curs teologie pastorala iasi 2014-2015

7/24/2019 Curs Teologie Pastorala Iasi 2014-2015

http://slidepdf.com/reader/full/curs-teologie-pastorala-iasi-2014-2015 1/53

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ„DUMITRU STĂNILOAE”

IAŞI

"#$%

TEOLOGIE PASTORALĂ

%&'&()*+, -

./ #/01&*(0)2* 345673458



"

"+9*0/(:

-/)*;<+=&*&

.> Sfânta Treime – izvorul şi fundamentul pastoraţiei ->

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie

-->

Rugăciunea personală

---> Starea de jertfă

2? -/)*;<+=&*&

@?

%0,0*&2 A0*00B 2(=&C2

=? Deşertarea de sine sau smerenia

<? Ascultarea sau tăierea voii &? Suferinţa şi răbdarea necazurilor

A? Neabandonarea luptei în faţa obstacolelor vieţii

D?

.(+'2*&2 <+*&*00 =&,+0,2,)

E?

F&G+<&=2)2 29*;29&,+0

0? H+=+*02 <& 2 A0 '0=

G?

Iubirea vrăjmaşilor

Bibliografie generală



#

-/)*;<+=&*&

Teologia pastorală cuprinde un set de cunoştinţe puse la îndemânaprezentului sau viitorului păstor de suflete ca ajutor în lucrarea sa de cunoaştere,trăire şi propovăduire a Evangheliei.

Cuprinsul acestui set de cunoştinţe este definit prin semnificaţia celor două

"#$%&'e: Teologie Pastorală(

„!"#$#%&'” înseamnă „Cuvânt” şi „()*+",")”, înseamnă „Cuvântul lui()*+",")”, „Cuvânt” despre Dumnezeu, „Cuvânt” cu Dumnezeu. )*+&%&, ,- ./

semnificaţia cuvintelor, Teologia înseamnă, aşadar, „cunoaşterea lui Dumnezeu”,„-#./&."' 1) ()*+",")”, „viaţa în Dumnezeu”, „trăirea lui Dumnezeu”, „trăirea în()*+",")”, „dragostea dintre Dumnezeu şi om”, „îndu*+","&."' #*)$)&”, „ştiinţaştiinţelor” şi „'.2' '.2"$#.”.

Se poate sintetiza această multitudine de sensuri şi lumini care izvorăsc din

cuvântul „!"#$#%&"” în trei. „!"#$#%&'” este „viaţa veşnică” („Şi aceasta este viaţaveşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos 3" 4'."

56'& 2.&*&7” 0 Ioan 17,3), „ 8#1 *&72)&2#.” („Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aşvrea să fie aprins acum” – 1#"/ 23449) şi „rugăciune” („Teolog este cel care se roagă şicel care se roagă este teo$#%” – 5$/6+%- ,%& )*&'7(

Teologia este „viaţa veşnică”, dobânditor prin cunoaşterea lui DumnezeuTatăl, este „ 8#1)$” – Hristos coborât din cer, este „rugăciunea” în Duhul Sfânt.

Teologia este starea de a fi în Dumnezeu, este încercarea omului de a

,-8"+%e această stare, de a descrie evenimentul întâlnirii sale şi al semenilor cu9#:&-;-#(

Cuvântul „Pastorală” este o prelungire în limba română a latinescului„ 3'72#.” – păstor. Sinonimul termenului „Pastorală” este „9&*"+&1'” – ,- ./

grecescul „ 3#&*"+” – păstor.



$

Din cuvântul „ păstor” derivă altele precum: îndrumător, conducător,părinte sau turmă, păşune, staul, etc.

Cine sunt păstorii ?

Hristos Domnul este Păstorul prin excelenţă, izvor şi fundament pentru

orice lucrare pastorală. Arhiereul, preotul, stareţul de mănăstire sunt păstori,exercitând lucrarea în Biserică în numele „Păstorului celui bun” – Iisus Hristos. Însensul larg al cuvântului, păstor este tot omul care, fiind botezat în Biserica9reptmăritoare şi având binecuvântare de la aceasta, împlineşte lucrarea depovăţuire a sufletelor către Împărăţia lui Dumnezeu. În această accepţie largă,păstori sunt şi profesorii de teologie, profesorii de religie din şcoli, naşii de botezşi cununie, părinţii în relaţie cu proprii lor copii crescuţi în frică şi dragoste de9#:&-;-#(

Teologia Pastorală este, aşadar, calea străbătută de păstor (în mod special/+<%-+-# 8/# =+-*'7 în cunoaşterea, taina şi mărturisirea Evangheliei în relaţie cu"-% "/+- %0au fost încredinţaţi de Biserică spre păstorire.

>/.-/ parcursă de păstorul de suflete în lucrarea de îndrumare a celor încredinţaţi spre Împărăţia Cerurilor cuprinde mai multe etape:

?( Înţelegerea adevărului că Sfânta Treime este izvorul şi fundamentulPastoraţiei.

@( Înţelegerea Preoţiei ca Taină în interiorul căreia se desfăşoară lucrarea

pastorală.>( Înţelegerea Parohiei ca realitate euharistică în care turma şi păstorul

trăiesc Taina Bisericii ca pregustare a Împărăţiei Cerurilor



%

.> Sfânta Treime – izvorul şi A+/<2'&/)+, pastoraţiei

A"*=#. pastoraţiei -8'- /"-./ ,- /0l ajuta pe om să se aşeze în faţa luiDumnezeu într0#& ,%/.*6 =-+8*&/.4 conştient, viu, pe fondul căruia 4 prin curăţirea

de patimi şi umplerea de harul dumnezeiesc, să0şi împlinească menirea =-&'+#"/+- / B*8' "+-/'C să devină B%# /. .#% 9umnezeu după har, părtaş vieţii celeiveşnice, într0un cuvânt, să se îndumnezeiască(

Întrucât ţelul urmărit depăşeşte cadrele lumii văzute (create), .#"+/+-/

pastorală nu are în vedere '+/&8:%'-rea unei filosofii omeneşti2 oricât de înaltă arB% /"-/8'/4 propovăduirea unei teorii sau a unei religii */+-"/+- =+%&'+- :#.'- /.'-

+-.%6%%( )astoraţia nu se limitează la mijloacele şi puterile omeneşti( ?"-/8'/

,-*/+-"-4 /devăratul păstor nu e o:#. D%-+/+<#.4 =+-*'#.74 "% E+%8'*8 Însuşi( F*/'-

calităţile =- "/+- le are un păstor şi care contribuie la buna desfăşurare a lucrării

sale pastorale (puterea, destoinicia, înţelepciunea etc.7 8#&' ,/+#+% /.- .#%

Dumnezeu. O astfel de înţelegere este importantă, deoarece, pe de o parte, îlfereşte pe preot/păstor de mândri- sau de o poziţionare greşită în raport cupăstoriţii (considerând că "$ este cel care sfinţeşte, care iartă, care păstoreşte -'"(74

iar pe de altă parte, îl ajută să caute permanent adâncirea 4 creşterea în relaţia cuDumnezeu, de la care îi vine adevărata putere în tot ceea ce săvârşeşte.

Sfânta Treime -8'- B#&,/:-&'#. pastoraţiei, "--/ "- înseamnă că păstorul 4 în măsura în care devine locaş al Sfântului Duh, prin bunăvoinţa Tatălui şi prin

=#'-+-/ .#% E+%8'*84 săvârşeşte o .#"+/+- pastorală autentică 4 neamăgitoare,+*,%'*/+- , el însuşi fiind un bun „&1#+#* '$ 2'&+"$#. $)& ()*+",")” (1 Cor. 4, 1).

Sfântul Apostol Pavel vorbeşte adesea în scrierile sale despre „:.&72#7 4"$

;&+2.) -#&” D>*.*8-&% 24 3G7 , despre „Hristos care este viaţa voastră” D>*.*8-&% H4 I74

despre „Cuvântul lui Hristos care locuieşte întru voi cu bogăţie”D >*.*8-&% H4 2J74

despre „Iisus Hristos Care arată mai întâi în mine îndelunga Sa răbdare”D K4 F%:*'-% 24

&

“Cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în!"#$%$& (") *"+,$-$". Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestuiveac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori, /i propovăduim înţelepciunea de taină a luiDumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit0o mai înainte de veci, spre slava noastră, !$ /&%$ ,)/)unul dintre stăpânitorii acestui veac n0& /",12/"#0o, căci, dacă ar fi cunoscut013 ,0ar fi răstignit pe Domnul2(&4$)5 6) !%$/"+ $2#$ 2/%)27 !"#" %" &%'()# *+a văzut şi urechea n+a auzit, şi la inima omului nu s+,) -)(./ 0",%"-.", #"+a gătit Dumnezeu celor ce+1 ()2"-% 0" 3#” (1 Corinteni 2, 408). Tot pe aceeaşi linie, Părintele Sofroniede la Essex spune: „Poţi fi un mare savant, poţi să ai diplome academice şi să rămâi total ignorant în ceea ce priveşte calea mântuirii” (A%8)+. 91:%1,)$3 Din viaţă şi din duh, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2011, p. 40)



'

2J7. În om „se săvârşeşte” „$)1.'."'” D>*.*8-&% 24 3L7 lui Hristos, omul „73#.&nd în1unoaş2"."' $)& ()*+",")” D>*.*8-&% 24 2M7 în el.

Sfinţii Părinţi, mari dascăli ai Bisericii, aveau conştiinţa că nu eipropovăduiesc Evanghelia, prin grai, scris sau faptă, ci Duhul Sfânt este Cel ce 0%

inspiră chiar din interiorul lor. Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte despre„degetul lui Dumnezeu” D"B 1#"/ 224 3M<”care loveşte corzile minţii şi le îmboldeşte la

grăire”3. Omul, continuă Sf. Simeon, „;"-&+" 8'*&$&'. lui Dumnezeu şi casă şi sălaş alTreimii dumnezeieşti, văzând curat pe Făcătorul şi Dumnezeul său şi, vorbind cu El în 8&"1'." ,&”H( „()*+",") 4"$ 1" sălăşluieşte în el îl învaţă pe un asemenea om despre celeviitoare şi cele prezente, nu prin cuvânt, ci prin însuşi lucrul, prin experienţă şi."'$&2'2"”I(

Părinţii înduhovniciţi din vremea noastră au aceiaşi percepţie a prezenţeilui Dumnezeu în om, prezenţă care fundamentează lucrarea de propovăduire.

„Dacă harul lui Dumnezeu nu luminează pe om, cuvintele pe care acesta le vorbeşte,oricât de multe ar fi, nu sunt de nici un folos nimănui”N. „În vene să6i curgă sângele luiHristos, iar nu sângele lui Adam cel căzut”J

)-&'+# / /$-/ * .#"+/+- =/8'*+/.ă roditoare, preocuparea de bază apăstorului trebuie să fie apropierea de Dumnezeu, căutarea sălăşluirii haruluidumnezeiesc în sufletul său. Trei sunt căile prin care se realizează aceasta:=/+'%"%=/+-/ ./ Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, rugăciunea personală şi 8'/+-/

de jertfă. Desigur, aceste căi nu sunt specifice păstorului, deoarece fiecare

credincios este chemat să devină locaş al lui Dumnezeu; însă păstorul este datorsă acorde o grijă mult mai mare acestora, în comparaţie cu păstoriţii săi '*":/%

pentru că este aşezat în poziţia de îndrumător al acestora( O%'+*=*.%'#. ?&'*&%-

de Suroj atrăgea atenţia că „nu poţi duce pe cineva acolo un;" +) '& 8#72 2) *'&

înainte”. Dacă păstorul nu a experimentat el însuşi ceea ce transmite celorlalţi,

; Sfântul Simeon Noul Teolog, !,."'"4"/ 5%6("6( 77 , trad. Diac. Ioan I. Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 139 < =>)?$+3 !. @ABC =>)?$+3 !. @D@

Sf. Simeon vorbeşte despre Hristos Cel dinlăuntrul omului pe care acesta este chemat să0l hrănească,adape, îmbrace, etc. „Dacă nu va face cineva în el însuşi toate acestea şi va hrăni şi va adăpa pe Hristos, nici un folos nu va avea din toate pe care le face numai săracilor, iar pe s ine însuşi se trece cu vederea lăsându+se nehrănit şi 8&# 9" 96"0.,.", #)( :);*"4") ”, Cateheze II, p. 139, „Pentru că M +aţi hrănit pe Mine, care flămânzeam demântuirea voastră, prin lucrarea poruncilor mele, M +aşi adăpat, M +aţi îmbrăcat, M +aţi adunat şi aţi venit la Mine<=,."( >?/ @?+36), curăţind inimile voastre de toată întinăciunea şi murdăria păcatului”, ibidem, p. 189 A E8$%1, =12):3 Mărturii din viaţa monahală , trad. Pr. Prof. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantină, Bucureşti;BB<3 !. @<CF G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. 77/ trad. Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,;BBD3 !. F;



(

atunci nu poate fi un păstor adevărat. Sau, altfel spus, nu va fi niciodată credibildacă ceea ce propovăduieşte nu izvorăşte din propria lui trăire.

5> %fânta şi I+'/&C&02(=2 J0)+*DE0&

Dumnezeiasca Liturghie este Taina prin excelenţă, -8'- "/&/.#. =+%& "/+-

viaţa lui Dumnezeu coboară în om. Noi dăm pâine şi vin, iar Hristos ne dă viaţa1#%. În Liturghie are loc un veritabil schimb de vieţi. „Omul îşi dăruieşte viaţa samărginită şi trecătoare lui Dumnezeu şi Dumnezeu, în schimb, îi dăruieşte viaţa Sanesfârşită şi veşnică”G(

>- -8'- Euharistia? „=ste unirea lui Dumnezeu cu noi, îndumnezeirea noastră,sfinţire, plinirea darului, strălucire, gonire a toată împotrivirea, dăruire de tot binele (...)

a lui Dumnezeu amestecare şi împăr2ăşireP( )+%& Sfânta 1%'#+6<%- îl primim peHristos în noi, iar El devine izvorul mărturisirii noastre.

Un părinte al veacului trecut defineşte Dumnezeiasca Liturghie înurmătorii termeni: „Trec nu puţini ani până să ajungem la măsura de a ne adânci înduhul adevăratelor dimensiuni ale Liturghiei. Dacă vom urmări cu luare aminte rostuireaşi cuprinsul acestei Dumnezeieşti slujbe, vom fi duşi în contemplarea FiinţeiDumnezeieşti şi a fiinţei cosmice. Vom pomeni multe din &*3#.2'+2"$" "-"+&*"+2" ;&+2.)

«început», adică atunci când Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul; când în Sfatul

!."&*&& >8&+te a străfulgerat hotărârea de «a face Om după chi 3)$ $)& ()*+",") şi dupăasemănare» ?18@ A'1@ BC DE<F apoi cumplita cădere a acestui «1G&3» al Strămoşului nostru Adam; mai apoi tragicele destine ale tuturor urmaşilor lui; cea plină de compătimirevenire în trupul nostru al Făcătorului şi Dumnezeului ce S6a îmbrăcat în chipul de Elînsuşi zidit; ne hrănim cu învăţătura Sa, cucernic cinstim suferinţele Sale pentru

H G%8)+. I&8&%)& I&8&%1"3 Lărgiţi şi voi inimile voastre, trad. M. Mariam Vicol, Ed. Reîntregirea, 2009, p.139. În cartea sa Pr Zaharia vorbeşte mai pe larg despre acest „ schimb între om şi Dumnezeu. Noi înfăţişăm şidăruim viaţa noastră lui Dumnezeu, atât cât suntem în stare, şi în schimb, Dumnezeu ne dăruieşte viaţa Sa. Acestschimb de vieţi are loc în Biserică şi mai cu seamă în Liturghie. Acolo are loc un schimb de viaţă în pinea şi vinul pe

care I le aducem lui Dumnezeu când spunem: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie aducem de toate şi pentru toate”; şiDumnezeu ne spune: „Sfintele Sfinţilor”. Ne punem întreaga viaţă în acea pâine şi în acel vin, toate rugăciunilenoastre, toate nădejdile noastre, tot ceea ce îmbrăţişează conştiinţa noastră, şi le dăruim lui Dumnezeu. El le primeşte şi pune viaţa Sa în pâine şi vin – Duhul Sfânt. Le insuflă cu viaţa Sa şi ni le înapoiază ca să le putemmânca şi trăi, spunându+ne: „Sfintele sfinţilor”. Aceasta se întâmplă îndeosebi în Dumnezeiasca Liturghie, dar seîntâmplă şi ori de câte ori împlinim o poruncă. Facem un mic efort şi, în schimb, primim un dar nestricăcios de la:);*"4")A 5%'(;2)# " (*"8,#/ 0"*.6) %ă Dumnezeul nostru este mult milostiv şi iubitor. Îi dăruim lui Dumnezeu oviaţă stricăcioasă şi păcătoasă şi El ne dăruieşte în schimb viaţa Sa nesfârşită, nestricăcioasă şi veşnică ”, p. 272 D 9:. 9)+$1, &( J$2&(1,)/"(")3 Tratat asupra dogmelor credinţelor noastre ortodoxe, după principii puse deDomnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi, I, Ed. Arh. Sucevei şi Rădăuţilor, 2002, p. 131



)

răscumpărarea noastră; şovăielnic urmăm Lui în Ghetsimani şi chiar pe Golgota;împreună cu El ne aflăm la judecata lui Caiafa şi a lui Pilat; cu groază auzim sălbaticelestrigăte: «Răstigneşte65»; ne cutremurăm şi ne întărim când spune tâlharului împreună6

răstignit: «Astăzi vei fi cu Mine în Rai», şi îndată după aceea: „Dumnezeule,()*+",")$"C 3"+2.) 1" H6ai părăsit?"... «Săvârşitu676a! Şi plecând capul, Şi6' ;'2 ;)6

G)$@» Şi mai departe: îngroparea, învierea, arătarea Sa apostolilor şi multor altora;înălţarea, trimiterea Duhului Sfânt... şi fiecare amănunt este plin de un tâlc care pentrunoi este de neajuns. Astfel ne învăţăm a trăi în planurile a două realităţi: ceaDumnezeiască şi cea a noastră, a făpturii. Suntem în aşteptarea celei de a Doua a SaI"+&.&. În fiece clipă liturgică ne aflăm şi în această vreme, şi în veşnicie; prin noi curgeîncă viaţa stricăcioasă şi de moarte purtătoare a căderii, şi totodată cu noi este şi cuvânt)$

Său, Lumina Sa, viaţa Sa. Şi oricât am repeta noi această slujire dată nouă după ProniaSa cea bună pentru noi, oricât ne6am umple de noi şi noi pătrunderi în realitatea$iturgică, niciodată nu atingem «sfârşitul» ei. Şi totuşi, şi în bucurie, şi în teamă 6 +"

împărtăşim cu Viaţa Dumnezeiască şi nici nu mai putem de acum a ne rupe de la mareleşi necuprinsul gând al Făcătorului şi Tatălui nostru, ce ni se tot descoperă. Cu adevărat,()*+",") +"6a iubit şi ne6a chemat să fim cu El în vecii vecilor.”L

9#pă cum reiese şi din textul citat, participarea reală la DumnezeiascaLiturghie presupune stare de prezenţă, de conştientizare a momentului la care*:#. %/ =/+'-( Despre primii creştini se spune că primele trei zile ale săptămânii.- trăiau cu Q#"#+%/ /:%&'%+%% B/='#.#i că s0au împărtăşit "# E+%8'*8 în duminicaprecedentă la Sfânta Liturghie, iar următoarele zile, cu nădejdea că vor participa

,%& &*# 9#:%&%"/ $%%'*/+- la Liturghie şi se vor împărtăşi "# AB%&'-.- F/%&-(Sfântul Sime*& R*#. F-*.*6 vorbeşte ,-spre focul dumnezeiesc pe care îldescoperim în Liturghie, „care sfarmă munţi şi stânci şi face din inima omului rai C şitrezeşte acest foc dorul de libertate,”2M adică ,-8=+- B/='#. ,- / /S#&6- ./ "--/ "-

8=#&-/ ?=*8'*.#. )/$-.C „$&/".2'2"' măririi 8&&$#. $)& ()*+",")” DT*:/&% P4 327(

>#: 8- =*/'- +-/.%;/ /"-/8'/U

În primul rând, păstorul de suflete "72" ;'2#. să se pregătească aşa cum se cuvine 3"+2.) întâlnirea cu '1"72 8#1( F*/'- să le săvârşească având conştiinţa că slujeşte lui

Dumnezeu, în prezenţa lu% 9#:&-;-#( Este important ca preotul să0şiconcentreze atenţia asupra actului pe care îl săvârşeşte în momentul respectiv

fără a se ocupa, în acelaşi timp, cu mai multe lucruri. De pildă, nu este potrivit ca în timpul Sfintei Liturghii (cu atât mai mult la momentul Epiclezei), în timp cestrana dă răspunsurile, el să citească pomelnice – oricât de importantă este

KG%8)+. 91:%1,)$3 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-.", Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p!. <;<0<;C.@B 9:. 9)+$1, L1"( J$1(1M3 !,."'"4"/ 5%6("6( 77/ N?. *$)2)23 9)>)"3 @KKK3 !. FA



*

=*menirea numelor credincioşilor – sau să0şi citească rugăciunile pentru SfântaÎmpărtăşanie pe care nu a reuşit să le citească mai înainte. În m*, -$%,-&'4 *

astfel de atitudine arată, pe de o parte, lipsă de respect şi desconsiderare =-&'+#

ceea ce se petrece atunci, iar pe de altă parte, este şi o amăgire, întrucât omul nupoate fi pe deplin atent la două lucruri deodată. Iar slujirea liturgică "-+- ,-,%"/+-

totală.?=*% =+-*'#. să se îngrijească să aibă cele mai frumoase şi "#+/'- veşminte 4

8ă folosească cea mai bună tămâie, cel mai bun vin, cea mai bună prescură -'"(

?.'/+#. să fie ca un rai 4 Sfânta masă şi toate celelalte aşişderea( )-&'+# "ă, dacăDumnezeu ne dă viaţa Lui, se cuvine ca şi noi să0i dăruim cele mai bune ale&*/8'+-(22

>u prilejul unei conferinţe preoţeşti 4 Părintele =+*B-8*+ K.%- O*.,*$/&4 %0/

întrebat pe cei prezenţi: „când începe Sfânta Liturghie?”. Preoţii au dat diferite

răspunsuri şi, bineînţeles, printre acestea pe cel adevărat: în momentul în carepreotul dă binecuvântarea mare. La aceasta Părintele =+*B-8*+ a răspuns: „aşa este,dar mai sunt şi alte răspunsuri: Liturghia începe în momentul în care gospodina se apucă;" 8 rământat prescura, frământare care este un act liturgic în sine. Nu poate 8& îm 3$&+&2

'1"72 '12 ;" oricine, oricând şi în orice situaţie”( )+-.#&6%&, .*6%"/ )ărintelui, putemspune că Liturghia începe în momentul în care bobul de grâu este semănat înpământ sau viţa de vie este plantată în pământ.Părintele profesor Ion Br%/ / 8"+%8

cartea „5&2).%G&' după Liturghie”. Plecând de la această sintagmă, se poate vorbi şi,- „Liturghia înainte de Litur %G&"”, adică întreaga pregătire pe care o face preotul(şi orice creştin) până în momentul în care participă la Sfânta Liturghie( 58'-4

oare, vreo situaţie neliturgică? se întreabă Pr. Arhim. Sofronie: „Totul în viaţanoastră este o neîntreruptă Liturghie”23( „Trebuie să ne reclădim toată viaţa astfel încâtea să devină un singur act neîncetat de înainte6stare a săvârşirii Dumnezeieştii Liturghiîn faţa Marelui Dumnezeu”2H(

@@ O$-)3 6"4. P&)2)$ GM8)1%)#"(3 Trezire duhovnicească , Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2003, cap.: „Evlaviamişcă pe Dumnezeu”, p. 1410163. Întregul capitol cuprinde cuvinte frumoase legate de grija pe ca%$trebuie să o aibă omul când se apropie de Dumnezeu, când oferă ceva lui Dumnezeu. „Noi mâncăm roade

dulci şi Îi oferim lui Dumnezeu în cădelniţă răşina copacilor. Mâncăm mierea şi Îi oferim lui Dumnezeuceara, dar pe aceasta adesea o amestecăm cu parafină. O lumânare oferim lui Dumnezeu ca recunoştinţăpentru binecuvântările Sale cele bogate, şi pe aceasta o murdărim? (...) Omul poate face economie în toate,afară de cele datorate slujirii lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu trebuie să 0= 1:$%$ #1# /$ $2#$ +&) >",3 #1# /$este mai curat. (...) În Vechiul Testament se spune că untdelemnul care trebuia să se folosească pentruTemplu trebuia să fie făcut din măslinele adunate din copaci, nu din cele căzute pe jos. Oare Dumnezeuare nevoie de untdelemn sau de tămâie? Nu, dar El se înduioşează pentru că ele reprezintă un prinos princare se exprimă recunoştinţa şi dragostea omului faţă de El”. Etc. @; G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. II, !. @B<@< G%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 Naşterea întru Împărăţia cea neclătită 3 !. ;;<



&+

În al doilea rând, s- "#$%&- "/ preotul să înţeleagă locul central, esenţial pe careîl ocupă în slujirea lui lucrarea sacramentalăC Sfânta Liturghie şi !'&+"$" J&7".&1&&(

A.#S%+-/ .#% "/ =+-*' &# -8'- /"--/ ,- / 8- implica în activităţi culturale, sociale etc.?"-8'-/ =*' ,-$-&% şi trebuie să devină o consecinţă a Liturghiei. F*/'- /"-8'-

activităţi =*' B% înfăptuite şi de alţii, însă, aceşti „alţii” 4 nu pot săvârşi

Dumnezeiasca Liturghie. Sunt fundaţii, organizaţii, guverne -'"( "/+- /# "/=+-*"#=/+- /S#'*+/+-/ celui sărac. Desigur că Biserica nu trebuie să lipsească ,%&

această lucrare. Cap. 25 din Evanghelia după Matei este elocvent în acest sens.Însă izvorul preocupărilor preotului este să slujească 9#:&-;-%/8"/ 1%'#+6<%-(

ABântul Nectarie de Eghina în cuvântul său ,-8pre preoţie spune: „5)1.'."'

proprie preotului este aceea de a jertfi, adică de a aduce jertfa cea fără de sânge lui()*+",")”2I( 9/"ă preotul a reuşit /"-/8'/ 8/# / '%&8 8=+- /"-/8'/ activităţile

"#.'#+/.-4 B%&/&'+*=%"-4 -'"( $%& ,- ./ 8%&-4 B%%&, desfăşurat- în duhul Bisericii.

Un exemplu în acest sens îl oferă Patriarhul Justinian Marina care, în'%:=#. "*:#&%8:#.#%4 &# / "-+#' =+eoţilor decât un singur lucru: „să nu vă lăsaţi"3&2.'G&$)$ ;" 3" %.)*',K” R# .-0/ "-+#'C „mergeţi la săraci” 4 „ propovăduiţi în şcoală” 4„să nu abandonaţi penitenciarele”( 5. ştia, realist fiind, că /"-8' .#"+# -8'- %:=*8%Q%.

şi anume ca preotul să mai rămână în şcoală, în penitenciar, ca Biserica să mai*+6/&%;-;- /;%.- de bătrâni, spitale etc. Şi mai ştia un lucru: comuniştii, necrezând

în Dumnezeu, deşi unii îşi ascundeau credinţa, nu vor da importanţă unei bucăţide stofă colorată pe care o ţine preotul de grumaz. Ei se temeau de preoţi carepredică, de preoţi care scriu, care :-+6 în spital, vorbesc soldaţilor, nu de cei "/+-

se roagă în biserică. V& 8%&6#+ .#"+# .-0/ "-+#' )/'+%/+<#. W#8'%&%/&C „nu părăsiţi"3&2.'G&$)$K”,„Slujiţi Liturghia!”,„Aşezaţi epitrahilul pe capetele oamenilor, dezlegaţi6& ;"

păcate!”. Şi a dat Dumnezeu şi a venit momentul din Decembrie 1989 şi înRomânia nu au fost oameni nebotezaţi în ţară, decât rare excepţii. Şi aceastapentru că preotul a stat cu epitrahilul de gât şi a 8.#S%' 9#:&-;-%/8"/ 1%'#+6<%-(

În al treilea rând trebuie "/ preotul să înţeleagă că nu el este cel care$&2urghiseşte 7') 1"$ care propovăduieşte în adevăr C 1& :.&72#76()*+",") -8'- >-. "/+-

liturghiseşte. Într0#&/ din rugăciunile din Sfânta Liturghie se spu&-C „Că Tu eşti

Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, :.&72#'7" ()*+",")$+#72.)@((”2N( El este Pâinea, El este Mielul, El este )ăşunea, 5. -8'- )ăstorul.

În al patrulea rând 4 =+-*'#. -8'- "<-:/' să conştientizeze B/='#. "ăLiturghia, pentru a fi izvor de putere în pastoraţie, nu trebuie să fie spectaco$: „4""' 1" 7"

întâmplă în biserică nu este spectacol 4 tocmai pentru că nu se adresează oamenilor din

@C 9:. L$/#&%)$ ?$ NM8),&3 Despre preoţie, Ed. Sophia, Bucureşti, 2008, p. 28. @ARugăciunea din timpul cântării heruvimice



&&

biserică, ci lui Dumnezeu. Deseori, strigătele diaconilor (ale cântăreţilor şi ale slujitorilor,în general, n.n.) ne conving fără tăgadă că destinatarele rugăciunilor sau ecteniilor lorsunt urechile oamenilor şi nu cele ale lui Dumnezeu. (...) Cultura Evangheliei şi aBisericii este o cultură a lăuntricului, a duhului. Din nefericire suntem deseori infuenţaţide cultura vremii, care este o cultură a exteriorului, o cultură materialistă, fizică. Dăm şi

noi greutate şi atenţie lucrurilor care se văd şi care se aud mai mult, decât celor care nu sevăd şi nu se aud, cele tainice(”2J Nu te poţi adânci într0un spectacol. Poţi să0. /,:%+%4

poţi să0i înţelegi mesajul, nu te poţi adânci însă în el.

3> Rugăciunea personală

O*''*C „Omule, de îndată ce vei grăi tu,=) -#& ,&1":«Iată6mă»! De îndată ce tu deschizi gura la rugăciune,

=u îţi spun ţieL sunt de faţă, «iată6mă»K”(

Păstorul de 8#B.-'- este şi trebuie să fie în primul rând un om al rugăciunii.Fără rugăciunea personală păstorul de suflete nu trebuie să se prezinte în faţa

păstoriţilor tăi. )-&'+# /"-/8'/ este nevoie de pregătire şi de stăruinţă.

Înainte de a vorbi de rugăciunea propriu0zisă, este necesar să se vorbească,-8=+- cadrul în care se desfăşoară rugăciunea, /8=-"'4 "/re, deşi nu trebuie/Q8*.#'%;/'4 -8'- B*/+'- %:=*+'/&' =-&'+# aşezarea în 8'/+-/ ,- rugăciune. Întâi de

'*/'-4 este bine să existe un interval, o pauză între activităţile în care a fost angajat*:#. ,-0/ .#&6#. ;%.-% şi momentul de rugăciune. O plimbare în mijlocul naturii:a privi cerul, a atinge o floare, o frunză, coaja unui copac etc. ajută la liniştire (

?=*%4 intrând în camera 8/ şi închizând uşa, se aprinde candela din faţa icoanei,8- tămâiază camera. Se stinge .#:%&/ electrică şi rugăciunea este rostită la

lumânare. Lumina prea multă, camera inundată de lumină electrică risipeştemintea; lumânarea ar- "/=/"%'/'-/ ,- / /S#'/ /,#&/+-/ =+%$%+%% , gânduril*+4 /

atenţiei 8=+- rugăciune( În plus, lumânarea trimite la starea de jertfă, prin faptulcă se consumă încet şi, în acelaşi timp, luminează.2G K/+ .#"+/+-/ </+#.#%

dumnezeiesc este simbolizată, de asemenea, de lumânare: arde şi, în acelaşi timp,luminează. Pentru cine nu este obişnuit cu rugăciunea ./ .#:%&/ lumânări%4această experienţă pare, la început, bizară şi nepotrivită: de ce să se complice cu

@F Pr. Constantin Coman, „Cuvânt înainte la cea de0a doua editare”, în Datoriile preoţilor , Ed. Bizantină,Bucureşti, 2011, p. @B@H „Foc şi lumină să0mi fie mie primirea Preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule,arzând neghina păcatelor şi luminându0mă peste tot...” (5"9",#*, de la Canonul Sfintei Împărtăşiri)



&"

lumânarea când are la îndemnă lumina electrică? Mai tâ+;%# $/ ,-8"*=-+% Q#"#+%/

şi adâncimea pe care o oferă rugăciunea într0#& /8'B-. ,- "/,+#(

Rugăciunea personală trebuie să înceapă, înainte de toate, cu rugăciunea pentru7&+"( Cel mai important lucru este ca omul să0l roage pe Dumnezeu să0% ,-/

conştiinţa propriilor păcate. Spune un sfânt părinte că este mai important să0ţivezi păcatele decât să înviezi morţii. Dacă facem comparaţie între cele două –

între /0ţi vedea (descoperi) păcatele proprii şi a învia morţii–, în logica noastrăomenească, considerăm că nu este un lucru mai important decât să readuci viaţa

într0#& *:( >e om puternic poate fi acela căruia i0a dat Dumnezeu darul săinvieze morţiiX Şi totuşi, acest dar este mai mic decât capacitatea omului ,- / 8-

$-,-/ =- 8%&- aşa cum este în realitate, nu cum îşi imaginează că este. Căci dacă&# 80/ văzut pe 8%&- 8/#4 :/% -Y/"'4 dacă nu l0/ +#6/' =- 9#:&-;-# să B%- /S#'/'

să se vadă pe sine 4 &# poate să se roage pentru alţii( Aceasta pentru că cel care nu

80a văzut pe sine aşa cum este cu adevărat (oricât de dureroasă ar fi aceastădescoperire) trăieşte în mod fals, în amăgire, având o mască aşezată peste chipulsău real. Şi este de la sine înţeles că nu poate călăuzi pe altcineva câtă vreme are opercepţie eronată despre sine.

Este bine ca omul să aibă o pravilă dată de duhovnic 4 * pravilă din care,dacă se poate, să nu lipsească rugăciunea de seară şi cea de dimineaţă. Să nu.%=8-/8"ă un psalm, doi, o catismă din psaltire. Dacă nu =*/'- "%'% :/% :#.'4 să"/#'- încă 19 prieteni, colegi, subalterni -'"( Aă facă #& 6+#= de 20 şi fiecare dincei 20 să citească o catismă pe zi. În felul acesta 4 '%:= ,- 3M ,- ;%.- / "%'%' * =8/.'%+-

întreagă şi 4 în fiecare zi 4 "-% 3M /# "%'%' B%-"/+- o psaltire întreagă.

Un părinte, întrebat fiind: „cum să mă rog?”, a răspun8 că este necesar caomul în diferite clipe ale zilei să rostească cuvântul din Psaltire o dată sau de maimulte ori: „ Al Tău sunt, Doamne, mântuieşte6mă!”2P Şi $/ $-&% '%:=#. "ând9#:&-;-#4 =+%& %&'-+:-,%#. =saltirii, îi va grăi în inimăC „Aiul meu eşti tu, eu astăzi2"6am născut”2L(

În rugăciunea personală trebuie cuprinşi apoi ceilalţi semeni ai noştri( Şi cinesunt aceştia? În primul rând, "-% foarte apropiaţi, înrudiţi cu noi, rudeniile

trupeşti şi sufleteşti: soţia, copiii, părinţii, fraţii 4 8#+*+%.-4 naşii de botez sau"#&#&%- , , duhovnicul, preotul care a săvârşit tainele botezului sau cununiei,dascălii, etc. ?=*%4 "-% "# "/+- urmează să ne întâlnim în ziua care începe, "-% "#

"/+- =*/'- $*: $*+Q% ./ '-.-B*&4 "-% ,-8=+- "/+- &% se va vorbi în ziua respectivă.

@D P2. @@D3 KC@K P2. ;3 H. G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. I 3 !p. 335 şi 350



&#

V& -Y-:=.# 8-:&%B%"/'%$ de rugăciune pentru alţii ,%& "/+- 8- =*/'- %&8=%+/

păstorul de suflete îl aflăm ./ Sfântul Siluan Athonitul: „ M 8#72 )+ #* 1) 2#2)$

deosebit şi, pentru o lungă perioadă de timp, a fost însărcinat cu administrarea ateliere$#.

mănăstirii. În acestea lucrau ţărani ruşi tineri care veneau pentru un an sau doi pentru a face ceva bani, punând efectiv bănuţ peste bănuţ pentru a se putea întoarce în satele lor

cu o sumă oarecare şi, în cazul cel mai fericit, pentru a6şi întemeia o familie, înjghebându6şi un bordei şi cumpărând cele de trebuinţă pentru cultivarea pământului. Într6# ,&C )+&&

călugări, care se ocupau de alte ateliere, i6') ,&7L

6 Părinte Siluan, cum se face că oamenii care muncesc la tine fac o treabă aşa bună,deşi nu îi supraveghezi, pe când noi ne petrecem tot timpul uitându6ne după ei, şi cutoate acestea ei încearcă în permanenţă să ne înşele? Părintele Siluan spuse:

6 Nu ştiu. Nu pot să vă spun decât ce fac eu. Când ajung dimineaţa la ateliere, nuvin niciodată fără să mă fi rugat pentru aceşti oameni, şi vin aici cu inima plină de

compasiune şi dragoste pentru ei, iar când intru în atelier am lacrimi în suflet pentru;.'%#72"' 1" $"6o port. Iar apoi le spun ce au de făcut în ziua aceea, şi cât timp ei muncesc"u mă rog pentru ei, deci mă duc în chilia mea şi încep să mă rog pentru fiecare din ei în

parte. Stau înaintea lui Dumnezeu şi spun: «O, Doamne, pomeneşte6$ 3" N&1#$'"@ =72"

tânăr, de6abia a împlinit 20 de ani şi şi6a lăsat soţia în sat, care este şi mai tânără decât el,împreună cu primul lor copil. Ce lipsuri trebuie să fie acolo, încât a trebuit să6& $'7"C

fiindcă nu se mai putea hrăni din munca lor de6acolo! Păzeşte6i în absenţa lui. Apără6&

împotriva oricărui rău. Dă6le lor curaj să înfrunte acest an şi să ajungă la bucuriaîntâlnirii, având destui bani, precum şi destul curaj pentru a înfrunta greutăţile!». Şi

adaugă: „La început mă rugam cu lacrimi de compasiune pentru Nicolae, pentru tânăralui soţie, pentru pruncul lor, dar, pe când mă rugam, simţirea prezenţei divine începea săcrească în mine, şi, la un moment dat, Nicolae, soţia lui, copilul lor, satul lor au dispărutşi nu mai ştiam altceva decât de Dumnezeu; eram tras de simţirea prezenţei divine totmai în adânc, până când dintr6o dată, în inima acestei prezenţe, am întâlnit iubireadumnezeiască îmbrăţişându6i pe Nicolae, pe soţia şi copilul lui, iar acum am început sămă rog din nou, dar cu iubirea lui Dumnezeu pentru ei; însă am fost din nou atras înadâncuri, şi acolo am dat iarăşi peste iubirea dumnezeiască. Şi astfel, spuse stareţul, îmi

petrec zilele, rugându6mă pe rând pentru fiecare din oamenii aceia, unul după altul, iar lasfârşitul zilei mă duc la ei, le spun câteva cuvinte, ne rugăm împreună, după care ei se;)1 $' #;&G+' $#.@ O'. ") mă duc să6mi împlinesc slujirea mea cea călugărească”.3M

58'- B*/+'- %:=*+'/&' "/ preotul/păstorul să se prezinte înaintea oamenilor,să0i întâlnească &#:/% după ce 80/ +#6/' =-&'+# -%( >#: 80/+ =#'-/ B/"- /"-/8'/U

;B Q)#%1!1()#"( G,#1,)$ ?$ 9"%1R3 Şcoala rugăciunii, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 1710@H<



&$

Înainte de o discuţie cu cineva, înainte de oficierea unei slujbe, înainte de aorganiza o lucrare pastorală, preotul, păstorul de suflete să0şi aloce câteva clipepentru rugăciune. Dacă cineva doreşte, de exemplu, să telefoneze vreunei=-+8*/&-4 în timp ce formează numărul să spună: „(#'*+"C /&+"cuvintează pe @@@K”. Când închide '-.-B*&#. să spunăC „Doamne, ajută6&K”Z când aude '-.-B*&#. sunând 4

înainte de a răspunde ;%"-C „Doamne, binecuvintează pe cel care telefonează”( A0/ întâlnit cu cineva în oraş, care l0a salutat. După ce i0/ răspuns ./ 8/.ut să spună în8%&-/ 8/C „Doamne, binecuvintează 3" @@@”( 58'- ./ Q%+*# şi cineva bate la uşă. ?'#&"%

să înalţe un gând la DumnezeuC „Doamne, dă6mi cuvânt 73." '6& -#./& 1""' 1" "72"

bine celui care intră!” Când a =.-"/' acea persoană ,%& Q%+*# să spună, d-

/8-:-&-/C „Doamne, binecuvintează pe cel care a plecat de la mine”(

58'- Q%&- ca preotul/păstorul să se roage pentru copiii care se nasc în ziuarespectivă, pentru cei care se întorc la credinţă, pentru cei care mor în acea zi @

?=*%4 pentru mulţi dintre ei şi 4 în special 4 pentru păstoriţii săi, să facăpreotul câteva metanii în fiecare dimineaţă şi seară. Pentru vreun caz special, săcitească un psalm. La sfârşitul Psaltirii este o îndrumare: psalmi pentru $+-:- ,-

cumpănă, în bucurie, pentru cei care îţi fac bine, pentru cei care îţi fac rău, etc.

Este bine ca preotul (ca, de altfel, orice creştin) să aibă un pomelnic scris încare să fie cuprinşi: ierarhul locului, preotul care l0a botezat, naşii, părinţii, fraţii,surorile, prietenii, binefăcătorii, duşmanii etc.

În acelaşi timp, ar trebui ca păstorul să încerce să împlinească cuvântul

Sfântului Pavel „rugaţi6vă neîncetat” (I F-8( N4 2G74 #rmând tradiţia părinţilor "/+-rostesc mereu rugăciunea: „(#'*+"C Iisuse Hristoase, miluieşte6mă!”( 9%&"*.* ,-

+ugăciunile rostite, conform unei rânduieli binecuvântate de duhovnic, păstoruleste chemat să dobândească ceea ce Pr. Arsenie Papacioc numea: „# 72'." ;"

prezenţă; o continuă ţâşnire către Dumnezeu”32. Acest lucru este posibil în măsura încare „#*)$ "72" %ata să6şi jertfească întreaga fiinţă de dragul rugăciunii”33 , în măsura încare rugăciunea devine „totală afundare în Dumnezeu”3H , „;"-&+" )+ 1G&3 8&."71 ;" ' 8&

'$ #*)$)&”3I(

Om al rugăciunii, păstorul de suflete este chemat să creeze o ambianţă derugăciune în obştea pe care o păstoreşte. El se străduieşte să poarte în rugăciuneasa pe toţi păstoriţii, iar aceştia să0l aibă în permanenţă în rugăciune pe păstorul

;@ Ne vorbeşte Părintele Arsenie3 C&#A >/ text îngrijit de Pr. Ioanichie Bălan, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p.<H;; =>)?$+3 !. @FH;< G%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 Naşterea întru Împărăţia cea neclătit, !. ;@;C G%8)+. I&8&%)& I&8&%1"3 Lărgiţi şi voi inimile voastre, !. @DA



&%

lor. Sf. Ap. Pavel vorbeşte adesea despre rugăciunile pe care le înalţă laDumnezeu pentru toţi cei cărora le0a propovăduit Evanghelia (Romani 1, 902MZ

[%.%=-&% 24 H0N4 >*.*8-&% 24 HZ LZ K F-8/.*&%"-&% 24 303; 3, 10; II Timotei 1, 3), dar şidespre rugăciunile pe care le aşteaptă a fi înălţate către Dumnezeu pentru el din=/+'-/ "-.*+ "/+- .0/# "#&*8"#' DT*:/&% 2N4 HMZ 5B-8-&% 2J4 2LZ >*.*8-&% I4 H7(

K> STAREA DE JERTFĂ

O*''*C „Dai sânge, primeşti Duh” D)/'-+%"7

„Numai jertfele cutremură istoria

N)*'& *#.*&+2"$" ;"71G&; 1".)$” DT/,# \]+7

/7 K&'+*,#"-+-

În viaţă sunt situaţii în care atât rugăciunea personală, cât şi participarea laSfânta Liturghie /,#" un anumit confort lăuntric, benefic şi căutat ,- *:4 ,/+

care poate fi trăit şi ca un act egoist: „(#'. 3"+2.) *&+"C ;#'. 3"+2.) '6*& .",#$-' ")

problemele, doar pentru a mă simţi eu bine.”3N Nu puţini 8#nt creştinii care merg;%.&%" ./ Sfânta 1%'#+6<%-4 #&-*+% se străduiesc să ajungă în aceeaşi zi la două

biserici pentru a participa la două Liturghii. Mulţi o fac din evlavie curată. Alţiipentru că acolo au găsit confortul lăuntric, trăit egoist, de care /:%&'-/: :/% 8#8(

Însă, proba de foc a trăirii autentice se face prin întâlnirea cu celălalt, prinraportarea la el, prin atitudinea faţă de el. Omul se poate înşela de multe ori,amăgindu0se cu o imagine bună despre sine: se consideră credincios, bun,-$.avios, următor al rânduielilor bisericeşti etc., pentru că împlineşte toate/"-8'-/ -Y'-+%*+ , iar această împlinire îi aduce o oarecare mulţumire. În realitate,este lipsit de dragoste şi înţelegere pentru celălalt. Or, semnele "/+- ,*$-,-8"

sălăşluirea 9#hului lui Dumnezeu în om sunt: „;.'%#72"'C /)1).&'C 3'1"'C

îndelungă6răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia”

D\/.( N4 3303H7( 9- /"--/4 -8'- &-$*%- "/ *:#. să dobândească starea de jertfă 4 :/%

ales, în relaţie cu celălalt.

Dacă dobândirea stării de jertfă, mai ales în acceptarea semenului în felul.#% ,- / B% , este atât de necesară pentru tot omul, cu atât mai mult pentru păstorulde suflete. El, de asemenea, este tentat să trăiască bucuria AB%&'-% 1%'#+6<%% 8/# /

+#găciunii personale doar pentru sine, pentru pacea, liniştea, confortul săulăuntric.

;ADesigur, aceasta nu se datorează nici Sfintei Liturghii, nici rugăciunii, ci îşi are cauza în greşita rapo %#&%$a credinciosului faţă de acestea, aşa cum se va vedea mai jos



&'

>#: =*/'- B% evitată de către preot, ca păstor de suflete această stareegoistă?

1/ 9#:&-;-%/8"/ 1%'#+6<%-4 preotul este chemat să prelungească în viaţa saşi a păstoriţilor săi taina cea mare a rostirii: „ Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducemde toate şi pentru toate”( 1/ F+*&#. AB%&'-% F+-%:% nu se aduc doar darurile de pâineşi vin, care devin Trupul şi Sângele lui Hristos, ci, odată cu ele, viaţa însăşi apreotului şi întreaga suflare prezentă în Biserică. Împreună cu viaţa preotului şi acelor din biserică se aduce în faţa Preasfintei Treimi şi sufletul „celor necăjiţi şiîntristaţi” /% /"-8'-% .#:%4 8#B.-'#. "-.*+ "- „nu cred în Dumnezeu, al celor ce se luptăîmpotr&-' $)& ()*+",")” (după spusele Patriarhului Iustinian al BOR), sufletul"-.*+ "-0l duşmănesc pe preot, care0i doresc răul, care0l calomniază sau îl urăsc.)+%& /"-/8'/4 =+-otul pătrunde în taina stării de jertfă, căci nu este foarte uşorpentru el să se roage pentru duşmanii săi. Preotul dobândeşte, prin aceasta, harul

lui Dumnezeu, puterea Duhului Sfânt, bucuria sa lăuntrică nemaifiind unaegoistă, individuală, sentimentală, ci adânc duhovnicească.

Preotul, în starea sa de păstor sufletesc al turmei încredinţate, este chemat"/ în rugăciunea personală să nu manifeste o atitudine egoistă, căutând oanumită „72'." ;" /&+"” sufletească care nu are nimic din focul, dorul, adâncul,durerea care definesc adevărata legătură cu Dumnezeu. În rugăciunea sa, săvârşită în faţa icoanei luminate de o candelă sau lumânare, preotul este chematsă cuprindă bucuria şi durerea păstoriţilor săi, a celor care i 0/# 8*.%"%'/'

rugăciunea, precum şi lumea întreagă. Sfântul Siluan Athonitul spune că*+'*,*Y#. "+-ştin adevărat, şi cu atât mai mult preotul, trebuie să poarte în inimalui, aşezat fiind în rugăciune, întreaga suflare de la Adam până la el şi, înperspectivă, până la sfârşitul veacurilor. Rugăciunea rostită cel mai adesea deacest dumnezeiesc părinte era: „Doamne, fă ca întreaga lume să Te cunoască pe Tineîn Duhul Sfânt”@

Pentru a dobândi starea de jertfă şi, prin aceasta, a fundamenta şi a faceadevărată rugăciunea sa sub adumbrirea Duhului Sfânt, este necesar ca păstorulde suflete să poarte în inima sa pe toţi cei care0. %#Q-8"4 "/+-0l urăsc şi, mai ales, pe

toţi întristaţii şi deznădăjduiţii acestei lumi. Dacă în cursul zilei, preotul a aflatdespre un accident rutier în care au murit zeci de persoane, seara 4 la rugăciune 4 -.

este chemat să ducă în faţa lui Dumnezeu durerea atâtor soţii sau soţi intraţi învăduvie, atâtor copii rămaşi orfani, atâtor mame cu inima sfârtecată de durere.Are preotul o asemenea dispoziţie lăuntrică de preluare sau de coparticipare ladurerea acelor persoane cuprinse de o aprigă durere? Sau 8- $/ +-;#:/ ./ /

blama neatenţia şoferului şi starea precară a drumurilor, etc.?



&(

P".28' "72" )+ '12 3#,&2&-. Este de trebuinţă a spune că atât pentru preot(arhiereu, stareţ, etc.) ca îndrumător spre Împărăţia Cerurilor cât şi pentrucreştinul obişnuit jertfa nu este o stare uşor de înţeles şi, mai ales, de asumat.Aceasta pentru că, în mentalitatea veacului nostru, jertfa -8'- percepută ca ceva&-6/'%$4 care trebuie evitat pentru că nu /+ aduce bucurie în viaţa omului. 9-

/"--/4 *:#. "*&'-:=*+/& -8'- înc.%&/' să caute ceea ce este uşor, ceea ce nu0.solicită prea mult, într0un cuvânt, să obţină tot ceea ce îşi doreşte, "# -B*+' :%&%:(

De aici şi lipsa dispoziţiei pentru jertfă( Această realitate, şi anume fuga de jertfă,&# -8'- ,*/+ 8'/+-/ *:#.#% 8-"#./+izat, ateu sau necreştin. Privind la noi înşine, încalitatea noastră de creştini, constatăm o continuă strădanie de a fugi de starea de

jertfă manifestată ca suferinţă, ascultare, iertarea semenului, participare ladurerea lui. Întreprindem, în general, t*'#. =-&'+# / -$%'/4 /Q/&,*&/4 *"*.% '*'

ceea ce atrage manifestarea stării de jertfă. Aceasta pentru că, din păcate, cei maimulţi „în toate judecăţile lor ,în toate opiniile lor asupra lucrurilor, asupra vieţii, asupramântuirii, înţelegerea şi cugetul l#. 7)+2 trupeşti, sufleteşti, )*'+&72&1"”3J (

Dacă fuga de jertfă este o atitudine firească în lumea necreştină, neortodoxăsau necredincioasă pentru care „Hristos cel răstignit” este „sminteală” şi „nebunie”(ICorinteni 1, 23), creştinul ortodox este chemat să0L „ propovăduiască pe Hristos. Şi

pe Acesta răstignit” DK >*+%&'-&% 34 3), adică în stare de jertfă.

Jertfa, ca atare, este, aşadar, legată de Hristos, „ H&"$)$ $)& ()*+",")”, Carese jertfeşte pentru lume, este legată de viaţa autentică a creştinului, ca următor allui Hristos. Jertfa este starea adevărată a creştinului şi pentru faptul că, în sine, eaeste un act pozitiv, văzut prin consecinţele sale. W-+'B/ înseamnă a dărui sau a sedărui, înseamnă a ieşi din carapacea propriului eu şi a veni în întâmpinarea"-.#%./.'( Fără această capacitate de a dărui şi a se dărui nu poate fi cineva preotde altar sau membru al preoţiei universale în mod autentic. „Mai mare dragostedecât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi6l pună pentru prietenii săi” DK*/& 2N4

2H7( ?%"% -8'- $*+Q/ &# &#:/% ,- Sertfa manifestată în sensul suprem, ci şi ,-

paharul de apă de care vorbeşte Hristos în Evanghelie (Matei 10, 42) 4 *B-+%' #&#%

însetat sau ,- „ foiţa de ceapă” de care vorbeşte Dostoievski, oferită unui flămând şi

"are devine „ 3."2"Q2” pentru Dumnezeu de a ridica din chinurile %/,#.#% * :/+-păcătoasă(3G(

;FG%8)+. 91:%1,)$ 3 Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu3 #%&?. Ierom Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,;BBF3 !. DA;H Sfântul Isaac Sirul vorbeşte adesea în scrierile sale de ” 06"."D.)#” pe care0l caută Dumnezeu în biografiaomului în nădejdea aflării unui gest, unei atitudini care să constituie cale spre mântuirea acelui suflet.Într0una din scrisorile sale, Gheron Iosif din Sfântul Munte Athos spune: „Dumnezeu caută mereu un prilej



&)

P".28' "72" 8)+;'*"+2)$ $)*&&( Prin jertfă Dumnezeu a creat lumea, prin jertfăa răscumpărat lumea. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul6Năs1)2 56a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” DK*/& H4 2J7(

[ilosoful Constantin Noica amintea adesea despre necesitatea stării de jertfă„ pentru ca ziua să ţină”, „să fie”. ^%#/ /"-ea „+) "72"” 4 ;%#/ /"--/ „nu ţine”, adică

„+) există” în sensul adevărat al cuvântului, dacă nu 80a trăit cel puţin o fărâmăde stare de jertfă în ziua aceea. Starea de jertfă ajută omul, sprijină umanitatea

întragă să rămână întru fiinţă, căci de la aducerea creatoare a lumii de către9#:&-;-# ,%& &%mic întru fiinţă, omul se află în tensiune permanentă de arămâne întru fiinţă sau a reveni în nimicul din care a fost adus la existenţă.Rămânerea întru fiinţă se datorează jertfei lui Hristos, prelungite în jertfa Sfintei1%'#+6<%%4 %#Q%+%i şi iertării ca acte de jertfă, nevinovăţiei pruncilor.

P".28' "72" /)1).&"@ Jertfa este, pe de o parte durere, dar pe de altă parte 4

Q#"#+%-(Un părinte ,#<*$&%"-8" ,%& $-/"#. '+-"#' D)+( A*B+*&%- A/</+*$7 a spus că

durerea sau suferinţa maximă şi bucuria maximă coincid. Desigur, nu în logicaacestei lumi. În bisericile vechi întâlnim icoane autentice cu răstignireaMântuitorului, mai ales crucea din faţa sfintei mese în care este înfăţişat Hristosrăstignit, iar deasupra stă scris: „(#*+)$ 7$'-"&”. Răstignirea este izvor de slavă.În Vinerea Mare, când se prăznuieşte Răstignirea, durerea totală, abandonul totalde către toţi şi de către toate a Fiului Omului, atunci &# 8- rosteşte ceva de felulC„acum Fiul omului este în durere, trebuie să6l plângem”, "% „ M1)* A&)$ #*)$)& 76'

preaslăvit” 4 arătând prin aceasta coincidenţa între suprema suferinţă şi suprema Q#"#+%-(

Jertfa este continuă@ Când vorbim de starea de jertfă nu vorbim de unmoment anume, căci jertfa este un act continuu, o stare lăuntrică permanentă. Nu8- =*/'- 8=#&-: „iubesc astăzi, iar mâine nu”; „iert acum, dar mâine n6o să iert”; 8/#

„nu iert astăzi, dar o să iert mâine”. Jertfa nu este nici deasă, nici rară, ci continuă. Fără starea de jertfă omul cade întru nefiinţă. Creştinul ortodox 0 şi cu atât mai mult păstorul de suflete – în clipa în care nu se află în stare de jertfă este ca

peştele pe uscat, ca omul fără aer, ca iarba câmpului fără apă şi soare.Pentru a înţelege starea de jertfă şi, totodată, modalitatea de a o dobândi,

de a creşte în ea, de a o recăpăta dacă s0/ =%-+,#'4 vom încerca să o identificăm în

0"*.6) ,+l mântui pe om”, în Mărturii din viaţa monahală , trad. Pr. Prof. dr. Constantin Coman, Ed. Bizantină,Bucureşti 2003, p. 297



&*

nouă stări sau trăiri din viaţa creştinului, în general, din viaţa păstorului desuflete, în specialC

A%.%+-/ B%+%%

Deşertarea de sine sau smerenia?8"#.'/+-/

Răbdarea sau starea de suferinţă

Neabandonarea luptei în faţa obstacolelor vieţii Asumarea suferinţei celuilalt R-S#,-"/+-/ /=+*/=-.#%

@#"#+%/ ,- / B% :%"

Iubirea vrăjmaşilor

Q7 %0,0*&2 A0*00B 2(=&C2>

O*''*C

„Împărăţia Cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce sesilesc pun mâna 3" "'” DO/'-% 224 237(

„>&$&."' 8&.&&” este o expresie folosită mai ales în lumea monahală şi exprimălupta continuă cu propria fire, o luptă de fiecare clipă cu patimile, cu neputinţele,comodităţile şi "# tot ceea ce poate constitui piedică în apropier-/ ,- 9#:&-;-#(

Silirea firii este o strădanie spre o mai mare osteneală ( ?ceastă osteneală nu

'+-Q#%- privită ca scop în sine, ci ca mijloc de a ajunge la întâlnirea personală,nemijlocită, vie cu Dumnezeu.

9- 8%.%+-/ B%+%% /+- &-$*%- &# &#:/% :*&/<#.4 "% şi *+%"- "+-dincios şi, în8=-"%/.4 =+-*'#.4 păstorul ,- 8#B.-'-( ?"-/8'/ ,-*/+-"- &# există douăspiritualităţi: #&/ monahală şi /.'/ a celor care locuiesc în lume, ci este una şiaceeaşi cu intensităţi, cu accente, nuanţe diferite ,- ./ *: ./ *:4 ,- ./ "*&'-Y' ./

"*&'-Y'. Păstorul de suflete este cel "<-:/' să dobândească Împărăţi/ >-+#+%.*+ şicălăuzeşte şi pe alţii să facă acelaşi lucru. El se sileşte pe sine să câştige Împărăţiaşi să n0o piardă şi îndrumă, în această direcţie, şi pe cei pe care îi păstoreşte(3P R#

există păstor adevărat care să nu fi =+-6#8'/' Împărăţia cerurilor încă din această.#:-( Sfântul Simeon Noul Teolog afirmă adesea în scrierile sale că "-. "/+- &# /

trăit în ambianţa Împărăţiei >-+#+%.*+ în această lume &0o va dobândi nici după

;D „Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să +l luaţi. Ş(oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu, deci, aşaalerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, %i îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu%);C,/ ,#.&6, propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic” (I Cor. 9, 240;HS.



"+

:*/+'-3L( 58'- /ceeaşi Împărăţie trăită la intensitate diferită: în parte, cum spuneSfântul Pavel în această lume, deplin în cealaltă D2 >*+( 2H4 237(

Reluând cuvintele Domnului Hristos, Sfântul Simeon Noul Teo.*6 8=#&-C

„Pocăiţi6vă, cereţi, căutaţi şi bateţi! Până când? Până când veţi primi, până când veţiafla, până când vi se va deschide. Ce anume? Împărăţia 4erurilor, desigur”HM( Aceastăluptă sau silire a firii este un proces permanent şi dinamic: „ Nu (zic) că am şidobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucâtşi eu am fost prins de Hristos Iisus. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit, dar una

fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, larăsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (Filipeni 3, 1202I7(

Veghea continuă la c-ea ce se întâmplă în sine şi în jur, atenţia permanentă de anu cădea în păcat, adică în mâna puterilor întunericului, pregătirea constantă învederea dobândirii virtuţilor, strădania de fiecare clipă pentru a se lăsa cuprins

de adumbrirea Sfântului Duh sunt stările care definesc orice lucrare de apostolat.„Luptă6te lupta cea bună a credinţei, cere Sf. Ap. Pavel ucenicului său , cucereşte viaţacea veşnică”(I, Timot-% J4 237( Aceasta pentru că „în lupta voastră cu păcatul nu v6aţiîmpotrivit până la sânge”(Evrei 12, 4).

Lucrarea de păstorire a sufletelor presupune o trezvie fără răgaz, o luptă încare de multe ori curge sânge, au loc înfrângeri, apar momente de cumpănă. „!"

lupţi 4 ;%"- \<-+*& K*8%B4 biruieşti sau eşti biruit, câştigi sau pierzi, cazi, te ridici, cândrăscoleşti totul, când ridici totul în picioare, când primeşti lupta până la ultima suflare”H2(

Păstorul de suflete adevărat, poate avea în luc+/+-/ 8/ ".%=- ,- :/+% %8=%'-4cedări şi căderi. El se ridică, şi continuă drumul dacă nu pierde din vedere că adorit să se lase prins în mreaja aruncată întru adânc de Domnul Hristos (Ioan 21,6) şi că, la rândul său, a devenit „ 3"71'. ;" #'*"+&” (Luca 5, 10). El z%"-4 "# AB(

Pavel: „urmăresc ca doar # voi prinde, că şi eu am fost 3.&+7 ;e către Domnul HristosO&7)7” (Filipeni 3, 12). Odată cuprins în lucrarea de mântuire a sufletelor 4 păstorulnu are loc de întoarcere. Fiind prins în aura Împărăţiei Cerurilor, el se luptă să n0

o piardă şi0i sensibilizează şi pe alţii s0o prindă şi s0o păstreze. El veghează să nupărăsească staulul unde păstoreşte Hristos Domnul şi, în numele Lui, urmăreşte

să nu piardă nici o oaie, să readucă pe cele rătăcite şi să mărturisească Eva &6<-.%/ în tot ceasul şi în tot locul.

;K „ Alergaţi, căutaţi, loviţi, ca să vă deschidă uşa (Matei 7, 7) Împărăţiei Cerurilor şi să ajungeţi înăuntrul ei şi să odobândiţi înăuntrul vostru (Luca 17, 21). Fiindcă cei care ies din viaţa aceasta înainte de a o fi dobândit, unde şicând o vor găsi odata ce au plecat acolo?” Sfântul Simeon Noul Teolog, !,."'"4"/ 5%6("6( 77 3 #%&?. *)&/. =1&, =.Ică jr, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 188. <B=>)?$+3 !. H;<@ E8$%1, =12):3 1!. /)#.3 !.



"&

>#: 8- manifestă 8%.%+-/ B%+%%U Prin această „luptă până la sânge” pentru aduce o viaţă înntru Hristos şi a0i călăuzi pe alţii la aceeaşi viaţă. Asceza fizică şicea duhovnicească îl ajută pe păstorul de suflete să aibă şi să inspire altoraaceastă viaţă întru Hristos Domnul.

Asceza trupească se arată prin post, metanii, înfrânarea limbii, a văzului, a/#;#.#%4 -'"( Mărturisirea unui preot de parohie şi profesor de teologie despreregretul de a nu se fi silit îndeajuns şi la vremea potrivită spre forme de asceză/""-8%Q%.-4 dar cu consecinţe duhovniceşti mari poate ajuta tinerii preoţi sau pe ceice aspiră la preoţie în demersul lor pastoral C „A te înfrâna înseamnă a te mulţumi cuo singură felie de pâine, atunci când ai posibilitatea să mănânci două. (...) Poate nu estecel mai fericit exemplu. Înfrânarea este un mod de a trăi, care se aplică la orice ne cultivă

plăcerea egoistă, iubirea de sine. Postul este un exerciţiu în această direcţie. A te muţumicu o legumă, o fructă, atunci când ai posibilitatea să mănânci ceea ce îţi place! Cine face

acest exerciţiu, va fi în măsură să se înfrâneze.Înfrânarea este cel mai bun mijloc de exersare a stăpânirii de sine. Când te

stăpâneşti pe tine însuţi şi te controlezi, lupţi împotriva patimilor şi a ispitelor. Atunci poţi foarte uşor să gestionezi în sus, la nivel superior, existenţa ta. Altfel nu! Şi este jalnic! Este dramatic să te trezeşti la sfârşitul vieţii tale că ai fost captiv celor mai de jos 3#.+&.&C 1"$#. *'& *"71G&+e şi mai urâcioase tentaţii. Că ai trăit la un nivel josnic. Că nuai trăit tu, de fapt. Că ai fost captiv sau victimă unor patimi de ocară!

Eu sunt la o vârstă la care am început să mă uit în urmă şi să regret enorm lipsa

eforturilor pentru a mă desprinde de astfel de tentaţii. Acum, încerc să mă bat cu mineînsumi, dar nu mai am puterile pe care le aveam în tinereţe.”H3

Asceza sufletească se poate manifesta în multe feluri. Înăbuşirea dorinţeide a fi primul, capacitatea de a da loc celuilalt să fie primu. "*&8'%'#%- "-/ :/%

înaltă şi cea mai grea formă de asceză sufletească( ?$-: /%"% -Y-:=.#. Sfântul#%

Ioan Botezătorul: „"72" 2&*3)$ 1' =l să crească şi eu să scad, să mă micşorez” (Ioan 3,HM7( Înăbuşirea mâniei, a dorinţei de răzbunare şi ,- &-%-+'/+-4 8#&' /.'- B*+:- /.-

/"-8'-% /8"-;-( 9-8=+- /"-ste manifestări ascetice /,#"-: mărturia unui părinteatonit din veacul trecut: „ Asceza, fiul meu, cere lipsuri. Lucrurile bune cu adevărat nu

le vei găsi mergând la băi sau trăind bine. Este nevoie de luptă şi de osteneală multă. Săstrigi zi şi noa 3te către Domnul. Să înduri cu răbdare toate ispitele şi necazurile. Să6 ţiînăbuşi mânia şi dorinţa”HH(

<;P%. 61,2#&,#), 61+&,3 Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea oamenilor , Ed. Bizantină, Bucureşti,;B@@3 !. <<C<<E8$%1, =12):3 Mărturii din viaţa monahală 3 41(. @3 !. <D



""

9- "- este necesară 8%.%+-/ B%+%%U )-&'+# cel puţin '+-% :*'%$-C pentru că

„ 3#.)+1&$#. $)& ()*+",") $" "72" 3.#3.&) '/7#$)2)$”HI 4 %/+ /Q8*.#'#. &# -8'- ./

îndemna oricui. Te lupţi să0l cucereşti, te străduieşti să pui mâna pe el. Apoi,pentru că „cei ce trăiesc în linişte trupească se atrofiază duhovniceşte”RS( „ M1#$# )+;"

este odihnă trupească 4 8=#&- AB( O/"/+%- 56%='-/&#.4 8.&1' ;" ()*+",") +) 7" 3#'2"

sălăşlui”HJ. A fi păstor de suflete înseamnă a fi om viu duhovniceşte, a fi om cufrică de Dumnezeu şi plin de zel pentru a aprinde în el şi în ceolalţi focul desprecare Hristos vorbeşte că0l doreşte a fi aprins pe pămâ&' D1#"/ 234 IL7( În al treilearând, pentru că patimile şi, în general, comoditatea, devin a doua fire în om.9-$-&%&, / ,*#/ B%+- '+-Q#%- luptat cu multă tărie pentru a o zdruncina, sfărâma,astfel încât în locul ei să reapară cea dintâi fire, adică omul cel nou întru Hristos.

"7 Deşertarea de sine sau smerenia(

Motto: „Toată lumea e a ta când ai renunţat la ea”

D)+( ?+8-&%- @*"/7(

La o primă privire, deşertarea de sine ar avea o conotaţie exclusiv negativă.Cuvântul Pr. Arsenie Boca şi un altul aşezat ca titlu pentru o preafrumoasă carte 4„Dăruind vei dobândi” de către Pr. Nicolae Steinhardt 4 o luminează întru adevăr.Păstorul ,- 8#B.-'- se îmbracă în haina smereniei, se deşartă pe sine şi se umple

de Hristos şi de oameni şi astfel el devine îndrumător al altora( R# =*/'- B% "%&-$/păstor dacă -8'- =.%& ,- 8%&- , pentru că fiind plin, nu mai /+- loc de Hristos însufletul său. ?lungând din sine mândria, egoismul, sentimentul superiorităţii, elB/"- .*" lui Hristos, şi, odată cu Hristos, vor intra şi păstoriţii lui. Ce înseamnădeşertare de sine? A0/+ =#'-/ ,/ =/'+# răspunsuri:

2( (obândi."' gându$)& $)& :.&72#7. Apostolul Pavel zugrăveşte aceastădeşertare de sine în Epistola către Filipeni: „Gândul acesta să fie în voi care era şi în:.&72#7 O&7)7C Care, Dumnezeu fiind în chip, n6a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu()*+",")C 1& >6a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându6Se asemenea oamenilor, şi

la înfăţişare aflându6>" 1' )+ #*C >6a smerit pe Sine, ascultător făcându6Se până lamoarte, şi încă moarte pe cruce.” D[%.%=-&% 34 P7( Este prezentă aici coborârea Fiului

<C Arhim. Sofronie, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”3 #%&?. =$%1+ T&:&)( L1)/&3 N?. 91:)&3U"/"%eşti, 2005, p. 85 <A Arhim. Sofronie, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”3 !. ;;

#' !"#$%&#'()*+, ./$'#/ 0, trad. Mănăstirea Vatopedi, 2007, ,- #"&



"$

atribuie sieşi, isteţimii, pregătirii, inteligenţei sale vreun merit pastoral. Părereade sine şi, mai ales, persistenţa în ea, echivalează, spune Pr. Sofronie, cu „esenţaconceptului de cădere”, cu „autoîndumnezeirea”I2 4 "# „ 3'.'$&,&' duhovnicească”, cu„*#'.2"'”I3 , cu mândria care este considerată „esenţa păcatului”IH , „esenţa&';)$)&”II 4 %:=*8%Q%.%'/'-/ %#Q%+%%IN şi a dobândirii Duhului SfântIJ(

Fiind atât de periculoasă pentru orice creştin şi cu atât mai mult pentrupăstorul de suflete, părerea de sine trebuie combătută prin contrariul ei şi anume

„osândirea de sine”IG , sau conştiinţa propriei slăbiciuni „Un învăţător, îndeamnă Sf.\+%6*+%- "-. O/+- , nu trebuie să uite a medita la slăbiciunea lui în fiecare zi”IP(

Depăşirea părerii de sine se realizează şi prin a deveni, prin totala deşertare desine, un „+&*&1”, „materia potrivită din care Dumnezeu poate zidi”IL şi prin „&)/&."' ;"

Dumnezeu şi de aproapele până la ura de sine” U

H( M ;"-"+& „+&*&1” 3"+2.) ' 8& „;)*+",")”( )ărintele ^/</+%/ ^/</+*# în"/+'-/ 8/ Lărgiţi şi voi inimile v#'72." spunea că ,*/+ "-. "/+- ,-$%&- „+&*&1” 4,-$%&- în cele din urmă „;)*+",")” după har adică dobândeşte desăvârşirea. )*+&%&, ,- ./ adevăr#. fundamental că Dumnezeu a făcut lumea din nimic, fără$+-o materie preexistentă, Părintele aplică acest adevăr la viaţa duhovniceascădobândită prin pocăinţă, deşertare de sine şi smerenie. „Dăruindu67" 1) 2#2)$

pocăinţei, pe cât îi este cu putinţă, omul suferă de bunăvoie deşertarea de sine spre a fitămăduit… El este zdrobit şi suferă la toate nivelele fiinţei sale. Este smerit şi devine un

simplu „nimic”, materialul potrivit din care Dumnezeul nostru ne poate zidi”NM

( ># /.'-cuvinte dacă omul nu s0a deşertat pe sine, dacă nu a deşertat acel idol lăuntric –

CB =>)?$+C@ „Făptura care se socoteşte pe sine a fi un dumnezeu, devine diavol, în virtutea autoîndumnezeirii – iată esenţaconceptului cădere”, G%8)+. 91:%1,)$ , Cuvântări duhovniceşti, vol. I 3 !. @CHC; “ Mulţumirea de sine, care este paralizie duhovnicească, ba chiar moartea”, Ibidem, p.99 C< “Esenţa adâncă a păcatului este mândria (care face) ca tragismul istoriei să nu înceteze a creşte ”, Arhim.91:%1,)$3 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."/ !. ;< CC „În mândrie se află esenţa păcatului”, ibidem, p. 36 CA „Cine este mândru nu poate iubi”, arhim. Zaharia Zaharou, Lărgiţi şi voi inimile voastre, #%&?. Q. Q&%)&+Vicol, Ed. Reîntregirea, 2009, p. 261

CF „E&,." &,6" %"# %" "-." prins în ghearele mândriei să aibă petrecând în sine Smeritul Duh Sfânt”, Arhim.91:%1,)$3 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."/ !. AKCH „Osândirea de sine la iad este mijlocul cel mai puternic prin care omul se poate slobozi din iad”, arhim. ZahariaI&8&%1"3 1!. /)#.3 !. @@@CD Sfântul Grigorie cel Mare(Dialogul), !,6.", F"8)#"( 0,-.&6,#"/ #%&?. P%. P%1:. G($V&,?%" Q1)2)"3E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, p. 29 CK G%8)+. I&8&%)& I&8&%1"3 1!. /)#.3 !. FAAB =>)?$+3 !. H;073. Acelaşi gând îl găsim şi în scrierile Pr. Sofronie, duhovnicul Pr. Zaharia: „Întorcându+*"întru nimic – noi devenim „materialul din care Îi este propriu Dumnezeului nostru a făuri”, Arhim. 91:%1,)$3B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."/ !. @HK



"%

-6*%8:#. său, trufia s/ – /"-8'-/ "*&8'%'#%&, :/'-+%/ ,%& "/+- omul se hrăneşte 4dacă omul nu devine „ %#$”, 9#:&-;-# &#0l poate recrea la o viaţă nouă căci9#:&-;-# nu plăsmuieşte "-$/ ,%&'+0o materie preexistentă. În momentul în"/+- *:#. / ,-$-&%' „nimic” =+%& 8:-+-&%-4 /'#&"% /"-8' „+&*&1” ,-$%&- „*'2".&'”

,in care Dumnezeu îl plămădeşte, adică ,-$%&- „dumnezeu după har”( Şi aceasta

trebuie să fie păstorul de suflete: „;)*+",")”după har pentru a păstori pe ceidestinaţi a fi, deasemenea, „;)*+","&” după har. Într0o poezie numită Tabor,O*&/<%/ F-*,*8%/ ^*+%"/ Laţcu exclamă: „O, schimbă6 ţi faţa, suflete al meu / Din2.)

nimic, tu fă62" ;)*+",")”N2(

I( Smerenia, apus al mândriei şi preludiu al desăvârşirii şi bucuriei@ 9eşertându0

8- ,- 8%&-4 omul dobândeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele. Mai mult decât atât:deşertându08- ,- 8%&- -. 8- află pe sine însuş%( >--/ "- =/+- / B% * =%-+,-+-4 ,-$%&-

până la urmă câştig duhovnicesc pentru sine şi pentru semeni( >#$%*8#. )/%8%-Aghioritul vorbeşte despre părerea de sine care duce la izolare faţă de Dumnezeuşi oameni, în timp ce deşertarea de sine îl apropie pe om de Dumnezeu 4 ,-

semeni, Dumnezeu şi semenii devenind viaţa omului deşertat de sine. „4"$ 1'." 7"

gândeşte numai la sine, unul ca acesta se izolează şi de oameni şi se izolează de()*+",") – izolare îndoită – şi, prin urmare, nu primeşte harul dumnezeiesc. …Dimpotrivă, cel ce nu se gândeşte la sine, ci mereu se gândeşte la alţii, în înţelesul bun, launul ca acesta se va gândi mereu Dumnezeu şi apoi se vor gândi la el şi ceilalţi oameni.Pe cât ne uităm pe noi înşine, pe atât Îşi aduce aminte Dumnezeu de noi”N3(

Deşertarea de sine -8'- echivalentă cu smerenia. În duhul lumii, smerenia,ca şi deşertarea de sine, '+-"- ,+-=' slăbiciune. În Duhul Sfânt, smerenia esteputere. Dostoievski spune că smerenia constituie cea mai mare forţă. Este singuraforţă care poate converti lumea. 5. "onstată că orice cucerire care nu cuprindeinima este o cucerire falsă. Iar inima celuilalt nu o =*/'- B% "#"-+ită decât printr0*

8'/+- ,- 8:-+-&%-(

În acelaşi sens, vorbeşte şi Pr. Alexandru Schmemann despre „7*"."+&'” .#%

Dumnezeu, ca fiind „7$'-'” Lui, „ perfecţiunea” Lui, păstorul de suflete aflându0şi

slava şi bucuria în smerenie( „În mentalitatea noastră omenească avem tendinţa de aopune „slava” şi „smerenia” – )$2&*' 8&&+; 3"+2.) +#& )+ semn de slăbiciune. Pentru noiignoranţa şi incompetenţa sunt cei doi factori ce ne determină sau ar trebui să nedetermine să ne simţim smeriţi. Aproape că este imposibil să „traduci în fapt” omului

A@ Zorica Teodosia Laţcu, Poezii, Ed. Sofia, Bucureşti, 2008, p. 123 A; 6"4)12"( P&)2)$ GM8)1%)#"(3 Trezire duhovnicească !. ;@D



"'

modern, hrănit din publicitate, din afirmarea de sine ş& ;&+2.6o nesfârşită laudă de sine, cătot ceea ce este într6adevăr perfect, frumos şi bun este în acelaşi timp în mod firesc smerit;datorită perfecţiunii sale nu necesită în nici un fel „publicitate”, slavă exterioară sau„adulare”. Dumnezeu este smerit pentru că este perfect; smerenia Lui este slava Sa şisursa adevăratei frumuseşi, perfecţiuni şi bunătăţi, şi oricine se apropie de Dumnezeu şi6

L cunoaşte devine imediat părtaş la smerenia divină şi este înfrumuseţat prin ea(NH”

Pentru păstorul de suflete, care prin diferite încercări îngăduite deDumnezeu, este îmbrăcat cu haina smereniei, aceasta devine izvorul desăvârşiriişi bucuriei lui în Domnul. „Deplinătatea deşertării premerge deplinătatea desăvârşirii”,8=#&- )+( A*B+*&%-NI(

Bucuria păstorului, rezultat al smereniei ei, se arată şi în atitudinea pe careo are faţă de păstoriţii, ucenicii săi. El se bucură când aceştia progresează întrucele ale vieţii în Hristos. Sf. ap. Pavel face o paralelă între smerenia, coborârea lui

şi slava ucenicilor săi: „I6am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu6mă pe mine însumi pentru ca voi să mă înălţaţi”(II Corinteni 11, 7), „ Ne bucurămcând noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră:desăvârşirea voastră”(II Corint-&% 2H4 L7(

,7 .(=+,)2*&2 sau tăierea voii(

Omul modern manifestă respingere faţă de ceea ce înseamnă ascultare sauţine de ascultare. Aceasta deoarece doreşte să fie liber, iar concepţia sa privitoarela libertate exclude dimensiunea ascultării. Libe+'/'-/ .#% – lăuntrică sauexterioară – este, în viziunea lui, subminată de supunerea faţă de cineva maimare decât el sau care a fost aşezat deasupra lui. Omul simte un război lăuntricpentru a îndepărta „ U)%)$ '/),&-” al celuilalt aşezat în jurul grumazu.#% 8#B.-'#.#%

său. „ Jos tirania!” strigă sau simte el. În această stare aflându0se, zilele îi suntpăgubite şi somnul îi este neliniştit. Ar dori să zboare, dar are sentimentul că/+%=%.-0i sunt frânte, legate de superiorul lui. Şi n#0şi găseşte liniştea până nu

zdrobeşte lanţ#. "/+-0l sufocă. Însă această linişte este numai aparentă sau închipuită, pentru că atitudinea de răzvrătire, de nesupunere şi ,- &-/8"#.'/+- &#

poate să0i ofere adevărata linişte sufletească.

A< G($V&,?$% 9/8+$+&,,3 E&-.)# %"# =,6", Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, 1995, p. 190;BAC G%8)+. 91:%1,)$3 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."3 !. H@



"(

În vremea noastră ,#<#. neascultării &# / "#=+%&8 &#:/% =- *:#.

îndepărtat mai mult sau mai puţin de Biserică, ci are tendinţa de a pătrunde chiar în 8#B.-'#. celor care ar trebui să fie învăţători ai celorlalţi în cele ale credinţei. Şi,cu mult mai grav este că, de multe ori, se întâmplă ca cineva să0şi împlineascăpropria voie, fiind încredinţat că se află în ascultare şi împlinişte voia lui

9#:&-;-#(

Neascultarea izvorăşte din dorinţa împlinirii voii prop+%%4 ,%& /B%+:/+-/

=+*=+%#.#% „")”. Neascultarea nu este nimic altceva decât perpetuarea păcatuluiprotopărinţilor, care au încercat să se îndumnezeiască prin ei înşişi, fărăDumnezeu, în afara lui Dumnezeu şi împotriva lui Dumnezeu. _:#. &# =*/'- B%

însă măsură a tuturor lucrurilor, pentru că nu0şi are izvorul existenţei în sine, ci-8'- "+-at de Dumnezeu. De aceea, împlinirea sa ca om se poate realiza numaidacă se aşează corect în raport cu Creatorul său.

Întreaga lucrare de mântuire a Fiului lui Dumnezeu întrupat se află subsemnul ascultării. În repetate rânduri, Hristos subliniază acest lucru: „ H6'*

coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M6' 2.&*&7 3" H&+"” (Ioan 6,HP7NN( Păstorul de suflete, ca orice creştin de altfel, este chemat să se aşeze înaceeaşi atitudine de ascultare precum Fiul faţă de Tatăl(

În viaţa de mănăstire ascultarea este aşezată înaintea voturilor fecioriei şineagonisirii tocmai pentru că este esenţială. Fără a fi un imperativ exclusiv almonahului, ascultarea este cerută şi în viaţa de familie şi, cu atât mai mult, în

viaţa păstorului de suflete( ?"-8'/ – ./ *+%"- &%$-. 80/+ /B./ – -8'- %8=%'%' ,-&-/8cultare: are impresia că cel aşezat deasupra lui nu este demn de poziţia pecare o ocupă, că &# /+- cunoştinţele sau pregătirea pe care ar trebui să .- aibăpentru o asemenea poziţie, că &# /+- 8:-renia adecvată care să justifice aşezarealui în postul în care se află etc. Orice tendinţă de acest fel îl dezbracă pe păstor dehaina lui de păstor. Nu poate fi păstor de suflete cel care nu se află sub luminaascultării. De ce aceasta? Pentru că nu există păstor adevărat fără să fie om liber.Şi paradoxal, libertatea nu poate fi dobândită prin răzvrătire sau &-/8"#.'/+-4 "%

dimpotrivă( O/% :#.'4 ascultarea nu e semn al slăbiciunii 4 "% /. =#'-+%%( A- =*/'-

/B%+:/ chiar că cel care ascultă este mai puternic decât cel de care ascultă pentrucă este mult mai uşor să porunceşti decât să asculţi. Şi cel care duce o sarcină maigrea este mai puternic decât cel car- duce o sarcină mai uşoară.

Ascultarea în viaţa păstorului de suflete are două direcţii principal-C

AAA se vedea şi: Matei 26, <K3 C;5 Q&%/" @C3 <F5 W"/& ;;3 C;5 =1&, C3 <C5 A3 <B5 H3 @H



")

În primul rând, ascultarea faţă de duhovnic. Nu există păstor adevărat, î &*+%"- +/&6 ,- 8.#S%+- 80ar afla, fără să aibă un duhovnic. Dacă nu are, este canăimitul din Evanghelie, simbriaş, nu păstor. Oricât de înaltă ar fi slujireapăstorului, acesta trebuie să aibă puterea şi chiar să simtă nevoia lăuntrică ,- / 8-

aşeza sub epitrahilul ,#<*$nicului său. Acela şade pe s"/#&4 -. ./ =%"%*/+-.-

/"-.#%/( A se aşeza în genunchi în faţa duhovnicului este semnul evident allibertăţii lăuntrice şi al capacităţii de a fi puternic. Stareţul Efrem Katunakiotul,%& O#&'-.- ?'<*8 D` 2LLP7 /rată cât de importantă este ascultarea faţă de,#<*$&%": „ M71)$2'."' 8'1" *&+)+&L '71)$2'."' -' ';)1" 2#'2" G'.&7*"$"@ 9.&+ '71)$2'."C

Hristos dă rugăciunea. Nu ne mântuie rugă1&)+"'F 1& '71)$2'."' ;" ;)G#-+&1 +"

mâ +2)&".” Aceasta înseamnă că poate cineva să se roage zi şi noapte; dacă &# /+-

/8"#.'/+-4 &# -8'- &%:%"( Gheron Iosif Isihastul afirmă un lucru, care, la primavedere, poate părea scandalos: „Nici preoţia, nici Sfânta Împărtăşanie, nicirugăciunea minţii, nici postul, nici privegherea nu mântuiesc fără ascultare. Tot ce se facedin voia proprie e luat de diavoli! Căci împlinind cineva voia altuia şi nu pe a sa,înfăptuieşte nu numai lepădarea de sufletul său, ci şi răstignire faţă de toată lumea”( 9-

asemenea, este un cuvânt mai ales în mediile monahale, /=.%"/'4 însă şi =-&'+#

orice creştin, care spune: „-#&' *"' *& 76a făcut mie demon, un demon căruia îiîmplinesc toate poruncile”( Într0o atare situaţie devine legitimă întrebarea „Cum mă 3#2 7)72.'%" ;" $' 3.#3.&'6mi voie care curge în sângele meu?”NJ Răspunsul nu0. =*/'-

da decât cel ce este dăruit de Dumnezeu, luptându0se şi el pentru aceasta, cudeşertarea de sine, smerenia, răbdarea în suferinţă, nejudecata aproapelui şi cele

/8-:-&-/(>-/ ,-0a doua direcţie a ascultării este cea care ţine de ierarhie ./ *+%"- &%$-.C

B%&#. faţă de naş, soţia faţă de soţ, soţul faţă de soţie, copilul faţă de părinţi,enoriaşul faţă ,- =+-*'4 =+-*'#. faţă ,- =+*'*=*=4 =+*'*=*=#. faţă ,- /+<%-+-#4

/+<%-+-#. faţă de sinod. „Oamenii cu adevărat duhovniceşti dau o deosebită cinstireinstituţiilor Bisericii. Acestea sunt cinstite (…) pentru că în fiecare instituţie (biserică)există un potenţial har al Duhului Sfânt. Şi depinde de noi să îl d"71#3".&*”NG ;%"-

Părintele Sofronie Saharov. Păstorul trebuie să fie conştient de harul special pecare îl au cei de pe o treaptă superioară lui, pentru ca şi "-% "are sunt în ascultarea

sa să recunoască în el păstorul. „Cred că ori de câte ori ne apropiem 1) # '2&2);&+"

dreaptă de un episcop, există un potenţial dar al Sfântului Duh. De fapt, de fiecare datăcând ne întâlnim unul cu altul există acest potenţial dar”NP(

AF G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. 77/ trad. Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,;BBD3 !. F<AH G%8)+. 91:%1,)$3 !. CH.AD72(9";



"*

Este necesar, în acelaşi timp, ca la orice nivel al ascultării, să se aibă în$-,-+- ;%,irea vieţii bisericeşti în adevăratul duh al Evangheliei. Nu rareori, „7"

pierde adevăratul înţeles al ascultării evanghelice, cuprins în poruncile lui Hristos, şi înlocul ei intră în vigoare „disciplina”. Şi aceasta este de neocolit, ba chiar de neapăratătrebuinţă în coordonarea vieţii obşteşti a oamenilor… însă totuşi ea nu trebuie să

depăşească o anumită graniţă, căci altfel se va risca desăvârşita pierdere a însuşi ţeluluicreştin sau a sensului vieţii…. Această pierdere "72" ;" +"1#*3"+7'2 1) +&1& )+ 7)11"7

exterior al instituţiei”SV(

Ascultarea aduce roadele ei în viaţa Bisericii, în viaţa păstorului de oamenişi în viaţa fiecărui creştin în cazul asumării ei ca act de libertate. „ Ascultarea …trebuie să fie un act liber şi de bunăvoie pentru a avea valoare veşnică înaintea luiDumnezeu… Tot ce facem fără libertate nu are valoare veşnică”JM(

Odată asumată de bunăvoie, ascultarea devine, cu puterea Domnului, o

harismă purtătoare de nenumărate daruri: „cea mai bineplăcută jertfă adusă lui()*+",")”J2 , „1)$tura cunoaşterii lui Dumnezeu”J3 , „şedere de6' ;."'32' $)& :.&72#7”JH 4

%#Q%+- ,%& =/+'-/ '#'#+*+JI , „adevărata libertate”JN , „ 3'1"'”JJ(

În conştiinţa Bisericii, ascultarea este atât de mare, sfântă şi necesară pentrucă ea constituie fundament pentru „' /&.)& )rmarea păcatului strămoşesc”JG 4 =-&'+#

„' 7)3)+" 8&'."$"”JP 4 =-&'+# a birui „voinţa egoistă”JL , pentru a dobândi „viaţă de*)1"+&1”GM şi de „mărturisitor”G2(

AK G%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 Naşterea întru Împărăţia cea neclătită 3 #%&?. =$%1+. T&:&)( L1)/&3 N?.Reîntregirea, Alba Iulia, 2003, p. 2410;C;FB G%8)+. I&8&%)&3 1!. /)#.3 !. ;H@F@ “Când omul devine “nebun” pentru porunca Domnului şi îşi taie voia proprie de dragul Domnului, aceasta este%", ;,( 2ineplăcută jertfă adusă lui Dumnezeu, pentru că i.a dăruit lui Dumnezeu ceea ce are mai scump în sine ”,=>)?$+3 !. ;HB0;H@F; „ Ascultarea este cultura cunoaşterii lui Dumnezeu”, Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol. I 3 !. <BAF< „ Ascultătorul stă de+a dreapta lui Hristos cel răstignit”, Sf. Ioan Scărarul, Filocalia 9, Ed. 1980, p. 105 FC „Toţi mă iubesc, pentru că tuturor fac ascultare” a spus un monah Sfântului Siluan Athonitul, Arhim.91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. I 3 !. <HFA „ Ascultarea înseamnă să devii rob, pentru a deveni liber ”, Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală 3 !. DC5„Sfântul Ioan Scărarul spune că cel ascultător, „care se vinde pe sine în acestă robie de bună voie, primeşte în

schimb adevărata libertate” (Scara, 6"4. &( C0($&3 /&!. A GA”, Arhim. Sofronie Saharov, Naşterea întru Împărăţiacea neclătită 3 !. @DC FF “Dacă te ajunge vreo nesosinţă, tu să gândeşti: “Domnul îmi vede inima şi dacă Îi este bineplăcut, atuncea îmi va fi bine şi mie, şi altora”, şi aşa sufletul tău pururea va petrece în pace”, Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovniceşti,C&#A 7 3 !. @@BFH „ Ascultarea este cea mai bună cale spre a birui această urmare a păcatului strămoşesc din noi. Curmând propriavoie înaintea fratelui depăşim acea dezbinare pe care a adus+& %ăderea lui Adam în firea noastră ”, Arhim. Sofronie9&8&%143 Naşterea întru Împărăţia cea neclătită 3 !. @D;FD „ A zis Avva Antonie:” Ascultarea cu înfrânarea supune fiarele”.”, 3C"68'".(*&-/ 41(. =3 #%&?. 9:. Q0%$ O&#1!$?)3Q",#$($ G#8123 ;BBH



#+

Fiind purtătoare de semenea daruri, ascultarea a devenit stareduhovnicească mult râvnită în viaţa Bisericii de către marii bărbaţi ai ei şi desfintele femei. Ei au fugit de neascultare ca de „ păgânătate”G3 , iar cân, -Y-+"%'/# *

8.#S%+- "/+- &# =+-8#=#&-/ o permanentă ascultare faţă de cineva, căut/# =+%.-S#.

potrivit pentru a reintra într0o viaţă de „tăiere a voii”. „Îmi era dor de tăierea voii” a

-Y"./:/' #&#. ,%&'+- -% "/+- 80a aflat în situaţia descrisă mai susGH(

Întrebarea care se pune de obicei este: până când, până unde mergeascultarea? Răspunsul îl găsim într0un cuvânt al Sfântului Ioan Hrisostom,-xplicând cuvântul paulin: „ femeia să se teamă de bărbat” (Efeseni 5, 33). Şi se

întreabă sfântul: „să se teamă de bărbat, dar până când?” Şi răspunde: „ 8"*"&' să seteamă de bărbat atâta timp cât bărbatul se teme de Hristos”. Ascultarea în Biserică esteaş/,/+ dependentă ,- rămânerea acesteia în /8"#.'/+- faţă ,- E+%8'*8( 9- /"--/

există această ierarhie: duhovnic, episcop, sinod. Duhovnicul şi arhiereul merită

ascultarea când ei ascultă de sinod, după cum şi sinodul trebuie să asculte de5$/&6<-.%-4 ,- A%&oadele Ecumenice, de Sfinţii Părinţi, de conştiinţa ortodoxăuniversală.

-7 Suferinţa şi răbdarea necazurilor(

O*''*C „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”DK*/& 2J4 HH7(

Păstorul de suflete trebuie să fie om al buc#+%-%4 al învierii şi al păcii. 5. -8'-

chemat să transforme turma pe care o are în grijă într0o oază a bucurie%4 într0*

ogradă a învierii, într0un rai al păcii. „Bucuraţi6vă! Bucuraţi6vă! Şi iarăşi zic:Bucuraţi6văK” sunt cuvintele prin care Hristos şi Apostolii Săi se adresează lumii.Numai că, paradoxal, pentru a fi el însuşi om al bucuriei, al învierii şi al păcii,=-&'+# /0i transforma pe cei daţi .#% spre păstorire în oameni ai bucuriei, ai

învierii, ai păcii, păstorul şi păstoriţii sunt chemaţi să treacă pr%& "+#"-( 9- ./

FK „ H-%)#.,6", este biruinţa asupra voinţei noastre egoiste”, Arhim. Sofronie Saharov, Naşterea întru Împărăţiacea neclătită 3 !. @AAHB „Dăruiţi+mi voia voastră ca , prin tăierea ei, să vieţuiţi viaţa mucenicilor ”, Sfântul Simeon Noul Teolog,!,."'"4"/ 5%6("6( 77 3 !. @H@(&

„Cel ce păzeşte ascultarea până la sfârşit este cel mai mare şi mărturisitor se numeşte ”, G($V&,?$% 9/8+$+&,,3I(&86,J(, )*)( 9"-.(* ;(-(&*,6/ trad. Felicia Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 243 H; „Neascultarea e la fel ca păgânătatea”, K" vorbeşte Părintele Arsenie3 C&#A >/ text îngrijit de Pr. Ioanichie Bălan,Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 59 H< =>)?$+3 !. FB



#&

Hristos până astăzi nu a fost o ispită mai mare pentru Biserică şi pentru creştiniide orice fel, decât aceea de a ajunge la bucurie, înviere, pace, însă fără cruce.

Apostolul Pavel povesteşte că a ajuns până la al treilea cer. Şi totuşi, -.4 "-.

ridicat până la al treilea cer, se descrie pe sine: „eu (...) în osteneli mai mult, înînchisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori amluat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am

fost bătut cu pietre; de trei ori s6a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecutîn largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în

primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdiiîn pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; În osteneală şi întrudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsăde haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toateJ&7".&1&$"” (2 Cor. 224 3H028). Viaţă contradictorie după o analiză a logicii umane:

se urcă până la al treilea cer, dar coboară până la astfel de stări de suferinţă.>*&".#;%/ ./ "/+- ajunge: „()*+",") 3" +#&C '3#72#$&&C +"6a arătat ca pe cei din urmă#'*"+& , ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne6am făcut privelişte lumii, şi îngerilor, şi#'*"+&$#.” (1 Cor. I4 L7(

Se ridică întrebarea: De ce este necesară această trecere a păsto+#.#% =+%&

crucea suferinţei? Există oare vreun om care să nu se fi întrebat vreodată în viaţăde ce atâta suferinţă? De0a lungul vremii înţelepciunea lumii şi cea a Bisericii au

încercat să răspundă. Unii au ajuns chiar să nege existenţa lui Dumnezeu dincauza suferinţei: căci nu poate exista Dumnezeu care să accepte suferinţa uneimame care îşi pierde pruncul, unui tată care îşi pierde feciorul în floarea vârsteila război etc. În cartea lui Iov, de exemplu, /"-8'/ se întreabă, îşi întreabă prieteniişi chiar pe Dumnezeu: de ce atâta suferinţă?

Este interesant răspunsul pe care Părintele Sofronie îl dă unui c+-,%&"%*8

,%& >%=+# , care îi scrisese măcinat de această frământare. Părintele încearcă sărăspundă şi îşi dă seama că e mai bine să0şi mărturisească propria sa neputinţă îna da răspuns suferinţei: „De 57 de ani port rasa călugărească şi mi se pare că nu amvrut să mă aflu întru negrijă în cele ale mântuirii, şi totdeauna cu mare frică şi lacrimi

.)%'* 3" ()*+",") să facă milă cu mine, să6*& &".2" 2#ate păcatele mele şi să nu mălepede de la aşternutul picioarelor Lui. Am încercat, după cum mi se pare, cu toată

puterea mea, să nu nedreptăţesc nici o persoană pe pământ. Mai mult chiar, m6'* .)%'2

să6mi dea Dumnezeu bărbăţia de a sluji cât mai multor oameni, fără să aştept de la ei nicio plată materială sau spirituală, aşteptând numai de la Dumnezeu harul iertării păcatelor*"$"@



#"

Şi cu toate acestea, în tot acest timp, mai mult de jumătate de veac, nu amcunoscut perioade de pace sau de siguranţă, ci totdeauna simţeam în jurul meuameninţări sau cel puţin atitudini potrivnice. Orice încep să fac, chiar şi în cel mai miclucru, întâlnesc piedici de netrecut. Porţile lumii acesteia, aproape toate, îmi sunt închise.

Am îmbătrânit şi nu am înţeles sensul tuturor acestor încercări. Aşadar, sunt acestea

semnul mâniei lui Dumnezeu pentru mine, cel păcătos, sau altceva se întâmplă? L6'*rugat de nenumărate ori pe Dumnezeu să6*& ;"71#3"." ;" 1" *".% $)1rurile aş'C ;'.

Dumnezeu îmi răspunde cu…tăcere.

Din acestea veţi înţelege că nu sunt în măsură să dau o explicaţie dramaticeiîncercări prin care treceţi. Însă, vă avem întotdeauna în rugăciunile noastre, cu iubire şi;)."."@

(&8&1&$ $)1.) "72" 3"+2.) noi să6L acuzăm pe Dumnezeu şi să ne îndreptăţim pe noiînşine, dar de asemenea nu6i simplu să facem dimpotrivă, ca prietenii lui Iov, care, dorind

să devină apărătorii dreptăţii lui Dumnezeu, au uitat de înfricoşătoarele chinuri prin care' 2."1)2 O#-@ M7tfel, tace Dumnezeu, tăcem şi noi”.

De ce suferă omul? Nu venim aici cu un răs=#&8 /""-='/' ,- .*6%"/ /"-8'-%

lumi, ci cu chipuri ale suferinţei care n0au căzut în deznădejde., cu cuvinte dinScriptură şi din Sfinţii Părinţi, cu fărâmituri de gând care să ne ajute a avea totuşio reacţie la eterna întrebare legată de suferinţă.

Apostolul Pavel spune că „vouă vi s6a dăruit, pentru Hristos, nu numai săcredeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” D[%.%=-&% 24 3L7. Cel care crede în Hristos, nu

=*/'- B% "# 5. doar duminică dimineaţa la înviere, ci trebuie să treacă prin ziua devineri, prin răstignire, sâmbătă, prin mormânt pentru ca duminică să fie cuDomnul cel răstignit, mort, dar înviat.

9- "- suferă omul? Pentru că „noi ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind căsuferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde. Iar nădejdea nuruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s6a vărsat în inimile noastre, prin DuhulSfânt, Cel dăruit nouă” (Romani 5, H0N7( )rin suferinţă se Q%+#%-8" =#'-+%.-

în'#&-+%"#.#%C „?:.&72#7<C dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, .-0/ ;'2 ;"

ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 157(Auferinţa este cea care contribuie la curăţirea de patimi. Iar p/'%:/ =+%&

excelenţă este mân,+%/( În acelaşi timp, suferinţa îl face pe om capabil să0%

înţeleagă pe ceilalţi şi să fie îngăduitor faţă de slăbiciunile şi păcatele lor.

Trecând prin focul suferinţei, sufletul omului ajunge să cunoască adevărata Q#"#+%-4 .#:%&/ şi pace/. Cu cât mai :/+- -8'- /B#&,/+-/ *:#.#% în adâncul



##

neţărmurit al suferinţei cu atât mai temeinică este înălţarea duhului său ./ "-+(

Referitor la răspunsul în faţa suferinţei, Părintele Sofronie vine cu un cuvântneacceptat de logica omenească: „Biruieşte, omule, toată suferinţa pământeascăafundându6te într6# mai mare suferinţă”GI. De aceea Apostolul Pavel aminteşte denebunia crucii: sminteală pentru unii, &-Q#&%- pentru alţii D2 >*+( 24 3H), adică

soluţia la problema suferinţei nu vine de la o anumită teorie, filosof%-4 "% ,%&E+%8'*8 Însuşi, Care a asumat suferinţa până în străfundurile ei şi, în felul acesta,/ Q%'#%'0*( Hristos nu a venit cu un răspuns teoretic, ci a adus vindecarea, luândasupra sa pe cruce suferinţa întregii omeniri, rezolvând problema suferinţei şideschizând drum şi altora de a Q%+#% , pe aceeaşi cale, propria .*+ suferinţă. A-

apropia ziua răstignirii. Mântuitorul îşi previne ucenicii despre aceasta. Sfântul)-'+# 8- /=+*=%- ,- 5l şi îi spune: „Doamne, să nu ţi se întâmple ţie aşa ceva” DO/'-%

2J4 337. Şi nici fariseilor, nici lui Irod, nici celor din neamul lui, nici celor păgâniE+%8'*8 &# .-0/ $*+Q%' :/% B-+: decât Sfântului Petru: „ Mergi înapoia Mea, satano!Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” DO/'-% 2J4

3H7. În momentul în care Sfântului Petru i se face milă de Domnul care urma să fierăstignit, Hristos îl mustră: „ pleacă de la mine că mă ispiteşti cu nedurerea, cunesuferinţa, cu necruceaK”. Dar ispitirea a continuat. Fiind pe cruce, iudeii îşi băte/#

joc de El: „dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu, coboară62" ;" 3" 1.)1"” DO/'-% 3G4 IM7(

Hristos ştia însă că numai rămânând pe "+#"- "-% "/+- $*+ #+:/ 1#% $*+ /S#&6- ./

înviere în dimineaţa duminicii(

În acelaşi '%:= suferinţa nu trebuie căutată ca scop în 8%&-( _ /'%'#,%&-

întâlnită mai ales în lumea occidentală, dolorismul, nu este acceptată de către spiritualitatea ortodoxă. Această înseamnă, pe de o parte, să nu fie căutatăinsistent suferinţa. Pe de altă parte, atunci când aceasta vine în viaţa omului, săB%- /8#:ată fără răzvrătire, cu răbdare, cu iertare, cu nădejde.

A) Neabandonarea luptei în faţa obstacolelor vieţii(

O*''*C De pe cruce nu te dai singur jos, ci te dau alţii D)+( ?+8-&%- )/=/"%*"7

Viaţa duhovnicească nu înseamnă – "#: ,- :#.'- *+% , în mod greşit, se"+-,- – un urcuş continuu 4 "% "#=+%&,- adeseori ispite, încercări, căderi. Aşadar,

HC G%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."/ !. @<<



#$

alternanţa căderi – ridicări este cea care defineşte realist viaţa creştină. 9- :#.'-

ori însă, ispitele, căderile pot apăsa atât de greu peste sufletul păstorului desuflete, încât acesta să fie tentat să abandoneze lupta, să cadă în deznădejde.

Această stare pe care o trăieşte păstorul nu este neobişnuită. Nu este el primul care să fie ispitit cu renunţarea la luptă. Însuşi Hristos a fost ispitit să+-&unţe. Sfântul Apostol Petru l0a îndemnat în preajma Patimii: „Doamne, să nu ţise întâmple ţie aşa cevaX” (Matei 16, 22). Adică: „N u ţi se cuvine ţie să treci prin aşa1"-'”. Puţin mai târziu, îl vedem pe Hristos în grădina \<-'8%:/&%( El, păstorul=+%& -Ycelenţă, aşezat în genunchi se roagă pentru evitarea paharului morţiiC „sătreacă de la Mine paharul acestaX”( Doreşte să fie cu "-% '+-% #"-&%"% "# "/+- B#8-8- =-

Tabor şi la învierea fiicei lui Iair. Dar ei dormeau. Se întoarce şi se roagă:„Părintele Me)C de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!” (Matei 26, 39)(Mai târziu avea să strige pe cruce: „()*+",")$ *")C 3"+2.) 1" *6ai părăsitW” (Matei

27, 46). Însă nu rămâne la această stare, ci adaugă imediat: „Părintele Meu, dacă nu"72" 1) 3)2&+ ţă să treacă acest pahar, ca să nu6l beau, facă67" -#&' !'” (Matei, 26, 40).

A=#&-/ Părintele Arsenie Papacioc: „;" 3" 1.)1" +) 2" ;'& 2) 7&+%). U#7C 1& 2"

dau alţii”, iar Avva Isaia îşi îndemna ucenicul cu următoarele cuvinte: „Dacă -."&

să6O ).*",& (#*+)lui nostru Iisus Hristos şi să răstigneşti pe omul tău cel vechiîmpreună cu Dânsul, eşti dator să te rupi de cei ce te coboară de pe Cruce. Şi să te

pregăteşti să înduri dispreţ şi să odihneşti inima celor ce te amărăsc.”GN A coborî de pe"+#"- =-&'+# / &# :/% B% .*$%'4 "+%'%"/' -'"( este şi un semn de laşitate. >el conştient de calea pe care trebuie să meargă pentru a ajunge la Dumnezeu ştie că a părăsilupta echivalează cu a se pierde. Mântuirea nu poate fi aflată schimbând locul saucăutând condiţii mai liniştite de viaţă, ci stăruind cu răbdare acolo unde fiecare afost aşezat. „În vreme de ispită nu6 ţi părăsi locul”GJ îndemna Gheron Iosif, iarSfântul 5B+-: A%+#. 8=#&- .-6/' ,- /"-/8'/: „ Adam şi6a pierdut mântuirea în rai fiind,iar Lot şi6a găsit mântuirea chiar în Sodoma”.

K8=%'/ /Q/&,onării luptei este dată şi de concepţia greşită ,- "/+- /:%&'-/:

mai sus, şi anume că viaţa creştină ar fi un urcuş permanent, fără căderi. Căderile în viaţa păstorului sunt inevitabile. Iar aceste căderi nu privesc doar săvârşirea

unui păcat, ci vizează şi stările de ariditate, de uscăciune sufletească, ,- 6*.lăuntric. Sentimentul părăsirii ,- către toţi, chiar şi ,- 9#:&-;-#4 -8'- "--/ "- în.%'-+/'#+/ filocalică se numeşte: acedie, moliciune, nepăsare, demonul cel deamiază. Toate acestea au drept cauză 4 pe de o parte, mândria omului 4 "/+- B/"-

posibilă căderea, iar pe de altă parte, ţin de * =-,/6*6%- / .#% 9#:&-;-#4 căderea

HA 3C"68'".(*&-/ C&#A 7/ !. <<<HF E8$%1, =12):3 1!. /)#.3 !. KA



#%

în astfel de stări ajutând la dobândirea smereniei. „De ce sufăr atât de mult,(#'*+"W >)8".& pentru că te mândreşti. Smereşte6te şi nu vei mai suferi”, primeşterăspuns Sfântul Siluan Athonitul. Aceste momente de cădere, trezesc în păstorconştiiţa că fără 9#:&-;-# , fără ajutorul Lui, &# =*/'- B/"- &%:%"( 9%=.*:/ ,-

licenţiat în teologie, cărţile "%'%'-4 "#+8#+%.- #+:/'- &# =*' *B-+% 8%&6#+- veşmântul

de păstor adevărat, ci harul şi mila .#% 9#:&-;-#4 "/+- lucrează /,-8-/ şi princonştientizarea stăr%i de slăbiciune.

Aceste stări îl aduc pe păstor în situaţia de a dori mai mult </+#. .#%

9#:&-;-# =- "/+- .0a avut şi pe care l0/ =%-+,#'( Şi plânge după aceasta. Stări.-de căder- ajută la curăţirea de patimi şi conduc la starea de nejudecată a/=+*/=-.#%4 deoarece văzându08- =- 8%&- &-=#'%&"%*84 &# :/% /+- "#+/S#. ,- /

S#,-"/ pe alţii(

În momentele de deznădejde sunt două căi: cea a lui Iuda şi cea a lui Petru.

Unul se sinucide, iar celălalt plânge tămăduitor şi este reaşezat ,- E+%8'*8 înacelaşi loc unde fusese mai înainte. Cuvântul care este oferit de Biserică şi deconştiinţa ei patristică pentru cei care sunt tentaţi să abandoneze lupta lăsându08-

doborâţi de deznădejde este cel rostit de Dumnezeu Sfântului Siluan: „ ţine6 ţimintea în iad şi nu deznădăjdui”.

67 .(+'2*&2 <+*&*00 =&,+0,2,)(

O*''*: „ H&6aş vărsa sângele pentru jertfaşi slujirea credinţei noastre” (Filipeni, 2, 17)

E+%8'*8 a preluat asupra Lui suferinţa umană( V&/ ,%&'+- %:/6%&%.- "-.-

mai vechi, adesea întâlnită în catacombele romane, este cea a lui Hristos, purtând#& :%-. =- #:-+%( Preotul nu poate fi păstor adevărat dacă nu0i urmează luiHristos şi în asumarea durerii semenilor săi. Aşadar, relaţia dintre păstor şipăstoriţi poate fi definită prin cuvântul: „durerea omului păstorit este durerea

păstorului”.

># =+ilejul hirotoniei, arhiereul aşază în mâna noului hirotonit Sfâ&'#.

Trup al lui Hristos, spunându0i: „Primeşte acest O;#. şi6l păstrează până la / ;#)'

venire a Domnului, când are să6l ceară de la tine”( Însă Hristos, fiind capul Bisericii –

Trupul Său, nu este separat de "-% pe care preotul este chemat să0i păstorească.Aşadar, putem spune că 6+%S/ =+-*'#.#% , asupra căreia este chemat să ia aminte

încă din ziua hirotoniei sale, trebuie să fie îndreptată, cu aceeaşi teamă sfântă, şi



#'

spre păstoriţii săi. Răspunsul pe care îl va da la Judecată se referă şi la credincioşi% încredinţaţi lui.

?8#:/+-/ ,#+-+%% "-.#%./.' 8- =*/'- +-/.%;/ =- :/% :#.'- '+-='- ,%B-+%'- "/

intensitate. Treapta cea mai de jos este cea a milosteniei: de la paharul de apă*B-+%' unui însetat, de la bucata de pâine dăruită unui flămând, până la haina ,-

"/+- 8e lipseşte cineva pentru a îmbră"/ =- "-. "/+- &# /+- ,-.*"( 58'- #& =+%:

:*, ,- / .#/ /8#=+/ 8/ ,#+-+-/ "-.#%./.'(

>-/ ,-0/ ,*#/ treaptă este adâncirea în rugăciune pentru cel care se aflăsub oblăduirea .#%( Pomenirea la Sfânta Proscomidie, rugăciunea pentru acesta:un paraclis, o catismă din Psatire, câteva metanii. Desigur, condiţia esenţială este/"--/ ,- / "*:0pătimi cu cel aflat înt+0o nevoie, în suferinţă. E8'- ,- ,*+%' "/

rugăciunea să depăşească limitele parohiei: =+-*'#. să se roage pe&'+#

deznădăjduiţii acestei lumi, pentru cei din 8=%'/.-.- ,- =-+8*/&- /B-"'/'- ,- Q*.%

=8%<%"- 8/# B%;%"- , din închisori, pentru cei fără adăpost, pentru cei care se nasc înziua respectivă, pentru cei "- mor în acea zi, etc.GG

>-/ ,-0a treia treaptă înseamnă preluarea în modul cel mai concret în viaţa8/ a cuvântului rostit de Mântuitorul: „ Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nuare, ca sufletul lui să şi6l pună pentru prietenii săi” DK*/& 2N4 2H7( În acest caz,/8#:/+-/ ,#+-+%% "-.#%./.' =*/'- :-+6- =ână la dăruirea propriei vieţi pentru caacela să trăiască. Nimeni nu poate face aceasta – pentru că omeneşte este%:=*8%Q%. #& /8'B-. ,- /"' – dacă nu a devenit părtaş iubirii lui Hristos, Cel care şi 0

a dat viaţa pentru fiecare om. Un exemplu de jertfă supremă, nu foarte îndepărtatde vremea noastră, este zugrăvit de Mitropolitul Antonie de Suroj (` 3MMH7C

„=Q"*3$)$ 3" 1'." -."'u să vi6l dau priveşte al nousprezecelea an al veacul)& +#72.) D8-

referă la veacul 20, +@+@7( Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rândîn mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu pricina seafla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. Se ascunsese la marginea oraşului,într6o căsuţă lăsată în părăsire, şi hotărâse să aştepte momentul când va putea să fugă.Odată, seara, cineva i6a bătut la uşă. Înfiorată, femeia a deschis uşa şi s6a trezit în faţa)+"& 2&+"." 1'." &6a zis: «Sunteţi cutare, nu6i aşa? Trebuie să fugiţi neîntârziat, fiindcă aţi

HH O$-) =$%1+. =2&&/3 Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005, p. 483 [email protected]ăsim aici o listă cu cei pentru care se ruga Cuv. Paisie: părinţi, cei adormiţi, binefăcători, bolnavi, obşte,cei care trăiesc departe de Biserică, cei care suferă de cancer, de infirmităţi trupeşti şi sufleteşti,conducătorii ţărilor, copiii care provin din familii cu probleme, familiile care au probleme şi cei divorţaţi,orfanii din toată lumea, toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, văduvii şi văduvele, cei întemniţaţi, anarhiştii, narcomanii, ucigaşii, făcătorii de rele, hoţii, înstrăinaţii, cei care călătoresc pe mare,pe uscat, prin aer, clericii şi credincioşii Bisericii, toate frăţiile monahale, cei care sunt în război, car$ 2",#prigoniţi, cei care şi0au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc, pe săraci, pe cei făr casă şi pe refugiaţi,familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate etc.



#(

fost trădată şi în noaptea asta vor veni să vă ridice». Uitându67" $' "'C *'*' &6a arătatcopiii: „Unde să fug? Cu ei n6o să ajung departe, şi o să ne recunoască îndată!” Şi atunci,tânăra cu pricina C 1'." ".' ;#'. # #'."1'." -"1&+ă, s6' 3."71G&*/'2 ;&+2.6odată în acea 8&inţă mare pe care o desemnează cuvântul evanghelic aproape: „Nu! Nu o să vă caute,căci în locul dvs o să rămân eu”. „Dar o să vă împuşte!”, a zis mama. La care tânăra a

zâmbit din nou: „Da! Dar eu nu am copii”. Şi mama a plecat, iar tânăra a rămas. Au-"+it noaptea târziu, au prins6o pe tânără (o chema Natalia) şi au împuşcat6#@ N#& +"

putem închipui însă o mulţime de lucruri, dincolo de aceste fapte, şi ni le putem închipuinu cu fantezia pură, ci prin imagini din Evanghelie. Mama a plecat cu copiii, Nata$&' '

rămas singură în casă, în seara ce se lăsa, în noaptea ce se lăsa. Era întuneric, frig şisingurătate. Şi nu o aştepta nimic decât o moarte prematură, violentă, cu nimic meritată,nimănui trebuitoare, moartea altei femei, care avea să devină moartea ei pur şi simplu dindragoste. Aceasta nu ne aminteşte, oare, de noaptea din grădina Ghetsimani? Ea era de ovârstă nu numai cu mama care tocmai plecase, ci şi cu Mântuitorul Hristos. Şi El, în aceanoapte, în întunericul tot mai adânc, în răceala nopţii, în singurătatea, aştepta moartea – o moarte aparent lipsită de sens: o moarte ce nu era în El şi care avea să fie adusă asupraLui. Aştepta o moarte care nici măcar nu era moartea Lui, ci moartea omenirii, pe care oluase asupra Sa. Şi de trei ori S6' .)%'t Tatălui: „Părinte! Treacă paharul acesta! Părinte,dacă nu este cu putinţă să treacă, da, îl primesc... Părinte! Fie voia Ta!” (v. Mt. 26, 366

46). Ruga cu privire la pahar este agonia lui Hristos dinainte morţii, cutremurareaîntregii Sale firi omenşti la gândul morţii, lupta lăuntrică, trecerea peste toate, ca să se

facă voia lui Dumnezeu, cea mântuitoare pentru toţi. Hristos S6a apropiat de ucenicii Săi

de trei ori în nădejdea că va întâlni o privire omenească, va auzi glasul omenesc al unui 3.&"2"+C 7e va atinge de mâna, de umărul unuia dintre ei – însă ei dormeau: îi biruiseoboseala, ceasul târziu, frigul, mâhnirea; de două ori S6a întors, şi de trei ori a rămassingur în faţa morţii Sale – mai bine zi, în faţa morţii neamului omenesc, pe care El a$)'26# '7)3.' >'@

Natalia era singură, era frig, întuneric, singurătate, nu avea unde să se ducă, nuavea la cine să iasă. Sau, mai bine zis, ar fi putut să iasă: n6avea decât să treacă pragul şiar fi fost deja Natalia, nu femeia a cărei moarte avea să devină moartea ei. Şi a rămas înacel cerc al morţii prin voinţă şi prin iubire. Şi, fără îndoială, în noaptea aceea s6') .&;&1'2

înaintea ei şi întrebări. Dacă mama a putut pleca, dacă mama s6' 3)2)2 7'$-' 1) 1#3&&&C

atunci merita să îndure acea noapte ghetsimanică şi moartea de glonte – dar dacă totul eîn zadar? Dacă vor fi prinşi, dacă vor fi împuşcaţi, iar jertfa ei va rămâne deşartă?”GP

Kstoria umanităţii este plină de astfel de exemple. În lagărele naziste /# B*8'

:#.'- "/;#+% ,- */:-&% "/+- /# /.-8 să moară în locul altora: pentru că aceia

HDQ)#%1!1()#"( G,#1,)$ ?$ 9"%1R3 L,(*, ()2(6((, Ed. Sophia, Bucureşti, 20BK3 !. CC0A<



#)

aveau copii, erau suferinzi, aveau poate o teamă necruţătoar- ,- :*/+'-4 -'"( Încărţile editate şi tipărite după 1990 cu referire la cei întemniţaţi în temniţeleromâneşti /.- $-/"#.#% '+-"#' găsim numeroase exempl- ,- =-+8*/&- "/+- /#

dorit să0şi dea viaţa pentru ca alţii să trăiască. Aceste atitudini extreme suntprelungirea în toate timpurile ale tainei Mielului lui Dumnezeu Care ia asupra Sa

durerea şi păcatele lumii, taină trăită până la identificare de „prietenii ”O%-.#.#%,-0a lungul istoriei creştine. Despre asemenea situaţii ne0/ $*+Q%' 9*:&#. E+%8'*8

D„ Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi6l pună pentru prietenii săi.”< (Ioan 15, 13), Sfîntul Apostol Ioan D„În aceasta am cunoscut iubirea: căEl şi6a pus sufletul Său pentru noi şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru

fraţi”7 (I Ioan, 3, 16), Sfântul Simeon Noul Teolog D„Faptul de a ne da cu râvnăsufletul spre moarte pentru fraţi”GL7 şi mulţi alţii.

<7 F&G+<&=2)2 29*;29&,+0(

O*'to: „Un cuvânt rău şi pe cei buni îi face răişi un cuvânt bun şi pe cei răi îi face buni”

DAB( O/"/+%- 56%='-/&#.7

Păstorul de suflete -8'- 8#=#8 #&-% :/+% %8=%'-C 80a străduit să îndeplineascăporuncile Evangheliei, să aibă o viaţă de asceză, să poarte greutatea celuilalt, sărabde ispitele pe care el are, să asculte de duhovnic sau de ierarhia bisericească 4 şi

făcând toate acestea 4 realizează că el se află sus, iar celălalt se află jos. Începe să seplângă şi să judece tot ceea ce se află în jurul său. Judecă pe colegul de parohie, cănu se roagă atât de mult precum se roagă el şi pentru că nu săvârşeşte atâteaslujbe pe cât săvârşeşte el. Judecă pe #& altul pentru că nu se află la înălţimearesponsablităţii şi scaunului pe care îl ocupă. a%/ţa celorla.ţi constituie un câ&' ,-

sirenă cu care el îşi umple sufletul, analizând nu propriile0i păcate, ci viaţaceluilalt. Starea de jertfă care trebuie să0l definească pe păstorul de sufletecuprinde şi această luptă 6+-/ =-&'+# / /S#&6- ./ $%+'#'-/ &ejudecării 8-:-&#.#%

său. Această luptă cuprinde trei etape sau are trei trepte: paza gurii, =/;a minţii şi=/;/ %&%:%%(

Primul pas este făcut atunci când omul şi0a stăpânit gura, adică nu a rostitfaţă de alţii cuvânt de judecată la adresa semenului său. Un cuvânt din5$-+6<-'%&*8 , încercând să zugrăvească efortul depus în stăpânirea gurii, spune:

HK Sfântul Simeon Noul Teolog, !,."'"4"/ 5%6("6( 77 3 !. <A



$+

ceri să fie bogat? Dă6i Tu bogăţie ca să aibă, dă6i ochi ca să vadă.» Dacă vei căut' ;."32'2"

3"+2.) #.&1" $)1.) 1) 1'." 2"6ar nedreptăţi semenul tău sau te6'. +"1&+72&C 2"6ar înjura, te6'. $#-&C 2"6ar alunga sau chiar viaţa ta ar urmări să6 ţi ia, tot tu eşti nedrept dacă îl veiconsidera vinovat şi6l vei acuza cu patimă. Deoarece ceri d" $' '1"72' 1""' 1" +) &6' ;'2

()*+",")”P2(

În al treilea rând, pentru că omul, ca făptură creată, nu poate cunoaşteadevărata faţă a lucrurilor. Există ,- -Y-:=.#4 în spiritualitatea creştinădimensiunea nebuniei celei întru Hristos, trăită de anumite genii ale sfinţeniei dinviaţa de mănăstire sau de familie, cu o singură intenţie: aceea de a ascundevirtutea proprie sub veşmântul săvârşirii unor păcate. ?"-/8'/ =-&'+# "a omul să0

şi ascundă adevărata smerenie prin a arăta ca un om mândru 4 să0şi ascundă=*stirea de multe zile, prin a mânca în public de dulce în zi de post 4 -'"(

În al patrulea rând, =entru că 4 în realitate,cel care judecă nu poate avea

certitudinea că este mai presus de cel pe care îl judecă. Dumnezeu analizează atâtfapta, cât şi intenţia 8au gândul. Şi nu se ştie dacă gândurile care au trecut prinmintea celui care judecă nu sunt mai murdare, mai păcătoase decât faptele pe"/+- .-0a făcut cel judecat. Dumnezeu pune în aceeaşi balanţă intenţia, gândul –

cel care a poftit femeia altuia a şi desfrânat cu ea în inima sa, spune Scriptura – "-.

care are mintea întinată prin tot felul de murdării, poate fi mai păcătos decât cel acărui faptă o judecă. Părintele Sofronie Saharov are cuvinte tulburătoare cureferire la acest fapt în scrierile sale.

O pagină din Scriptură este elocventă =-&'+# percepţia pe care o are9*:&#. Eristos în legătură cu judecata şi osândirea aproapelui: femeia prinsă în/,#.'-+ DK*/& P4 H022). Femeia este adusă în faţa lui Hristos ( >-% "/+- /# /,#80*

considerau cu toţii că, întrucât a păcătuit, potrivit legii 4 trebuia să fie omorâtă cu=%-'+-( >- B/"- 9*:&#. E+%8'*8U Tace, se apleacă la pământ şi scrie ceva în ţărână.Şi apoi spune: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (IoanP4 G7( V+:/+-/ / fost că toţi, începând de la cei mai în vârstă până la cei mai tineri,au aruncat piatra şi au plecat. ÎntrebareC >- / 8"ris Iisus pe ţărână? Căci înainte dea scrie toţi erau înverşunaţi să o ucidă. După ce a scris, toţi au plecat, lăsând 0* =-

B-:-%- &-=-depsită. Printre multe încercări de răspuns date de0/ .#&6#.veacurilor avem în zilele noa8tre şi gândul unui monah sârb care are propria luipercepţie romanţată 4 dar nu îndepărtată de duhul Părinţilor 4 /8#=+/ / "--/ "- /

scris Iisus în ţărână. Părintele >/.%8' O*&/<#. zugrăveşte astfel acest episod: „76'

aşternut o tăcere adâncă în mijlocul poporului adunat şi în sufletul femeii. Tuturor le

D@E8$%1, =12):3 Mărturii din viaţa monahală , vol. 1, Ed. Bizantină, Bucureşti, 1996, p. 230;C.



$&

stătea pe buze întrebarea: tu ce spui. Domnul a tăcut şi s6' '3$"cat. A netezit ţărâna cumâna şi a început să scrie cu degetul ceva supărător la adresa acuzatorilor. Deoarece în

faţa ochilor Aceluia, care pe toate le vede, nu se poate ascunde nimic. El ştie şi vede totul.Şi Domnul a scris întâi câteva litere: M, A, N, A, L, I , iniţialele )+#. +)*" '$"

3".7#'+"$#. 1'." erau de faţă şi voiau să ucidă femeia desfârnată. Şi ce scrie Domnul:

prima literă a numelui, apoi fapta săvârşită. M, adică Meşulam a risipit averea templului, A, adică Aşer a preacurvit cu nevasta fratelui său, Şalum a jurat strâmb, A Amariah şi6'însuşit averea văduvei, M, Merari a săvârşit păcatul sodomiei etc.P3 ? ,-scris şaptepăcate săvârşite de persoanele cele mai înverşunate petnru uciderea femeii. DacăE+%8'*8 / 8"+%8 ceva asemănător sau nu, nu ştim. Imaginaţia părintelui cu 60 deani de viaţă călugărească a zugrăvit o scenă care nu poate, în duh, să fie departede adevăr. Referindu0se la acelaşi text evanghelic, un tânăr monah din Moldova,spunea:”Hristos a venit ca să ne ia piatra din mână şi să pună în loc inima noastră”PH(

)ăstorul de suflete /+-4 "# '*/'- /"-8'-/4 * :/+- +-8=*&8/Q%.%'ate faţă de'#+:/ pe care o păstoreşte, iar viaţa acesteia trebuie să fie analizată şi judecată. >e are dreptul păstorul să judece şi ce nu are dreptul să judece? Sau 4 :/% -Y/"'C /

cărui viaţă -8'- "<-:/' să o analizeze şi să ajungă la o concluzie şi să ia măsurilecare se cuvin? Răspunsul dat la această întrebare este %&8=%+/' ,%& 8-:&#. #&-%

"+#"%C „să nu judeci niciodată pe orizontal, să nu judeci niciodată pe vertical de la tine în7)7 1i să analizezi viaţa pe vertical a celor ce sunt sub oblăduirea ta duhovnicească.” Şi/&#:-C =+-*'#. să &# S#,-"- =- $-"%&%% ,- =/+*<%- , pe cei care îi sunt aşezaţicârmuitori: protopop, arhiereu 4 -'"( 5. Sudecă pe cei pe care îi are sub oblăduirea

8a duhovnicească 4 .- /&/.%;-ază viaţa, intervine în viaţa lor, mustră, ceartă.)+*'*=*=#. să nu0ş% /+#&"- =+%$%+-/ /8#=+/ "-.*+ "/+- 8#&' în ace-aşi slujire c# -.

şi asupra superiorilor lui, ci asupra celor pe care îi are în subordine: preoţi,cântăreţi. A+- responsabilitate în ceea ce îi priveşteZ /+- posibilitatea să intervină,să certe 4 să :#8'+-4 -'"( ?ceastă regulă se poate aplica la orice nivel de slujire

bisericească sau nebisericească. Trebuie recunoscut că păstorul de suflete &# /+-

'%:=#. &-"-8/+ şi puterea lăuntrică adecvată pentru a pune ordine în viaţa celorpe care îi a+- sub oblăduire /8'B-. încât este chemat şi din acest motiv să &#

%&'-+$%nă în viaţa celor care sunt în aceeaşi slujire ca şi el sau îi sunt superiori.

Concluzia la care ajunge Sfântul Macarie Egipteanul în această privinţă şipe care o aşezăm la rădăcina vieţii păstorului este: „un cuvânt rău, şi pe cei buni îi

face răi, şi un cuvânt bun şi pe cei răi îi face buni” D9'2".&1)$ =%&32"'+ 4 )-&'+# ?$$/

D; Q)()41)$ =14&,14)/)3 !,#(-. =&*,')#/ #%&?. ?), limba sârbă de Ruxandra Lambru, Ed. Predania, Bucureşti,;B@@3 !. ;;<)#

Ierod. Savatie Baştovoi, În căutarea aproapelui pierdut, ./01234 5430674849 Timişoara, "++"9 ,,- "":"#



$"

O/"/+%- 56%='-/&#.7. Sau, după cum spune Apostolul Pavel: „!#'2" 7)+2 1).'2"

pentru cei curaţi, iar pentru cei necuraţi totul este întinat”DF%' 24 2N7(

%7 H+=+*02 <& 2 A0 '0=

O*''*C „cu smerenie unul pe altul socotească6$mai de cinste decât el însuşi” (Filipeni 2, 3).

Privind asupra noastră şi asupra lumii constatăm că fiecare doreşte să fiemare, să fie puternic, să fie cunoscut, /=+-"%/'4 8.#S%'4 /8"#.'/' -'"( Dacă lumea,omul în general, tinde spre o asemenea abordare, acelaşi lucru se regăseşte/,-8-/ , din păcate, şi în viaţa #&#% păstor de suflete. Păstorul de suflete cadeadesea în ispite de felul: „să fiu văzut” 4 „să se vadă faptele mele cele bune” 4 „#'*"+&&

să fie uimiţi văzându6mă în această poziţie”( „Vreau să fiu puternic, pentru ca mesajulmeu să pătrundă dincolo de zidurile incapacităţii unor' ;" '6l recepta, căci cine ascultă de)+ #* 7$'/W” 4 -'"( Şi omul este înclinat să dea dreptate celui puternic. „Doresc să fiu1)+#71)2 4 continuă el, să se ştie cât slujesc, câtă milostenie fac, cât de altruist sunt.Doresc să fiu apreciat, să se constate care este adevărata mea viaţa, relaţia mea cu()*+",")C cu oamenii, să fiu slujit, pentru că dacă am ajuns la o astfel de statură de omcunoscut, mi se cuvine slujirea pe care celălalt trebuie să o aibă în relaţia cu mine. Să fiuascultat, pentru că celălalt nu cunoaşte, nu trăieşte nu mărturiseşte atât de duhovniceşte,adânc, documentat, inteligent, etc., ca mine”(

Această atitudine se înscrie exact în logica lumii, logică răsturnată,desfiinţată de marea taină a creştinătăţii: Dumnezeu s0a făcut om. Est- "*&'+/+%#.

„ %ândul)& $)& :.&72#7” de care aminteşte Sfântul Pavel care răstoarnă toateaşteptările. S0au aşteptat ca Mesia să vină aşa cum şi0/+ B% ,*+%' omul: să fie mare,puternic, slujit, ascultat, apreciat. El se naşte într0* %-8.-4 B#6- ,- K+*,4 -8'-

răstignit pe cruce, ascuns într0un mormânt 4 -'"(

Puţin câte puţin, chiar din perioada sfinţilor apostoli, din păcate, uniicreştini 0 şi nu puţini la număr – au părăsit logica Domnului şi au +-intrat în

.*6%"/ ,-B%&%'*+%- %:=-+%#.#% +*:/& , logică bazată =- =#'-+-4 /$-+-4 %:/6%&-4 .%'-+/

.-6%%4 -'"( Şi nu a fost şi nu este luptă mai mare în sânul Bisericii decât aceea de a8'/ "# =#'-+- împotriva acestei tendinţe şi a trăi în duhul a ceea ce Sfântul Pavelnumeşte puterea crucii: sminteală pentru unii, nebunie pentru alţii.

Această tendinţă a păstorului de suflete de a aplica în viaţa propriecriteriile de judecată şi apreciere ale acestei lumi a fost definită „ pretenţie luciferică



$#

$' 7)3".&#.&2'2"”( Sau „ preadulcea ocară a autoîndumnezeirii luciferice”PI 4 "/+- %&8%,%*84

însă cu acordul lăuntric tacit al omului, se strecoară #&-*+% şi în viaţa păstorului,- 8#B.-'-(

„ A cere să te „înalţi”, spune Pr. Zaharia Zaharou, "72" +"/)+&"( M1"'72' "72"

calea lui Lucifer, care voia să6şi aşeze tronul deasupra tronului lui Dumnezeu. Adevăratacale a unui stăpân este să slujească, să se pogoare, să fie cel de pe urmă(cf. Matei 20, 25 6

DT<”PN , căci „toţi cei ce vor să stăpânească asupra altora greşesc: ei nu înţeleg stăpânirea1"' ;" $' ()*+",")”PJ(

În viaţa păstorului de o/:-&% /=/+ /'%'#,%&% ,- B-.#.C „eu ştiu” şi „") 3#2”( 5

.*6%"/ .#:%%( 1*6%"/ ,#<#.#% -8'-C „eu ştiu că nu ştiu nimic şi cu cât cunosc că nu ştiunimic, cu atât ştiu mai mult”( K/+ ./ /'%'#,%&-/ .#% „") 3#2”, cuvântul lui Hristos8=#&-C „ fără de Mine nu puteţi face nimic”, adăugând la aceasta cuvântul spus de8%&*,#. ,- ./ >/+'/6%&/C „Cel care consideră că cu de la sine putere poate să facă ceva,

anatema să fie”PG(

Aşadar, tendinţa omului modern, în care în cele mai multe situaţii seinclude şi păstorul de suflete, este tendinţa de a aborda lucrurile, inclusiv celepastorale, după categoriile de gândire ale acestei lumi şi nu prin logicaevanghelică a Fericirilor pe lângă care 8- '+-"- 8#=-+B%"%/. /,-8-/( >-.- nouăBericiri arată clar nouă stări =+%& "/+- *:ul este chemat să fie fericit, adică să aibă

Q#"#+%/ ,- / B% :%"4 =+%& / B% sărac "# ,#<#. , blând, om al păcii, milostiv, însetat,- ,+-='/'-4 -'"(

[-+%"%+-/4 Q#"#+%/ ,- / B% mic este descrisă de trăitorii acestei stări sau decătre cei care s0/# /=.-"/'4 cu smerenie şi evlavie, spre o asemenea taină, înmodalităţi de manifestare diverse. Persoana trăitoare a bucuriei de a fi mic este„bogată în Dumnezeu”PP 4 „deţinător al harului”PL , „ pildă a libertăţii de oriceconcurenţă”LM. El cunoaşte „misterul creştinismului, adică frumuseţea înfrângerii, aeliberării de succes”L2 şi „ordinea dumnezeiască” manifestată în bucuria de „a se simţi

DCG%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 B&; C"9", 0" :);*"4") 06"%); "-."/ !. <HDA G%8)+. I&8&%)& I&8&%1"3 1!. /)#. !. KK

DF G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. 7/ !. @A@DH ;7<=019 >413043? 4@ A<68146106<,<@2@209 <,- B01-DD “Omul cel mai sărac şi care nu are nimic, dintr +o dată se simte în stăpânirea bogăţiilor neţărmurite ale lui:);*"4")” Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol. I, !. <CFDK „Harul trăieşte în cei mici, iar nu în cei mari”, a zis Sfântul Siluan, Arhim. Sofronie, Cuvântări duhovniceşti,C&#A 7/ !. @;HKB „!)C(&-)# 5(#),* – pildă a libertăţii faţă de orice concurenţă ” Ar8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. I, !.@HHK@ „L"&#&8(, 6"C"#",ză frumuseţea înfrângerii şi lumina biruinţei din ea”3 G($V&,?$% 9/8+$+&,,3 I(&86,J(, )*)(9"-.(* ;(-(&*,6/ trad. Felicia Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 177



$$

mai mic decât ceilalţi şi a nu tânji după stăpânire”L3. Constatarea că aproapele său-8'- :/% :/+-4 :/% "#&*8"#'4 :/% /=+-"%/' -8'- Q#"#+%/ "/+-0i hrăneşte sufletul. Eltrăieşte ca proprie bucuria de a vedea pe ceilalţi în slavă”LH. „Bucuria lui nu constăîn puterea de a zdrobi pe fratele, ci în dragostea către fratele care devine cuprinsul vieţii7'$"”LI. El aparţine acelei categorii de oameni care, „nu au putere, nu pretind să o

aibă şi nici nu încearcă să o dobândească”LN. Pentru un astfel de om, „+&1& #îndeletnicire, oricât de smerită ar fi ea, nu6l înjoseşte pe om; ceea ce îl înjoseşte este singur

păcatul”LJ(

Chemat să nu caute mărire, =#'-+- 8/# /=+-"%-+- ,%& =/+'-/ 8-:-&%.*+4

păstorul de suflete trebuie să0şi împlinească în acelaşi timp şi 8.#S%+-/ ,-

conducător, îndrumător cu îndatorirea de a certa, mustra, pedepsi. Este o situaţieparadoxală căreia păstorul de suflete trebuie să0% Bacă faţă. Cum poate el îmbinadouă situaţii aparent contradictorii? Pe de o parte el trebuie să fie „lumină” care

nu se ascunde sub obroc pentru ca lumea văzând faptele lui cele bune săpreamărească pe Dumnezeu DO/'-% N4 2N02J7( )e de altă parte, el este chemat să&#0şi etaleze lucrarea ca fariseii şi cărturarii altădată (1#"/ 224 IH). El trebuie să0şi

împlinească misiunea în mijlocul lumii şi, în acelaşi timp, să asculte cuvinteleAvvei Isaia: „Să nu te măsori pe tine însuţi, să înduri ocara şi să nu se audă de numeletău niciunde în lume”LG(

Păstorul de suflete poate găsi cale de urmat în această situaţie paradoxală –

lumină şi discreţie deopotrivă – urmând cuvântul Domnului Hristos legat de„7'."”DO/'-% N4 2H7 şi „'$)'2” (O/'-% 2H4 HH7( Aarea dă gust hrane%4 %/+ /.#/'#.

dospeşte toată frământătura. Nici sarea în bucate nici aluatul în pâine nu se văd,nu se află la suprafaţă, nu ocupă un spaţiu care să supere pe cineva. În acelaşitimp cum poate fi concepută hrana fără sarea care0i oferă gust, sau cum poate B%

frământătura pâinii fără aluatul care a dospit0*U

Viaţa păstorului de suflete este, aşadar, tensiune continuă între starea desmerenie şi cea de conducător. Din interpenetrarea celor două rezultă autoritateapăstorului de suflete în adevăratul sens al cuvântului. Dacă există vreun cuvântcare să definească în mod adecvat chipul păstorului de suflete, latinescul

')12#.&2'7 se apropie cel mai mult, cred, de scopul urmărit. Auctoritas implicădeopotrivă smerenie şi prestanţă; Auctoritas comportă în acelaşi '%:= 8%:=.%'/'-

K; G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. I, !. ;@FK< G%8)+. 91:%1,)$ 9&8&%143 Naşterea întru Împărăţia cea neclătită , p. 225 şi 133 KC G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. 7/ !. ;@AKA G($V&,?$% 9/8+$+&,,3 I(&86,J(, )*)( 9"-.(* ;(-(&*,6/ !. FKKF G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol.II, !. @@@KH N4$%M8$#),123 41( =3 !.@K@



$%

şi demnitate; Auctoritas presupune atât căldură cât şi fermitate; Auctoritasimplică bunătate şi exigenţăLP(

Sfinţii Părinţi, au intuit, în viaţa şi prin scrierile lor, adevărul cu privire lacalea paradoxală – îmbinare între smerenie şi măreţie – =- "/+- '+-Q#%- 80*

parcurgă păstorul de suflete. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre păstorul,- 8#B.-'- "/ ,-8=+- #& *: "/+- „trebuie să fie cucernic, dar lipsit de mânie; temut, dar&)/&2F ')2#.&2'.C ;'. 3#3)$'.F ;."32C ;'. $'.% $' 7)8$"2F 7*".&2C ;'. +) 7$)%'.+&1F '73.)C ;'.

înţelegător”VV@

Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul), vorbind despre „calităţile necesare 3"+2.) acela care vrea să ajungă la conducerea sufletelor” , îl defineşte, pe unul ca/"-8'/4 "/ B%%&, „plin de milostivire şi gata oricând să ierte, dar în aşa fel încât cuiertarea pripită să nu se lase abătut de la limitele dreptăţii”BXX(

Viaţa Sfinţilor Apostoli este pentru păstorul de suflete izvor de înţelegere aunei slujiri deopotrivă grea şi frumoasă, plină de defăimare şi plină de slavă înacelaşi timp, întristarea îmbinându08- "*&'%&## "# Q#"#+%/( „Prin slavă şi necinste,

prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ca nişte necunoscuţi,deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca nişte pedepsiţi, dar nuucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându6ne; ca nişte săraci, dar pe mulţiîmbogăţind; ca unii care n6au nimic, dar toate le stăpânesc”BXB(

Viaţa păstorului de suflete este, în sensul cel mai adevărat al cuvântului, tensiune continuă între stări aparent contrare. El este chemat să fie conducător,

dar să0şi exercite această demnitate în smerenie adâncă şi dragoste infinită. Eltrebuie să fie judecător, dar judecata lui să fie nu doar dreaptă, ci şi plină deiubire şi lipsită de mânie. Simţul practic trebuie îmbinat cu rugăciunea continuă,activitatea socială cu dimensiunea ascetică, îndrăzneala cea către Dumnezeu cuconştiinţa propriilor limite2M3(

Pentru exemplificare, am ales câteva referinţe patristice din scrierileAfinţilor Arhierei Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazianz (Despre Preoţie) şi\+%6*+%- >-. O/+- D4'.2"' Y"%)$"& 9'72#.'$"7(

*) Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă 3 C&#A 777/ EIBMBOR, Bucureşti, 2003

KK Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie3 #%&?"/$%$ ?$ P%. *"+)#%" X$/)1%"3 N.=.U.Q.U.Y.T.3 U"/"%$şti,@KKD3 !. DF@BB Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul), !,6.", 6"8)#"( 0,-.&6,#"/ #%&?"/$%$ P%. P%1:. G($V&,?%" Q1)2)"3E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, p. 44 @B@ @ 61%),#$,) F3 D0@B@B; Pr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 8



$'

„Mare maestru al conducerii”BXR trebuie să fie păstorul de suflete, spuneSfântul Grigorie cel Mare. „Suflet tare şi foarte puternic”BXZ /firmă Sfântul Ioan Gură,- ?#+( 9- "- /"-/8'/U „Capul Bisericii , spune Sfântul Ioan Gură de Aur, trebuie să

fie înainte de toate foarte puternic ca să poată ocârmui şi pune în bună rânduială duhurilecele rele, care se ridică de jos, din restul trupului; dacă se întâmplă să6& 8&" 1'3)$ 7$'/C

atunci, neputând respinge atacurile acestea aducătoare de boală, ajunge mult mai slabdecât este şi duce la pieire, odată cu el, şi restul trupului”BXS( „În afară de evlavie” 4 8=#&-

Sfântul Ioan Gură de Aur, păstorul are nevoie şi de „multă pricepere”. „Cunoscmulţi oameni care au stat toată viaţa închişi în chilia lor, oameni istoviţi de post, care,atâta vreme cât li s6a îngăduit să fie singuri şi să se îngrijească numai de mântuirea lor,bineplăceau lui Dumnezeu şi sporeau, nu puţin, în fiecare zi, filosofia lor. Dar când auvenit între oameni şi au fost siliţi să îndrepte neştiinţele credincioşilor, unii chiar de laînceput şi6au părăsit posturile pentru că nu erau destul de pregătiţi pentru o slujire atâtde mare; alţii, siliţi să rămână mai departe în posturile lor, n6au mai dus viaţaîmbunătăţită de mai înainte şi s6au păgubit şi pe ei foarte mult şi nici altora nu le6') 8#72

de vreun folos.”BXE

Arta de a conduce în mod autentic în Biserică este dublată, fundamentată, întărită, condiţionată chiar, de o mare smerenie. Fără aceasta autoritateapăstorului de suflete devine tiranică, necruţătoare. În cadrul exercitării slujirii depăstor de suflete, acesta are parte, cum spune marele Gură de Aur, de „ocară,'7)3.&.&C 1)-&+2" grele, zeflemele de la cei mici, unele făcute fără gând rău, altele pe bunădreptate, mustrări nedrepte şi nemeritate şi din partea superiorilor şi din partea

inferiorilor”BXT. În smerenie şi cu răbdare infinită, păstorul de suflete „trebuie să.'/;" 2#2)$ cu curaj; să nu se mânie când îl supără fără rost nici când îl ţin de rău;"%"'/'”2MP(

Echilibru între iconomie şi acrivie, între iertare şi păstrarea rânduielii, întremilă şi dreptate, între iubire şi adevăr, între blândeţe şi fermitate este calea pe"/+e este chemat păstorul de suflete să meargă. Tentaţia de a înclina balanţa spreo îngăduinţă prea mare sau spre o severitate prea aspră este mare. „Inima înfrântăşi smerită” a păstorului de suflete, singura pe care Dumnezeu n0o urgiseşte, cum

8=#&- =8/.:%8'#.4 :#.'/ sfătuire cu colaboratori pricepuţi şi oneşti, eliminareaoricărei judecăţi omeneşti şi a oricăror resentimente şi ambiţii personale şi în

@B< Sfântul Grigorie ce( Q&%$3 &0A %(.A3 !. C@@BC Sfântul Ioan Gură de Aur, &0A %(.A3 !. HF@BA (2(9";3 !. H<@BF (2(9";3 !. D@ 0 D;@BH (2(9";3 !. HF@BD (2(9";3 !. DD



$(

toate frica de Dumnezeu sunt mijloacele prin care se descoperă calea 2ML( „Să fie&)/&." , conchide Sfântul Gr%6*+%- "-. O/+-4 dar nu slăbiciune, să fie asprime dar nudin aceea care duce la disperare; să fie râvnă, dar care să nu pedepsească fără măsură; să

fie milostivire dar care să nu cruţe mai mult decât este necesar”BBX@

S7 Iubirea vrăjmaşilor(

O*''*C „Nouă ne este dat nu doar să credem în Hristos,ci să şi pătimim pentru El” D[%.%=( 24 3L7(

Sfânta Scriptură cuprinde nenumărate referinţe la situaţia păstorului desuflete prigonit de duşmani.

„Toţi cei care voiesc să trăiască cucernic vor fi prigoniţi” D3 F%:( H4 237. „Vrei să

slujeşti Domnului, pregăteşte6te de ispită” DK8#8 A%+/< 34 27. Dacă privim la mersulistoriei Bisericii găsim /,-8-/ această situaţieC „ faci bine, găseşti rău”. Continuând

într0un anumit fel logica demersului nostru anterior, păstorul se află în situaţia dea spune, a gândi următoarele: „iată, sunt om al Liturghiei, al rugăciunii, încerc să fiuîn stare de jertfă prin silirea firii, deşertarea de mine însumi, prin ascultare,neabandornarea luptei, nejudecata aproapelui, mă mulţumesc cu s$)U&."' 3" 1'." # '* , şi,drept urmare, am o mulţime de vrăjmăşii”. Ce trebuie să facă păstorul de sufleteconstatând această stare de lucruri? Este chemat 4 în primul rând să aibă în faţăicoana şi cuvântul Domnului Hristos. El a trecut prin aceeaşi stare:

binecuvintează, vindecă, propovăduieşte şi, drept răsplată, -8'- &#:%': călcătoral sâmbetei, mâncător cu vameşii şi cu păcătorii, ,-:*&%;/'. Conştiinţa liturgică aBisericii în Săptămâna Mare a preluat această stare de lucruri prin cântarea,-B%&%'*+%- a acelei săptămâni: „9#3#.)$ *")C 1" -6am făcut vouăW >') 1) 1" -6'*

supărat? 9e orbii voştri i6'* luminat, pe cei leproşi i6am curăţit (@@@) Şi cu ce Mi6aţirăsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc să Mă iubiţi, pe cruce M6

aţi p&.#+&2 ?@@@<”222(

Atitudinile de vrăjmăşie pot avea trei cauze: 2( Cel vrăjmăşit are şi el păcate

proprii, care prin veninul duşmanilor sunt iertate şi curăţiteZ 3( Moştenirea unor

@BK Pr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 11 @@B 72(9";3 !. FK@@@ Slujba Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi (Denia de Joi sear ,G3 G,#):1,"( &( @;0lea, în „Triod”, p. 609.



$)

păcate săvârşite de părinţi, bunici, etc., moştenire care se pierde prin ne,+-='/'-/

cauzată de vrăjmaşi223( 3. Ca să se arate prin aceasta slava lui Dumnezeu.

Răspunsul faţă de cei care cauzează =+-*'#.#%bpăstorului această durere-8'- ,- /0% %#Q%4 ,- / .- B/"- Q%&-4 ,- /0 i binecuvânta. Aşa a făcut Hristos. El nu"-+- /.'"-$/ ,-"ât împlinirea celor pe care El Însuşi le0a făcut. Aşa au făcutapostolii, mucenicii, cuvioşii, creştinii autentici din viaţa de familie, cei prigoniţi

în închisori. V&#. ,%&'+- -% , Mircea Vulcănescu, a spus: „nu ne răzbunaţi”.

Iubirea vrăjmaşilor are cea mai mare influenţă asupra stării duhovniceşti aomului. În primul rând, doar prin atitudinea pe care o are faţă de vrăjmaşipăstorul descoperă în mod obiectiv starea duhovnicească în care se află. Sf.Maxim Mărturisitorul mărturiseşte adesea în scrierile sale că iubirea vrăjmaşilor-8'- "+%'-+%#. /B.ării în adevăr.

Sfântul Siluan Athonitul şi ucenicul său, Părintele Sofronie Saharov,vorbesc despre iubirea vrăjmaşilor ca semn adeveritor al prezenţei Duhului Sfântşi al adevărului22H(

„Unde mă aflu Doamne, în drumul către Tine ?”, la o astfel de eventuală întrebare, răspunsul nu poate fi decât cel din Pateric: „te afli bine dacă vrăjmaşul îţieste ca şi prietenul, paguba precum îţi este câştigul, lauda precum îţi este ocara( Dacă aiaceeaşi stare sufletească faţă de acestea atunci te afli pe calea care duce în Împărăţia4".).&$#.”(

A doua consecinţă asupra vieţii duhovniceşti a iubirii de vrăjmaşi esteaceea că omul primeşte în sufletul său „ 3"1"2"' $)& :.&72#7”( AB( A%:-*& R*#.

Teolog spune că omul devine „ 3"1"2"' $)& :.&72#7”, aş-ază pecetea lui Hristos pedimensiunea lăuntrică a vieţii sale prin patru lucruri:

0 iubirea de vrăjmaşi şi rugăciunea pentru ei;0 bucuria în ispite şi lauda în necazuri;0 B/='#. ,- / 8*"*'% /.- 8/.- proprii păcatele celorlalţi;0 /0ş% da cu râvnă sufletul la moarte pentru fraţi22I(

&&" Moştenirea acestor păcate nu trebuie înţeleasă la modul determinist, în sensul că ar anula libertatea omului;

există însă o înrâurire a înaintaşilor asupra copiilor lor, care poate fi atât pozitivă (atunci când aceştia au dus o viaţă

sfântă, ceea ce asigură urmaşilor lor o oarecare înlesnire în săvârşirea binelui), cât şi negativă (când înaintaşii au

avut o viaţă pătimaşă, ceea ce va face ca urmaşii să întâmpine mai multe greutăţi în a înainta către Dumnezeu) @@< În aceeaşi linie de filiaţie duhovnicească, Părintele Zaharia Zaharou, afirmă: “Criteriul care adevereşte prezenţa Duhului Sfânt, criteriul adevărului, este iubirea de vrăjmaşi”, în lucrarea Lărgiţi şi voi inimile voastre, !.;B@@C Sfântul Simeon Noul Te1(1M3 !,."'"4"/ 5%6("6( 77 3 !. <A



$*

Aş/,/+4 iubirea vrăjmaşilor /+- consecinţele sale asupra vieţii duhovniceşti:/&%B-8'/'- prin faptul că *mul intuieşte starea în care se află şi a+- /8#=+/ 8/

=-"-'-/ .#% E+%8'*8. La acestea se adaugă faptul că iubirea vrăjmaşilor -8'- "/.-/

cea mai sigură, =*'+%$%' Sf. Siluan Athonitul, de dobândire a Duhului Sfânt 4 -8'-

calea cea mai sigură de dobândire a rugăciunii celei adevărate. În acelaşi timp,

iertarea şi rugăciunea pentru vrăjmaşii care acuză păcate închipuite este şi caleaprin care Dumnezeu iartă păcatele săvârşite, dar pe care lumea nu le cunoaşte.

În faţa vrăjmăşiilor de tot felul cu care păstorul de suflete este întâmpinat,acesta este chemat să aibă o atitudine duhovnicească adecvată care poa'- B%

asemănată cu patru trepte ale unei scări. Sfântul Ioan Scărarul prezintă aceastăscară, în descrierea Părintelui Zaharia Zaharou, /8'B-.C „>e reacţie avem atunci cândsuntem jigniţi ? Dacă suntem jigniţi şi ne silim inima să nu ripostăm, atunci am p)7

piciorul pe prima treaptă a scării. Dacă nu numai că nu ripostăm, ci ne şi rugăm pentru

1"$ 1'." +"6a rănit, atunci am păşit pe a doua treaptă a urcuşului duhovnicesc. Dacă nunumai că ne rugăm pentru acea persoană, dar ne şi pare rău că şi6a vătămat su 8$"2)$

făcându6ne aceasta şi suntem plini de compătimire pentru ea, atunci suntem pe treapta atreia. Şi dacă ne bucurăm că am suferit ocară pentru Dumnezeu, atunci suntem pe o şimai înaltă treaptă a scării ce duce la desăvârşire”BBS@

Dobândirea stării de iertare şi iubire faţă de vrăjmaşi de către tot creştinul,inclusiv păstorul de suflete, este lucrul cel mai greu de obţinut dintre toate. De/"--/4 puţini sunt cei care au dobândit în mod deplin o astfel de stare. Câtevacuvinte ale părinţilor îmbunătăţiţi duhovniceşte pot ajuta strădania omului de aprimi, prin harul Sfântului Duh, harisma iertării şi iubirii vrăjmaşilor. „ [sândeş2"6

te pe tine însuţi şi va pleca de la tine osândirea celorlalţi”BBE C zice Sfântul Varsanufie şiimplicit această atitudine pregăteşte iertarea semenului vrăjmaş şi rugăciunea=-&'+# -.( Mai aproape de zilele noastre, Părintele Arsenie Papacioc, vorbind deatitudinea creştinului faţă de vrăjmăşiile de tot felul la care este supus, îndeamnăla nerăzbunare, pace şi iubire: „Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator latine.”BBT C căci „ pacea este mai mare de patru ori decât dreptatea”BB\ C „1.&2".&)$ ;" U);ecată$' (umnezeu fiind iubirea”BBV(

@@A Părintele Zaharia, op. cit., pp. 1900@K@@@F 3C"68'".(*&-3 O1("+"( =3 !. <BH@@H Ne vorbeşte Părintele Arsenie3 C&#A >/ !. ;B@@D=>)?$+ / !. ;@ @@K =>)?$+ !. C<



%+

Bun cunoscător al istoriei Bisericii, Părintele Zaharia afirmă că „2#'2"

71'+;'$).&$" ;&+ &72#.&' J&sericii se întâmplă pentru că nimeni nu vrea să suferenedreptate.”BDX

Atitudinea păstorului de suflete faţă de vrăjmaşi poate merge de la unnivel de acceptare a celuilalt aşa cum este el până la a lua asupra sa „orice ocarăsau umilire”venită din partea lu%( „Să fii ca un burete în obşte, luând asupra ta oriceocară sau umilire”BDB C ;%"- \<-+*& K*8%B. Dacă acest lucru nu este accesibil pentrutoţi, atunci cel puţin, după cuvântul Părintelui Sofronie, „să vă păstraţi smerenia şi,dacă nu aveţi dragoste, măcar buna dispoziţie a inimii faţă de tot cel ce vine către voi”BDD@

Calea cea mai potrivită rămâne rugăciunea pentru vrăjmaşi ( SfântulR%"*./- a-.%:%+*$%"% mărturiseşte, din experienţa proprie 4 ,-8=+- rugăciunea=-&'+# duşm/ni. Spre sfârşitul vieţii 4 =+%$%&, nenumăraţii prieteni şi nenumăraţiiduşmani pe care i0a avut se întreabă cine i0/ B*8' într0adevăr duşman şi cine i0/

B*8' =+%-'-&( Constată astfel că prietenii prin laudele, linguşelile lor, &# .0/# /S#'/' în viaţa duhovnicească. În schimb, duşmanii, prin faptul că l0au criticat, că l0/#

/"#;/' =- &-,+-='4 .0/# /S#'/' să caute mai mult 8=+- 9#:&-;-#( 9- /"--/4

Sfântului Nicolae îi datorăm o preafrumoasă, adâncă, şi cuprinzătoare rugăciunepentru duşmaniC

„(#'*+"C binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu î & /&+"1)-&ntez şi nu6& /$"72"*K

Vrăjmaşii m6au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m6au legat de pământ şi mi6au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m6

au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ.Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpostmai sigur, ascunzându6mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot 3&".;" 7)8$"2)$ *")@

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu6& /$"72"*@

Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.

=& *6au biciuit, când eu m6am cruţat de biciuire.

=& *6au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

=& *6au hulit atunci când eu m6am măgulit pe mine însumi.

=& *6au scuipat atunci când eu m6am mândrit cu mine însumi.

Când eu m6am făcut înţelept, ei m6') +)*&2 +"/)+@

@;B Părintele Zaharia, op. cit., p. 215 @;@ E8$%1, =12):3 1!. /)#.3 !. CA@;; G%8)+. 91:%1,)$3 Cuvântări duhovniceşti, vol. II, !. @B<



%&

Când m6am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni ei m6au împins înapoi.

Cân; *6am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m6au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m6am gândit să dorm liniştit, ei m6') 2.",&2 ;&+ 7#*+@

Când mi6am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat6o şi m6')

izgonit afară.

Într6adevăr vrăjmaşii m6') ;"zlegat de lume şi mi6au prelungit mâinile până laveşmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Binecuvântează6i şi6i înmulţeşte; asmute6i şi mai mult împotriva mea, 1' 8)%' *"'

spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de

păianjen; a smerenia să împărăţească deplin în inima mea; a inima mea să devinămormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri.

MGC ;" *6aş elibera odată de autoamăgire, care m6a încâlcit într6o mreajă cumplităa vieţii înşelătoare! Vrăjmaşii m6au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nuare pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie căvrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi.

De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot

să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

(#'*+" /&+"1)-ântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu6& /$"72"*K”



%"

H-HJ-LM$.N-O GENERALĂ

J&/$&' 8/# Sfânta Scriptură 4 EIBMBOR, Bucureşti, 1994

DICŢIONARE, ENCICLOPEDII

!G" [.2G#;#Q >2);] J&/$" 4 F<*:/8 R-.8*&4 3MMP

M+1&"+2 4G.&72&'+ 4#**"+2'.] #+ >1.&32)."C [$; !"72'*"+2C OOOC

=Q#;)7C $"-&2&1)7C N)*/".7C (")2".#+#*] C \-&-+/. 5,%'*+ F<*:/8

>( _,-&4 K..%&*%84 3MMN

M+1&"+2 4G.&72&'+ 4#**"+2'.] #+ >1.&32)."C N"^ !"72'*"+2C _C

:"/."^7C \-&-+/. 5,%'*+ F<*:/8 >( _,-&4 K..%&*%84 3MMN

CĂRŢI

=-".%G"2&+#7C 1'.2"' OC trad. Mănăstirea Vatopedi, 2007

Gură de Aur, Sf. Ioan 4 Despre preoţie, EIBMBOR, Bucureşti, 2007 C=( 2LM

K-+*:( K8//"4 Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul 4 5,( 5$/&6<-.%8:*84

Bucureşti, 2009

K*8%B4 \<-+*&4 Mărturii din viaţa monahală, '+/,( )+( )+*B( 9+(

Constantin Coman, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2003

K*$/&*$%"%4 O%.%$*%-4 4'$&72 H#+'G)$C trad. din limba sârbă deRuxandra Lambru, Ed. Predania, Bucureşti, 2011

Laţcu 4 ^*+%"/ F-*,*8%/4 9#",&& , Ed. Sofia, Bucureşti 2008

Ne vorbeşte Părintele Arsenie, DC text îngrijit de Arhim. K*/&%"<%-Bălan, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010 (până la p. 61)

R-*B%'4 )/'+%/+< /. >*&8'/&'%&*=*.#.#%4 9&;'$&#+C Ed. CredinţaStrămoşească, 2004

Noul Teolog, Sfântul Simeon 4 4'2"G","C >1.&".&C OOC '+/,( 9%/"( K*/&

I. Ică jr., E,( 9-%8%84 A%Q%#4 2LLL



A/</+*$4 ?+<%:( A*B+*&%-4 4)-&#7)$ >&$)'+ M2G#+&2)$C '+/,( ,%&

limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,3MML

Saharov, Arhim. Sofronie, “Naşterea întru Împărăţia cea neclătită” C trad. din limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, AlbaK#.%/4 3MMH

A/</+*$4 ?+<%:( A*B+*&%-4 Cuvântări duhovniceşti, vol. OC '+/,( ,%&

limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,3MMI

A/</+*$4 ?+<%:( A*B+*&%-4 Cuvântări duhovniceşti, vol.II, '+/,( ,%&

limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia,3MMP

A/</+*$4 ?+<%:( A*B+*&%-4 Nevoinţa cunoaşterii lui Dumnezeu , trad. din limba rusă de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reîntregirea, AlbaK#.%/4 3MMJ

A/</+*$4 ?+<%:( A*B+*&%-4 I#* -";"' 3" ()*+",") 3."1)* "72"C

trad. Din limba rusă Ierom. Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucureşti,3MMN

A"<:-:/&&4 ?.-Y/&,-+4 J&#%.'8&' )+)& ;"72&+ *&7&#+'.C '+/,(

Felicia Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004

Sfântul Grigorie cel Mare D9%/.*6#.74 4'.2"' Y"%)$"& 9'72#.'$"C '+/,(Pr. Prof. Alexandru Moisiu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1996

Stăniloae, Pr. Dumitru 4 Teologia Dogmatică Ortodoxă 4 -#$@ OOOC

EIBMBOR, Bucureşti, 2003

A#+*S4 O%'+*=*.%'#. ?&'*&%- ,-4 !'&+' &)/&.&& , Ed. Sophia, Bucureşti,3MML

F-*B/&4 O%'+*=*.%'#. Moldovei şi Bucovinei, M.G&".")$ – 7$)U&2#.

demn şi conducător smerit în Biserică, în Teologie şi Viaţă, Serie nouă– ?&#. ccKD1cccaKK74 &+( N0P

^/</+*#4 ?+<%:( ^/</+%/4 Lărgiţi şi voi inimile voastre, '+/,( 9%&

limba engleză de Monahia Mariam Vicol, Ed. Reîntregirea, 2009

curs teologie pastorala iasi 2014-2015

Documents