† A M B R O Z I E,

DIN MILA LUI DUMNEZEU,EPISCOP AL GIURGIULUI,

Iubitului nostru cler, cinului monahal ºi drept-credincioºilor creºtini, har ºi pace de la Dumnezeu,iar de la noi arhiereascã binecuvântare!

„Cercetatu-ne-a pe noi, Fiul lui Dumnezeu,Rãsãritul Rãsãriturilor ºi am aflat adevãrul,

cã din Fecioarã S-a nãscut Domnul“.(Luminânda)

Iubiþii mei fii duhovniceºti,

Seara cea sfântã a Ajunului Crãciunului cusfinþenia ºi farmecul ei, este fãrã seamãn defrumoasã. Firea se îmbracã în straie albe ºi

1

neprihãnite, amintindu-ne de albul de luminã alscutecelor Pruncului Iisus. Fulgii de zãpadã parcãse scuturã din aripile cetelor îngereºti care cântãdeasupra peºterii din Betleem: „Slavã întru cei desus, lui Dumnezeu ºi pe pãmânt pace, între oamenibunãvoire“ (Luca 2, 14). Glasurile curate ale copiilor,ca niºte clopoþei de argint, vestesc la ferestrele caselorºi inimilor noastre strãvechile colinde, moºtenitede la bunii ºi strãbunii noºtri, care au pus în ele comoride credinþã, de dragoste ºi de simþire creºtineascã.

Naºterea Domnului Iisus Hristos vestitã deproorocii Vechiului Testament cu multe secole înainteca „Taina cea din veac ascunsã“ (Efeseni 3, 9) sãse descopere oamenilor, felul în care „Cuvântul trupS-a fãcut ºi S-a sãlãºluit între noi“ (Ioan 1, 14),întreaga atmosferã învãluitã în smerenia ieslei dinBetleem, toate sunt redate cu neîntrecutã mãiestrieprin glasurile colindãtorilor. În aceste colinde,strãmoºii noºtri au aflat un bogat izvor de bucuriiºi un reazem puternic în viaþa lor strâns legatã delegea ºi þarina strãmoºeascã. Din acelaºi izvornesfârºit sorbim ºi noi, atunci când, cu inimilecurate, cu credinþã ºi cu dragoste, ne înãlþãm privirilesufletului pentru a vedea pe Pruncul Iisus strãlucindîn lumina cea neînseratã ºi înconjurat de slavã

2

cereascã, rãspândind în suflete pace ºi negrãitãbucurie.

Cuvântul lui Dumnezeu Cel veºnic s-a „deºertat“pe Sine ºi s-a fãcut om asemenea nouã, în afarãde pãcat. A luat chip de prunc, Cel ce þine lumeacu mâna Sa, Cel necuprins de marginile lumii, s-a lãsat þinut în braþele Fecioarei ºi „s-a îmbrãcatcu sãrãcia, ca sã îmbogãþeascã omenirea ceasãrãcitã“. Cuvântul Tatãlui, „nãdejdea tuturorveacurilor, bucuria îngerilor, mântuirea neamurilor,scularea celor adormiþi, izvorul milei, rãdãcina vieþii“,a venit în lume „cu trup luat din trupul Fecioarei,ieºit-a gol pentru ca sã ne îmbrace pe noi; sãrac casã ne îmbogãþeascã, smerit ca sã ne înalþe la cer;prunc ca sã ne facã pe noi desãvârºiþi ºi sã ne dealumina vieþii veºnice“1.

Lumina cea neînseratã a Betleemului neuneºte pe toþi în jurul sfintelor altare pentru a plecagenunchii în faþa dumnezeiescului Prunc Iisus,spre a-l slãvi ºi a ne închina Lui. Întru aceasta necheamã stãruitor, asemenea bunei noastre mame,Sfânta Bisericã printr-o cântare de mare adâncimeteologicã: „Veniþi, credincioºilor, sã ne înãlþãm

3

1 Sfântul Antim Ivireanul, Predici, Editura Academiei Române,Bucureºti,1962, p. 264.

dumnezeieºte ºi sã vedem cu adevãrat dumnezeiascacoborâre în Betleem ºi curãþindu-ne mintea prinviaþã sã aducem în loc de mir fapte bune; sãpregãtim prin credinþã intrarea sãrbãtorii Naºteriiºi din adâncurile sufletelor sã strigãm: Slavã întrucei de sus lui Dumnezeu, Celui în Treime“2.

În Simbolul de credinþã mãrturisim cã Fiul luiDumnezeu „s-a fãcut om“, coborând pe pãmânt„pentru noi oamenii ºi pentru a noastrã mântuire“.Naºterea Sa la Betleem din Sfânta Fecioarã Mariaeste un fapt care s-a împlinit dupã ce, ca „Luminãdin Luminã ºi ca Dumnezeu adevãrat din Dumnezeuadevãrat“, Fiul lui Dumnezeu s-a nãscut din Tatãl„mai înainte de toþi vecii“. Aceastã mãrturisirecuprinde în sine douã adevãruri de credinþã: celdintâi adevãr priveºte existenþa, fiinþa ºi lucrareaSa „mai înainte de a fi lumea“ (Ioan 17, 5), adicãde dincolo de timp, mai înainte de a se fi pusînceput tuturor „celor vãzute ºi nevãzute“, aºa cumlãmurit ne aratã Sfântul Apostol Pavel când spunecã „prin El s-au fãcut veacurile“ (Evrei 1, 2) ºi „întruEl s-au zidit toate, cele din ceruri ºi cele de pepãmânt, cele vãzute ºi cele nevãzute… toate

4

2 Idiomela de la Ceasurile împãrãteºti, în Mineiul luniidecembrie, EIBMBOR, Bucureºti, 2006, p. 445.

printr-Însul ºi pentru Dânsul s-au fãcut; El estemai înainte de toate ºi toate prin El sunt aºezate“(Coloseni 1, 16-17). Al doilea adevãr de credinþãse îndreaptã cãtre existenþa, fiinþa ºi lucrarea înlume a Fiului lui Dumnezeu ºi venirea Sa pe pãmânt„la plinirea vremii“, luând trup omenesc din trupulneprihãnit al Sfintei Fecioare Maria ºi astfelfãcându-Se „Fiu al Fecioarei ºi Fiu al Omului“,precum ne încredinþeazã dumnezeieºtile Scripturi.Pentru aceasta scopul coborârii pe pãmânt ºi allucrãrii Sale l-a arãtat Însuºi Hristos Domnul princuvintele: „Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Sãu înlume ca sã judece lumea, ci ca lumea sã fiemântuitã prin El“ (Ioan 3, 17).

Dreptmãritori creºtini,

Dacã este o mare bucurie într-o familie cândse naºte un copil, încât ziua aceea nu se uitãniciodatã de membrii familiei, atunci cu atât maimare este bucuria tuturor creºtinilor când sãrbãtorescNaºterea dupã trup a Domnului nostru IisusHristos. Dacã pruncul nou venit în familie aducebucurie pãrinþilor, bucuria întrupãrii Fiului luiDumnezeu ne dã certitudinea continuãrii vieþii

5

noastre în veºnicie, dacã ne strãduim sã urmãmlui Hristos ºi sã împlinim în viaþa noastrã voia ceasfântã a lui Dumnezeu.

Venind în lume ºi împlinind fãgãduinþa datãla izgonirea strãmoºilor noºtri din rai, Mântuitorula înnoit întreaga fire, a zidit toatã fãptura ºi ne-aslobozit din legãturile pãcatului ºi ale morþiisãdindu-ne în suflete simþãmântul de fii ai PãrinteluiCeresc. Laudele închinate praznicului înfãþiºeazãmãreþia Naºterii Domnului în graiuri ca acestea:„Auziþi munþi ºi dealuri ºi laturile cele dimprejur cãHristos, ca un iubitor de oameni, vine sã mântuiascãpe cel zidit din El. Auzi cerule ºi ascultã pãmântule,cã iatã Fiul ºi Cuvântul lui Dumnezeu-Tatãl merge sãse nascã din Fecioarã! Betleeme, bine te împodobeºte,deschide-þi porþile Edene, cã Cel ce este de-apururea se face ceea ce nu a fost ºi Ziditorul a toatãfãptura cu strãin chip se zideºte“3. Toatã aceastãtresãltare de bucurie pe care o trãim la întâlnireacu Hristos, nu numai noi, ci parcã întreaga fire,primeºte lumini ºi înþelesuri noi: „El s-a arãtat (neînvaþã Sfântul Apostol Petru) în anii cei mai de peurmã pentru noi“ (I Petru 1, 20), slujindu-se în

6

3 Stihirea a 3-a de la Stihoavnã, în Mineiul lunii decembrie,p. 414.

acest scop de zidirea Sa reprezentatã de SfântaFecioarã Maria, care smeritã s-a supus voii luiDumnezeu, rãspunzând bunei vestiri a arhangheluluiGavriil: „Fie mie dupã cuvântul Tãu“ (Luca 1, 38).

În urma cãderii în pãcat, asemãnarea cuDumnezeu s-a întunecat, „chipul cel dintâi al omuluis-a dat stricãciunii“ ºi a pierdut frumuseþea cu careera împodobit. Oamenii n-au mai putut sã cunoascãpe adevãratul Dumnezeu ºi „au rãtãcit în gândurilelor iar inima lor cea neînþelegãtoare s-a întunecat“(Romani 1, 21) ºi „s-au închinat ºi au slujit fãpturiiîn locul Fãcãtorului“ (Romani 1, 25). Însã Dumnezeu,care în atotbunãtatea Lui, doreºte ca „toþi oameniisã se mântuiascã ºi sã vinã la cunoºtinþa adevãrului“(I Timotei 2, 4), S-a descoperit pe Sine în repetaterânduri, a grãit prin prooroci arãtând calea mântuirii,iar mai la urmã, ca sã nu fie zadarnicã credinþa ºinãdejdea celor din veac, la „plinirea vremii“(Galateni 4, 4), a trimis în lume pe Fiul Sãu „mititel,înfãºeþel, în scutec de bumbãcel“, cum frumostãlmãceºte minunea, colinda noastrã strãbunã.

Meditând la slãvita Naºtere a Domnului,renumitul profesor universitar Teodor M. Popescuafirma: „Mare ºi sfântã rânduialã ºi tainã! Pe cândlumea..., îºi socotea numãrul ºi puterea omeneascã,

7

pe când se da socotealã împãratului de la Romade mulþimea supuºilor lui, atunci când oameniispuneau: Iatã cine ºi câþi suntem! – coboarã între ei,în chiar prilejul ºi în ziua recensãmântului Dumnezeuca: „Fiul Omului“, în chipul unui prunc, nãscutîntr-un adãpost de vite fãrã trâmbiþe, fãrã clopote,fãrã lumini, fãrã pompã, fãrã strãlucire ºi putereomeneascã, un prunc pe cât de mare ºi sfânt, peatât de smerit, omul cel mai mare care a fostvreodatã, un om cu totul nou, Dumnezeu - Omul“4.

Mergând în aceastã perioadã de dinainteaurcând ºi noi pe Muntele cel sfânt al Sinaiului „carefumega tot, cãci Se pogorâse Dumnezeu pe el cufoc…ºi tot muntele se cutremura cu putere“ (Ieºire19,18), unde Moise a primit poruncile divine,peregrinând apoi cu poporul prin pustie vreme de40 de ani spre tãrâmul fãgãduinþei5. Ne gândimacum, în prag de Crãciun, la faptul cã PrunculSfânt, abia nãscut, a fost nevoit sã ia calea exilului– calea pribegiei noastre pe acest pãmânt unde nu

8

4 Teodor M. Popescu, Meditaþie la Naºterea Domnului, în„G.B“, anul L (1991), n r. 4-6, p. 45.

5 Vezi Sfântul Ioan Gurã de Aur, Tâlcuire la EvangheliaNaºterii Domnului dupã Matei în Sfinþii Pãrinþi despreNaºterea ºi Întruparea Cuvântului, Ed. Sophia, Bucureºti,2007, p. 9.

avem cetate stãtãtoare. „Dupã plecarea magilor,iatã îngerul Domnului se aratã în vis lui Iosif,zicând: Scoalã-te, ia Pruncul ºi pe mama Lui ºi fugiin Egipt ºi stai acolo pânã ce-þi voi spune, fiindcãIrod are sã caute Pruncul ca sã-L ucidã. ªisculându-se, a luat, noaptea, Pruncul ºi pe mamaLui ºi a plecat în Egipt. (Matei 2, 13-15).

Cât de frumoase cuvinte a ales dumnezeiesculIoan Gurã de Aur pentru a explica taina NaºteriiFiului lui Dumnezeu, care a luat chip de rob casã mântuiascã lumea! A luat chip de om, dar senaºte ca un Dumnezeu. Se naºte din Fecioarãbiruind legile firii. Se cuvenea „Îngerului de maresfat – Sfetnic minunat“, sã se zãmisleascã printr-onaºtere curatã ºi sfântã, „cãci El este Cel ce aplãsmuit pe Adam. „Astãzi Betleemul calcã pe urmelecerului. În locul stelelor primeºte pe îngeri cântând,în locul soarelui face loc Soarelui dreptãþii… Celnãscut din Tatãl mai presus de minte ºi de cuvânt,pentru mine Se naºte din Fecioarã, tot mai presusde minte ºi de cuvânt“6.

9

6 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Cuvânt la Naºterea Mântuitoruluinostru Iisus Hristos, în Predici la sãrbãtori împãrãteºti ºicuvântãri de laudã la sfinþi, Traducere din limba greacãveche ºi note de Pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,Bucureºti, 2006, p. 25.

Iubiþi credincioºi,

Naºterea Domnului, spune Sfântul MaximMãrturisitorul, împarte istoria omenirii în douã:pânã la Hristos ºi dupã Hristos7, iar Sfântul IoanDamaschin aratã cã deºi Eclesiastul (1, 9-10)spusese cã nu-i „nimic nou sub soare“, totuºi, uneveniment nou a fost Întruparea Cuvântului, care„este Dumnezeu desãvârºit ºi se face om desãvârºit- cea mai mare noutate din toate noutãþile, singurulsub Soare, prin care se aratã puterea infinitã a luiDumnezeu. Cãci ce poate fi mai mare decât caDumnezeu sã se facã om? ªi Cuvântul S-a fãcutfãrã schimbare trup (Ioan 1, 14) din Duhul celSfânt ºi din Maria Sfânta pururi Fecioarã,Nãscãtoare de Dumnezeu“8. Importanþa unicã aNaºterii Domnului pentru umanitate constã în faptulcã, fãcându-se Om, Fiul lui Dumnezeu afirmã înmodul cel mai desãvârºit cu putinþã valoareaomului. Dumnezeu nu se mai adreseazã omuluinumai în mod indirect. Se face El Însuºi Om, fãrã aînceta sã fie Dumnezeu. Prãpastia dintre Dumnezeu

10

7 Sfântul Maxim Mãrturisitorul, Rãspunsuri cãtre Talasie,în Filocalia, III, Sibiu, 1948, p. 65-75.

8 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere de Pr. prof.Dumitru Fecioru, Bucureºti, 1938, p. 145.

ºi om este astfel abolitã, „Eul dumnezeiesc se faceºi Eu uman ºi se face experiat de oameni ca unTu mijlocit. Dumnezeu afirmã astfel cinsteanebãnuitã a umanitãþii ºi destinul ei unic“9. A fostsuprema cinstire ºi înãlþare, „pe care a adus-oDumnezeu omului, fãcându-se El însuºi om ºi fratecu omul“10.

Întruparea Mântuitorului constituie centrulistoriei; ea marcheazã sfârºitul unei epoci, „sfârºitulveacurilor“ ºi începutul unei alte epoci. PentruSfântul Apostol Pavel, dar ºi pentru gândireacreºtinã autenticã, momentul venirii în lume aFiului lui Dumnezeu este centrul tuturor celorlalteevenimente istorice. Trecutul ºi viitorul primescsens numai în lumina acestui eveniment unic ºiirepetabil11.

Momentul în care se produce întruparea Fiuluilui Dumnezeu în timp, spune pãrintele Stãniloae,dupã pregãtirea pentru acest eveniment, pentru casã-l facã pe om sã ºtie spre ce fel de sfârºit înainteazã,„ar putea fi socotit ca centru al timpului… Împlinirea

11

9 Î.P.S. Mitropolit Antonie Plãmãdealã, Cuvinte la zile mari,Sibiu, 1989, p. 8.

10 Pr. prof. dr. Dumitru Stãniloae, Chipul nemuritor al luiDumnezeu, Craiova, 1987, p. 302.

11 Î.P.S. Mitropolit Antonie Plãmãdealã, op. cit., p. 9.

timpului constã deci, pe de o parte, în extremacoborâre a lui Dumnezeu la creaturile Lui temporale,iar pe de alta, în extrema înãlþare a creaturilortemporale la veºnicia divinã, fãrã sã anuleze dinele, cât sunt pe pãmânt, temporalitatea trãitã“12.

De aici izvorãºte aceastã plenitudine de bucurie,de slavã ºi de înãlþare, de pãrtãºie la tot ceea cene înconjoarã, mulþumire pe care o trãim în clipelecând ni se vesteºte cã „Hristos se naºte, mãriþi-L,Hristos din ceruri, întâmpinaþi-L!“.

Iubiþi pãrinþi slujitori ai sfintelor altareºi fraþi creºtini,

Am parcurs urcuºul duhovnicesc al postuluiCrãciunului, care simbolizeazã perioada dedinainte de Hristos, când se aºtepta venirea unuiMântuitor. Acum ne plecãm cu inimi înfiorate, plinede bucurie, în faþa ieslei din Betleem, unde „s-anãscut Hristos-Mesia chip luminos“, cum spuncolindele noastre strãmoºeºti. E mult de atunci.Au trecut 2000 de ani. ªi totuºi, icoana aceastaa Naºterii Domnului este mereu vie în sufletul ºi

12

12 Pr. prof. dr. Dumitru Stãniloae, Chipul nemuritor…,p. 290.

în viaþa noastrã. De ce? Pentru cã Hristos Domnul,Fiul lui Dumnezeu întrupat, este veºnic viu. El vineºi astãzi sã se sãlãºluiascã nu într-o iesle, caodinioarã, ci în noi, în fiinþa noastrã, ca sã ne umplede nevinovãþia Lui, sã ne lumineze sufletele, sã neîncãlzeascã inimile ºi sã ne ajute sã creºtem totmai mult în dragoste faþã de El, de Biserica Luicea sfântã, de tot ce este bun, ziditor ºi înãlþãtor,de fraþii ºi de þara noastrã.

Pruncul Iisus ne-a lãsat nu numai învãþãturaSa cea sfântã, ci ºi pilda vieþii Sale. În sfântanoastrã Bisericã, învãþãtura, viaþa ºi jertfaMântuitorului au fost cunoscute ºi trãite de-alungul secolelor în toatã frumuseþea ºi mãreþia lorde moºii ºi strãmoºii noºtri. Din roadele vieþuiriilor creºtine, din hãrnicia ºi virtuþile lor pãstrateîn lãcaºurile de rugãciune încãrcate de istoriesfântã, în artã ºi în culturã, din statornicia lor peaceste meleaguri, din bunãtatea ºi nobleþeasufletului lor, înþelegem cu prisosinþã felul cum aupãstrat ei dreapta credinþã ºi marea poruncã aiubirii creºtine.

În acest sens, Crãciunul reprezintã pentrunoi o chemare la curãþirea sufletului ºi la înnoireavieþii noastre în Hristos. Sã-L primim pe Hristos

13

în ieslea inimii noastre, curãþindu-ne de tot ce esterãu, prin Taina Sfintei Spovedanii ºi prin împãcareacu toþi oamenii, ca astfel pregãtiþi sã primim – prinSfânta Euharistie – pe Hristos în noi ºi sã creºtemîn El. Sã prãznuim, aºadar Naºterea Domnuluiîntru „Omul cel nou“, nu în „omul cel vechi“. Sã nureducem aceastã sãrbãtoare numai la îmbrãcãmintefrumoasã sau la mâncãruri alese, ci sã ne împodobimcu platoºa credinþei, cu ancora nãdejdii ºi scutuldragostei.

În contextul actual al societãþii româneºti, deprofundã crizã spiritualã ºi economicã, observãmcã o bunã parte a creºtinãtãþii nu mai urmeazãcalea descoperitã prin Naºterea dupã trup a Fiuluilui Dumnezeu, lãsându-se, în numele progresuluiºi al modernitãþii, ademenitã ºi condusã de alteconcepþii decât cele ale Sfintei Evanghelii. Familiaeste lovitã în însãºi fiinþa ei, promovându-se ºiîncurajându-se legãturile conjugale nelegiuite sauchiar nefireºti între membrii familiei, în timp cemamele ºi taþii îºi abandoneazã propriile roduri saule suprimã viaþa încã din pântece.

Existã încã fenomenul îngrijorãtor al pãrinþilorcare pleacã sã munceascã în strãinãtate pe operioadã îndelungatã lãsându-ºi copiii acasã în

14

seama rudelor ca ºi al celor care se întorc în þarãfãrã slujbe ºi fãrã alte posibilitãþi materiale. De aiciatâtea acte de violenþã care rãbufnesc în societate.Lãcomia, dorinþa de îmbogãþire rapidã ca ºineîncrederea, au stins în foarte mulþi dintreconfraþii noºtri sentimentul de dragoste ºi ajutorarea aproapelui aflat în dificultate. ªi naturaînconjurãtoare suferã de asemenea, experimenteasemãnãtoare celui de la Geneva, modificãri geneticesau clonãri, aºteptând izbãvirea „cu suspinurinegrãite“. Faptele necontrolate ale omului ºi potrivnicevoii lui Dumnezeu oprimã ºi omoarã creaþia: apeleºi mãrile se transformã în mod progresiv în cimitirelipsite de orice formã de viaþã, pãdurile ºi vegetaþiamor, deºertificarea înainteazã, iar cerul esteîmpiedicat sã-ºi mai dea ploaia la bunã vreme sauproduce efectul invers al dezlãnþuirii apelor, aºacum s-a întâmplat anul acesta în Moldova ºi înMaramureº, când multor semeni de-ai noºtri le-aufost distruse locuinþele ºi agoniseala lor de-o viaþã.

Suferinþa a devenit o realitate de zi cu zi,printre noi, fiind mulþi oameni care vieþuiesc însãrãcie, ºi din ce în ce mai mulþi disponibilizaþi,fãrã locuri de muncã ºi cu datorii financiare oricase ipotecate. Înþelegem foarte bine suferinþa

15

aceasta pentru cã noi înºine am fost în astfel desituaþii. De aceea, am hotãrât sã nu mai existefondul Episcopiei, pentru ca aceºti bani de la parohiisã se îndrepte, cu precãdere, cãtre activitãþilefilantropice ºi de într-ajutoare. Nu se poate ca unom cu inimã de creºtin sã treacã pe lângã cel aflatîn nevoi, fãrã sã-l ajute. Sunt momente în viaþãcând oamenii pot lua chipul îngerilor, în sensul cãprin ei se fãptuieºte lucrarea lui Dumnezeu ºiajutorarea oamenilor, aºa cum s-a fãcut pentru noiprin doamna Doina Elena Dascãlu pe care oconsiderãm ca ºi ctitor în Eparhia noastrã. Poatenu suntem bogaþi, poate avem noi înºine multeprobleme ºi nu întotdeauna gãsim timp ºi avemdisponibilitate dar sã spunem un cuvânt bun, sãoferim un sfat mângâietor, sã dãruim câteva clipecelui în durere, acest lucru ºi cel mai sãrac dintrenoi poate sã facã!

De aceea, mesajul Crãciunului ºi luminacunoºtinþei lui Hristos sunt mai necesare ca oricând.Numai în aceastã Luminã se poate pune frâumultor pãcate grele care pândesc viaþa omului ºimai cu seamã sufletul curat al tinerilor, faþã de caresuntem datori sã ne îngrijim pentru buna lorcreºtere sufleteascã ºi trupeascã, asociindu-i la

16

viaþa ºi rugãciunea Bisericii, învãþându-i sã respectevalorile fundamentale, fãrã a se intra în conflict cunormele vieþii comunitare. Nimic nu înfrumuseþeazãºi însenineazã viaþa familiei, a societãþii ºi aBisericii, ca prezenþa copiilor. Acolo unde suntei, acolo este viaþa, este bucuria, iubirea curatã,nevinovãþia ºi toate darurile cu care Dumnezeu aînzestrat pe om de la începutul creaþiei. Iar undelipsesc copiii, lipseºte viaþa cu entuziasmul, cubucuria ºi puritatea ei. Nu ne putem imagina olume fãrã copii, cãci ea ar fi o lume tristã ºi fãrãde farmec, o lume care n-ar conduce decât lasuferinþã.

Vârsta propice pentru educaþia religioasã estecea a copilãriei, când sufletul copilului simte înmod firesc nevoia de sprijin. De aici necesitateapredãrii Religiei în ªcoalã. ªi cât de actuale suntîn aceastã privinþã cuvintele Sfântului Ioan Gurãde Aur, care aseamãnã sufletul copilului cu unmãrgãritar, spunând: „acestea (mãrgãritarele),îndatã ce sunt prinse, sunt sub formã lichidã.Pescarii de mãrgãritare le pun în podul palmei ºi,frecându-le între mâini, le rotunjesc. Dupã ce le-audat forma doritã nu mai este cu putinþã a le daalta. Tot aºa ºi copilul. Când este fraged, poate primi

17

orice pentru cã nu are constituþia sa proprie încãfixatã; de aceea este cu uºurinþã atras spre toate.Dar când este întãrit, primind învârtoºarea ca odispoziþie, nu se îndepãrteazã cu uºurinþã de eaºi nici nu se schimbã în altã dispoziþie“13.

Iatã, aºadar, misiunea pe care o avem cu toþii,clericii ºi credincioºii, consilierii ºi epitropii ca ºidascãlii Eparhiei Giurgiului, aceea de educare, demodelare ºi de pregãtire pentru viaþã a tinerilor,de a sãdi în sufletele lor curate ºi nevinovateînvãþãturile sfinte. De aceea, reactivarea catehezeiparohiale reprezintã pentru noi un imperativdeosebit de actual ºi, în acest context, programulcatehetic „Hristos împãrtãºit copiilor“, aprobat deSfântul Sinod al Bisericii noastre, cu binecuvântareaPãrintelui Patriarh Daniel, oferit în dar vrednicilornoºtri preoþi, este un mod complementar de lucru,de care avem nevoie pentru a transmite copiilor,încã de la cele mai fragede vârste, învãþãturilebiblice, ajutându-i astfel sã ajungã maturitatea încredinþã. Aceastã lucrare reprezintã, aºa cum nespune Preafericitul Pãrinte, „o necesitate educativ-misionarã, lucrarea Bisericii de transmitere a

18

13 Sfântul Ioan Gurã de Aur, Despre creºterea copiilor, în vol.Puþul ºi împãrþire de grâu, Bacãu, 1995, p. 425.

credinþei noii generaþii, fiind o nevoie constantã ºio datorie permanentã; o necesitate pastoralã ºi oinvestiþie spiritualã pe termen lung“14.

Iubiþi fii duhovniceºti,

Cu ajutorul lui Dumnezeu ne apropiem desfârºitul acestui an. El va trece de la noi, darse ºi adaugã fiecãruia dintre noi. Sã mulþumimBunului Dumnezeu cã ne-a dat un an care ne-aprilejuit evocarea unor momente de mareînsemnãtate din istoria Bisericii ºi a þãrii noastre.Astfel, pãtrunºi de dragoste ºi recunoºtinþã sfântã,am aniversat împlinirea unui an de când, prin voialui Dumnezeu, în ziua de duminicã, 30 septembrie2007, Preafericitul Pãrinte Daniel a fost întronizatîn Catedrala Patriarhalã din Bucureºti ca Arhiepiscopal Bucureºtilor, Mitropolit al Munteniei ºi Dobrogei,Locþiitor al Tronului Cezareei Capadociei ºi cel de-alºaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Vãzând nenumãratele realizãri ale Bisericiinoastre pe parcursul unui an, mãrturisim cu

19

14 †Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Mesajuladresat participanþilor la seminarul naþional al Birourilorde catehizare a tineretului, Bucureºti, 27 august 2008.

nespusã bucurie cã Preafericirea Sa a desfãºurato rodnicã ºi bogatã activitate în slujba lui Dumnezeuºi a oamenilor care reflectã dinamismul ºi dragosteaplinã de râvnã sfântã a Întâistãtãtorului nostru dela momentul întronizãrii ºi pânã în prezent, activitateconcretizatã în împliniri deosebite pe plan pastoral-liturgic, cultural-misionar ºi social-filantropic.

Tot în acest an, Biserica noastrã a aniversatîmplinirea a 350 de ani de la sfinþirea Catedraleipatriarhale în anul 1658, prin resfinþirea ei, la caream participat toþi ierarhii, membrii ai SfântuluiSinod al Bisericii Autocefale Române . De asemenea,anul 2008 a fost declarat de cãtre Sfântul Sinodal Bisericii Ortodoxe Române „Anul Jubiliar alSfintei Scripturi ºi al Sfintei Liturghii“, având învedere evocarea mai multor evenimente de seamãpentru Biserica ºi cultura poporului nostru, întrecare se evidenþiazã împlinirea a 320 de ani de latipãrirea Bibliei de la Bucureºti (1688), prima ediþieintegralã a Sfintei Scripturi în limba românãprecum ºi aniversarea a 500 de ani de la apariþiaLiturghierului lui Macarie (1508), primul Liturghiertipãrit în spaþiul ortodox universal, în amintireacãruia, fiecare cleric din Eparhia noastrã a primit îndar câte un Liturghier Jubiliar ºi o Sfântã Scripturã.

20

Pãºind pragul Noului An 2009, la trãirileluminoase din aceste zile, adãugãm ºi împlinirilenoastre eparhiale, ajutorul dat sfintelor noastrebiserici ºi mãnãstiri de cãtre statul român lasolicitãrile autoritãþilor judeþului ºi, în special, aledomnului Ing. Lucian Iliescu, realizãri care vin sãîntregeascã bucuria sãrbãtorilor din aceste zilesfinte. De aceea, suntem recunoscãtori BunuluiDumnezeu cã am avut o seamã de înfãptuiri:sfinþirea Mãnãstirii din „Pãdurea cea Mare de laBolintin“, înfiinþarea Mãnãstirii Sf. Ioan Rusul înpãdurea de la Slobozia, reactivarea Schitului BarbuBelu de la Gostinari, înfiinþarea Cãminului debãtrâni „Sf. Arhangheli“ de la Slobozia, deschidereaAºezãmântului „Grãdina Maicii Domnului“ de laLetca Nouã în prezenþa celor mai înalte autoritãþiºi a domnului Cãlin Popescu Tãriceanu, organizareaCantinei Sociale „Sf. Nicolae cel Milostiv“ dinincinta Schitului, inaugurarea Centrului Cultural-Pastoral „Meletie Arhimandritul“ din incinta MãnãstiriiSfântul Mare Mucenic Gheorghe, înfiinþarea EdituriiEparhiale precum ºi punerea pietrei de temeliepentru mai multe biserici din Giurgiu ºi sfinþireacelor noi, amenajarea Muzeului Episcopiei precumºi alte activitãþi liturgice, pastorale, culturale ºisocial-filantropice de la fiecare parohie.

21

Iatã numai câteva aspecte ale lucrãrii noastre,pe care am dorit sã vi le pun la inimã în aceste zilesfinte. Pentru toate câte s-au realizat pe parcursulacestui an în viaþa Bisericii ca ºi a Eparhiei noastre,prin osteneala clerului ºi a Dumneavoastrã, a bunilornoºtri credincioºi, trebuie sã mulþumim luiDumnezeu ºi tuturor celor care ne-au ajutat ºi neajutã în lucrarea ºi slujirea noastrã. În aceastãmisiune atât de nobilã ºi responsabilã dar delocuºoarã suntem sprijiniþi de mijloacele de comunicareale Bisericii noastre: Trustul de presã Basilica,Ziarul Lumina, Radioul ºi Televiziunea Trinitas alePatriarhiei, pe care la rândul nostru, trebuie sã lesprijinim.

Ca slujitori ai Bisericii, în contextul european,se cuvine sã pãºim cu mai mult curaj în mijloculproblemelor care frãmântã societatea româneascãde astãzi. Credincioºii nu ne aºteaptã numai labisericã ºi numai la altar ca liturghisitori, ci ºi caslujitori ai culturii ºi împlinitori ai lipsurilor, aºacum erau odinioarã înaintaºii noºtri, vrednici ierarhiºi preoþi între care în chip de luminã ni se înfãþiºeazãvrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist. Vã cerca prezenþa Voastrã sã fie mai activã în ºcoli, spitale,azile, orfelinate ºi penitenciare pentru a da tuturor

22

un ajutor, chiar dacã uneori este mic. Toþi aceºtifraþi ai noºtri nu trebuie lãsaþi în uitare, în pãrãsiresau deznãdejde, pãcate ale vremurilor noastremoderne.

Cu aceste gânduri ºi poveþe duhovniceºti, Vãîmbrãþiºez în dragostea lui Hristos ºi Vã doresctuturor sã prãznuiþi Sfintele Sãrbãtori ale NaºteriiDomnului, ale Tãierii Împrejur ºi Bobotezei cupace, sãnãtate ºi alese bucurii alãturi de familieprecum de cei dragi ºi apropiaþi, în Sfânta Bisericã.Împãrtãºindu-Vã pãrinteascã binecuvântare, rogpe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Domnul vieþiiºi al pãcii, sã Vã dãruiascã toate cele de folos,bucurându-Vã de aceste sãrbãtori întru mulþi ºifericiþi ani!

Al Vostru pãrinte duhovnicesc,de tot binele doritor

ºi pururea cãtre Domnul fierbinte rugãtor,

† A M B R O Z I E

Episcopul Giurgiului

23