Universitatea “Ovidius” Constan�a Facultatea de �tiin�e Economice Departamentul de Administrare a Afacerilor Note de curs :

ECONOMIA TURISMULUI

Specializarea: E.C.T.S.

Titular curs:

Conf. univ. dr. Ion-D�nu� JUG�NARU Anul universitar 2013/2014

2

ECONOMIA TURISMULUI Capitolul I – Concepte, defini�ii �i no�iuni introductive privind turismul

Turismul, ca ramur� a sectorului ter�iar �i, totodat�, ca ramur� de interferen��,

reprezint� o op�iune strategic� important� pentru dezvoltarea multor economii na�ionale, datorit� efectelor sale benefice în plan economic, social, cultural, precum �i, într-o anumit� m�sur�, asupra mediului natural. Sunt numeroase ��rile care au depus eforturi investi�ionale �i organizatorice importante în dezvoltarea activit��ii de turism, iar rezultatele pozitive s-au concretizat în cre�terea num�rului de turi�ti, a num�rului de zile-turist �i a volumului încas�rilor ob�inute din turism.

Urmare dinamicii deosebit de ridicate, înregistrat� în ultimele dou� decenii, s-a ajuns la efecte importante ale turismului în plan economic, la scar� mondial�, respectiv la participarea acestuia cu cca. 12% la crearea produsului mondial brut �i cu cca 8% la num�rul locurilor de munc�, devenind, totodat�, cel mai important component al comer�ului interna�ional. Deosebit este �i a�a-numitul „efect multiplicator al turismului”, respectiv faptul c� turismul antreneaz� numeroase alte ramuri economice, a c�ror activitate depinde, în mare m�sur�, de fenomenul turistic (în special, construc�iile �i serviciile, în general, agricultura, industria alimentar�, industria materialelor de construc�ii, a prelucr�rii lemnului etc.)

La efectele economice ale turismului trebuie ad�ugate �i cele sociale, activit��ile turistice r�spunzând unei multitudini de nevoi, de la cele de odihn� �i recreare, de îngrijire a s�n�t��ii, pân� la cele de îmbun�t��ire a nivelului de cunoa�tere, de cultur� �i instruire, de comunicare, etc. S-a ajuns, astfel, ca, din punct de vedere statistic, peste 50% din popula�ia lumii s� fie antrenat�, anual, în circula�ia turistic�.

În numeroase ��ri ale lumii, turismul reprezint� un adev�rat „motor” al cre�terii economice, atât pentru multe ��ri în curs de dezvoltare, cât �i pentru numeroase ��ri cu economii dezvoltate.

Este vorba, în primul rând, de un turism de mas�, r�spândit la nivel global, dar �i de numeroase ni�e de pia��, adresate unor categorii restrânse de beneficiari.

Dac� turismul permite ��rilor în curs de dezvoltare s�-�i atrag� investi�ii str�ine, s�-�i recupereze valuta investit�, s� creeze locuri de munc� �i s�-�i îmbun�t��easc� infrastructura, tot turismul este cel care contribuie, pe de alt� parte, din ce în ce mai mult, la distrugerea mediului, la pierderea sau deteriorarea patrimoniului, la destabilizarea unor culturi, etc.

Fenomenul turistic nu este unul nou, primele forme de turism fiind practicate înc� din perioada Antichit��ii. În istoria omenirii, preocup�rile pentru c�l�torie au fost continue, ca �i dorin�a de a descoperi �i redescoperi locuri, culturi noi, etc.

„Meritul” societ��ii noastre contemporane este acela de a aduce turismul, alt�dat� rezervat unor elite, la îndemâna tuturor �i de a face din acesta un produs oferit „consumului de mas�”1.

1 Joël Raboteur, Introduction à l’économie du tourisme, L’Harmattan, Paris, 2000, p. 8

3

Marea inova�ie a secolului XX, în materie de turism, a fost transformarea turismului într-o veritabil� „industrie f�r� fum”.

1.1. Conceptele de turism �i turist

Conceptul de turism a ap�rut dup� cel de turist. No�iunea de turism vine de la transcrip�ia în limba englez� a cuvântului francez „tour”, utilizat în Anglia în secolul al XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”) evoca, în acea perioad�, c�l�toria de studii, dezinteresat�, pentru descoperiri culturale, cu prec�dere, pe care o efectua, în Europa, tân�rul aristocrat englez. Aceast� c�l�torie ini�iatic�, menit� s� permit� cunoa�terea unor culturi str�ine, avea ca finalitate perfec�ionarea educa�iei respectivilor tineri.

Efectuarea acestui „tur” îl consacra, de fapt, pe respectivul tân�r, ca „Gentleman”. A�adar, în acea perioad�, cuvântul „turist” era aplicabil, îndeosebi, c�l�torilor englezi �i abia în secolul al XIX-lea avea s� fie extins� �i pentru c�l�torii francezi, în bun� m�sur� datorit� public�rii operei lui Stendhal, intitulat� Memoriile unui turist (1838)1.

La sfâr�itul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumit� uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel c�, puteau fi reg�site, în multe limbi, cuvinte precum turism �i turist.

Organiza�ia Mondial� a Turismului (OMT) define�te turistul ca fiind „orice persoan� care se afl� într-o alt� �ar� sau în alt loc, situat în �ara sa de re�edin��, altul decât cel ce corespunde domiciliului s�u obi�nuit �i pentru care motivul principal al vizitei este altul decât acela de a exercita o activitate remunerat� la locul vizitei sale”.

La rândul s�u, OECD (Organiza�ia pentru Cooperare �i Dezvoltare Economic�), referindu-se la turi�tii str�ini, îi define�te pe ace�tia ca fiind persoane care nu î�i au re�edin�a în �ara de destina�ie �i sunt admi�i în acea �ar� pe baza unei vize (dac� aceasta este cerut�), pentru motive de petrecere a timpului liber (agrement), recreare, vacan��, vizite la prieteni �i rude, s�n�tate sau tratament medical sau pentru pelerinaje religioase. Turi�tii trebuie s� petreac� cel pu�in o noapte (s� înnopteze) într-o unitate de cazare colectiv� sau privat�, în �ara de destina�ie, iar durata sejurului lor nu poate dep��i 12 luni2.

În privin�a turismului, OECD a formulat propria sa defini�ie, respectiv: „activit��ile persoanelor care c�l�toresc c�tre sau î�i petrec sejururile în afara mediului lor obi�nuit, pentru o perioad� consecutiv� de mai pu�in de un an, pentru pl�cere, afaceri sau alte motive, cu nu au leg�tur� cu exercitarea unei activit��i remunerate la locul vizitat”3.

Defini�ia dat� no�iunii de turism, de Organiza�ia Mondial� a Turismului (OMT) este urm�toarea4: Activit��ile desf��urate de persoane, pe durata c�l�toriilor �i sejururilor, în locuri situate în afara re�edin�ei lor obi�nuite, pentru o perioad� consecutiv� ce nu dep��e�te un an (12 luni), cu scop de loisir*, pentru afaceri sau alte motive.

1 Idem 2 Recommendations on Statistics of International Migration, Revision 1, Statistical papers, Series M, Nr. 58, United Nations, New York, 1998 (Glossary) 3 Tourism Satellite Account: Recommended Methological Framework, Eurostat, EECD, WTO, UNSD, 2001 4 O.M.T., Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unies, New York, 1993, p. 5 * No�iunea de loisir semnific� timp liber, respectiv “timpul liber de care poate dispune o persoan� în afara ocupa�iilor sale obi�nuite…”, ca factor de influen�� a cererii turistice [vezi Gabriela St�nciulescu (Coordonator), Lexicon de termini turistici, Ed. Oscar Print, Bucure�ti, 2002, p. 177].

4

Turismul reprezint� o component� a c�l�toriei, prin c�l�torie în�elegând, în sens larg, deplasare, de la o localitate, la alta. Turismul înseamn� activitatea de a c�l�tori în afara mediului obi�nuit al unei persoane, în orice scop (cu câteva excep�ii, în primul rând atunci când persoana respectiv� urmeaz� s� desf��oare, în locul în care c�l�tore�te, o activitate remunerat� sau se afl� în situa�ii precum efectuarea de tratamente clinice, arest, închisoare, etc.).

1.2. Categorii de turi�ti

În majoritatea statelor lumii sunt acceptate �i utilizare clasific�rile de baz� ale OMT privind categoriile de turi�ti, realizate în 1963, respectiv 1968, clasific�ri vizând dou� criterii principale: motivele c�l�toriei (sejurului) �i durata voiajului (sejurului).

Motivul principal al c�l�toriei (vizitei) este acel motiv în absen�a c�ruia c�l�toria sau vizita nu ar mai fi fost efectuat�.

Motivul c�l�toriei este criteriul prin care se face distinc�ia dintre turi�ti �i ceilal�i c�l�tori.

În anul 1963, OMT a propus clasificarea în �ase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism:

- timp liber, odihn�, vacan�e; - vizite la rude �i prieteni; - afaceri, motive profesionale; - tratament medical; - pelerinaje �i alte motiva�ii religioase; - alte motive. În 1968, OMT a propus o clasificare a turi�tilor în trei categorii: a) – turi�tii propriu-zi�i, care c�l�toresc de pl�cere, în timpul lor liber; b) – turi�tii de afaceri, c�rora le sunt asimila�i to�i cei care c�l�toresc din motive

profesionale; c) alte categorii de turi�ti. Dup� durata sejurului pot fi identificate dou� categorii de vizitatori: a) excursioni�tii (vizitatori de o zi, care nu înnopteaz� în locul vizitat) b) turi�tii propriu-zi�i (adic� acei vizitatori care stau cel pu�in o noapte în locul

vizitat).

1.3. Defini�ii utilizate în turismul interna�ional

În func�ie de o �ar� dat�, conform defini�iilor EUROSTAT1, se pot distinge trei forme elementare ale turismului:

1) Turismul intern, cuprinzând activit��ile reziden�ilor unei ��ri care c�l�toresc doar în interiorul acelei ��ri, dar în afara re�edin�ei lor obi�nuite.

2) Turismul receptor, cuprinzând activit��ile non-reziden�ilor care c�l�toresc într-o �ar� dat�, alta decât cea unde î�i au re�edin�a obi�nuit�.

3) Turismul emi��tor (emitent), cuprinzând activit��ile reziden�ilor unei ��ri date, care c�l�toresc �i î�i petrec sejururile într-o alt� �ar� decât cea în care î�i au re�edin�a lor obi�nuit�. 1 www.ec.europa.eu/eurostat

5

Aceste forme elementare ale turismului pot fi combinate între ele, în mai multe moduri, rezultând urm�toarele categorii ale turismului:

a) Turismul interior, format din turismul intern �i turismul receptor; b) Turismul na�ional, format din turismul intern �i turismul emi��tor (emitent) c) Turismul interna�ional (al unei ��ri), format din turismul emi��tor �i turismul

receptor. O defini�ie oficial� a turismului interna�ional a fost adoptat�, la solicitarea

O.M.T., în cadrul Conferin�ei interna�ionale privind statisticile �i sondajele, în iulie 1991. Aceast� defini�ie porne�te de la no�iunea de „vizitator” �i face distinc�ia dintre „turist” �i „vizitator de o zi” sau „excursionist”.

Clasificarea c�l�torilor interna�ionali, realizat� de Organiza�ia Mondial� a Turismului, este prezentat� în figura nr. 1.

Figura nr. 1: Clasificarea c�l�torilor interna�ionali

Sursa: Organiza�ia Mondial� a Turismului (OMT)

6

1.3.1. Vizitatorul interna�ional

Orice persoan� aflat� într-o c�l�torie între dou� sau mai multe ��ri reprezint� un c�l�tor interna�ional. Dac� respectiva c�l�torie prezint� interes pentru turism, atunci ne referim la „vizitator”, care reprezint� conceptul de baz� în ansamblul statisticilor turismului. Conform defini�iei oficiale a O.M.T., nu to�i c�l�torii sunt vizitatori. Astfel, în cadrul statisticilor, termenul de „vizitator interna�ional” desemneaz� „orice persoan� care viziteaz� o �ar�, alta decât cea în care aceasta î�i are re�edin�a sa obi�nuit�, pentru o perioad� care s� nu dep��easc� 12 luni �i al c�rei motiv principal al vizitei este altul decât cel de a exercita o activitate remunerat� în �ara vizitat�”.

Cele dou� criterii avute în vedere pentru a face distinc�ia dintre vizitatori �i ceilal�i c�l�tori interna�ionali sunt1: re�edin�a �i motiva�ia c�l�toriei.

- Criteriul re�edin�ei (al reziden�ei) indic� faptul c� se refer� la toate persoanele care nu î�i au locul lor de re�edin�� în �ara vizitat�, inclusiv cet��enii unei ��ri care locuiesc în mod permanent (î�i au domiciliul permanent) în str�in�tate. Astfel, un cet��ean al unei ��ri A, având re�edin�a în �ara B �i care viziteaz� �ara C, cheltuie banii pe care i-a câ�tigat în �ara B �i este influen�at, în decizia de alegere a destina�iei turistice, de eforturile de promovare turistic� a ��rii C, vizând �ara B. Astfel, este normal ca acest turist s� fie înregistrat, în statisticile oficiale, dup� �ara sa de re�edin�� �i nu dup� na�ionalitatea sa, în scopul de a putea cunoa�te cât mai precis diferitele pie�e turistice �i transferurile de valut� efectuate.

- Criteriul motiva�iei c�l�toriei stabile�te o distinc�ie clar� între vizitatori �i persoanele care se deplaseaz� într-o �ar� pentru a munci acolo �i pentru a fi retribuit pentru munca sa.

La aceste dou� criterii ar mai trebui ad�ugat �i un al treilea, respectiv ca perioada de �edere în �ara vizitat�, s� nu dep��easc� 12 luni consecutive, dep��irea acestei perioade transformându-l pe vizitator (din punct de vedere statistic) în rezident al acelei ��ri.

A�adar, vizitatorul interna�ional reprezint� orice persoan� care c�l�tore�te într-o alt� �ar� decât cea în care î�i are re�edin�a, pentru mai pu�in de 12 luni �i al c�rui principal scop al c�l�toriei este diferit de exercitarea unei activit��i remunerate în locul vizitat.

1.3.2. Turistul interna�ional Turi�tii interna�ionali constituie una dintre cele dou� categorii de vizitatori

interna�ionali, al�turi de excursioni�ti. Atunci când durata deplas�rii atinge sau dep��e�te 24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în �ara vizitat�, ace�tia sunt considera�i a fi „turi�ti”, în timp ce aceia a c�ror deplasare dureaz� mai pu�in de 24 ore, deci f�r� a comporta o înnoptare, sunt considera�i a fi „vizitatori de o zi” sau „excursioni�ti”.

Urm�toarele categorii de c�l�tori nu trebuie inclu�i în categoria de vizitatori interna�ionali1: 1 Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, 2e édition, Economica, Paris, 2007,

pp. 8-9

7

a) Persoanele care intr� sau ies dintr-o �ar� ca imigran�i, inclusiv persoane care îi înso�esc sau li se al�tur�;

b) Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucr�tori la grani��”, care locuiesc în apropierea grani�ei �i lucreaz� în �ara învecinat�;

c) Diploma�ii, personalul consular �i membrii for�elor armate care c�l�toresc, din �ara lor de origine, c�tre �ara în care au fost repartiza�i, inclusiv personalul casnic care li se al�tur� sau îi înso�esc;

d) Persoanele care c�l�toresc ca refugia�i sau nomazi; e) Persoanele aflate în tranzit, care nu intr�, formal, într-o �ar�, prin controlul

pa�aportului, precum pasagerii afla�i în tranzit aerian, care r�mân, pentru o scurt� perioad�, într-o anumit� zon� a terminalului sau pasagerii transfera�i direct între aeroporturi sau terminale, ori pasagerii unei nave c�rora nu li permite s� debarce.

Defini�ia turi�tilor interna�ionali este, deci, urm�toarea: Turi�tii interna�ionali sunt vizitatori temporari, care se afl�, pentru cel pu�in 24 de ore, dar pentru mai pu�in de 12 luni, în �ara vizitat� �i pentru care motivele principale ale c�l�torie pot fi grupate în:

- loisir (petrecerile timpului liber), vacan��, s�n�tate, religie, sport; - afaceri, familie, deplas�ri profesionale. Din aceast� defini�ie se poate remarca faptul c�, termenul de turist nu se aplic�

doar „vacan�ierilor”, adic� persoanelor plecate în vacan��, incluzând, de exemplu, �i persoanele aflate în c�l�torii de afaceri.

1.3.3. Vizitatorul de o zi (excursionistul)

Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (interna�ional, în acest caz) care nu petrece nicio noapte într-o unitate de cazare, colectiv� sau individual�, în locul, respectiv �ara vizitat�. În turismul interna�ional, importan�a economic� a excursioni�tilor poate s� fie foarte mare, îndeosebi pentru micile ��ri insulare, care primesc pasagerii navelor de croazier�. Atât timp cât respectivii vizitatori înnopteaz� la bordul navei, ace�tia sunt înregistra�i, în principiu, în localitatea unde acosteaz� navele, la rubrica „vizitatori de o zi” �i nu la „turi�ti”. Pentru o destina�ie turistic� (localitate, sta�iune, �ar�), mai importan�i decât vizitatorii de o zi sau excursioni�tii sunt turi�tii, care „consum�” mai multe servicii turistice, inclusiv cele de cazare, pentru cel pu�in o noapte.

1.4. Factorii determina�i ai evolu�iei turismului

Turismul evolueaz� sub influen�a unui num�r mare de factori2, ce ac�ioneaz� în mod global sau par�ial, asupra unei forme sau componente a activit��ii turistice. Factorii respectivi particip� în diferite propor�ii la determinarea fenomenului turistic, în func�ie de con�inutul lor specific, de momentul �i locul impactului. Pe de alt� parte,

1 ***Eurostat, Newcronos, www.ec.europa.eu/eurostat 2 Minciu Rodica, Economia Turismului, edi�ia a III-a, revizuit� �i ad�ugit�, Ed. Uranus, Bucure�ti,2005, pp.39-49

8

intercondi�ionalit�tile acestor factori, simultaneitatea ac�iunii lor poten�eaz� efectul final, f�când, astfel, dificil� descifrarea aportului fiec�ruia dintre ei.1

Cei mai importan�i factori ai evolu�iei turismului pot fi considera�i urm�torii: cre�terea economic�, oferta turistic�, evolu�ia demografic� �i timpul liber.

Pentru a putea fi cuantifice influen�ele acestor factori, este necesar� structurarea lor în categorii relative omogene. Exist� numeroase modalit��i de clasificare a determinan�ilor turismului, precum �i de evaluarea a m�rimii �i sensului ac�iunii acestora.

• Astfel, una dintre cele mai importante clasific�ri se realizeaz� dup� criteriul con�inutului sau naturii factorilor determinan�i. Conform acestui criteriu, putem distinge urm�toarele categorii de factori:

a) economici (veniturile popula�iei �i modific�rile acestora, oferta turistic�, pre�urile �i tarifele produselor turistice etc.);

b) tehnici (performan�ele mijloacelor de transport, dot�rile tehnice ale structurilor de primire turistic� sau ale agen�ilor de turism);

c) sociali (procesul de urbanizare, timpul liber, moda – în sensul preferin�elor pentru anumite destina�ii sau produse turistice, etc.)

d) demografici (evolu�ia popula�iei, modificarea duratei medii a vie�ii, structura popula�iei pe vârste, pe categorii socio-profesionale sau pe alte criterii);

e) psihologici, educativi �i de civiliza�ie (nivelul de instruire, dorin�a de cunoa�tere, de cultur�, caracterul individual, temperamentul indivizilor);

f) naturali (a�ezarea geografic� a obiectivelor �i echipamentelor turistice, relieful, clima, elemente ale florei �i faunei, pozi�ia fat� de c�ile de comunica�ii);

g) organizatorici �i politici (regimul vizelor, formalit��ile de frontier�, facilit��i acordate turismului organizat, varietatea tipologic� a aranjamentelor turistice, conflictele sociale, militare, entice, religioase, etc.).

• Dup� un alt criteriu, cel al duratei ac�iunii lor în timp, factorii pot fi: a) cu ac�iune permanent� (sau de durat�), precum: cre�terea dimensiunilor timpului

liber, modific�rile veniturilor popula�iei, mi�carea demografic�, etc.); b) sezonieri (cu ac�iune ciclic�): succesiunea anotimpurilor, structura anului �colar/univeristar, activit��ile din agricultur�, etc.

c) conjuncturali (accidentali), printre care: condi�iile meteorologice, crizele economice, financiare sau politice, catastrofele naturale, atacurile teroriste, confrunt�rile armate, etc.).

• În func�ie de importan�a sau rolul lor în determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi grupa�i în urm�toarele categorii:

a) factori primari, având rol definitoriu asupra evolu�iei circula�iei turistice (oferta turistic�, veniturile popula�iei, muta�iile demografice, pre�urile, timpul liber);

b) secundari (complexitatea formalit��ilor de viz� �i control la frontier�, acordarea unor facilit��i, climatul interna�ional sau regional, etc.)

• Dup� direc�ia de ac�iune a factorilor ce influen�eaz� turismul, ace�tia pot fi împ�r�i�i în:

a) factori exogeni, ce cuprind elemente de ordin mai general, din afara ofertei turismului, �i care stimuleaz� sau, dimpotriv�, împiedic� dezvoltarea acestuia. Dintre ace�ti factori, fac parte: evolu�ia demografic�, evolu�ia veniturilor

1 Minciu Rodica, Baron P., Neac�u N., Economia turismului, Univ. Independent� “Dimitrie Cantemir”, Bucure�ti, 1993, p.17

9

popula�iei, cre�terea gradului de urbanizare, sporirea mobilit��ii popula�iei, datorit� cre�terii gradului de “motorizare” etc.

b) factori endogeni, ce se refer� la modific�rile din con�inutul activit��ii turistice: diversificarea gamei de produse �i servicii oferite, nivelul tarifelor practicate �i acordarea unor facilit��i, dotarea cu for�� de munc�, nivelul de preg�tire al personalului, etc.

• O alt� clasificare are drept criteriu orientarea influen�ei factorilor asupra celor dou� categorii corelative ale pie�ei. Confrom acestui criteriu, exist�:

a) factori ai cererii turistice: venituri, timp liber, grad de urbanizare; b) factori ai ofertei turistice: diversitatea �i calitatea serviciilor, costul presta�iilor,

condi�iile naturale, baza tehnico-material�; c) factori ai confrunt�rii dintre cerere �i ofert�: calitatea infrastructurii, existen�a,

calitatea �i diversitatea ofertei agen�iilor de voiaj, cadrul legislativ, etc. Exist� �i alte modalit��i �i criterii de clasificare a factorilor de influen�� ai

turismului, ce pot fi utilizate în func�ie de scopurile analizelor . Este important s� fie în�eles faptul c� ace�ti factori ac�ioneaz� simultan, cu intensit��i diferite, în anumite perioade de timp, fiind foarte dificil� separarea �i cuantificarea exact� a influen�ei fiec�ruia.

În continuare sunt prezenta�i câ�iva dintre cei mai importan�i factori determinan�i ai turismului:

• Veniturile popula�iei. Majoritatea speciali�tilor din domeniu aprecieaz� experien�a veniturilor ca fiind principala condi�ie pentru manifestarea cererii turistice. Acest indicator exprim�, în mod sintetic, nivelul de dezvoltare economic� �i

social� al unei ��ri sau regiuni, sau indirect, posibilit��ile popula�iei respective pentru practicarea formelor de turism, suportul material al dezvolt�rii turismului. De regul�, nivelul de dezvoltare economic�-financiar� se m�soar� prin nivelul produsului na�ional brut (PIB) pe locuitor.

Veniturile popula�iei au ca destina�ie, în primul rând, satisfacerea unor nevoi vitale ale oamenilor, reprezentând a�a-numitul “consum obligatoriu”, ce are dimensiuni relativ constante, deoarece este determinat de caracterul cvasilimitat al nevoilor fiziologice ale indivizilor. In al doile rând, disponibilit��ile b�ne�ti ale popula�iei sunt cheltuite pentru satisfacerea unor cerin�e legate de satisfacerea unui anumit grad de confort �i abia în ultim� instan��, restul disponibilit��ilor b�nes�i se aloc� pentru ob�inerea unor bunuri �i servicii legate de petrecerea timpului liber. Odat� cu cresterea global� a veniturilor sale, partea destinat� acoperirii nevoilor fundamentale ale fiec�rui individ scade relativ, devenind, astfel, mai mari, disponibilit��ile b�ne�ti pentru a�a-numitele “consumuri libere”.

Staticianul german Ernst Engel a demonstrat cu rigoare stiin�ific� existen�a unor legisla�ii în repartizarea veniturilor pe diferite categorii de necesit��i, precum si în modificarea structurii acestor nevoi în func�ie de varia�ia veniturilor.

Conform acestor legit��i, cheltuielile pentru turism, ce fac parte din categoria consumurilor libere, se afl� în corela�ie direct� cu evolu�ia veniturilor, iar varia�ia lor este, de regul�, mai ampl�1. Altfel spus, o cre�tere a veniturilor b�ne�ti, într-o anumit�

1 Minciu, Rodica, op. cit., p. 42

10

propor�ie, ar conduce la o sporire, într-o propor�ie mai mare sau cel pu�in egal�, a cheltuielilor pentru turism.

Influen�a veniturilor asupra turismului este atât cantitativ�, întrucât conduce la modificarea num�rului de turi�ti �i de zile-turist, dar �i calitativ�, determinând alegerea unor destina�ii mai îndep�rtate, a unor structuri de primire turistic� de categorii superioare, op�iunea pentru anumite tipuri de mijloace de transport, etc.

M�surarea influen�ei veniturilor asupra cererii sau consumului turistic se poate realiza utilizând coeficientul de elasticitate ( Ev) , potrivit rela�iei:

Ev = : = : unde: C = cererea sau consumul turistic; V = veniturile; � = varia�ia Prin valorile luate, situate, de regul�, între + 1,2 �i + 1,4 , coeficientul de

elasticitate indic� o leg�tur� direct� �i puternic� între modificarea veniturilor popula�iei �i cea a cererii/ consumului turistic.

În România, în condi�iile diminu�rii semnificative a veniturilor reale ale popula�iei, în perioada 1991 – 2000, s-a înregistrat o diminuare important� a circula�iei turistice, coeficientul de elasticitate luând valori cuprinse între 1,6 �i 2,0.

• Pre�urile �i tarifele. Acestea reprezint� un alt important factor determinant al

evolu�iei turismului. Datorit� complexit��ii activit��ii turistice, influen�a pre�urilor �i tarifelor se desf��oar� pe mai multe planuri. Ac�iunea acestora pot viza ansamblul produsului turistic sau numai una (ori mai multe) dintre componentele sale : transport, cazare, alimenta�ie, agrement. Pre�urile �i tarifele se stabilesc în raport cu destina�ia turistic�, respectiv cu zona,

cu perioada de pe parcursul anului (în func�ie de sezon), cu categoria de confort a structurilor de primire turistic� sau a mijloacelor de transport utilizate, etc.

În general, pre�urile �i tarifele mai ridicate limiteaz� accesul la serviciile turistice, conducând la sc�derea num�rului de turi�ti �i de zile-turist, la reducerea duratei medii a sejurului �i a gamei de servicii turistice achizi�ionate de turi�ti. Pe de alt� parte, pre�urile �i tarifele mai reduse stimuleaz�, în general, cererea pentru anumite categorii de turi�ti.

În practic�, rela�ia dintre pre�uri/tarife �i dezvoltarea turismului este mult mai complex�, existând �i situa�ii de reac�ii adverse, cum ar fi situa�ia în care, tarife sc�zute ori reducerea drastic� a acestora s� genereze neîncrederea turi�tilor în calitatea serviciilor, ceea ce conduce la refuzul acestora de a cump�ra asemenea produse sau servicii.

Comensurarea influen�ei pre�urilor �i tarifelor asupra turismului se realizeaz� utilizând coeficientul de elasticitate Ep, potrivit rela�iei:

Ep = = : = : unde: P = pre�ul; C = cererea; � = varia�ia

11

Coeficientul de elasticitate ia, de regul�, valori negative, ca expresie a reac�iei contrare a celor dou� fenomene, �i mai mici decât -1. Explica�ia acestei sensibilit��i mai reduse a turismului fa�� de pre�uri const� în faptul c� varia�iile de pre� sunt mai pu�in spectaculoase, acestea afecteaz� mai uniform categoriile de consumatori, clientela este mai fidel� fa�� de anumite destina�ii turistice, se manifest� o anumit� rigiditate a obiceiurilor de consum �.a.

Reac�ia consumatorului de produse �i servicii turistice poate fi influen�at�, îns� �i de modific�ri ale pre�urilor sau tarifelor produse pe alte pie�e decât cea turistic� (autovehicule, carburan�i, echipamente, etc.)

Oferta turistic� reprezint� un factor cu influen�� direct� asupra consumului turistic. Aceasta cuprinde resursele turistice naturale �i antropice, echipamentele, for�a de munc� �i produsele turistice, componente ce exercit� o mare for�� de atrac�ie asupra fluxurilor turistice.

Existen�a acestor resurse turistice este esen�ial� pentru dezvoltarea turistic� a unei localit��i sau a unei zone. Sunt, îns�, numeroase situa�ii în care, resurse mai modeste, având valoare turistic� mai redus�, au devenit mai atractive pentru turi�ti, prin calitatea superioar� a presta�iilor, prin dot�ri �i amenaj�ri corespunz�toare, care s� favorizeze practicarea unor forme de turism mai pu�in dependente de cadrul natural (turismul de afaceri, de cump�r�turi, de recreare, etc.).

Progresul tehnic influen�eaz� gradul de mobilitate a popula�iei, favorizând deplasarea în scop turistic, dar ac�ioneaz� �i asupra altor fenomene, precum: urbanizarea, industrializarea, calitatea mediului înconjur�tor, acestea ac�ionând, la rândul lor, asupra dezvolt�rii turismului.

Deosebit de important� este influen�a dezvolt�rii transporturilor asupra turismului. Orice manifestare vizând perfec�ionarea c�ilor �i mijloacelor de transport, precum �i a gradului de dotare cu automobile, determin� varia�ii ale mi�c�rii turistice.

De asemenea, progresul tehnic ac�ioneaz� �i asupra dot�rii cu echipamente �i utilaje mai performante a structurilor de primire turistic� având func�ii de cazare, alimenta�ie public�, agrement sau tratament, precum �i asupra activit��ii agen�ilor de turism (prin utilizarea sistemelor de rezervare computerizat�, a comunic�rii prin internet, etc.)

Procesul de urbanizare determin� o serie de muta�ii în structura nevoilor popula�iei, influen�ând direct �i evolu�ia turismului. Dincolo de avantajele urbaniz�rii asupra dezvolt�rii economice �i cre�terii calit��ii vie�ii, aceasta provoac� �i o serie de efecte negative, precum poluarea mediului �i cre�terea solicit�rii nervoase a locuitorilor, în special în marile ora�e. Apare, astfel, nevoia de „evadare” din aceste aglomera�ii urbane, spre zone nepoluate, lini�te, pentru odihn�, recreare, distrac�ie, îndeosebi la sfâr�it de s�pt�mân�, dar �i în perioadele de vacan�e sau concedii.

Evolu�ia demografic�, respectiv dinamica popula�iei �i unit��ile ce intervin în structura acestora, pe vârste, profesii, medii, etc., influen�eaz� în mod direct dezvoltarea turismului.

Astfel, prin cre�terea num�rului de locuitori, se creeaz� premisele sporirii num�rului de turi�ti poten�iali. In privin�a structurii pe vârste a popula�iei, trebuie subliniat� participarea în propor�ii diferite, a grupelor de vârst�, la mi�carea turistic�. Fenomenul îmb�trânirii popula�iei, cre�terea duratei medii a vie�ii, a condus la sporirea num�rului persoanelor de „vârsta a treia”, adic� a acelor persoane cu cele mai mari

12

disponibilit��i de timp liber. Dac� ace�tia dispun �i de venituri importante, a�a cum se întâmpl� în ��rile occidentale, unde pensiile medii ating valori ridicate, acest segment de popula�ie devine o clientela ideal� pentru activit��ile turistice.

�i distribu�ia popula�iei pe categorii socio-profesionale prezint� importan�� deosebit� pentru determinarea fenomenului turistic. Studiile au demonstrat c� segmentele de popula�ie cu nivel superior de preg�tire, precum �i întreprinz�torii (patronii) manifest� mai mult� înclina�ie c�tre consumul turistic, atât datorit� unei percep�ii deosebite asupra semnifica�iei c�l�toriilor, dar �i pentru c� dispun de mijloace b�ne�ti necesare. La cealalt� extrem� se pozi�ioneaz� lucr�torii agricoli �i locuitorii din mediul rural, atât, datorit� structurii anului de produc�ie agricol�, cât �i ca urmare a gradului mai sc�zut de preg�tire �i a unei alte ierarhiz�ri a nevoilor din partea acestora.

Un factor determinant al evolu�iei turismului de importan�� deosebit� este timpul liber. Evolu�iile acestuia condi�ioneaz� manifestarea cererii pentru consumul produselor turistice.

De-a lungul timpului, în ultimele decenii, datorit� progreselor înregistrate în activitatea economic�, a avut loc �i o continu� diminuare a duratei zilei �i a s�pt�mânii de lucru, precum �i cre�terea duratei concediului de odihn� pl�tit, care, în majoritatea ��rilor lumii (cu unele excep�ii, în special Japonia �i SUA) este de cca 30 zile/an.

Turismul, ca modalitate pl�cut� de petrecere (ocupare) a timpului liber, se poate practica în special la sfâr�it de s�pt�mân� �i în perioadele de concedii sau vacan�e.

1.5. Fluxurile turistice interna�ionale Un flux turistic este reprezentat de „un num�r de persoane care circul� între un

bazin de cerere �i unul de ofert�” turistic�1, iar modul de formare �i amploarea acestuia sunt condi�ionate de caracteristicile celor dou� bazine, precum �i de o serie de factori, de o mare diversitate, care determin� intensitatea �i structura circula�iei turistice interna�ionale.

Privit din aceast� perspectiv�, turismul interna�ional poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau na�tere între ��rile sau regiunile emi��toare �i cele receptoare de turi�ti2.

Dac� turismul emi��tor este concentrat într-un num�r redus de ��ri ale lumii, având economii dezvoltate �i, în mod corespunz�tor, locuitori ale c�ror venituri sunt suficient de mari pentru a-�i permite s� cumpere produse turistice, ��rile receptoare de turi�ti sunt cu mult mai numeroase, cuprinzând atât ��ri cu economie dezvoltat�, cât �i ��ri în curs de dezvoltare.

• Bazinele de cerere turistic� se afl�, deci, în principal, în ��rile dezvoltate, din punct de vedere economic, unde tr�iesc persoane cu venituri ridicate, care î�i pot permite s� pl�teasc� pre�ul unor c�l�torii interna�ionale. Aceste ��ri se mai numesc �i importatoare de turism (de servicii turistice), deoarece c�l�toriile reziden�ilor în alte ��ri presupun efectuarea de cheltuieli valutare, în mod similar cump�r�rii de bunuri din import.

1 Cristureanu, Cristiana, Economia �i politica turismului interna�ional, Editura ABEONA, Bucure�ti, 1992, p. 81 2 Minciu, Rodica, op. cit., p. 57

13

• Bazinele de ofert� turistic� se afl� în zonele unde exist� atrac�ii turistice (naturale �i antropice) deosebite, iar ��rile unde se afl� locurile respective sunt considerate exportatoare de servicii turistice, acestea beneficiind de încas�ri valutare din vânzarea presta�iilor turistice, ca urmare a cheltuielilor realizate, în ��rile respective, de c�tre turi�tii str�ini care le viziteaz�.

1.5.1. Motiva�ii pentru realizarea c�l�toriilor turistice interna�ionale

Exist� mai multe categorii de motiva�ii principale pentru realizarea c�l�toriilor

interna�ionale în scop turistic, acestea constituindu-se, astfel, în principalele cauze ale form�rii fluxurilor turistice interna�ionale.

François Vellas clasific� aceste motiva�ii în trei categorii principale1: cele motivate de pre�uri, de climat �i de diverse motive personale ale turistului.

a) Pre�urile reprezint� motiva�ii esen�iale în decizia turi�tilor de a c�l�tori în afara frontierelor ��rii unde ace�tia î�i au re�edin�a obi�nuit�. Diferen�ele dintre nivelurile pre�urilor produselor turistice practicate în diferitele ��ri ale lumii, pentru oferte similare, ca nivel de confort, diversitate a serviciilor �i calitatea acestora, se explic� prin nivelul mai sc�zut al salariilor din industria turistic�, în unele ��ri, majoritatea aflate în curs de dezvoltare. Iar dac� �inem seama de faptul c� turismul reprezint� o „industrie a mâinii de lucru” (adic� utilizeaz� un num�r mare de lucr�tori, mul�i dintre ace�tia cu niveluri sc�zute de calificare), ponderea costurilor cu for�a de munc� în costurile totale fiind ridicat�, atunci putem în�elege mai bine de ce pot s� apar� diferen�e importante ale pre�urilor unor produse turistice similare, în func�ie de costul for�ei de munc� utilizate în turism, în ��ri diferite.

Acest „diferen�ial al pre�urilor” este deosebit de important, de exemplu, pentru motiva�iile turi�tilor nord-americani care viziteaz� Mexicul sau ��rile Americii latine sau pentru vest-europenii care î�i aleg ca destina�ii unele ��ri din Asia de Sud-Est �i Pacific.

b) Climatul reprezint�, de asemenea, un motiv determinant pentru caracterul interna�ional al turismului. O serie de ��ri din Europa de Sud, precum �i insule din Caraibe, din Oceanul Indian �i din Pacific, beneficiaz�, din plin, de avantajul acestui factor, oferind „garan�ia” c�, acolo, turi�tii vor g�si un climat cald, cu plaje însorite �i posibilitatea de a face baie, în m�ri sau oceane în care temperatura apei este optim� pentru „thalasoterapie”.

c) Motivele personale ale turistului se pot clasifica, la rândul lor, în 6 categorii principale:

- Loisir* �i vacan�e, aceasta fiind principala motiva�ie pentru c�l�toriile realizate în afara timpului obi�nuit, afectat activit��ilor profesionale. Motivele pot fi diverse: odihn�, dorin�a de „smulgere” sau „evadare” din mediul s�u obi�nuit, descoperiri culturale, vizite la rude �i prieteni, practicarea unor sporturi etc.

- Afaceri, respectiv c�l�torii întreprinse în cadrul activit��ilor profesionale. În aceast� categorie sunt inclu�i voiajorii comerciali, membrii echipajelor de aeronave sau nave maritime care efectueaz� escale în diferite ��ri, func�ionarii guvernamentali �i ai organiza�iilor interna�ionale afla�i în misiune, salaria�ii care

1 Vellas, François, op. cit., pp. 10-11

14

lucreaz� la instalarea unor utilaje sau echipamente în alte ��ri (pentru durate de pân� la un an).

- Congrese �i alte reuniuni, respectiv c�l�torii realizate pentru a participa la congrese sau la alte tipuri de reuniuni (seminarii, colocvii, conferin�e, mese rotunde etc.).

Dup� al�i autori1, atât turismul de reuniuni, cât �i turismul practicat de participan�ii la manifest�ri expozi�ionale (fie ca expozan�i, fie ca vizitatori profesionali), precum �i c�l�toriile-stimulent, reprezint� componente ale turismului de afaceri.

- S�n�tate, respectiv c�l�torii întreprinse fie pentru a beneficia de îngrijiri medicale, fie pentru îmbun�t��irea nivelului de s�n�tate, prin ac�iunile ce �in de medicina profilactic� (preventiv�): „repunerea în form�”, thalasoterapie, balneoterapie etc. Sunt incluse, în aceast� categorie, �i sejururile în sta�iunile termale �i tratamentele terapeutice de orice natur� (onc�iuni sau împachet�ri cu n�mol, inhalare de gaze cu efect terapeutic etc.).

- Studii, respectiv c�l�toriile realizate pentru a asista la cursuri sau pentru formare sau perfec�ionare profesional�, într-o institu�ie de formare ale c�rei cursuri pot s� dureze un întreg an �colar sau chiar mai mult.

- Religie, respectiv c�l�toriile întreprinse pentru a participa la un pelerinaj sau pentru o vizit� la un loc sfânt.

Într-o alt� abordare, se poate aprecia c�2 un turist î�i va alege o destina�ie turistic� interna�ional� în urm�toarele situa�ii:

- oferta de vacan�� a ��rii în care î�i au domiciliul obi�nuit este limitat�; - produsele turistice oferite în �ara sa sunt inaccesibile, fie datorit� pre�urilor

ridicate, fie datorit� faptului c� respectivele produse sunt mai bine vândute la export, adic� turi�tilor str�ini;

- absen�a unor produse turistice din oferta intern� a ��rii de domiciliu (de exemplu, posibilitatea de practicare a unor cure balneo-medicale sau a talazoterapiei ori a sporturilor de iarn� etc.);

- cererea pentru unele produse turistice având caracter de unicat în lume (de exemplu, vizitarea Sfinxului �i a piramidelor egiptene, a locurilor sfinte, la Ierusalim ori a Turnului Eiffel, la Paris etc.).

În func�ie de aceste motive, corelate �i cu altele3, cum ar fi: existen�a unor factori naturali deosebi�i, dorin�a de cunoa�tere, participarea la evenimente cultural-artistice, �tiin�ifice sau profesionale etc., fluxurile turistice se mai pot clasifica în dou� mari categorii4:

a) „Sunlust”, care sunt fluxuri asociate turismului de soare ori determinat de alte condi�ii naturale (existen�a z�pezii, a unor izvoare termale etc.). În alegerea unor astfel de destina�ii, principalele criterii de selec�ie sunt pre�urile �i distan�ele.

* Timp liber, de care poate dispune o persoan�, în afara ocupa�iei sale obi�nuite (conform Lexiconului de termeni turistici – coordonator Gabriela St�nciulescu, Editura Oscar Print, Bucure�ti, 2002, p. 177) 1 Davidson, R., Business Travel, Pitman Publishing, Londra, 1994, p. 1 2 Vellas, François, Economie et Politique du Tourisme International, Economica, Paris, 1995, p. 28 3 Minciu, Rodica, op. cit., p. 57 4 Gray, P. H., International Travel – International Trade, Lexington Books, Londra, 1970, p. 117

15

b) „Wonderlust”, respectiv turismul de cunoa�tere (având motiva�ii culturale – de participare la diverse manifest�ri culturale, artistice, sportive, de vizitare a unor monumente, muzee sau a unor obiective naturale deosebite). Factorul decisiv în alegerea destina�iei este, în aceste cazuri, calitatea ofertei �i diferen�ierea acesteia fa�� de ofertele interne, de produse similare.

1.5.2. Mecanismul de formare a fluxurilor turistice interna�ionale

Fluxurile turistice interna�ionale reprezint� una dintre cele mai dinamice

componente ale schimburilor economice interna�ionale. Ponderea cea mai mare, în circula�ia turistic� interna�ional�, o au fluxurile turistice interne �i cele intra-regionale (realizate între ��rile situate în aceea�i regiune turistic�).

Statisticile interna�ionale arat� c� peste trei sferturi dintre voiajele interna�ionale se desf��oar� pe distan�e scurte, cele mai multe dintre acestea fiind realizate în interiorul sau între ��rile cu economie dezvoltat�, din Europa, America de Nord �i Asia1. Analiza fluxurilor turistice interna�ionale se realizeaz� utilizând atât indicatori fizici (num�rul de sosiri la frontiere), cât �i valorici (încas�ri din turismul interna�ional).

1.5.2.1. Formarea, în spa�iu, a fluxurilor turistice interna�ionale

La scar� global�, câteva bazine turistice emi��toare domin� fluxurile turistice

interna�ionale. Astfel, principalele 10 ��ri emi��toare de turi�ti, împ�r�ite între America (SUA �i Canada), Europa (Germania, Marea Britanie, Fran�a, Olanda, Italia, Belgia �i Spania) �i Asia (Japonia), reprezint�, împreun�, peste 40% din bazinele de cerere turistic� la nivel mondial. Acestea reprezint� principalele ��ri bogate ale lumii.

Mai mult de jum�tate dintre turi�tii interna�ionali au, de fapt, domiciliul în ��ri europene, ceilal�i provenind de pe continentul american (sub 20%) �i din Asia de Sud �i Pacific (regiune ce înregistreaz� cele mai ridicate ritmuri de cre�tere ale sosirilor de turi�ti interna�ionali, în ultimii ani), în timp ce, împreun�, Africa �i Asia de Sud abia ating 3%.

��rile cu economie dezvoltat� reprezint� atât marii emi��tori de turi�ti, cât �i principalele destina�ii turistice ale lumii, astfel c� ambele „capete” ale fluxurilor turistice mondiale sunt situate, în principal, în Europa �i America de Nord. De fapt, la nivel mondial, exist� trei mari bazine de destina�ie turistic� sau „trei mari lacuri de vacan�� ale lumii”, cum le-a denumit Georges Cazes2, amplasate în jurul periferiilor meridionale ale marilor regiuni emi��toare, care reprezint� „inima” sistemului, precum �i la frontierele destina�iilor turistice emergente. Cel mai important dintre acestea este bazinul euro-mediteranean, cu o concentrare turistic� mai mare pe ��rmul nordic al M�rii Mediterane. Celelalte dou� sunt: bazinul America de Nord – Caraibe, zon� denumit� �i „Mediterana american�”3 �i bazinul Asia de Est �i Pacific.

Reparti�ia fluxurilor turistice în jurul celor trei mari bazine de destina�ie eviden�iaz� caracterul discontinuu al spa�iului turistic �i caracterizeaz�, la scar� mondial�,

1 Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), p. 114 2 Cazes, G., Fondements pour une géographie du tourisme et des loisirs, Bréal, Paris, 1992 3 Stock, M. (coordonator), Le tourisme. Acteurs, lieux et enjeux, Belin, Paris, 2003, p. 131

16

inegalit��ile, observabile pe plan economic, ale nivelului de dezvoltare sau ale puterii de cump�rare ale diferitelor regiuni ale lumii.

Cele trei mari bazine turistice prezint� trei caracteristici comune1, respectiv: 1) Apropierea de marile „surse de bog��ie”, ce constituie „rezervoarele” de

turi�ti care de�in o parte important� a popula�iei cu putere de cump�rare suficient de mare pentru a-�i permite consumuri turistice importante, cu caracter ludic �i recreativ, în cadrul sejururilor lor în str�in�tate.

2) Bazinele respective suprapun dou� zone constituite din ��ri cu niveluri de via�� extrem de contrastante. Astfel, cele mai vechi ��ri frecventate apar�in categoriei ��rilor celor mai bogate, în timp ce „prelungirile” lor meridionale corespund categoriei ��rilor în curs de dezvoltare. Avantajele economice �i sociale favorizeaz� o „glisare” a fluxurilor turistice de la un ��rm, la altul, al Mediteranei, c�tre grani�ele Asiei de Sud – Est �i c�tre Sudul frontierei Statelor Unite ale Americii sau Mexicului, spre ��rmurile din America Central�. Aceste fluxuri r�spund unei puternice atrac�ii a turi�tilor pentru regiunile cele mai însorite, indiferent c� este cazul unui climat mediteranean, subtropical sau tropical. În aceste locuri, sezoanele turistice sunt mult mai etalate în timp. Fiecare dintre aceste bazine este dominat de clientele regionale, privilegiate, ce reprezint� între 2/3 �i 3/4 din totalul turi�tilor, situa�ie explicabil� prin apropierea geografic� dintre locul de domiciliu �i cel de destina�ie turistic�. Deplas�rile respective, ce urmeaz� aproximativ acelea�i fuse orare, faciliteaz� realizarea de sejururi scurte, f�r� ca turi�tii s� sufere de nepl�cerile legate de decalajele orare.

3) Existen�a unor leg�turi privilegiate, de ordin istoric, cultural, lingvistic, politic etc. Astfel, vechile colonii au p�strat, în general, utilizarea limbilor europene, facilitând primirea persoanelor de diferite na�ionalit��i, care vorbesc aceste limbi. Circula�ia turistic� este facilitat�, de asemenea, �i de procedurile de simplificare a formalit��ilor vamale �i de frontier�, prin acorduri bilaterale privind adaptarea unor m�suri comune în acest scop.

Fluxurile turistice interna�ionale se împart în dou� mari categorii, care se

completeaz� sau se alimenteaz� reciproc2, respectiv: 1) Fluxuri intra-regionale (în interiorul acelora�i regiuni turistice) 2) Fluxuri inter-regionale (între marile regiuni turistice ale lumii) De remarcat c�, la nivel mondial, fluxurile intra-regionale au cea mai mare

pondere în totalul fluxurilor turistice, de cca 80%. 1) Circula�ia turistic� intra-regional� Se pot distinge dou� categorii de fluxuri turistice intra-regionale: a) – Cele create de cererea turi�tilor care î�i au re�edin�a în ��ri aflate în

aceea�i regiune cu ��rile vizitate (de exemplu, turi�tii italieni care viziteaz� Spania)

b) – Cele create de cererea turi�tilor care î�i au re�edin�a în ��ri aflate în afara regiunii vizitate (de exemplu, turi�tii americani sau japonezi care

1 Idem, p. 140 2 Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), pp. 114-116

17

viziteaz�, succesiv, Spania, Fran�a �i Italia, ��ri aflate în aceea�i regiune turistic�, generând, astfel, un flux turistic intra-regional).

Ponderea cea mai mare o au fluxurile intra-regionale din prima categorie men�ionat� mai sus.

Europa �i America de Nord de�in, împreun�, peste 85% din totalul fluxurilor intra-regionale, la nivel mondial. Statisticile arat� c� cca 85% din c�l�toriile în Europa provin tot din ��ri europene. Cele mai importante fluxuri turistice intra-europene sunt urm�toarele1:

- cel orientat pe direc�ia Nord – Sud , de tip sunlust; - cel având ca punct de pornire ��rile vest-europene, cu economie dezvoltat�, c�tre

destina�ii aflate în ��rile din Estul continentului, ce dispun de oferte variate (fluxuri de tip wonderlust �i sunlust).

Mai recent, dup� anul 1990, a început s� se dezvolte �i un flux invers, pornind din Estul continentului, spre ��rile din Vestul Europei, mai slab ca intensitate �i având ca motiva�ie dorin�a de cunoa�tere, de tip wonderlust.

Motivele pentru care Europa se men�ine ca lider în turismul intra-regional sunt2 urm�toarele:

- Europa cuprinde un num�r mare de ��ri, cu poten�ial turistic variat, diferit �i de mare valoare;

- Deplasarea turi�tilor, dintr-o �ar� în alta, se realizeaz� pe cale terestr� (rutier� �i feroviar�), ceea ce face s� scad� pre�ul transportului, respectiv al c�l�toriei turistice;

- Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizeaz� între ��ri limitrofe; - Apartenen�a la Uniunea European� �i absen�a ori simplificarea formalit��ilor de

trecere a frontierei faciliteaz� deplas�rile turistice. Cea de-a doua mare destina�ie turistic� a lumii, dup� Europa, este continentul

american, în cadrul c�ruia, principalele fluxuri intra-regionale se desf��oar� între SUA �i Canada, precum �i dintre aceste dou� ��ri �i destina�ii din zona M�rii Caraibelor �i din America Central�.

În privin�a regiunii Asia de Est �i Pacific, fluxurile turistice intra-regionale sunt dominate de turi�tii japonezi, care frecventeaz�, în special, ��ri învecinate: China, inclusiv Hong Kong, Taiwan �i Coreea de Sud.

2) Circula�ia turistic� inter-regional� Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de

c�l�toriile turi�tilor europeni spre America de Nord, în special din motive de afaceri, precum �i spre Asia de Est �i Pacific, motivate, în principal, de dorin�a cunoa�terii culturii �i civiliza�iei acestor zone, dar �i, tot mai mult, în ultimii ani, pentru turismul de tip sunlust.

Un alt flux turistic important este cel ce pleac� din America de Nord spre Europa �i spre Orientul Îndep�rtat, atât pentru turismul de afaceri, cât �i pentru cel de vacan��. La acestea, mai poate fi men�ionat �i fluxul, aflat în cre�tere, al turi�tilor europeni, spre continentul african (în câteva ��ri ale Africii de Nord �i în Africa de Sud).

Continentul european se men�ine, în ultimele decenii, ca prima destina�ie turistic� mondial�, chiar �i în condi�iile în care au ap�rut noi destina�ii mondiale, ce atrag, anual, 1 Minciu, Rodica, op. cit. (2005), p. 58 2 Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), p. 115

18

tot mai mul�i turi�ti �i, astfel, î�i sporesc, continuu, cota de pia��. Dac� în anul 1995 Europa de�inea o pondere de dou� treimi din totalul turi�tilor interna�ionali, în prezent, ponderea este de cca 55%, de�i, în valori absolute, num�rul turi�tilor care au vizitat Europa a fost în cre�tere, de la un an la altul.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au marcat începutul unei sc�deri a volumului fluxurilor turistice spre �i dinspre America de Nord, reducerea num�rului turi�tilor americani înregistrând un mare declin, în toate regiunile importante, receptoare de turi�ti �i, în special, în Europa, fenomen care s-a atenuat treptat, în anii urm�tori. America de Nord �i cea de Sud primesc, împreun�, în medie, în jurul a 10 milioane de turi�ti pe an, din Europa, fluxurile respective îndreptându-se, în special, spre marele bazin al ofertei de pe Coasta de Vest a SUA. Urmeaz�, ca pondere a destina�iilor, Insulele Caraibe �i America Central�. Spre aceast� zon� se îndreapt� turi�tii din America de Nord, precum �i din Europa �i Japonia.

Din punctul de vedere al ritmului de cre�tere a circula�iei turistice, cea de-a doua regiune a lumii, ca destina�ie turistic�, este continentul asiatic. Asia de Vest prime�te circa jum�tate din num�rul de turi�ti care viziteaz� acest continent, iar fluxurile ce înregistreaz� cea mai important� dinamic� sunt cele ale turi�tilor europeni care au ca destina�ie Asia de Est �i de Sud.

Cea de a patra destina�ie mondial� regional� este Africa. Spre acest continent s-au înregistrat chiar diminu�ri ale fluxurilor turistice, în ultimii ani. Circa 70% din totalul num�rului de turi�ti veni�i în Africa se opresc în nordul continentului, majoritatea lor fiind europeni, iar, mai recent, a crescut num�rul celor ce ajung în Africa de Sud.

1.5.2.2. Formarea, în timp, a fluxurilor turistice interna�ionale O caracteristic� a fluxurilor turistice, în compara�ie cu celelalte componente ale

circuitului economic mondial, o constituie etalarea inegal� în timp, prin sezonalitate. Cauzele sezonalit��ii turistice sunt1, pe de o parte, naturale (pozi�ia geografic�,

succesiunea anotimpurilor, condi�iile de clim�, atractivitatea �i varietatea valorilor culturale, istorice, de art�), acestea datorându-se, în principal, climei, cât �i cauze (condi�ii) economico-organizatoare �i sociale (printre care, structura anului �colar �i universitar, regimul concediilor pl�tite �i durata lor etc.).

Dimensiunile optimului sezonier pentru turism �i recreare variaz�, în distribu�ia sa pe glob. Astfel, este bine cunoscut exemplul Mediteranei, unde sezonul cald este lung, de peste 6 luni/an. Factorii naturali influen�eaz� sezonalitatea fluxurilor turistice, ac�ionând în zona bazinului ofertei turistice, respectiv la destina�iile turistice2.

Sezonalitatea cea mai accentuat� se înregistreaz� spre ��rile cu industrie turistic� dezvoltat�, precum Austria, Elve�ia, Portugalia, Italia, Turcia etc. Dimensiunea relativ� a sezonalit��ii este cu atât mai mare, cu cât valorile coeficien�ilor sezonalit��ii sunt mai mari, respectiv când exist� diferen�e mai mari între circula�ia turistic� din luna cu aflux turistic minim �i cea din luna cu aflux turistic maxim3.

1 Idem, pp. 119-120 2 Jug�naru, I.-D., Managementul restructur�rii în turismul românesc de litoral, Tez� de doctorat, ASE Bucure�ti, 2004, anexa 13 3 Cristureanu, Cristiana, op. cit. (2006), pp. 119-120

19

În alte ��ri, printre care Germania, ��rile scandinave, Japonia, Australia sau Marea Britanie, circula�ia turistic� este etalat� mai uniform pe parcursul anului, în principal datorit� ofertei turistice, care nu depind� de factorii naturali (clim�, relief), fiind o ofert� specializat�, în principal, pe turismul de afaceri, de reuniuni �i de week-end.

Analizând situa�ia Spaniei, putem constata o sezonalitate sc�zut�, în aceast� �ar�, în pofida specificului ofertei, dependente de clim�. Explica�ia const� în politica turistic� adoptat� �i în eforturile conjugate, din partea autorit��ilor publice �i a investitorilor din turism, care �i-au fixat ca principal obiectiv prelungirea sezonului turistic, obiectiv pe care l-au atins. Un alt exemplu, aparent paradoxal, ca �i în cazul Spaniei, dar situat la cealalt� extrem�, este cel al Belgiei, care înregistreaz� o sezonalitate deosebit de accentuat�, în raport cu oferta sa turistic�, axat�, în special, pe turismul de afaceri �i de congrese. Aceast� situa�ie se explic� prin pozi�ia geografic� a Belgiei, expus� sezonalit��ii manifestate în ��rile vecine (Olanda, Germania �i Fran�a), spre care �i din care fluxurile turistice tranziteaz� aceast� �ar�, îndreptându-se spre alte destina�ii turistice.

1.6. Indicatorii circula�iei turistice Printre indicatorii cei mai reprezentativi pentru caracterizarea circula�iei turistice se folosesc: num�rul turi�tilor, num�rul mediu de turi�ti, num�r zile-turist; durata medie a sejurului, încas�rile din turism, densitatea circula�iei turistice, preferin�a relativ� a turi�tilor etc. O parte din ace�ti indicatori (num�r turi�ti, num�r zile turist, încas�rile din turism) se ob�in direct din informa�iile furnizate de sursele amintite. Indicatorul num�r de turi�ti se ob�ine din cumularea informa�iilor cuprinse în diferite documente statistice, calculându-se efectiv la sfâr�itul anului calendaristic, dar �i pe perioade mai mici, în func�ie de nevoile utilizatorului. Acest indicator se poate determina pe total circula�ie turistic� sau pe tipuri de ac�iuni, zone turistice etc. Indicatorul num�r mediu de turi�ti se ob�ine prin punerea în rela�ie a num�rului de turi�ti cu un aspect economic, putem ob�ine astfel: num�r mediu de turi�ti pe zi, lun� sau pe litoral, la munte etc. Acest indicator arat� intensitatea circula�iei turistice într-un anumit interval (calendaristic sau sezon turistic):

n

TNT

�= ,

unde: ΣT – suma turi�tilor înregistra�i într-o perioad� dat� n – num�rul zilelor din perioada respectiv� Num�rul înopt�ri sau num�rul zile-turist se ob�ine din înregistr�rile în spa�iile de cazare, prin însumarea num�rului de zile de �edere al fiec�rui turist; se poate determina pe tipuri de unit��i de cazare, pe tipuri de ac�iuni, pe zone provenien�� a turi�tilor etc. Durata medie a sejurului se calculeaz� ca raport între total zile –turist (ΣNZT) �i num�rul de turi�ti (T):

T

NZTDS

�=

20

Acest indicator arat� timpul mediu (zile) de r�mânere a turi�tilor în spa�iile de cazare �i reflect� astfel posibilitatea ofertei de a re�ine turistul într-o anumit� zon�, regiune etc. Densitatea circula�iei turistice pune în leg�tur� direct� circula�ia turistic� cu popula�ia rezident� a ��rii (zonei, regiunii) receptoare. Acest indicator se calculeaz� ca raport între num�rul turi�tilor sosi�i în zona X (T) �i popula�ia rezident� a zonei X (P):

P

TD �=

De regul�, acest indicator are valoare subunitar�, dar exist� �i zone (jud. Constan�a, în perioada de sezon turistic estival atinge nivelul de 2,12 la densitatea circula�iei turistice) sau ��ri (Spania, Austria) în care valoarea este supraunitar�. Preferin�a relativ� a turi�tilor ofer� informa�ii privind orientarea geografic� a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zon�, �ar� etc); se calculeaz� ca raport între num�rul de turi�ti dintr-o �ar� Y care se îndreapt� spre o �ar� X (T1) �i popula�ia rezident� a ��rii de origine Y (P):

P

TPr

�= 1

O alt� metod� de ob�inere a preferin�ei relative a turi�tilor o reprezint� punerea în rela�ie a num�rului de turi�ti dintr-o �ar� A care viziteaz� o �ar� B (ΣT1) �i totalul emisiunii turistice a ��rii respective A (T). Aceast� metod� este îns� mai pu�in practic� datorit� faptului c� nu toate ��rile urm�resc fluxul de turi�ti (emisia turistic�):

��=

T

TFR

1

Dintre indicatorii valorici, cei mai des utiliza�i sunt: volumul total al încas�rilor din turism, care se urm�re�te pe zone turistice, pe tipuri de ac�iuni, pe societ��i comerciale, etc. �i încasarea medie pe zi –turist (turist), care se calculeaz� ca raport între volumul încas�rilor �i num�rul zile-turist (turi�ti). Statisticile interne ale fiec�rei ��ri pot crea condi�ii pentru calcularea altor indicatori, con�inutul �i valoarea lor informa�ional� fiind expresia acurate�ei metodelor utilizate. Indicatorii fizici �i valorici ai circula�iei turistice se folosesc în practica intern� �i interna�ional� �i fac obiectul d�rilor de seam� statistice ale organismelor interna�ionale (OMT, GATT, OECD, etc)

21

Capitolul II - Pia�a turistic� Turismul �i-a constituit în timp o pia�� proprie, definit� prin factori cu manifestare specific� �i determinan�i de natur� economic�, social�, politic� �i motiva�ional�. Pia�a se înscrie ca un element de referin�� al oric�rei activit��i economice, atât în etapa prealabil�, a elabor�rii programului (dimensiunea �i structura activit��ii), cît �i în desf��urarea ei corect� �i apoi în procesul final al verific�rii rezultatelor. Pia�a reprezint�, astfel, o surs� de informare, un teren de confruntare �i un barometru al realiz�rilor �i al �anselor viitoare. Diversitatea variabilelor de pia��, precum �i multitudinea formelor de manifestare a factorilor pie�ei turistice, limiteaz� posibilitatea de cunoa�tere aprofundat� a acesteia, devenind, astfel, necesar� studierea în detaliu a caracteristicilor pie�ei turistice, precum �i a elementelor componente ale acesteia: cererea �i oferta turistic�

2.1. Particularit��ile pie�ei turistice Pia�a turistic� este o component� a pie�ei, în mod general, �i a pie�ei serviciilor, în mod particular. O prim� defini�ie a pie�ei turistice trebuie realizat� pornind de la con�inutul ce i-a fost atribuit de teoria economic�. Astfel, pia�a turistic� poate fi definit� ca fiind ansamblul actelor de vânzare – cump�rare, al c�ror obiect de activitate îl reprezint� produsele turistice, privite în unitatea organic� cu rela�iile pe care le genereaz� �i în conexiune cu spa�iul în care se desf��oar�.

Imaginea pie�ei r�mâne îns� incomplet�, f�r� luarea în considerare a celor dou� categorii corelative ale sale – cererea �i oferta. Din acest punct de vedere, pia�a turistic� reprezint� sfera economic� de interferen�� a ofertei turistice, materializat� prin produc�ia turistic�, cu cererea turistic�, materializat� prin consumul turistic. Din aceast� defini�ie rezult� particularit��ile pie�ei turistice, ca atribut al celor dou� categorii: cererea �i oferta turistic�. O prim� particularitate a pie�ei turistice rezult� din rolul determinant al ofertei turistice. Oferta este perceput� de c�tre cerere sub forma unei „imagini”, construit� prin cumularea �i sintetizarea tuturor informa�iilor primite �i acumulate de fiecare turist poten�ial. Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei. Mai mult, contactul direct cu oferta turistic� se stabile�te de-abia în timpul consumului. Rezult�, astfel, o alt� particularitate a pie�ei turistice �i anume c� locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu �i cu locul de formare a cererii. Exist� de altfel numeroase situa�ii în care nu consumatorul este �i cel care decide asupra achizi�ion�rii unui produs turistic. Oferta turistic� este rigid�, neelastic� în timp �i spa�iu, nu poate fi stocat� sau transformat� �i, deci, odat� neconsumat�, ea se pierde, în schimb cererea turistic� este foarte elastic� �i supus� unor permanente fluctua�ii determinate de influien�a unei multitudini de factori. Aceste caracteristici ale ofertei �i cererii turistice implic� întotdeauna un decalaj poten�ial între ele, ceea ce confer� activit��ii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al celor dou� componente ale pie�ei face mai dificil� ajustarea lor �i poate conduce la apari�ia unor combina�ii, ca de pild�: ofert� bogat� �i cererea mic�; cererea mare �i ofert� necorespunz�toare; ofert� dispersat� �i cerere concentrat� etc.

22

Pentru delimitarea �i diminuarea inconvenientelor amintite este necesar� o aprofundare a conceptelor specifice pie�ei turistice, precum �i folosirea unor tehnici de prevenire sau mic�orare a riscului de pia��.

Pia�a turistic�, component� a pie�ei serviciilor, presupune mobilitatea cererii (turistul este cel care trebuie s� se deplaseze), altfel pia�a nu ar exista, neavând loc confruntarea cererii cu oferta turistic�. Con�inutul pie�ei turistice, examinat ca o categorie economic� dinamic�, nu poate fi limitat� la suma proceselor economice care au loc în mod efectiv, ci trebuie extins �i asupra celor poten�iale respectiv asupra celor care ar putea avea loc. Intervin, astfel, o serie de elemente (în afara cererii �i ofertei reale), precum: cerere nesatisf�cut�, cerere în formare, ofert� neconsumat�, ofert� pasiv� etc. Apare, deci, posibilitatea existen�ei, în mod virtual, a pie�ei turistice, f�r� prezen�a concomitent� a celor dou� elemente ale sale, respectiv o pia�� turistic� f�r� ofert� sau f�r� cerere. No�iunea de pia�� turistic� dobânde�te, în acest sens, accep�iuni practice cum sunt: pia�a turistic� real� (efectiv�), pia�� turistic� poten�ial� �i pia�� turistic� teoretic�. Pia�a turistic� real� este format� din ansamblul cererilor care s-au întâlnit în mod efectiv, deci num�rul actelor de vânzare – cump�rare finalizate. Acest tip de pia�� poate fi exprimat prin indicatori concre�i: num�r de turi�ti, num�r de zile – turist, volumul încas�rilor din turism etc. Pia�a turistic� poten�ial� reprezint� dimensiunile pe care le-ar fi putut avea pia�a turistic� în alte condi�ii decât cele existente (alt� ofert�, alt� cerere manifestat� etc) Diferen�a dintre pia�a turistic� poten�ial� �i cea real� este dat� de segmentul nonconsumatorilor relativi. Deci, în alte condi�ii (ca, de pild�: subiectul cererii turistce s� dispun� de alte mijloace b�ne�ti sau altfel distribuite în timp sau oferta s� fie mai diversificat� etc.), nonconsumatorii relativi se pot transforma în consumatori efectivi. Neconcordan�a, în timp �i spa�iu, a cererii turistice �i a ofertei determin� fie oferta neconsumat�, fie cererea nesatisf�cut�. Pia�a turistic� teoretic� este dat� de dimensiunile globale pe care le-ar putea avea o pia�� în care to�i membrii societ��ii ar fi participan�i la activitatea turistic�. Diferen�a dintre pia�a turistic� teoretic� �i pia�a poten�ial� o reprezint� segmentul nonconsumatorilor absolu�i. Orice modificare s-ar produce în cadrul elementelor pie�ei ei r�mân nonconsumatori absolu�i.

2.2. Conceptele de cerere �i consum turistic De�i între cererea turistic� �i consumul turistic exist� o mare asem�nare, aceste dou� concepte nu pot fi suprapuse total. Astfel, defini�iile oficiale relev� con�inutul diferit al celor dou� categorii:

- cererea turistic� este format� din „ansamblul persoanelor care î�i manifest� dorin�a de a deplasa, periodic �i temporar, în afara re�edin�ei proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activit��i remunerate la locul destina�iei”;

- consumul turistic este format din „cheltuielile efectuate de cererea turistic� pentru achizi�ionarea unor noi servicii �i bunuri legate de motiva�ia turistic�”;

Cererea turistic� reprezint�, a�adar, totalitatea cerin�elor manifestate sau nemanifestate înc�, pentru apropierea de produsele turistice, pe când consumul turistic este forma de materializare a cererii.

23

Apar, astfel, dou� modalit��i de exprimare a cererii turistice: - cerere turistic� manifestat� – acea cerere care s-a manifestat (exteriorizat)

într-o anumit� perioad� de timp, întâlnit� �i sub denumirea de cerere turistic� real�; - cerere turistic� nemanifestat� (neconcretizat�), dar care exist� poten�ial în

concep�ia unui consumator �i care ar putea fi evaluat� �i cuantificat� pe baza unui studiu al evolu�iei cerin�elor; aceasta se poate întâlni �i sub denumirea de cerere turistic� prezumat�.

Cererea turistic� real� �i cererea turistic� prezumat� formeaz� cererea turistic� poten�ial�. Deosebirea dintre cererea turistic� �i consum turistc poate fi eviden�iat� �i din punct de vedere al locului �i momentului form�rii acestora. Cererea turistic� se formeaz� la locul de re�edin�� al turistului, unde se contureaz� bazinul cererii, definit prin caracteristicile economice, sociale, politice, etnice ale turismului c�ruia îi apar�ine. Consumul turistic, în schimb, se realizeaz� în cadrul bazinului ofertei turistice, în mai multe etepe, desf��urate în timp �i spa�iu:

1) înainte de deplasarea spre locul de destina�ie turistic�, dar legat de acesta (de exemplu, procurarea echipamentului de campare, a celui sportiv etc.);

2) în timpul deplas�rii spre locul de destina�ie (de exemplu, transportul); 3) la locul de destina�ie (cazare, mas�, agrement etc).

Principalele particularit��i ale cererii turistice sunt: a) cererea turistic� este foarte elastic� �i supus� permanent unor fluctua�ii, aflându-

se sub inciden�a unei multitudini de factori, de naturi diferite (economici, demografici, psihologici, politici, conjucturali etc);

b) cererea turistic� se caracterizeaz� printr-un grad mare de complexitate �i eterogeneritate, studierea ei presupunând segmentarea pie�ei dup� o serie de criterii, precum: vârsta, categoria socio-profesional�, obiceiurile de consum etc.;

c) cererea turistic� presupune un grad mare de mobilitate a turistului, ca urmare a caracterului rigid al ofertei;

d) cererea turistic� are un puternic caracter sezonier, ca urmare a distribu�iei inegale �i caracterului nestocabil al ofertei turistice, dar �i datorit� dependen�ei circula�iei turistice de condi�iile naturale. Toate aceste particularit��i imprim� pie�ei turistice caracterul de pia�� „opac�”,

adic� greu de cuantificat �i de influen�at. La rândul s�u, consumul turistic prezint� �i el o serie de caracteristici, printre care amintim, în primul rând, coinciden�a în timp �i spa�iu a consumului turistic �i produc�iei turistice. Volumul consumului turistic este determinat de nivelul pre�urilor efective �i de venitul disponibil al consumatorilor. Posibilitatea consumului turistic de a se modifica structural, deci de a-�i adapta propor�ia multiplelor sale componente în func�ie de modificarea variabilelor pre� �i venit, confer� volumului global al consumului turistic o not� de stabilitate. La rândul lor, variabilele pre� �i venit se afl� sub influen�a unei multitudini de factori, ce pot ac�iona în acela�i timp �i în acela�i sens asupra ambelor, sau decalat în timp �i numai asupra uneia dintre ele. Ca �i cererea turistic�, consumul turistic manifest� o puternic� concentrare în timp �i spa�iu, dar �i în motiva�ie; în ceea ce prive�te motiva�ia, la un moment dat, poate

24

predomina ca motiv odihna, recrearea, sau poate domina interesul pentru afaceri, s�n�tate etc.

2.3. Concentrarea în timp �i spa�iu a cererii pentru turism Turismul, fenomen sensibil la muta�iile social-economice înregistreaz� în evolu�ia sa o serie de fluctua�ii; unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de tendin�� sau de schimb�ri rapide �i spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ, datorându-se unor condi�ii naturale, specificului cercet�rii sau influen�ei unor situa�ii conjucturale. Aceste oscila�ii, de durat� sau repetabile, cu implica�ii mai profunde sau superficiale, mai greu sau mai u�or previzibile, se manifest� în repartizarea inegal� în timp �i spa�iu a num�rului turi�tilor �i respectiv a necesarului de servicii. Varia�iile sezoniere ale activit��ii turistice sunt cele determinate, în principal, de condi�iile de realizare a echilibrului ofert� –cerere �i se definesc printr-o mare concentrare a fluxurilor de turi�ti în anumite perioade ale anului, în celelalte remarcându-se o reducere important� sau chiar o stopare a sosirilor de turi�ti. Sezonalitatea în turism prezint� o serie de particularit��i, fa�� de alte sectoare ale economiei, datorit� dependen�ei mari a circula�iei turistice fa�� de condi�iile naturale, caracterului nestocabil al serviciilor turistice �i rigidit��ii ofertei etc. Oscila�iile sezoniere ale activit��ii turistice sunt mai accentuate, au implica�ii mai profunde �i de anvengur�, posibilit��ile de atenuare a lor sunt relativ limitate �i solicit� eforturi mari din partea organizatorilor. De asemenea, pe m�sura intensific�rii circula�iei turistice varia�iile sezoniere sunt mai mari �i mai cuprinz�toare, presiunea exercitat� asupra industriei turismului �i asupra altor activit��i devenind tot mai puternic�. Se pune, deci, cu tot mai mult� acuitate, problema atenu�rii sezonalit��ii, g�sirii unor mijloace care s� stimuleze practicarea turismului pe durata întregului an, realizându-se, astfel, reducerea concentr�rii în anumite perioade �i prelungirea sezonului turistic. Amploarea varia�iilor sezoniere �i frecven�a lor de manifestare are consecin�e asupra dezvolt�rii turistice �i eficien�ei acesteia, cât �i asupra celorlalte ramuri ale economiei, ramuri cu care turismul se dezvolt� în interdependen��. În activitatea turistic�, sezonalitatea se reflect�, pe de o parte, în utilizarea incomplet� a bazei tehnico-materiale �i a for�ei de munc�, influen�ând negativ costurile serviciilor turistice �i calitatea acestora, termenul de recuperare a investi�iilor, rentabilitatea, iar pe de alt� parte, în nivelul sc�zut al satisfacerii nevoilor consumatorilor afectând, în acest fel �i dezvoltarea circula�iei turistice. Concentrarea cererii pentru turism în anumite perioade ale anului, ca principal aspect de manifestare a sezonalit��ii, duce la suprasolicitarea mijloacelor de transport, a spa�iilor de cazare �i alimenta�ie, a celorlalte servicii, a personalului de servire etc., determinând calitatea mai slab� a presta�iilor, cre�terea tensiunii în rela�iile dintre solicitan�i �i prestatori, nemul�umirea turi�tilor, în timp ce, în perioadele de extrasezon, capacit��ile respective r�mân nefolosite. În ceea ce-l prive�te pe turist, concentrarea are implica�ii de ordin psihologic, fiziologic �i economic. Aglomera�ia din mijloacele de transport sau de pe c�ile rutiere, mai ales în cazul c�l�toriilor cu mijloace proprii, riscul neg�sirii unui spa�iu de cazare corespunz�tor dorin�elor, a�tept�rile pentru ob�inerea unor sevicii etc. provoac� oboseal� fizic� �i psihic� a turistului, se diminueaz� efectele recreative ale vacan�ei. De asemenea, influen�e negative asupra st�rii de spirit a turistului �i, indirect, asupra dimensiunilor circula�iei

25

turistice, are �i nivelul costurilor serviciilor oferite �i anume situarea lor sub sau peste posibilit��ile financiare ale consumatorului, concordan�a între nivelul acestora �i calitatea presta�iilor. Asupra celorlalte sectoare ale economiei sezonalitatea circula�iei turistice ac�ioneaz� fie direct, fie prin solicit�ri suplimentare fa�� de unele activit��i cum ar fi transporturile �i telecomunica�iile, industria alimentar� �i produc�ia culinar�, comer�ul etc., fie indirect, prin efectele periodice �i limitate a unei mase însemnate de oameni, cu redistribuirea lor din sectoare sau zone ale ��rii. Transporturile, de�i se pot adapta, relativ u�or, circula�iei de maxim� intensitate, prin suplimentarea curselor �i num�rul mijloacelor, reprezint� domeniul cel mai afectat în sensul c�, în perioadele de vârf, mijloacele de transport sunt supraînc�rcate pe direc�ia destina�iilor de vacan�e �i subînc�rcate în direc�ia invers�, determinând un coeficient redus al utiliz�rii capacit��ilor. Enumerarea acestor câteva aspecte ale sezonalit��ii eviden�iaz� implica�iile profunde ale acesteia �i reac�iile în lan� pe care le dezvolt�, necesitatea �i importan�a atenu�rii efectelor ei. În acest sens, un rol deosebit revine cercet�rii cauzelor ce provoac� oscila�ii sezoniere în activitatea turistic�, cuantific�rii influen�elor lor. Printr-o astfel de analiz� au fost eviden�iate varia�ii datorate unor condi�ii economico-organizatorice cum ar fi regimul concediilor pl�tite �i durata lor limitat�, repartizarea neuniform� a vacan�elor de-a lungul unui an, cre�terea dimensiunilor timpului liber �i distribuirea lui, practicarea unei anumite forme de turism (con�inutul sau motiva�ia acesteia etc) �i varia�ii provocate de cauze extraeconomice, ca pozi�ia geografic� a zonei, condi�iile de clim�, anotimpuri, varietatea �i atractivitatea valorilor culturale, istorice, de art� etc., acestea din urm� fiind preponderente. Rezult� c�, permanentizarea activit��ii turistice �i diminuarea sezonalit��ii se poate realiza printr-o mai bun� repartizare în cursul anului a disponibilit��ilor de timp liber �i, în principal, prin dezvoltarea serviciilor turistice care s� compenseze sc�derea atractivit��ii factorilor naturali, în extrasezon. Rolul determinant al condi�iilor naturale în manifestarea caracterului sezonier al cererii favorizeaz� existen�a mai multor tipuri de oscila�ii, în raport cu momentul sau momentele de maxim ale ofertei naturale. O prim� categorie o reprezint� localit��ile sau zonele în care activitatea se concentraz� într-o singur� perioad� (sezon), ca urmare a faptului c� oferta întrune�te maximum de cerin�e o singur� dat� pe an �i pe o durat� limitat�. Acest tip de sezonalitate este specific, pentru �ara noastr�, litoralului, unde cererea se concentreaz� în intervalul mai-septembrie cu un maxim în perioada 15 iulie-15 august, în celelalte luni ale anului solicit�rile fiind sporadice (pentru tratament) sau lipsind complet. Un al doilea tip de oscila�ii se caracterizeaz� prin existen�a a dou� perioade de sezon cu activitate turistic� de intensit��i apropiate, duratele în timp �i mobilurile deplas�rilor fiind îns� diferite. Sta�iunile montane întrunesc cerin�ele unei activit��i bisezoniere – iarna pentru z�pad� �i practicarea sporturilor albe, iar vara pentru odihn�, drume�ii, alpinism etc. Perioadele de maxim� intensitate sunt decembrie-martie, pentru sezonul rece �i mai- septembrie, pentru sezonul cald. Caracteristic acestor zone este faptul c� �i în perioadele de extrasezon (aprilie �i octombrie – noiembrie) activitatea nu se restrânge complet. Exist�, de asemenea, �i zone de activitate permanent�, unde oscila�iile de la o lun� la alta sunt nesemnificative. Din aceast� categorie fac parte sta�iunile balneo-climaterice, unde sosirile turi�tilor se distribuie relativ uniform de-a lungul anului,

26

condi�iile de clim� neîmpietând desf��urarea normal� a tratamentelor �i localit��ile urbane, unde circula�ia turistic� este permanent�, ca urmare a variet��ii activit��ilor (congrese, târguri, expozi�ii, excursii, c�l�torii în tranzit etc.). Chiar �i în aceste localit��i exist� perioade de mai mare concentra�ie, în lunile mai-octombrie pentru turismul de tratament balneo-medical, sezonul cald oferind mai multe comodit��i �i în septembrie-decembrie pentru centrele urbane, aceasta dovedindu-se perioada optim� pentru desf��urarea unor manifest�ri �tiin�ifice, cultural-artistice, sportive sau de alt� natur�. Analiza curbelor de varia�ie eviden�iaz� existen�a a trei etape (momente) în evolu�ia cererii �i respectiv a circula�iei turistice de-a lungul unui an calendaristic:

- vârful de sezon (sau chiar vârfurile în cazul activit��ii turistice bisezoniere) caracterizat prin intensitatea maxim� a cererii;

- începutul �i sfâr�itul sezonului (sau perioadele de pre -�i post- sezon), în care cererea este mai pu�in intens� cu tendin�e de cre�tere în perioada de început �i descre�tere în perioada de sfâr�it de sezon.

- extrasezonul, perioada caracterizat� prin reducerea substan�ial� sau chiar încetarea solicit�rilor pentru serviciile turistice.

Reflectând caracterul ciclic al activit��ii turistice, succesiunea acestor etape ilustreaz� modul de e�alonare a solicit�rilor �i permite dozarea eforturilor organizatorilor de turism în vederea satisfacerii corespunz�toare a cererii. Suprapunerea curbelor de varia�ie sezonier� a activit��ii turistice din �ara noastr�, arat� o concentrare puternic�, în sezonul cald, pentru toate formele de turism (cca. 65% din sosirile de turi�ti str�ini sunt în lunile iunie – septembrie; de asemenea, tot în aceast� perioad� se manifest� cca. 60% din solicit�rile turi�tilor români). Sezonalitatea circula�iei turistice este eviden�iat�, mai riguros, de indicii de sezonalitate. Determina�i cu ajutorul metodei mediilor mobile, pe baza seriilor dinamice privind num�rul de turi�ti din fiecare lun�, indicii de sezonalitate – prin valorile pe care le iau – confirm� tendin�a de concentrare a cererii turistice, în �ara noastr�, în perioada iunie – septembrie. De asemenea, se mai poate determina gradul de concentrare a activit��ii cu ajutorul coeficientului de concentrare:

�= 2ipC

sau:

1

12

−−

= �n

pnC i

unde: p este ponderea, fa�� de unitate, a fiec�rui element (în cazul nostru, a fiec�rei luni), iar n – num�rul elementelor, respectiv 12.

Cercet�rile întreprinse în timp asupra concentr�rii cererii turistice în �ara noastr� au eviden�iat valori ale coeficientului de cca 0,26 pentru turi�tii români �i 0,23 pentru turi�tii str�ini, cu tendin�e de cre�tere, deci de accentuare a sezonalit��ii. În acest context, cunoa�terea, prin intermediul curbelor de varia�ie, a indicilor de sezonalitate �i coeficien�ilor de concentrare a distribu�iei în timp a cererii turistice, în fiecare zon� sau localitate, este important� pentru orientarea eforturilor în vederea satisfacerii corespunz�toare a nevoilor consumatorilor �i pentru g�sirea solu�iilor de diminuare a efectelor negative ale concentr�rii, respectiv pentru reducerea intensit��ii

27

cererii în perioadele de vârf de sezon �i m�rirea întinderii lor în timp, prelungirea perioadelor de pre- �i post- sezon, reducerea, par�ial� sau total�, a extrasezonului. Cele mai eficiente solu�ii de reducere a efectelor negative ale sezonalit��ii s-au dovedit a fi prelungirea sezonului �i etalarea vacan�elor. Printre mijloacele mai importante, ce stau la îndemâna organizatorilor de turism, în acest sens, se num�r� m�surile cu caracter economico-organizatoric, de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor �i ridicarea calit��ii acestora, practicarea unei politici de pre�uri diferen�iate, în func�ie de etapele sezonului, dezvoltarea �i intensificarea promov�rii turistice etc. O atractivitate sporit� se poate realiza prin amenaj�ri suplimentare, care s� valorifice cele mai variate atribute ale patrimoniului turistic, prin diversificarea serviciilor de agrement, prin realizarea unor programe complexe, ce pot compensa lipsa unor condi�ii naturale propice. De asemenea, practicarea unor tarife reduse în pre- �i post- sezon favorizeaz� prelungirea perioadelor de maxim� intensitate, prin atragerea anumitor categorii de turi�ti – cu venituri mai reduse, cei care c�l�toresc pentru schimbarea cadrului, cei care dau vacan�ei un con�inut preponderent de odihn� etc. Importan�a ac�iunilor de propagand� �i informare se eviden�iaz� atât prin aducerea la cuno�tin�� publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în pre �i post sezon sau în extrasezon, cât �i prin stimularea, în general, a nevoii de turism. Dintre m�surile organizatorice am mai putea eviden�ia: desf��urarea, manifest�rilor �tiin�ifice, culturale, artistice, expozi�ionale etc., cu prec�dere în perioadele de extrasezon. Al�turi de aceste elemente, dezvoltarea economico-social� contribuie, la rândul s�u, la intensificarea circula�iei turistice �i atenuarea sezonalit��ii. Sporirea veniturilor �i modificarea structurii, consumului, urbanizarea �i cre�terea disponibilit��ilor de timp liber, programarea vacan�elor �i posibilitatea scind�rii concediului în mai multe etape, intensificarea deplas�rilor la sfâr�it de s�pt�mân� etc., au ac�iune mai profund� �i de durat� asupra repartiz�rii în timp a activit��ii turistice, în sensul reducerii perioadelor de maxim� concentrare. Cu toate acestea, turismul, dependent în mare m�sur� de factorii naturali, continu� s� prezinte oscila�ii importnte în timp, cu influen�e nefavorabile asupra eficien�ei activit��ii �i satisfac�iei consumatorilor.

2.4. Oferta �i produc�ia turistic�

Oferta turistic�,în calitate de categorie corelativ� a pie�ei turistice, constituie, în multe situa�ii, mobilul determinant al efectu�rii actului turistic. Distinc�ia ce trebuie eviden�iat� între oferta �i produc�ia turistic� porne�te de la definirea celor doi termeni. Astfel, oferta turistic� este reprezentat� de cadrul �i poten�ialul natural �i antropic, de echipamentul de „produc�ie” a serviciilor turistice, de ansamblul bunurilor materiale �i serviciilor destinate consumului turistic, de for�a de munc� specializat� în activit��ile specifice, infrastructura turistic� �i de condi�iile de comercializare (pre�, facilit��i, etc.). Produc�ia turistic� este dat� de ansamblul de servicii ce mobilizeaz� for�a de munc�, echipamentul turistic �i bunurile materiale �i care se materializeaz� într-un consum efectiv. Deci, oferta presupune nu numai produc�ia turistic�, ci �i existen�a factorilor naturali adecva�i.

28

Rela�ia ofert� turistic� – produc�ie turistic� este marcat� de o serie de particularit��i, care o diferen�iaz� de aceea�i rela�ie existent� pe pia�a bunurilor materiale:

- produc�ia turistic� poate fi cel mult egal� cu oferta, în timp ce, pe pia�a bunurilor materiale, oferta este cel mult egal� cu produc�ia;

- oferta turistic� exist� �i independent de produc�ie, pe când produc�ia turistic� nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta bunurilor materiale nu se poate deta�a de existen�a unei produc�ii;

- structura ofertei turistice nu coincide întodeauna cu structura produc�iei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri reflect� structura produc�iei respective;

- oferta turistic� e ferm� – exist� atât timp cât exist� �i elementele ce o compun, pe când produc�ia turistic� este efemer�, ea exist� atât timp cât se manifest� consumul �i înceteaz� odat� cu încheierea acestuia.

Rela�ia dintre cele dou� elemente este foarte complex�, de intercondi�ionare reciproc�, oferta fiind surs� a produc�iei turistice, iar produc�ia fiind cea care d� via��, mobilizeaz� oferta.

Caracteristicile ofertei A�a cum rezult� �i din defini�iile prezentate, oferta turistic� are un caracter complex �i eterogen, fiind alc�tuit� din mai multe componente, ce se pot structura astfel:

a) poten�ialul turistic, ca element de atrac�ie a cererii turistice, format din totalitatea resurselor naturale �i antropice ale unei zone;

b) echipamentul turistic, alc�tuit din ansamblul activelor fixe �i circulante ce concur� la satisfacerea nevoilor turi�tilor;

c) serviciile prestate turi�tilor �i bunurile oferite acestora spre consum, bunuri cu destina�ie turistic� exclusiv�;

d) for�a de munc�, cea care transform� din poten�iale, în efective, celelalte elemente sus-men�ionate. Complexitatea ofertei turistice (�i a produc�iei, în egal� m�sur�), este dat� �i de

num�rul mare de prestatori sau „fabrican�i” ai produselor turistice. Faptul c� produsul turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul s�u, face adeseori imposibil� furnizarea, de c�tre un singur produc�tor, a tuturor presta�iilor generate de consumul turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializa�i, au profile diferite, uneori chiar interese diferite �i, chiar, un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea produsului turistic particip� societ��i comerciale ce au ca obiect de activitate cazarea, masa, transportul, agrementul, „fabricarea” c�l�toriilor turistice (tur-operatorii); de asemenea, pot participa organisme �i asocia�ii cu voca�ie social�, organisme locale �i teritoriale etc. Pe lâng� aceast� specializare puternic� a presta�iilor de servicii turistice, trebuie s� men�ion�m �i faptul c�, între ace�tia, predomin� întreprinderile mici �i mijlocii, fapt care a �i dus la o f�râmi�are excesiv� a ofertan�ilor de servicii turistice. A�a cum se poate constata, îns�, aceasta nu exclude posibilitatea regrup�rii lor în organisme puternice, bine individualizate, ce pot domina pia�a turistic�, la un moment dat.

29

O alt� caracteristic� a ofertei turistice, cu multiple implica�ii în realizarea actului turistic, o reprezint� rigiditatea acesteia. Aceast� particularitate este datorat�, în primul rând, inadaptabilit��ii (adaptabilit��ii reduse) la varia�iile cantitative �i calitative ale cererii turistice. Imposibilitatea deplas�rii ofertei, ce presupune mobilitatea consumatorului, �i nu a produsului turistic, constituie o alt� particularitate a ofertei turistice. De asemenea, oferta turistic� nu poate fi stocat� – odat� neconsumat�, ea se pierde, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare pentru agen�ii economici ofertan�i, în sensul promov�rii produselor turistice �i adapt�rii acestora la muta�iile intervenite în structura cererii. Oferta turistic� este dependent� de echipamentele turistice, de num�rul �i structura for�ei de munc�. Investi�iile (atât materiale, cât �i umane) în industria turistic�, sunt foarte costisitoare, fapt ce nu permite înlocuirea rapid� a acestora, pentru a se adapta la mobilitatea cererii turistice. Dup� cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei �i produc�iei turistice, neconcordan�a, în timp �i spa�iu, a cererii, cu oferta turistic�, poate fi generatoarea unor efecte economice �i sociale de mare amploare, ce se concretizeaz� în: satisfacerea necorespunz�toare a a�tept�rilor turi�tilor, neutilizarea echipamentelor turistice �i, ca atare, prelungirea duratei de amortizare a acestora �i încetinirea ritmului de înlocuirea a capacit��ilor uzate fizic sau moral etc.

Dar, prin eforturile conjugate ale organizatorilor �i prestatorilor de servicii turistice, printr-o bun� cunoa�tere a tendin�elor în evolu�ia cererii turistice, se poate profita, în anumite limite, de o alt� caracteristic� a ofertei turistice: posibilitatea substituirii unui tip de ofert� cu altul. Acestea presupune, îns� ca, �i motiva�iile turistice s� se poat� substitui, la un moment dat, dar mai ales ca elementele componente ale ofertei s� aib� un caracter polifunc�ional, s� satisfac� alternative de consum diverse.

30

Capitolul III – Forme de turism

În activitatea turistic� intern� �i interna�ional� se practic� o mare diversitate de forme �i aranjamente turistice, capabile s� satisfac� nevoia de turism a oric�ror solicitan�i. În general, forma de turism reprezint� aspectul concret pe care îl îmbrac� asocierea (combinarea) serviciilor ce alc�tuiesc produsul turistic, precum �i modalit��ile de comercializare a lor.

Aceast� delimitare este important�: -pentru identificarea comportamentului vizitatorului, în materie de consum �i

cheltuieli; -pentru identificarea obliga�iilor �i responsabilit��ilor organizatorilor de vacan�e �i

a prestatorilor de servicii în turism.

3.1. Tipologia voiajelor No�iunea de voiaj are o sfer� de cuprindere foarte larg� �i acoper� o varietate

important� de forme de manifestare, referindu-se la aspecte foarte diferite, cu privire la: -motiva�ia c�l�toriei; -durata c�l�toriei; -mijloacele de transport; -originea turistului. Se impune utilizarea unui ansamblu de criterii de clasificare, delimitarea unor

categorii omogene de voiaje, de forme de turism. Criteriile de clasificare a formelor de turism sunt: -motivul c�l�toriei; -gradul de mobilitate a turi�tilor; -originea turi�tilor; -periodicitatea plec�rilor în vacan��; -caracterul voiajului; -modalitatea de comercializare a acestora. I.În func�ie de locul de provenien�� (originea) al turi�tilor, deosebim urmatoarele forme de turism: 1) turism intern – practicat de popula�ia unei ��ri în interiorul grani�elor

na�ionale; 2) turism interna�ional – deplasarea popula�iei în afara ��rii de re�edin��. În func�ie de orientarea fluxurilor turistice, exista urmatoarele forme: -turism emi��tor (emitent) outgoing = turism de trimitere, turism pasiv �i se

refer� la plec�rile turi�tilor autohtoni peste grani��; -turism receptor-de primire = turism activ,de incoming, ce cuprinde sosirile de

turi�ti pentru petrecerea vacan�ei în �ara primitoare. Raporturile dintre num�rul plec�rilor �i num�rul sosirilor de turi�ti în/din

str�in�tate determin� clasificarea unei ��ri într-o categorie sau alta, iar acest raport influen�eaz� aportul în valut� al activit��ilor turistice �i echilibrul balan�ei de pl��i.

31

II. În func�ie de modalit��ile de comercializare a vacan�elor (de comercializare a presta�iilor turistice), deosebim urmatoarele forme:

-turism organizat; -turism semiorganizat sau mixt; -turism pe cont propriu.

• Turismul organizat – se caracterizeaz� prin angajarea anticipat� a presta�iei, a tuturor serviciilor sau a principalelor servicii legate de deplasare �i sejur. Aceast� angajare se realizeaz� prin intermediul unor contracte (bilet de odihn�, tratament, voucher) sau alte tipuri de în�elegeri convenite între turist �i agen�iile de voiaj sau al�i organizatori de vacan�e (hoteluri, companii aeriene). În aceste în�elegeri sunt înscrise: condi�iile de plat�, serviciile solicitate �i oferite

�i alte obliga�ii. • Turismul pe cont propriu (denumit, impropriu, �i turism neorganizat).

-este organizat de turist �i nu presupune angajarea prealabil� a unor presta�ii turistice;

-turistul hot�r��te singur asupra destina�iei, duratei de deplasare, perioada de realizare, mijloacele de realizare.

Turistul apeleaz� direct, pe parcursul c�l�toriei �i sejurului, la serviciile unor unit��i prestatoare de servicii din zona/�ara respectiv�. Este o form� de turism practicat� în special de turi�tii cu mult� experien��, automobili�ti, persoane cu venituri mai mari, deoarece costurile aferente sunt mai mari decât în cazul turismului organizat.

În ��rile cu tradi�ie turistic� bogat�, unde exist� o dotare superioar� cu echipamente turistice �i informarea turi�tilor este mai adecvat�. În ��rile vest-europene, ponderea turismului pe cont propriu este de cca 70% din totalul fluxurilor turistice.

• Turismul mixt( semiorganizat) A ap�rut mai recent �i îmbin� avantajele c�l�toriei individuale cu cele ale

siguran�ei. Turismul semiorganizat îmbin� tr�s�turile specifice celor dou� forme, astfel încât, o parte a serviciilor (cazarea �i demipensiunea sau pensiunea completa) se angajeaz� în prealabil, iar cealalt� parte se ob�ine pe m�sura derul�rii c�l�toriei. Aceast� form� de turism se adreseaz� persoanelor individuale �i grupurilor de turi�ti. La începutul c�l�toriei, turismul este practicat în forma sa pe cont propriu, de c�tre persoane cu disponibilit��i financiare ridicate �i de cei dornici de aventur�, dar, pe m�sura intensific�rii c�l�toriilor au ap�rut �i forme organizate de turism, consacrate ulterior, odat� cu afirmarea turismului de mas�.

Dezvoltarea �i diversificarea transporturilor �i în special a automobilismului, au stimulat dorin�a turi�tilor de a c�l�torii pe cont propriu.

Avantajele �i limitele turismului organizat �i semiorganizat. Aceste forme ofer� posibilitatea planific�rii prealabile a ac�iunilor, asigurând o

utilizare ra�ional� a capacit��ii de cazare �i a mijloacelor de transport, dar presupun o anumit� incertitudine a încas�rilor. Prin facilit��ile de pre� acordate turi�tilor, se stimuleaz� mi�carea turistic� în ansamblu �i se atenueaz� caracterul sezonier al manifest�rii cererii.

Din punct de vedere al turi�tilor, formele organizate �i semiorganizate prezint� garan�ia realiz�rii vacan�elor, a primirii serviciilor în condi�ii de confort convenite,

32

eliberarea de grija organiz�rii c�l�toriei �i concentrarea pentru petrecerea cât mai pl�cut� a timpului liber.

Dezavantajele turismului organizat �i semiorganizat. -pentru organizatorul vacan�ei (prestatorul de servicii): încas�ri mai mici pe zi

turistic� datorit� facilit��ilor de pre� practicate �i obligativitatea respect�rii riguroase a condi�iilor contractuale;

-în privin�a turistului, aceste forme conduc la îngr�direa libert��ii de mi�care, în sensul c� este nevoie s� participe la un program ce nu corespunde în totalitate dorin�elor sale.

Avantajele turismului pe cont propriu. -avantaje pentru prestator: încas�ri mai mari pe zi turistic� �i asigur� o

valorificare superioar� a bazei tehnico-materiale; -pentru turi�ti: sunt create condi�ii de organizare a vacan�elor dup� propria voin��,

se asigur� o mobilitate mai mare �i posibilit��i de a vizita mai multe obiective turistice într-un timp scurt.

Dezavantajele: -decurg din sezonalitatea accentuat� a manifest�rii cererii �i exprim�rii ofertei; -se înregistreaz� o suprasolicitare a bazei materiale a turismului, în perioadele de

vârf de sezon (în special a capacit��ilor de cazare, alimenta�ie, transport, agrement) �i folosirea incomplet� a acestora în extrasezon.

Din punct de vedere al turi�tilor, exist� riscul imposibilit��ii satisfacerii cererii sau a satisfacerii ei la parametrii inferiori dorin�elor, datorit� capacit��ii limitate a ofertei de spa�ii de cazare, de mijloace de transport, agrement, dar �i a condi�iilor naturale: suprafa�a peisajelor, a pârtiilor de schi, etc.

Cu toate aceste dezavantaje, la care se adaug� pre�ul mai ridicat, turismul pe cont propriu este tot mai solicitat, datorit� dorin�ei turi�tilor de a-�i organiza singuri voiajul, de a nu fi obliga�i s� respecte un program prestabilit. În sporirea ponderii acestor forme de turism un rol important l-a avut cre�terea gradului de dotare cu ma�ini, cu echipamente pentru turi�ti (rulote, corturi), dar �i cre�terea experien�ei turi�tilor. Organizatorii de vacan�e ac�ioneaz� pentru diversificarea ofertei de programe, în acordarea de noi facilit��i, pentru a cre�te interesul fa�� de formele organizate de turism.

Turismul organizat continu� s� fie solicitat de turi�ti cu mai pu�in� experien�� si cu venituri mai mici. Turismul organizat se reg�se�te îndeosebi în cazul deplas�rilor în str�in�tate, ce presupun riscuri pe care turi�tii nu �i le pot asuma.

Formele turismului organizat �i semiorganizat se particularizeaz� în func�ie de mijlocul de transport utilizat, luând na�tere, astfel, o serie de angajamente:

-voiaj forfetar sau angajament INCLUSIVE TOURS (IT); -c�l�toriile CHARTER; -forme combinate de transport: FLY&DRIVE, RAIL&ROUTE. III. În func�ie de gradul de mobilitate a turi�tilor, deosebim urmatoarele forme: a) turism itinerant (de circula�ie) – se caracterizeaz� printr-un grad ridicat de

mobilitate; programul cuprinde vizitarea mai multor locuri cu �edere de scurt� durat� în aceea�i localitate sau zon�;

33

b) turismul de sejur – cu grad redus de mobilitate, ce presupune petrecerea vacan�elor în aceea�i sta�iune, indiferent de durat�:

-sejur scurt: evenimente ocazionale (culturale, sportive); -sejur mediu 12-15 zile; -sejur lung (reziden�ial) – atunci când dep��e�te 30 zile (turism de tratament

balneo-medical, turism pentru cei cu venituri mari �i disponibilit��i mari de timp). Turismul de sejur, indiferent de durat�, r�spunde motiva�iilor de c�l�torie ale

persoanelor mature �i ale celor de vârsta a III-a, care prefer� zonele lini�tite, vacan�ele de odihn�. Turismul itinerant este specific popula�iei tinere, dornic� de a cunoa�te cât mai multe locuri; practicarea sa depinde de existen�a unor mijloace proprii de deplasare.

Este important faptul c� turismul itinerant, nefiind legat de un anumit sezon, se poate practica �i în perioade de maxim� concentrare a activit��ii turistice, ceea ce favorizeaz� exploatarea superioar� a bazei materiale.

IV. În func�ie de frecven�a de manifestare a cererii, exista doua forme de turism:

-turism continuu (permanent) - se desf��oar� pe întreaga perioad� a anului: turism balnear, cultural, de afaceri;

-turism sezonier – este legat de existen�a anumitor condi�ii naturale sau a unor evenimente culturale, artistice, sportive.

Sezonalitatea activit��ii turistice are cauze multiple: existen�a unor condi�ii naturale adecvate pentru practicarea unor sporturi (alpinism, schi), de organizare a unor manifest�ri (târguri, expozi�ii, s�rb�tori, tradi�ii);

-turism de iarn� – deplas�rile sunt motivate de practicarea unor sporturi specifice sau pentru a beneficia de cure helio-terapeutice montane;

-turism de var� – specific zonelor de litoral �i este motivat de cura helio-marin�; -turism de circumstan�� (ocazional) – este determinat de participarea la diferite

manifest�ri. V. În func�ie de tipul mijloacelor de transport utilizate în efectuarea c�l�toriei: -drume�ia – cuprinde deplas�rile pedestre în zone nepoluate (alpinismul); -turismul ecvestru; -turismul: rutier (ciclism, motociclism, automobilism); -turismul feroviar, -turismul naval, nautic sportiv, -turismul aerian (pe distan�e lungi �i foarte lungi, datorit� vitezei mari de

deplasare �i confortului). VI. În func�ie de motiva�ia c�l�toriei. Categorii de motiva�ii turistice: - loisir (petrecerea pl�cut� a timpului liber, inclusiv odihn�); - vizite la rude, prieteni; - afaceri �i vizite profesionale; - s�n�tate; - religie (în special pelerinaje); - alte motive;

34

VII. Formele de turism se grupeaz� �i dup� caracteristicile socio-economice ale cererii (ale clientului):

-turism privat (particular): • Cei care c�l�toresc pe cont propriu, fiind specific celor cu venituri mari,

cu experien�� în domeniul c�l�toriilor, dispu�i s�-�i asume riscuri. Exist� turi�ti care manifest� exigen�� sporit� fa�� de calitatea serviciilor, rezultând unele forme de turism privat ce se identific� cu cele ale turismului de lux.

-turism social: • Este specific turismului de mas�; • Se adreseaz� acelor categorii de popula�ie cu posibilit��i financiare

modeste, în general tineri, studen�i, �omeri, persoane de vârsta a III-a, locuitori ai satelor;

• Serviciile la care se apeleaz� sunt de nivel mediu sau sub mediu, în privin�a calit��ii, �i care se g�sesc într-o varietate redus�;

• Presupune existen�a facilit��ilor: subven�ii, sc�derea tarifelor, astfel încât s� asigure accesul la vacan�e al unor categorii defavorizate ale popula�iei, având, astfel, rolul de protec�ie social�.

O form� particular� o constituie turismul de tineret care încurajeaz� dezvoltarea c�l�toriilor turi�tilor tineri, prin unele facilit��i acordate acestora.

3.2. Forme moderne de turism

În ultima perioada, în turismul interna�ional s-au produs o serie de muta�ii

importante, în sensul diversific�rii obiectivelor c�l�toriilor �i al modific�rii priorit��ilor în preferin�ele turi�tilor. Astfel de transform�ri au condus la apari�ia unor noi forme de petrecere a vacan�ei �i a îmbog��irii con�inutului pentru formele clasice de turism. Dintre acestea, o apreciere deosebit� din partea turi�tilor se bucur� de urm�toarele forme:

1) Turismul de afaceri; 2) Turismul cultural – principala component� a turismului urban; 3) Turismul rural. 1) Turismul de afaceri. Se refer� la c�l�toriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor.Este vorba de

deplas�rile în interes oficial, comercial sau de alt� natur�, participarea la diverse manifest�ri, organizate de firme sau organisme administrative, pentru salaria�ii lor. De�i asemenea c�l�torii presupun desf��urarea unor activit��i, ele sunt asimilate turismului, întrucât organizarea �i desf��urarea lor implic� utilizarea dot�rilor turistice de cazare, alimenta�ie, agrement �i consumul unor servicii specifice furnizate de organizatorii de vacan�e.

În prezent, turismul de afaceri de�ine în lume peste 20% din totalul c�l�toriilor interna�ionale �i aproape ¼ din totalul încas�rilor turistice, cu diferen�e însemnate de la o �ar� la alta. Turismul de afaceri reprezint� una din componentele cele mai dinamice (cu cele mai mari ritmuri de cre�tere) ale activit��ii turistice. Ca urmare a intensific�rii rela�iilor interna�ionale, în special al celor economice, asist�m la cre�terea cererilor pentru c�l�toriile de afaceri, având loc �i o diversificare a formelor acestor c�l�torii.

35

Astfel, c�l�toriile de afaceri pot avea un caracter intern sau extern, în func�ie de beneficiarul �i rezultatele acestora.

De formele turismului de afaceri cu caracter intern beneficiaz� salaria�ii unei firme �i au ca obiectiv motivarea acestora, în vederea cre�terii productivit��ii muncii lor �i îmbun�t��irea performan�elor. Astfel de ac�iuni se concretizeaz� în participarea la seminarii sau la întâlniri ale conducerii firmei cu unii dintre salaria�i, pentru o mai bun� cunoa�tere, împ�rt��irea experien�ei, rezolvarea problemelor specifice, prin ac�iuni de formare a personalului sau de actualizare a preg�tirii acestora, prin ac�iuni desf��urate în afara întreprinderii, fie în firme specializate, de tipul centrelor de preg�tire profesional�, institu�ii de cercetare sau universitare, fie în cadrul unor unit��i hoteliere cu dot�ri adecvate, fie în cadrul pur turistic. Tot în categoria ac�iunilor cu caracter intern intr� �i a�a-zisele c�l�torii-recompens� sau stimulent ( incentive).

Ac�iunile cu caracter extern au drept obiectiv buna desf��urare a activit��ilor firmelor �i constau în deplas�ri cu caracter profesional. Este vorba de:

-supravegherea sau administrarea unor lucr�ri; -acordarea de asisten�� tehnic�; -lucrul pe �antiere; -ac�iuni de prospectare a pie�ei; -participarea la diverse târguri, expozi�ii, congrese. În func�ie de con�inutul lor, formele turismului de afaceri sunt: a) Turism general de afaceri cunoscut sub denumirea de „delega�ie”; b) Reuniuni sau întruniri; c) Târguri �i expozi�ii; d) C�l�torii-stimulent. a) Delega�iile – sunt activit��ile persoanelor care lucreaz�, într-o perioad� limitat�

de timp, în afara locului de munc� (reprezentan�i de vânz�ri, ziari�ti, etc.). b) Reuniuni �i întruniri – aceast� form� este legat� de participarea la

evenimente de tip întâlniri, conferin�e, simpozioane, congrese, colocvii. Este considerat� una dintre cele mai obi�nuite forme de turism de afaceri. Datorit� acutiz�rii nevoii de schimburi de informa�ii din toate domeniile, turismul de reuniuni se afl� în plin� expansiune.

În cadrul turismului de reuniuni se eviden�iaz� turismul de congrese, care anual atrage zeci de milioane de participan�i. Cele mai multe astfel de ac�iuni se concentreaz� în Europa (cca 60% din totalul mondial). Pe ��ri, cele mai multe ac�iuni se organizeaz� în SUA, Fran�a, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elve�ia, Belgia, Spania, Japonia. Ca ora�e, Parisul are cca. 380 manifest�ri pe an, având dot�ri deosebite (peste 100000 locuri) .

c) Târgurile �i expozi�iile sunt prezent�ri de produse �i servicii destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau de a informa vizitatorul. Aceast� form� de turism stimuleaz� c�l�toriile a dou� mari categorii de persoane:

-expozan�ii, care sunt salaria�i ai unor firme, ai Camerelor de Comer�, ai unor institu�ii cultural-artistice;

-vizitatorii, care se împart în speciali�ti (publicul avizat, a c�ror deplasare este motivat� de interese profesionale) �i publicul larg (a c�ror motiva�ie este curiozitatea).

36

Participarea la târguri �i expozi�ii se include atât în sfera turismului de afaceri, cât �i a turismului de agrement. Ca form� de agrement, târgurile �i expozi�iile ofer� publicului larg un mod pl�cut de petrecere a timpului liber, de informare cu privire la realiz�rile din diverse domenii.

Tematica târgurilor �i expozi�iilor este foarte variat�, de la realiz�ri industrial generale sau specializate, pân� la expozi�ii de art�, cultur�, de bunuri de larg consum.

Aceste manifest�ri se concretizeaz� printr-un num�r mare de vizitatoare �i volumul ridicat al încas�rilor. Anual, în Europa, volumul încas�rilor din târguri, expozi�ii �i saloane interna�ionale dep��e�te 20 mld.�, cumulând peste 3500 expozan�i �i peste 500 000 angaja�i. În ierarhia celor mai renumite evenimente �i a principalelor ora�e gazde, pe primul loc se afl� Parisul (6,5 milioane de vizitatori pe an), urmat de Milano, Bruxelles, Hanovra, Madrid, Barcelona, Amsterdam, München, Geneva, etc.

d) C�l�toriile-stimulent sunt vacan�e scurte, dar cu nivel ridicat de confort, de lux �i sunt oferite unor categorii de angaja�i, adesea �i pentru familiile acestora, accentul fiind pus pe distrac�ie, relaxare. Ele sunt, de fapt, recompense pentru activitatea �i rezultatele deosebite ob�inute de salariat.

C�l�toriile-stimulent sunt considerate ca o tehnic� a managementului modern, folosite pentru motivarea angaja�ilor, dar �i ca o form� a turismului. În privin�a acestui tip de c�l�torii, cea mai mare cot� de pia�� o are SUA, dar pia�a european� se afl� în plin� ascensiune. Dintre ��rile europene, pe primele locuri se afl�: Germania, Anglia, Spania, Suedia, Belgia, Fran�a.

Indiferent de forma prin care se manifest�, turismul de afaceri s-a impus în ultimul deceniu, ca una din formele cele mai dinamice �i mai profitabile ale industriei turismului.

Avantajele turismului de afaceri sunt: -profituri mari, ob�inute de organizatorii de astfel de ac�iuni �i de prestatorii de

astfel de servicii; -contribuie la atenuarea sezonalit��ii, independent de condi�iile materiale; -se utilizeaz� dot�rile existente; -impactul asupra mediului este redus. Avantaje sunt �i pentru economiile zonelor de primire turistic�. În România, turismul de afaceri, atât cel intern, cât �i cel interna�ional, ocup� un

loc modest în structura circula�iei turistice, de�i, în ultimii ani, au ap�rut unit��i noi �i dot�ri deosebite în cadrul unit��ilor de profil. Dintre cele mai reprezentative men�ion�m: Centrul Interna�ional de Conferin�e din cadrul Palatului Parlamentului, World Trade Center, Centrul de conferin�e din Complexul Romexpo, Centrul de conferin�e Snagov, Complex Palace Sinaia, Centrul de Afaceri Marea Neagr�- President, Centrul Interna�ional de Conferin�� Neptun – Mangalia. Hoteluri de pe litoral care au s�li de conferin��: Rex, Iaki, Mamaia, Royal etc.

2) Turismul urban. Se refer� la petrecerea timpului liber, a vacan�elor, în ora�e pentru vizitarea

acestora �i desf��urarea altor activit��i foarte diverse printre care: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expozi�ii, efectuarea de cump�r�turi.

Turismul urban are o sfer� larg� de cuprindere, ceea ce a determinat dificult��i în m�surarea acestor tipuri de turism.

37

Din punct de vedere turistic, elementul urban presupune atât deplas�ri de o zi (excursii), cât �i turismul de sejur. Exist� p�reri conform c�rora aspectul urban al unor localit��i presupune ca popula�ia acestora s� fie de cel pu�in 20.000 de locuitori, care s� aib� o ofert� deosebit� din punct de vedere arhitectural.

În privin�a motivelor c�l�toriilor, pe primul loc se situeaz� agrementul, programele cu con�inut cultural (35-40%), urmate de întâlniri cu familia �i prietenii (20%), afaceri �i alte motive profesionale, la care se adaug� vizitele cu con�inut gastronomic, cump�r�turi, participarea la evenimente culturale, artistice.

Prin motiva�ia sa foarte divers�, turismul urban de�ine o pondere important� în structura circula�iei turistice. În majoritatea ��rilor europene, deplas�rile în ora�e reprezint� peste 1/3 din totalul c�l�toriilor, ponderile fiind variate de la o �ar� la alta �i diferen�iate de la turism intern la turism interna�ional. Propor�ia turismului urban intern este superioar� celui interna�ional. ��rile cu cea mai mare cot� de pia�� sunt: Fran�a, Marea Britanie, Germania, Suedia, mai pu�in ��rile cu turism de litoral: Grecia, Spania, Portugalia.

Circa 80% din vizitele în ora�e reprezint� turism pur (motiva�ia este exclusiv�), iar 20% reprezint� turism complementar. Vizitarea acestor a�ez�ri urbane este asociat� cu alte forme de petrecere a vacan�ei: litoral, circuite, etc.

Turismul urban este una dintre cele mai dinamice forme de turism. În ��rile vest- Europene, cre�terea acestei forme s-a realizat cu 35% pân� la 50% în perioada 1985-1995, cre�terea fiind în ritmuri anuale de cca. 4%, ritmuri superioare circula�iei de ansamblu (peste medie).

Dinamica turismului urban se datoreaz� sporirii mobilit��ii de scurt� durat� a popula�iei; este influen�at de reducerea sejururilor �i frac�ion�rii concediilor, argumentate cu dorin�a vizit�rii �i cunoa�terii a mai multor locuri, dar �i ca rezultat al perfec�ion�rilor din domeniul transportului (cre�terea vitezei, confortului, reducerea costurilor).

Turismul urban beneficiaz� de ac�iunea unor factori favorabili: -cre�terea interesului pentru vizitarea unor obiective culturale; -dezvoltarea turismului de afaceri. Turismul cultural, component� a turismului urban, de�ine o pondere mare în

structura motiva�ional� a c�l�toriilor urbane (cca. 40%). Pentru ca o c�l�torie s� fie inclus� în sfera turismului cultural, ea trebuie s� îndeplineasc� trei condi�ii:

a) s� fie determinat de dorin�a de cunoa�tere, de cultivare; b) s� aib� loc consumul unui produs turistic cu semnifica�ie cultural�; c) s� presupun� interven�ia unui mediator (persoan� sau document scris sau

audio-vizual) care s� pun� în valoare produsul cultural. Dezvoltarea turismului cultural este stimulat� de curiozitatea oamenilor �i de

cre�terea nivelului de civiliza�ie, de instruire. Un alt factor favorizant este transformarea ideii de cultur�, în sens larg, care înglobeaz� modul de via��, sistemul de valori, tradi�ii, credin�e.

Diversificarea aspectelor ce dau con�inut vie�ii culturale se reflect� în multitudinea formelor turismului cultural. Cele mai importante se concretizeaz� în:

-vizitarea unor obiective din patrimoniul istoric: monumente, castele, edificii religioase, parcuri, gr�dini, ansambluri arhitectonice;

-vizitarea muzeelor;

38

-participarea la evenimente culturale, spectacole de oper�, balet, teatru, concerte, festivaluri (muzic�, dans, film, folclorice), târguri, etc.

Turismul industrial �i tehnic se situeaz� între turismul cultural �i cel de afaceri �i se concretizeaz� în:

-vizitarea unor obiective economice, culturale, industriale; -vizitarea unor construc�ii specifice: baraje, tunele, canale, poduri; -vizitarea unor ansambluri arhitectonice moderne sau tradi�ionale. Turismul cultural, prin natura motivelor sale, prin locul de desf��urare �i modul

de organizare se integreaz� celui urban, interferându-se cu cel de agrement �i cu cel de afaceri. Produsul turistic cultural se ob�ine prin sinteza a dou� grupe distincte de elemente:

-cele culturale, reprezentate de dorin�a vizit�rii, de obiectiv, de ghid; -cele turistice, reprezentate de structurile de cazare, alimenta�ie, de mijloacele de

transport. Organizatorii de a�a-numite vacan�e tematice trebuie s� g�seasc� solu�ii pentru

armonizarea acestor componente �i adaptarea lor la cerin�ele consumatorilor. 3) Turismul rural. Reprezint� una din cele mai eficiente solu�ii de armonizare a cerin�elor turismului

cu exigen�ele protej�rii mediului �i ale dezvolt�rii durabile. El nu este o form� nou� de turism, dar dup� 1970 a avut loc o afirmare deosebit� a cererii pentru aceast� form� de turism.

Turismul rural, motivat de dorin�a întoarcerii la natur�, la via�a �i obiectivele tradi�ionale, se caracterizeaz� prin petrecerea vacan�ei în spa�iul rural. În practica uzual�, pentru desemnarea vacan�elor petrecute în mediul rural, se folosesc dou� no�iuni distincte:

-turism rural; -agroturism. Aceste dou� concepte se suprapun într-o anumit� propor�ie, dar au �i elemente

particulare. Sfera de cuprindere a turismului rural este mai larg�, iar con�inutul activit��ii este definit în termeni mai vagi. Turismul rural se refer� la toate activit��ile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijloc de g�zduire putând fi gospod�riile ��r�ne�ti de tipul pensiunilor sau fermele agroturistice, cât �i echipamentele turistice de factur� mai general� (hanuri, popasuri, hoteluri rustice, etc.).

Agroturismul presupune o delimitare mai strict� în privin�a condi�iilor vacan�ei �i ia în calcul anumite aspecte legate de efectele economice asupra gospod�riilor ��r�ne�ti �i asupra locurilor rurale, în ansamblul lor. Agroturismul presupune �ederea în gospod�riile ��r�ne�ti (pensiuni, ferme), consumul de produse agricole din gospod�ria respectiv�, precum �i participarea la unele activit��i specifice.

Indiferent dac� este vorba de agroturism sau turism rural, condi�iile sunt: - spa�iul rural: g�zduirea trebuie s� se desf��oare în spa�iul rural - locuitorii: p�str�torii de tradi�ii, obiceiuri, dar �i de de�inerea spa�iilor de

g�zduire �i ofertan�ii de servicii pentru turi�ti; -produsele: agroalimente, consumate de turist pe parcursul sejurului în gospod�rie

lor; activit��i turistice care s� pun� în valoare atrac�iile ce motiveaz� deplasarea turistului.

39

Satul turistic este o a�ezare rural�, pitoreasc�, situat într-un cadru natural, nepoluat, p�str�toare de tradi�ii �i cu un bogat trecut istoric �i care îndepline�te, temporar, func�ia de primire �i g�zduire a turi�tilor pe perioada unui sejur.

Satul turistic se grupeaz�, în func�ie de caracteristicile biografice ale zonelor unde sunt amplasate �i de specificul activit��ii economice desf��urate, în:

-sate purt�toare ale tradi�iilor �i obiceiurilor tradi�ionale; -sate de crea�ie artistic� �i artizanal�; -sate peisagistice sau climatice; -satele vi�ei de vie, pomicole; -sate pesc�re�ti sau de interes vân�toresc; -sat pastoral; -sate pentru practicarea sporturilor de iarn�. În concordan�� cu tipul satului se dezvolt� �i dot�rile turistice �i activit��ile cu

caracter distractiv-recreativ. Turismul rural are o baz� motiva�ional� larg� reprezentat� prin: a) reîntoarcerea la natur�; b) cunoa�terea tradi�iei, culturii, crea�iei unor colectivit��i; c) îngrijirea s�n�t��ii; d) consumul de alimente proaspete, naturale, ceea ce genereaz� o multitudine de

forme de manifestare. Turismul rural r�spunde astfel unei diversit��i de gusturi �i preferin�e, adresându-

se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici li se adaug� numeroase avantaje, atât pentru clien�i, cât �i pentru comunit��ile locale:

-costuri mai mici, comparativ cu alte forme de vacan��; -sezonalitate mai redus�; -ineditul �i originalitatea c�l�toriilor; -absen�a aglomera�iei, precum �i stimularea economic� a zonelor rurale, prin

crearea unor noi locuri de munc�; -ob�inerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole; -protejarea mediului �i conservarea tradi�iilor. Toate acestea ac�ioneaz� ca factori favorizan�i, situând turismul rural între

op�iunile de vacan�� ale unor segmente tot mai numeroase de consumatori. Astfel, în 1985, potrivit OMT, turismul rural de�inea numai 3% din totalul cererilor de vacan��, în prezent de�inând circa 15%, cu pondere mai ridicat� în ��rile cu tradi�ie în domeniu: Fran�a, Germania, Elve�ia, Austria, Belgia etc. Pentru viitor se apreciaz� o cre�tere a interesului fa�� de turismul rural, sub ac�iunea unor factori ca:

-sporirea nivelului de educa�ie; -cre�terea dimensiunilor timpului liber; -dezvoltarea transporturilor �i comunica�iilor; -consecin�e pozitive asupra s�n�t��ii; -cre�terea interesului pentru tradi�iile �i facilit��ile oferite. Turismul rural este una dintre cele mai institu�ionalizate forme de turism, mai ales

la nivelul european, ceea ce se reflect� pozitiv, prin dezvoltarea acestuia. Astfel de organisme interna�ionale �i interegionale în domeniul rural sunt: ECOVAST, EUROTER, EUROGITES, organiza�ii na�ionale �i chiar tur-operatori �i agen�iile de voiaj specializate, ce ofer� un vast program de voiaje turistice – în mediul rural.

40

Comparativ cu alte forme de turism, turismul rural este bine conturat �i în �ara noastr�. Astfel, exist� nu numai un poten�ial turistic ridicat, ci �i o bogat� tradi�ie �i o experien�� în domeniu, primele sate turistice fiind organizate în anii 1967 – 1968.

Activitatea în cadrul turismului rural s-a restrâns în anii 1980, fiind relansat dup� 1989 �i încurajat prin reglement�ri interioare �i asisten�� interna�ional�. Exist� un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel na�ional de asocia�ii profesionale ca: Asocia�ia Na�ional� pentru Turism Rural, Ecologic �i Cultural (ANTREC), Agen�ia Român� pentru Agroturism, Opera�iunea „satele române�ti”, etc.

Exist� o legisla�ie stimulativ�, ce vizeaz� acordarea unor facilit��i pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montan�, din Delta Dun�rii, �i de pe Litoralul M�rii Negre.

Cu toate acestea, turismul rural detine, deocamdat�, în �ara noastr�, sub 1% din totalul circula�iei turistice, atât pentru turi�ti str�ini, cât �i pentru cei na�ionali.

3.3. Forme ale turismului durabil

Cre�terea fluxurilor turistice nu antreneaz�, în mod spontan, dezvoltarea economic� a zonelor de destina�ie turistic�, a�a cum nu asigur�, în mod automat, o reglare corespunz�toare a impacturilor asupra mediului înconjur�tor. Turismul durabil este strâns legat de no�iunea de dezvoltare durabil�, adic� acea dezvoltare care nu pune în pericol durabilitatea mediului natural �i social1.

3.3.1. Conceptul de turism durabil Conceptul de turism durabil se refer� la o activitate global – benefic�, ce presupune respectul fa�� de mediul înconjur�tor �i fa�� de genera�iile viitoare. Turismul durabil reprezint� forma de turism care, în opozi�ie cu turismul de mas�, favorizeaz� gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, astfel ca nevoile economice �i sociale ale oamenilor s� poat� fi satisf�cute, men�inând integritatea culturii, procesele ecologice esen�iale �i biodiversitatea2. Termenul de turism durabil utilizat de O.M.T. este conceput ca fiind3 o manier� de a gestiona „toate resursele ce permit satisfacerea nevoilor economice, estetice �i sociale �i prezervarea integrit��ii culturale, a ecosistemelor, a biodiversit��ii �i a sistemelor care sus�in via�a”. Acest concept acoper� �i no�iunile de responsabilitate, echilibru �i etic�, iar demersul turismului durabil se sprijin� pe ideea c� efectele nedorite, generate de activitatea turistic�, sunt susceptibile de a afecta, pe termen lung (�i chiar pe termen mediu) cererea turistic� �i profiturile ob�inute din turism. No�iunea de turism durabil, a�a cum este prezentat� în publica�ia OMT intitulat� „Turismul în anul 2010” se refer� la faptul c� aceast� form� de turism „dezvolt� ideea satisfacerii nevoilor turi�tilor actuali �i a industriei turistice �i, în acela�i timp, a protej�rii mediului �i a oportunit��ilor pentru viitor. Astfel, se are în vedere satisfacerea tuturor

1 Jug�naru, Ion D�nu�, Politici � strategii în turismul mondial, Editura Expert, Bucure�ti, 2007 2 Barlet, Sandra �i Collombon, Jean-Marie, „Aproches de quelques definitions”, în : Tourisme solidaire et developpement durable, Les Editions du Gret, Paris, 2004, p. 19 3 www.world-tourism.org

41

nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism, men�inându-se integritatea cultural�, ecologic�, diversitatea biologic� �i toate sistemele ce sus�in via�a”1. Conceptul de turism durabil încearc� s� împace obiectivele economice ale dezvolt�rii turistice cu men�inerea bazei de resurse indispensabile pentru existen�a sa. Este vorba, mai exact, de un turism ce asigur� o dezvoltare economic� durabil�, pe termen lung, respectuoas� atât cu resursele de mediu �i cu cele socioculturale, dar �i respectoas� fa�� de oameni (vizitatori, salaria�i ai sectorului turism, popula�iile din zonele de primire turistic�). No�iunea de dezvoltare durabil�, aplicat� turismului, conduce la formularea anumitor reguli, referitoare la caracterul echitabil, viabil �i durabil al proiectelor turistice2:

• Caracterul echitabil Dezvoltarea turistic� este considerat� a fi durabil�, în condi�iile în care repartizarea

încas�rilor din turism este echilibrat�, între diferitele categorii sociale implicate. Aceasta presupune, de exemplu, o bun� gestionare a fenomenului turistic la nivel local, în condi�iile în care locuitorii permanen�i ai zonelor de primire turistic� s� fie implica�i �i s� aib� responsabilit��i reale în cadrul programelor de dezvoltare turistic�. În acest sens, de rezultatele economice ob�inute din turism trebuie s� beneficieze cea mai mare parte a popula�iei locale. Astfel, activitatea de turism trebuie s� fie tratat� �i condus� ca pe o activitate ce particip� la dinamica de ansamblu a comunit��ii umane respective, ceea ce presupune, de exemplu, ca aceast� activitate s� se sprijine �i/sau s� stimuleze apari�ia �i/sau dezvoltarea altor activit��i economice, precum artizanatul sau agricultura etc.

• Caracterul viabil Adeseori se afirm� c� economia �i mediul se afl� în opozi�ie. Cu toate acestea,

turismul reprezint�, probabil, acel domeniu al economiei în cadrul c�ruia, compatibilitatea cu mediul este cea mai accesibil�. De altfel, este recunoscut faptul c�, principalele atú-uri ale activit��ilor turistice sunt reprezentate de calitatea peisajului, puritatea apelor, a aerului �i a ecosistemelor, în general, motiv pentru care este necesar� acordarea unei aten�ii deosebite prezerv�rii acestor resurse. Iar resursele naturale respective nu sunt ve�nice �i sunt necesare atât pentru desf��urarea activit��ilor turistice, cât �i pentru via�a �i nevoile vitale ale popula�iilor rezidente din zonele de destina�ie turistic�.

Un turism durabil trebuie, deci, s� gestioneze, în mod ra�ional, aceste resurse naturale.

• Caracterul durabil Capacitatea de primire turistic� trebuie s� aib� în vedere �i dimensiunea uman� a

activit��ii, atunci când se inten�ioneaz� implementarea unui proiect turistic într-o comunitate. Un turism cu adev�rat durabil se poate instala doar în conformitate cu prevederile Cartei europene a turismului durabil, pornind de la nevoile popula�iei permanente din zon�.

1 WTO, WTTC, The Earth Council Agenda 21 for The Travel and Tourism Industry : Towards Environmentally Sustainable Development, 1995 2 *** Ministère délégué au Tourisme ; Conseil national du tourisme, Le tourisme, outil de revitalisation des territories ruraux et de développement durable ?, Rapport de la section ”Politiques territoriales touristiques”, La documentation Française, Paris, 2004, pp. 46-47

42

De altfel, Comisia European� a adoptat propria defini�ie a turismului durabil: „Turismul durabil reprezint� orice form� de dezvoltare, de amenajare, de activitate turistic� ce respect� mediul, prezerv� pe termen lung, resursele naturale �i culturale �i este durabil� �i echitabil� din punct de vedere social �i economic”.

În anul 1995 (27-28 aprilie), în Insulele Canare (Spania), în cadrul Conferin�ei Mondiale privind turismul durabil, a fost adoptat� „Carta turismului durabil”, ale c�rei principii �i obiective (cuprinse în Declara�ia adoptat� cu prilejul acestei Conferin�e) au fost, în principal1, urm�toarele:

- Dezvoltarea turistic� trebuie s� se bazeze pe criterii de durabilitate, s� fie suportabil� pe termen lung, pe plan economic �i echitabil�, pe plan etic �i social, pentru popula�iile locale […].

- Turismul trebuie s� contribuie la dezvoltarea durabil� integrându-se în mediul natural, cultural �i uman, el trebuie s� respecte echilibrele fragile ce caracterizeaz� numeroasele destina�ii turistice, în special micile insule �i zonele ecologice fragile […].

- Activitatea turistic� trebuie s� ia în considerare efectele sale incluse asupra patriotismului cultural �i asupra elementelor, activit��ilor �i dinamicilor tradi�ionale ale fiec�rei popula�ii locale. Recunoa�terea acestor factori locali �i sus�inerea identit��ii lor, a culturii �i interesul lor, trebuie s� reprezinte puncte de referin��, care s� nu lipseasc� în cadrul conceperii strategiilor turistice […].

- Orice op�iune privind dezvoltarea turistic� trebuie s� aib� o inciden�� efectiv� asupra îmbun�t��irii calit��ii vie�ii popula�iei locale �i s� contribuie la îmbog��irea social-cultural� a acesteia.

- […] Urgent, trebuie s� se aplice m�suri care s� permit� o împ�r�ire echitabil� a beneficiilor �i încas�rilor (taxe, impozite) din turism. Aceasta implic� o schimbare în modelele de consum �i introducerea unor metode de fixare a pre�urilor care s� permit� integrarea costurilor de mediu […].

- Guvernele, industria (turistic�), autorit��ile �i ONG-urile competente în materie de turism trebuie s� încurajeze �i s� participe la crearea re�elelor accesibile pentru cercetare, pentru difuzarea informa�iilor �i pentru transferul de cuno�tin�e �i tehnologii corespunz�toare în materie de turism durabil.

- Rolul �i efectele transportului turistic asupra mediului înconjur�tor trebuie s� fac� obiectul unei aten�ii speciale. În acest sens, trebuie luate m�suri în scopul reducerii propor�iei de energii �i resurse neregenerabile utilizate �i al încuraj�rii m�surilor ce vizeaz� reciclarea �i reducerea cantit��ilor de de�euri produse de instala�iile turistice.

În anul 1999, Comisia European� a constituit un grup de lucru intitulat „Promovarea protec�iei mediului înconjur�tor �i a dezvolt�rii durabile în materie de turism”. Acest grup avea ca mandat definirea durabilit��ii în privin�a turismului, identificarea strategiilor pertinente la diferite niveluri, pentru promovarea dezvolt�rii durabile a turismului, evaluarea contribu�iei actuale �i existen�e �i poten�iale, �inând de politicile �i programele comunitare, precum �i pentru propunerea unor recomand�ri în vederea unei mai bune utiliz�ri a instrumentelor �i programelor comunitare. 1 www.insula.org/tourism/version.htm

43

Grupul respectiv a propus punerea în practic� a unei Agende 21 pentru sectorul turismului la nivel european, în m�sura în care acesta ar urma s� participe la adoptarea institu�ional� a politicii pentru încorporarea obiectivelor privind mediul, dar �i a celor economice �i sociale.

Principiile generale ale Agendei 21 europene a turismului sunt1 urm�toarele: - Adaptarea turismului la conceptul de dezvoltare durabil� - Înt�rirea rolului Uniunii Europene, în respectul principiului subsidiarit��ii - Punerea în practic� a Agendei 21, adaptat� la fiecare �ar� membr� - Contribu�ia turismului la durabilitate.

Propunerile acestui grup de lucru au început s� se concretizeze în crearea re�elei europene a teritoriilor – pilot de turism durabil, la nivel local, na�ional, regional �i la nivelul Uniunii Europene.

3.3.2. Formele turismului durabil

Turismul durabil permite dezvoltarea activit��ilor de turism �i a celor recreative

într-o �ar�, regiune sau destina�ie turistic�, �inând seama de principiile de baz� ale dezvolt�rii durabile, ar�tând respect pentru mediu, pentru oameni �i pentru economia �i cultura local� a zonei de primire turistic�. Din punct de vedere ecologic, practicarea unui turism durabil înseamn� multiplicarea ini�iativelor responsabile, grija permanent� pentru prezervarea planetei pe care tr�im, precum �i difuzarea (r�spândirea) exemplelor de bun� practic� în domeniu. Din punct de vedere social, turismul durabil presupune încercarea de a se axa, pe cât posibil, pe universul uman local, pentru în�elegerea preocup�rilor localnicilor, aprecierea valorilor locale �i a profunzimii obiceiurilor �i tradi�iilor din zonele respective. Dezvoltarea durabil� înseamn� �i descoperirea unei culturi str�ine, iar pentru aceasta turi�tii ar trebui2:

- s� r�mân� curio�i, dar aten�i cu mediile naturale (s� priveasc� plantele, f�r� a le rupe �i s� priveasc�, în lini�te, animalele, f�r� a le deranja);

- s� aleag� hotelurile dup� criteriul respectului pentru mediu; s� acorde o aten�ie privilegiat� a�ez�rilor rurale �i caz�rii în casele (pensiunile) rurale;

- s� respecte modul de via�� al gazdelor, interesându-se de cultura �i limba acestora, iar înainte de a pleca spre o asemenea destina�ie s� se documenteze, pentru a �ti câte ceva despre obiectivele ce pot fi vizitate în zon�;

- s�-�i adapteze, pe cât posibil, comportamentul alimentar la tradi�iile locale. Bazele turismului durabil pleac� de la refuzul de a accepta „dublul standard” („eu fac

la tine ceea ce nu a� face acas� la mine”). Atunci când plec�m undeva, ar trebui s� adopt�m, în acel loc, acelea�i reguli de via�� ca �i în mediul nostru obi�nuit, cu condi�ia ca acest mod de via�� s� nu contravin� regulilor locale de via��.

Turismul durabil este considerat a fi acea form� de turism care privilegiaz� gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, într-o asemenea manier� încât nevoile economice �i sociale s� poat� fi satisf�cute, men�inând integritatea culturii,

1 *** Tourisme durable, Tourisme de la A-Z – Direction du tourisme, p. 237, www.tourisme.gouv.fr 2 Balddache, Farid, Le développement durable au quotidien, Éditions Eyrolles, Paris, 2006, pp. 101-102

44

procesele ecologice esen�iale, biodiversitatea �i sistemele de r�spuns la nevoile vitale1. Produsele turismului durabil func�ioneaz�, la nivel local, în armonie cu mediul, cu comunitatea �i culturile locale.

Exist� mai multe forme ale turismului durabil: turismul ecologic (ecoturismul), turismul verde, turismul „dulce”, turismul rural �i agro-turismul, turismul comunitar, turismul echitabil, turismul solidar �i responsabil, etc.

Turismul ecologic reprezint� denumirea generic� pentru exploatarea (comercializarea) resurselor naturale, sub form� de produse turistice, în mod durabil2.

Exist� opinii ale unor speciali�ti potrivit c�rora doar turismul desf��urat în rezerva�ii naturale �i în parcurile na�ionale este considerat a fi un turism ecologic sau eco-turism.

No�iunea de ecoturism a fost definit� pentru prima dat� în 1983, de mexicanul Hector Céballos-Lascurain (devenit, ulterior, director al Comisiei pentru ecoturism al UICN – Uniunea Interna�ional� pentru Conservarea Naturii). A fost vorba, de fapt, de un concept creat pentru a descrie o c�l�torie turistic� având motiva�ie de cunoa�tere, de descoperire, într-un cadru natural protejat, accentul fiind pus pe educa�ie �i pe sensibilizare a turistului fa�� de mediul înconjur�tor.

Ecoturismul sau turismul verde este3 un turism ecologic al c�rui obiectiv principal este acela de a proteja natura sau de apropiere fa�� de unele specii deosebite. Activitatea ecoturistic� presupune o component� important� de educa�ie �i de interpretare, precum �i sprijinul în vederea con�tientiz�rii privind necesitatea de prezervare a capitalului natural �i al celui cultural. Ecoturismul trebuie s� aib� consecin�e minime asupra mediului �i trebuie, de asemenea, s� contribuie la bun�starea popula�iilor locale.

Ecoturismul a devenit mai cunoscut la începutul anilor 1990, în America de Nord, ca o reac�ie de r�spuns la cre�terea interesului pentru natura s�lbatic� �i reprezint� o form� de c�l�torie responsabil�, desf��urat� în spa�iile naturale, ce contribuie la protejarea mediului �i la îmbun�t��irea condi�iilor de via�� ale popula�iilor locale4. Produsele ecoturistice sunt concepute cu o aten�ie deosebit� acordat� naturii, în zone pu�in perturbate de oameni. Ecoturismul implic� respectul pentru siturile �i culturile locale, într-o optic� a dezvolt�rii durabile.

Societatea Interna�ional� a Ecoturismului consider� c� ecoturismul reprezint�5 „o c�l�torie responsabil� în areale naturale, care au drept scop conservarea popula�iei gazd�”.

Potrivit aceleia�i organiza�ii, conceperea �i practicarea activit��ilor ecoturistice presupune respectarea urm�toarelor principii:

1. Minimizarea efectelor asupra resurselor naturale �i asupra popula�iei gazd�. 2. Con�tientizarea �i respectul pentru mediu �i pentru cultura zonei vizitate (din

partea turistului). 3. Prevederea unor efecte pozitive, atât pentru vizitatori, cât �i pentru popula�ia

gazd�.

1 Barlet, Sandra �i Collombon, Jean-Marie, “Apoches de quelques définitions “, în Tourisme solidaire et développement durable, Les Éditions du Gret, Paris, 2004, p.19 2 Rojanschi, V. �i Bran, Florina, Politici �i strategii de mediu, Ed. Economic�, Bucure�ti, 2002, p. 256 3 http://fr.wikipédia.org 4 Barlet, Sandra �i Collombon, Jean-Marie, op. cit., p. 19 5 www.ecoturism.org

45

4. Prevederea unor beneficii financiare �i a unor oportunit��i pentru popula�ia local�.

5. Prevederea unor resurse financiare alocate pentru conservarea mediului. 6. Cre�terea sensibilit��ii ��rilor gazd� cu privire la climatul politic, social �i de

mediu. În cadrul Reuniunii mondiale la vârf privind ecoturismul, din mai 2002, de la

Quebec (Canada), s-a insistat în mod deosebit asupra dimensiunilor solidare �i umane inerente a acestei forme de turism. Cu acela�i prilej, a fost adoptat� Declara�ia privind ecoturismul, în cadrul c�reia este apreciat faptul c� aceast� form� de turism înglobeaz� principiile turismului durabil, în privin�a efectelor acestei activit��i, în plan economic, social �i asupra mediului �i au fost adoptate, de asemenea, Principiile particulare ale ecoturismului.

Pe de alt� parte, Alian�a Mondial� pentru Natur� a precizat finalitatea ecoturismului:”a admira, a studia, a aprecia peisajul, vegeta�ia, animalele s�lbatice �i orice caracteristic� de natur� cultural� a respectivei regiuni”.

Conferin�a Interna�ional� privind utilizarea durabil� a resurselor biologice desf��urat� la Budapesta, în 1996, a definit ecoturismul astfel: „formele de turism prin care resursele naturale sunt utilizate în mod durabil, în limitele capacit��ii de suportabilitate a ecosistemelor”. Aceste forme pot fi: vizitarea parcurilor na�ionale, pescuitul sportiv, vân�toarea, echita�ia, sporturile nautice nemotorizate, schiatul, turismul rural etc.

Pentru unele ��ri, ecoturismul nu este doar o activitate marginal�, destinat� s� finan�eze ac�iunile de protec�ia mediului, ci un sector se reprezint� motorul economiei na�ionale, precum �i un mijloc de generare a unor importante venituri1. De exemplu, în ��ri precum Kenia, Ecuador, Nepal, Costa Rica �i Madagascar, ecoturismul reprezint� principala surs� de încas�ri valutare.

Exist�, înc�, destule persoane care nu au în�eles semnifica�iile ecoturismului �i care consider� c� acesta const� doar în construirea unui hotel în mijlocul naturii, în cadrul unui peisaj natural splendid, ignorând faptul c� aceast� investi�ie d�uneaz� ecosistemului local. Dup� p�rerea unor asemenea persoane ecoturismul trebuie ca, înainte de toate, s�-i sensibilizeze pe oameni în privin�a frumuse�ii �i fragilit��ii naturii, dar nu sunt con�tien�i de faptul c� ei în�i�i contribuie la degradarea mediului natural, prin utilizarea instala�iilor de aer condi�ionat sau a piscinelor etc. Asemenea activit��i sunt denumite de profesioni�tii din sectorul turistic „sp�l�torie verde” („lavage vert”) �i se consider� c� acest gen de activit��i ascund, de fapt, un turism de mas�, conven�ional, considerat , a fi, îns�, un turism „verde”.

Pe plan mondial, SUA constituie principalul rezervor de ecoturi�ti (peste 5 mil. de persoane/an), majoritatea celorlal�i ecoturi�ti provenind din Europa �i dintre elitele câtorva ��ri din Sud.

Turismul verde este reprezentat de totalitatea formelor particulare ale circula�iei turistice, a c�ror dezvoltare se afl� în perfect� armonie cu mediul natural �i socio-cultural al zonei receptoare. De asemenea, mai este definit ca ansamblul formelor de turism

1 http://fr.wikipédia.org

46

promovate în scopul îmbun�t��irii impactului turismului din punct de vedere social, cultural �i al mediului înconjur�tor1.

Turismul „dulce” sau „blând”2. În afara scopului de protejare a naturii, care reprezint� un numitor comun pentru toate formele de turism ce urm�resc compatibilitatea cu mediul, precum �i a celui de protejare a s�n�t��ii oamenilor, acest tip de turism are �i alte scopuri: pe de o parte cele de ordin social, respectul pentru obiceiuri, tradi�ii, structurile sociale �i familiale ale popula�iei locale), iar pe de alt� parte, cele de ordin economic (reparti�ia echitabil� a veniturilor, diversificarea ofertei turistice).

Turismul rural reprezint� una dintre cele mai eficiente solu�ii de armonizare a cerin�elor turismului cu exigen�ele protej�rii mediului �i ale dezvolt�rii durabile3.

În sens larg, prin turism rural se în�elege petrecerea vacan�ei în spa�iul rural4, dar aceast� defini�ie s-a dovedit a fi imprecis�, generând opinii foarte diverse privind con�inutul �i caracteristicile turismului rural, de la simpla �edere a turistului în zonele rurale, pân� la respectarea strict� a unor criterii legate de comportamentul consumatorilor-turi�ti, cum ar fi: consumul de produse agroalimentare din gospod�ria gazdei �i participarea turi�tilor la unele activit��i economice specifice fermei sau gospod�riei ��r�ne�ti etc.

În contextul actual, al economiei globale, turismul rural se define�te5 ca „valorificarea turistic�:

- a spa�iilor rurale, resurselor naturale, patrimoniului cultural, construc�iilor rurale, tradi�iilor s�te�ti, produselor p�mântului;

- prin produse de marc�, ilustrative pentru identitatea regional�, acoperind nevoile consumatorilor pentru cazare, alimenta�ie, activit��i de agrement, anima�ie �i servicii diverse;

- în scopul dezvolt�rii locale durabile �i pentru a r�spunde, în mod adecvat, nevoilor de relaxare în societatea modern�, într-o nou� solidaritate social� ora�-sat”.

Produc�ia turistic� rural� presupune desf��urarea urm�toarelor categorii de servicii �i activit��i6:

- cazare (la ferm�, în pensiunea rural�, castel, sat de vacan��, la m�n�stire, în hotel sau camping) �i alimenta�ie (la restaurant, în han, la ferm� sau pensiune);

- activit��i de relaxare în aer liber (drume�ie, escalad�, speologie, echita�ie, pescuit, vân�toare, tenis, golf, înot, caiac-canoe, schi fond etc.);

- anima�ie local� cu caracter cultural (eco-muzee, tradi�ii populare, situri �i monumente, vizitarea atelierelor artizanale), religios (mân�stiri �i schituri, pelerinaje rurale) �i ludic (serb�ri locale, spectacole folclorice etc.);

1 St�nciulescu, Gabriela, Lupu, N., �igu, Gabriela, Dic�ionar poliglot explicativ de termini utiliza�i în turism, Ed. All Educational, 1998, p. 184 2 Rojanschi, V �i Bran, Florina, op. cit., p. 258 3 Minciu, Rodica, Economia turismului, edi�ia a III-a, rev�zut� �i ad�ugat�, Ed. Uranus, Bucure�ti, 2005, p.88 4 OECD, Tourism Policy and International Tourism în OECD Countries, 1991-1992, Special Feature : Tourism Strategies 5 O.M.T., Le tourisme rural : Une solution pour l’emploi, le développement local et l’environment, OMT, Madrid, 1997, p. 26 6 Conseil de l’Europe, Tourisme et environment : les enjeux naturels, culturels et socio-economiques du tourisme durable, 2000, pp. 60-61

47

- facilitarea sejurului la �ar� (prin prezen�a unit��ilor comerciale �i a serviciilor necesare);

- informare turistic� (puncte �i oficii de informare, asocia�ii �i agen�ii locale). Dac� sfera de cuprindere a conceptului de turism rural este mai larg�, referindu-

se la toate activit��ile ocazionate de petrecerea unui sejur în mediul rural, indiferent de tipul unit��ii de g�zduire la care se apeleaz�, agroturismul reprezint� o form� de turism rural mai strict� în privin�a respect�rii unor condi�ii ale vacan�ei, având în vedere unele aspecte privind efectele economice ale turismului asupra gospod�riilor ��r�ne�ti �i ale localit��ilor rurale în zonele de primire turistic�.

Astfel, agroturismul presupune1 sejurul în gospod�ria ��r�neasc� (pensiune, ferm�), consumul de produse agricole provenind din respectiva gospod�rie, precum �i participarea, într-o anumit� m�sur�, la unele activit��i agricole specifice.

Pentru a r�spunde la cererea mereu crescând� pentru formele participative ale turismului rural, ofertele de cazare în mediul rural s-au îmbog��it cu sejururi cu tem�, care propun oaspe�ilor s� descopere natura (plimb�ri c�lare sau pedestre), cursuri de gastronomie local� sau regional�, degust�ri de vinuri �i de preparate culinare specifice etc.

Turismul comunitar este centrat pe implicarea popula�iilor locale într-o dezvoltare turistic� localizat� �i în profitul acestora: ele construiesc �i gestioneaz� structurile de primire turistic�, precum �i serviciile oferite turi�tilor pe plan local. Popula�iile locale exercit� un control complet asupra veniturilor ob�inute din turism, o parte important� a acestora fiind destinat� îmbun�t��irii condi�iilor de via�� ale comunit��ii, acordându-se o aten�ie deosebit� respectului pentru natur� �i pentru tradi�iile popula�iei locale. Aceast� form� de dezvoltare a turismului este combinat�, adesea, cu dezvoltarea unor activit��i de produc�ie, cum ar fi atelierele de transformare a produselor agricole sau de artizanat, ale c�ror produse sunt vândute, cu prioritate, turi�tilor.

Turismul echitabil Acesta reprezint�2 o concep�ie a turismului interna�ional ce const� în aplicarea, în

cadrul acestui sector, a principiilor comer�ului echitabil. De�i înc� mult mai pu�in dezvoltat decât comer�ul echitabil, turismul echitabil este practicat de un num�r în cre�tere de diverse asocia�ii �i chiar întreprinderi de turism, a c�ror ambi�ie este aceea de a asigura comunit��ilor în care tr�iesc în locurile de destina�ie turistic� o parte echitabil� a veniturilor generate din activit��ile de turism practicate în acele locuri, precum �i de împ�care (conciliere) a turismului cu dezvoltarea durabil� a acestor comunit��i.

În mod concret, turismul echitabil se refer� la o serie de criterii ce vizeaz� respectarea locuitorilor �i a mediului lor de via��, întâlnirile dintre turi�ti �i localnici, precum �i durabilitatea progreselor aduse de turism pentru comunit��ile locale.

Astfel, proiectele turistice sunt elaborate de c�tre comunit��ile de care apar�in destina�iile turistice sau m�car în parteneriat cu acestea. Comunit��ile respective particip� într-un mod efectiv la evolu�ia activit��ilor desf��urate de vizitatori în cadrul destina�iilor turistice, având posibilitatea de a le modifica, de a le reorienta sau chiar de a le stopa.

Turismul solidar �i responsabil. Conform defini�iei dat� în cadrul Forumului interna�ional privind turismul solidar,

desf��urat la Marsilia (Fran�a) în anul 2003, turismul solidar �i responsabil reprezint� o 1 Minciu, Rodica, op. cit., p. 89 2 http://fr.wikipédia.org

48

mi�care social� care caut� s� �in� sub control �i s� valorizeze economia turistic� în beneficiile comunit��ilor de primire (receptoare de turi�ti), înscriindu-se într-un demers de dezvoltare teritorial�. Acest demers este construit, în întregime, pornind de la resursele umane ale societ��ii, de la resursele culturale, economice �i de mediu, ce formeaz� spa�iul de via�� al comunit��ilor de primire turistic�1.

Aceast� form� de turism angajeaz� responsabilitatea ansamblului actorilor implica�i: popula�ia – gazd�, intermediarii �i turi�tii, responsabilitatea respectiv� bazându-se, în primul rând, pe respectul obiceiurilor �i valorilor locuitorilor �i pe mediul acestora, precum �i pe o anumit� redistribuire, echitabil�, a veniturilor ob�inute din aceast� activitate.

A�adar, turismul echitabil pune accent pe aspectul remunera�iei corecte pentru diversele entit��i ce intervin pe filiera produc�iei �i comercializ�rii produselor turistice, în mod deosebit, a popula�iilor locale. Turistul (se presupune c�) va accepta s� pl�teasc� mai scump presta�ia respectiv�, �tiind c� diferen�a de pre� (tarif) va permite o mai bun� remunera�ie pentru prestatorii serviciilor turistice de baz�. Ca �i în cazul bunurilor de consum, �i serviciile turismului durabil tind s� se bazeze pe o marc�, prin care s� fie certificat� calitatea acestora.

Turismul solidar stabile�te, mai precis, o rela�ie de dialog, de concertare, de solidaritate �i de ajutor reciproc între turi�ti (originari, în general, din ��rile dezvoltate), pe de o parte �i gazdele lor, din ��rile în curs de dezvoltare, pe de alt� parte. În cazul turismului solidar, organiza�iile neguvernamentale din ��rile dezvoltate se implic� în rela�ii de parteneriat cu alte ONG-uri din ��rile în curs de dezvoltare, care, la rândul lor, se bazeaz� pe rela�ia cu comunit��ile locale.

Principalele tr�s�turi ale conceptului de turism solidar �i responsabil pot fi considerate a fi2 urm�toarele:

- acest tip de turism se realizeaz� în profitul rela�iilor locale �i cu întreaga participare a acestora;

- sunt sprijinite societ��ile de turism locale, care sunt ajutate s� se organizeze, c�rora le sunt furnizate mijloacele umane �i financiare necesare, accentul fiind pus pe capitalul uman;

- faciliteaz� sinergiile între actorii locali ai dezvolt�rii: sectorul privat, organiza�iile de afaceri, administra�iile locale, serviciile desconcentrate ale statului, ONG-urile;

- minimizeaz� impactul ecologic �i cultural asupra mediului înconjur�tor; - joac� un rol important, de educa�ie privind dezvoltarea, pentru popula�iile ��rilor

dezvoltate; - se înscrie în demersul dezvolt�rii locale durabile. Demersurile turismului „echitabil �i social” se sprijin�, astfel, pe dou� elemente

strategice: 1) Popula�iile ��rilor de Sud implicate constituie veriga slab� a filierei turistice, în fa�a altor „actori”, care caut� s�-�i maximizeze profitul, în timp ce concuren�a î�i diminueaz�, dramatic, beneficiile. 2) O parte crescând� a turi�tilor provenind din ��rile din Nord, dar �i multe ONG-uri, precum �i anumite întreprinderi „cet��ene�ti” sunt preg�tite s� sprijine acest

1 Laurent, Alain, „Le tourisme solidaire et responsable, facteur de développement durable”, în Tourisme solidaire et développement durable, Les Éditions du Gret, Paris, 2004, p.25 2 Collombon, Jean-Marie, op. cit., p. 17

49

proces de consolidare a societ��ilor locale �i s� maximizeze rezultatele economice în beneficiul direct al acestor popula�ii, favorizând „descoperirea celuilalt”, în respectul identit��ii �i al valorilor sale.

Turismul responsabil dovede�te c�, de�i se desf��oar� pe baze comerciale, de pia��, este posibil� o alternativ� la consumul produselor turistice de mas�. Fiind un câmp de experimentare pentru turismul viitorului, turismul responsabil pune în valoare specificitatea locurilor, a patrimoniului �i culturilor locale �i testeaz� practicile transfrontaliere (bunele practici), cum ar fi reparti�ia beneficiilor în rândul popula�iilor din zonele de primire turistic�. Turismul responsabil acoper� forme ale turismului alternativ sau avansat, integrat �i difuz, respectiv, în principal: ecoturismul, turismul solidar, turismul comunitar �i turismul „în favoarea s�racilor”. Un punct comun al acestor forme de turism îl reprezint� contribu�ia lor la dezvoltarea popula�iilor din zonele de primire. Celelalte se refer� la strategie, la modurile de operare, la eficacitate, ni�e de pia��, mijloace umane �i financiare variabile afectate ac�iunilor de dezvoltare1. Turismul conven�ional (clasic) face obiectul unor numeroase critici. De exemplu, ��rile în curs de dezvoltare nu pot �ine sub control fluxurile turistice, controlate, in general, de grupurile interna�ionale din ��rile industrializate, iar soldurile conturilor balan�ei de pl��i externe sunt, adesea, negative, în aceste ��ri în curs de dezvoltare, deoarece intr�rile de valut� forte sunt grevate de nevoia crescând� de produse din import. Din punct de vedere social, locurile de munc� din turism sunt, adeseori, pl�tite cu salarii mici, �i sunt, în majoritate, sezoniere �i cu pu�ine posibilit��i de a ob�ine calific�ri reale. Se spune chiar c� turismul „fragilizeaz� �esutul social”2, zdruncin� bazele culturale �i adânce�te disparit��ile sociale, introducând modele de consum nedurabile. De asemenea, prin efectuarea transporturilor, se emit gazele cu efect de ser�, contribuind, astfel, la sporirea dezechilibrului planetar iar prin impacturile asupra p�mântului, are loc o poluare, o supra-exploatare, o degradare �i o artificializare a peisajelor. Puncte slabe ale turismului responsabil Din perspectiva constrângerilor locale �i interna�ionale, a dependen�ei sale fa�� de opinia public�, de mod�, de tipurile de consum etc., oferta actual� de turism responsabil prezint� o serie de puncte slabe. Astfel, unul dintre pericolele ce pândesc turismul responsabil îl reprezint� satura�ia siturilor, a locurilor, comunit��ilor �i persoanelor responsabile cu primirea turi�tilor, prin efect mecanic al unei cre�teri deosebite a frecvent�rii. Un alt pericol const� în tenta�ia de a crea ni�e, închideri, protec�ii, segmente foarte înguste de clientel� precum, �i aceea de a practica un elitism al destina�iilor, al produselor, teritoriilor sau clien�ilor.

1 Laurent, Alain, op. cit., p.26 2 Idem, pp. 22-23

50

Capitolul IV - No�iuni �i concepte de baz� privind patrimoniul turistic

4.1. No�iunea de patrimoniu turistic

Un anumit spa�iu geografic prezint� interes, din punct de vedere turistic, în m�sura în care de�ine resurse turistice naturale �i/sau antropice, ce pot fi puse în valoare prin amenaj�ri specifice, astfel încât s� intre în circuitul turistic.

Unele componente ale mediului natural sau ale celui antropizat, prin valoarea lor estetic� sau cognitiv�, pot deveni atrac�ii turistice, constituindu-se, astfel, în importante resurse pentru activit��ile turistice.1

No�iunile de atrac�ie turistic� �i de resurs� turistic� au semnifica�ii apropiate, dar diferite. Astfel, termenul de atrac�ie turistic� se refer�, cu prec�dere, la latura efectiv�, cognitiv-estetic�, a diferitelor elemente componente ale poten�ialului turistic, acestea putând sa provoace impresii de o puternic� intensitate din partea vizitatorilor �i s� influen�eze cererea turistic�.

Spre deosebire de atrac�iile turistice, conceptul de resurse turistice este mai complex, mai cuprinz�tor, incluzând, pe lâng� atrac�iile turistice vizitabile, �i alte elemente naturale sau antropice, valorificabile în diferite activit��i turistice, constituind, “materia prim�” pentru pentru acestea �i generând, astfel, diferite forme de turism. Asemenea categorii de resurse sunt, de exemplu: izvoarele minerale, n�molurile terapeutice, ce favorizeaz� practicarea turismului balnear, bioclimatul, ce favorizeaz� turismul climateric, z�pada, ce face posibil� practicarea sporturilor de iarn�, apa m�rilor, oceanelor, lacurilor, ce favorizeaz� practicarea agrementului nautic.

În literatura de specialitate se mai utilizeaz� �i conceptul de “fond turistic”, ce exprim� totalitatea resurselor naturale, socio-culturale �i istorice destinate valorific�rii turistice ce alc�tuiesc baza ofertei poten�iale a unui teritoriu.

Poten�ialul turistic al unei ��ri constituie ceea ce poate fi denumit� oferta turistic� primar� (poten�ial�), care, împreun� cu structurile de primire turistic� existente �i cu infrastructura specific turistic� alc�tuiesc oferta turistic� real� sau patrimoniul turistic.2 In conformitate cu prevederile Ordonan�ei nr. 58/1998 privind organizarea �i desf��urarea activit��ii de turism în România, patrimoniul turistic se define�te ca fiind “resursele turistice �i structurile realizate în scopul valorific�rii lor prin activit��ile de turism”.

Conform prevederilor aceleia�i Ordonan�e a Guvernului, patrimoniul turistic este constituit din bunuri proprietate public� �i privat� �i este valorificat �i protejat, în condi�iile legii. In scopul protej�rii �i valorific�rii resurselor turistice cuprinse în zonele �i sta�iunile turistice, acestea pot fi declarate zone protejate, în condi�iile legii.

4.2. Conceptele de poten�ial turistic �i resurse turistice

Poten�ialul turistic constituie premisa esen�ial� pentru organizarea turistic� a unui spa�iu geografic �i pentru dezvoltarea unor forme de turism �i cuprinde totalitatea componentelor naturale �i antropice (cultural-istorice �i social-economice) din acel spa�iu

1 Melinda Cândea (Coordonator), Poten�ialul turistic al României �i amenajarea turistic� a spa�iului, Editura Universitar�, Bucure�ti, 2003, pag. 9 2 Melina Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 10

51

geografic, componente ce pot deveni, în anumite condi�ii, elemente de polarizare a fluxurilor turistice.1

Se consider� c�, în general, componenta natural� a poten�ialului turistic constituie principalul factor de atrac�ie pentru turism.

Poten�ialul turistic natural este alc�tuit din totalitatea resurselor turistice naturale ale unui spa�iu geografic: unit��i, tipuri �i forme de relief, climat, hidrografie, flor�, faun�.

Atractivitatea cadrului natural este dat� de acele tr�s�turi ce individualizeaz� componentele acestuia, printre care, cele mai importante sunt considerate a fi urm�toarele2:

- valoarea peisagistic� a unit��ilor de relief existente în teritoriu; - varietatea formelor de relief; - caracteristicile terapeutice ale unor factori climatici, ce se identific� prin tipurile

de bioclimat; - calitatea, reparti�ia �i densitatea componentelor biosferei; - biodiversitatea floristic� �i faunistic�, ce poate avea valoare estetic�, cinegetic�,

piscicol� sau �tiin�ific�. Poten�ialul turistic antropic reune�te crea�iile omului, acumulate de-a lungul

timpului, concretizate în elemente de cultur�, istorie, art� �i civiliza�ie, tehnico-economice �i socio-demografice, care, prin caracteristicile lor, îndeplinesc condi�iile necesare pentru a fi valorificate în scop turistic.3

Atractivitatea componentelor turistice antropice este dat� de o serie de caracteristici ale acestora4, între care:

- unicitatea, singularitatea lor (ex: Turnul Eiffel, Sfinxul, etc.); - dimensiunea neobi�nuit�, ie�it� din comun a unora dintre acestea (ex: cl�direa

Palatului Parlamentului din Bucure�ti, România); - vechimea unor obiecte sau construc�ii; - ineditul, rezultat din natura materialului sau culoarea unor obiecte ; - func�ia sau func�iile îndeplinite de anumite edificii (ex: Casa Alb�, la

Washington); Interesul turi�tilor pentru diferitele componente ale poten�ialului turistic natural �i

antropic este dat de valaorea estetic�, cognitiv� �i recreativ-distractiv� a acestora, de calitatea factorilor naturali, de posibilitatea practic�rii unor sporturi �i de aportul lor formativ �i instructiv-educativ5. O importan�� deosebit� o are �i accesibilitatea acestora pentru turi�ti.

1 Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 49 2 Idem, pag. 51 3 Rodica Minciu, op. cit., pag. 169 4 Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 225-226 5 Vasile Gl�van, Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management-Tursitic EDEN, Bucure�ti, 1996, pag. 9

52

4.2.1. Poten�ialul turistic natural

Principalele componente ale poten�ialului turistic natural sunt: relieful, hidrografia, clima, flora, fauna �i zonele (ariile) naturale protejate.

4.2.1.1. Poten�ialul turistic al reliefului

În structura poten�ialului turistic al oric�rui teritoriu, relieful reprezint� un element deosebit de important, acesta fiind suportul material al desf��ur�rii activit��ilor turistice. Relieful poate fi considerat o adev�rat� “vitrin� a naturii”1, iar ac�iunea factorilor interni �i externi influen�eaz�, în timp �i spa�iu, valoarea peisagistic� a tuturor unit��ilor de relief, de la cele înalte, montane, pân� la cele joase, de câmpie.

Atractivitatea, pentru turism, a componentelor reliefului este dat� de o serie de criterii, precum:

- dispunerea treptelor de relief; - gradul de complexitate a unit��ilor de relief �i tipurile de relief (glaciar, vulcanic,

carstic, eolian); - prezen�a unor forme de relief deosebite, cum ar fi punctele de « belvedere »,

abrupturi, stânc�rii, defilee, chei, pasuri, pe�teri, etc.; - gradul de accesibilitate la aceste obiective; - aspectul general al microformelor de relief (creste, vârfuri ascu�ite, rotunjite sau

plate, etc.); - gradul de fragmentare �i modul de concentrare sau dispersie al formelor de relief; - dispunerea �i valoarea pantelor, etc.

Principalele tipuri de relief, având func�ie turistic� deosebit�, în Carpa�ii

Române�ti, sunt urm�toarele2: - relieful modelat pe �isturi cristaline; - relieful glaciar; - relieful vulcanic �i pseudovulcanic; - relieful modelat pe calcare, dolomite, conglomerate; - carstul subteran (pe�terile).

Cele mai importante atrac�ii turistice specifice zonei montane, în �ara noastr�, sunt:

- v�ile în chei �i defileele; - cascadele; - abrupturile, crestele �i piscurile; - pasurile �i trec�torile; - versan�ii desp�duri�i ai Carpa�ilor.

Poten�ialul turistic al unit��ilor de deal �i podi� din România, caracterizate prin atenuarea contrastelor �i a fragment�rii, fa�� de cele montane, precum �i prin reducerea variet��ii, este mai modest, de complexitate medie.

Valen�ele turistice ale acestor forme de relief sunt date de:

1 Melinda Cândea (Coordonator), op. cit., pag. 51 2 Idem, pag. 53-69

53

- alternan�a zonelor deluroase cu zonele depresionare �i culoarele v�ilor; - bioclimatul sedativ, de cru�are, specific zonelor deluroase; - existen�a unor resurse bogate �i atractive de origine hidrologic� (lacuri cu valoare

terapeutic�, iazuri, etc.); - existen�a unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice

neobi�nuite, care atrag un num�r important de turi�ti („vulcanii noroio�i”, focurile „nestinse”, etc.). Câmpiile �i luncile, �inuturile cele mai joase ale României, aflate la periferia

zonelor colinare �i de podi�, cu suprafe�e predominant plane, dau o evident� not� de monotonie a peisajului, ceea ce determin� valen�e turistice mai reduse.

Aceast� monotonie este „spart�” de existen�a, în anumite zone de câmpie, a unor lacuri, unele dintre acestea având valoare terapeutic�, precum �i a unor izvoare termominerale.

Litoralul românesc al M�rii Negre �i Delta Dun�rii sunt dou� dintre zonele de câmpie având cel mai mare grad de atractivitate pentru turi�ti.

4.2.1.2. Poten�ialul turistic al apelor

Prin multiplele forme în care exist� (ape subterane, izvoare, re�ele hidrografice, lacuri, m�ri �i oceane etc.), prin compozi�ia sa �i prin valoarea peisagistic� deosebit�, apa reprezint� o component� deosebit de important� a atractivit��ii pentru turi�ti. Astfel, apa a generat apari�ia �i dezvoltarea turismului balnear, a celui de recreare �i a turismului sportiv etc.

Apele subterane (în special cele minerale �i termale) sunt deosebit de importante pentru turismul balnear, constituind „materia prim�” pentru activit��ile turistice.

Apele minerale �i termale reprezint� principalul factor de cur� din România. Se apreciaz� c� circa o treime din totalul apelor minerale din Europa se g�sesc în �ara noastr�.

Apele curg�toare confer� o atractivitate deosebit�, îndeosebi în sectoarele înguste ale acestora, unde formeaz� chei sau defilee, iar în zonele montane înalte formeaz� cascade, uneori deosebit de spectaculoase.

Lacurile pot fi clasificate, din punct de vedere al importan�ei pentru turism, în dou� categorii:

a) – lacuri cu func�ii recreative; b) – lacuri terapeutice. Lacurile naturale pot fi: glaciare, vulcanice, carstice. Lacurile s�rate sunt cele

care au valoare terapeutic� deosebit�. Lacurile antropice, îndeosebi cele de baraj (de acumulare), nu au doar importan�� economic� (producerea energiei electrice, utilizarea apei pentru iriga�ii etc.), dar sunt utilizate �i pentru agrement nautic.

Litoralul românesc al M�rii Negre este valorificat, din punct de vedere turistic, în por�iunea cuprins� între N�vodari �i localitatea Vama Veche, la Sud. Principalele resurse terapeutice ale litoralului sunt: apa s�rat� a m�rii (cu o salinitate de 17-18 mg/l), ac�iunea valurilor (thalazoterapie), cu efect de înt�rire a organismului, plaja cu nisipul ei (mai fin, în Mamaia �i cu o granulozitate mai ridicat�, în Sud), bioclimatul marin, precum �i apele minerale sau mineralizate, lacurile s�rate (Techirghiol) �i n�molurile sapropelice sau de turb�.

54

Orientarea spre Est a plajelor de pe litoralul românesc favorizeaz� expunerea la soare pe tot parcursul zilei (peste 10 ore/zi), iar plajele coboar� în pant� lin� spre mare, ceea ce favorizeaz� „mersul pe ap�”.

Pe de alt� parte, lipsa mareelor permite o folosire optim� a plajelor, iar salinitatea redus� a apei m�rii favorizeaz� practicarea sporturilor nautice, inclusiv a celor subacvative.

Dun�rea �i Delta sa reprezint� alte componente deosebit de atractive ale poten�ialului turistic românesc. Dun�rea este cel mai important fluviu interna�ional al Europei. Pe teritoriul României, pe o lungime de 1075 km, între Buzia� �i Marea Neagr�, se disting patru sectoare ale Dun�rii, cu tr�s�turi peisagistice �i turistice distincte1:

- Buzia� – Por�ile de Fier (unde se afl� cel mai lung �i mai grandios defileu din Europa, lung de 144 km);

- Por�ile de Fier – C�l�ra�i; - C�l�ra�i – Br�ila (zon� în care Dun�rea cunoa�te o dubl� despletire); - Br�ila – Marea Neagr� (sector al „Dun�rii maritime”).

Delta Dun�rii, împreun� cu sistemul lagunar Razelm, se întinde pe o suprafa�� de 4340 km2, constituind o câmpie terminal� joas�, în curs de aluvionare. Din puct de vedere morfohidrografic, în zona Deltei se disting grindurile (13-16% din suprafa�a total�) �i zonele acoperite, temporar sau permanent, de ap� (bra�ele Dun�rii, canalele, gârlele, lacurile, mla�tinile).

4.2.1.3. Poten�ialul turistic al climei În România, condi�iile de clim� reprezint� un important factor de cur�.

Climatoterapia este un mijloc terapeutic bazat pe elementele climato-geografice. Unele elemente climatice sunt indispensabile practic�rii sporturilor de iarn�

(stratul de z�pad� �i temperatura aerului). Dac� în zona litoralului durata perioadei cu strat de z�pad� este, în medie, de mai pu�in de 25 de zile/an, la câmpie este de 50-70 de zile/an, acesta cre�te la peste 100 zile/an în zonele dealurilor subcarpatice �i poate dep��i 200 zile/an în mun�i, la altitudini de peste 1500 m.

În zona litoralului este important� durata perioadei de str�lucire a soarelui, care permite efectuarea curei heliomarine.

Bioclimatul reprezint�2 suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice (etaj climatic) care, prin parametrii elementelor componente poate influen�a organismul s�n�tos sau bolnav. Între anumite limite ale parametrilor, ace�ti factori nu influen�eaz� starea organismului, dar atunci când dep��esc anumite limite, factorii climatici creeaz� fie o stare de confort �i relaxare, fie o stare de suprasolicitare, puternic stimulativ� �i chiar de stres.

Pe teritoriul României sunt prezente urm�toarele tipuri de bioclimat: - Bioclimatul excitant-solicitant, de step� �i de litoral, cu un grad de însorire ridicat

(pân� la 2400 ore/an), nebulozitate redus�, temperaturi medii anuale ridicate (10-11º �i chiar peste 11º) �i precipita�ii mai reduse (400-600 mm/an �i chiar sub 400 mm/an).

1 Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului �i mediul înconjur�tor, Editura Economic�, Bucure�ti, 1998, pp. 135-136 2 Melinda Cândea (coord.), op. cit., pp. 121-124

55

Exist� o diferen�iere între bioclimatul de câmpie propriu-zis, caracteristic unor sta�iuni precum Amara, Lacul S�rat, B�ile Felix, 1 Mai, Buzia�) �i bioclimatul excitant-solicitant de litoral.

- Bioclimatul sedativ-indiferent (sau de cru�are) este prezent în zonele de deal, de podi�, precum �i în depresiunile intramontane. Acest tip de bioclimat este indicat în toate anotimpurile, fiind recomandat, în special, pentru curele de odihn�, pentru neurastenii �i st�ri de convalescen��.

Aceste condi�ii bioclimatice specifice, asociate cu num�rul mare �i cu varietatea deosebit�, au favorizat apari�ia �i dezvoltarea unor sta�iuni balneoclimaterice precum: B�ile Ol�ne�ti, Govora, C�lim�ne�ti-C�ciulata, Sovata, Pucioasa, Sl�nic Prahova �.a.

- Bioclimatul tonic-stimulant, de munte, caracteristic Carpa�ilor române�ti, solicit� mai mult func�iile organismului, în condi�iile unei presiuni sc�zute, ale unei concentra�ii reduse de oxigen �i ale radia�iei ultraviolete mai intense, dar cu o mare puritate a aerului. Odat� cu cre�terea altitudinii, acest bioclimat devine �i mai solicitant pentru organismul uman, ducând la cre�terea ventila�iei pulmonare, a ritmului cardiac, la activarea mai intens� a sistemului nervos central �i a metabolismului renal.

Acest tip de bioclimat are influen�� benefic� asupra organismului, iar prin asocierea cu alte elemente atractive de poten�ial turistic a dus la dezvoltarea unui num�r mare de sta�iuni turistice, printre care: Predeal, Sinaia, Poiana Bra�ov, P�ltini�, Lacu Ro�u, Dur�u, Stâna de Vale, Soveja, Rânca �.a.

- Climatul de ad�post este prezent în depresiunile intramontane, unde circula�ia atmosferic� este mult schimbat� datorit� condi�iilor specifice de ad�post. De regul�, condi�iile bioclimatice, în aceste zone, sunt tonice-stimulative, u�or relaxante, asem�n�toare climatului din zonele de deal �i podi�. În astfel de condi�ii de bioclimat s-au dezvoltat sta�iuni precum: Vatra Dornei, Borsec, Sângeorz-B�i, Covasna, B�ile Tu�nad �.a.

- Bioclimatul de salin� �i al golurilor subterane. Prin bioclimatul specific, salinele constituie un important element al poten�ialului balnear. În România a fost experimentat pentru prima oar�, la Praid, în 1961, tratamentul bron�itei acute �i al astmului bron�ic, în acest bioclimat. Ulterior, au fost introduse în circuitul terapeutic balnear sanatoriul subteran de la Sl�nic Prahova, o parte a Salinei de la Târgu-Ocna �.a.

4.2.1.4. Poten�ialul turistic al florei

Poten�ialul turistic al vegeta�iei este deosebit de complex, generând, în multe

locuri, peisaje geografice deosebit de atractive. De asemenea, obiective turistice deosebite sunt: fenomenul de înflorire al liliacului, în partea de Sud-Vest a ��rii, aflat� sub influen�a climatului submediteranean (de altfel, la Eftimie Murgu, în Jud. Cara� – Severin �i zona Ponoare – Jud. Mehedin�i, se organizeaz� anual, “serbarea liliacului”), ca �i fenomenul de înflorire a bujorului de câmpie, din Fâne�ele Clujului sau înflorirea narciselor, în Poiana Narciselor de la Negrileasa (Mun�ii Apuseni) sau de la Dumbrava Narciselor, de lâng� Serc�i�a.

Vegeta�ia luxuriant� specific�, deosebit de variat�, din Delta Dun�rii, prezint�, de asemenea, o atrac�ie turistic� deosebit�, ca �i diferitele plante relicte (nuf�rul egiptean, de la B�ile Felix �i 1 Mai), strugurii ursului (din Rezerva�ia Masivului Bihor), precum �i

56

plantele endemice rare (precum floarea de col�, din masivele calcaroase �i stânc�riile din Bucegi, Piatra Craiului, F�g�ra� �i Retezet etc.).

Înveli�ul vegetal al României este foarte divers sub aspectul asocierii componentelor, generând o diversitate peisagistic� deosebit�. Dintre toate forma�iunile vegetale p�durea pare s� concentreze cele mai numeroase �î importante valen�e turistice, indiferent c� sunt situate în proximitatea ora�elor, în jurul sta�iunilor climaterice �i balneare, în lungul râurilor, respectiv în jurul lacurilor sau îmbrac� versan�ii mun�ilor �i dealurilor.

Considerat cel mai complex sistem natural, cu func�ii bine definite �i esen�iale pentru existen�a omului, p�durea devine, în prezent, odat� cu urbanizarea galopant�, un important factor de destindere �i agrement, o parte din p�duri servind exclusiv func�ia turistic�, stimulând drume�iile �i excursiile, locurile de recreere �i popas, etc., fiind reale oaze de lini�te. P�durea este ecosistemul natural dominant în cadrul înveli�ului vegetal, care ocup� suprafe�e întinse, din zona de câmpie, pân� în zona montan� ( 1.600 – 1.800m), are caracter peren prelungit sau permanent, iar în altitudine este dispus� pe trei etaje:

- în reparti�ia pe vertical� a vegeta�iei de p�dure, gorunetele au cea mai puternic� extensiune, având limita superioar� între 600 – 700m altitudine, iar cea inferioar� coboar� la 200 – 300m. Al�turi de goruni, se întâlnesc �i alte specii: cer, gârni��, stejar pedunculat, carpen, ar�ar, paltin, jugastru, tei, salcie, frasin, iar pe alocuri, fagul �i castanul Brun. Stratul arbustiv este alc�tuit din: alun, mojdrean, c�rpini��, p�ducel etc. Speciile ierboase sunt foarte numeroase, unele ap�rând �i în spa�iul f�getelor: viorele, ghiocei, brebenei, l�cr�mioare, piciorul coco�ului, mierea ursului, asociate �i cu unele graminee;

- etajul p�durilor de fag se desf��oar� de la partea inferioar� a regiunii montane (500 – 600m) �i pân� la 1.200 – 1.400m, dar coboar� �î în zona dealurilor înalte din Subcarpa�i, Podi�ul Getic, Podi�ul Sucevei. Un fenomen interesant îl constituie apari�ia insular� a unor inversiuni de vegeta�ie, când molidi�urile coboar� spre fundul v�ilor, iar p�durile de amestec pot urca în altitudine. Predominant este fagul comun, lâng� care mai apar �i alte specii de fag: Fagus

taurica pe Valea Nerei – Bozovici, Cozia, Ni�cov-Buz�u, Valea Cernei –Herculane, Luncavi�a- Dobrogea, sau Fagul balcanic, în apropierea Craiovei –P�durea Bucov��. Al�turi de fag se întâlnesc numeroase alte specii: gorunul, ulmul, mesteac�nul, frasinul, jugastrul, m�rul �i p�rul p�dure�, paltinul, ar�arul, etc.

- etajul p�durilor de conifere – se desf��oar� între 1.200 �i 1.600 – 1.800m altitudine, fiind prezent în toate masivele montane române�ti. Predominant este molidul, asociat, in multe locuri, cu bradul, pinul, uneori cu

fagul, paltinul de munte, mesteac�nul, zada, laricele, zâmbrul, tisa (relict). Vegeta�ia secundar� este reprezentat� de zmeur, afin, coac�z de munte, caprifoi. Stratul ierbaceu este mult mai redus, fiind format de ferigi, m�cri�ul iepurelui, p�iu�ul ro�u, �epo�ica �.a.

Pe lâng� func�ia economic�, p�durile îndeplinesc �i alte func�ii, func�ia social-turistic� (social-recreativ�) ocupând un loc din ce în ce mai important.

P�durea constituie, pentru turism, un mediu ambiant cu evident� valoare recreativ�, chiar terapeutic�, exercitând o puternic� atrac�ie – care este direct propor�ional� cu masivitatea acesteia, componen�a specific�, vârsta arboretului etc. De aceea, cea mai mare parte a fondului forestier se înscrie poten�ialului turistic.

57

- etajul subalpin – ce se caracterizeaz� prin alternan�a dintre jnepeni�uri �i paji�tile alpine, cu extindere între 1.600 – 1.900m. Spre limita inferioar�, apare zona coniferelor, unde, datorit� pozi�iei de interferen�� altitudinal�, arborii au modific�ri de în�l�ime �i coronament. Vegeta�ia ierboas� cuprinde mai multe specii, ce apar�in gramineelor: piru�ca, iarba vântului, �epo�ica, asociate cu alte specii de ericacee, meri�or, afin. Elementul predominant este jneap�nul, ce apare pe unele platforme structurale din

Mun�ii Maramure�ului, Rodnei, C�limani, Ceahl�u �i, pe areale mai reduse, în Mun�ii Bârg�ului, Bistri�a, Penteleu, Ciuca�, Bucegi, F�g�ra�, Retezat, Godeanu, Tarcu. Pe suprafe�e foarte reduse, se mai întâlne�te în Mun�ii Apuseni �i Semenic.

Vegeta�ia este completat� �i de apari�ia, singular sau sub form� de pâlcuri, a unor specii lemnoase, precum: molidul, bradul, zâmbrul, mesteac�nul, iar pe v�i, anini de munte. Pe versan�ii însori�i �i pietro�i apare bujorul de munte (smârdar), care, prin coloritul viu al florilor, de un roz intens, puncteaz� verdele paji�tilor;

- etajul alpin este situat la altitudini între 1.900 – 2.500m . Aici se întâlnesc ��lcii pitice, tuf�ri�uri de afini, azaleea, jnepeni�uri, unele plante ierboase (�epo�ica, iarba coarn�, iarba stâncilor, rogozul de munte, p�iu�ul etc), urmate de asocia�ii de mu�chi �i licheni xerofili sau mu�chi hidrofili, în spa�iile turboase. Prezen�a unor specii cu flori viu colorate formeaz� un covor împestri�at, plin de pitoresc �i frumuse�e, care sporesc atractivitatea locurilor.

4.2.1.5. Poten�ialul turistic al faunei

Fauna, ca �i vegeta�ia, se impune prin varietate, densitate �i valoarea trofeelor, din

punct de vedere turistic prezentând importan�� prin valoarea sa estetic�, recreativ-cinegetic� �i �tiin�ific�. De�i are o mobilitate accentuat� în spa�iu, fauna se structureaz�, la rândul s�u, altitudinal, contribuind la individualizarea unor asocia�ii faunistice deosebite, cu numeroase elemente de interes cinegetic.

- Fauna de step� �i silvostep� cuprinde, în special, roz�toare (popând�u, hârciog, orbete, �oarecele de câmp), urmate de câteva mamifere cu valoare cinegetic� precum iepurele de câmp �i de vizuin�, dihorul de step� �i dihorul p�tat, bizamul, lupul, vulpea, viezurele. P�s�rile sunt mai numerose: potârnichi, prepeli�e, fazani, grauri, cioc�nitori, dumbr�venci, ciocârlii, privighetori, mierle, �oimul rândunelelor, �orecarul mare. Pe cale de dispari�ie sunt: dropia, spurcaciul, declarate monumente ale naturii. Reptilele sunt reprezentate prin �erpi, �opârle, broasc� �estoas� de uscat. Pe cursurile inferioare ale râurilor tr�iesc numeroase specii de pe�ti, valoroase pentru pescuitul sportiv, precum: somnul, crapul, bibanul, linul, �tiuca, babu�ca, pl�tica, �iparul, carasul; în domeniul apelor st�t�toare naturale sau amenajate, predomin� crapul indigen �i chinezesc.

- Etajul faunistic al p�durilor de stejar - Fauna specific� acestui areal, unele extinderi c�tre zona montan� mijlocie, cuprinde: veveri�a, iepurele, lupul, vulpea, pisica s�lbatic�, mistre�ul. P�s�rile sunt reprezentate de: gai��, pi�igoi, sturzul de vâsc, gaia ro�ie, mierla, viesparul, cioc�nitoarea, bot - grosul s.a, iar reptilele cuprind, în principal, �arpele orb, �opârla de câmp, gu�terul.

58

Cursul mijlociu al râurilor include o flor� acvatic� specific� (mu�chiul de ap�, piciorul coco�ului de ap�, brosc�ri�a, ciuma apelor), iar fauna piscicol� cuprinde: grindelul, lipanul, mreana, scobarul;

- etajul faunistic al f�getelor se caracterizeaz� printr-o baz� trofic� abundent� �i variat�: carnivor� de talie mic� �i mijlocie (lup, vulpe, viezure, pisic� s�lbatic�), roz�toare (veveri�� �i iepure), p�s�ri cânt�toare, faun� acvatic� bogat� (clean, mrean�, zl�voac�, etc);

- fauna p�durilor de conifere, sau amestec fag cu conifere, este mult mai bogat� în faun� cinegetic� de talie mare: urs, cerb, jder, dar �i p�s�ri: coco�ul de munte (prezent doar în nordul ��rii, în Mun�ii Maramure�ului �i Rodnei, la izvoarele Bistri�ei), coco�ul de mesteac�n (protejat de lege, ca �i coco�ul de munte, în prezent în câteva areale în Mun�ii C�limani �i Cearc�nu–Maramure�, unde se afl� �i o rezerva�ie specializat� în ocrotirea acestei specii: Cornedei –Ciungii B�l��inii), ierunca, g�inu�a de alun, etc. Acvifauna este dominat� de p�str�vi, lipani, lostri�� (pe Bistri�a Aurie, Vi�eu-în aval de Vi�eul de Jos �i chiar pe Some�ul Cald, regenerat� în cresc�toria de la Gil�u)

- etajul faunistic al zonelor alpine �i subalpine - În aceste spa�ii alpine num�rul speciilor faunistice este mai redus, datorit� condi�iilor climaterice mai aspre �i formelor de vegeta�ie mai modest�. Se remarc� câteva specii: capra neagr�, marmota, vulturul b�rbos, vultursul ple�uv brun, acvila de munte, vânturelul ro�u, etc. În golurile alpine însorite apar: vipera comun�, �opârla de munte, broasca de munte.

În concluzie, din punct de vedere turistic, etajul forestier este acela care concentrez� cea mai mare varietate de specii de interes cinegetic, din categoria vânatului cu blan� �i cu o valoare a trofeelor remarcabil�, chiar pe plan interna�ional. Se contureaz� chiar areale ce ofer� condi�ii deosebit de favorabile habit�rii ursidelor (Rodna, C�limani, Gurghiu, Harghita, Vrancea, Sureanu); cervideelor (Occinele Bucovinene, Mun�ii Bistri�ei, Harghita, Vrancei, Buz�ului, etc), caprelor negre (ocrotite de lege) (în zona alpin� a Carpa�ilor Meridionali �i Mun�ii Rodnei), care, în cazul turismului cinegetic, de vân�toare, ofer� trofee deosebit de valoroase.

Prezen�a unei faune bogate a favorizat, în cadrul activit��ilor turistice, dezvoltarea unor forme recreative specifice: vân�toarea �i pescuitul. Cu toate acestea, din fauna României doar o mic� parte prezint� interes cinegetic (40%), cele mai reprezentative fiind: coco�ul de munte �i de mesteac�n, fazanul, ierunca, gâsca �i ra�a s�lbatic�, potârnichea, prepeli�a, sitarul, bizamul, nurca, vidra, marmota, jderul, capra neagr�, c�priorul, cerbul, ursul, mistre�ul, iepurele, lupul, vulpea, pisica s�lbatic� etc.

Zone cinegetice

În func�ie de diversitatea formelor de relief, de oferta trofic� �i cerin�ele ecologice ale fiec�rei specii, reparti�ia vânatului este inegal�. La nivelul teritoriului na�ional exist� mai multe zone cinegetice, ce se deta�eaz� prin specii cinegetice caracteristice fiec�reia:

- zona I – ce cuprinde arealele de paji�ti �i p��uni alpine din Mun�ii Rodnei, C�limani, Ceahl�u, Ciuca�, Bucegi, F�g�ra�, Lotru-Cindel, Parâng, Retezat, fiind cunoscute pentru capra neagr�, marmot�, coco� de mesteac�n, etc;

59

- Zona II – include spa�iul montan cu p�duri de conifere �i de amestec conifere cu fag, cunoscute pentru: urs, cerb, râs, mistre�, c�prior, jder, ierunca, coco� de munte, etc;

- Zona III – înglobeaz� arealele colinare înalte �i de podi�, cu p�duri de foioase în principal, unde dominante sunt: mistre�ul, c�priorul, cerbul, lupul, vulpea, iepurele, etc;

- Zona IV – cuprinde spa�iul câmpiilor, unde speciile de interes cinegetic sunt reprezentate prin: iepure, vulpe, prepeli��, potârniche, fazan, etc;

- Zona V – ocup�, în special, b�l�ile �i teritoriul luncilor, cu variate specii de balt�: ra�e �i gâ�te s�lbatice, li�i�e, etc. În cadrul acestor zone de interes major s-au constituit (pentru o mai bun�

gestionare �i valorificare a fondului cinegetic), la nivelul fiec�rui jude�, fondurile de vân�toare. Exist� jude�e cu num�r mare de asemenea fonduri, �i anume: 40-50 fonduri în Maramure�, Suceava, Nam�, Vâlcea, Gorj, Cara�-Severin, Arge�; 20-40 unit��i în Covasna, Harghita, Bra�ov, Sibiu, Buz�u, Alba; iar cu fonduri reduse, jude�ele Br�ila, Gala�i, Constan�a, Ialomi�a, C�l�ra�i, etc.

Dup� bog��ia, varietatea �i num�rul de exemplare ce se pot vâna, pe primele locuri se afl� jude�ele care au �inuturi colinare �i de podi�, dar valoarea economic� a vânatului este mai mic�. Fauna montan�, în schimb, are o valoare mult mai mare, ea oferind cele mai renumite trofee.

Pe teritoriul României, vân�toarea are vechi tradi�ii, reglementarea acesteia prin lege, realizându-se înc� din 1853, în Transilvania �i din anul 1886, în T�rile Române. Num�rul exemplarelor ce pot fi vânate se stabile�te anual, de Inspectoratele Silvice, vânarea speciilor deosebite: urs, capr� neagr�, râs, lup fiind posibil� doar pe baza unor aprob�ri. În prezent, Asocia�ia General� a Vân�torilor �i Pescarilor Sportivi din România, �i nu numai, se ocup� de între�inerea fonsurilor de vân�toare �i pescuit, de buna gospod�rire a vânatului, de organizarea partidelor �i competi�iilor interne �i interna�ionale �i este membr� a organismelor de profil.

Împreun� cu Romsilva, AGVPSS dispune de 119 cabane de vân�toare �i de drumuri de acces la fondurile de vân�toare. De re�inut c� un num�r de 25 de cabane de vân�toare , situate în zona montan� �i apar�inând S.N. Romsilva, sunt în prezent destinate turismului interna�ional de vân�toare, fiind deservite de personal silvic specializat în vân�toarea �i ocrotirea vânatului (ele nu sunt incluse în circuitul turistic general).

Dup� cum este cunoscut, acest segment al ofertei turistice se adreseaz� mai ales celor cu venituri “peste medie” �i necesit� o capacitate specific� de organizare, informare �i educare.

Raportat la poten�ialul cinegetic românesc, turismul de vân�toare ar putea evolua într-un segment semnificativ al pie�ei turistice, sub raport financiar �i ca imagine a ��rii naotre, ca destina�ie turistic� .

4.2.2. Poten�ialul turistic antropic Obiectivele turistice antropice, existente în prezent, au fost create de om în alte

scopuri, dar au ajuns s� devin� atrac�ii turistice pe m�sur� ce ele au devenit reprezentative pentru o anumit� etap� istoric�, social�, cultural�, tehnic� sau �tiin�ific�.

60

Societatea modern� se confrunt� cu o cre�tere numeric� f�r� precedent a fondului turistic antropic �i o diversificare pe unitatea de suprafa�� mult mai mare decât în cazul poten�ialului natural, datorit� progresului tehnologic �i cre�terii apetitului pentru nou �i inedit.

Atractivitatea componentelor antropice este determinat� de o serie de propriet��i: � unicitatea (singularitatea) este o însu�ire a obiectivelor antropice care spore�te

atractivitatea turistic�, fie c� este vorba despre un „produs unicat”, fie despre un obiectiv ajuns unicat datorit� men�inerii în timp;

� dimensiunea ie�it� din comun a obiectivelor antropice este un atribut care polarizeaz� aten�ia �i interesul turi�tilor. De dimensiuni foarte mari (Palatul Parlamentului) sau foarte mici (obiecte de art�, c�r�i etc.), anumite componente antropice ale poten�ialului sunt admirate de mii �i zeci de mii de turi�ti, participan�i la diferite forme de turism;

� ineditul reprezint� �i el o surs� de atrac�ie care rezult� din natura materialului de construc�ie (ex.: Crucea de pe Caraiman), culoarea specific� (unele mân�stiri din Moldova), amplasarea obiectivelor în locuri insolite (Castelul Bran, al Huniazilor, Cetatea Devei �.a.), arhitectura deosebit� (Castelul Pele�, Palatul Parlamentului);

� vechimea unor obiective treze�te, de asemenea, interesul turi�tilor, fie c� este vorba de obiective prezente în muzee (obiecte antice, podoabe foarte vechi, c�r�i vechi, etc.), fie c� sunt obiective cu rezonan�� istoric� (Biserica Densu�, Mân�stirea Vodi�a), dispersate în spa�iul geografic;

� func�iile sau func�ia îndeplinit� de anumite edificii poate deveni, adeseori, o surs� de interes turistic (Cl�direa Guvernului, Opera Român�, Teatrul Na�ional).

Fondul turistic antropic din România reune�te o gam� foarte larg� �i variat� de componente, care pot fi grupate în:

� obiective cultural-istorice; � obiective etnoculturale �i etnofolclorice.

4.2.2.1. Patrimoniul turistic cultural-istoric

Patrimoniul cultural-istoric na�ional cuprinde monumente, ansambluri �i situri cu

valoare excep�ional� din punct de vedere istoric, artistic, estetic, �tiin�ific, antropologic, cât �i peisaje culturale reprezentative pentru �ar� sau o regiune geo-cultural� clar definit�. În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunuri imobile �i mobile. Bunurile imobile prezint� valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico-�tiin�ific. Bunurile mobile includ obiecte cu semnifica�ie istoric� �i documentar�, cu valoare artistic� �i etnologic�, �tiin�ific� �i tehnic�.

Patrimoniul cultural na�ional cuprinde peste 760.000 de bunuri culturale mobile, dintre care peste 20.000 de monumente, 5.200 de situri arheologice �i 474 monumente �i ansambluri de arhitectur� cu valoare excep�ional�.

Tipologia obiectivelor cultural-istorice În baza prevederilor Ordonan�ei Guvernului României nr. 68/1994, aprobat� prin

Legea nr. 41/1995, au fost stabilite urm�toarele categorii de obiective cultural-istorice: � monumente �i situri arheologice;

61

� monumente �i ansambluri de arhitectur�; � rezerva�ii de arhitectur� �i urbanism, cl�diri, monumente �i ansambluri

memoriale; � monumente de art� plastic� �i comemorativ�; � monumente tehnice; � locuri istorice; � parcuri �i gr�dini.

4.2.2.2. Monumente �i situri arheologice

Prin cercet�rile arheologice de peste 100 de ani, au fost aduse la lumin� multe

obiective �i bunuri culturale antice, care, în parte, s-au p�strat in situri, iar altele au fost conservate prin intermediul unor muzee �i colec�ii de arheologie. Oferta turistic�, în acest domeniu, nu este foarte divers�, dar este deosebit de valoroas�.

Situarea României în spa�iul central-european, marcat de prezen�a arcului carpatic, a Dun�rii Inferioare, a ��rmului M�rii Negre, a condus la interferen�a influen�elor unor puternice civiliza�ii euro-asiatice, care �i-au pus amprenta asupra primelor construc�ii civile �i militare �i asupra artei str�vechi române�ti. Astfel, pe teritoriul românesc, se g�sesc vestigii ce apar�in unor cet��i grece�ti (pe litoral), cet��i dacice, castre, fortifica�ii, ora�e daco-romane. La nivelul teritoriului na�ional exist� un num�r de 28.400 de monumente, dintre care 5.200 de situri arheologice.

Valen�ele turistice rezult�, în principal, din vechimea, valoarea lor artistic�, istoric�, prin accesibilitate, fiind reprezentative pentru civiliza�ia �i cultura româneasc�.

Locuirea preistoric� a p�mântului românesc a l�sat numeroase urme, ce reprezint�, în majoritatea cazurilor, elemente de atrac�ie turistic�. Descoperirile paleolitice cele mai reprezentative sunt: Valea Dârjovului (Olt), Ohaba Ponor (Hunedoara), Cioclovina (Hunedoara), Ios��el (Bihor), Ceahl�u, etc.

Reprezentative pentru civiliza�ia neolitic� sunt siturile arheologice de la T�rt�ria, Hamangia, Cucuteni, etc.

Descoperiri semnificative din epoca bronzului s-au înregistrat la: Sighi�oara, S�rata Monteoru, Periam, Pecica, Media�, etc.

Vestigii din epoca fierului au fost descoperite la: Bucure�ti, Basarabi, Poiana, Bârse�ti, Cotnari, Blaj, Agighiol, etc.

Urme ale culturii �i civiliza�iei Greciei antice au fost descoperite pe ��rmul M�rii Negre, în coloniile Histria (întemeiat� de ionienii veni�i din ora�ul Milet, care o numesc Istros), Callatis (întemeiat� de coloni�tii dorieni din Heracleea Pontica, în locul unde se afl� actualul ora� Mangalia), Tomis (întemeiat� de milesieni, pe locul actualului ora� Constan�a).

Edificatoare r�mân vestigiile �i siturile arheologice dacice �i romane, descoperite la: Ciume�ti (Satu Mare), Apahida (Cluj), Media�, Zimnicea, Sighi�oara, Coste�ti, Blidaru, Piatra Ro�ie, C�pâlna (Alba), Pope�ti (Arge�), C�lim�ne�ti-C�ciulata, satele Topalu �i Adamclisi (Constan�a), Geoagiu, Sarmizegetusa (Hunedoara), Mahmudia (Tulcea), etc.

În patrimoniul mondial UNESCO au intrat numeroase fort�re�e dacice din Mun�ii Or��tiei: Sarmizegetusa Regia - Gr�di�tea de Munte, Coste�ti - Cet��uia, Coste�ti - Blidaru, Luncani - Piatra Ro�ie, B�ni�a �i C�pâlna.

62

Aceast� ofert� turistic� româneasc� poate fi pus� în eviden�� prin câteva programe turistice: „Sud-vestul Transilvaniei – leag�n al latinit��ii române�ti”, „Dobrogea – t�râm al istoriei �i civiliza�iei daco-romane”, „Vestigii daco-romane pe malurile Dun�rii”, etc.

4.2.2.3. Monumente �i ansambluri de arhitectur�

În aceast� categorie se înscrie num�rul cel mai mare de bunuri culturale, care

reprezint� diferite perioade istorice �i mai multe curente artistice. Cele mai reprezentative apar�in evului mediu �i perioadei premoderne �i care s-au p�strat cel mai bine. Ele includ bunuri de factur� religioas� sau civil�, m�rturii ale modului de evolu�ie a culturii �î civiliza�iei române�ti.

Monumente �i ansambluri de arhitectur� de factur� religioas�

La nivelul teritoriului na�ional num�rul cel mai mare de monumente de arhitectur� este reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple, biserici, catedrale �i mân�stiri. Pu�ine sunt ora�ele �i satele care s� nu de�in� un astfel de monument. Exist� jude�e care concentreaz� un mare num�r de astfel de bunuri culturale: Suceava, Neam�, Bra�ov, Prahova, Vâlcea, Gorj etc.

Bisericile cre�tin - ortodoxe sunt cele mai numeroase �i mai interesante obiective, repartizate uniform pe teritoriul ��rii. În România exist� peste 3.800 de monumente apar�inând patrimoniului cre�tin ortodox.

Se remarc� bisericile ortodoxe ce au fost incluse pe lista monumentelor din patrimoniul universal: bisericile T�ierea capului Sf. Ioan Botez�torul (satul Arbore), Sf. Cruce (satul P�tr�u�i), Sf. Gheorghe (Suceava).

Biserica reformat� este reprezentat�, în România, de 301 de obiective. Recunoscute prin arhitectur� �i istorie sunt bisericile Reteg (sec. XV), S�sarm (sec. XVI), �ig�u (sec. XVI), Strugureni (sec. XVIII).

Patrimoniul romano-catolic este reprezentat de 253 de biserici, dintre care cele mai cunoscute sunt cele de la Boda, Vit�ne�ti, R�d�u�i �i Sibiu.

Patrimoniul unitarian este reprezentat de 61 de biserici. O importan�� deosebit� se acord� urm�toarelor: Herpea, Mitre�ti (Mure�), Ozun, Poian (Covasna), Suatu, S�ndule�ti (Cluj), Sâmbenedic (Alba), etc.

Patrimoniul evanghelic este reprezentat de 219 biserici. Reprezentative sunt bisericile din Alba Iulia (1691), Boz (1523), Câlnic (sec. XIII, în patrimoniul UNESCO), Meti� (Sibiu) etc.

Patrimoniul greco-catolic este reprezentat de 9 biserici, cele mai cunoscute fiind în: Timi�oara, Carei, Cam�na de Jos (Bra�ov), Noroieni, Livada etc.

Biserica armeano-catolic� este reprezentat� de bisericile din Gherla �i Dumbr�veni.

Patrimoniul armeano-gregorian cuprinde 2 biserici situate în Suceava (1521) �i Boto�ani (sec. XVIII).

Patrimoniul ortodox-armenesc cuprinde 3 obiective. Cele mai cunoscute sunt în Bucure�ti (1911) �i Pite�ti (1852).

Biserica ortodox-rutean� este reprezentat� de biserica din Oradea, construit� în anul 1692.

63

De un renume deosebit se bucur� bisericile de piatr�, specifice Depresiunii Ha�eg (Densu�, Clopotiva, Pe�teana). Bisericile cu zid, fortificate în stil gotic, din sudul �i estul Transilvaniei, în arealele colonizate cu sa�i. Aceste „colonii regale”, întemeiate de sa�i, au fost localizate pe o arie destul de îngust�, de-a lungul arcului carpatic, în Sud-Vestul Transilvaniei, unde au construit în jur de 150 de biserici fortificate. Între acestea, se remarc� cele incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu �.a.

Bisericile din lemn din România ocup� un loc frunta� între regiunile principale ale arhitecturii lemnului: Scandinavia, ��rile Baltice, Silezia, estul continentului european. Aceste biserici reprezint� adev�rate m�rturii ale arhitecturii populare �i ale artei de prelucrare a lemnului, capodopere ale civiliza�iei europene a lemnului, care impresioneaz� prin caracteristicile constructive (în�l�ime �i baza de sus�inere relativ redus�).

România este cea mai sudic� zon� compact� a arhitecturii de lemn, biserici de lemn de valoarea artistic� a celor române�ti neîntâlnindu-se la sud de Dun�re. Sunt asem�n�toare casei ��r�ne�ti: sunt construite din aceea�i materie prim�, lemnul, folosind acelea�i tehnici – cununi orizontale de bârne, cu dimensiuni apropiate de cele ale unei case (4 x 7 m l��ime, 5 x 10 m lungime).

Bisericile de lemn sunt specifice Maramure�ului (Ieud, Bârsana, Vi�eul de Mijloc, Botiza, etc.), zonei L�pu�-Chioar (în Surde�ti se afl� a doua biseric� de lemn ca în�l�ime din Europa – 54 m), S�lajului �i Mun�ilor Apuseni (Vidra, Gârda de Sus, etc.). renumite sunt �i bisericile de lemn din: �oimu�, Troa�, Gro�ii Noi, Lunc�oara, Tei, Adâncata, Cârtojanca, Corbi, Cânde�ti Deal �.a.

Jude�ul Maramure� num�r� 93 de biserici de lemn catalogate drept monumente istorice. Dintre acestea, opt fac parte din patrimoniul universal UNESCO: Bârsana, Dese�ti, Bude�ti, Plopi�, Surde�ti, Poienile Izei, Ieud Deal, Rogoz.

Biserici renumite se înal�� �i în centrele urbane cu o rezonan�� istoric� deosebit�, cum ar fi Suceava (Sf. Dumitru), Alba Iulia (Biserica Reformat� �i cea Evanghelic�), Bucure�ti (Sf. Gheorghe Nou, Stavropoleos, Antim), Bra�ov (Sf. Nicolae din �chei), Bistri�a (Biserica Minorit��ilor), etc.

În marile ora�e, puncte de atrac�ie importante constituie �i marile catedrale: Sf. Mihail din Cluj, Catedrala romano-catolic� �i Catedrala Reîntregirii Neamului din alba Iulia, etc.

Din spa�iul cultural românesc nu pot fi omise unele obiective religioase ce apar�in altor culte �i minorit��i, având statut de monumente de interes na�ional: sinagogile din Bucure�ti (Templul Coral), Dej, Cluj-Napoca; moscheile (Constan�a), etc.

Impresioneaz� prin faima �i vechimea edificiilor, prin stilurile constructive, valoarea frescelor, culoare, mân�stirile r�spândite în tot spa�iul etnic românesc, dar cu o concentrare evident� în Bucovina (Vorone� – capodoper� na�ional� �i interna�ional�, renumit� pentru albastrul de Vorone�, Moldovi�a, Sucevi�a, Humor, Putna, Dragomirna, etc.) �i în Subcarpa�ii Getici (Mân�stirea Curtea de Arge�, Cozia, Tismana, Polovragi, Horez, etc.), la care se adaug� gruparea de mân�stiri din Bucure�ti �i zona periurban� a sa (Cernica, Snagov, Pas�rea, Plumbuita, etc.). În patrimoniul universal au fost incluse mân�stirile: Vorone�, Probota, Moldovi�a �i Humor.

64

Monumente �i ansambluri de arhitectur� de natur� civil�

Din aceast� categorie fac parte toate cl�dirile care au multiple func�ionalit��i: locuin�e, structuri de cazare �i alimenta�ie public�, tratament, sedii ale administra�iilor publice or��ene�ti sau comunale, sedii de institu�ii de stat sau private, b�nci, tribunale, �coli �i licee, gr�dini�e, muzee �i colec�ii diverse, palate de cultur�, castele �i conace, unit��i comerciale �.a. Multe cl�diri valoroase au disp�rut în urma ac�iunii de sistemizare brutal� �i for�at� care a avut loc înainte de 1990. Cele mai multe sunt concentrate la nivelul centrelor urbane, îndeosebi în municipii �i ora�ele mai mari.

Al�turi de acestea se înscriu �i elemente de factur� popular�: case, anexe gospod�re�ti construite de me�teri populari, cu elemente de stil diferite de la o zon� etnografic� la alta.

Simboluri ale evolu�iei a�ez�rilor din �ara noastr�, aceste monumente reprezint� stiluri tradi�ionale în interferen�� cu cele europene �i exprim� originalitatea sistemului de construc�ii arhitectonice din România, dând m�sura gradului de dezvoltare cultural� �i socio-economic�.

Un loc aparte, în aceast� categorie, este ocupat de castele �i palate care au o putere deosebit� de polarizare a fluxurilor turistice. Edificii de marc� sub acest aspect sunt: Castelul Bran, ridicat în sec XIV, la cap�tul nordic al culoarului Ruc�r-Bran; Castelul Pele� – construit în stilul rena�terii germane de influen�� gotic�, la Sinaia, este cel mai important castel de vân�toare din �ar�, cu importante colec�ii de picturi �i sculpturi, mobilier, arme, etc.; Castelul Corvine�tilor de la Hunedoara, unde stilul gotic se împlete�te cu barocul.

Din categoria palatelor, se impun prin monumentalism �i arhitectur�: palatul Cotroceni, Mitropoliei, Mogo�oaia, Palatul Telefoanelor, Ghica Tei, iar mai recent, Palatul Parlamentului, a doua construc�ie de lume, ca dimensiunea, dup� Pentagon. Toate aceste palate îmbog��esc poten�ialul antropic al Bucure�tiului. Se mai remarc� Palatul Principilor din Alba Iulia, Palatul Banffy din Cluj-Napoca, etc.

Muzeele reprezint� institu�ii de cultur� intens vizitate, care func�ioneaz�, în general, în ansambluri de arhitectur� valoroase �i sunt importante prin valen�ele lor �tiin�ifice, artistice �i culturale. Re�eaua muzeal� din România subliniaz� marea diversitate tipologic� a muzeelor, care num�r� 571 de unit��i. Potrivit Institutului de Memorie Cultural� se disting mai multe tipuri de muzee:

• Muzee de istorie (108): Muzeul de Istorie a României din Bucure�ti, Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Complexul Muzeal Bucovina, Muzeul de Istorie �i Arheologie din Constan�a, Muzeul primei �coli Române�ti din Scheii Bra�ovului, etc.;

• Muzeele etnografice (81), create ca unit��i de cercetare �i conservare a unor valori tradi�ionale de excep�ie, sunt l�ca�e de cultur� deschise unui public larg, eterogen. Ca obiective turistice, acestea pot fi puse în valoare prin circuite, tururi de ora�e, excursii tematice. Deosebit de atractive sunt muzeele etnografice în aer liber, prin faptul c� bunurile culturale se afl� expuse într-un mediu natural, iar exponatele sunt prezentate în forma lui original�, având, de multe ori, valoare de document ori valoare tehnic�, �tiin�ific�, artistic�, fiind m�rturii ale patrimoniului muzeal na�ional.

65

Reprezentative sunt: Muzeul ��ranului Român (Bucure�ti), Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (Cluj-Napoca), Muzeul Viei �i Vinului (Mini�-Arad), Rezerva�ia de Arhitectur� Vrâncean� (Foc�ani) �.a.;

• Muzee de art� (137): Muzeul de Art� al României (Bucure�ti), Muzeul Literaturii Române (Bucure�ti), Colec�ia Muzeal� de Argint�rie (Bra�ov), Casa Personalit��ilor (Lugoj), etc.;

• Muzee de arheologie (56): Rezerva�ia Arheologic� Cucuteni (Ia�i), Ansamblul Monumental Potlogi (Potlogi-Dâmbovi�a), Cetatea de Scaun a Sucevei, Cetatea Devei, etc.;

• Muzee de �tiin�ele naturii (65): Muzeul M�rii (Constan�a), Muzeul de Istorie Natural� „Grigore Antipa” (Bucure�ti), Muzeul Mineralogic Baia Mare, Muzeul Aurului Brad, Parcul Dendrologic Simeria, Parcul Zoologic Piatra Neam�, Pe�tera �i Ghe�arul de la Sc�ri�oara, etc.;

• Muzee de �tiin�� �i tehnic� (22): Colec�ia de Istorie a Farmaciei (Cluj-Napoca), Muzeul Avia�iei (Bucure�ti), Muzeul Fierului (Hunedoara), Muzeul S�rii din Sl�nic Prahova, Muzeul Tiparului din Târgovi�te, etc.;

• Muzeele satului reconstituie sate de alt� dat� în 110 localit��i: Bucure�ti, Cristian (Sibiu), Irime�ti (Vâlcea), T�rcaia (Bihor), Boto�ana (Suceava), Bârca (Dolj), etc.;

• Muzeul Numismatic Bucure�ti ofer� o imagine complex� a istoriei numismaticii române�ti;

• Muzeele (casele) memoriale (128) sunt, în prezent, foarte pu�in valorificate prin turism. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: C. Brâncu�i (Hobi�a), Muzeul Memorial „Ioan Slavici �i Emil Mon�ia” (�iria-Arad), Muzeul Memorial „Liviu Rebreanu” (N�s�ud), Ion Creang� (Tg. Neam�), George Co�buc (Hordou, azi Co�buc), Gh. Marinescu, etc.

Atragerea lor în circuitul turistic presupune ac�iuni concertate de amenajare, conservare �i ac�iuni de achizi�ionare de noi valori, care au apar�inut unor personalit��i �tiin�ifice �i culturale.

4.2.2.4. Rezerva�ii de arhitectur� �i urbanism

Num�rul acestora este cu mult mai mic �i se refer�, în mod deosebit, la vechile

centre istorice prezente în ora�e �i în unele a�ez�ri rurale române�ti: Bra�ov, Sighi�oara, Timi�oara, Sibiu, Arad, Cluj, Bucure�ti, Vaideeni (Vâlcea), Bran (Bra�ov), Slatina.

Bra�ovul este un important centru turistic, contruc�iile medievale, bine p�strate, exercitând o atrac�ie deosebit�.

Ora�ul Sibiu are un farmec aparte, deoarece este un „ora� muzeu”, ce evoc� prin zidurile turnului de ap�rare, bastioanele fostei cet��i a Sibiului, vremurile unei frumoase istorii. Dintre obiectivele de mare valoare arhitectural� se remarc�: Pia�a Mare, Turnul Sfatului, Muzeul „Brukental”, Biserica Evanghelic�, Biserica Catolic�, Mitropolia Ortodox�, Pasajul Sc�rilor, Zidul cet��ii �i turnurile de ap�rare.

Zona central� a ora�ului Alba-Iulia ne ofer� câteva construc�ii monumetale: muzeul Bathyaneum (sec. XVIII), biserica romanic� (XIII – XV), fostul palat episcopal (XV – XVIII).

66

Centrul ora�ului Oradea, de�i a fost reconstruit aproape în întregime, în secolele XIX �i XX, are un farmec aparte, oferit de construc�iile de secol XIX, de cetatea din secolul al XVI-lea �i de câteva construc�ii din secolul al XVII-lea.

Ora�ul Sighi�oara se remarc� printr-un num�r mare de cl�diri declarate monumente istorice. Centrul istoric al Sighi�oarei este format din „Citadel�” – o a�ezare fortificat� situat� pe dealul care domin� Valea Târnavei �i din „Ora�ul de Jos” – situat la poalele acestuia. În patrimoniul UNESCO sunt incluse dou� zone Dealul Cet��ii (inclusiv cimitirul Bisericii Dealului �i gr�dinile adiacente, cu propriet��i situate la poalele colinei) �i Ora�ului de Jos.

Monumente de art� plastic� �i comemorative

Acestea ilustreaz� momente din istoria na�ional� sau sunt dedicate unor eroi, oameni de marc� ai culturii �i istoriei na�ionale. Ele cinstesc evenimente �i personalit��i intrate în nemurire, fiind reprezentate prin ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, pl�ci comemorative, care se integreaz� în peisajul localit��ilor române�ti.

Multe dintre ele poart� pecetea talentului unor mari me�teri ai sculpturii române�ti: C. Brâncu�i, Oscar Han, Cornel Medrea, Frederik Storck, Ion Jalea, Ion Irimescu, Ion Vlasiu, Romulus Ladea, Teodor Burc� �.a.

Cele mai multe, îns�, apar�in unor me�teri anonimi, dar toate sunt un prilej de aducere aminte pentru valorile istoriei �i culturii na�ionale, în�l�ate în ora�e, pe câmpii, la poalele sau pe culmile dealurilor, mun�ilor, la r�scruce de drumuri, pe malurile apelor sau pe marginea unor drumuri. Din multitudinea lor pot fi men�ionate statuile: Bustul lui Horea (Albac), statuia ecvestr� a lui Mihai Viteazul (Alba Iulia), statuia ecvestr� a lui Avram Iancu (Câmpeni), monumentul eroilor din primul r�zboi mondial (Dragoslavele – Arge�, statuia ecvestr� a lui Matei Corvin (Cluj-Napoca), statuia ecvestr� a lui �tefan cel Mare (Ia�i), etc.

Un loc aparte este de�inut de cele peste 150 de monumente de for public din Bucure�ti. Printre cele mai reprezentative se remarc�: Monumentul „1907”, Monumentul „Lupoaica Romei”, Monumentul „Aerului”, Monumentul „Constantin Brâncu�i”, Monumentul „Km 0” �.a.

O parte dintre aceste monumente ale unor mari personalit��i, conduc�tori politici, a fost complet distrus� în perioada regimului comunist.

O semnifica�ie aparte prezint� grupurile statuare, dedicate unor evenimente: Monumentul Aviatorilor – Bucure�ti, �coala Ardelean� – Cluj-Napoca, grupul statuar Horea, Clo�ca �i Cri�an – Alba Iulia, monumentele de la Carei, Moise, Oarba de la Mure�, Bobâlna, etc.

4.3. Valorificarea poten�ialului turistic al României

România dispune de un poten�ial bogat �i variat din punctul de vedere al atrac�iilor, de mare valoare, cu multe elemente originale,unele chiar unicate �i competitive în raport

67

cu alte ��ri1.Existen�a acestui poten�ial a stimulat �i stimuleaz� interesul �i preocuparea pentru exploatarea �i valorificarea lui, pentru dezvoltarea turismului intern �i interna�ional. Evaluarea gradului de valorificare a poten�ialului turistic este o problem� dificil�, necesitând luarea în calcul , pe lâng� elementele obiective, �i a unor aspecte subiective, greu de cuantificat �i exprimat cantitativ. O imagine concludent� se poate ob�ine comparând atrac�iile existente cu dot�rile turistice �i intensitatea cererii. În aceste condi�ii, majoritatea speciali�tilor sunt de acord ca, apelând la indicatorii de caracterizare a dimensiunilor �i structurii echipamentelor �i ai circula�iei turistice, se poate determina, în mare m�sur�, gradul de valorificare. O privire de ansamblu asupra modului �i gradului de valorificare a poten�ialului turistic în �ara noastr� eviden�iaz� eforturile f�cute de-a lungul timpului în domeniul investi�ional �i realizarea unor zone turistice de valoare, recunoscute �i apreciate pe plan interna�ional, dar �i ramânerea în afara circuitului turistic a unor perimetre de mare atrac�ie, ceea ce impune pentru perspectiv�, o nou� concep�ie în valorificarea poten�ialului turistic. Întrucât formele de relief reprezint� componenta central� a atrac�iilor �i genereaz� forme specifice de turism, aprecierea gradului de valorificare urm�re�te principalele areale turistice: litoralul �i Delta Dun�rii; dealurile �i podi�urile; zona montan�; principalele localit��i �i zonele limitrofe ale acestora.

Valorificarea resurselor turistice Valorificarea resurselor turistice-elemente ale cadrului natural sau cultural-istoric,în turism, s-a realizat înc� din cele mai vechi timpuri, fie c� ne referim chiar �i numai la apele minerale sau a�ez�mintele religioase din antichitate �i evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.

În condi�iile prezente �i viitoare ale dezvolt�rii României, valorificarea superioar� a resurselor turistice se impune, cu pregnan��, ca în orice domeniu economic.Aceasta presupune atât o valorificare complet� �i eficient�, în contextul unui turism intensiv, cât �i o protejare �i conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile într-un interval de timp redus. Valorificarea resurselor turistice �i dezvoltarea turismului trebuie s� fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematiz�rii complexe a teritoriului, care asigur� o dezvoltare armonioas� a tuturor sectoarelor economice �i o îmbinare a criteriilor de eficien�� economic� cu cele de ordin social. Practica a dovedit c� turismul românesc a cunoscut, pân� în prezent, o dezvoltare conjunctural� �i extensiv�, f�r� o concep�ie unitar� care s� cuprind�, toate categoriile de resurse turistice �i care s� se adreseze, în aceea�i m�sur� în turismul intern �i interna�ional.Aceast� concep�ie a condus, pe de-o parte, la f�r�mi�area investi�iilor la nivel teritorial, realizându-se, totodat�, ,,produse turistice’’(montane, balneo-turistice, culturale) incomplete �i, mai ales, necompetitive pe pia�a extern�, iar pe de alt� parte, au fost l�sate în afara turismului obiective turistice �i zone cu un poten�ial turistic reprezentativ sau cu valoare de unica 1 Minciu Rodica, Economia turismului, Edi�ia a III-a rev�zut� �i ad�ugit�, Editura Uranus, Bucure�ti, 2004, p.173

68

4.4. Baza tehnico-material� a turismului

Într-o accep�iune general� a conceptului, baza tehnico-material� a turismului este reprezentat� de ansamblul mijloacelor tehnice de produc�ie utilizate în acest domeniu, în scopul ob�inerii de bunuri �i servicii specifice, destinate consumului turistic1. Desf��urarea în condi�ii corespunz�toare a activit��ii turistice presupune existen�a, al�turi de elemente de atrac�ie, a unor mijloace materiale adecvate, capabile s� asigure satisfacerea cerin�elor �i a�tept�rilor turi�tilor pe durata derul�rii voiajelor. Aceste mijloace se prezint� într-o structur� divers�, sub forma unit��ilor de cazare (g�zduire), de alimenta�ie, a mijloacelor de transport, a echipamentelor de agrement, de tratatament balneo-medical etc. fiind cunoscute �i sub denumirea de capital tehnic. Baza tehnico-material� a turismului, în calitate de component� a ofertei turistice, prezint� o importan�� deosebit� în organizarea �i dezvoltarea turismului, determinând, în mod nemijlocit, accesul �i prezen�a turi�tilor într-o anumit� zon� sau sta�iune turistic�, amploarea fluxurilor de turi�ti �i gradul de satisfac�ie al acestora.

În literatura de specialitate sunt utilizate mai multe modalit��i de structurare a componentelor bazei tehnico-materiale a turismului. Cele mai importante dintre acestea utilizeaz� drept criteriu de clasificare con�inutul acestor mijloace sau destina�ia lor. Astfel, din punct de vedere al destina�iei principale, se pot eviden�ia2 dou� mari categorii ale bazei tehnico-materiale: - baza tehnico-material� specific turistic�; - baza tehnico-material� general� (infrastructura).

Exist� �i alte opinii ale unor autori, potrivit c�rora poate fi delimitat� �i o a treia categorie – “infrastructura turistic�”, reprezentat�, în principal, de: sediile administrative ale întreprinderilor prestatoare de servicii turistice, c�i de acces, garaje, ateliere de repara�ii ale unit��ilor de profil etc.

În categoria componentelor ce alc�tuiesc baza tehnico-material� specific turistic� se includ resursele materiale destinate exclusiv turi�tilor �i care î�i datoreaz� existen�a tocmai activit��ilor turistice, iar în cadrul infrastructurii generale sunt cuprinse dot�rile existente cu statut independent de domeniul turismului, dar care sunt utilizate �i pentru necesit��ile acestuia (cele utilizate, deopotriv�, de c�tre reziden�i, dar �i de c�tre turi�ti).

Dot�rile sau facilit��ile* specific turistice sunt reprezentate de re�eaua unit��ilor de cazare (g�zduire), o parte din re�eaua unit��ilor de alimenta�ie, mijloacele de transport specifice turismului – îndeosebi cele rutiere �i pe cablu; instala�iile de agrement, cele de tratament balneo-medical, precum �i satele turistice �i satele de vacan��. În cadrul infrastructurii sunt cuprinse: c�ile de comunica�ie, mijloacele de transport în comun, urban �i interurban, re�elele de telecomunica�ii, echipamentele tehnico-edilitare (re�elele de alimentare cu ap�, gaze, energie electric� �i termic�, cele de canalizare etc.), unit��ile comerciale, sanitare, cele prestatoare de alte servicii etc.

1 Minciu, Rodica, Economia turismului, edi�ia a II-a, rev�zut�, Editura Uranus, Bucure�ti, 2001, p. 175 2Idem, p. 178 * Termenul de “facilit��i” este utilizat de unii autori (vezi Snak, O., Baron P., �i Neac�u N., Economia Turismului, Ed. Expert, Bucure�ti, 2001, p. 194) în accep�iunea de elemente materiale ce întregesc oferta turistic�, asigurând condi�iile necesare pentru prestarea serviciilor, termen ce include, îns�, �i mijloacele umane necesare pentru organizarea activit��ilor turistice �i prestarea serviciilor solicitate de turi�ti, ceea ce înseamn� c� are o sfer� de cuprindere mai extins� decât cea a “dot�rilor”

69

Capitolul V – Organizarea activit��ii de turism

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii �i activit��i cu implica�ii multiple în toate ramurile vie�ii na�ionale. Apare evident, în acest caz, c� turismul, ca sector de activitate social- economic�, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea, în turism, mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie s� se consolideze o strâns� coordonare între diversele departamente guvernamentale �i organiza�ii care se ocup� cu activitatea turistic�. În consecin��, în afara coordon�rii centrale a activit��ii turistice la nivelul economiei na�ionale, trebuie s� existe o coordonare �i între reprezentan�ii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal �i, respectiv, local.

5.1. Structuri organizatorice in turism

Func�ia de coordonare a întregului ansamblu de m�suri de promovare a turismului

se realizeaz� prin intermediul organismelor na�ionale de turism. Organismele na�ionale de turism sunt menite s� coordoneze politica turistic� na�ional�, constituind, totodat�, �i instrumentul de executare, îndrumare �i control al activit��ii turistice na�ionale.

5.1.1. Organismele na�ionale de turism

Organiza�ia Mondial� a Turismului (O.M.T.), a c�rei membr� este �i �ara noastr�,

a elaborat urm�toarea tipologie a organismelor na�ionale de turism: - ministere de sine st�t�toare (ex: Ministerul Turismului); - ministere mixte sau combinate (ex.: Ministerul Comer�ului �i Turismului, Ministerul Turismului �i Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului �i Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului �i Sporturilor etc.); - secretariate de stat pentru turism, organisme de sine st�t�toare sau în cadrul unor ministere mixte; - departamente în cadrul unor ministere mixte; - comitete de stat sau comisariate pentru turism; - oficii na�ionale de turism (guvernamentale); - autorit��i na�ionale de turism; - direc�ii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc

Organismele na�ionale de turism sunt menite s� coordoneze politica turistic�

na�ional�, constituind totodat� �i instrumentul de executare, îndrumare �i control al activit��ii turistice na�ionale.

Organismele turistice care func�ioneaz� ca intermediare între firmele economice angrenate în industria turismului sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activit��ii turistice desf��urate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal �i vertical, în urm�torul mod: 1. Organiza�ii orizontale (organiza�ii profesionale): 1.1. Organiza�ii na�ionale:

70

1.1.1. organiza�ii private (de transport, de hotel�rie, agen�ii de voiaj etc); 1.1.2. organiza�ii publice. 1.2. Organiza�ii interna�ionale: 1.2.1. organiza�ii private; 1.2.2. organiza�ii publice. 2. Organiza�ii verticale: 2.1. Organiza�ii na�ionale: 2.1.1. Organiza�ii private 2.1.1.1. cu caracter local ( societ��i de dezvoltare, sindicate de ini�iativ�, asocia�ii de interes); 2.1.1.2. cu caracter regional (oficii �i asocia�ii regionale); 2.1.1.3. cu caracter na�ional (asocia�ii �i oficii na�ionale) 2.1.2. organiza�ii publice: 2.1.2.1. cu caracter na�ional (direc�ii, Oficii Na�ionale de Turism, Comisariate, Ministere ale Turismului); 2.1.2.2. cu caracter regional (oficii �i administra�ii regionale de turism); 2.1.2.3. cu caracter local (oficii �i administra�ii turistice) 2.2. Organiza�ii interna�ionale: 2.2.1. organiza�ii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.). 2.2.2. organiza�ii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.). 3. Agen�iile de turism, veriga de baz� a institu�iilor care activeaz� în industria c�l�toriilor �i turismului

Aceste firme turistice pot îmbr�ca, dup� caz, cele mai diverse forme Una din clasific�rile mai des întâlnite în literatura turistic� de specialitate împarte

întreprinderile economice care activeaz� în turism, în func�ie de presta�iile oferite, în dou� categorii principale:

- firme turistice primare, ce se consacr� exclusiv sau preponderent activit��ii de turism �i, în consecin��, existen�a lor este direct dependent� de rezultatele economice ale acestei activit��i. Printre firmele turistice primare pot fi amintite: structurile de primire turistica ce ofer� servicii de cazare, alimenta�ie �i servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpre�i etc), sanatoriile �i clinicile din sta�iunile turistice care ofer� servicii de tratament balneomedical, societ��ile comerciale specializate în transporturi turistice (carreers), firmele produc�toare de m�rfuri pentru necesit��ile turi�tilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.

- firmele secundare sau indirecte, a c�ror activitate principal� de prest�ri de servicii are un caracter general, subordonat� intereselor �i cerin�elor popula�iei locale, dar care într-o anumit� m�sur� presteaz� �i servicii turistice.

Practic, în aceast� categorie pot fi inclu�i to�i prestatorii de servicii generale, care, dintr-un considerent sau altul, nu au fost cuprin�i ca firme turistice primare.

Agen�iile de voiaj îndeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate �i de volumul tor de activitate, urm�toarele func�ii de coordonare a activit��ii turistice: - de crea�ie: agen�iile de voiaj promoveaz� �i organizeaz�, pentru public, noi excursii c�tre noi destina�ii; unele din aceste ac�iuni pot fi comandate de firmele turistice specializate, fiind doar executate de agen�ia de voiaj;

71

- de promovare: agen�iile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor ��ri, zone, sta�iuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propagand�, publicitate �i informare turistic�; - de informare; agen�iile de voiaj acord� toate informa�iile turistice solicitate de clien�ii poten�iali la sediul acestora; - de distribuire; agen�iile de voiaj vând c�l�torii �i servicii ale prestatorilor: bilete de transport, la spectacole culturale, sportive etc; - de realizare; agen�iile de voiaj organizeaz� aranjamente (programe) special comandate pentru turi�ti individuali �i pentru grupuri organizate.

O defini�ie mai cuprinz�toare, ce pare a fi tot mai larg acceptat�, este urm�toarea: "Agen�ia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, comerciale, industriale, care constau în procurarea direct� sau indirect� - o parte prin el însu�i, o parte prin ter�i (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc) solicitate-de turi�ti."

Pornind de la specificul activit��ii turistice desf��urate, responsabilitatea agen�iilor de voiaj poate fi: - limitat� la atribu�iile unui simplu intermediar (mandatar), în cazul în care toate serviciile sunt oferite în numele prestatorilor de servicii turistice; - sporit�, pentru activitatea desf��urat�, în situa�ia în care cre�te rolul de organizator (de antreprenor) al agen�iilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu în cazul voiajelor forfetare practicate la un pre� global (în cazul "I.T'-urilor �i al "Package-Tour"-urilor) �i în cazul activit��ii desf��urate direct (pentru mijloacele de transport sau unit��ile de cazare închiriate de agen�iile de voiaj în sistemul pau�al).

5.1.2.Organisme interna�ionale de turism Organiza�iile interna�ionale de turism au un caracter permanent, iar modul de

func�ionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activit��ii lor se refer� la promovarea turismului, reglementarea unitar� a raporturilor juridice �i economice dintre organiza�iile de turism, preg�tirea personalului ce activeaz� în acest sector, înl�turarea piedicilor ce stau în calea dezvolt�rii turismului, facilitarea schimbului de experien�� în oricare din domeniile de servire turistic� mondial� etc.

Organiza�iile interna�ionale de turism au un caracter permanent, iar modul de func�ionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activit��ii lor se refer� la promovarea turismului, reglementarea unitar� a raporturilor juridice �i economice dintre organiza�iile de turism, preg�tirea personalului ce activeaz� în acest sector, înl�turarea piedicilor ce stau în calea dezvolt�rii turismului, facilitarea schimbului de experien�� în oricare din domeniile de servire turistic� mondial�. Una dintre cele mai mari organiza�ii interna�ionale de turism cu caracter interguvernamental este Organiza�ia Mondial� a Turismului (O.M.T.), care a fost înfiin�at� în 1975 (prima adunare general� a avut loc în mai 1975, la Madrid). O.M.T. are rolul de centru mondial al informa�iilor turistice, prin schimbul de date asupra turismului na�ional �i interna�ional, în special sub form� de culegeri statistice, prin schimbul de informa�ii privind legisla�ia �i reglement�rile în vigoare în domeniul turismului în statele membre sau în leg�tur� cu evenimente din domeniul turismului.

72

Organiza�ia este un instrument de ini�iativ� în mâna statelor membre, pentru organizarea de cooper�ri în domeniul turismului, în special în domeniul form�rii �i perfec�ion�rii cadrelor (O.M.T. dispune de un centru interna�ional specializat în acest domeniu), în sectorul concep�iei produsului turistic, organiz�rii �i promov�rii ofertei turistice (prin cooper�ri cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial). Organiza�ia furnizeaz� membrilor s�i studii, rapoarte, analize, manuale �i alte materiale de referin�� în domeniul economiei, finan�elor �i turismului.

�ara noastr�, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezent� în toate fazele impuse de procesul de organizare �i de delimitare programatic� a noii organiza�ii, începând din 1979, România a fost aleas�, pentru un mandat de patru ani, în Consiliul Executiv al O.M.T., candidând din partea grupului ��rilor europene, iar în 1981 a fost aleas� vicepre�edinte al acestui organ de conducere.

Dintre organiza�iile cu caracter neguvernamental (la care particip� �i România, prin intermediul asocia�iilor profesionale, men�ion�m: Federa�ia Universal� a Asocia�iilor Agen�iilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, în momentul de fa��, cea mai reprezentativ� organiza�ie interna�ional� neguvernamental� cu profil turistic, Alian�a Interna�ional� de Turism (A.I.T.) �i Federa�ia Automobilistic� Interna�ional� (F.I.A.), Federa�ia Interna�ional� de Termalism �i Climatologie (F.I.T.E.C.), Federa�ia Interna�ional� a Scriitorilor �i Ziari�tilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia Interna�ional� de Turism, Federa�ia Mondial� a Buc�tarilor �i Cofetarilor, Organiza�ia Interna�ional� a Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul Interna�ional de Turism Social (B.I.T.S.)

5.2. Rolul �i func�iile statului în turism

Turismul este un fenomen al societ��ii contemporane, cu efecte ce nu pot fi neglijate, pe plan na�ional �i interna�ional. Pentru multe ��ri, turismul reprezint� o adev�rat� pârghie economic�. Din acest motiv, statul organizeaz� administrarea turismului la nivel na�ional �i regional, dezvolt� campanii de promovare, acestea fiind ac�iuni ce fac parte integrant� din politicile turismului. Diferitele curente ale gândirii economice sunt contradictorii, în privin�a rolului pe care ar trebui s� îl joace statul în activitatea economic� a unei ��ri.

5.2.1. Rolul statului în economie Începând din anii 1990, influen�a curentului liberal s-a f�cut resim�it� mai mult în

gândirea economic� european�, sus�inându-se o interven�ie tot mai redus� a statului, îndeosebi odat� cu extinderea Uniunii Europene. Astfel, au fost aplicate politici de dereglementare �i de privatizare, menite s� lase un rol tot mai important mecanismelor pie�ei.

În privin�a rolului statului în economie exist� dou� mari curente de gândire economic�: viziunea liberal� �i cea keynesist�1.

• Viziunea liberal� Conform acestei viziuni, rolul statului este diminuat la minimum, deoarece orice

interven�ie din partea acestuia în economie este ineficace �i chiar poate produce

1 Dubois, Annie, Economie du tourisme, Editions Castella, Paris, 2005, pp. 78-79

73

prejudicii. Pia�a trebuie s� se autoregleze, trebuie l�sat liber jocul concuren�ei între ofert� �i cerere, urmând ca pre�urile s� se stabileasc� în mod liber. Ac�iunea statului se limiteaz�, în aceste condi�ii, la garantarea bunei func�ion�ri a pie�ei �i, în consecin��, el trebuie s� asigure func�iile tradi�ionale, de ap�rare, ordine intern� �i justi�ie. Rolul statului ar trebui s� fie neutru pentru politica bugetar�. Este vorba despre a�a-numitul „stat-jandarm”. • Viziunea keynesist� Economia capitalist� nu poate, întotdeauna, s� se autoregleze. De aceea, statul trebuie s� intervin�, ac�ionând, în special, asupra cererii globale, prin intermediul bugetului de stat. Politica bugetar� va juca, potrivit acestei viziuni, un rol important în economie. În situa�ii de recesiune, pentru relansarea cererii efective, statul poate s� recurg� chiar la un anumit deficit bugetar. Astfel, statul va spori cheltuielile publice, f�r� a reduce cererea din partea gospod�riilor (a popula�iei) �i a întreprinderilor. În acest caz, deficitul va fi doar temporar, pentru c� va fi absorbit prin încas�rile suplimentare, pe termen scurt. Cre�terea cheltuielilor bugetare va induce, astfel, o cre�tere a produc�iei na�ionale, dar �i o cre�tere a cererii. Reparti�ia primar� a veniturilor fiind inegal�, statul va c�uta s� reduc� aceast� inegalitate, distribuind a�a-numitele venituri de substitu�ie. �inând seama de înclina�ia marginal� pentru consum, distribu�ia veniturilor suplimentare va determina o cerere suplimentar� �i, deci, o produc�ie suplimentar� pentru acoperirea acestei cereri. Este vorba, în acest caz, de „statul providen�ial”.

5.2.2. Politicile de reglare �i limitele acestora

Politicile de reglare sunt politici conjuncturale, care corecteaz� unul sau mai

multe dezechilibre. În func�ie de op�iunile politice, va fi acordat� prioritate luptei împotriva infla�iei sau favoriz�rii cre�terii economice �i cre�rii de noi locuri de munc�.

Cele mai importante categorii de politici de reglare la care apeleaz� statul sunt: politica bugetar�, politica monetar� �i politica privind for�a de munc�.

A. Politica bugetar� Politica bugetar� reprezint�1 ansamblul m�surilor luate de stat pentru a determina

volumul �i structura bugetului. În mod evident, obiectivul statului este, de regul�, s� realizeze un echilibru bugetar, adic� încas�rile s� fie egale cu cheltuielile, dar este posibil ca, fie veniturile s� fie superioare cheltuielilor, ceea ce determin� existen�a unui sold bugetar excedentar (situa�ie ce se reg�se�te destul de rar, în realitate), putând vorbi, astfel, de o politic� restrictiv� din partea statului, fie situa�ia în care încas�rile s� fie inferioare cheltuielilor, determinând un sold bugetar deficitar, când pozi�ia statului este considerat� a fi expansiv�.

B. Politica monetar� Politica monetar� are ca obiectiv asigurarea stabilit��ii monedei na�ionale, atât

stabilitatea la nivelul general al pre�urilor, cât �i stabilitatea ratei de schimb valutar a monedei na�ionale fa�� de alte valute.

Miza politicii monetare este de a �ine sub control cre�terea pre�urilor, pentru a evita un dezechilibru care s� afecteze activitatea economic�. Practic, o cre�tere a pre�urilor antreneaz� �i o cre�tere a salariilor, pentru a putea men�ine puterea de 1 Dubois, Annie, op. cit., p. 79

74

cump�rare a gospod�riilor, ceea ce se repercuteaz�, imediat, asupra pre�urilor de vânzare a bunurilor �i serviciilor produse de întreprinderi. Astfel, un nou puseu infla�ionist va ap�rea �i va antrena o nou� cre�tere a salariilor. Atunci, va avea loc o sc�dere a competitivit��ii întreprinderilor, ceea ce va afecta negativ activitatea economic� general�. De fapt, cre�terea pre�urilor produselor na�ionale va avea ca efect cre�terea importurilor �i reducerea exporturilor, ceea ce va determina o inciden�� negativ� asupra balan�ei activit��ii de comer� exterior �i asupra balan�ei de pl��i externe a ��rii respective.

C. Politica privind for�a de munc� Politica privind for�a de munc� ac�ioneaz� asupra ofertei �i a cererii de munc�, în

scopul reducerii �omajului. Op�iunea pentru anumite politici privind for�a de munc� implic�, mai întâi, studierea pie�ei muncii, care este locul de confruntare între ofertele de locuri de munc�, din partea întreprinderilor, pe de o parte �i cererile pentru aceste locuri de munc�, din partea indivizilor, pe de alt� parte. Atunci când ofertele de locuri de munc� sunt egale (coincid) cu cererile pentru acestea, pia�a se afl� într-o situa�ie de angajare deplin� a for�ei de munc�, ceea ce înseamn� c� întreprinderile î�i pot satisface pe deplin nevoile lor de for�� de munc� �i c� popula�ia activ� este angajat� în totalitatea sa. În mod evident, o asemenea situa�ie este ideal�, ipotetic�. Politica for�ei de munc� încearc�, pe cât posibil, s� determine ca oferta �i cererea de for�� de munc� fie cât mai apropiate, iar, dac� s-ar putea, chiar s� coincid�. Analiza pie�ei muncii se poate realiza sub dou� aspecte:

- sub aspect cantitativ, �omajul având drept cauz� o insuficien�� a ofertelor de locuri de munc�, în raport cu cererile exprimate de indivizi;

- sub aspect calitativ, aducând în discu�ie no�iunea de poten�ial de angajare a for�ei de munc�, considerându-se c� �omajul provine, par�ial, din neadecvarea dintre ofertele de locuri de munc� �i cererea pentru acestea (provenind din calitatea neadecvat� cu cererea de pia��). Este, în special, situa�ia întâlnit� în domeniul hotelier �i al restaurantelor.

Din punct de vedere general, statul intervine în economie prin politicile economice pe care le aplic�, în vederea asigur�rii �i men�inerii unei cre�teri durabile �i echilibrate. Astfel, statul dispune de anumite mijloace, pentru a ac�iona, în mod direct sau indirect, asupra pie�ei muncii:

- prin intermediul politicii bugetare, adoptând o politic� de relansare a cererii globale;

- prin intermediul politicii legisla�iei fiscale, favorizând utilizarea factorului for�ei de munc�, în detrimentul capitalului (de exemplu, prin sc�derea contribu�iilor asupra salariilor);

- prin intermediul educa�iei, ac�ionând asupra îmbun�t��irii form�rii profesionale a indivizilor, pentru a le spori �ansele ca ace�tia s� poat� fi angaja�i.

Dintre instrumentele de politic� economic�, în afara politicilor bugetare, monetare �i a celor privind for�a de munc�, aflate la îndemâna statului, mai pot fi men�ionate1:

- politica în domeniul concuren�ei, ce vizeaz� reglementarea practicilor ce distorsioneaz� jocul liber al concuren�ei pe pia��, condamnând practicile anti-concuren�iale �i abuzul de pozi�ie dominant�;

1 Beatrice de la Rochefoucauld, Economie du tourisme, Bréal editions, Rosny, 2002, p. 126

75

- politica reparti�iei veniturilor, care se exercit� de c�tre stat asupra distribu�iei valorii ad�ugate, sprijinind, cu prioritate, ob�inerea de venituri suplimentare pentru gospod�rii (prin salarii) sau pentru întreprinderi (sub forma profiturilor).

În materie de politic� economic� trebuie f�cut� distinc�ia între politicile conjuncturale �i cele structurale1.

• Politicile conjuncturale sunt politici de macroeconomie, ce constau în ac�ionarea asupra mecanismelor pe termen scurt (pre�uri, venituri, moned� na�ional�, cheltuieli publice) �i în restabilirea echilibrelor, fie pentru a ie�i dintr-o criza temporar�, fie pentru a modera o „supraînc�lzire” temporar� a economiei. Tendin�a actual� a politicilor conjuncturale este cea de liberalizare a pre�urilor, de dereglementare monetar� �i de introducere a unei mai mari flexibilit��i a pie�ei munci.

• Politicile structurale sunt politici ce pun în aplicare reformele profunde, ale c�ror efecte nu vor fi perceptibile decât pe termen mediu �i lung (pe pia�a monetar�, a for�ei de munc�, dereglementarea monetar� �i financiar�, dereglementarea �i flexibilitatea timpului de munc�, sc�derea costului for�ei de munc� etc.)

5.2.3. Limitele interven�iei statului

Criza din anii 1970 a coincis cu revizuirea profund� a concep�iilor statelor fa�� de

pierderile de eficacitate �i a instrumentelor utilizate, care nu mai pot împiedica cre�terea �omajului �i încetinirea cre�terii economice.

Politicile de tip keynesist �i modelul statului interven�ionist sunt profund criticate de economi�tii liberali (care accentueaz� superioritatea mecanismelor de pia�� �i caren�ele statului). În acela�i timp, mondializarea economiei pune problema eficacit��ii politicilor economice na�ionale.

Practic, constrângerile privind mediul economic interna�ional, în special cel din Europa, s-au amplificat. Corelarea politicii bugetare a statelor na�ionale, membre ale Uniunii Europene, cu politica bugetar� la nivelul comunitar este recunoscut�, deja, ca o necesitate. Odat� cu semnarea, în anul 1991, a Tratatului de la Maastricht, UE a impus marje de manevr� foarte limitate ��rilor semnatare, în special pe cea de men�inere a deficitului public sub limita de 3% din PIB.

Pe de alt� parte, politica monetar� dus� de Banca Central� European� se concentreaz� pe �inerea sub control a infla�iei, pentru a putea men�ine marile echilibre macroeconomice. Dar, �inând seama de aprecierea monedei euro fa�� de dolarul american, iner�ia politicilor economice duce la pierderi însemnate pentru ��rile membre ale UE. O cre�tere a puterii monedei unice europene încetine�te cre�terea economic� european�, în principal, datorit� sc�derii exporturilor.

5.2.4. Sectorul public �i politicile în turism

Termenul de « sector public » se refer�, în sens larg, la toate organismele statului, atât cele centrale, cât �i administra�iile regionale �i locale. Sunt utiliza�i o serie de al�i

1 Idem, pp. 131-132

76

termeni asocia�i conceptului de sector public: servicii publice, administra�ie public�, guvern sau stat. Alocarea puterii formale �i a resurselor necesare unor agen�ii publice este reglementat� printr-un sistem complex de legi, conven�ii �i institu�ii. Preocup�rile acestor agen�ii publice s-au extins de-a lungul timpului, odat� cu sporirea sarcinilor guvernamentale. Turismul se num�r� printre acele domenii în care implicarea statului a crescut. Politica public� reprezint� esen�a activit��ii guvernamentale. Realizarea politicii publice, inclusiv cea din turism, reprezint�, în primul rând, o activitate politic�. Pe de alt� parte, politica public� este influen�at� de caracteristicile economice, sociale �i culturale ale societ��ii, precum �i de structurile formale ale societ��ii, precum �i de structurile formale ale guvernului1. De�i exist� diferen�e importante între politicile din turism aplicate în diferitele ��ri ale lumii, pot fi identificate, totu�i, câteva tr�s�turi comune ale acestora. Astfel, politicile turismului interna�ional în rândul ��rilor dezvoltate ar putea fi împ�r�ite în patru etape distincte (vezi tabelul nr. 1). Implicarea direct� a guvernului, reglementarea politicilor de mediu �i de marketing în turism prezint� o importan�� deosebit� în dezvoltarea regional�, de�i implicarea direct� a guvernului în infrastructura turistic� s-a diminuat foarte mult, în ultima perioad�, punându-se accentul mai mult pe dezvoltarea parteneriatelor de tip public-privat �i pe auto-reglementarea industriei turismului. Tabelul nr. 1 :Politicile interna�ionale în turism, din anul 1945 �i pân� în prezent

Perioada Caracteristici 1945-1955 Desfiin�area sau îmbun�t��irea unor reglement�ri privind vama,

poli�ia, moneda na�ional�, s�n�tatea, în perioada de dup� cel de al doilea R�zboi Mondial

1955-1970 Implicarea guvernului în marketingul turismului, în scopul cre�terii încas�rilor poten�iale

1970-1985 Implicarea guvernului în realizarea infrastructurii turistice �i utilizarea turismului ca instrument de dezvoltare regional�

1985-prezent Utilizarea continu� a turismului ca instrument de dezvoltare regional�, fiind acordat� o aten�ie sporit� problemelor de mediu, limit�rii implic�rii directe a guvernului în formarea infrastructurii turistice �i accentul pus pe dezvoltarea parteneriatului public – privat �i pe autoreglementarea industriei

Sfâr�itul anilor 1990 Pe lâng� tr�s�turile perioadei 1985 - pân� în prezent, începând din anii ’90 ne afl�m într-un stadiu al politicii turismului interna�ional marcat de normative �i întelegeri interna�ionale referitoare la mediu, la comer�ul cu m�rfuri �i servicii la investi�ii �i la transportul de persoane

Surse : OECD, Government Policy in the Development of Tourism, Paris, 1974;

1 Hall, C.M., The role of government in the management of tourism: the public sector and tourism policies, în “The Management of Tourism”, Sage Publications, editat� de Lesley Pender �i Richard Sharpley, Londra, 2005, p. 218

77

Hall, C.M., Tourism Planning: Policies, Process and Relationships, Prentice Hill, Harlow, 2000 �i Hall, C.M. and Jenkis, J., Tourism and Public Policy, Routlege, Londra, 1995.

Guvernele din întreaga lume, indiferent de ideologia lor, consider� turismul ca

fiind un fenomen pozitiv, majoritatea politicilor fiind destinate dezvolt�rii acestei industrii. De�i turismul este privit, adesea (pe bun� dreptate), ca un sector cvasiprivat de activitate, agen�iile guvernamentale, ca �i administra�iile publice regionale �i locale, au utilizat, tot mai mult, turismul ca pe un instrument de dezvoltare regional�, îndeosebi în zonele cu �omaj ridicat �i în zonele defavorizate din punct de vedere economic. Guvernele creeaz� climatul economic favorabil dezvolt�rii industriei turismului, asigur� infrastructura general� necesar� �i cadrul educa�ional pentru preg�tirea for�ei de munc� în turism, stabilesc cadrul normativ în limitele c�ruia s� î�i desf��oare activit��ile operatorii economici �i au un rol activ în marketing �i în promovarea turistic�, în special. Fiecare guvern trebuie s�-�i conceap� propria politic� în domeniul turismului, atât la nivel na�ional, cât �i pe plan regional. Adoptarea unei filozofii de tip „laissez faire” �i neimplicarea guvernului înseamn�, de fapt, favorizarea unui climat nefavorabil în rela�iile dintre gazde (prestatorii de servicii turistice) �i oaspe�i (turi�ti), precum �i un lobby anti-turism. Numai turi�tii extrem de hot�râ�i �i aventurierii vor vizita locuri unde �tiu c� ar putea s� nu fie bine primi�i �i unde nu se vor afla în siguran��.

5.2.5. Principalele roluri �i func�ii ale statului în turism

Accep�iunea în care va fi utilizat, în continuare, termenul de „stat” înglobeaz� întregul aparat prin intermediul c�ruia, guvernul, ca putere executiv�, î�i exercita puterea. El cuprinde politicienii ale�i, func�ionarii publici, o serie de ministere, agen�ii guvernamentale �i alte institu�ii ale statului, precum �i numeroase reglement�ri referitoare la func�ionarea acestora.

Func�iile statului influen�eaz� turismul în propor�ii diferite, de la o �ar� la alta. Gradul în care fiecare func�ie în parte este legat� de anumite politici în turism depinde de obiectivele specifice ale institu�iilor, grupurilor de interese �i indivizilor implica�i, precum �i de jurisdic�ia aplicabil� politicii respective. Uneori, statul reu�e�te s� ac�ioneze ca un bun coordonator, dar frecvent, unele dintre deciziile sale pot produce confuzie pentru mul�i dintre operatorii din turism. De exemplu, în timp ce o parte a unui guvern (anumite ministere) promoveaz� conservarea mediului într-o anumit� zon�, o alt� parte poate încerca s� încurajeze dezvoltarea turismului de mas�, pentru a atrage investi�ii �i a spori num�rul locurilor de munc�.

Func�iile statului influen�eaz�, într-o anumit� m�sur�, dezvoltarea turismului. Guvernele creeaz� cadrul de desf��urare a activit��ii turistice, reglementând, de exemplu, ratele de schimb valutar, ratele dobânzilor �i influen�ând, astfel, încrederea investitorilor. De asemenea guvernul asigur� infrastructura general� �i necesarul educa�ional pentru turism, stabile�te cadrul legislativ �i normativ pentru desf��urarea activit��ii �i joac� un rol activ în promovare �i marketing. În plus, turismul este atractiv pentru guverne deoarece poate crea aparen�a ob�inerii unor rezultate pe termen scurt ale ini�iativelor politice, de exemplu, cre�terea num�rului de vizitatori (turi�ti) �i crearea de noi locuri de munc�.

78

În general, statul îndepline�te urm�toarele func�ii1: - Ini�iator �i produc�tor - Protector �i factor de sprijin - Autoritate de reglementare - Arbitru �i distribuitor de resurse - Organizator

Fiecare dintre aceste func�ii afecteaz� diferite aspecte (laturi) ale turismului, cum ar fi dezvoltarea, marketingul, politica, planificarea �i dezvoltarea.

Conform altor opinii2 au fost identificate �apte func�ii (sau roluri) ale guvernului, legate de turism: coordonarea, planificarea, legiferarea �i reglementarea, rolul de antrepenor (întreprinz�tor) �i de manager, stimularea, rolul social al turismului �i rolul mai cuprinz�tor, de protector al interesului public.

a) Coordonarea Func�ia de coordonare se refer� la rela�iile oficiale, institu�ionalizate, existente

între re�elele de organiza�ii, interese �i indivizi. Datorit� naturii dispersate a turismului în cadrul economiei �i a sistemului guvernamental, coordonarea, în cazul turismului, are loc atât în plan orizontal, de exemplu între diferite agen�ii guvernamentale responsabile de diferite activit��i legate de turism, aflate la acela�i nivel (na�ional, regional sau local), cât �i între diferitele niveluri de administra�ie (de la cel na�ional, pân� la cel regional, jude�ean �i local).

Probabil c�, dintre toate func�iile guvernului, coordonarea poate fi considerat� a fi cea mai important�. Implementarea cu succes a tuturor celorlalte roluri este, în linii mari, dependent� de abilitatea guvernului de a coordona �i echilibra diferitele sale roluri în procesul de dezvoltare a turismului.

Necesitatea unei strategii de coordonare a turismului a devenit un adev�rat truism al marketingului, politicii �i planific�rii în turism.

Coordonarea se refer�, în principal, la func�ionarea, în strâns� corelare, a diferitelor agen�ii sau institu�ii cu atribu�ii în domeniul turismului, pentru ca eforturile lor s� fie coerente �i convergente. În statele federale, precum Austria, Germania, SUA, Canada, India, coordonarea devine �i mai important� (dar �i mai complicat�), datorit� existen�ei unor for�e politice puternice, atât la nivel na�ional, cât �i la nivelul statelor componente.

Coordonarea se realizeaz� în privin�a a dou� aspecte distincte: cel administrativ �i cel al politicilor. Necesitatea coordon�rii administrative apare ca rezultat al acordului asupra dezideratelor obiectivelor �i politicilor ce urmeaz� a fi aplicate, p�r�ile nefiind hot�râte, adeseori, asupra mecanismului care s� stea la baza coordon�rii sau atunci când exist� inconsisten�e ale implement�rii.

Necesitatea coordon�rii politicilor apare atunci când exist� conflicte între obiectivele politicii ce trebuie coordonate �i implementate. Cele dou� tipuri de coordonare sunt, uneori, greu de deosebit între ele, coordonarea însemnând c�, la un moment dat, o politic� sau o decizie este dominant� fa�� de celelalte.

1 Davis, G., Wanna, J. Warhurst, J. �i Weller, P., Public Policy în Australia, Allan and Unwin, St. Leonards, 1993 2 Hall, C.M., The role of government in the management of tourism: the public sector and tourism policies, în “The Management of Tourism”, editat� de Lesley Pender �i Richard Sharpley

79

Coordonarea reprezint� o activitate politic� �i, din aceast� cauz�, poate fi extrem de dificil de realizat, mai ales în cazul turismului, unde sunt implicate mai multe p�r�i în procesul decizional. Probabil c� nu exist� o alt� industrie în cadrul economiei care s� fie legat� de produse �i servicii atât de diverse �i diferite, a�a cum este cea a turismului1.

Necesitatea coordon�rii devine stringent� tocmai atunci când se constat� c� ea nu se realizeaz�, c� nu exist�. În majoritatea cazurilor, coordonarea are loc într-o manier� relaxat�, ce nu necesit� aranjamente formale. Dar, pe de alt� parte, o situa�ie conflictual� se poate dovedi la fel de productiv� în privin�a formul�rii noilor idei sau strategii de rezolvare a problemelor. Mai mult, modalitatea coordon�rii va fi specific� pentru fiecare problem� în parte. O strategie coordonat� pentru dezvoltarea turismului tinde s� indice existen�a unor divergen�e de opinie asupra direc�iei de evolu�ie a acestuia �i poate necesita atât m�suri administrative, cât �i politice.

Rela�ia dintre industria turismului �i agen�iile guvernamentale din acest domeniu na�te, frecvent, întreb�ri referitoare la m�sura în care rezultatele politicilor stabilite conduc la efecte în interesul public, na�ional sau regional (local) sau dac� nu cumva servesc unor interese înguste, sectoriale ori unor grupuri de interese private.

Posibilitatea creerii unei re�ele de politici a unor eforturi conjugate între agen�iile din sectorul public �i industria turistic� pia�a scade, atunci când politicienii ale�i nu acord� o importan�� deosebit� dezvolt�rii turismului �i î�i îndreapt� aten�ia, în schimb, asupra unor aspecte precum nivelul �omajului, infrac�ionalitate, securitate na�ional� �i mediu înconjur�tor.

Un rol deosebit îi revine statului în coordonarea proiectelor de amenajare a teritoriului2, A�a cum regiunile (în România, �i jude�ele) au responsabilit��i în privin�a amenaj�rii teritoriului, �i statul are obliga�ia de a fixa priorit��ile teritoriale, în func�ie de obiectivele pe care �i le fixeaz� în privin�a amenaj�rii teritoriului �i, evident, în finan�area acestor lucr�ri. Acest rol, de coordonare a activit��ilor de planificare turistic� a teritoriului îi revine guvernului, prin ministerul sau autoritatea na�ional� de resort, care trebuie s� colaboreze cu autorit��ile regionale �i locale în aceast� privin��.

Rolul de coordonator al statului trebuie în�eles �i prin prisma elabor�rii reglement�rilor necesare pentru asigurarea cadrului optim de desf��urare a activit��ii turistice, precum �i a exercit�rii controlului asupra modului în care organizatorii de turism �i prestatorii de servicii turistice respect� aceste reglement�ri, si , în general, legisla�ia în vigoare3.

b) Planificarea Func�ia de planificare se refer� la procesul de preg�tire a unui set de decizii pentru

o ac�iune viitoare, menit� s� realizeze dezideratele urm�rite, prin utilizarea mijloacelor necesare.

Planificarea public� în turism se realizeaz� sub diferite forme (de exemplu: programe de dezvoltare, de infrastructur�, amenajare a teritoriului, promovare, marketing etc.) �i implic� institu�ii sau agen�ii ale statului la diferite niveluri (na�ional, regional, local, sectorial)4.

1 Edgell, D.L., International Tourism Policy, Van Nostrand Reinhold, New York, 1990, p. 7 2 Goureaux, P., Economie Touristique, editions B.P.I, Clichy, 1997, p. 59 3 Minciu, Rodica, Economia turismului, edi�ia a III a, rev�zut� �i ad�ugit�, Editura Uranus, Bucure�ti, 2004, p. 112 4 Hall, C.M., Tourism and Politics: Policy, Power and Place, John Wiley & Sons, Chichester, 1994

80

c) Legiferarea �i reglementarea Guvernul de�ine o serie de competen�e �i prerogative în vederea legifer�rii �i reglement�rii, în baza c�rora influen�eaz�, în mod direct �i indirect, turismul. Este vorba despre ini�ierea unor legi ce urmeaz� a fi supuse aprob�rii parlamentului, sau de adoptarea unor ordonan�e sau hot�râri ale guvernului ce vizeaz� turismul, în mod direct sau indirect. Nivelul �i sfera reglement�rilor guvernamentale în turism tind s� se extind� �i s� aib� o importan�� sporit� pentru întreprinz�torii din turism, întrucât asemenea reglement�ri pot determina costuri pentru industria de profil sau pentru vizitatori (turi�ti), fiind amenin�at�, astfel, fie profitabilitatea activit��ii, fie atractivitatea produselor turistice oferite.

d) Func�ia de produc�tori (antreprenori) �i de manager De-a lungul timpului, statul a avut o func�ie antreprenorial� cu impact substan�ial

în domeniul turismului. Astfel, guvernele �i administra�iile regionale �i locale nu realizeaz� doar infrastructura necesar� (c�ile de acces, sistemele de canalizare �i alimentare cu ap�, cu energie �i alte utilit��i), ci de�in �i administreaz� societ��i comerciale sau regii de transport, precum companiile aeriene sau cele de c�i ferate.

De asemenea1, statul îndepline�te �i func�ia de produc�tor de servicii turistice �i, implicit, de manager al unor societ��i comerciale, precum �i al activit��ii de turism, în general.

Asigurarea infrastructurii generale este considerat�2 o îndatorire a autorit��ilor publice, pentru facilitarea dezvolt�rii turistice, iar guvernul poate direc�iona, cu prioritate, astfel de investi�ii, c�tre anumite zone ale ��rii respective.

Prin sistemul institu�iilor sale, statul poart� r�spunderea organiz�rii �i bunei func�ion�ri a unor servicii publice, de interes general, cum sunt cele de protec�ie a mediului, s�n�tate, înv���mânt, cultur�, toate acestea având impact direct asupra turismului, precum �i pe aceea de a realiza �i administra rezerva�ii naturale �i parcuri na�ionale, de amenajare a unor porturi de agrement, aeroporturi, exploatarea unor izvoare termale sau balneare, dar �i de administrare a unor elemente ale patrimoniului cultural.

În domeniul turismului, rolul statului, de produc�tor de servicii publice, se diminueaz� treptat impunându-se, tot mai mult, rolul acestuia, de manager, care este preocupat, într-o m�sur� sporit�, de promovarea produselor respective, dar �i de competitivitatea acestora.

e) Stimularea Ac�iunile întreprinse de guvernul unei ��ri pentru stimularea dezvolt�rii turismului

pot fi clasificate3 în cel pu�in trei categorii: 1. – acordare de stimulente financiare, cum ar fi dobânzile sc�zute la credite sau

amortizarea cheltuielilor cu infrastructura turistic� (în special, pentru unit��ile de g�zduire �i echipamentele de transport turistic);

2. – finan�area cercet�rii publice în domeniul turismului, ale c�rei rezultate pot conduce la dezvoltarea acestui sector;

1 Minciu, Rodica, op. cit., p. 112 2 Pearce, D., Tourist Organizations, Longman Scientific and Technical, Harlow, 1992, p. 11 3 Mill, R. �i Morrison, A.M., The Tourism System: An Introductory Text, Pretince-Hall International, Englewood Clifs, New Jersey, 1985

81

3. – ac�iuni �i activit��i de promovare, menite fie s� genereze cererea turistic�, fie s� promoveze unele investi�ii, având ca scop încurajarea investi�iilor majore în atrac�iile �i facilit��ile turistice.

Întrucât rolul guvernului în promovare este major în domeniul turismului, aceasta este considerat� a fi o func�ie separat�.

f) Guvernul �i turismul social Turismul social presupune sprijinirea grupurilor sociale defavorizate din punct de vedere economic (�omeri, pensionari, familii monoparentale, persoane cu handicap etc.) pentru a avea acces la practicarea unor forme de turism, în special cele de odihn� �i tratament balnear. Încurajarea �i sprijinirea, de c�tre stat, a turismului social, se justific� prin faptul c� obiectivele sale individuale �i colective corespund percep�iei c� toate m�surile întreprinse de societatea modern� trebuie s� asigure mai mult� echitate, dreptate, demnitate �i o calitate îmbun�t��it� pentru to�i cet��enii1. Dezvoltarea ideologiei conservatoare în societatea vestic�, având ca scop reducerea interven�iei guvernului în via�a economic� �i privat� �i concentrarea asupra interesului privat, nu asupra celui public, a condus la un declin substan�ial acordat turismului social, în ultimii ani, de�i, în m�suri diferite, astfel de m�suri de sprijin din partea guvernului, pentru turismul social, se p�streaz�, înc�, în multe ��ri.

g) Guvernul, protector al interesului public Guvernul are, între altele, �i rolul de a proteja interesul public �i nu de a r�spunde

nevoilor unor sectoare înguste, ale unei industrii specifice, precum cea a turismului. De-a lungul timpului, planificarea public� a fost realizat�, în mare parte, pentru echilibrarea unor interese concurente din cadrul unei economii na�ionale.

Protejarea intereselor locale sau minoritare, precum cele ale unor grupuri etnice, culturale sau religioase, a reprezentat �i reprezint� o preocupare continu� a guvernelor2. Ca atare, politica turistic� trebuie considerat� ca fiind subordonat� politicilor guvernamentale mai ample, din domeniul economic, social �i al mediului, pentru a r�spunde intereselor na�ionale sau publice mai generale.

Cel pu�in alte dou� func�ii ale statului, altele decât cele men�ionate anterior, au o importan�� tot mai mare pentru turism, respectiv cea de stimulare �i cea de reglare, la care se mai poate ad�uga �i atribu�ia de control, adesea înglobat� în func�ia de coordonare �i supraveghere3.

1) Func�ia de promovare Statul are �i responsabilitatea de a asigura promovarea ��rii respective, a

regiunilor �i zonelor sale, ca destina�ii turistice, atât pe pia�a intern�, cât, mai ales, pe pie�ele str�ine. Promovarea trebuie s� se realizeze în mod unitar, în cooperarea cu asocia�iile profesionale �i cu patronatele din turism, precum �i cu autorit��ile regionale �i locale, care ar trebui s� cofinan�eze, de altfel, ac�iunile, activit��ile �i materialele de promovare turistic�.

1 Haulot, A., Social Tourism: current dimensions and future developments, în “Tourism Management”, edi�ia a doua, 1981, p. 212 2 Hall, C.M., op. cit., (2005), p. 228 3 Minciu, Rodica, op. cit., p.112

82

Func�ia de promovare, încredin�at�, de regul�, unor organisme guvernamentale specializate, const� în antrenarea statului, din punct de vedere administrativ �i financiar în ac�iuni (campanii) de marketing �i promovare destinate stimul�rii cererii interna�ionale sau interne, iar, în unele cazuri, atragerii de investi�ii.

Chiar dac� sus�in�torii economiei liberale de pia�� pledeaz�, tot mai mult, pentru libertatea de op�iune a consumatorului �i nu pentru promovarea firmelor de c�tre guverne, urmând ca decizia consumatorului s� fie suveran� în alocarea resurselor na�ionale1, nu trebuie sc�pat� din vedere necesitatea realiz�rii unei ac�iuni unitare de promovare turistic� a unei ��ri ca destina�ie turistic�, iar rolul de coordonare, în acest scop, nu poate s� �i-l asume decât guvernul acelei ��ri. Campaniile promo�ionale de mare anvergur� nu pot fi suportate (datorit� costurilor ridicate) de c�tre firmele de mici dimensiuni, ce ac�ioneaz� în turism, iar pe pia�a interna�ional� conteaz�, în primul rând, imaginea unei ��ri, ca destina�ie, înainte de a se putea pune problema promov�rii, ca destina�ie turistic�, a unei regiuni sau sta�iuni turistice apar�inând ��rii respective.

2) Func�ia de reglare Orice stat care încearc� s�-�i sus�in� economia na�ional� se confrunt� cu anumite

riscuri, legate de dezechilibre bugetare, de deficitele balan�elor de pl��i externe, de deprecierea monedei na�ionale etc.

De asemenea, orice politic� de reglare, menit� s� stimuleze turismul sau orice alt� activitate economic�, nu poate fi aplicat� f�r� a �ine seama de anumite constrângeri2.

Aceste politici se refer�, îndeosebi, la m�surile monetare �i bugetare susceptibile s� dinamizeze oferta �i/sau cererea turistic�, f�r� a afecta marile echilibre macro-economice.

A. Politica monetar� �i turismul Ansamblul rela�iilor ce pot fi stabilite între politica monetar� �i turism sunt

prezentate în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1: Rela�iile dintre politica monetar� �i turism

Obiective Mijloace Stimularea ofertei Stimularea cererii Limite

Politica monetara Controlul evolu�iei masei monetare pentru evitarea infla�iei, f�r� a compromite cre�terea economic�

Sc�derea ratei dobânzilor - Facilit��i pentru împrumuturi �i credite - Cre�terea investi�iilor Varia�ia ratei de schimb valutar - Aprecierea monedei na�ionale stimuleaz� investi�iile în str�in�tate

Sc�derea ratei dobânzilor - cre�terea cererii pentru credite Varia�ia ratei de schimb valutar -Deprecierea monedei na�ionale(subevaluare) -cre�terea consumului din partea str�inilor -cre�terea consumului na�ional, deoarece schimbul se face în defavoarea monedei

Tensiuni infla�ioniste • Varia�ii în jos: -scumpirea importurilor -deficit al balan�ei comer�ului exterior • Varia�ii în sus: -dificult��i în realizarea exporturilor+cre�terea valorii importurilor -deficit al balan�ei comer�ului exterior

1 Durand, Huguette, Gouirand, P., Spinder, J., Economie et politique du tourisme, Paris, 1994, p. 15-17 2 Idem

83

- Deprecierea monedei na�ionale – cre�terea perspectivelor unei cereri turistice importante pe teritoriul na�ional (cerere intern� �i extern�)

na�ionale

Sursa: Amare, F.M., Le tourisme à l’heure du désengagement?, în „Les Cahiers d’Espaces, nr. 21, decembrie 1990, p. 9.

În afara consecin�elor posibile asupra turismului, datorate varia�iei ratei dobânzii �i a

ratei de schimb valutar, este deosebit de dificil de apreciat impactul real al politicii monetare asupra turismului.

De altfel, în afara facilit��ilor privind creditarea, ce vizeaz� stimularea ofertei, aceast� politic� este rareori aplicat� în sprijinul turismului, chiar dac� evolu�iile monetare au o inciden�� incontestabil� asupra fluxurilor turistice1.

Astfel, de exemplu, turismul interna�ional s-a dezvoltat, adeseori, prin mijloace bugetare, pentru a face fa�� problemelor create de o penurie de valut� forte.

B. Politica bugetar� �i turismul Dup� cum se poate observa �i din tabelul nr. 2, mijloacele bugetare pot fi utilizate,

într-un mod mai direct, pentru modelarea ofertei �i a cererii turistice: Tabelul nr. 2: Rela�iile dintre politica bugetar� �i turism

Obiective Mijloace Stimularea ofertei Stimularea cererii Limite

Politica bugetar� Stabilirea volumului cheltuielilor statului �i reparti�ia acestor cheltuieli

La nivelul cheltuielilor - Împrumuturi bonificate credite speciale - Ajutoare pentru exporturi La nivelul încas�rilor - Sc�derea impozitelor �i taxelor - Exoner�ri, deduceri fiscale

La nivelul cheltuielilor -cre�terea ajutoarelor financiare (de exemplu: promovarea cecurilor de vacan��) -cre�terea veniturilor popula�iei La nivelul încas�rilor -Sc�derea impozitelor �i

Cheltuielile statului -Deficit bugetar Încas�rile statului -Deficit bugetar

1 Idem, p. 16

84

taxelor -Diminuarea contribu�iilor sociale

Sursa: Amare, F.M., Le tourisme à l’héure du désangagement, în „Les Cahiers d’Éspaces”, nr. 21, decembrie 1990, p. 9

Efortul financiar al statului în favoarea turismului este dificil de cuantificat. De fapt, nu numai bugetul administra�iei na�ionale a turismului trebuie luat în calcul, ci �i, par�ial, bugetele altor ministere, precum cel al Agriculturii, al Transporturilor, al Amenaj�rii teritoriului, al Economiei, al Culturii, al Educa�iei, al Mediului etc. La acestea, se adaug� eforturile financiare ale colectivit��ilor locale.

85

Capitolul VI – Resursele umane în turism

Al�turi de poten�ialul turistic natural �i antropic �i de echipamente, respectiv baza

tehnico-material�, un rol esen�ial în realizarea activit��ii turistice îl au resursele umane care asigur� func�ionalitatea celorlalte componente ale ofertei.

Atrac�iile �i dot�rile au o existen�� poten�ial� �i devin produse turistice, putând fi consumate numai ca rezultat al ac�iunii factorului uman. Acesta transform� resursele naturale �i antropice din poten�iale, în efective. Pe de alt� parte, volumul �i calitatea activit��ii turistice depind, în mod esen�ial, de încadrarea cu personal, respectiv de num�rul �i nivelul de calificare al lucr�torilor, de profesionalismul �i promptitudinea lor.

Evolu�ia turismului se afl� într-o corela�ie direct� cu dinamismul �i structura personalului care lucreaz� în turism. Mai mult, rolul factorului uman cre�te, pe m�sura sporirii exigen�elor consumatorilor fa�� de calitatea serviciilor, pe m�sur� ce segmente tot mai largi �i mai diverse ale popula�iei particip� la mi�carea turistic�, iar în interiorul fenomenului turistic au loc o serie de transform�ri, dintre care, mai ales deplasarea accentului spre formele activit��ii turistice.

La rândul s�u, dezvoltarea turismului are consecin�e asupra utiliz�rii resurselor umane, în sensul cre�rii de noi locuri de munc�, determinarea unui nivel relativ ridicat de instruire �i a unei anumite structuri profesionale �i pe func�ii.

6.1. Particularit��ile muncii în turism

Rela�ia dintre turism �i capitalul uman este complex�, o rela�ie de

intercondi�ionalitate, pentru c� fiecare dintre aceste elemente au, deopotriv�, rolul de cauz� �i de efect. De aceea, orice politic� în domeniul resurselor umane trebuie fundamentat� pe cunoa�terea caracteristicilor muncii din turism, pe evaluarea intensit��ii �i a modului specific de ac�iune a for�ei de munc� asupra produc�iei turistice �i a rezultatelor activit��ii.

Datorit� marii diversit��i a activit��ilor pe care le înglobeaz�, turismul imprim� muncii prestate în acest sector o serie de caracteristici, ce se reflect�, îndeosebi, asupra nevoii de for�� de munc� �i a efectelor folosirii acesteia.

Dintre cele mai importante astfel de tr�s�turi, putem aminti: -consumul mare de for�� de munc� vie; -o r�spundere material� �i moral� superioar�; -un nivel relativ ridicat �i complex de preg�tire; -existen�a unor rela�ii directe între lucr�tori �i turi�ti; -sezonalitate accentuat� a activit��ii; -utilizarea muncii cu timp par�ial. 1) În domeniul turismului, consumul de munc� vie este superior fa�� de alte

ramuri ale economiei. Din acest punct de vedere, turismul se încadreaz� în tr�s�turile fundamentale ale componentelor sectorului ter�iar. Necesarul de munc� pentru unitatea de produs este printre cele mai ridicate în turism, ceea ce presupune un necesar m�rit de lucr�tori �i conduce la o productivitate mai redus�.

Aceast� situa�ie se datoreaz� �i faptului c� mecanizarea �i automatizarea au o sfer� mai limitat� de aplicare în turism. Pe de alt� parte, chiar dac� introducerea

86

progresului tehnic este posibil�, ea nu se recomand� în toate cazurile. Înlocuirea omului cu o ma�in� nu este solu�ia cea mai indicat� în domeniul unor servicii, cum ar fi cel de recep�ie, ori în conducerea grupurilor de turi�ti (ghid), ace�tia dorind ca, m�car pe perioada de vacan��, s� „evadeze” din lumea ma�inilor �i s� fie servi�i de personalul specializat.

2) R�spunderea material� �i moral�- decurge din implicarea nemijlocit� a unui num�r important dintre lucr�torii din turism în procesul servirii consumatorilor �i are o semnifica�ie deosebit� în selec�ionarea �i preg�tirea personalului.

R�spunderea material� este determinat� de valorile materiale avute în grij� pe care le gestioneaz� �i le manipuleaz� lucr�torii din turism: mobilier, echipamente, utilaje, instala�ii, materii prime. La aceste valori se adaug� pentru unele categorii de persoane �i responsabilitatea fa�� de bunurile turi�tilor afla�i în unit��ile de cazare.

În privin�a r�spunderii morale se pleac� de la premisa c� între lucr�torii din turism �i consumatori intervin raporturi de natur� participativ�, diferite de cele din alte ramuri. Astfel, munca lucr�torilor presupune nu numai realizarea unor elemente de ordin cantitativ (un anumit volum de servicii prestate), dar �i îndeplinirea unor cerin�e de ordin calitativ, legate de nivelul servirii sau de gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor.

În aceste condi�ii, lucr�torii din turism au un rol important în stimularea cererii; în crearea unei atmosfere de destindere; în formularea deciziei de cump�rare; în formarea �i men�inerea interesului, din partea turi�tilor, pentru un anumit produs turistic, pentru o anumit� destina�ie, unitate de cazare, de transport, determinând, de asemenea, revenirea turistului în acel loc.

Dezvoltarea turismului �i sporirea exigen�elor consumatorilor antreneaz� �i o cre�tere a r�spunderii materiale �i morale a personalului. De aceea, în procesul de selec�ionare a lucr�torilor, trebuie s� se �in� seama atât de preg�tirea lor profesional�, cât �i de anumite calit��i morale ale lucr�torilor: corectitudine, solicitudine, r�bdare, capacitate de a anticipa nevoile turi�tilor.

3) Desf��urarea activit��ii turistice presupune �i un nivel relativ ridicat �i complex de preg�tire.

În turism exist� un num�r important de func�ii ce nu necesit� o calificare deosebit�: îngrijitoare de cur��enie (cameriste), liftier, ajutor de osp�tar, bagajist. În afara acestora, turismul reclam�, pe lâng� cuno�tin�ele tehnice specifice fiec�rui sector �i un nivel general de instruire �i cultur� ridicat, care a trebuit s� fie apropiat de cel al turistului.

Lucr�torul în turism trebuie s� cunoasc� una sau mai multe limbi de circula�ie interna�ional�, s� fie în m�sur� s� prezinte �i atrac�iile din zon�; s� poat� oferi informa�ii utile privind orarul mijloacelor de transport, despre probleme legate de viz�, de formalit��ile la frontier�, etc.

Lucr�torul din turism trebuie s� aib� un comportament civilizat, egal fa�� de to�i turi�tii; s� fie conving�tor; s� aib� capacitatea de adaptare la starea psihic� a turi�tilor; s� poat� promova �i între�ine un climat relaxant.

La acestea se adaug� �i faptul c�, de multe ori, îndeosebi în perioadele de vârf, lucr�torii trebuie s� fac� fa�� unor solicit�ri complexe, conexe celor ale func�iei pe care o exercit�, ceea ce necesit� nu doar o preg�tire profesional�, dar �i o condi�ie fizic� adecvat�. Însu�irile fizice, precum �i �inuta, de�i aspecte aparent minore, sunt deosebit de importante în rela�ia cu consumatorii.

87

4) Munca în turism se mai caracterizeaz� �i prin contactul direct între lucr�tori �i consumatori �i chiar, într-o anumit� propor�ie, prin participarea turi�tilor la realizarea serviciului propriu-zis.

Aceast� tr�s�tur� solicit� un efort continuu de adaptare a lucr�torilor la cerin�ele �i personalitatea fiec�rui client, precum �i un sistem adecvat de comunicare între cei doi parteneri. Participarea nemijlocit� a turistului la realizarea presta�iei are o serie de implica�ii asupra organiz�rii produc�iei, consumului, necesarului de personal, etc.

Este nevoie de specializarea unor angaja�i pentru astfel de activit��i �i de anumite calit��i ale lucr�torilor, iar pe de alt� parte, aceast� caracteristic� determin� o productivitate a muncii mai sc�zut� a lucr�torilor.

5) Ocuparea sezonier� sau temporar� (grad înalt de sezonalitate) reprezint� o fluctua�ie mare a personalului, fa�� de alte sectoare de activitate. Atât condi�iile naturale, cât �i organizarea vie�ii economice �i sociale, determin� varia�ii sezoniere ale intensit��ii circula�iei turistice, de la o perioad� la alta.

La rândul lor, aceste varia�ii determin� oscila�ii în ocuparea for�ei de munc�, având efecte negative asupra angaja�ilor �i asupra rezultatelor muncii lor.

Apare, astfel, necesitatea unui num�r sporit de lucr�tori, chema�i s� fac� fa�� cerin�elor în perioadele de maxim� activitate, �i de aici, o reducere a exigen�elor în procesul de selec�ie a acestora. Angajarea temporar� nu stimuleaz� eforturile de cre�tere a nivelului de preg�tire, nici din partea agen�ilor economici �i nici din partea lucr�torilor, rezultatul fiind o calitate mai slab� a serviciilor �i o productivitate a muncii mai sc�zut�, specificitatea activit��ii turistice generând, practic, într-o m�sur� mai mare decât în alte sectoare, utiliz�ri ale muncii cu timp par�ial, �i unele modele flexibile ale ocup�rii personalului: angaj�ri în perioada de week-end, cu prilejul unor evenimente sau s�rb�tori, sau pentru anumite activit��i: ghizi, instructori sportivi, etc.

Aceste formule, tot mai r�spândite, r�spund atât nevoilor proprii ale turismului, cât �i celor ale unor anumite segmente ale popula�iei: femei casnice, studen�i, pensionari. Ele creeaz� �i dificultatea recolt�rii for�ei de munc�, mai ales în situa�ia muncii în „contra-timp”.

La caracteristicile for�ei de munc� din turism mai pot fi ad�ugate: -un grad ridicat de feminizare a for�ei de munc�; -mobilitatea ridicat�, datorit� altor cauze decât sezonalitatea; -angajarea întregului timp de munc� al unei zile. În ansamblul lor, particularit��ile for�ei de munc� în turism influen�eaz�, în mod

nemijlocit, num�rul �i dinamica lucr�torilor, structura acestora, productivitatea muncii, sistemele de cointeresare �i, în mod corespunz�tor, politicile de selec�ie, de recrutare �i organizarea preg�tirii profesionale.

6.2. Productivitatea muncii lucr�torilor în turism

Productivitatea muncii constituie, �i pentru domeniul turismului, unul din principalii indicatori ai calit��ii activit��ii �i ai eficacit��ii utiliz�rii resurselor umane. În turism, productivitatea muncii prezint� o serie de particularit��i în privin�a tehnicilor de calcul �i a modalit��ilor de exprimare.

88

În primul rând, este vorba de dificultatea determin�rii, în termeni reali, a produc�iei de bunuri �i servicii turistice �i de exprimare a acesteia în unit��i specifice.

De asemenea, chiar �i atunci când efectele muncii pot fi redate prin informa�ii tehnice, acestea nu sunt suficient de concludente �i nu reflect� aceea�i cantitate de munc�.

Pe de alt� parte, eterogenitatea activit��ii turistice, diferen�ele majore între componentele aceluia�i produs turistic, fac dificil� g�sirea unor indicatori fizici comuni pentru munca tuturor categoriilor de lucr�tori.

Exprimarea valoric� – reprezint� modalitatea cea mai potrivit� de caracterizare a productivit��ii muncii. Ea asigur� comparativitate între procese, verigi organizatorice �i ramuri. Aceast� modalitate de caracterizare prezint� �i inconveniente, rezultate din faptul c� nu se eviden�iaz� consumul de munc�, ci doar efectele, care sunt influen�ate �i de al�i factori extra-umani, cum sunt:

-amplasarea unit��ii; -gradul de înzestrare tehnic�; -nivelul tarifelor; -structura turi�tilor. Exprimarea valoric� a productivit��ii muncii impune anumite rezerve, atunci când

se urm�re�te dinamica indicatorilor. În acest caz, volumul valoric al serviciilor turistice trebuie determinat în pre�uri comparabile, deoarece cre�terea pre�urilor nu este rezultatul exclusiv al infla�iei, ci �i al îmbun�t��irii calit��ii serviciilor.

Deoarece exprimarea valoric� a muncii nu oglinde�te, per total, efectul economic �i social al muncii cheltuite, este necesar� utilizarea combinat� a indicatorilor fizici cu cei valorici.

Productivitatea muncii în turism ia valori mai mici decât în alte ramuri ale economiei, datorit� consumului mare de munc� vie �i posibilit��ile reduse de introducere a progresului tehnic. De asemenea, dac� se iau în calcul doar efectele directe, imediate, productivitatea muncii în turism are o evolu�ie foarte lent�.

Productivitatea muncii în turism este influen�at� de numero�i factori: I. Din punct de vedere al importan�ei �i modului de influen�� asupra rezultatelor

muncii, deosebim: -factori direc�i; -factori indirec�i. 1) Factorii direc�i: a) nivelul preg�tirii profesionale; b) organizarea muncii; c) gradul de înzestrare tehnic�. 2) Factori indirec�i: a) nivelul pre�urilor �i tarifelor; b) structura turi�tilor; c) categoria de confort a unit��ilor; d) amplasarea în spa�iu a unit��ilor; e) sezonalitatea activit��ii.

1) Factorii direc�i a) nivelul de preg�tire profesional�.

89

Fiecare func�ie din domeniul turismului necesit� o anumit� calificare, ceea ce permite executarea corespunz�toare �i într-un timp optim, a atribu�iilor aferente acesteia.

Astfel, un nivel mai înalt de preg�tire, permite exercitarea, în mai bune condi�ii, a func�iilor �i ob�inerea unor performan�e superioare. Orice neconcordan�� între cerin�ele func�iei �i preg�tirea profesional� a angaja�ilor se reflect� negativ asupra rezultatelor muncii �i, implicit, asupra lucr�torului.

b) modul de organizare al muncii. Rolul acestuia decurge din consumul mare de munc� vie �i din complexitatea

proceselor economice proprii turismului. Apare, astfel, necesitatea organiz�rii �tiin�ifice a muncii în scopul reducerii consumului de munc� �i fluidiz�rii activit��ii turistice.

Influen�a organiz�rii muncii se manifest� la nivel micro �i macroeconomic: � la nivelul turismului, ca ramur� a economiei na�ionale, organizarea �tiin�ific�

a muncii se concretizeaz� în: -simplificarea structurii organizatorice; -reducerea num�rului de intermediari; -dezvoltarea �i organizarea re�elei de unit��i, pentru a asigura o mai bun�

acoperire a pie�ei; -perfec�ionarea sistemului informa�ional. � La nivel microeconomic, organizarea muncii const� în: -ra�ionalizarea forma�iilor de personal; -îmbun�t��irea sistemului de normare a muncii; -organizarea fiec�rui loc de munc�, astfel încât randamentul s� fie maxim; -simplificarea circuitului informa�ional. c) gradul de înzestrare tehnic� O înzestrare tehnic� superioar�, cu aparatur� de înalt� performan�� ne permite

ob�inerea unor rezultate mai bune sub aspect cantitativ, concomitent cu servirea mai rapid� �i de calitate, a turi�tilor.

Gradul de înzestrare tehnic� difer� sensibil între compartimente, activit��i turistice, unele fiind, prin specificul lor, mai receptive la progresul tehnic, iar altele mai pu�in receptive. Drept urmare, cre�terea gradului de dotare tehnic�, ca premis� a sporirii productivit��ii muncii, necesit� eforturi investi�ionale mari.

2) Factori indirec�i

Se caracterizeaz� prin faptul c� ac�iunea lor nu este legat� în mod nemijlocit de cantitatea �i calitatea muncii cheltuite, ci se exercit� asupra condi�iilor de desf��urare a activit��ii turistice. Ei se manifest� în mod aleatoriu, dar influen�a lor poate atinge chiar intensitatea factorilor direc�i.

a)nivelul pre�urilor �i tarifelor �i modificarea acestora în timp determin� volumul valoric al activit��ii �i, în mod implicit, rezultatele muncii cheltuite. Astfel, cre�terea pre�urilor �i tarifelor, materializat� în sporirea volumului încas�rilor, conduce la o anumit� cre�tere a productivit��ii muncii. În realitate, îns�, majorarea pre�urilor �i tarifelor este un efect al ac�iunii conjugate al mai multor cauze, printre care �i îmbun�t��irea calit��ii serviciilor, un rol important revenind infla�iei.

De aceea, pentru o caracterizare a nivelului �i dinamicii reale a productivit��ii muncii este necesar� recalcularea volumului încas�rilor în pre�uri comparabile. Varia�ia

90

pre�urilor �i tarifelor este, pe de alt� parte, rezultatul structurii tipologice �i pe categorii de confort, ale unit��ilor de profil.

Unit��ile de categorie superioar� vor înregistra niveluri mai ridicate ale productivit��ii muncii, de�i, în condi�iile tehnice egale, efortul lucr�torilor �i consumul de munc� vie al acestora sunt acelea�i cu cele ale angaja�ilor din unit��ile de categorie inferioar�.

b)sezonalitatea activit��ii turistice influen�eaz� �i ea productivitatea muncii. În principal, sezonalitatea se exprim� printr-o concentrare a cererii în anumite

perioade �i reducerea, pân� la stoparea activit��ii, în alte perioade ale anului, ea influen�ând volumul activit��ii, consumul de munc� �i rezultatele activit��ii.

Pentru zonele puternic afectate de sezonalitate, productivitatea muncii va fi, pe ansamblu, mai mic� decât cea înregistrat� în alte zone �i va avea oscila�ii mai ample, de la un sezon al altul. Absen�a imprevizibil� a unor condi�ii naturale favorabile (zile însorite, z�pad�, temperaturi adecvate) poate genera modific�ri ale volumului de activitate, influen�ând �i rezultatele muncii.

c)structura turi�tilor. Este vorba de implica�iile distribu�ie turi�tilor pe cele dou� categorii majore

(turism intern �i interna�ional) �i practicarea unor tarife diferen�iate pentru aceste categorii. Rezultatele muncii sunt influen�ate de structura turi�tilor, în func�ie de tipul de aranjament solicitat. În cadrul aranjamentelor organizate, tarifele practicate sunt mai mici.

În categoria factorilor determinan�i ai productivit��ii muncii în turism pot fi inclu�i:

� amplasarea unit��ilor fa�� de principalele orient�ri ale fluxurilor de c�l�tori;

� for�ele de atrac�ie ale diferitelor zone; � renumele destina�iilor de vacan�� în rândul turi�tilor.

Ace�ti factori influen�eaz� cererea �i volumul activit��ii desf��urate. Cointeresarea personalului Remunerarea muncii este considerat� a fi o tranzac�ie, un schimb între indivizi �i

entit��i economico-sociale, în calitate de angajatori, aceast� tranzac�ie având un con�inut economic exprimat de pre�ul pl�tit de angajator pentru utilizarea for�ei de munc�.

În realitate, implica�iile remuner�rii îmbrac� �i aspecte psihologice, sociale, etice, decurgând �i din contextul în care se desf��oar� tranzac�ia.

Pentru angajat, remunerarea reprezint� o surs� de venit, prin care acesta î�i asigur� existen�a, dar care îi ofer� �i o anumit� siguran��, interdependen�� �i un anumit statut social. Ca atare, salariatul va urm�rii s� ob�in� un nivel ridicat al veniturilor �i cre�terea periodic� a acestora.

Pentru angajator, remunera�ia reprezint� un cost, o cheltuial�, care este cea mai important� �i care afecteaz� rezultatele financiare. Este privit� ca o pârghie de dezvoltare, de atragere �i fidelizare a lucr�torilor. Orice firm� î�i are, între obiectivele sale, reducerea costurilor salariale, în vederea maximiz�rii rezultatelor .

Armonizarea intereselor dintre cele dou� categorii de parteneri se realizeaz� prin sistemul de remunerare.

Sistemul de remunerare reprezint� ansamblul de metode, tehnici, reguli �i principii pe baza c�rora se stabile�te leg�tura dintre dimensiunea rezultatelor ob�inute

91

prin munca depus� de angaja�i �i m�rimea p�r�ii din aceste rezultate distribuit� angaja�ilor.

Sistemul de remunerare trebuie s� asigure o r�splat� a muncii depus� de fiecare lucr�tor, o recompens� pentru performan�ele individuale �i colective ale salaria�ilor, trebuind s� �in� seama �i de realizarea obiectivelor specifice oric�rei organiza�ii.

Remunera�ia îmbrac� forma salariului, la care se adaug� diferite sporuri, premii �i bonusuri, precum �i alte avantaje (participarea salaria�ilor la profit) �i facilit��i (asigurarea locuin�ei, punerea la dispozi�ie a unor ma�ini, telefoane,etc.).

Sub aspect social �i etic, remunera�ia înglobeaz� �i elemente referitoare la carier�, la perspective de dezvoltare profesional�, la statutul social al acestuia, la satisfac�ia sa, la interesul fa�� de activitatea desf��urat�.

În stabilirea formelor de remunerare �i a nivelului recompenselor este necesar� respectarea unor principii, concentrate pe 2 direc�ii majore:

1. echitatea; 2. performan�a în munc�. 1. Echitatea. Se urm�re�te atât echitatea intern�, respectiv realizarea unui

echilibru între nivelul recompenselor, între locurile de munc� având cerin�e �i responsabilit��i apropriate, cât �i cele situate în pozi�ie radical diferit�; dar �i de echitatea extern�, rezultat� din compara�iile cu oferta altor organiza�ii similare sau a altor domenii de activitate.

Din acest punct de vedere, nivelul salariilor în hotel�rie – restaura�ie se situeaz� în România printre cele mai reduse, fa�� de celelalte activit��i, ceea ce nu încurajeaz� dezvoltarea turismului �i nu-i încurajeaz� pe salaria�i s� abordeze aceste meserii.

Respectarea principiului echit��ii are menirea de a atrage �i fideliza personalul, de a asigura satisfac�ia material� �i psihologic� a acestuia. Prin nivelul remunera�iei se poate r�spunde cerin�elor de competitivitate �i de stimulare a activit��ii.

2. Performan�a în munc� – trebuie avute în vedere atât realiz�rile personale, cât �i cele de grup, respectiv p�strarea unui echilibru între contribu�ia lor, precum �i rezultatele economice (profit, productivitate) în organiza�ia respectiv�. O activitate eficient� în domeniului turismului (ca �i în oricare alt domeniu) presupune o cre�tere rapid� a productivit��ii muncii, fa�� de cre�terea salariului mediu (W1/W0 > S1/S0). Al�turi de criteriul productivit��ii muncii, mai sunt avute în vedere �i altele, ce decurg din caracteristicile pie�ei muncii, legisla�ia în domeniul salariz�rii, importan�a domeniului respectiv în structura ramurilor economice ale unei ��ri, strategiile privind dezvoltarea acestora, etc.

92

Capitolul VII – Serviciile turistice

Serviciile turistice se prezint� ca un ansamblu de activit��i ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplaseaz� �i în leg�tura cu aceasta. O parte a activit��ilor ce dau con�inut presta�iei turistice vizeaz�, deci, acoperirea unor necesit��i obi�nuite, cotidiene, (odihn�, hran�), altele prezint� caracteristici specifice turismului �i respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia. Prin natura lui, serviciul turistic trebuie s� asigure condi�ii pentru refacerea capacit��ii de munc�, simultan cu petrecerea pl�cut� �i instructiv� a timpului liber; de asemenea, el trebuie astfel conceput, încât, în urma efectu�rii consumului turistic, individul s� dobândeasc� un plus de informa�ii, cuno�tin�e, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi de un con�inut al presta�iei turistice în concordan�� cu cerin�ele epocii moderne, cu exigen�ele turismului contemporan. O alt� cerin�� a consumului turistic, la care serviciul turistic, prin con�inutul s�u, este chemat s� contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al cre�terii productivit��ii muncii �i progresului �tiin�ific �i tehnic, se reduce s�pt�mâna de lucru, se m�resc dimensiunile timpului liber, zilnic �i s�pt�mânal. Acesta are drept consecin�� transformarea într-o constant� a timpului de odihn� pasiv� �i implicit sporirea solicit�rilor fa�� de formele odihnei active, stimulate �i de efectele negative ale concentr�rii urbane, între care poluarea, stresul etc. Odihna activ� tinde, astfel, s� devin� o component� tot mai important� a serviciului turistic, ea reprezint�, totodat�, un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament, ameliorarea consecin�elor nefavorabile ale suprasolicit�rii nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacan�e, respectiv aranjamente turistice, cu posibilit��i multiple de desf��urarea a unor activit��i recreative: culturale, artistice, sportive, deprinderea �i practicarea unor meserii artizanale, stimularea unor pasiuni („hobby”) etc., menite s� diversifice agrementul tradi�ional �i s� sporeasc� atractivitatea manifest�rilor turistice, s� r�spund� criteriilor odihnei active. Aceste preocup�ri sporesc în intensitate odat� cu transformarea turismului în fenomen de mas�, cu cre�terea frecven�ei de petrecere a timpului liber în afara re�edin�ei permanente. În perioada contemporan� se manifest� un proces continuu de îmbog��ire a con�inutului presta�iei turistice, cu noi tipuri de activit��i – procese specifice �i turismului românesc – ca expresie a receptivit��ii �i adaptabilit��ii turismului la schimb�rile intervenite în structura nevoilor de consum, a cre�terii rolului în formarea �i educarea oamenilor. Ele se pot clasifica în grupe relativ omogene, operând cu mai multe criterii. Astfel, activit��ile înglobate în con�inutul presta�iei turistice se pot structura în: servicii legate de organizarea voiajului �i servicii determinate de sejur. Serviciile care asigur� voiajul sunt constituite, în cea mai mare parte, din presta�iile oferite de companiile de transport- ele privesc facilit��ile �i comodit��ile de organizare a c�l�toriei, calitatea lor determinând op�iunea turistului pentru un anumit mijloc de transport sau tip de aranjament. Tot în aceast� categorie sunt incluse serviciile de publicitate turistic�, precum �i alte servicii prestate de agen�iile de voiaj. Serviciile de sejur sunt mai complexe, ele vizeaz� satisfacerea necesit��ilor cotidiene ale turistului �i asigurarea condi�iilor de agrement. Dar acestora li se mai pot ad�uga serviciile cu caractere special,

93

determinate de unele forme particulare de turism (tratament – în cazul turismului balneomedical – traduceri în cazul turismului de congrese etc). În raport cu importan�a fa�� de mobilul c�l�toriei �i motiva�ia cererii, serviciile turistice pot fi: de baz� (transport, cazare, alimenta�ie, tratament sau orice alt� activitate ce reprezint� motiva�ia de baz� a c�l�toriei ca: vân�toarea, hipism, schi, yachting etc., �i complementare ori suplimentare (informa�ii, activit��i culturale – sportive, închirieri de obiecte s.a). În general, ponderea cea mai mare o de�in serviciile de cazare �i alimenta�ie, urmate de cele de transport �i de agrement. Raportul dintre serviciile de baz� �i celelalte servicii, ca �i în interiorul subgrupelor, între diferite presta�ii, este diferit, în func�ie de con�inutul formelor de turism practicate; astfel, pentru turi�tii automobili�ti serviciul de transport nu este inclus în presta�ie, ace�tia deplasându-se cu mijloace proprii; dar în cazul turi�tilor care se deplaseaz� cu cortul sau rulota, aranjamentele pentru cazare sunt lipsite de importan�� �.a.m.d. O alt� posibilitate de clasificare a serviciilor folose�te drept criteriu natura �i forma de manifestare a cererii. Din acest punct de vedere se întâlnesc servicii ferme (transport, cazare, programe cultural – artistice etc.), angajate anterior desf��ur�rii consumului turistic, prin intermediul agen�iilor de specialitate �i servicii spontane, solicitate în momentul în care turistul ia contact cu oferta. Caracterul spontan este specific presta�iilor suplimentare, dar se poate întâlni �i pentru presta�iile de baz�, în situa�ia turistului pe cont propriu. Cunoa�terea con�inutului acestor categorii de servicii furnizeaz� informa�ii privind distribuirea cererii �i preferin�elor turi�tilor, favorizând organizarea �i planificarea unor ac�iuni �i orienteaz� dezvoltarea serviciilor, în vederea stimul�rii cererii. În func�ie de modalit��ile de plat� sau de rela�iile financiare angajate între prestatori �i beneficiari, serviciile pot fi cu plat� (majoritatea serviciilor), aceasta realizându-se anterior presta�iei, simultan sau posterior acesteia �i gratuite sau sub forma unor facilit��i, costul lor fiind suportat din cheltuielile generale ale organizatorilor de turism (servicii de publicitate, de intermediere, comision) �i având drept scop stimularea circula�iei turistice, asigurarea accesului larg la turism a unor categorii de solicitan�i. Dup� natura lor, se poate face o delimitare între serviciile specifice, generate de desf��urarea propriu-zis� a activit��ii turistice �i servicii nespecifice, rezultat al existen�ei unei infrastructuri economico-sociale generale, care se adreseaz� în egal� m�sur� turi�tilor �i reziden�ilor (transport în comun, telecomunica�ii, repara�ii - între�inere, cultural-artistice etc.) Serviciile turistice se mai pot structura dup� aria de localizare a prest�rii lor, dup� forma de prezentare (global� sau în activit��i independente), dup� caracterul lor, dup� formele de turism �i modalit��ile angaj�rii presta�iei, în raport cu natura prestatorilor etc. Toate acestea completeaz� imaginea bog��iei �i variet��ii structurale a presta�iei turistice (vezi figura de mai jos) �i sugereaz� totodat� �i direc�ii �i posibilit��i de dezvoltare.

94

7.1. Serviciile turistice de baz�

Dintre serviciile turistice de baz�, vor fi prezentate in continuare serviciile de cazare turistica, serviciilede alimentatie publica si cele de agrement.

7.1.1. Serviciile de cazare turistic� În derularea presta�iei turistice, cazarea este etapa urm�toare transportului, întrunind îns� atributele unei componente cu existen�� de sine st�t�toare. Serviciul de cazare, vizeaz�, prin con�inutul s�u, crearea condi�iilor �i confortului pentru ad�postirea �i odihna c�l�torului. El este produsul a ceea ce se nume�te industria hotelier� – sector care, în accep�iunea actual�, înglobeaz� ansamblul activit��ilor desf��urate în spa�iile de cazare. Serviciul de cazare se prezint� ca o activitate complex�, decurgând din exploatarea capacit��ilor de cazare, fiind alc�tuit dintr-un grupaj de presta�ii oferite turistului pe timpul �i în leg�tur� cu r�mânerea lui în unit��ile hoteliere. Dezvoltarea �i calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de existen�a unei baze tehnico-materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihn�, cabane, popasuri turistice etc) adecvate, cu dot�ri corespunz�toare, care s� ofere turi�tilor condi�ii optime �i care s� îndeplineasc�, dup� caz, �i alte func�ii. În al doilea

SERVICII TURISTICE

SPECIFICE NESPECIFICE

DE BAZ�

TRANSPORT

CAZARE

ALIMENTA�IE

TRATAMENT

INFORMARE

INTERMEDIERE

CULTURAL-ARTISTICE

SPORTIVE

RECREATIVE

SPECIALE

DIVERSE

-TRANSPORT ÎN

COMUN

-TELECOMUNICA�II

-REPARA�II-

ÎNTRE�INERE

-GOSPOD�RIE

COMUNAL� �I

LOCAL�

-FRIZERIE – COAFUR�

-ALTE SERVICII

95

rând, serviciul de cazare este influen�at de dotarea cu personal a capacit��ilor de cazare, de nivelul de calificare a lucr�rilor, de organizarea muncii în unit��ile hoteliere. În acest context, insuficien�a spa�iilor de cazare, echiparea lor necorespunz�toare, neconcordan�a între nivelul confortului oferit �i exigen�ele turi�tilor, ca �i num�rul mic al lucr�torilor sau slaba lor preg�tire, influen�eaz� negativ calitatea presta�iei turistice �i, prin intermediul acestora, dimensiunile circula�iei turistice �i posibilit��ile de valorificare a patrimoniului.

7.1.1.1. Con�inutul serviciului de cazare hotelier� Serviciul de cazare hotelier� reprezint�, al�turi de serviciile de transport, alimenta�ie �i agrement, una dintre presta�iile de baz� solicitate de turist pe durata c�l�toriei sale �i, totodat�, un factor important de stimulare a cererii turistice. Con�inutul acestui serviciu este determinat de faptul c� obiectivul de cazare îndepline�te, pentru turist, rolul de domiciliu temporar, trebuind, deci, s� aib� o func�ionalitate complex�; de asemenea, în organizarea serviciilor de cazare se va �ine seama c� aproape jum�tate din timpul efectiv de vacan�� este cheltuit de turist în incinta unit��ii hoteliere. În condi�iile diversific�rii �i integr�rii obiectivelor de cazare, serviciul hotelier nu se mai limiteaz� la cazarea propriu-zis�; el este completat de o serie de presta�ii suplimentare fiind, în fapt, rezultatul îmbin�rii unei variet��i de activit��i. Gama acestor presta�ii este foarte larg� �i greu de delimitat în raport cu func�ia de baz�. Varietatea lor este dependent� de condi�iile pe care le ofer� baza tehnico-material�, sub aspectul tipului de construc�ie, categoriei de confort, gradului de dotare etc. Printre principalele activit��i ce dau con�inut serviciului hotelier, conceput în ideea satisfacerii complexe a cererii turi�tilor �i c�l�torilor, se num�r�:

a. cazarea propriu-zis� �i activit��ile complementare ei; b. alimenta�ia �i serviciile produc�toare legate de asigurarea acesteia; c. activit��ile cultural-artistice �i de agrement; d. serviciile de informare �i intermediere; e. activit��ile comerciale; f. activit��i cu caracter special.

Între aceste servicii (unii autori le numesc func�ii ) exist� rela�ii de interferen��, iar circuitele lor economice se interfereaz�. În raport cu specificul fiec�rei unit��i hoteliere, unele dintre aceste activit��i pot fi mai dezvoltate, altele mai pu�in, unele pot s� lipseasc�, dup� cum pot s� apar� �i altele, suplimentare. În totalitatea lor, aceasta îns� concur� la acoperirea nevoilor consumatorilor, caracterizând activitatea desf��urat� în sectorul hotelier. Cazarea este func�ia principal� a unit��ilor hoteliere, indiferent de m�rimea, tipul, categoria de confort, gradul de dotare al acestora, etc. Ea presupune existen�a unui spa�iu �i a echipamentului necesar asigur�rii condi�iilor de odihn� �i de igien� ale turistului. Odihna turi�tilor în spa�iile de cazare este condi�ionat� de amplasarea acestora, de insonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circual�ie (sc�ri, lifturi, culuoare de trecere, holuri de sta�ionare) din interiorul unit��ii, de mi�carea personalului etc. Condi�iile de igien� sunt dependente de calitatea echipamentului sanitar, de buna func�ionare �i între�inere a acestora, de existen�a obiectelor de inventar destinate igienei personale �i de frecven�a înlocuirii lor. Pe lâng� acestea, realizarea serviciului de cazare

96

vizeaz� crearea condi�iilor pentru desf��urarea unor rela�ii sociale, este necesar� existen�a unor spa�ii speciale amenajate pentru primirea turi�tilor, desf��urarea unor întâlniri cu prietenii sau cu partenerii de afaceri, organizarea unor manifest�ri �tiin�ifice s.a. Din categoria serviciilor hoteliere complementare, care întregesc func�ia de cazare, se pot men�iona: primirea �i distribuirea, în hotel, a coresponden�ei turi�tilor, servicii de schimb valutar, p�strarea obiectelor de valoare, sp�latul �i c�lcatul lenjeriei, cur��irea hainelor �i a înc�l��mintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parc�rii autoturismelor etc. Tot în aceast� grup� se cuprinde dotarea camerelor, la cererea clien�ilor, cu inventar suplimentar (perne, p�turi, paturi, televizoare, frigider, aparatur� de gimnastic� s.a) Serviciul de alimenta�ie public�, de�i îndepline�te o func�ie de baz�, nu este prezent, în mod obligatoriu, în toate unit��ile de cazare. Acolo unde func�ioneaz�, el presupune existen�a unei variet��i de compartimente �i tipuri de unit��i, care s� satisfac�, pentru to�i turi�tii �i în orice moment, atât nevoia de hran�, cât �i pe cea de agrement. Prezen�a serviciului propriu de alimenta�ie public� în unit��ile hoteliere este tot mai frecvent�. Mai mult, chiar �i în cazul obiectivelor de cazare ce nu au unit��i proprii de alimenta�ie public� se asigur� m�car servirea micului dejun în camer� (room-service), ca serviciu suplimentar. Activit��ile cultural-artistice �i de agrement se întâlnesc, cu prec�dere, în cadrul unit��ilor destinate în special turistului. Realizarea acestor activit��i presupune existen�a unor dot�ri adecvate pentru petrecerea timpului �i divertismentul turistului: terenuri de sport, piscine, s�li de gimnastic� etc., precum �i un personal cu calificare de specialitate, care s� asigure instruirea sau supravegherea turi�tilor. Tot în categoria acestor activit��i se cuprind �i ac�iunile ini�iate cu turi�tii, de natura serilor distractive, concursurilor �.a., pentru care dot�rile �i personalul nu ridic� probleme deosebite. Unele unit��i hoteliere îndeplinesc �i func�ii cultural-artistice, organizând manifest�ri de acest gen: festivaluri folclorice, de cântece, de dansuri, reuniuni, întâlniri cu oameni de art� sau de cultur�, expozi�ii, spectacole �.a. Activit��ile de informare faciliteaz� turistului cunoa�terea variet��ii ofertei turistice, a posibilit��ilor de petrecere cât mai agreabil� a vacan�ei. Aceste servicii sunt asigurate de compartimente de recep�ie ale unit��ilor hoteliere �i sunt oferite verbal, la cererea turi�tilor sau sub forma unor anun�uri, pliante, afi�e etc., aflate la îndemâna turi�tilor sau amplasate în locurile de trecere. Cu caracter de exemplu, orice unitate hotelier� trebuie s� informeze clientela în leg�tur� cu: programul ac�iunilor de agrement organizate în unitate sau localitate de c�tre unit��ile specializate (momentul, durata, pre�ul), programul manifest�rilor cultural-artistice �i sportive, orarul de func�ionare a diverselor unit��i prestatoare de servicii, orarele curselor mijloacelor de transport, formalit��ile vamale sau de prelungire a vizei etc. Serviciul de informare realizat de unit��ile hoteliere, este, de fapt, o component� a activit��ii de publicitate turistic� �i folose�te, de regul�, materialele documentare �i informa�iile vehiculate cu prilejul campaniilor promo�ionale. Activit��ile de intermediere, la fel ca �i celelalte servicii suplimentare, au ca scop satisfacerea cât mai deplin� a cerin�elor turi�tilor. Unit��ile hoteliere – în sensul acestei atribu�ii- mijlocesc între turi�tii proprii �i prestatorii de servicii specializa�i: închirieri de obiecte de uz personal pentru agrement, repararea sau între�inerea unor obiecte din dotarea turistului, rezerv�ri de locuri în mijloacele de transport sau în alte

97

unit��i de cazare �.a. Între serviciile de intermediere, de o apreciere deosebit� se bucur�, din partea turi�tilor, mijlocirea închirierii de autoturisme (rent–a-car) de la unit��ile specializate, ca �i mijlocirea unor activit��i cu caracter special: personal pentru supravegherea copiilor sau persoanelor handicapate, servicii de stenografiere �i traducere, organizarea de congrese, conferin�e, simpozioane �i ac�iunile conexe acestora. Unit��ile hoteliere mai ofer� �i servicii comerciale, de vânzare a unor produse necesare turistului pe perioada sejurului. În afara grupelor de servicii men�ionate, unit��ile hoteliere pot oferi �i alte categorii de presta�ii. Cu cât unitatea beneficiaz� de o încadrare superioar�, cu atât ea trebuie s� ofere tur�tilor o gam� mai bogat� de astfel de servicii. Se remarc�, în general, preocuparea spre diversificarea serviciilor hoteliere complementare func�iei de cazare, ca urmare a cre�terii exigen�elor turi�tilor, pe de o parte, asigur�rii func�ion�rii permanente a bazei materiale de cazare �i, implicit, a sporirii eficien�ei acesteia, pe de alt� parte.

7.1.1.2. Hotelurile si serviciile lor

Destinat satisfacerii nevoilor generate de �ederea în afara re�edin�ei permanente,

serviciul de cazare hotelier� are un con�inut complex, rezultat al multitudinii �i diversit��ii nevoilor pe care turi�tii le manifest� cu aceast� ocazie, dar �i datorit� variet��ii formelor de turism c�tora trebuie s� se adapteze. De asemenea, în identificarea componentelor serviciului de cazare trebuie avut în vedere faptul c� unitatea hotelier� îndepline�te, pentru turist, func�ia unui domiciliu temporar �i c�, potrivit unor studii de specialitate, turistul cheltuie�te mai mult de jum�tate din timpul de vacan�� în aceste spa�ii (8-9 ore de odihn� pasiv�, 2-3 ore de odihn� activ�, 1-2 ore pentru igien� corporal�, schimbarea �inutei etc.).

Câteva criterii de clasificare a hotelurilor

Hotelurile reprezint� forma tradi�ional� de cazare turistic�, devenit�, în zilele noastre, o activitate economic� integrat�, creatoare de numeroase locuri de munc� directe �i indirecte �i care reprezint� �i o important� surs� de venituri valutare (în cazul turismului interna�ional). De�i, în ��rile cu industrie turistic� dezvoltat�, hotelurile de�in principala pondere în structura unit��ilor de cazare turistic�, totu�i, ponderea acestora în ansamblul categoriilor de mijloace de cazare se afl� în sc�dere �i cunoa�te transform�ri profunde în ultimii ani. Astfel, hotelurile mici, independente, cu gestiune familial�, sunt în sc�dere ca pondere, în timp ce lan�urile hoteliere se afl� în plin� expansiune1. Exist� mai multe tipuri (categorii) de hoteluri, clasific�rile acestora putând fi realizate în func�ie de diverse criterii, precum: func�ia (destina�ia) de exploatare, segmentul specific de pia�� c�ruia i se adreseaz� etc. • Astfel, din punctul de vedere al formei de exploatare, de-a lungul timpului, pe plan

mondial s-au consacrat dou� forme fundamentale de exploatare (operare) în domeniul hotelier: hotelurile independente �i lan�urile hoteliere integrate. Independen�a acestora

1 Jug�naru I.-D., Managementul restructur�rii în turismul românesc de litoral, Tez� de Doctorat, ASE, Bucure�ti, 2004, p. 229

98

se refer� la autonomia juridic�, financiar� �i patrimonial� a întreprinderii hoteliere, ca entitate de sine st�t�toare1.

Exist� dou� categorii principale de lan�uri hoteliere: a) lan�urile voluntare, care grupeaz� hoteluri independente; b) lan�urile integrate, constituite din unit��i omogene. Hotelurile independente, nevoite s� se adapteze la dinamismul cererii �i pentru a

contracara extinderea lan�urilor hoteliere integrate (care încheie contracte de franciz� sau de management chiar cu unele hoteluri independente), ajung s� se asocieze în lan�uri hoteliere voluntare sau prefer� s� r�mân� într-o form� de exploatare individual�.

Începând cu cel de-al 8-lea deceniu al secolului XX s-a înregistrat un avânt deosebit în privin�a apari�iei de noi lan�uri voluntare (asocia�ii de hoteluri independente) �i de dezvoltare a celor deja existente, ca reac�ie la extinderea lan�urilor hoteliere integrate. Un astfel de lan� reprezint� o uniune benevol� de hotelieri independen�i, care promoveaz� �i dezvolt� o marc� unic� a grupului, de�i produsul hotelier oferit poate fi diferen�iat din punct de vedere al arhitecturii �i al amenaj�rii, dar este relativ omogen din punctul de vedere al confortului �i al serviciului.

Aderen�ii unui lan� voluntar î�i p�streaz� independen�a juridic� �i financiar�, dar sunt adoptate �i aplicate strategii promo�ionale �i comerciale comune, motiv pentru care lan�urile hoteliere voluntare au mai fost denumite �i lan�uri de publicitate.

Lan�urile hoteliere integrate au drept scop dezvoltarea �i comercializarea unor produse hoteliere coerente �i omogene, existând un control direct sau indirect asupra hotelurilor ce poart� firmele (m�rcile) lan�urilor, fie prin proprietatea total� asupra hotelurilor componente, fie prin contracte de gestiune sau prin contracte de franciz�.

O coordonat� de baz� a strategiilor comerciale adoptate de marile grupuri hoteliere o reprezint� segmentarea ofertei, prin care se urm�re�te satisfacerea mai multor segmente de clientel�. Segmentarea ofertei unui astfel de grup se materializeaz�, practic, în dezvoltarea mai multor lan�uri hoteliere integrate, distincte, ce propun produse proprii. În func�ie de specificul lor, precum �i de num�rul de hoteluri de�inute, grupurile hoteliere pot fi clasificate în trei mari categorii:

a) grupuri hoteliere ce reunesc mai multe lan�uri; b) grupuri hoteliere ce reunesc un singur lan� independent; c) grupuri ce �i-au creat o re�ea de unit��i cu activitate hotelier� de tip „club” (cel

mai important �i mai cunoscut fiind Club Méditerranée). Dac� lan�urile voluntare constituie „simple” în�elegeri între proprietarii

independen�i de hoteluri, lan�urile integrate ofer� un produs coerent �i omogen, sub conducerea unui „stat major” unic, care elaboreaz� strategia de extindere a acestuia, prin înfiin�area de noi hoteluri, planific� structura organizatoric�, asigur� un sistem comun de gestiune �i coordoneaz� angajarea �i preg�tirea profesional� a personalului.

Una dintre diferen�ele importante, ce distinge activitatea hotelier� din SUA de cea din Europa, este reprezentat� de ponderea diferit� a hotelurilor independente fa�� de cea a hotelurilor apar�inând lan�urilor integrate. De exemplu2, între 1987 �i 1997 numai 12%

1 Lupu N., Strategia de concentrare a întreprinderilor de turism, Ed. Economic�, Bucure�ti, 2003, p. 135 2 Powers Tom, Barrows Clayton W., Introduction to management in the hospitality industry, 8th ed., Editura John Wiley & Sons, Hobuken, New Jersey (SUA), 2004, p. 262

99

dintre hotelurile nou deschise în SUA, în acea perioad�, erau hoteluri independente, în timp ce în Europa, numai cca 20% dintre hoteluri care apar�in unui lan� hotelier.

Prezen�a tot mai puternic� a lan�urilor de unit��i de cazare în Europa a determinat schimb�ri în oferta tradi�ional� de cazare hotelier�, reprezentat�, îndeosebi, din unit��i modeste, demodate, dar �i din propriet��i scumpe, gen palat, în timp ce segmentul de mijloc al pie�ei de cazare era aproape inexistent. Unele grupuri hoteliere dintre cele mai mari, precum ACCOR, CHOICE Hotels Europe sau NH Hotels SA Spania, �i-au deschis unit��i hoteliere apar�inând lan�urilor lor, în cadrul c�rora tariful pe camer� este de cca 100 Euro. S-a putut remarca, astfel, c� hotelurile europene se orienteaz� fie spre unit��i pentru pia�a turismului de mas�, care asigur� servicii atât pentru c�l�toriile în scop de afaceri, cât �i pentru c�l�toriile de pl�cere, dar �i spre hoteluri de ni��, care asigur� un segment de pia�� �int� îngust �i bine definit.

Turistul care c�l�tore�te în scop de afaceri a devenit tot mai preten�ios (în special în privin�a unor facilit��i precum conexiunile internet pentru laptop) �i prefer� hotelurile de lan�, pe care �tie c� se poate baza, în detrimentul unit��ilor de cazare independente. De asemenea, s-a mai putut observa c� hotelierii care au trecut de la statutul de independen�i la includerea unit��ilor lor în lan�uri de marc�, au înregistrat cre�teri semnificative ale gradului de ocupare. Performan�ele mai slabe ale hotelurilor independente se datoreaz�, în mare m�sur�, performan�elor moderate în vânz�ri, rezultate din lipsa unui nume de marc� recunoscut, dar �i faptului c� nu st�pânesc bine nivelul costurilor, înregistrând cheltuieli mai mari pe camer�, raportate la nivelul veniturilor. Cheltuielile de marketing, mai reduse cu cca 10% în cazul unit��ilor independente, fa�� de hotelurile de lan�, nu fac decât s� agraveze situa�ia independen�ilor. • O clasificare a hotelurilor se poate realiza în func�ie de nivelul pre�urilor (tarifelor)

practicate de acestea1. Dup� acest criteriu, deosebim: a) Hotelurile cu servicii limitate �i pre�uri mai joase, care ofer�, de obicei, doar

camere de cazare, f�r� spa�ii func�ionale pentru întâlniri �i cu posibilit��i limitate în privin�a serviciilor de alimenta�ie pentru turi�ti. Astfel de unit��i mai sunt clasificate ca hoteluri „economice” sau „pentru un buget redus”. În anul 2002, dimensiunea medie a acestui tip de unit��i era, în SUA, de 119 camere. Structura clien�ilor acestui tip de unit��i este urm�toarea:

- cei care c�l�toresc pentru propria pl�cere (50,8%); - cei care c�l�toresc în scop de afaceri (44,5%); - cei care particip� la conferin�e �i alte tipuri de reuniuni (4,7%).

b) Hotelurile cu servicii complete („full service”) Acestea ofer� o gam� larg� de facilit��i �i atrac�ii, având mai mult spa�iu pentru

public, s�li pentru întâlniri �i facilit��i pentru serviciile de alimenta�ie. Hotelurile din SUA apar�inând acestei categorii au avut, în medie, în anul 2002, un num�r de 271 de camere; clien�ii lor au c�l�torit, în special, în scop de afaceri (38,5%) sau pentru conferin�e �i alte tipuri de reuniuni (26%).

c) Hotelurile de lux Acestea au, de obicei, între 150 �i 400 de camere, decoruri �i finisaje de calitate

ridicat�, de clas� superioar�, care pot fi unicat, în cazul unor hoteluri independente �i ofer� o gam� foarte divers� de servicii �i facilit��i. Dintre aceste facilit��i nu lipsesc cele

1 Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 261-263

100

recreative, s�lile pentru reuniuni �i serviciu complet în camer� (room-service), timp de 24 de ore. • O alt� clasificare important� a hotelurilor se poate realiza dup� func�ia acestora. Din

acest punct de vedere, deosebim urm�toarele categorii1: a) Hotelurile pentru întruniri (reuniuni) Acestea sunt unit��i de mari dimensiuni, cu cca 500 de camere �i chiar mai mult.

Ele ofer� numeroase s�li pentru reuniuni, atât pentru întrunirile în plen, cât �i s�li de mici dimensiuni, pentru întrunirile pe sec�iuni ale unor congrese, conferin�e etc., iar unele dintre acestea de�in chiar �i spa�ii expozi�ionale proprii. De regul�, aceste hoteluri sunt amplasate în imediata apropiere a unor Centre de Conferin�e („Convention Centers”), furnizând facilit��i pentru reuniunile de mare amploare sau manifest�rile expozi�ionale organizate în localitatea respectiv�.

b) Hotelurile comerciale Comparativ cu hotelurile pentru reuniuni, hotelurile comerciale sunt de

dimensiuni mai mici, având, de regul�, între 100 �i 500 de camere. În cazul acestora, spa�iul pentru public, spa�iile pentru întruniri sunt mai mici, facilit��ile de recreere sunt limitate, iar oferta serviciilor de alimenta�ie este mai redus�. Astfel de hoteluri sunt amplasate în apropierea unor cl�diri mari de birouri �i a unor magazine de vânzare cu am�nuntul, precum �i lâng� centrele de distrac�ie aflate în marile ora�e. Se poate constata c� hotelurile centrale practic� tarife mai ridicate, pentru a putea amortiza investi�iile cu terenurile �i a acoperi costurile facilit��ilor pe care le ofer�.

• Un alt criteriu de clasificare a hotelurilor îl constituie loca�ia acestora. În func�ie de loca�ie, putem distinge: hotelurile centrale, amplasate în suburbii, situate de-a lungul unor autostr�zi �i lâng� aeroporturi. Hotelurile de la periferiile ora�elor au capacit��i ceva mai mici decât cele centrale (de regul�, între 200 �i 350 de camere), au în�l�imi medii sau mici, coridoare interioare �i facilit��i pentru reuniuni. Hotelurile amplasate în apropierea autostr�zilor au dimensiuni �i mai reduse (între 100 �i 250 de camere) cu num�r redus de etaje, spa�ii minimale pentru reuniuni �i anumite facilit��i pentru serviciile de alimenta�ie.

În anii `50 �i `60 ai secolului XX, odat� cu cre�terea, în ritmuri înalte, a num�rului zborurilor pentru pasageri, a ap�rut �i s-a dezvoltat un nou tip de hoteluri, cel destinat caz�rii pasagerilor. Hotelurile din apropierea aeroporturilor variaz� ca dimensiuni, în func�ie de loca�ia �i dimensiunea aeroportului lâng� care sunt amplasate, oferind diverse facilit��i �i spa�ii recreative. De obicei, capacitatea acestor hoteluri este de 250-550 camere. Unul dintre serviciile suplimentare importante oferite este punerea la dispozi�ia clien�ilor a microbuzelor, ce realizeaz� transferul clien�ilor c�tre �i de la aeroport (shuttle).

• Hotelurile se mai pot clasifica �i dup� segmentul de pia�� c�ruia i se adreseaz�2. Astfel, putem deosebi:

a) Hotelurile de vacan�� („resorts”) Acestea sunt localizate, de obicei, într-un decor pitoresc, atractiv �i au între 200 �i

500 de camere. Ele asigur� o gam� complet� de facilit��i recreative, în func�ie de localizarea geografic�. Exist�, de asemenea, o varietate de restaurante unde se poate lua 1 Idem, p. 264-265 2 Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 265-269

101

masa, de la localuri obi�nuite, pân� la altele specializate, mai rafinate. Multe dintre hoteluri sunt amplasate în loca�ii mai izolate, p�r�sirea acestora pentru a servi masa nefiind întotdeauna la îndemâna clien�ilor, ceea ce înseamn� c� oferta unit��ilor respective trebuie s� fie cât se poate de divers� �i complet�, în privin�a serviciilor de alimenta�ie.

Unele dintre aceste hoteluri se afl� în sta�iuni turistice considerate a fi destina�ii de vacan�� („destination resorts”), amplasate în loca�ii exotice (în cazul Americii – cele din Caraibe, Hawaii sau Mexic). Pentru a ajunge la o asemenea destina�ie, oaspe�ii hotelului trebuie s� c�l�toreasc� cel pu�in câteva sute de kilometri, iar transportul acestora se realizeaz�, de obicei, cu avionul. Hotelurile de vacan�� care nu se afl� în astfel de destina�ii turistice presupun, �i ele, o c�l�torie de 2-3 ore, care, îns�, se poate efectua cu autoturismul. Vizitele clien�ilor în aceste loca�ii sunt mai frecvente (de dou� sau chiar mai multe ori într-un an), îns�, pentru perioade mai scurte de sejur, comparativ cu hotelurile de vacan�� amplasate în sta�iunile de destina�ie turistic�.

Un segment distinct �i relativ mai recent ap�rut al hotelurilor de vacan�� îl reprezint� cele axate pe ecoturism. Aceste structuri de cazare, aflate în zone izolate, sunt amplasate, de regul�, în zone cu peisaj natural deosebit, iar elementele de arhitectur� ale unit��ilor respective se armonizeaz� cu împrejurimile �i protejeaz� ecosistemul. Asemenea unit��i de cazare sunt amplasate în locuri diverse, de la Marea Barier� de corali, din Australia, pân� la mun�ii abrup�i din Tasmania sau junglele din Costa Rica. Multe dintre aceste unit��i acord� o importan�� deosebit� confortului, având camere luxoase �i oferte generoase de servicii de alimenta�ie. b)Hotelurile pentru reuniuni („Executive Conference Centers”) Acestea sunt, adesea, izolate sau amplasate în suburbiile marilor ora�e �i au mai pu�in de 300 de camere. Facilit��ile pe care le de�in permit organizarea de întruniri de dimensiuni mai reduse, în diferite spa�ii, inclusiv s�li de conferin�e dotate cu echipamente complete audio-vizuale �i tehnologice. În mod frecvent, mesele �i utilizarea facilit��ilor recreative sunt incluse în tariful zilnic pe camer� practicat de aceste unit��i. c) Hotelurile-cazino Diferen�a semnificativ� între hotelurile-cazino �i cele de vacan�� const� în faptul c�, pentru cele din prima categorie, jocurile de noroc reprezint� centre majore aduc�toare de venituri. În SUA, majoritatea acestora se afl� în Las Vegas �i în Atlantic City.

Jocurile de cazino au fost legalizate, în Las Vegas, în anul 1931. Dup� cel de-al doilea r�zboi mondial, acest ora� s-a dezvoltat într-un ritm rapid, construindu-se numeroase hoteluri de mari dimensiuni, astfel c�, începând cu anii `50 ai secolului XX, Las Vegas a devenit o adev�rat� destina�ie turistic�, în cadrul c�reia sunt oferite jocurile de tip cazino, spectacole de divertisment, la care particip� cele mai în vog� super-staruri �i hoteluri deosebit de confortabile. În prezent1, zona metropolitan� Las Vegas are aproape 1,5 milioane de reziden�i �i peste 127.000 de camere în hoteluri �i moteluri, adic� un raport de circa o camer� la 12 locuitori. Între 1992 �i 2002 s-au construit aici hoteluri noi, totalizând peste 50.000 de camere. Gradul de ocupare al hotelurilor din Las Vegas dep��e�te frecvent 80% anual, apropiindu-se uneori de 90%.

Oferta de anima�ie a Las Vegas-ului este foarte divers�: spectacole de divertisment, de cabaret, concerte, curse de c�l�rie, explozii ale unui vulcan (artificial) lâng� hotelul Mirage, fântânile din Complexul Bellagio (spectacol de sunet �i lumin�), 1 Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 455-459

102

reprezenta�ii de circ, restaurante cu tem�, la care se adaug� 30 de turnee de golf, numeroase terenuri de tenis sau pentru practicarea altor sporturi.

Tarifele hotelurilor din Las Vegas sunt destul de sc�zute, ajungând �i la 29$ / noapte, în cursul s�pt�mânii, în hoteluri de patru stele. Aceast� politic� tarifar� a hotelurilor, mâncarea ieftin�, precum �i toate ofertele de anima�ie nu fac decât s�-l determine pe turist s� se opreasc� în cazinourile, pe care le poate întâlni la tot pasul, îndemnându-l s� joace.

Ora�ul a înregistrat 35 de milioane de vizitatori în anul 2002, dintre care 4 milioane de str�ini, cei mai mul�i venind din Canada, Japonia, Germania �i Marea Britanie. Pe aeroportul din Las Vegas opereaz� 300 de zboruri / zi, apar�inând a peste 60 de companii aeriene importante.

Suplimentar ofertei de anima�ie, trebuie men�ionat c�, în Las Vegas exist� �i numeroase Centre de Conferin�e („Convention Centers”), care g�zduiesc cca 4.000 de reuniuni pe an.

Atlantic City se poate spune c� a fost întotdeauna, un ora� turistic, înc� de la na�terea sa. Acesta a fost primul ora�-sta�iune de pe Coasta de Est a SUA, destinat, în principal, reprezentan�ilor de frunte ai clasei mijlocii americane.

Odat� cu apari�ia �i cre�terea num�rului de automobile, a motelurilor, a c�l�toriilor mai ieftine �i cu schimbarea gusturilor în materie de agrement turistic, a început declinul acestei destina�ii. Astfel, între 1960 �i 1975, popula�ia ora�ului s-a redus la doar 15.000 de locuitori, iar num�rul vizitatorilor a sc�zut la 2 milioane1. Astfel, s-a ajuns s� se spun� c� Atlantic City a ajuns s� fie o sta�iune turistic� f�r� turi�ti, devenind un adev�rat studiu de caz în privin�a dificult��ii de a revigora o sta�iune, dup� ce aceasta a dec�zut într-o asemenea m�sur�.

În anul 1978 s-a deschis aici primul cazino �i, de atunci, dezvoltarea sa ca destina�ie turistic� a cunoscut un nou avânt, ajungându-se la cca 33 milioane de vizitatori/an, devenind una dintre cele mai importante destina�ii turistice a SUA. Un rol important l-au avut �i reglement�rile locale, care au obligat cazinourile din Atlantic City s� reinvesteasc� anual câte 1,25% din veniturile încasate din jocurile de noroc în folosul comunit��ii. În acest mod, milioane de dolari au fost investi�i în infrastructura ora�ului �i în capacitatea de cazare.

În compara�ie cu Las Vegas, Atlantic City de�ine doar 18.000 de camere de hotel, dar nici nu are nevoie de capacit��i foarte mari de cazare, deoarece majoritatea vizitatorilor s�i sunt c�l�tori de o zi, veni�i cu autoturismul, �i, mai ales, având în vedere c�, pe o raz� de 300 de mile de Atlantic City se afl� un sfert din popula�ia SUA, iar marile ora�e, precum New York, Washington DC �i Philadelphia se afl� la o dep�rtare de doar 150 de mile de acesta.

Eforturile organizatorilor de turism se îndreapt�, în prezent, spre încurajarea sejururilor mai lungi ale vizitatorilor, în principal pentru a cre�te încas�rile din cazarea turi�tilor. d) Hotelurile balneare („Health Spas”)

Acestea sunt localizate, adesea, în sta�iuni balneare, asigurând dot�ri suplimentare, axându-se pe nevoi speciale ale clien�ilor, care variaz� de la sc�derea în greutate, la reducerea stresului �i chiar la r�sf��ul personal, dar pot s� se adreseze �i unor persoane care au nevoie de tratamente balneare mai complicate. Centrele Spa au personal 1 Idem, p. 460

103

profesionist, format din terapeu�i, maseuri, psihologi, dieteticieni �i, bineîn�eles, medici. Exist� mai multe categorii de astfel de baze de tratament, inclusiv cele din zonele unde se afl� izvoare minerale termale: centre de înfrumuse�are, centre pentru fitness, centre pentru modificarea comportamentului, centre geriatrice �i centre în cadrul unor hoteluri de vacan��.

• Clasificarea hotelurilor se poate realiza �i în func�ie de sezon, respectiv hotelurile deschise vara, cele deschise în perioada iernilor reci (sta�iuni de schi) sau în iernile c�lduroase (de exemplu, în Florida de Sud sau Arizona de Sud). Printre cele mai reprezentative astfel de hoteluri americane pe pia�a hotelurilor de vacan�� deschise pe tot parcursul anului pot fi men�ionate cele din Las Vegas, Nevada �i Orlando, Florida, acestea având capacit��ile de cazare cele mai mari din SUA, respectiv aproape 110.000 camere.

• Propriet��ile de vacan��, denumite �i propriet��i de�inute în comun, prin împ�r�irea timpului / a intervalelor de vacan�� („time-sharing”) constituie un alt tip de unit��i de cazare. Acesta este segmentul cu cea mai rapid� cre�tere înregistrat� din industria turismului �i a c�l�toriilor. Astfel de mari companii hoteliere sunt: Marriott, Ritz-Carlton, Four Seasons, Hyatt, Accor, Carlson, Starwood etc.

• Sunt principalii operatori pe pia�a propriet��ilor de vacan��. Exist�, în prezent, peste 5.000 de sta�iuni cu propriet��i de vacan��, aflate în peste 150 de ��ri, pentru peste 5 milioane de familii din întreaga lume, care de�in, pentru o anumit� perioad� de timp, proprietatea de vacan��1.

SUA este liderul de mondial pe aceast� pia��, având peste 1.600 de sta�iuni �i peste 2 milioane de proprietari ai unor asemenea propriet��i de vacan��.

• Exist� �i alte categorii de hoteluri, între care cele alc�tuite numai din apartamente, cl�dirile istorice transformate în hoteluri, hotelurile de tranzit, propriet��ile pentru �edere îndelungat� �i pensiunile turistice sau agro-turistice2.

a) Hotelurile-apartament sunt formate exclusiv din apartamente. Fiecare dintre acestea are un dormitor, camer� de zi, baie, iar unele dintre ele �i spa�ii cu dot�rile minime pentru buc�t�rie. Aceste hoteluri sunt amplasate în loca�ii urbane, suburbane (periferice) sau chiar reziden�iale. Dot�rile �i serviciile oferite de acestea pot varia �i constau de obicei în oferta unor restaurante, a unor spa�ii pentru întruniri �i a unor facilit��i recreative. b) Hotelurile pentru sejururi lungi asigur� dot�ri similare celor alc�tuite numai din apartamente, incluzând aragaz �i/sau cuptor cu microunde, frigider, vesel� �i echipamente de buc�t�rie, precum �i servicii de cur��enie, deosebirea fiind c�, pentru hotelurile de folosin�� îndelungat�, tarifele practicate sunt mai mici, calculate atât ca tarife pentru o zi, cât �i pentru o s�pt�mân� sau o lun� de zile. De obicei, nu exist� restaurante în cadrul unor astfel de hoteluri, dar ele sunt amplasate în apropiere. c) Cl�dirile istorice transformate în hoteluri sunt hoteluri clasice; cl�dirile respective au o anumit� semnifica�ie istoric� �i au fost renovate pentru a li se reda str�lucirea original�. Clien�ii acestor hoteluri sunt atra�i de dorin�a de cunoa�tere a grandorii �i elegan�ei perioadelor mai îndep�rtate, beneficiind îns� �i de facilit��ile moderne, cum este cazul m�rcii Mercure, ce apar�ine lan�ului Accor. 1 Powers Tom, Barrows Clayton W., op. cit., p. 268-269 2 Idem, p. 270

104

d) Pensiunile urbane �i cele rurale (agroturistice). Aceste unit��i de cazare au capacit��i reduse, respectiv între 5 �i 10 camere, unele fiind ceva mai mari. Micul dejun este inclus în tariful de cazare. De obicei, nu exist� nici un restaurant în cadrul pensiunii sau în apropierea acesteia. O pensiune rural� mai mare, având între 10 �i 20 de camere poate avea �i propriul restaurant. O pensiune agroturistic� se deosebe�te de pensiunea rural� prin faptul c�, o mare parte dintre alimentele oferite turi�tilor provine din gospod�rirea proprie a proprietarilor pensiunii, iar oaspe�ii au posibilitatea de a participa la unele dintre activit��ile specifice ale gospod�riei respective: munci ale câmpului, îngrijirea animalelor, sacrificarea acestora etc.

7.1.2. Serviciile de alimenta�ie public� Alimenta�ia public� reprezint� una din laturile importante ale servirii turistice, încadrându-se a�a cum s-a ar�tat, în categoria serviciilor de baz�. De�i, ca activitate economic�, alimenta�ia public� nu este destinat� s� satisfac� în exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se asociaz�, tot mai frecvent, activit��ilor de turism, iar dinamica ei este din ce în ce mai influen�at� de evolu�ia circula�iei turistice. Dependen�a strâns� dintre alimenta�ia public� �i activitatea turistic� este eviden�iat�, printre altele, de asocierea lor într-un sector de sine st�t�tor, în ��rile consacrate pe plan turistic. O astfel de tendin�� este prezent� �i în �ara noastr�, în contextul rea�ez�rii �i moderniz�rii structurilor organizatorice din turism. De asemenea, raporturile de intercondi�ionare sunt eviden�iate �i de efortul permanent al alimenta�iei publice de a se alinia muta�iilor intervenite în volumul, structura �i exigen�ele cererii, ca rezultat al dezvolt�rii turismului intern �i interna�ional, al diversific�rii �i multiplic�rii formelor de turism.

7.1.2.1. Alimenta�ia public� – component� de baz� a presta�iei turistice Privit� prin prisma calit��ii sale de component al produsului turistic, respectiv a serviciilor de baz�, alimenta�ia public� determin� calitatea presta�iei turistice în ansamblul ei, inluen�eaz� con�inutul �i atractivitatea ofertei turistice, cu multiple implica�ii asupra dimensiunilor �i orient�rii fluxurilor turistice. Totodat�, ea trebuie s� întrunesc� �i câteva tr�s�turi specifice. În primul rând, este necesar s� fie prezent� în toate momentele –cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de distrac�ie �i sejur, de agrement. Numai astfel, serviciul de alimenta�ie public� va r�spunde sarcinii de a asigura ansamblul condi�iilor pentru ca turistul, aflat temporar în afara re�edin�ei permanente, s�-�i poat� procura hrana necesar�. Aceasta cu atât mai mult, cu cât el reprezint� principala cale de satisfacere a nevoii cotidiene de hran� pentru toate categoriile de turi�ti, indiferent de modul în care au angajat presta�ia turistic� �i de particularit��ile acesteia. O alt� tr�s�tur� (�i cerin�� în acela�i timp) este dat� de necesitatea prezen�ei unei tipologii largi de unit��i de alimenta�ie public�, capabile s� satisfac� o palet� diversificat� de trebuin�e. În afara unei adapt�ri a re�elei de unit��i la momentul �i locul desf��ur�rii programului turistic, structura tipologic� a acesteia trebuie s� r�spund�, deopotriv�, nevoilor de hran� �i divertisment, s�-l poat� servi pe turist în orice împrejurare (se au în vedere, în mod deosebit, ac�iunile cu caracter special).

105

Cerin�e aparte stau în fa�a serviciului de alimenta�ie public� în cazul turismului balneo-medical. El este chemat s� contribuie nemijlocit la reu�ita tratamentului, reu�it� adeseori dependent� de calit��ile �i rigurozitatea regimului de hran� (de pild�, tratamente ale aparatului digestiv, cardiovascular etc). O alt� caracteristic� a serviciului de alimenta�ie public� decurge din necesitatea de a r�spunde, în egal� m�sur�, cerin�elor turi�tilor autohtoni �i str�ini. Astfel, în structura produselor comercializate trebuie s� fie prezente preparate din buc�t�ria na�ional� �i interna�ional�, din cea specific� anumitor ��ri �i zone. Propor�ia elementelor specifice, promovarea anumitor produse etc., se definesc în raport cu formele de turism, cu locul �i momentul de desf��urare a activit��ii. Leg�tura dintre serviciile de alimenta�ie public� �i oferta turistic� este profund�, de intercondi�ionare reciproc�, de dezvoltare concomitent�. Ea dovede�te noi valen�e în condi�iile în care gastronomia devine element de selec�ie a destina�iilor turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate �i comparabile. De altfel, produsul turistic având drept principal� motiva�ie gastronomia este o realitate din ce în ce mai prezent� �i a generat o form� nou� de vacan��, cunoscut� sub denumirea de „vacan�� gastronomic�” (pesc�reasc�, vân�toreasc� etc.), cu atractivitate recunoscut�. Diversitatea �i originalitatea gastronomic� se constituie, prin urmare, ca element de atrac�ie principal� sau complementar�, fapt ce se explic� �i justific� aten�ia acordat� acestui domeniu de servire turistic�. Component� de prim ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimenta�ia public� se recomand�, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple �i noi posibilit��i în ce prive�te ridicarea calit��ii servirii turistice, în condi�ii de eficien�� ridicat�. Se tinde, din ce în ce mai mult, ca alimenta�ia public�, pe lâng� func�ia fiziologic� propriu-zis�, s� îndeplineasc� �i unele func�ii de agrement, odihn�, recreare – în general, de petrecere a timpului liber. �inând seama de faptul c� turistul cheltuie�te o parte însemnat� din bugetul s�u de timp (dup� unele calcule, 20-25%) în unit��ile de alimenta�ie public�, o aten�ie sporit� se acord� atrac�iei pe care acestea o exercit�, contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor. Cunoa�terea tuturor aspectelor ce eviden�iaz� rela�ia alimenta�ie public�- turism reprezint� o cerin�� important� pentru orientarea eforturilor de perspectiv�, menite s� direc�ioneze dezvoltarea sectorului respectiv, cu atât mai mult cu cât este �tiut faptul c�, nivelul dezvolt�rii alimenta�iei publice se num�r� printre indicatorii de apreciere a m�surii în care pot fi satisf�cute cerin�ele turi�tilor.

7.1.2.2. Dezvoltarea �i perfec�ionarea serviciilor de alimenta�ie public� Analizat în globalitatea lui, respectiv având ca obiectiv satisfacerea, deopotriv�, a nevoilor popula�iei rezidente �i ale turi�tilor, sectorul alimenta�ie public� a înregistrat un curs ascendent. Aceast� evolu�ie, rezultat al ac�iunii unui complex de factori, atest� rolul tot mai important pe care alimenta�ia public� îl îndepline�te în via�a economic� �i social�, multiplicarea func�iilor sale. În acest context, dezvoltarea �i perfec�ionarea activit��ii de alimenta�ie public� reprezint� una din coordonatele definitorii ale prezentului �i viitorului, constituindu-se într-o preocupare permanent� a agen�ilor economici în sfera comer�ului �i turismului, a celor care gestioneaz� acest sector de activitate. Integrat� organic procesului

106

transform�rilor înnoitoare din economia noastr�, alimenta�ia public� va cunoa�te importante muta�ii calitative �i cantitative. În privin�a evolu�iei cantitative, se poate vorbi de o cre�tere semnificativ� a volumului activit��ii, pe seama sporirii cererii reziden�ilor. In acest sens se anticipeaz� o apropiere fa�� de nivelul solicit�rilor din alte ��ri – �i a intensific�rii circula�iei turistice, dublat� de repozi�ionarea diferitelor grupe de m�rfuri. Pe plan calitativ, modific�rile, vizând adaptarea la exigen�ele �i tendin�ele cererii, se desf��oar� în direc�ia moderniz�rii �i perfec�ion�rii produc�iei, a îmbun�t��irii �i diversific�rii formelor de comercializare �i servire. În domeniul produc�iei se manifest� o accentuat� preocupare pentru concentrarea �i industrializarea procesului de preg�tire a preparatelor culinare. Satisfacerea cererii în continu� cre�tere, folosirea ra�ional� a resurselor materiale �i umane, sporirea activit��ii sunt, f�r� îndoial�, condi�ionate de modul de organizare a produc�iei culinare, de nivelul industrializ�rii acesteia. Preluarea, de c�tre unit��i specializate, a produc�iei de preparate culinare, tendin�� reg�sit� în aproape toate ��rile dezvoltate, prezint� numeroase avantaje, dar presupune �i rezolvarea unor probleme de natur� tehnic� �i organizatoric�. Una din formele moderne de industrializare a produc�iei culinare o reprezint� „sistemul catering”, extins pentru o gam� larg� de sortimente �i în �ara noastr�. Acest sistem propune separarea func�iilor de aprovizionare �i prelucrare, de cele legate de comercializarea �i servirea preparatelor. Se asigur�, astfel, mecanizarea sau chiar automatizarea procesului de fabrica�ie,utilizarea unor tehnologii elaborate pe baze �tiin�ifice, controlul permanent al produc�iei, cu efecte benefice asupra propriet��ilor nutritive ale alimentelor. Dintre avantajele cateringului pot fi men�ionate: l�rgirea sortimentului �i relativa independen�� fa�� de sezonalitatea materiilor prime; calitatea constant� �i superioar� a preparatelor sub aspect nutri�ional, igienico-sanitar, organoleptic, folosirea ra�ional� �i permanent� a for�ei de munc�; reducerea pierderilor generate de fluctua�ia cererii; economisirea de spa�ii de produc�ie la unit��ile comerciale �i satisfacerea în condi�ii mai bune a cererii în perioada de vârf. Perfec�ionarea activit��ii de alimenta�ie public� vizeaz�, de asemenea, componenta sa comercial�. În aceast� direc�ie se înregistreaz� modernizarea re�elei comerciale din punct de vedere structural �i al distribuirii în teritoriu, precum �i diversificarea formelor de servire. Astfel, în ce prive�te structura re�elei, se remarc� tendin�a de realizare a unor unit��i cu func�ii complexe, care s� r�spund� unor cerin�e variate (de exemplu, în sta�iunile turistice s� satisfac� nevoia de hran� �i agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unit��i – cafeteria, sack – barul, bistro-ul, drugstore, restoroute etc. – mai bine adaptate particularit��ilor diferitelor segmente de clientel�. În cadrul sistemelor moderne de comercializare, în alimenta�ia public� se reg�sesc unit��ile de autoservire �i „fast food”, caracterizate prin posibilitatea servirii rapide. Sistemul „fast food”, foarte r�spândit ast�zi în lume, (se practic� în trei variante de organizare: drive-in, eat-in, take-home) reprezint� o formul� de adaptare la cerin�ele automobili�tilor, unit��ile oferind, de regul�, un sortiment limitat, dar la pre�uri accesibile, caracterizate prin viteza mare de rota�ie a clientelei �i confortul relativ redus. In paralel cu modernizarea formelor de comercializare �i servire are loc �i o diversificare a presta�iilor cu caracter complementar oferite de unit��ile de alimenta�ie public�, servicii diferen�iate structural, în func�ie de beneficiari (turi�ti sau popula�ie rezident�)

107

Materializarea acestor obiective va asigura participarea sporit� a alimenta�iei publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, cre�terea rolului s�u economic �i social.

7.1.3. Serviciile de agrement

Intensificarea preocup�rilor pentru realizarea dezideratului de odihn� activ�-caracteristic� esen�ial� a vacan�elor în societatea contemporan� – stimuleaz� eforturile de dezvoltare a acelor activit��i (servicii) care s� contribuie la satisfacerea nevoilor fizice �i psihice ale turistului, creând cadrul necesar petrecerii pl�cute �i instructive a timpului liber. Aceste activit��i sunt cunoscute sub denumirea generic� de agrement – domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor �i formelor capabile s� asigure individului sau unei grup�ri sociale o stare de bun� dispozi�ie, de pl�cere, s� dea senza�ia unei satisfac�ii, a unei împliniri, s� lase o impresie �i o amintire pl�cute. Aceast� accep�iune, eviden�iaz�, pe de o parte, varietatea activit��ilor de agrement �i multitudinea planurilor pe care ac�ioneaz�, iar pe de alt� parte, faptul c� agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turi�tilor, ceea ce îi confer� statutul de component� de baz� a presta�iei turistice. De astfel, acest punct de vedere este frecvent argumentat în literatura de specialitate �i întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din ��rile cu tradi�ie în acest domeniu. Privit în calitate de component� de baz� a serviciului turistic, al�turi de transport, cazare, alimenta�ie, agrementul îndepline�te o serie de func�ii, particularizate în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorilor. Astfel, în concordan�� cu cerin�ele turistului, agrementul vizeaz� destinderea �i reconfortarea fizic� a acestuia, divertismentul �i dezvoltarea capacit��ilor sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activit��ile sportive, cele care pun în mi�care organismul – de la simpla plimbare pân� la realizarea unor performan�e – de�in un loc important. În ceea ce prive�te latura psihic�, activit��ilor cultural-distractive �i celor instructiv-educative le revine un rol hot�râtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament �i comunicare, contribuind la îmbog��irea bagajului de cuno�tin�e ale turistului. Pe plan economic, dezvoltarea agrementului r�spunde exigen�elor de cre�tere a atractivit��ii sta�iunilor turistice. Totodat�, agrementul reprezint� mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. În consecin��, el stimuleaz� circula�ia turistic�, fiind o surs� important� de încas�ri, de cre�tere a eficien�ei economice a activit��ii. De asemenea, dezvoltarea agrementului reprezint� un mijloc de asigurare a competivit��ii sta�iunilor turistice. Cre�terea rolului agrementului în caracterizarea localit��ilor turistice, în satisfacerea nevoilor turi�tilor a determinat transformarea sa în motiva�ie turistic� propriu-zis�, conducând la apari�ia unor noi tipuri de vacan�e: vacan�� de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vân�toare, turism cultural etc. Pe alt plan, agrementul reprezint� un element important, de care trebuie s� se �in� seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbe�te – în procesul de amenajare – de o strategie a agrementului, care s� valorifice componenta economic� a fiec�rei zone, s� realizeze o planificare a ansamblu �i pe termen lung a raporturilor om-natur�, s� asigure o dimensionare ponderat –ra�ional� a dot�rilor, o adaptare a acestora la configura�ia spa�iilor �i peisajelor.

108

Recunoscute ca o component� de baz� a serviciilor turistice, activit��ile de agrement se structureaz� în func�ie de locul unde se desf��oar�, de nivelul de organizare (unitate de cazare �i alimenta�ie public�, sta�iune, sau de c�tre ter�i pentru întreaga activitatea turistic�), de forma de participare a turi�tilor etc. Cel mai frecvent, organizarea agremnetului se particularizeaz� pe forme de turism: de litoral, montan de var� �i/sau de iarn�, balnear �.a.m.d., iar mijloacele �i formele de agrementare se diferen�iaz� în interiorul acestora, dup� numeroase caracteristici dependente de specificul zonei sau grupurilor de turi�ti. De exemplu, în cazul turismului de litoral – a c�rui motiva�ie o reprezint� cura helio-marin� �i/sau practicarea sporturilor nautice – organizarea agrementului înseamn�: amenajarea plajelor pentru o cur� activ� (topogane, jocuri, concursuri); existen�a unor centre de ini�iere în practicarea sporturilor nautice �i puncte de închiriere a materialului sportiv (b�rci, hidrobiciclete, schiuri, role, surf-uri etc.); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacan�� s.a. Aceste componente se întâlnesc �i în dotarea litoralului românesc, iar acestora li se mai pot ad�uga alte mijloace de agrement, precum: parcuri de distrac�ii, s�li de spectacol, terenuri de sport etc. O form� particular� de agrement �i corespunz�tor, de vacan��, în care �ara noastr� are vechi tradi�ii �i care se bucur� de aprecierea turi�tilor, o reprezint� c�l�ria; existen�a unor herghelii renumite – cum sunt cele din Mangalia, Izvin, Lucina etc – favorizeaz� dezvoltarea acestei forme de agrement, c�reia i se asociaz� plimb�rile cu tr�sura, sania �i alte mijloace hipo. În general, strategia de dezvoltare a agrementului va �ine seama, pe de o parte, de motiva�iile, aspira�iile �i a�tept�rile turi�tilor iar, pe de alt� parte, de profilul, structura �i specificul sta�iunilor. Corespunz�tor, desf��urarea activit��ii de agrement presupune existen�a unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de achizi�ie, terenuri �i s�li de sport etc.), personal cu preg�tire de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expozi�ii, festivaluri, activitate artizanal� �.a). Un alt aspect, ce trebuie avut în vedere în elaborarea concep�iei de organizare a agrementului, este asigurarea implic�rii efective a turistului în desf��urarea programelor de divertisment. Are loc astfel o trecere a acestuia de la calitatea de „spectator” la cea de „participant activ”, aceasta constituind o caracteristic� a concep�iei moderne de agrementare a sta�iunilor. În concluzie, se poate afirma c� dezvoltarea activit��ilor de agrement influen�eaz� direct orientarea fluxurilor turistice �i implicit desf��urarea unei activit��i eficiente.

7.1.3.1. Conceptul de agrement

Turismul prezint� o complexitate în continu� cre�tere, în plan psiho-social, constituindu-se ca modalitate superioar� de organizare a timpului liber, în care se recupereaz� energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel; are loc, de asemenea, dezvoltarea personalit��ii umane, sporirea capacit��ii sale creative1. Printre motiva�iile care îl determin� pe un turist s� accepte o anumit� form� de turism, o anumit� variant� de aranjamente turistice, o anumit� destina�ie a c�l�toriei, se num�r� �i factorul de atractivitate, denumit generic ,,agrement”, respectiv pl�cerea, destinderea,

1 Ionescu I., Turismul, fenomen social-economic �i cultural, Editura Oscar Print, Bucure�ti, 2000

109

divertismentul, care înso�esc odihna activ� a turistului, atât de mult solicitat� în petrecerea agreabil� a timpului liber în perioada concediilor sau vacan�elor1.

Considerarea vacan�elor, de c�tre o parte tot mai mare din categoria de turi�ti poten�iali, ca o form� de recreare prin, activit��i opuse preocup�rilor cotidiene, respectiv ca o posibilitate de continuare a unor activit��i preferen�iale de timp liber, explic� mobilul procesului de intensificare a cererii pentru unele forme de odihn� legate de destinderea fizic� �i intelectual� urm�rit� în vacan��.

Sfera serviciilor turistice înglobate în con�inutul produsului turistic este ampl�, îns�, în acest capitol, ne vom opri, în special, asupra serviciilor de agrement. În raport cu importan�a în consum �i motiva�ia cererii, serviciile de agrement, al�turi de serviciile de transport, cazare �i alimenta�ie, reprezint� serviciile turistice de baz�2. Serviciile de informare, organizare �i comercializare a voiajelor, de intermediere, sportive-recreative, cultural-artistice, financiare, fac parte din serviciile suplimentare.

În cadrul serviciilor de baz�, ponderea cea mai mare o de�in serviciile de cazare �i mas�, urmate de cele de transport �i agrement. Îns�, aceast� delimitare între serviciile de baz� �i cele suplimentare nu este riguroas�, deoarece unul �i acela�i serviciu poate fi prezent în ambele situa�ii; de exemplu, activit��ile cultural-artistice, cele sportive sau distractive; au rolul motiva�iei de baz� a c�l�toriei sau statutul unei motiva�ii auxiliare. În oricare din aceste dou� categorii de servicii am încadra agrementul, cert este c� buna organizare �i desf��urare a serviciilor de agrement reprezint� un mijloc important de atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a c�l�toriilor.

Etimologic, cuvântul agrement este preluat din limba francez� însemnând pl�cere, distrac�ie. A�adar, distrac�ia �i divertismentul pot fi considerate, într-un sens larg, drept sinonime cu agrementul3.

Denumirea generic� de agrement se refer� la ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor etc. puse la dispozi�ia turi�tilor sau unei unit��i de cazare, sta�iuni sau zone turistice, pentru pl�cere, distrac�ie sau relaxare4.

Agrement = agrément, loisir, plaisir, divertisment (fr.) = placer, diversión, entretenimiento (sp.) = divertismento (it.) = leisure, entertainment (engl.)

1) Agrementul mai poate fi definit ca activitatea uman� care se desf��oar� în natur� sau în spa�ii amenajate corespunz�tor, în scopul refacerii tonusului fizic �i psihic, iar loisir-ul se define�te prin timpul liber de care individul poate dispune dup� dorin�a sa, el având un rol tot mai mare, pe m�sura reducerii s�pt�mânii de lucru5. 2) Agrementul (agrément fr.) este definit în dic�ionarul limbii franceze astfel: calitatea care-i confer� unui lucru s� fie agreabil, s� fie pl�cut, agrementul fiind sinonim cu pl�cerea (plaisir), loisir-ul, divertismentul, amuzamentul. Plaisir (pl�cere) adic� ceea ce

1 Snak O., Economia �i organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucure�ti, 1976 2 Minciu R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucure�ti, 2004 3 St�nciulescu G, Jug�naru I.D., Anima�ia �i animatorul, Editura Uranus, Bucure�ti, 2006 4 St�nciulescu G., Lupu N., �igu G., Dic�ionar poliglot explicativ de termeni utiliza�i în turism, Editura All, Bucure�ti, 1998 5 Erdeli G., Elenicz M. (coord.), Dic�ionar de geografie uman�, Editura Corint, Bucure�ti, 1999

110

place �i face ca un lucru s� fie amuzant; lucruri care se vând pentru agrementul lor1. Loisir-ul define�te timpul de care dispune cineva în afara ocupa�iilor sale cotidiene sau a muncii sale, pentru a se distra, pentru a se odihni, pentru a nu face nimic; la plural (loisirs) reprezint� distrac�iile livrate în timpul momentelor scutite de orice munc�; les loisirs dirigés (loisir-uri dirijate) difinesc activit��ile non intelectuale organizate pentru elevi; avoir le loisir de (a avea timp s�) înseamn� a avea timp disponibil, f�r� a fi presat, de a face ceva pe plac; loisir-ul mai poate fi definit ca timp în care nu e�ti supus la nicio îns�rcinare2.

Agrementul este un element important în satisfacerea nevoilor turi�tilor, indiferent de motiva�ia principal� de vacan�� sau forma de turism practicat� (odihn�, cur� balnear�, circuit turistic etc.). Mai mult chiar, indiferent de vârsta sau profilul socio-profesional al turi�tilor, cererea pentru agrement în perioada vacan�ei a devenit atât de mare, încât aceasta a c�p�tat statut de motiva�ie turistic� propriu-zis�3.

În turism, în cazul serviciilor de baz� (cazare, alimenta�ie etc.) rolul turistului este cel al unui consumator pasiv al acestor servicii, ele fiind prestate de un volum impresionant de personal specializat. În cazul serviciilor de agrement, turistul particip� activ, aceasta fiind condi�ia pentru consumarea produsului turistic, turistul preluând, involuntar, o bun� parte din func�iile prestatorilor de servicii4. Prin participarea activ� a turistului la consumarea vacan�ei sale cre�te �i gradul de satisfacere a acestuia în urma unor asemenea presta�ii.

Astfel realizarea odihnei active a turistului a devenit o preocupare prioritar� în cre�terea calit��ii produsului turistic. În armonie cu motiva�ia turistului, agrementul vizeaz� destindere �i reconfortare fizic� a acestuia, divertisment �i dezvoltarea capacit��ilor sale. De exemplu, în cazul interesului pentru acoperirea nevoilor fizice, activit��ile sportive ocup� un loc important. În ceea ce prive�te satisfac�ia psihic�, activit��ilor cultural-distractive �i celor instructiv-educative le revine un rol hot�râtor. Prin atmosfera de destindere, amuzament �i comunicare acestea amplific� cantitativ-calitativ volumul de cuno�tinte ale turistului.

Din perspectiva economico-social�, dezvoltarea agrementului vine în întâmpinarea exigen�elor de cre�tere a atractivit��ii sta�iunilor turistice.

Agrementul constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor firmelor �i destina�iilor aflate într-o permanent� competi�ie, devenind o important� surs� de încas�ri, de cre�tere a eficien�ei economice.

Cre�terea rolului agrementului în caracterizarea localit��ilor turistice, în asigurarea competitivit��ii sta�iunilor turistice �i în satisfacerea nevoilor turi�tilor a determinat transformarea sa în motiva�ie turistic� propriu-zis�, conducând la apari�ia unor noi tipuri de vacan�e: vacan�a de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism, vân�toare, turism cultural etc.

Speciali�tii în domeniul turismului consider� c� una din c�ile eficiente de reducere a perioadelor de minim� solicitare în turism este agrementul.

1 *** Larousse de la langue française, Ed. Librairie Larousse, Paris, 1997 2 *** Hachette, les dictionnaires de français, Ed. Hachette, Paris, 1989 3 Luca C., Chiriac A. C., Manualul ghidului de turism, Editura Gemma Print, Bucure�ti, 2002 4 Cosmescu I., Economia serviciilor, Editura Universit��ii Lucian Blaga, Sibiu, 1998

111

Pentru distrac�ie, destindere, amuzament nu exist�, de fapt, sezon sau extrasezon. Agrementul turistic reprezint� un complex eterogen de activit��i, ce vizeaz� domeniile cultural-sportive, de distrac�ii, recreare etc. �i care sunt menite s� asigure condi�ii de odihn�, refacere fizic�, practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri.

Diversitatea �i originalitatea ofertei de agrement pot constitui elemente hot�râtoare în atragerea fluxurilor turistice �i o baz� de apreciere a unei sta�iuni de odihn� sau balneo-climaterice, a unei cabane turistice, a unui circuit cultural etc.

Principala dimensiune a conceptului de agrement este distrac�ia, pl�cerea, iar orice activitate turistic� sau preocupare capabile s�-l deconecteze pe individ se încadreaz� în sfera larg� a activit��ii de agrement.

În general, strategia de dezvoltare a agrementului trebuie s� aib� în vedere, pe de o parte, motiva�iile, aspira�iile �i a�tept�rile turi�tilor, iar pe de alt� parte, profilul, structura �i specificul sta�iunilor. Concluzionând, agrementul reprezint�:

• pentru turist: o destindere �i reconfortare fizic�; o divertisment �i dezvoltarea capacit��ilor acestuia; o satisfac�ie psihic�, prin activit��i cultural distractive �i instructiv-

educative; o amuzament, comunicare �i sporirea volumului de cuno�tinte.

• pentru prestatorii de servicii turistice: o surs� important� de încas�ri, de cre�tere a eficien�ei economice a activit��ii

de turism; o mijloc de creare de clien�i fideli; o mijloc de individualizare a produselor �i de personalizare a destina�iilor.

Se poate conchide c� agrementul constituie un element fundamental pentru reu�ita actului turistic, ceea ce îl plaseaz� în compomentele de baz� ale serviciilor turistice.

Agrementul este legat de unii factori, precum vârsta turi�tilor, sexul, categoria socio-profesional�, preocup�rile turi�tilor, starea de s�n�tate, mediul din care vin turi�tii- profilul lor psihologic, obiceiurile �i tradi�iile popoarelor din care provin.

Organizarea agrementului se particularizeaz� pe formele de turism cunoscute1: • montan de var� �i/sau iarn�, • de litoral, • balnear, • în ora�e.

În turismul montan, între dot�rile de agrement, o importan�� deosebit� pentru asigurarea activit��ii corespunz�toare îl are transportul pe cablu prin telecabine, telegondole, telescaune �i teleschiuri. Sta�iunile montane de pe Valea Prahovei �i din zona Bra�ovului (Poiana Bra�ov, Predeal, Bu�teni, Sinaia) dispun de o dotare similar� sta�iunilor montane din Europa: transport pe cablu – 74 mijloace de transport cu o lungime de aproape 58 km (Poiana Bra�ov-10, Sinaia-9, Predeal-5, Bor�-3, Semenic-4,

1 Snak O., Baron P., Neac�u N., Economia turismului, Editura Expert, Bucure�ti, 2001

112

P�ltini�-3, iar ca structur�, 1 telegondol�, 9 telecabine, 16 telescaune, 38 teleschiuri �i peste 10 baby-schi-lifturi).

Domeniul schiabil amenajat are o lungime de circa 80 km, din care în Poiana Bra�ov 18 km, Sinaia 29 km, Predeal 7 km, Semenic 3,4 km, Bor�a 3,3 km, P�ltini� 2,7 km, Stâna de Vale 2,3 km.1 Potecile turistice au o lungime de 11.000 km, din care 55% sunt în masivele din Carpa�ii Meridionali.

Mijloacele �i echipamentele de agrement în zonele montane2: • cluburi de alpinism, delta-plan, zboruri cu elicopterul; • mijloace de transport pe cablu (telescaun, telecabin�, teleschi); • motoscutere pe z�pad�, tir cu arcul, tir cu aer comprimat etc.; • pârtii de schi, s�nii, bob; • patinoare artificiale, în spa�ii deschise �i/sau în spa�ii închise; • poteci �i puncte de belvedere; • saune, piscine acoperite; • s�li cu dot�ri pentru fitness; • s�li cu jocuri mecanice, bowling, biliard, popic�rii, cazinouri; • s�li de sport, s�li polivalente, s�li de gimnastic� �i aerobic�; • stadioane, cinematografe, biblioteci; • �coli de schi �i patinaj; • terenuri de fotbal, de tenis, de baschet; • terenuri de minigolf; • trambuline; • unit��i de alimenta�ie cu specific, cluburi, baruri de noapte; • videoteci, biliard, discoteci, s�li de fitness; • videoteci, discoteci.

În turismul de litoral î�i desf��oar� activitatea unit��i de agrement în cadrul c�rora se practic�: yachting, windsurfing, schi nautic, plimb�ri cu hidrobicicleta sau cu vapora�e de agrement pe Marea Neagr� sau pe lacul Siutghiol.

În rândul copiilor �i tineretului, de o mare popularitate se bucur� parcurile de distrac�ii localizate în sta�iunile de pe litoral, dar �i în unele sta�iuni de munte �i de tratament.

Pe litoralul românesc, deosebit de benefic� este situarea plajei în partea estic�, ceea ce o face s� fie expus� radia�iei solare diurne între 10 �i 14 ore în sezonul estival. Situa�ia se repet� pe coastele estice ale Italiei, în estul Floridei (SUA), pe sectoare mai mici, în Brazilia (Copacabana la Rio de Janeiro) sau în Asia de Est �i Sud-Est (Taipei, Macao, Hong-Kong)3.

De asemenea, multe sta�iuni �i centre turistice sunt dotate cu s�li de jocuri mecanice, distractive �i cu instala�ii video cu circuit intern, în multe hoteluri de confort ridicat.

1 Luca C., Chiriac A. C., op. cit.., p. 45 2 Snak O., Baron P., Neac�u N., op. cit., p. 357 3 Cocean P., Vl�sceanu G., Negoescu B., Geografia general� a turismului, Editura Meteor Press, Bucure�ti, 2002

113

Mijloacele �i echipamentele de agrement de pe litoral1: • plaje amenajate �i dot�ri aferente; • plaje cu circula�ie liber�; • debarcadere, �alupe, yole, b�rci cu motor; • nave de agrement; • teleschi nautic, hidrobiciclete, surfing; • parcuri de distrac�ii; • minicare, piste de karting, trenule�e; • piscine acoperite �i în aer liber; • saune, solarii, minigolf; • s�li de gimnastic� �i aerobic; • stadioane, cinematografe; • teatre de var�; • terenuri de sport; • acvariu, delfinariu, planetariu; • cluburi, baruri de noapte; • echita�ie �i manej pentru copii; • plimb�ri cu elicopterul, lans�ri cu para�uta; • s�li de conferin��.

Turismul balneoclimateric a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în ultimele decenii, odat� cu cre�terea num�rulului bolilor profesionale �i a stresului vie�ii moderne. România, �ar� cu veche tradi�ie balnear�, dispune de peste 160 de sta�iuni �i localit��i balneoclimaterice, cu un poten�ial în masur� s� asigure tratamente pentru toate maladiile cunoscute. O treime din izvoarele minerale �i termale din Europa – 3000 în total – se g�sesc în �ara noastr�2.

Mijloacele �i echipamentele de agrement în sta�iunile balneare:

• alei amenajate pentru cura de teren; • muzee, discoteci, s�li de spectacole; • parcuri de agrement, distrac�ii; • piscine acoperite; • piste de atletism, teren pentru cros; • saune, terenuri de sport; • s�li de audi�ii muzicale; • �tranduri termale în aer liber.

În privin�a mofetelor �i a solfatarelor – cu efecte deosebite în tratamentul afec�iunilor cardiovasculare – România nu are mul�i concuren�i în lume. Principalele sta�iuni sunt: B�ile Felix, B�ile Herculane, C�lim�ne�ti – C�ciulata, Eforie Nord, Sovata, Sângeorz B�i, Vatra Dornei, Covasna, B�ile Tu�nad, Mangalia �i Geoagiu B�i.

Ora�ul turistic pune în valoare, în general, pozi�ia geografic� pe care o ocup�, �i care, prin pitorescul ei, se înscrie ca un element principal în conturarea func�iei turistice. Condi�iile de clim� (de exemplu pentru ora�e cum sunt cele din zona Alpilor, Crimeea

1 Snak O., Baron P., Neac�u N., op. cit., p. 358 2 *** Revista Turism Club, anul IV, nr. 45, mai 2001

114

sau a Coastei de Azur) confer� acestora pozi�ii importante în privin�a fluxurilor turistice. Tot în categoria ora�elor turistice sunt incluse ora�ele muzeu, ora�e vechi cu o arhitectonic� �i un inventar cultural bine conservate: Bruges (Belgia), Vene�ia �i Floren�a (Italia), Weimar (Germania), Cordoba (Spania) etc.

Printre ora�ele renumite pentru turismul festivalier, consacrate pentru organizarea unor manifest�ri culturale �i interna�ionale amintim: Cannes, Monte Carlo, Vene�ia, Las Vegas, Londra, San Remo, Bra�ov etc.; de asemenea, ora�e pentru pelerinaj, spre care se îndreapt� fluxuri mari de persoane, cu prilejul unor s�rb�tori religioase: Mecca, Medina, Fatima – Arabia Saudit�, Montserrat, Sevilla – Spania, Ierusalim – Israel, Efes – Turcia.

Mijloacele �i echipamentele de agrement în centrele urbane: • ansambluri folclorice; • bazine de înot, patinoare artificiale; • bazine sportive, stadioane; • discoteci, jocuri mecanice; • echita�ie, curse de cai; • gr�dini zoologice �i botanice; • lacuri amenajate; • muzee, expozi�ii, teatre, cinematografe, case de cultur�, piscine acoperite; • parcuri de distrac�ii pentru copii; • parcuri �i gr�dini publice; • restaurante cu specific; • s�li de sport, polivalente; • �tranduri amenajate.

Teatrul, cinematograful, opera, sala de concert, stadionul, piscina sau sala de sport sunt tot atâtea locuri unde turistul vine s� se relaxeze sau, pur �i simplu, s� se elibereze de problemele cotidiene, în timpul unui sejur turistic sau într-o excursie.

De asemenea, festivalurile de muzic� u�oar�, serb�rile folclorice, serb�rile z�pezii cu spectacolele specifice, concursurilele artistice sau sportive, spectacole de circ, concursurile de dansuri moderne sau clasice, vizitarea expozi�iilor de pictur� sau sculptur�, a muzeelor, vizitarea unor competi�ii sau demonstra�ii sportive sunt tot atâtea modalit��i pl�cute �i instructive de petrecere a vacan�ei.

7.2. Serviciile turistice suplimentare (complementare) Al�turi de serviciile de baz�, o contribu�ie din ce în ce mai important� la succesul ac�iunilor turistice ce au serviciile complementare (suplimentare). Acestea cuprind, în principal, activit��ile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distrac�iei, a petrecerii pl�cute a timpuliui liber – f�r� a se substitui serviciilor de agrement. Unele dintre aceste servicii sunt cunoscute cu anticipa�ie de c�tre turist, intrând în costul ini�ial al programului; cu cele mai multe îns�, turistul ia contact numai la destina�ie, consumul acestora r�mânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe m�sura solicit�rii �i ob�inerii lor. Serviciile complementare reprezint� o surs� important� de încas�ri (încas�ri suplimentare în valut�, în cazul turismului interna�ional), fapt pentru care organizatorii de turism trebuie s� asigure o bun� preg�tire a lor, în vederea stimul�rii cererii.

115

Serviciile complementare se caracterizeaz� prin varietate, ele asociindu-se unor servicii de baz� sau având o existen�� independent�. Pentru aceste considerente, delimitarea dintre presta�ia propriu-zis� �i facilit��ile suplimentare este greu de realizat. Astfel, a�a cum s-a ar�tat în paragrafele anterioare, unit��ile de cazare ofer� servicii de între�inere �i cur��ire a unor obiecte de uz personal, de închiriere a unor materiale sportive sau agrement, servicii de informare s.a.; de asemenea, unit��ile de alimenta�ie public� pot organiza, la cererea expres� a turi�tilor, mese festive, seri distractive etc. Indiferent de modul cum sunt organizate, cele mai importante servicii suplimentare sunt:

- servicii de informare a clientelei turistice; - servicii de intermediere (închirieri, rezerv�ri etc); - servicii �i activit��i turistice cu caracter special (organizare de congrese,

simpozioane, festivaluri, expozi�ii etc) - servicii �i activit��i turistice cu caracter sportiv; - servicii de tratamente balneo-medicale; - servicii diverse. Serviciile de informare intervin în perioada de preg�tire �i angajare a presta�iei

turistice, dar �i pe parcursul desf��ur�rii c�l�toriei. Pe lâng� informarea propriu-zis�, care trebuie s� fie rapid� �i de calitate, aceste servicii îndeplinesc �i func�ia de sf�tuitor al turistului. Informarea trebuie s� fie complex�, s� priveasc� atât programele manifest�rilor turistice cât �i elemente generale solicitate de turi�ti. Dintre serviciile de intermediere, cel mai frecvent se întâlnesc serviciile de rezervare de locuri pentru mijloacele de transport, la manifest�ri cultural-artistice, în alte spa�ii de cazare etc., �i cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi. În aceast� categorie, un serviciu care se bucur� de aprecierile unui mare num�r de turi�ti este închirierea de autoturisme, cu sau f�r� �ofer. Sistemele de închiriere practicate sunt în general comune, în toate ��rile, condi�iile �i tarifele diferen�iindu-se în func�ie de capacitatea �i marca autoturismului, de modul de utilizare etc. Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului – de afaceri, de congrese etc. – �i se adreseaz� unor segmente bine determinate: servicii de secretariat, traduceri, dactilografiere etc., pentru oameni de afaceri; programe de vân�toare �i pescuit sportiv – pentru persoanele autorizate; programe �i servicii speciale pentru copiii mici – supraveghere, unit��i de alimenta�ie public� specifice, terenuri de joac� cu dot�rile adecvate, programe artistice; asisten�� medical� �i îngrijirea persoanelor cu dezabilita�i; asisten�� medico-veterinar� pentru animalele turi�tilor �.a. În aceast� categorie se cuprinde de asemenea, serviciul de ghid înso�itor, interpret, dispecer. Ghizii reprezint� factorul de leg�tur� între serviciile propriu-zise �i turist; ei trebuie s� se dovedeasc� cunosc�tori ai zonelor vizitate, ai obiectivelor turistice, ai obiceiurilor locale, s� fie oameni de cultur�, instrui�i, gazde amabile, buni organizatori. Dintre serviciile turistice cu caracter cultural- educativ �i recreativ se pot men�iona: participarea la spectacole �i manifest�ri folclorice, vizitarea de muzee, expozi�ii, case memoriale, întâlniri cu personalit��i din domeniul culturii, artei, �tiin�ei, organizarea unor concursuri pe diferite teme sau de îndemânare etc. Un rol cultural – educativ �i recreativ de mare importan�� au excursiile. Ele favorizeaz� îmbog��irea cuno�tin�elor, prin contactul cu locuri �i oameni, stimuleaz� nevoia de informare �i

116

indirect dezvoltarea circula�iei turistice. Excursiile reprezint� servicii suplimentare numai în cazul turismului de sejur (odihn� tratament balne-medical), de aceea, organizarea lor trebuie f�cut� cu grij�, f�r� s� afecteze motiva�ia de baz� a vacan�ei. Serviciile cu caracter sportiv vin, de regul�, în completarea formulelor obi�nuite de agrement. Ele îmbrac� forme mai speciale, atunci când se adreseaz� unor turi�ti experimenta�i. Organizarea acestor activit��i presupune existen�a unui personal de specialitate care s� asigure ini�ierea, îndrumarea �i supravegherea desf��ur�rii ac�iunilor; de asemenea, sunt necesare dot�ri adecvate – s�li de sport, terenuri, piscine, pârtii de schi, alte obiective cu destina�ie sportiv� – �i a unor puncte de închiriere a materialelor sportive. Serviciile de cur� �i de tratament balneo-medical pot fi considerate suplimentare, în situa�iile în care turistul î�i completeaz� sejurul într-o sta�iune, cu efectuarea unor tratamente (b�i de n�mol, cure de ape minerale, aerosoli) cu caracter preventiv. De asemenea, serviciile de asisten�� medical� prilejuite de astfel de situa�ii fac parte tot din aceast� categorie. În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi �i alte tipuri de presta�ii independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigur�ri etc. – sau facilit��i de plat� ori de alt� natur�, menite s� stimuleze activitatea turistic�: reduceri de tarife, posibilitatea achit�rii costului sejurului în rate, vânzarea anticipat�, cu reducerea tarifelor unor servicii, pe baz� de abonament, simplificarea formalit��ilor vamale etc. Un tip de presta�ie suplimentar�, utilizat� pe scar� larg� în turismul interna�ional, este plata ulterioar� a serviciilor �i m�rfurilor cump�rate, prin sistemul c�r�ilor de credit. L�rgirea gamei serviciilor de baz� �i complementare oferite turi�tilor �i cre�terea calit��ii lor se reflect� pozitiv în cre�terea circula�iei turistice, în mai buna folosire a bazei tehnico-materiale �i a for�ei de munc�, în cre�terea eficien�ei întregii activit��i turistice. Se impune sublinierea c� serviciile complementare aduc o contribu�ie deosebit� în acest sens, prin prelungirea sejurului �i a sezonului, prin cre�terea încas�rilor medii pe zi-turist. În majoritatea ��rilor cu activitate turistic� dezvoltat�, ponderea încas�rilor din servicii complementare se ridic� la cca 40%; în �ara noastr�, ponderea lor în totalul încas�rilor este numai de 20-25%, demonstrând existen�a unor mari rezerve de diversificare a lor �i implicit de sporire a aportului la dezvoltarea turistic�.

117

Capitolul VIII – Aspecte privind eficien�a economic� în domeniul

turismului

8.1. Eficien�a activit��ii de cazare Cazarea ocup� în actuala structur� a presta�iei turistice cel mai important loc, cu o pondere de circa 40%. Al�turi de aceasta, cazarea are numeroase implica�ii asupra celorlante elemente ale produsului turistic constituindu-se ca suport material al desf��ur�rii activit��ii turistice. Ca atare, calitatea �i eficien�a acestui serviciu se dore�te hot�râtoare pentru determinarea rezultatelor întregii activit��i turistice. Eficien�a serviciului de cazare poate fi apreciat� �i evaluat� prin intermediul criteriilor �i indicatorilor generali, precum �i pe baza unor elemente ce �in de specificul acestei activit��i. Astfel, se opereaz� cu indicatori de efort ca: num�rul mediu al personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activit��ii de cazare, capacitatea disponibil� exprimat� în locuri-zile etc., �i indicatori de efect: încas�ri din presta�ii hoteliere, încas�ri din presta�ii suplimentare (veniturile), profitul etc. Veniturile sunt date de m�rimea încas�rilor din presta�iile hoteliere, aflându-se în corela�ie direct� cu volumul activit��ii exprimat prin num�rul turi�tilor, cu calitatea serviciilor (surprins� prin categoria de confort a unit��ii de cazare �i nivelul tarifelor), cu gama presta�iilor suplimentare oferite (închirieri, cur��irea hainelor, servicii speciale etc). Cheltuielile reflect�, prin con�inutul �i structura lor, specificul activit��ii: cheltuielile cu salariile reprezint� aproximativ 40% din totalul cheltuielilor, cheltuielile cu chiriile la mijloacele de cazare de�in 10-15%, cheltuielile generale aproximativ 10%, cheltuielile de între�inere 5%, amortiz�rile 5% etc., în timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea lipsesc sau sunt neînsemnate ca pondere. În activitatea hotelier� propriu-zis� (numai servicii de cazare) cheltuielile reprezint� 60-69% din volumul încas�rilor, ceea ce se reflect� într-o rat� a rentabilit��ii (36-40%). Fa�� de acest nivel mediu exist� abateri semnificative determinate de categoria de confort, ocuparea cu turi�ti români sau str�ini, amplasarea unit��ii într-o zon� de mare circula�ie turistic� sau dimpotriv�. În sistemul indicatorilor de eficien�� a activit��ii de cazare, cei mai utiliza�i în practica economic� sunt:

1). Productivitatea muncii (W), exprimat� valoric (WV) prin raportarea volumului încas�rilor (I) la num�rul personalului (Np), sau fizic (Wf) prin raportarea num�rului de înnopt�ri anual (N) la num�rul personalului:

p

fp

V NN

WNI

W == ;

2). Încasarea medie pe unitatea de presta�ie (im) este un indicator specific acestei activit��i, rezultat prin raportarea încas�rilor la capacitatea de cazare, exprimat� în locuri sau locuri-zile:

;....ZL

Iisau

NLI

ic

mc

m ==

3). Cheltuielile medii pe unitatea de presta�ie (cm), reprezint� un indicator specific ce reflect� consumul de resurse pe loc sau loc-zi.

118

3’). Nivelul relativ al costurilor (n) exprim� cheltuielile la 1000 lei cifra de afaceri ( CA).

100⋅= �CA

chn

ZL

chcsau

NLch

cc

mc

m == ....

4). Rata rentabilit��ii (r) este unul dintre indicatorii sintetici de eficien��. În func�ie de baza de raportare, rata rentabilit��ii pate fi:

- rata rentabilit��ii comerciale:

100⋅=CAP

Rc

- rata rentabilit��ii economice:

100⋅=AtP

Re , unde At = active totale

- rata rentabilit��ii financiare:

Kp

n = sau 100⋅=pK

pr , unde

K = capitalul iar pK = capitalul propriu 5). Coeficientul de utilizare a capacit��ii de cazare (Cuc) este un indicator important de apreciere a eficien�ei caz�rii. El se calculeaz� ca raport între capacitatea de cazare efectiv utilizat� într-o perioad� dat� (num�rul de înnopt�ri sau num�rul de zile-turist) Nzt �i capacitatea maxim� posibil�, teoretic� Cm ( Num�r locuri x 365 zile, 90 zile, 120 zile.... în func�ie de perioada de func�ionare a unit��ii):

100⋅=CmNzt

Cuc

8.2. Eficien�a activit��ii de alimenta�ie public�

Eficien�a activit��ii de alimenta�ie public� se poate aprecia atât cu ajutorul unui indicator sintetic (rata rentabilit��ii), cât �i prin intermediul unor elemente ce �in de specificul acestui serviciu. Ca indicatori ai eforturilor putem utiliza: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de circula�ie, num�rul mediu al personalului operativ, fondul de salarii etc., iar ca indicatori ce reflect� efectele: volumul desfacerilor de m�rfuri prin unit��ile de alimenta�ie public�, produc�ia culinar�, profitul etc. Cheltuielile în alimenta�ia public� au un con�inut complex determinat de varietatea proceselor din acest domeniu. Între principalele elemente se remarc�: cheltuielile cu salariile (60%), cheltuielile cu repara�iile �i între�inerea unit��ii (15%), cheltuielile cu transportul, depozitarea �i preg�tirea desfacerii m�rfurilor (15%), cheltuielile speciale de servire (scobitori, �erve�ele etc.). Rata profitului în alimenta�ia public� este în medie de 15%, mai mic decât în activitatea de cazare, dar mai mare de cât cel înregistrat în comer�ul cu am�nuntul. Cei mai semnificativi indicatori de eficien�� sunt: 1). Productivitatea muncii (W), exprimat� valoric prin raportul volumului desfacerilor de m�rfuri (D) la num�rul personalului (Np):

119

;pN

DW =

2). Valoarea desfacerilor pe loc la mas�:

;loc

d ND

V =

3). Încasarea medie pe consumator:

;cons

c ND

i =

4) Afluxul de consumatori la mas�:

;loc

cons

NN

A =

5) Num�rul consumatorilor ce revin unui lucr�tor operativ:

;lucr

cons

NN

C =

6). Profitul mediu pe lucr�tor:

;pN

Pp =

7). Rata rentabilit��ii calculat� în mai multe variante

;100⋅=DP

r

100⋅=ChP

r

.100⋅=pF

Pr unde pF = fonduri proprii

Trebuie men�ionat c� ace�ti indicatori se calculeaz� �i servesc determin�rii eficien�ei activit��ii de alimenta�ie public� indiferent c� este privit� ca un serviciu de sine- st�t�tor, adresându-se consumatorilor reziden�i sau în calitate de component� a presta�iei turistice.

8.3. Eficien�a activit��ii de transport turistic Component� a presta�iei turistice, transporturile influen�eaz� prin calitatea lor, rezultatele întregii activit��i turistice. Mijloacele de transport utilizate în turism se afl� fie în administrarea Ministerului Turismului (este vorba de mijloacele rutiere – autocare, microbuze, autoturisme) sau a fiec�rei unit��i prestatoare de servicii turistice (parcul propriu), fie în administrarea altor sisteme economice, în acest caz exploatarea realizându-se prin intermediul închirierilor. Sistemul de indicatori, eviden�a lor �i mai ales determinarea se diferen�iaz� pe forme de exploatare.

- În cazul parcului propriu, se utilizeaz� urm�torii indicatori: 1). Coeficientul de utilizare a parcului (Cup) determinat ca raport procentual între

num�rul zile-active-ma�in� (Za) �i num�rul zile -calendaristice-ma�in� (Zc):

120

100⋅=c

aup Z

ZC

Preciz�m c� num�rul de zile-calendaristice-ma�in� se stabile�te ca diferen�a între num�rul de zile –calendaristice ale perioadei (lun�, an) �i num�rul de zile destinate repara�iilor, reviziilor etc. 2). Coeficientul de utilizare a capacit��ii de transport (Cup) se determin� ca raport procentual între num�rul de c�l�tori/km (Ckm) ce exprim� capacitatea efectiv folosit� �i num�rul de locuri-km (Lkm) ca expresie a capacit��ii teoretice:

100Cuc ⋅=km

km

LC

3). Parcursul mediu zilnic (Pmz) se calculeaz� ca raport între parcursul total (Pt) efectuat într-o perioad� de toate mijloacele de transport ale parcului �i num�rul ma�ini-zile în activitate (Mza):

za

tmz M

PP = .

În cazul mijloacelor destinate închirierii (autoturisme în sistemul „rent – a – car”) pe lâng� indicatorii men�iona�i se mai urm�re�te �i:

1). Încasarea medie pe automobil, pe zi-ma�in�-inventar (în valut� sau în lei); 2). Cursul de revenire, calculat ca raport între tariful intern, în lei (în care intr� cheltuieli cu uzura ma�inii, salariile personalului, combustibil, repara�ii, între�inere) �i încasarea valutar� din închirieri sau din schimbul valutar necesar ob�inerii sumei în lei pentru achitarea serviciului; 3) Pentru mijloacele de transport închiriate de la alte organisme sau societ��i comerciale, m�surarea eficien�ei se asigur� prin intermediul indicatorilor comuni: coeficient de utilizare a capacit��ii, num�r turi�ti transporta�i, num�r curse efectuate, pl��ile �i încas�rile, cursul de revenire, în situa�ia încheierii de la firme (companii) str�ine.

Particularit��i apar în cazul exploat�rii vaselor sau garniturilor feroviare în sistem charter. În aceste condi�ii, organizatorul de turism pl�te�te tarif global de închiriere, indiferent de modul �i indicele de folosire. Ca urmare, realizarea unei eficien�e cât mai ridicate înseamn� utilizarea capacit��ii cât mai aproape de nivelul ei maxim.

121

�������������� �������

�

�

�

������ ����� � ���������������� ���� ��������� ����� � ������ ��!�������"���������� ��

#���������$%%&�

�$���'�"���� � ��������� ����� � ������"(����)����"���������� ��#���������$%%*�

�+�����),-��(�.����/'��������� ����� � ����������"����� ��$%�+�

�0�����),-��(�.����/'���1������� �����2�3����� � ���� ��"�����"������45�����#���������$%%6��

�*������������/ 7���/�"�����#����'�8������ � �������(����������-��5������������ ����

,���� ���������� � ���'�2��� ���-�����2 ��(�����"�����1�����!�� ������#���������$%%&��

�&��������������� ���� � �����),-��(�.����/'���/�� �(������� �������3����� � ���"�����

����� ��#���������$%%&��