ABORDAREA PRIN COST _ COSTUL BRUT

1. Esența abordării prin cost

Abordarea prin cost este bazată pe principiul substituției, respectiv afirmația că un cumpărător prudent și informat ar plăti pentru un bun cel mult costul de achiziție sau de producție al unui înlocuitor cu aceeași utilitate.

Deci: valoarea maximă a unui bun pentru un cumpărător informat este suma care este necesară pentru a cumpăra ori a construi un bun nou cu utilitate echivalentă.

o Când bunul nu este nou, din costul de nou trebuie scăzute toate formele de depreciere (din orice cauze: fizice, funcționale și economice) care i se pot atribui bunului la data evaluării.

În forma cea mai simplă, metoda costului poate fi reprezentată astfel:

Costul de înlocuire brutCIB

– Depreciere = ValoareCIN

Punctul de plecare este costul de înlocuire al unui activ modern echivalent.

Metodologie Evaluatorul identifică bunul mobil care trebuie evaluat (în cauză), estimează costul curent de înlocuire al unui bun echivalent modern nou și

scade deprecierea totală;.

ABORDAREA PRIN COST _ COSTUL BRUT

1.2. Definiții

Abordarea prin cost numită și abordarea prin costul de înlocuire net.

Se bazează pe Principiul substituției. Un principiu care arată că un cumpărător prudent ar plăti pentru o proprietate cel mult suma cu care ar achiziționa o proprietate echivalentă.

Cost:termenul este utilizat în relație cu producția și nu cu schimbul.

Este definit ca fiind totalitatea cheltuielilor aferente realizării unui activ.

) valoarea de piață a activului.

Costul de reproducție/reconstrucție brut (nou) = costul curent de reproducere a unei copii identice cu aceleași materiale sau cu unele apropiate (bun identic).

costul curent de reproducere a unei copii identice

o cu aceleași materiale sau cu unele apropiate (bun identic).

Costul de înlocuire (nou) =un activ care are o funcțiune similară și capacitate productivă echivalentă cu activul supus evaluării dar care au un proiect și o construcție curentă, cu materiale și tehnici/tehnologii curente

costul curent de înlocuire a unui activ cu un activ modern echivalent AME, respectiv care

o are o utilitate echivalentă.

Activ modern echivalent- AME=un activ care are o funcțiune similară și capacitate productivă echivalentă cu activul supus evaluării dar care au un proiect și o construcție curentă, cu materiale și tehnici/tehnologii curente

o funcțiune similară și capacitate productivă echivalentă cu activul supus evaluării, dar care au un proiect și o construcție curentă,

o cu materiale și tehnici/tehnologii curente.

Poate fi (> , = , <

Costuri directe. Toate costurile aferente ACHIZITIEI și PIF

Costuri indirecte. Costuri incluse indirect la cumpărarea și instalarea unui bun (Acestea pot include cheltuieli administrative, diverse onorarii pentru servicii prestate, costuri de finanțare în timpul construcției, asigurări, pază, training și altele, dar excluzând orice costuri anormal apărute).

Cost istoric în accepțiunea contabilității. Costul inițial al unui bun, nou sau folosit, la data la care a intrat în serviciu.

Cost original (istoric) în accepțiunea evaluării. Costul inițial al unui activ achiziționat/construit în stare nouă.

Indexare. Metoda folosită pentru estimarea costului curent în care costul original al unui bun (din accepțiunea evaluării) este înmulțit cu un indice cronologic de cost sau de preț

Metoda folosită pentru estimarea costului curent de reproducție costul original din accepțiunea evaluării) al unui bun este înmulțit cu un indice cronologic de cost sau de preț.

Depreciere cumulată Pierderea de valoare din orice cauză, incluzând deteriorarea fizică, deprecierea funcțională și cea economică.

Pierderea de valoare din orice cauză, incluzând o deteriorarea fizică,

o deprecierea funcțională și o deprecierea economică.

Amortizare (contabilă) cumulată. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare a acestuia, înregistrată și însumată la o dată specifică.

Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare a acestuia, înregistrată și însumată la o dată specifică.

Amortizare (contabilă). ≠ Depreciere (evaluare)

2. Costul de înlocuire brut (de nou)

2.1. Definiții

Costul de înlocuire CIB ≠ Costul de reproducție CRB

Costul de înlocuire este deseori, dar nu întotdeauna, mai mic decât

cel de reproducție.

Dacă un BM are un cost de înlocuire mai mic decât costul lui de

reproducție, diferența dintre costul de reproducție și cel de înlocuire

reprezintă o formă de depreciere funcțională datorată costul

capitalului excedentar ;

(CIB - CRB) =CCE costul capitalului excedentar = depreciere funcțională

Costul de înlocuire

reprezintă punctul adecvat de pornire în cazul abordării prin cost,

o acesta nu exclude determinarea costului de

reproducție pentru anumite scopuri.

2.2. Metode de determinare a costului de înlocuire

Cele mai importante metode de determinare a costului curent (de nou) sunt:

metoda devizului (însumării)

indexarea, și

metoda cost – capacitate.

2.2.1. Surse de informații despre costul și materialele de referință pentru bunuri mobile

Evaluatorii trebuie să:

caute surse de informații pentru estimarea costurilor documentații în domeniul de referință. aibă la dispoziție o bază de date:

o actualizată permanent, este obligatorie pentru a asigura credibilitatea evaluărilor.

Documentația includeinformațiile despre producător,răspunsuri la întrebările telefonice,comparații de prețuri,tendințe de creșteri sau scăderi ale acestora din trecut etc.

Informațiilebaza oricărei evaluări șitrebuie să fie întotdeauna disponibileo pentru cazul în care ar fi necesare justificări/explicații ulterioare.

O bază de date ar trebui să conțină:cataloage ale fabricanților și dealerilor acestora: o liste de prețuri și specificațiile tehnice;

manuale de specificații ale fabricanților; ghiduri de prețuri publicate.

Aceste materiale pot fi obținute de la:producători și vânzători;dealeri de echipamente și mijloace de

transport o noi și o folosite;

târguri și expoziții;ghiduri de prețuri publicate la anumite perioade de timp; licitații publice;facturi de la clienți (atenție la relevanță) publicații de specialitate;dosare și înregistrări mai vechi (propria arhivă: timp, organizare bună) universități și biblioteci publice;baze de date computerizate (costă);Internet;Obținute particularizat: telefon, scrisoare, email, personal

2.2.2. Metoda devizului (însumării)

Metoda devizului constă în măsurarea costului tuturor componentelor individuale ale unui activ. Activul este descompus pe componente, astfel încât suma componentelor să reflecte costul (de nou) al întregului.

Sunt incluse toate costurile directe și cele indirecte.Costurile directe acele cheltuieli cu materialele, cu personalul, precum și cheltuielile normale aferente achiziției și instalării unui activ sau grup de active, necesare pentru a le aduce la stadiul de utilizare funcțională.

sunt acele cheltuieli: o cu materialele,o cu personalul, precum și

o cheltuielile normale aferente achiziției și instalării necesare pentru a le aduce la stadiul de utilizare funcțională.

Exemple de costuri directe:o costul echipamentului/utilajului;

o costuri directe cu forța de muncă pentru instalare/asamblarea i; o costuri de transport și manipulare;

o costuri de montaj și transfer; o instalația electrică;

o racorduri, tubulaturi, etc.; o fundații și eșafodaje;o montaj și PIF;

Costurile indirecte acele cheltuieli care sunt cerute în mod normal de achiziția și instalarea unui activ corporal mobil și care nu sunt în incluse în factura vânzătorului (considerând a cuprinde costurile directe).

cheltuieli care sunt cerute în mod normal de achiziția și instalarea unui activ corporal mobil și care nu sunt în incluse (în mod normal) în costurile directe.

Exemple de costuri indirecte:o onorarii cu specific tehnic (proiectare);

o onorarii administrative, contabile și juridice; o licențe, avize și taxe de instalare și PIFo cheltuieli pe timpul instalării/implementării, construirii:

asigurarea temporară (împotriva evenimentelor și incidentelor);

de pază; financiare; închirieri de echipamente

o anexe temporare;o costuri de pregătire a locației, curățare și de punere în funcțiune.

Când se estimează costul (de nou), sunt incluse numai acele

o costuri directe și indirecte care sunt tipice sau normale; trebuie excluse

o costurile neobișnuite, atipice sau extraordinare.

Unele elemente de cost pot fi normale sau extraordinare, în funcție de circumstanțe.

2.2.2.1. Problema 1: BUN aflat în fabricația producătorului

Informațiile evaluatorului indică următoarele: 1 strung produs de „ ARIS”, Tip SN 400X1000 (costul curent de producător este 5.500 $, fără accesorii) Seria este 1XX4X1000.SN.04 (Seria indică faptul că mașina a fost fabricată în 2004) Accesorii; cost curent - 1.500 $ Motor cu 10 cai putere (cp) /1.800 rotații pe minut (rpm) Nu se observă nici un tip de depreciere Transportul și instalarea sunt estimate la 500 $

Se cere:Care este costul brut estimat al strungului pe premisa ,,ca instalat”?

2.2.2.2. Problema 2: BUN care nu se mai află in

fabricația producătoruluiInformațiile evaluatorului indică următoarele:

mașină de filetat automată (costul curent de producător = 63.000 $) Model 1 tip MF Seria 93.057 Motor 5 cp/1.200 rpm Transportul și instalarea sunt estimate la 5.000 $ Toate accesoriile sunt estimate la 2.000 $ Se presupune că nu există depreciere fizică și economică

Seria indică faptul că mașina de filetat a fost construită în anul 1993.Consultarea catalogului scoate în evidență diferențe între mașina care este oferită în prezent de producător și subiectul evaluat.Evaluatorul a decis că cele mai importante patru caracteristici tehnice care afectează valoarea sunt: Dimensiunea este de 22mm, față de 25mm actual Turația de 2.400rpm fata de 3.025rpm pentru cea nouă. Numărul de viteze ale axului este 300 față de 200. Mașina veche nu poate folosi toate accesoriile standard. Aceasta ar fi important pentru

un atelier în care se fac multe operații.Ar putea exista și alte considerații, dar acum le folosim numai pe cele de mai sus.După analiza diferențelor celor patru caracteristici, se decide că mașina de filetat supusă evaluării are capacitatea generală de numai 70% din cea a modelului nou.

Se cere:Estimarea

costului de înlocuire net pe premisa ,, ca instalat” și valoarea de piață pe premisa utilizării în continuare

2.2.2.3. Problema 3: BUN executat la comandă Se cere estimarea costului brut curent al unei mașini de găurit constând în: Batiu din oțel, 163 kg 2 motoare de găurit, cu mandrina de ¾" 4 cleme, 2,5" 1 Tablou electric, 30 A 8 metri liniari de cablu multifilar ½" Cercetări în biblioteca de referințe indică următoarele costuri: Oțelul este 1,48 $ per kg; Clemele sunt 6,49 $ fiecare; Motorul plus mandrina reprezintă 197,50 $ fiecare; Siguranțele sunt 110,00$ fiecare; Cablul multifilar de ½" este 1,72$ pe metru liniar.Manopera de fabricație necesită: 1 muncitor pentru 12 ore la 33,23 $ pe oră 1 ucenic pentru 8 ore la 12,78 $ pe oră

Se cere:Costul curent brut

2.2.3. Metoda cost–capacitate.

Costurile bunurilor mobile similare variază exponențial în funcție de dimensiunea (capacitatea) de bază acestora.

Această relație poate fi exprimată matematic astfel: Q x C 2 2 C

Q 1 1

În această relație,

C2 reprezintă costul dorit al capacității Q2 și

C1 reprezintă costul cunoscut al capacității Q1. X= factor de scală se reflectă realitatea că nu toate costurile variază într-o relație liniară cu dimensiunea.

Metoda cost–capacitate poate fi aplicată multor mașini, utilaje și instalații individuale ca și instalațiilor în ansamblul lor.

Factorul de scală (exponentul): valoare frecventă pentru „x” este 0,6 –

o astfel că relația este adesea exprimată ca regula factorului șase zecimi (0,6) a factorului de scală.

o Evaluatorul nu ar trebui să concluzioneze că exponentul cel mai adecvat este neapărat aproape de 0,6;

Studiile indică faptul că, deși media factorilor exponent pentru cost – capacitate este de 0,6 până la 0,7, aceștia pot să difere mult în funcție de proprietate poate fi obținut din informații publice, dacă acestea se potrivesc cu proprietatea în cauză.

o Dacă nu există nici un exponent publicat, atunci o evaluatorul poate să calculeze propriul exponent,

2.2.3.1. Problema 4: Cost–capacitate când se cunoaște exponentul.

Presupunem că se cunoaște

costul curent al unei instalații de produs etilenă,

care are o capacitate de 100.000 tone/an,

acesta fiind de 16.000.000$.

Se cere:Estimarea

costului unei instalații de produs etilenă

cu o capacitate de 200.000 tone/an.

2.2.3.2. Problema 5: Cost – capacitate când nu se cunoaște exponentul

Calculați exponentul „x” prin relația cost–capacitate și costul pentru un utilaj cu o capacitate de 4.000 bucăți, dispunând și de informația din tabelul de mai jos pentru alte două elemente care sunt cunoscute ca unitatea A și B.

Variabile Unitatea A Unitatea B Unitatea CCapacitate (bucăți) 5.000 = Q2 3.000 = Q1 4.000 = Q3

Preț 171.000$ = C2 119.000$ = C1 _________ = C1

Rezolvare:

Q x C 2 2 C

Q 1 1

2.2.4. Metoda indexării Indexarea este o metodă de estimare a costului de reproducție (de nou) al unei proprietăți (nu a celui de înlocuire) în care asupra costului istoric al unei proprietăți se aplică un indice cronologic de cost pentru a transforma costul istoric cunoscut într-un cost curent.

estimare a costului de reproducție, în care: o asupra costului istoric (de nou)

o se aplică un indice cronologic de cost o pentru a obține un cost curent.

Un indice este „un număr utilizat pentru cuantificarea modificărilor de prețuri, salarii, ocupare, producție etc.; prezintă procentajul de variație față de un standard arbitrar, care este de obicei 100, reprezentând nivelul la o anumită

dată inițială. „un număr utilizat pentru cuantificarea modificărilor de cost (provenite din modificările componentelor care contribuie la formarea); reprezintă procentajul de variație față de un standard arbitrar ales (care este de obicei 100, reprezentând nivelul la o anumită dată inițială).

Un exemplu de indice este prezentat mai jos:

2.2.4.1. Problema 6 Calcul indice evoluție

An Indice2003 1002004 1032005 1052006 1082007 110

Cunoscând indicii de mai sus, estimați costul curent de reproducție (de nou) în 2007 al unei mașini, care a avut un cost istoric, în 2003, de 1.000$.

În practică se poate utiliza metoda indicilor de actualizare , Instrumentul utilizat este un indice de preț adecvat: în evaluarea unor active individuale specializate în scopul convertirii costului istoric (al activelor în starea nouă de la data achiziției sau punerii în funcțiune) în prețul lor curent, de la data evaluării, acesta fiind de natura unui cost de reproducție de nou (și nu cost de înlocuire).

Utilizarea indicilor trebuie să ducă la rezultate raționale; deci trebuie folosiți cu prudență și

numai după ce se înțelege corectitudinea celor două elemente: o baza la care se aplică o modul de calcul al indicilor

Este un instrument de ultimă instanță la care apelează evaluatorul; dar utilizabil dacă se înțeleg elementele care contribuie la formare cifrelor, precum și relevanța (inclusiv rezervele de interpretare a) rezultatelor;

Surse: indicele prețului de consum IPC

o TOTAL

o pentru mărfuri alimentare o pentru mărfuri nealimentareo pentru servicii

Indici medii pe ramură Indici de la producători