaza intre marcajele

<?

?>

sau

<?php

?>

Tipărirea pe display se poate face în doua moduri şi anume folosind :

1. funcţia echo“ TEXT “

2. funcţia printf()

Script-ul PHP poate fi introdus într-un fişier html sau se poate crea un fişier direct cu extensia php.

Limbajul PHP

1. Orice variabilă în PHP începe cu particular $.

2. Constantele se introduce cu funcţia define (“nume_constanta, valoare_constanta);

3. Operatorul de concatenare şiruri este punctul (.);

4. Operatorii PHP sunt la fel ca şi cei din limbajul JavaScript, Java sau C++;

5. Instrucţiunile PHP sunt la fel ca şi cele din limbajul JavaScript, Java sau C++;

6. Legătura în fişierul HTML cu un fişier PHP se face prin atributul action din tag-ul form;

233

3.3. Funcţiile matematice

Ca şi în celelalte limbaje exista o serie de funcţii matematice. Enumerăm câteva dintre acestea:

abs(numar) returnează modulul numărului

sin(x), cos(x), tan(x) – argumentul x este în radiani

pow(x,y) – returnează xy

cu observaţia ca x trebuie sa fie un real pozitiv

log10(x), log(x) – returnează logarithm în baza 10, respective logarithm în baza e

max(x1, x2,…,xn) , min(x1, x2, x3….xn) returnează maximul respective minimul dintr-un

sir de numere;

ceil(x) – returnează cel mai mare întreg mai mare sau egal cu x

round(x) – returnează întregul rezultat prin rotunjirea lui x

floor(x) – returnează cel mai mare întreg mai mic sau egal cu x

rand(min, max)- returnează o valoare aleatoare între valorile întregi min şi max

pi() – returnează numărul pi;

sqrt() – returnează rădăcina pătrată a lui x

Funcţiile pentru prelucrarea şirurilor de caractere

Ca şi în celelalte limbaje exista o serie de funcţii pentru prelucrarea şirurilor. Enumerăm câteva

dintre acestea:

strlen(sir) – returnează lungimea şirului;

strops(sir1, sir2, [poz_start]) – verifica daca sir1 este subsir a lui sir2, daca da afişează

poziţia de început a acestuia.

[poz_start] este opţional şi verifică de unde să înceapă căutarea, implicit are valoarea zero;

Strstr([sir1, sir2]) – returnează sir1 din poziţia în care a fost găsit sir2;

Strcmp(sir1, sir2) – comparare lexicografica (alfabetica) şi returnează valoarea zero, dacă

sir1=sir2, returnează valoarea >o daca sir 1>sir2, returnează valoarea <o dacă sir 1 < sir2

Declararea de vectori

În PHP vectorii nu se declara. Se lucrează cu vectorii la fel ca şi în JavaScript . Există însă aici

posibilitatea de a utiliza indici şir de caractere.

3.4. Instrucţiuni şi funcţii pentru lucrul cu vectori

Instrucţiunea foreach (n_vector as n_indice=>n_variabila) – permite parcurgerea unui

vector cu numele n_vector, cu variabila de ciclare n_indice, în care citirea se face în

variavila n_variabila.

funcţia current(vector) – returnează valoarea reţinută de elementul din vector asupra căruia

se găseşte pointer-ul;

funcţia key(vector) – returnează indicele elementului din vector asupra căruia se găseşte

pointer-ul;

funcţia next(vector) – deplasează pointer-ul pe elementul următor din vector şi returnează

valoarea reţinută de acesta;

funcţia prev(vector) - deplasează pointer-ul pe elementul anterior al vector şi returnează

valoarea reţinută de acesta;

Bibliografie

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Jim KEOGH, Javascript fără Mistere - Ghid pt. Autodidacti , Editura Rosetti, 2006

Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

234

McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

235

Capitolul XVII. REALIZAREA SIT-ULUI

Avram Călin

Pentru un website, mai ales în sfera celor care fac afaceri pe Internet, este foarte importanta

uzabilitatea. În mod normal aceasta analiza trebuie sa aiba loc chiar de la proiectarea sitului. Insa

acolo unde nu exista este imperios necesar sa fie revizuita in timp.

Motivul este unul foarte simplu. Utilizatorul ajunge pe site si pur si simplu nu gaseste ceea ce ii

oferiti. Uzabilitatea se refera in primul rand la usurinta cu care acesta accede la informatie. De

multe ori ca webmasteri ne trezim ca ni se spune ―Mai, am intrat la tine pe site si nu am gasit ce

vroiam‖. Desi noua ni se pare simplu pentru ca noi am conceput sistemul, utilizatorul se pierde. Iata

10 mijloace prin care puteti sa va faceti situl mai ―prietenos‖.

Creati un Site Map (Harta sitului)

Indiferent de marimea sitului ar trebui sa includeti o ―harta‖ a sa, una detaliata, bazata pe

informatiile din site si cu linkuri catre toate paginile si o scurta informare despre ce se gaseste in

acestea. Alt avantaj mare ar fi ca nu trebuie sa mai puneti linkuri catre toate paginile pe Homepage

in cazul in care faceti linkul catre Site Map din fiecare pagina. Nu numai ca este un excelent mod de

a indruma utilizatorul, dar este si o sursa fantastica pentru spiderii motoarelor de cautare care gasesc

astfel cu usurinta indexul de la fiecare sectiune din situl dumneavoastra.

Folositi o structura de navigare logica

Cand faceti designul meniurilor din site folositi denumiri logice si puneti descrieri pe linkuri. De

exemplu ―Servicii web-design‖ este mult mai logic decat ―Servicii legate de Internet‖. Folositi

Crumbs ca sa aratati vizitatorilor unde se afla efectiv. Aceste Crumbs ( sau BreadCrumbs ) le gasiti

in mod normal la portaluri si motoare de cautare ( ex : Prima pagina > Turism > Calatorii in

Romania > Statiunea Bazna ). Ghidati-va utilizatorii prin site. Puteti pune genul de linkuri de

actiune de tipul ―Click aici pentru a fi sunat‖, ―Click aici pentru a comanda‖, ―Vezi catalogul de

produse‖, etc …

Verificati in mod regulat daca exista erori

Nu este nimic mai rau si mai enervant decat sa navigati pe un site si sa ajungeti la un link care nu

duce nicaieri. Verificati cel putin o data pe luna situl de erori ( broken links ). Exista chiar unelte

ieftine de a face acest lucru, programele care verifica existenta linkurilor ( Link Defender ).

Asigurati-va ca displayul codului HTML se face corect pe variante diferite de browser. Hostingul

trebuie sa fie pe un server care sa permita lucrul in timp real cu situl. Acesta nu trebuie sa pice decat

in marja de eroare oferita de providerii seriosi , adica sa fie online 99.9% pe an. Faceti verificarea

gramaticala pe site . Mai ales daca il aveti si in alta limba decat romana. Platiti mai bine un

traducator sau un copyrighter sa nu va faceti de ras in scris. Nu uitati ca va adresati unui anumit

public – engleza britanica e diferita de cea americana.

Folositi un design si un layout consistent

236

In linii mari inseamna sa folositi acelasi layout pentru paginile sitului, aceeasi schema de culori,

meniu, headerul si footerul in aceleasi locatii si aspectul grafic sa fie asemanator ( aceeasi culoare

pe linkuri active si vizitate ). Nu trebuie sa creati nici un fel de confuzie a utilizatorului in momentul

in care el navigheaza pe site.

Includeti un mecanism de cautare

Intotdeauna un site care se doreste prietenos trebuie sa aiba o unealta de cautare. Credeti ca acest

lucru este greu ? Ei bine nu . Exista un program care se numeste Atomz Site Search , un software

care va ofera gratuit posibilitatea de a cauta in paginile sitului vostru. Este foarte simplu sa

customizati o unealta de cautare proprie a sitului. Pentru siturile mai mari exista si o varianta platita.

Asigurati-va ca functioneaza toate Form-urile

Este evident de ce trebuie sa faceti acest lucru. Daca vreti sa aveti un website interactiv cu

formuri de feedback, newsletter, baza de date de utilizatori, asigurati-va ca si functioneaza ! vedeti

numarul de caractere care sunt acceptate si daca se poate scrie cu apostrof sau asterisc. Formul

trebuie sa functioneze si mai mult de atat sa afiseze dupa completare un mesaj ‖ Va multumim ca

…‖

Asigurati-va ca functioneaza Cosul de Produse

Pentru siturile de comert electronic acest aspect este vital. Asigurati-va ca toate produsele au

descrieri, poze, specificatii si un pret afisat. Includeti informatii despre livrare si costurile de

transport, itegrati eventualele taxe pentru lista de preturi. Daca vindeti international puneti si un

convertor valutar ca sa poata sa socoteasca oamenii in moneda lor locala. Vedeti ca shopping

carturile ( cosul de produse ) sa fie protejat SSL sau printr-un certificat de securitate pentru a

conferi siguranta vizavi de datele completate ( numar de credit card in principal). Furnizati

informatii simple vizavi de completarea datelor si tranzactia online. Oferiti posibilitatea de a se

intoarce in orice moment sa mai cumpere ceva si lasati posibilitatea de a renunta. Cereti informatii

despre adresa, telefon, email in cazul in care apar neplaceri in legatura cu comanda. Pentru

tranzactiile instantanee furnizati o chitanta si confirmati reusita tranzactiei. Testati , testati si testati

inca o data. O singura neplacere din partea unui client si l-ati pierdut pe viata.

Introduceti detalii de contact clare

Din cauza fenomenului Internet in ziua de astazi , oamenii sunt deosebit de sceptici cand

intra online. Ca sa reusesti sa cimentezi increderea trebuie sa fii in primul rand foarte transparent.

Puneti detalii clare in privinta a cine sunteti si ce faceti. Lasati posibilitatea oamenilor de a va

contacta . Cel putin un e-mail, dar preferabil folositi cate unul pentru fiecare departament. Daca va e

teama de SPAM scrieti adresa de mail de tipul ‖ claudiu AROND underclick DOT ro‖

Folositi un limbaj simplu

Internetul nu este un loc unde timpul este un lux. Oamenii sunt permanent pe fuga si vor sa

gaseasca usor si sa cumpere cu cel mai mic efort posibil. Pueteti sa ii ajutati ( ajutandu-va si pe voi

in primul rand ) folosind pasaje simple sau idei simple. Folositi cat mai putin text pe fiecare pagina

237

si folositi puncte, paragrafe, titluri ca sa organizati continutul cat mai bine. Folositi conceptul

american WIIFM (What‘s In It For Me?), adica subliniati oriunde ceea ce este interesant.

Faceti situl prietenos pentru motoarele de cautare

Ultimul si unul din cele mai importante aspecte este ca situl sa fie bun pentru motoarele de

cautare, mai exact spus compatibil. Folositi text mai mult decat elemente grafice. Folositi meniuri

text in locul celor java. Evitati folosirea frame-urilor, Flashului si a diverselor coduri care spiderul

de cautare nu le vede. Folositi titluri si META Taguri logice, legate de continutul paginii. Alegeti cu

grija cuvintele cheie si frazele relevante dupa care doriti sa fiti gasiti. Nu compromiteti insa textul

doar de dragul de a fi mai usor gasit pe motoare de cautare. Apelati la serviciile unui expert ca sa va

dea balansul necesar.

Ce înseamnă template pentru site-ul meu?

Template-urile sunt aplicaţiile grafice (schelet) pe care sunt construite site-urile. Ele au un

rol foarte important fiind interfaţa grafica cu vizitatorii. Un template reuşit înseamnă website

eficient.

Chiar daca funcţionalitatea unui site depinde de programarea web făcuta în cadrul

proiectului un site la final este încununat şi de aspectul grafic al acestuia. Un site cu un template

plăcut poate face o impresie plăcuta obligând parca vizitatorul să revină.

Prezenţa în Internet nu trebuie însă realizata oricum ci studiind înainte cu atenţie toate aceste

aspecte deosebit de importante pentru realizarea unui website puternic şi eficient. Un template

plăcut şi funcţional rezolva o bună parte din eficienţa unui site.

Iată doar câteva motive care sa va ajute să înţelegeţi de ce construirea unui site nu trebuie să

se întâmple oricum. Într-un cuvânt, un website este o investiţie de succes şi are nevoie de un aspect

ca atare.

Am văzut nenumărate firme şi agenţii web design a căror lucrări grafice erau cotate mai slab

calitativ decât cele publicate în mediile open-source. Ca să nu mai vorbim ca multe agenţii de web

design folosesc aceste resurse fără însă a specifica şi sursa.

Implementare template-ului

Implementarea din punct de vedere tehnic a template-ului este practic finalul etapei de

design şi odată cu finalizarea acestei etape se poate trece la crearea efectiva a conţinutului sitului.

Un alt avantaj al siturilor dinamice este faptul ca modul în care arată este configurat prin fişiere

externe ce pot fi oricând modificate schimbând astfel foarte uşor designul sitului.

Trebuie să înţelegeţi că după ce a fost realizata etapa de implementare a template-ului este

mai greu să se realizeze modificări asupra formei şi design-ului sitului. Aceste modificări nu sunt

imposibil de realizat dar vor necesita un efort suplimentar care de obicei înseamnă pierdere de timp

şi uneori un cost suplimentar. De aceea trebuie sa analizaţi foarte bine design-ul înainte de a da

unda verde la implementarea tehnica a template-ului.

Bibliografie

Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

238

Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

239

Capitolul XVIII. TESTAREA SIT-ULUI

Avram Călin

Etapa de design a site-ului se desfăşoară în strânsă legătură cu cea de implementare, de

scriere a codului HTML pentru paginile care fac parte din site. Totuşi, procesul de creare a site-ului

nu se poate considera încheiat în momentul finalizării tuturor documentelor HTML care îl

formează. Urmează o etapă adesea tratată oarecum superficial, deşi, ca şi celelalte, este esenţială

pentru construirea unui site de calitate: etapa de testare.

1. Corectarea paginilor

Corectarea este unul din cele mai neglijate aspecte al publicisticii Web. Foarte frecvent

puteţi întâlni pagini Web cu multiple greşeli de ortografie, gramatică, formatare, chiar şi în cazul

site-urilor importante. Paginile cu greşeli de ortografie, exprimări neglijente, reflectă cel puţin o

insuficientă experienţă în acest domeniu şi, de ce nu, chiar lipsă de respect pentru vizitator.

Corectarea este neglijată în primul rând datorită uşurinţei extraordinare cu care textele pot fi

publicate electronic. Puteţi crea o pagină într-un editor de text şi aceasta poate fi publicată la doar

câteva minute după terminarea ei, daca sunteţi suficient de rapid. Cei mai mulţi nu vor petrece ore

în şir verificând existenţa eventualelor greşeli gramaticale în textul editat, aşa cum ar face-o,

probabil, în cazul unei tipărituri clasice, dacă aceste erori i-ar costa o avere pentru a retipări 10.000

de copii ale documentului. Dacă aţi făcut o greşeală, trebuie doar să deschideţi fişierul, să efectuaţi

corectura şi să îl republicaţi pe Web, unde toată lumea îl poate vedea. Este aceasta o strategie

corectă? Desigur că nu.

Calitatea muncii pe care aţi depus-o la crearea site-ului defineşte calitatea acestuia. Mii,

poate milioane de utilizatori ar fi putut deja citi pagina în cauză. Este mult mai simplu să petreceţi

câteva ore corectând textul, pentru a evita ca ulterior să vă luptaţi zile, săptămâni sau luni în şir

pentru a vă recâştiga credibilitatea.

Iată câteva metode care vă pot ajuta să corectaţi mai eficient paginile Web:

Utilizaţi corectoare automate pentru ortografie şi gramatică pentru a descoperi erorile

plictisitoare, făcute din grabă sau din oboseală.

Nu aveţi niciodată încredere absolută în acest tip de corectoare pentru a descoperi

erorile mai subtile. După utilizarea lor, încărcaţi pagina în browser şi citiţi-o de câteva

ori.

Pentru site-urile de dimensiuni mari citiţi documentele în mod repetat, căutând de

fiecare dată un anumit tip particular de erori

La prima lectură concentraţi-vă atenţia pe aspectul general al documentului şi pe

descoperirea erorilor de formatare, a itemurilor lipsă sau a erorilor de plasare a

acestora.

La a doua lectură verificaţi logica şi cursivitatea ideilor şi a cuvintelor.

La a treia lectură, corectaţi minuţios întregul text verificând sintaxa, ortografia,

punctuaţia.

Întotdeauna verificaţi imaginile, figurile şi hărţile din pagină. Asiguraţi-vă că ele au

legătură cu textul de referinţă, şi verificaţi textul explicativ care însoţeşte imaginea.

Există şi erori ce vor persista uneori chiar după toate aceste verificări. Dacă le descoperiţi

după publicarea site-ului, nu mai rămâne decât să le corectaţi atunci.

240

2. Testarea paginilor

Odată terminată verificarea corectitudinii textului din pagini din punct de vedere gramatical

şi logic, urmează etapa de testare a paginilor. În această fază trebuie să vă concentraţi pe testarea

corectitudinii etichetelor HTML, a link-urilor, a imaginilor şi a celorlalte elemente incluse în pagini.

Testarea link-urilor

Cea mai simplă cale de testare a link-urilor este de a încărca pagina în browser şi de a da

click pe fiecare link.

Verificaţi funcţionarea tuturor ancorelor din pagini care trebuie să acceseze secţiunea din

pagină corespunzătoare identificatorului ancorei. Atenţie la secţiunile multiple ale aceleiaşi pagini

etichetate cu acelaşi identificator. Această greşeală poate produce rezultate stranii. Daca browserul

sare la o altă secţiune a paginii decât cea aşteptată, verificaţi mai întâi identificatorul ancorei în

secţiunea pe care browserul o afişează.

Verificaţi apoi modul de funcţionare a legăturilor către alte documente, atât în cadrul site-

ului cât şi în afara sa, respectiv validitatea lor şi dacă paginile accesate sunt cele potrivite. Dacă o

anumită pagină nu poate fi deschisă, verificaţi sintaxa link-urilor şi anume:

corectitudinea protocolului specificat

extensia fişierului

existenţa simbolului ~

Atenţie!

În UNIX, simbolul tilda (~) este utilizat pentru a specifica directorul de start (Home directory) al

utilizatorului al cărui nume urmează după acest simbol.

Folosind simbolul ~ vă puteţi referi la o pagină Web astfel:

http://www.server.com/~utilizator/pagina.html

3. Probleme în funcţionarea paginilor Web

Este posibil ca paginile Web create să nu arate în browser aşa cum au fost ele proiectate.

Rezolvarea unor astfel de deficienţe poate fi dificilă, deoarece când scrieţi codul HTML aveţi doar o

imagine mentală a modului cum ar trebui să arate pagina. O soluţie pentru a face procesul de

depanare mai uşor ar fi să vizualizaţi pagina cu ajutorul browserului pe măsură ce o construiţi.

Puteţi izola diversele secţiuni ale paginii pentru a verifica funcţionarea fiecăreia dintre ele.

Cele mai multe greşeli care pot apărea se datorează erorilor în codului sursa al paginii. Sintaxa

codului este de o importanta critică în HTML. Cele mai comune probleme de sintaxa care apar sunt:

absenţa etichetelor de închidere < / >

împerecherea etichetelor HTML

ghilimelele " "

imbricarea etichetelor

Iată câteva dintre problemele cu care vă puteţi confrunta:

O caracteristică de formatare afectează o secvenţă mai mare de text decât era prevăzut.

Să presupunem că aţi folosit într-o secţiune a paginii una dintre etichetele de titlu, <H3> de

exemplu. La vizualizarea paginii în browser constataţi că nu doar textul pe care doreaţi să-l

evidenţiaţi este formatat astfel, ci o parte mai mare a textului din pagină.

241

O astfel de situaţie este provocată de:

Absenţa unuia dintre caracterele " < " sau " > "

Absenţa etichetei de închidere </H3>

Imbricarea defectuoasă a etichetelor HTML

O etichetă de închidere căreia îi lipseşte unul dintre caracterele "< "sau ">" nu va fi

interpretată corect de browser, prin urmare formatul nu va lua sfârşit decât în punctul în care

browserul întâlneşte caracterul respectiv. Aceasta poate determina afişarea într-un format greşit a

unui text.

Dacă acest element este un titlu, tot textul dintre eticheta de deschidere asociată titlului şi

cea mai apropiată etichetă de închidere întâlnită va fi afişat ca titlu. Daca acest element este text

ancoră, tot textul dintre eticheta de deschidere <A> şi prima etichetă de închidere întâlnită va fi

afişat ca o legătură (de culoare albastru şi subliniat).

O etichetă de închidere absentă sau o împerechere inadecvata de etichete va provoca

probleme similare. Uneori problemele sunt dificil de urmărit şi rezolvat. Urmărirea unei probleme

se face în sens descendent, defecţiunea trebuie căutată acolo unde începe secvenţa de cod eronată şi

nu unde se sfârşeşte.

O parte din textul paginii nu este afişat

Textul sau obiectele care lipsesc din pagina pot fi depistate prin urmărirea ghilimelelor " " şi

a etichetelor greşit închise şi care conţin adrese URL.

Dacă pagina conţine ghilimele de deschidere în interiorul unei etichete, şi cele de închidere

trebuie să se regăsească în aceeaşi etichetă. O etichetă din care lipsesc ghilimelele de închidere nu

este interpretată corect şi acest lucru poate produce rezultate bizare. Dacă eticheta căreia îi lipsesc

ghilimelele este o etichetă ancoră, întreg textul de la primele ghilimele până la următoarele întâlnite

ar putea fi interpretat de browser ca parte dintr-o adresă URL.

O altă eroare care poate provoca acelaşi efect este închiderea greşită a etichetei conţinând o

adresă URL. Dacă o astfel de etichetă nu este închisă corespunzător, browserul ar putea interpreta

orice text care urmează, până la eticheta de închidere corespunzătoare, ca fiind parte a adresei URL.

Problema se rezolvă prin examinarea etichetelor aflate înaintea porţiunii de text care nu este

afişată. Eroarea ar putea proveni de la orice etichetă care conţine ghilimele sau o adresă URL.

Ghilimelele utilizate în editorul de text cu ajutorul căruia scrieţi codul HTML trebuie să fie

întotdeauna în standard ASCII. Unele editoare de text utilizează aşa-numitele "smart quotes" , în

care ghilimele de deschidere arată diferit faţă de cele de închidere. Dacă procesorul de text cu care

lucraţi are această posibilitate, ea trebuie dezactivată, deoarece acest tip de ghilimele, nefiind în

standardul ASCII, nu vor funcţiona corect în HTML.

Afişarea defectuoasă a formatului

În cazul când formatul afişat de browser nu este cel aşteptat verificaţi mai întâi

compatibilitatea dintre browser şi stilul de caractere specificat în codul HTML. Browserul trebuie să

fie capabil să afişeze stilul ales. Atunci când sunt folosite stiluri logice, browserul este ultima

instanţă în decizia privind stilul caracterelor afişate.

O metodă rapidă de verificare a existenţei unei probleme de compatibilitate este de a afişa

paginile utilizând browsere diferite, dintre care unul să poată afişa în mod sigur stilul de caracter

utilizat. Dacă acel browser afişează textul incorect, se face verificarea codului HTML. Dacă textul

este afişat corect, atunci există o incompatibilitate cu celelalte browsere.

În codul HTML, problema poate fi legată de o imbricare defectuoasă a etichetelor. Verificaţi modul

cum au fost imbricate etichetele de formatare din secţiunea de pagină asociată cu eroarea respectivă.

Astfel o construcţie de tipul următor:

242

<EM>Va multumim ca ati vizitat <STRONG>Pagina</EM>noastra</STRONG>

nu va funcţiona corect, deoarece etichetele <EM> şi <STRONG> sunt imbricate eronat.

Bibliografie

Mitchell, Scott, Cum să creezi un site web, Editura TEORA, 2009

McFedries, Paul, Crearea paginilor web, Editura ALL, 2003

Williams, Robin, Design pentru WEB, Editura CORINT, 2003

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

243

244

245

246

Capitolul XIX. PUBLICAREA SIT-ULUI

Avram Călin

În sfârşit, site-ul dumneavoastră este finalizat. Aţi parcurs toate etapele, de la planificare, la

design şi implementare, v-aţi asigurat că toate elementele funcţionează corect. A venit momentul

publicării pe Web a site-ului, astfel încât rezultatele muncii dumneavoastră să fie cunoscute de toţi

aceea care vă vor vizita paginile. În etapa publicării pe Web a site-ului intervin mai mulţi paşi:

Stabilirea unui nume de domeniu

Stabilirea serverului Web pe care va fi stocat (găzduit) site-ul

Organizarea şi denumirea fişierelor în conformitate cu cerinţele serverului

gazdă

Transferul fişierelor

1. Numele de domeniu

Pentru ca site-ul dumneavoastră să aibă o identitate pe Web aveţi nevoie de un nume de domeniu

pentru el. Numele de domeniu al site-ului va face parte din adresa URL a fiecărei pagini şi va oferi

site-ului o prezenţă distinctă pe Web.

Domeniile principale de pe Web pot fi de mai multe tipuri:

comerciale .com

educaţionale .edu

guvernamentale .gov

furnizorii de servicii de reţea .net

instituţii non-profit .org

domeniile corespunzătoare ţărilor lumii .ro, etc

Pentru a obţine un nume de domeniu pentru site aveţi la dispoziţie două posibilităţi:

domeniu plătit

domeniu gratuit

Domeniu plătit

Dacă site-ul pe care l-aţi creat aparţine firmei dumneavoastră sau unei firme client sau dacă

doriţi să aveţi o prezenţă stabilă şi credibilă pe Web cea mai bună opţiune este să aveţi un domeniu

plătit. Înregistrarea unui domeniu nu este foarte costisitoare şi va asigura site-ului dumneavoastră o

identitate serioasă şi credibilă. În plus, odată ce sunteţi proprietarul unui domeniu puteţi să

schimbaţi locaţia site-ului (serverul Web pe care este găzduit) fără ca aceasta să necesite schimbarea

domeniului.

Preţul pentru înregistrarea unui nume de domeniu variază destul de mult. Una dintre cele

mai convenabile oferte poate fi găsită la adresa http://www.10-domains.com care oferă înregistrarea

unui nume de domeniu pentru 10 USD anual precum şi o serie de discount-uri pentru înregistrarea

pe perioade mai lungi. Dacă doriţi un domeniu românesc (.ro) puteţi obţine informaţii la adresa

http://www.rnc.ro. Pentru înregistrarea unui astfel de domeniu se percepe o taxă unică de 61 USD

(preţ valabil la data scrierii acestei cărţi) fără alte taxe anuale.

În cazul când optaţi pentru un domeniu plătit, adresa URL a site-ului va fi de forma http://www.dumneavoastra.com

247

Domeniu gratuit

Obţinerea unui nume de domeniu gratuit este foarte simplă. Există multe companii on-line

care oferă astfel de domenii şi, în plus, şi spaţiu de găzduire pentru site. Dacă sunteţi începător şi

doriţi să vă testaţi cunoştinţele de Web design nou învăţate, nu este o idee rea să construiţi un site

"de probă" folosind pentru acesta un domeniu şi un serviciu de hosting gratuite. În afara acestei

situaţii, deşi poate părea alegerea ideală, un domeniu gratuit poate aduce multe dezavantaje site-ului

dumneavoastră.

Prima judecată de valoare asupra unui site este făcută pe baza numelui său de domeniu. În

cazul unui domeniu gratuit adresa URL a site-ului va fi: http://www.numefirmagazda.com/~dumneavoastra sau http://www.dumneavoastra.numefirmagazda.com

Vizitatorii site-ului vor şti imediat că nu deţineţi propriul domeniu şi folosiţi un serviciu de

hosting gratuit ceea ce vă va afecta serios credibilitatea. Mai ales dacă site-ul este unul de afaceri,

folosirea unui domeniu şi serviciu de hosting gratuit este cu totul contraindicată. În plus, firmele

care oferă acest gen de servicii, impun afişarea unor bannere publicitare care distrag atenţia

vizitatorilor de la conţinutul site-ului şi măresc timpul de încărcare al paginilor.

2. Serviciul de găzduire Web (Web hosting)

Înainte de a publica site-ul pe Web este necesară o evaluare a necesităţilor de acces, pentru a

determina ce fel de cont se potriveşte site-ului dumneavoastră. Plecând de la presupunerea că

deţineţi deja o conexiune la Internet, nu vom intra în amănunte privind alegerea unui furnizor de

servicii Internet (ISP – Internet Service Provider). Totuşi, în cazul când încă nu deţineţi o

conexiune sau doriţi să schimbaţi provider-ul actual, vă recomandăm să studiaţi cu atenţie ofertele

principalilor furnizori de servicii. Având în vedere că nu vă veţi mai limita doar la simpla navigare

pe Web sau la schimbul de emailuri ci veţi dori să transferaţi şi să întreţineţi un site Web

necesităţile dumneavoastră vor creşte. Din acest motiv este bine să vă informaţi asupra unor detalii

tehnice cum ar fi lăţimea de bandă, mediul de transmisie (antenă satelit, cablu cu fibre optice, unde

radio), ce tip de server foloseşte, asistenţa tehnică oferită, dacă oferă găzduire pentru pagini Web.

Opţiunile pentru găzduire sunt următoarele:

Instalarea unui server Web propriu

Utilizarea serverului Web al providerului de servicii Internet

Utilizarea unui server Web aparţinând unei firme care oferă servicii de

hosting

Instalarea unui server Web propriu

Instalarea unui server Web propriu este cea mai costisitoare soluţie, dar ea oferă în schimb

avantaje semnificative. Dispunând de o conexiune dedicată se pot furniza servicii Web 24 de ore/zi

utilizatorilor din lumea întreagă. Veţi dispune de un control complet asupra serverului Web şi puteţi

publica orice doriţi. Puteţi configura serverul şi pentru alte servicii, cum ar fi FTP, Gopher, Telnet,

scripturi CGI, etc. Puteţi de asemenea avea propriul domeniu care va stabili o prezenţă distinctă pe

Web. Adresa URL va avea forma următoare: http://www.firma_dumneavoastra.com/

Întrucât costurile necesare echipamentului hardware, conexiunii la Internet, configurării şi

întreţinerii unui server propriu depăşesc posibilităţile unui utilizator obişnuit, nu vom insista asupra

acestei soluţii.

248

Utilizarea serverului Web al providerului ISP

Utilizarea serverului Web al providerului dumneavoastră de Internet este o opţiune

economică. Mulţi dintre furnizorii de servicii Internet oferă în cadrul contului de acces şi un anumit

spaţiu pe serverele proprii pe care vă puteţi plasa site-ul, fără a percepe taxe suplimentare. Din

păcate, spaţiul oferit este de obicei mic, de ordinul 1-30 Mb şi nu sunt oferite facilităţi pentru

crearea de pagini dinamice. Pentru a obţine facilităţi suplimentare va trebui să plătiţi în plus.

Cu toate că fişierele standard, contul de email şi fişierele publicate pe Web utilizează acest

spaţiu, 2-30 Mb sunt de regulă suficienţi pentru a menţine un site modest ca dimensiuni. Contul la

ISP este accesibil pe baza unei conexiuni dial-up care permite o legătură cu o viteză de până la 56

Kbps.

Înainte de a deschide un astfel de cont, trebuie verificate detaliile privind spaţiul de stocare,

taxele pentru spaţiul adiţional, în mod curent 2$ pentru 1 Mb, eventualele alte taxe. Trebuie

verificată de asemenea disponibilitatea altor servicii, cum ar fi FTP, Gopher, Telnet, scripturi CGI,

care ar trebui să poată fi utilizate gratuit, în cazul în care există.

Un cont la un provider ISP este o opţiune economică dar, în acelaşi timp, limitată. Nu există

control al serverului Web, serviciile adiţionale rămânând la latitudinea providerului. Nu veţi avea

propriul domeniu, iar adresa URL va arăta astfel:

http://www.provider.com/~dumneavoastra

Utilizarea unui serviciu de hosting

Cea mai bună soluţie din punctul de vedere al raportului servicii/preţ o reprezintă folosirea

unui serviciu de hosting plătit. Ofertele de pe piaţa românească sunt numeroase şi variate ca preţ.

Înainte de a face o alegere este bine să faceţi un studiu comparativ al acestora în privinţa spaţiului

pus la dispoziţie, al modului de transfer al fişierelor, al traficului impus precum şi al prezenţei

diverselor facilităţi: scripturi CGI, baze de date, email personalizat, etc. Nu trebuie să pierdeţi din

vedere că site-ul dumneavoastră se poate dezvolta astfel încât spaţiul de stocare rezervat la început

poate deveni insuficient.

Utilizând un serviciu de hosting adresa URL a site-ului va avea forma următoare:

http://www.dumneavoastra.com

De asemenea veţi beneficia şi de una sau mai multe adrese de email personalizate de tipul: adresa@dumneavoastra.com

Folosirea serviciilor unei firme de hosting vă permite ca, odată ce deţineţi propriul nume de

domeniu, să vă transferaţi site-ul pe serverul Web al firmei şi să beneficiaţi de o prezenţă stabilă pe

Web. Firmele de hosting oferă uneori şi nume de domenii pentru clienţii lor însă există riscul ca

dacă vă hotărâţi să renunţaţi la serviciile acelei firme să pierdeţi domeniul. Din acest motiv este mai

bine să trataţi separat cele două probleme.

3. Organizarea şi denumirea fişierelor

Deşi această etapă este intrinsecă procesului de construire a site-ului, o vom discuta în acest capitol,

deoarece acum este momentul când o bună organizare a directoarelor, subdirectoarelor şi fişierelor

devine deosebit de importantă.

249

Organizarea directoarelor şi fişierelor

Este foarte bine să organizaţi fişierele care fac parte din site pe computerul dumneavoastră

exact aşa cum ele vor fi organizate pe serverul Web. Serverul Web are un director "rădăcină" (root)

unde vor fi stocate toate fişierele site-ului. Folderul unde veţi stoca aceste fişiere pe computerul

personal va juca rolul directorului "rădăcină" al serverului. În directorul "rădăcină" va fi plasat

fişierul care va conţine pagina "home" a site-ului, fişier denumit de obicei index.html sau index.htm.

Dacă site-ul este de mici dimensiuni (între 5 şi 10 pagini) puteţi plasa toate fişierele în

acelaşi director. Dacă site-ul este mai mare, este recomandat să creaţi pentru fiecare secţiune

principală a sa câte un subdirector care va conţine fişierele asociate acelei secţiuni. Subdirectoarele

pot conţine la rândul lor câte un fişier index. Atunci când veţi transfera fişierele de pe computerul

dumneavoastră pe serverul Web veţi putea să transferaţi întregul subdirector cu fişierele conţinute

în el. De asemenea această metodă va face şi întreţinerea site-ului mult mai uşoară.

O altă problemă este locul unde veţi stoca imaginile. Practica standard este de a crea un

subdirector special în directorul "rădăcină" unde să plasaţi toate imaginile din site. Dacă procedaţi

astfel este extrem de important să creaţi un subdirector similar cu aceeaşi amplasare şi pe

computerul dumneavoastră. Calea de la pagina care apelează o imagine la imaginea respectivă

trebuie să fie aceeaşi şi pe computerul dumneavoastră şi pe server, altminteri imaginile nu se vor

afişa după ce site-ul a fost transferat pe server.

O altă variantă de stocare a imaginilor este crearea unui subdirector destinat imaginilor,

plasat în subdirectorul fiecărei pagini. Cu aceleaşi precauţii legate de calea corectă către imagini,

această metodă funcţionează bine, ba chiar îmbunătăţeşte viteza de încărcare a imaginilor în pagini.

Dezavantajul constă în faptul că adesea este necesar să reţineţi mai multe copii ale aceleiaşi imagini

în diferite subdirectoare, în funcţie de paginile unde este folosită.

Verificarea numelor fişierelor

La mutarea fişierelor de pe computerul dumneavoastră pe serverul Web se impune

verificarea numelor fişierelor care trebuie să fie compatibile cu sistemul pe sunt mutate.

O atenţie deosebită trebuie acordată denumirii şi extensiei fişierelor. Nu are importanţă dacă

optaţi pentru extensia .html sau .htm. Tot ce trebuie este să fiţi consecvent cu extensia aleasă de-a

lungul întregului site. De asemenea, trebuie să aveţi în vedere că în sistemele UNIX, cele mai des

folosite ca servere Web, denumirile fişierelor sunt case-sensitive. O pagină denumită mypage.html

nu este totuna cu pagina MyPage.html. Pentru a evita confuziile folosiţi pentru denumirea fişierelor

numai litere mici.

4. Transferul fişierelor

Transferul fişierelor care compun site-ul de pe computerul propriu pe serverul Web este o

operaţiune relativ simplă, care constă în copierea fişierelor pe server în locaţia destinată site-ului

dumneavoastră. Unele dintre firmele de hosting asigură o aplicaţie specială destinată transferului

fişierelor, dar cea mai utilizată metodă de transfer este prin intermediul unui client FTP.

Un client FTP (File Transfer Protocol) este o aplicaţie prin intermediul căreia se poate

realiza transferul fişierelor de pe un sistem pe altul. Puteţi copia fişiere de pe computerul personal

pe un alt computer (operaţie denumită Upload) după cum puteţi prelua fişiere de pe un alt

computer, pe computerul personal (operaţie denumită Download). Cele mai folosite programe FTP

sunt CuteFTP (http://www.cuteftp.com) şi WS_FTP (http://ipswitch.com). Odată ce aţi instalat pe

computerul dumneavoastră un client FTP, v-aţi înregistrat numele de domeniu şi aveţi un cont la un

serviciu de găzduire totul este pregătit pentru transferul fişierelor care compun site-ul pe serverul

gazdă.

250

Pentru a realiza transferul fişierelor, în general va trebui să urmaţi următorii paşi:

Conectarea la Internet

Deschiderea programului FTP. Veţi observa o serie de casete de dialog în

care trebuie introduse informaţiile necesare programului pentru a realiza

conexiunea cu computerul gazdă.

Pentru a face conexiunea cu serverul trebuie să furnizaţi programului adresa

FTP a host-ului dumneavoastră. Aceasta vă este furnizată de firma de

hosting la deschiderea contului. De asemenea, programul vă va cere numele

de utilizator şi parola pe care le-aţi stabilit la deschiderea contului. Nu uitaţi

să de-bifaţi opţiunea Anonymous din meniul Login. Prin introducerea

numelui de utilizator şi a parolei veţi căpăta acces la contul dumneavoastră şi

veţi putea intra în directorul unde vor fi plasate fişierele site-ului.

O altă informaţie care trebuie furnizată programului este tipul fişierelor

transferate. În general pentru fişierele HTML se foloseşte opţiunea ASCII iar

pentru celelalte fişiere, opţiunea binary. Mai simplu, puteţi alege opţiunea

AutoDetect prin care programul determină singur tipul fişierului şi modul

cum va face transmiterea lui.

Celelalte casete de dialog pot fi lăsate necompletate sau cu setările

preexistente.

După furnizarea acestor informaţii programul FTP va realiza conexiunea cu

serverul gazdă.

Selectarea fişierelor pe care doriţi să le copiaţi. Veţi observa că fereastra

aplicaţiei FTP este împărţită în două: într-o parte aveţi directoarele de pe

computerul personal, în cealaltă parte directoarele de pe computerul gazdă.

Selectaţi directorul care conţine fişierele dumneavoastră şi daţi comanda de

transfer în directorul care vă este destinat pe serverul gazdă.

Dacă folosiţi scripturi CGI asociate site-ului trebuie să le acordaţi o atenţie specială. Cele

mai multe servere necesită instalarea scripturilor CGI într-un subdirector special numit cgi-bin, aflat

în directorul dumneavoastră. Pentru plasarea şi setarea corectă a scripturilor trebuie să luaţi legătura

cu administratorul serverului gazdă care vă va oferi indicaţiile necesare.

Pe unele sisteme de operare modul de accesare al fişierelor este strict definit, permiţând sau

restricţionând citirea, scrierea sau executarea fişierelor de către diferiţi utilizatori. Aceste facilităţi

sunt setate de regulă prin drepturile de acces atribuite fişierelor. Din acest motiv, verificarea

modului de setare a fişierelor este extrem de importantă. De exemplu, în sistemele UNIX modul

705 semnifică faptul că fişierele pot fi citite, modificate sau executate de proprietarul lor, în vreme

ce alţi utilizatori nu le pot decât citi sau executa (după caz).

După transferul fişierelor, pot apărea probleme de diverse tipuri. Uneori, paginile publicate

nu pot fi accesate deloc, scripturile nu funcţionează, etc. Primul lucru care trebuie verificat în acest

caz este dacă fişierele se află în directoarele potrivite. Apoi trebuie verificate permisiunile de acces

pentru directoare şi fişiere, extensiile fişierelor, fişierele index. În cazul când apar probleme, cea

mai sigură cale de rezolvare a lor este să luaţi legătura cu administratorul serverului gazdă şi să îi

cereţi informaţii cât mai complete privind drepturile de acces pentru directoare, calea corectă către

scripturile folosite şi, în general, setările necesare pentru buna funcţionare a site-ului.

Bibliografie

Charles Aulds, Linux. Administrarea serverelui APACHE, Editura Teora, 2002

Dave Taylor, Crearea paginilor Web cu HTML4, Editura Teora, Bucureşti, 1999

Christian Crumlish, Primii paşi în Internet, Editura All, Bucureşti, 1999

251

Capitolul XX. ÎNTREŢINEREA SIT-ULUI

Avram Călin

De multe ori se comite greşeala de a se considera că odată site-ul postat pe Internet, treaba

este terminată. De acum vizitatorii vor veni şi vor reveni deoarece site-ul este bine realizat, are o

grafica atrăgătoare...dar mai ales pentru că au nevoie de produsele sau serviciile oferite de firma

dumneavoastră.

În realitate însă, lucrurile nu stau tocmai aşa. Un site web, oricât de bine realizat ar fi din

punct de vedere grafic, oricât de eficient ar fi promovat, nu va stârni interesul constant al clienţilor

dumneavoastră potenţiali decât daca este permanent înnoit.

Prea adesea pot fi văzute pe Internet site-uri web cu informaţii vechi, neactualizate de luni

sau chiar ani de zile. La fel ca oricare alt mijloc publicitar, un site web trebuie să ţină pasul cu

dezvoltarea firmei, să prezinte permanent noi produse, noi servicii, noi informaţii, oferte speciale,

facilitaţi oferite clienţilor.

Întreţinerea şi reactualizarea permanenta a informaţiilor reprezintă viata unui site. Mulţi

manageri sunt conştienţi de acest deziderat aşa încât apelează la angajarea unei persoane care sa se

ocupe special de acest aspect, aşa numitul web master. Dar în afara de cazul când site-ul necesită o

reactualizare zilnică aceasta soluţie nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor. Costurile

pentru un angajat permanent sunt mult mai mari decât costul unui abonament lunar pentru

întreţinerea şi reactualizarea site-ului.

Pentru ca site-ul dvs. să fie permanent actualizat şi să prezinte informaţii corecte, trebuie verificate

periodic următoarele elemente dintr-un site web:

Verificare zilnică a funcţionalităţii site-ului

Verificare zilnică a funcţionalităţii linkurilor şi a formularelor din cadrul

paginilor

Actualizarea / Modificarea paginilor web (texte, imagini etc.)

Introducerea în site a noilor oferte/servicii/produse

Prelucrarea imaginilor

Modificarea designului site-ului în funcţie de noile necesitaţi

Configurarea conturilor de e-mail

Administrarea bazelor de date

Monitorizare permanenta a site-ului

Monitorizarea pagerank-ului şi rezultatelor în motoarele de căutare

Optimizarea vitezei de încărcare a paginilor web

Întreţinerea unui site este o activitate obligatorie în cazul în care se doreşte ca un site să

devină din ce în ce mai vizitat şi să aducă un surplus progresiv de imagine şi venit. Pentru orice

proprietar de site este destul de dificil să urmărească zilnic site-ul şi cu atât mai dificil este să fie la

curent cu toate tendinţele noi de pe internet , cu noile tehnologii şi mai ales să ţină pasul cu noile

condiţii de securizare a site-urilor.

Verificarea de statistici săptămânale privind numărul de vizitatori şi cuvintele cheie cele mai căutate

moduri prin care se observă modul în care un site este bine structurat şi bine întreţinut.

Editarea si trimiterea unui newsletter periodic este o facilitate care este benefica pentru promovarea

unui site.

252

1. Dezvoltarea unui newsletter

E-mail marketing-ul este mai puţin costisitor decât alte instrumente de promovare, este relativ uşor

de implementat si este una dintre cele mai bune metode de a lua legătura şi de a oferi informaţii

vizitatorilor şi clienţilor. Secretul stă însă în calitatea informaţiei, adaptarea mesajelor în funcţie de

publicul-ţintă şi corectitudinea acţiunii de e-mail marketing. În funcţie de aceste principii, mesajul

va fi citit şi reţinut sau va ajunge în folder-ul cu mesaje şterse sau spam.

2. Reguli pentru un newsletter reuşit

Să fie scurt Tocmai din cauza lipsei de timp, oamenii nu citesc mesaje lungi. Newsletter-ul

ideal este scurt, la obiect, cu informaţii utile, fără prea multă publicitate. Daca ai articole mai

lungi, este suficient ca newsletter-ul să conţină un scurt rezumat şi un link către întregul

material. Aşadar, ţine minte: email-urile lungi sunt ignorate.

Să fie solicitat Nu trimite newslettere persoanelor cărora nu le-ai solicitat permisiunea, chiar

dacă îi cunoşti personal sau dacă iţi sunt prieteni. În primul rând, nu este legal. În al doilea

rând, solicitarea şi obţinerea permisiunii de a trimite un newsletter sau orice alt mesaj

comercial iţi asigura o mai mare probabilitate ca mesajul să fie citit, din moment ce

expeditorul este cunoscut iar destinatarul se aştepta să primească mesajul tău. Şi nu uita să

oferi întotdeauna posibilitatea de dezabonare. Este semn ca respecţi dorinţa unul utilizator de

a nu mai primi mesaje.

Să fie bine organizat Oamenii pot fi sceptici atunci când vine vorba de înscrierea adresei

lor de email si de primirea unor email-uri de la persoane/companii pe care nu le cunosc. De

aceea trebuie sa le explici ce fel de informaţii vor primi in newsletter pentru ca publicul-

ţinta, cititorii, sa stie la ce tip de conţinut sa se aştepte. De asemenea, trebuie sa stabileşti un

anumit interval in care destinatarii sa se obişnuiască să primească newsletter de la tine. În

cazul in care newsletter-ul este cu înscriere publica pe site-ul de companie, ar fi util sa

inserezi şi mostre din newsletter, pentru ca vizitatorii să vadă înainte cum arata materialul

Să trateze subiecte simple, de interes si care sunt comunicate direct Newsletter-ul

trebuie sa respecte promisiunile. Ai promis ca ii spui cititorului cum sa faca un anumit lucru,

îndeplineşte-i aşteptările. Informaţiile trebuie să făcă referire la propria activitate, dar trebuie

scrise pentru cititor şi să fie utile pentru el. Este important ca newsletter-ul să nu pară

publicitar. Mesajul trebuie să fie direct şi la subiect, fără încercări de a ascunde sub alte

titluri adevărata intenţie a mesajului. Exemplul cel mai concret este ascunderea unor

promoţii în spatele unor titluri care aparent sunt rezonabile şi pot stârni interesul.

Analizeaza cu atentie specificul cititorului Cui mă adresez? Cine este cititorul meu? Ce il

interesează cu adevărat? Sunt primele întrebări la care trebuie să iţi răspunzi atunci când vrei

sa faci un newsletter.

Subiectul articolului sau titlurile articolelor sa fie relevante si atrăgătoare Atât

subiectul newsletter-ului, cat si titlurile articolelor trebuie alese cu grija. Feriţi-vă de titluri

asemănătoare reclamelor pentru ca nu sunt citite. Daca trebuie sa anunţi o promoţie, este mai

bun un titlu precum "Telefon mobil NokiaX 100 RON" decât "Cele mai noi promoţii".

Primul este concret, in timp ce al doilea este foarte vag. Toţi vedem peste tot promoţii, deja

nu mai avem timp sau răbdare sa le verificam pe toate.

Evita fotografiile excesive In general, mesajele cu multe imagini sunt catalogate ca mesaje

spam. Si oricum, de multe ori imaginile sunt blocate la afisare. Asadar, limiteaza-te la un

numar rezonabil de imagini care sa fie relevante comparativ cu informatia prezentata.

Calculează scorul de email spam Poti folosi in acest sens diverse instrumente de pe

internet. Un exemplu este SpamCheck. Tot ce ce trebuie sa faci e sa trimiti newsletter-ul

prin email sau prin formularul pe care il vei gasi pe site. In cateva secunde vei primi un scor

253

de spam si recomandari despre cum sa reduci posibilitatea ca email-ul pe care ai de gand sa

il trimiti sa fie oprit de filtrul de spam.

Semneaza newsletter-ele Includerea unei semnaturi oficiale la finalul newsletter-ului te

ajuta sa castigi increderea clientilor si le oferi si o ocazie de a vizita inca o data site-ul tau.

Bibliografie

Luke Welling si Laura Thomson, Dezvoltarea Aplicatiilor Web cu Php si Mysql, Editia a

II-a, Editura Teora, 2006

Paul DuBois, MySQL, Editura Teora,

http://softpageinternet.ro/manual_html/Capitole/Capitolul%2019.htm

254

Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară. 2 „Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii” Domeniul major de intervenţie 2.3 „Acces şi participare la formare profesională continuă” Titlul proiectului: Centrul de formare profesională continuă în turism şi servicii Cod contract: POSDRU/80/2.3/S/59744 Beneficiar: Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş Editor: Universitatea Dimitrie Cantemir din Tîrgu-Mureș Noiembrie 2010 ”Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului Romăniei.”