curs aef - an iii

UNIVERSITATEA „ A. I. CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Prof. univ. dr. SILVIA PETRESCU

ANALIZĂ

ECONOMICO - FINANCIARĂ

Suport de curs

Specializarea - CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

Anul III – Licenţă - Zi

2009

Analiză economico- financiară

3

Introducere

Creşterea complexităţii activităţii financiare a întreprinderii are profunde implicaţii în

procesul de adoptare a deciziilor manageriale care obligă la abandonarea rutinei şi utilizarea unor

metode ştiinţifice bazate pe cunoaşterea realităţii, în vederea stabilirii legăturilor cauzale dintre

fenomenele economice şi situaţia financiară.

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma relaţiei

cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare, consumatoare de

resurse, cu reflectare directă în performanţele şi situaţia financiară.

Acestui scop îi serveşte Analiza economico-financiare, inclusă în categoria disciplinelor cu

caracter strict specializat, fiind orientată spre funcţiunea financiar contabilă a întreprinderii, care

vizează obţinerea de rezultate maxime cu eforturi minime.

Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în

abordarea fenomenelor economico-financiare,, analiza - financiară contribuie la perfecţionarea

gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între

fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară.

În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară, care conţine un

corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii

practice – studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii economico-

financiare necesare elaborării dignosticului economic-financiar destinat diverşilor utilizatori.

Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza

documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anuale ale întreprinderii – folosind

atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate

pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a

întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate.

Manualul se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile de profil economic

cursanţilor de la învăţământul post-universitar, master şi studii aprofundate, fiind destinat atât

viitorilor specialişti în domeniul financiar-bancar şi doctoranzilor, dar în egală măsură poate

constitui un îndreptar util pentru specialiştii din domeniul financiar-bancar.

Prof. univ. dr. Silvia Petrescu

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Universitatea “A. I. Cuza” Iaşi

Analiză economico- financiară

4

Analiză economico-financiară

5

CUPRINS

Introducere.................................................................................................................................. 3

CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei economico-financiare .......................................... 7

1.1. Analiza economico–financiară – disciplină a cunoaşterii ştiinţifice ....................................... 7

1.2. Locul, rolul şi funcţiile analizei economico–financiare ......................................................... 9

1.3. Tipuri de analize................................................................................................................. 10

1.4. Diagnosticul economico-financiar - instrument al analizei .................................................. 12

1.5. Conţinutul analizei economico-financiare ........................................................................... 15

1.6. Sursele de date şi informaţii ale analizei economico-financiare........................................... 17

1.7. Metodologia analizei economico-financiare. Metoda şi procedeele utilizate........................ 20

1.7.1. Metoda substituirilor în lanţ ......................................................................................... 22

1.7.2. Metoda balanţieră ........................................................................................................ 27

1.7.3. Corelaţia statistică........................................................................................................ 28

1.7.4. Cercetările operaţionale ............................................................................................... 29

CAPITOLUL 2: Analiza performanţelor şi riscurilor pe baza contului "Profit şi pierdere" . 32

2.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere................... 32

2.2. Analiza performanţei pe baza Tabloului soldurilor intermediare de gestiune....................... 36

2.2.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune privind activitatea..................................... 36

2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri ........................................................................................ 39

2.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului .............................................................................. 43

2.2.1.3. Analiza valorii adăugate........................................................................................ 46

2.2.2. Analiza Soldurilor intermediare de gestiune privind rentabilitatea................................ 55

2.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării .................................................... 58

2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor............................................................................. 61

2.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor....................................................... 62

2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ............................................................................... 64

2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri ........................................................... 67

2.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei ...................................................... 70

2.4. Analiza marjelor de rentabilitate ......................................................................................... 72

2.5. Analiza rezultatului din exploatare...................................................................................... 73

2.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri........................................................................ 76

2.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute ........................................................... 78


6

2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri ....................................................... 79

2.7. Analiza ratelor de rentabilitate............................................................................................ 81

2.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate ........................................................... 82

2.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ........................................................ 82

2.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale..................................................... 85

2.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor....................................................................... 85

2.8.1. Analiza cost – volum – profit ....................................................................................... 86

2.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor................................................................................ 90

2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare ............................................................................ 90

2.8.2.2. Evalurea riscului financiar..................................................................................... 93

2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)............................................................................. 94

2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare ............................................. 95

CAPITOLUL 3: Analiza poziţiei şi situaţiei financiare pe baza bilanţului .............................. 97

3.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei economico-financiare................................................... 97

3.2. Tipuri de bilanţ în analiza economico-financiară................................................................. 97

3.3. Analiza echilibrelor financiare.......................................................................................... 105

3.3.1. Analiza situaţiei nete.................................................................................................. 106

3.3.2. Analiza fondului de rulment....................................................................................... 108

3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ..................................................................... 110

3.3.4. Analiza trezoreriei nete .............................................................................................. 112

3.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) .................................................................. 114

3.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţului...................................................................... 114

3.4.2. Analiza ratelor de finanţare. Structura financiară........................................................ 118

3.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ........................................................... 121

3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate. Riscul financiar......................................................... 123

3.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii .................................................................................... 131

3.6. Analiza fluxurilor de trezorerie ..................................................................................... 139

Bibliografie ........................................................................................................................... 143


7

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Analiza economico–financiară – disciplină a cunoaşterii ştiinţifice

Activitatea economică presupune existenţa relaţiilor între fenomenele şi procesele

care reclamă consum de resurse umane, materiale şi financiare având ca scop realizarea de

bunuri şi servicii necesare satisfacerii unor nevoi sociale.

Cunoaşterea condiţiilor în care se desfăşoară activitatea economică şi iniţirea unor

acţiuni bine definite pentru realizarea cât mai eficientă a scopului propus sunt premize ale

unei conduceri ştiinţifice performante în orice domeniu al activităţilor umane incluse în

categoria fenomenelor economice: producţia, consumul, schimbul şi utilizarea bunurilor şi a

serviciilor.

Cunoaşterea economică poate fi considerată drept ştiinţifică numai în măsura în care

are ca obiect punerea în evidenţă a acestor relaţii şi dacă ea cercetează şi explică fenomenele

economice prin interacţiunea variabilelor care le determină, influenţându-le mărimea. Cu cât

este mai bine folosită corelaţia dintre cunoaştere şi activitatea practică cu atât se dezvoltă mai

bine atât întreprinderea, cât şi societatea în ansamblu. De aceea legătura dintre cunoaştere şi

activitatea practică trebuie luată în considerare la toate nivelurile de conducere.

În aceste condiţii, triada analiză-decizie-acţiune reprezintă condiţia sine-qua-non a

unui management ştiinţific. Acest adevăr este valabil astăzi mai mult ca oricând, deoarece

deciziile conducerii nu mai pot fi întemeiate doar pe o cunoaştere empirică şi pe o acţiune pur

pragmatică faţă de realitate, ci necesită o aprofundare ştiinţifică, amplă şi complexă.

Cunoaşterea realităţii are un rol deosebit de important atât în stabilirea obiectivelor,

cât şi în controlul realizării acestora, în studierea rezultatelor înregistrate în trecut şi orientarea

activităţii viitoare. Acestui scop îi serveşte Analiza economico-financiară, unul dintre

instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă

acestuia.

Rolul analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieţei odată cu

creşterea gradului de complexitate a activităţii economice şi financiare a întreprinderii, cu

profunde implicaţii în procesul de conducere, care nu se mai poate realiza numai pe bază de

experienţă şi rutină, necesitând în plus analize pertinente care să stea la baza deciziilor

operative şi strategice.


8

Indiferent de nivelul la care se execută, activitatea de conducere în orice domeniu

implică cunoaşterea cu precizie a situaţiei concrete din unitatea studiată, în vederea stabilirii

complexului de cauze şi factori care o determină, fapt ce reclamă efectuarea unei analize

economice, care să prezinte o hartă a realităţii, de care trebuie să se ţină seama în deciziile de

viitor.

Complexitatea fenomenelor economice imprimă analizei un dublu caracter: pe de o

parte, disciplină cu fundamentare teoretică, cu un corp de principii generale, o disciplină a

logicii care poate fi aplicată interpretării tuturor problemelor economice trecute sau prezente

şi, pe de altă parte, activitate practică permanentă care oferă răspuns la întrebări privind

relaţiile de cauzalitate dintre fenomene şi factori. Pe baza explicării cauzelor şi factorilor care

au modificat indicatorii, analiza formulează legităţi şi principii de interpretare care trebuie

generalizate, analiza fiind “gramatica” teoriei economice.

Explicarea şi previziunea fenomenelor economice se realizează prin intermediul unor

analize teoretice şi unor cercetări empirice. Teoria ghidează cercetarea empirică, iar aceasta,

la rândul ei, permite verificarea ipotezelor şi concluziilor teoriei. În timp ce teoria foloseşte

raţionamentul deductiv, trăgând concluziile unor ipoteze iniţiale, cercetarea empirică este

inductivă prin natură.

Aceste două tipuri de raţionamente se regăsesc în cadrul analizei, deşi ele sunt

aparent opuse, în sensul că dacă primul se bazează pe deducţii logice desprinse din axiome

apriorice fără a face apel la observare, al doilea porneşte de la observarea realităţii pentru a

desprinde principii generale.

Îmbinarea celor două tipuri de raţionament în analiză se realizează prin parcurgerea

mai multor etape:

1) Abstractizarea fenomenului cercetat;

2) Formularea unor ipoteze de lucru pe cale inductivă pornind de la fenomen;

3) Formularea unor legi ale fenomenului pe cale deductivă;

4) Verificarea şi generalizarea legilor deduse.

În analiza fenomenului economic este posibil ca din punctul de plecare la cel de

sosire al raţionamentului să poată fi găsite mai multe căi care permit explicarea cauzelor

formării lui.

Analiza, ca metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură şi societate,

înseamnă descompunerea acestora în părţile lor componente, în elementele lor simple, pentru

a fi studiate şi descoperite relaţiile de cauzalitate prin procedee specifice domeniului cercetat,

analiza economică vizează activităţile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi


9

generatoare de rezultate.

În timp ce pentru studiul fenomenelor naturii obiectul analizei poate fi redus la

dimensiuni de laborator permiţând generalizarea concluziilor, în analiza fenomenelor

economice nu poate fi utilizat experimentul.

Cercetarea economică recurge la scheme sau modele care constituie simplificări

uneori considerabile ale realităţii, dar care au avantajul de a fi mai uşor de folosit, ceea ce

reclamă însă putere de abstractizare a fenomenului; concluziile analizei pot fi generalizate

numai în măsura în care ipotezele de la care s-a plecat sunt verificate.

1.2. Locul, rolul şi funcţiile analizei economico–financiare

Pornind de la înţelegerea analizei ca disciplină a cunoaşterii ştiinţifice, se poate

afirma că aceasta constituie un instrument operaţional de urmărire şi verificare a funcţionării

sistemului economic, în scopul descoperirii disfuncţionalităţilor apărute în subsistemele

acestuia, vizând cauzele acestora şi posibilităţile de eliminare a lor.

Este cunoscut că întreprinderea, ca sistem, cuprinde un ansamblu de subsisteme între

care există legături structural-funcţionale şi este supusă unui proces de decizii care îi asigură

reglarea în vederea unei funcţionări normale.

Apariţia unor semnale de dereglare a funcţionării sistemului pe baza unor informaţii

de stare din sistem impune adoptarea unor decizii de corecţie, pornind de la cauze. Aici

intervine rolul analizei de depistare a cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în

vederea iniţierii măsurilor de redresare; în această direcţie se manifestă principala funcţie ce

revine analizei economico financiare, funcţia de diagnoză şi reglare a funcţionării

întreprinderii ca sistem.

Exercitarea acestei funcţii se realizează prin intermediul analizei diagnostic, care

implică o cercetare amplă şi complexă, în vederea identificării unei ”maladii”şi aplicării unui

“tratament” pornind de la “simptome”. Analiza diagnostic poate fi efectuată şi în cazul

funcţionării normale a sistemului, când informaţia de stare nu exprimă neapărat semnale

negative, urmărindu-se numai evaluarea performanţelor întreprinderii.

În acest context, analiza economico-financiară se situează la intersecţia funcţiunilor

întreprinderii (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, personal) cu

atributele conducerii (prevedere, organizare, coordonare, comandă, control).

Realizarea funcţiunilor întreprinderii presupune exercitarea tuturor atributelor

conducerii, iar fiecare dintre aceste atribute se realizează prin intermediul unui anumit tip de

analiză. Analizele diagnostic pot viza oricare dintre funcţiunile întreprinderii şi urmăresc


10

identificarea punctelor ”tari” şi a punctelor “slabe” ale acestora.

O altă funcţie a analizei economico-financiare se referă la rolul acesteia în

verificarea realizării obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri şi crearea bazei pentru

elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung. Exercitarea acestei funcţii impune un

anumit tip de analiză şi se corelează cu funcţia a analizei de a oferi informaţiile necesare

pentru fundamentarea deciziilor pe criterii de eficienţă în toate etapele în care se elaborează

acestea.

O importanţă deosebită în activitatea practică o are atributul analizei economico-

financiare de a oferi baza de date şi informaţii pentru efectuarea controlului de gestiune şi

auditului periodic şi sistematic.

Organele de specialitate folosesc rezultatele analizei în întocmirea rapoartelor de

control, expertiză şi audit financiar contabil.

Rezultatele analizei economico-financiare pot fi concretizate şi în diagnosticul

economico-financiar, un demers necesar pentru elaborarea studiilor de fezabilitate, pentru

evaluarea întreprinderii, sau în alte scopuri.

Conţinutul diagnosticului economico-financiar este amplu şi el cuprinde o vastă

problematică, de la activitatea economică la resursele consumate reflectate în costuri, situaţia

financiar-patrimonială, rentabilitate şi riscuri.

Destinaţia diagnosticului economico-financiar depinde de scopul urmărit de

utilizatori: bănci, acţionari, potenţiali investitori, parteneri de afaceri, organe fiscale, ş.a.

Un loc aparte în cadrul diagnosticului economico-financiar îl deţine diagnosticul

financiar, orientat în special spre rentabilitate şi riscuri şi care poate fi efectuat din interiorul

sau din afara întreprinderii de către specialişti independenţi (analişti economici).

1.3. Tipuri de analize

Cercetarea fenomenelor economice devine deosebit de complexă, datorită faptului că

modelul teoretic nu reprezintă niciodată perfect realitatea şi nici nu descrie în toate detaliile

sale o situaţie particulară, mai ales în condiţiile în care acelaşi efect poate fi produs de cauze

diferite sau aceeaşi cauză poate produce efecte diferite sau fenomenul analizat este supus

efectului cumulat al mai multor cauze care pot provoca efecte neprevăzute. Tocmai datorită

complexităţii cercetărilor impuse de necesitatea cunoaşterii ştiinţifice a realităţilor economice,

există mai multe tipuri de analize economice, în funcţie de diverse criterii:

1. După nivelul la care se defăşoară există:

a) analiza microeconomică;


11

b) analiza macroeconomică.

Analiza microeconomică se desfăşoară la nivelul agentului economic individual,

studiind comportamentul unităţii elementare de producţie (întreprinderea) şi vizând factorii

care îi determină rezultatele, precum şi relaţiile acesteia pe diferite pieţe.

Analiza macroeconomică studiază comportamentul grupurilor de subiecţi economici

reuniţi în categorii omogene (ramură, sector, economie naţională, economie mondială).

Fiecare dintre aceste analize operează cu categorii specifice (individuale sau agregate).

2. După raportul între momentul efectuării analizei şi cel al desfăşurării fenomenului există:

a) analiza post-factum (post-operatorie);

b) analiza previzională (prospectivă).

Analiza post-factum (ex-post) sesizează fenomenul la sfârşitul perioadei, vizând

trecutul şi prezentul, în timp ce analiza previzională (ex-ante) îl sesizează la începutul

perioadei şi vizează viitorul.

Dacă analiza post-factum se bazează pe variabile cunoscute cu caracter istoric, însă

certe, analiza previzională foloseşte variabile estimate, care desigur sunt incerte.

3. După natura însuşirilor fenomenului analizat există:

a) analiza cantitativă;

b) analiza calitativă.

Analiza cantitativă cercetează fenomenul prin evaluări cantitative, asigurând cu

ajutorul unor metode şi procedee matematice specifice cuantificarea şi măsurarea acţiunii

factorilor asupra fenomenelor analizate.

Analiza calitativă urmăreşte esenţa fenomenului şi vizează stabilirea unui sistem de

legături cauză-efect, ceea ce se realizează prin modelare, metodele matematice fiind esenţiale.

Elaborarea modelelor, în care sunt prinse elementele (factorii) ce determină

fenomenul, constituie atributul exclusiv al analizei calitative, care devansează în acest sens

analiza cantitativă.

În analiză se utilizează modele simbolice, care reprezintă simplificat realitatea prin

intermediul ecuaţiilor care exprimă relaţiile cauzale dintre variabile.

4. După rolul timpului în analiza fenomenului există:

a) analiza statică;

b) analiza dinamică.

Analiza statică face abstracţie de timp, presupunând că modificările variabilelor sunt

simultane (se produc fără decalaje în timp), studiază fenomenul la un moment dat, luându-l

drept citeriu de referinţă.


12

Analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic (care prin natura sa nu este static)

în evoluţie, acesta modificându-şi în timp caracterul de la o perioadă la alta. Analiza dinamică

serveşte la elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu sau lung.

5. După orizontul de timp al analizelor dinamice există:

a) analiza de scurtă durată (pe termen scurt);

b) analiza de lungă durată (pe termen lung sau mediu).

Analiza pe termen scurt vizează perioadele sub 1 an (semestru, trimestru, lună) şi

serveşte managementului operativ, în timp ce analiza pe termen mediu sau lung vizează

perioade de peste 1 an şi serveşte managementului strategic.

6. După criteriile de studiere a fenomenului cercetat, în practica uzuală se pot efectua o serie

de analize cu scop special:

a) analiza economică: vizează funcţiunea de exploatare, independent de funcţiunea financiară;

b) analiza tehnico-economică: corelează aspectele tehnice cu cele aspectele economice;

c) analiza financiară: vizează cu precădere situaţia financiară, rentabilitatea şi riscurile

întreprinderii;

d) analiza economico-financiară: examinează corelaţiile dintre activitatea de exploatare şi

activitatea financiară, servind la elaborarea diagnosticului economico-financiar.

Diversele tipuri de analize pot fi combinate şi incluse în cadrul unei analizei

diagnostic, având diverse destinaţii şi obiective specifice domeniului studiat şi utilizatorului.

1.4. Diagnosticul economico-financiar - instrument al analizei

Analiza economico financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate

scopului urmărit şi conduce la diagnosticul economico- financiar, fiind o cercetare complexă

a rezultatelor economice şi financiare.

Termenul diagnostic, preluat din grecescul diagnostikos (apt de a cunoaşte) şi

împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli

după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare

vindecării. În acest scop se parcurg trei etape:

1. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.

2. Identificarea unei afecţiuni, ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis.

3. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate.

Diagnosticul economico-financiar elaborat pe baza analizei procedează în acelaşi

mod, având obiective generale cum ar fi:

1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a


13

performanţelor întreprinderii;

2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii;

3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni de

întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei.

Diagnosticul economico-financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii

financiare a întreprinderii, punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii, prin care se pot

aprecia riscurile trecute, prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară, precum şi

soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor.

Obiectivele diagnosticului economico- financiar sunt subordonate intereselor

utilizatorilor, rolul analizei fiind adaptat tipului de diagnostic.

Efectuată în interiorul întreprinderii - analiza internă – sau din exterior de către

organisme specializate financiar-bancare, sau de specialişti independenţi (analişti financiari) -

analiza externă – conduce la diagnosticul intern sau extern, cu obiective specifice diverşilor

utilizatori:

1) Analiza economico- financiară şi gestionarii: efectuată în interiorul întreprinderii, analiza

internă vizează aspecte susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul, având mai multe

obiective:

a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prin urmărirea

echilibrelor financiare, a rentabilităţii, solvabilităţii şi riscului financiar.

b) Pe această bază, se vor orienta deciziile de investiţii, de finanţare, de distribuire a

dividendelor, elaborându-se previziuni privind investiţiile, cheltuielile financiare, trezoreria în

pregătirea viitorului întreprinderii.

c) Efectuarea controlului de gestiune.

2) Analiza economico- financiară şi investitorii: Acţionarii sunt direct interesaţi în creşterea

valorii întreprinderii, deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. Remunerarea

acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere, de

aceea, în practică, investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprindere,

fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi plus-valoarea

în capital), cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în

vederea orientării spre titlurile avantajoase.

3) Analiza economico- financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în

bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor, aceasta

se utilizează şi de către întreprinderile care oferă împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi,

sau care vând pe credit:


14

a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii, adică de

capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt, dar nu rămân indiferenţi la

echilibrul financiar pe termen lung, interesaţi de mărimea fondului de rulment şi a necesarului

de fond de rulment.

b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate, băncile) trebuie să

se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii, de care depinde plata dobânzilor şi

rambursarea datoriilor. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor, posibilitatea de rambursare,

capacitatea de autofinanţare a întreprinderii, precum şi de rentabilitatea şi utilitatea

împrumutului acordat.

c) Pe termen scurt şi pe termen lung, creditorii sunt interesaţi de structura financiară

a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri

proprii).

4) Analiza economico financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori

comerciali, interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi,

vizează solvabilitatea întreprinderii, clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung, vizează

evaluarea continuităţii întreprinderii.

5) Analiza economico- financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite,

întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat.

Regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a

participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. Aceasta creează interesul salariaţilor

privind rentabilitatea pe termen scurt, dar şi păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul

financiar pe termen lung, care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de

faliment.

6) Analiza economico- financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se

asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor

operaţiuni cu legislaţia în vigoare, cum ar fi de exemplu politica în domeniul amortismentelor.

7) Analiza economico-financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor

întreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiază

informaţiile economice şi financiare, ţin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor

pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară.

Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv documentele, punând la dispoziţia celor

interesaţi rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o, evidenţiind în special aspectele

legate de rentabilitate şi riscuri, care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar.

Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii


15

comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate.

Obiectivele diagnosticului economico-financiar interior vizează punctul de vedere al

acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii. De exemplu,

diagnosticul necesar managerului vizează:

1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi

care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.

2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi

dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă.

3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este

echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar

convenabil.

4) Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi

dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Diagnosticul economico-financiar interior include o baterie de indicatori

operaţionali grupaţi în patru categorii:

I. Indicatori ai potenţialului tehnico-economic: capacitatea de producţie, activele

imobilizate, activele circulante, personalul întreprinderii;

II. Indicatori ai potenţialului financiar: structura capitalului, echilibrele financiare,

autonomia financiară, lichiditatea, solvabilitatea;

III. Indicatori ai rezultatelor economico-financiare: cifra de afaceri, valoarea adăugată,

rezultatele finale (profitul sau pierderea);

IV. Indicatori de eficienţă a utilizării potenţialului tehnico-economic şi financiar:

ratele de eficienţă a factorilor de producţie, ratele de eficienţă a cheltuielilor aferente

veniturilor, ratele de rentabilitate-profitabilitate, ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ, ş.a.

1.5. Conţinutul analizei economico-financiare

Orice disciplină ştiinţifică trebuie definită prin obiectul de studiu şi metoda proprie

de cercetare.

Obiectul de studiu al analizei îl formează activitatea economico-financiară a

agenţilor economici de nivel micro sau macro-economic, pe care o cercetează din punctul de

vedere al rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale şi financiare, în scopul

descoperirii şi valorificării posibilităţilor de perfecţionare în viitor. Activitatea de producţie a

entităţii este examinată din punct de vedere al interacţiunii factorilor simpli, munca şi

capitalul.


16

Drumul pe care-l parcurge analiza poate fi unul în sensul evoluţiei reale a

fenomenului, pornind de la procesul de producţie şi continuând cu rezultatele finale ale

acestuia, sau unul în sens invers, pornind de la rezultate spre factori.

În orice variantă de abordare, analiza vizează în final comensurarea rezultatelor

înregistrate în activitatea de producţie şi financiară (ca efect) cu resursele consumate (ca

efort), din comparaţie rezultând eficienţa.

În scopul realizării obiectivelor, analiza utilizează un sistem de indicatori

fundamentaţi statistic, specifici nivelului la care se execută.

Sistemul statistic românesc, prin Sistemul Conturilor Naţionale (SCN), fundamentat

de contabilitatea naţională, a uniformizat indicatorii necesari analizei în conformitate cu

sistemul aplicat unitar în cadrul O.N.U., facilitând comparaţiile externe şi stabilind o legătură

directă între analiza micro şi macroeconomică.

Metoda de cercetare a analizei, arătând calea de urmat în vederea cunoaşterii

raţionale a fenomenelor economice, se află în strânsă dependenţă de baza ei teoretică şi de

obiectul de studiu. Ea cuprinde un ansamblu de trepte, procedee şi tehnici în scopul explicării

şi măsurării relaţiilor cauză - efect în activitatea economică şi financiară.

Folosind metoda generală de cunoaştere a fenomenelor din natură şi societate, bazată

pe analiză şi sinteză ca procedee ce vizează descompunerea obiectului cercetat în părţi

componente şi reunirea lor într-un tot unitar, analiza economico-financiară şi-a cristalizat

calea de cunoaştere prin metoda proprie în patru trepte metodologice succesive.

Fiecare dintre cele patru trepte caracterizează una din laturile esenţiale ale analizei

(cantitativă sau calitativă) şi, luate la un loc, alcătuiesc un întreg, care arată pe ce cale, în ce

mod şi cu ce mijloace trebuie efectuată cercetarea analitică a întregului fenomen pentru a

ajunge la cauze.

În cadrul metodei proprii, analiza foloseşte un ansmblu de procedee şi tehnici

împrumutate de la alte discipline care îşi găsesc aplicabilitate atât în analiza calitativă, cât şi

în cea cantitativă. Este de neconceput analiza fără utilizarea instrumentelor oferite de

statistică, matematică şi informatică.

Datele culese din sursele informaţionale şi sistematizate conform planului de analiză,

trebuie amplu prelucrate, interpretarea lor fiind principala sarcină ce revine analizei

economico-financiare.

Statistica constituie un instrument indispensabil analizei în scopul fundamentării

indicatorilor, în efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu, în calculul indicilor, în testarea

teoriilor formulate şi sugerarea altora noi, precum şi în elaborarea de previziuni.


17

Matematica, fără a reprezenta un scop în sine, este utilizată în analiză ca instrument

de demonstraţie logică şi de formalizare care permite exprimarea relaţiilor existente între

diferite mărimi. Generalizarea utilizării matematicii în analiză a fost favorizată de

econometrie, care serveşte analizelor calitative, oferind modele, ce tebuie însă verificate şi

validate de practica economică.

Modelele simbolice la care recurge analiza îi conferă rigoare ştiinţifică, în măsura în

care raţionamentul analizei este similar cu raţionamentul matematic: ambele pleacă de la

ipoteze simple şi ajung la concluzii ce trebuie generalizate, existând în continuare posibilitatea

unor noi ipoteze asupra proprietăţilor matematice ale indicatorilor cercetaţi.

Utilizarea relaţiilor matematice trebuie făcută însă cu foarte mare atenţie, cu mult

discernământ, deoarece conform opiniei lui Einstein “În măsura în care legile matematicii

corespund realităţii, ele nu sunt sigure, iar în măsura în care sunt sigure, ele nu corespund

realităţii“.

Informatica, ştiinţa tratamentului raţional al informaţiei, a permis utilizarea

calculatorului electronic în practica economică, atât ca instrument de decizie, cât şi ca unul de

previziune.

Generalizarea folosirii tehnicii electronice de calcul şi perfecţionarea sistemului

informatic cer şi facilitează utilizarea matematicii superioare, a cercetării operaţionale în

special, în elaborarea unor analize ştiinţifice complexe.

Extinderea utilizării calculatorului creşte gradul de funcţionalitate al analizei,

accentuând importanţa funcţiei de diagnosticare şi prevedere, prin dezvoltarea caracterului

operativ şi de anticipaţie, prin efectuarea analizelor de tip multifactorial şi a analizelor

complexe integrate, ceea ce îi măreştete eficacitatea şi eficienţa.

1.6. Sursele de date şi informaţii ale analizei economico-financiare

O analiză economico-financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic

adecvat, care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni economico

financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare

ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Ea trebuie să înceapă prin adunarea

mai multor informaţii:

1) informaţii generale pe plan economic, fiscal şi monetar;

2) informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea;

3) informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii.

Informaţiile generale privesc conjunctura economică - situaţia generală a economiei


18

la un moment dat, ştiind că rezultatele întreprinderii pot fi influenţate de conjunctura

favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina

creşterea (reducerea) activităţii, a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă.

Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura

produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producţie, care au incidenţă asupra

rentabilităţii, rotaţiei stocurilor, mijloacelor de finanţare.

Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii şi publice,

altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la

cerere. Aceste informaţii sunt oferite de sistemul informaţional financiar contabil şi statistic şi

necesită prelucrări adecvate scopului propus.

Analiza economico financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative

ale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată partenerilor economici şi

sociali interni şi externi.

Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea

generală, care oferă informaţiile necesare analizei economico financiare prin documente de

sinteză –Situaţiile de raportare financiară- care se bazează pe un suport ce răspunde

exigenţelor Reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a C.E.E. şi cu

Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1)(OMFP 1752/2005), respectiv Standardele

Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) care cuprind următoarele documente egale ca

importnţă:

1. Bilanţul;

2. Contul de profit şi pierdere;

3. Situaţia modificării capitalurilor proprii;

4. Situaţia fluxurilor de trezorerie;

5. Note explicative la situaţiile financiare şi politici contabile.

Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia

financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul

financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual, alături de raportul administratorilor şi

raportul auditorilor financiari (cenzorilor).

Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi prelucrată în cadrul

analizei economico financiare în funcţie de obiectivele vizate, ele trebuind să fie inteligibile,

relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport

cost-beneficiu optim utilizatorilor.

1. Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment


19

dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în

listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările

acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul

exerciţiului financiar.

Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune

întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi

asociaţilor, provizioanele) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi ele constituie pasivele

bilanţului.

Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil (activul

imobilizat) şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic (activul circulant) constituie activele

bilanţului.

Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se

adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a

degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de

resurse.

2. Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv,

cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi

pierdere traduce activitatea în termeni de flux.

El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri

(fluxul de intrări), iar în debit înregistrează bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi

cheltuieli (fluxul de ieşiri).

Contul de rezultat Profit şi pierdere regrupează , sub formă de tabel, sau în listă,

cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare,

extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea)

pe tipuri de activităţi.

Cu alte cuvinte, acest cont reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea

de a genera profit, care se exprimă prin aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de

numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să

se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse.

În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în

listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul.

Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale (bilanţul şi contul de profit şi

pierdere) cerut de reglementările contabile româneşti conforme cu directivele europene

prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierdere după natură, fără ca


20

aceasta să fie însă restrictivă.

Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante

documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în special în economiile

bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat este preferat mai ales în

economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat.

3. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care

le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului

financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final

(profitul sau pierderea).

4. Situaţia fluxurilor de trezorerie oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii

de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea

investiţională şi modul de utilizare a acestora.

5. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de

întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate

informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare şi prezintă, narativ sau prin tabele

de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.

Notele explicative, în număr de 10, prezentate sistematic, trebuie să cuprindă

informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de

sinteză să ofere imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului

întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat.

1.7. Metodologia analizei economico-financiare

Analiza economico financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor

contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia economică şi

financiară şi a-i înţelege evoluţia, foloseşte o serie de instrumente şi mijloace specifice

adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului economico

financiar pe baza unei metode proprii de cercetare, în funcţie de obiectul de studiu.

Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte

metodologice şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor

cauzale între indicatorii studiaţi şi factorii determinanţi.

A. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune:

1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care

vizează obţinerea unei caracteristici cantitative şi calitative (abatere) faţă de o valoare de

referinţă, în funcţie de care pot exista:


21

a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele ale uneia sau

mai multor perioade precedente care servesc analizelor dinamice;

b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice similare interne sau

externe;

c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu;

d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii.

Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi

interpretată prin prisma factorilor de influenţă.

2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă,

deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi

separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite

identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi

interpretaţi.

Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii:

a) După timpul de formare a rezultatelor dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de

la tendinţa generală a acestora;

b) După locul lor de formare a rezultatelor dacă se urmăreşte localizarea cauzelor

care au determinat apariţia unor deficienţe;

c) După elementele stucturale ale fenomenului analizat dacă se urmăresc elementele

sau factorii determinanţi.

Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă,

din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează.

Diversitatea factorilor care determină indicatorii impune gruparea acestora în funcţie

de mai multe criterii:

a) După natură: factori tehnici, tehnologici, economici, social-politici;

b) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi,

calitativi şi de structură;

c) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi;

d) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort;

e) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi;

f) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi;

g) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili;

h) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili;

i) După importanţă: factori principali şi factori secundari.


22

Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli,

ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate.

3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii

fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura

dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoria fără factori rămâne sterilă, iar

factorii fără teorie sunt fără înţeles.

Ca treaptă metodologică, aceasta constituie unitatea a două laturi:

a) precizarea sistemului de legături cauzale între factori

b) cuantificarea influenţei lor.

Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului

de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista 2 feluri de legături:

a) legături deterministe (funcţionale, sau matematice);

b) legături de corelaţie (stochastice, sau statistice).

În cazul legăturilor deterministe (produs, raport, sumă, diferenţă), dependenţele

stricte permit calculul influenţelor factoriale cu precizie.

În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză

regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate.

4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la general ce

vizează reunirea părţilor componente într-un tot unitar.

Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este

fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele

nesemnificative, colaterale.

B. Procedeele de calcul utilizate în analiza factorială efectuată pe a treia treaptă

metodologică vizează cuantificarea influenţelor factorilor asupra modificării indicatorului

cercetat cu ajutorul unor procedee de calcul care trebuie alese în funcţie de natura legăturilor

cauză-efect dintre indicatori şi factori.

În acest sens, după analizele calitative care stau la baza stabilirii sistemului de

legături între indicatori şi factorii de influenţă, se procedează la analizele cantitative în

vederea determinării mărimii acestor influenţe.

1.7.1. Metoda substituirilor în lanţ

Substituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţei factorilor în cazul

relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectarea următoarelor principii de bază:

a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor, după natura şi importanţa lor;


23

b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoi factorii

calitativi (secundari);

c) În timpul substituirii, fiecare factor pe rând este considerat variabil, iar ceilalţi

sunt menţinuţi constanţi;

d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt.

Spre exemplificare, prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul unei relaţii

deterministe de tip:

I. Produs de factori: R = a x b x c

♦♦♦♦ Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă: T = NxZxH Tabelul 1

Perioada Nr.

crt.

Denumire (Simbol)

0 1

Abateri

(± ∆)

Indici

(%)

1. Numărul de muncitori (N) 580 600 + 20 103,44

2. Numărul de zile/an (Z) 290 280 - 10 96,55

3. Numărul de ore/zi (H) 8,0 7,8 - 0.2 97,5

4. Timul de muncă (T) - mii om.ore 1345,6 1310,4 - 35,2 97,38

a) Analiza indicatorului în mărimi absolute:

1. Modificarea indicatorului este diferenţa:

∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore.

2. Factorii de influenţă sunt următorii:

∆ = ∆N + ∆Z + ∆H,

în care:

∆N = (N1 – N0) x Z0 x H0 = 20 x 290 x 8 = + 46400 om·ore;

∆Z = N1·x (Z1 – Z0) x H0 = 600 x (-10) x 8 = - 48000 om·ore;

∆H = N1 x Z1 x (H1 – H0) = 600 x 280 x (-10) = - 33600 om·ore.

Prin însumare se verifică egalitatea:

∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = - 35200om·ore = ∆.

b) Analiza indicatorului în mărimi relative:

1. Modificarea relativă este egală cu diferenţa:

% , ,III

IrHZN

T 6221003897100100

1002

−=−=−××

=−=∆


∆r = ∆rN + ∆rZ + ∆rH (%),


24

în care:

44310044103100100100000

000

000

001,,I

HZN

HZN

HZN

HZNrN N =−=−=×

××

××−×

××

××=∆ % sau:

% ,T

NrN 443100

345600

46400100

0=×=×

∆=∆ .

−×

=−×

=×××

××−×

××

××=∆

100

559644103

100100100

000

001

000

011 ,,I

II

HZN

HZN

HZN

HZNrZ N

ZN103,44= - 3,57

% sau:

% ,T

ZrZ 573100

345600

48000100

0−=×

−=×

∆=∆

=×

−××

=×××

××−×

××

××=∆

100100100100

2000

011

000

111 ZNHZN IIIII

HZN

HZN

HZN

HZNrH

% ,,,,,,

492100

559644103

100

5975596441032

−=×

−××

= sau:

% ,T

HrH 492100

1345600

33600100

0−=×

−=×

∆=∆ .


∆rN +∆rZ + ∆rH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r.

În concluzie:

1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze: reducerea cu

10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %); scăderea zilei de muncă

cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %).

2. Creşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul de timp cu 46400

om·ore (3,44 %).

II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori

A) Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul:

Exemplificăm analiza factorială pentru cazul raportului: Cs

Mq =

♦♦♦♦ Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei Tabelul 2

Perioada Nr.

crt.

Denumire

(Simbol) 0 1

Abateri

(± ∆)

Indici

(%)

1. Materialele consumate (M) - tone 840 1056 + 216 125,71

2. Consumul specific (Cs) - to/buc. 0,20 0,24 + 0,04 120,00

3. Volumul producţiei (q) - buc. 4200 4400 + 200 104,75


25



∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi;


∆ = ∆M + ∆Cs,

în care:

10804200528020

10560

0

0

0

1+=−=−=−=∆ q

,Cs

M

Cs

MM bucăţi

8805280440020

10561

0

1

1

1−=−=−=−=∆

,q

Cs

M

Cs

MCs bucăţi


∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆.


1. Modificarea procentuală este diferenţa:

∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %.


∆r = ∆rM + ∆rCs,

în care:

%,,I

Cs

MCs

M

Cs

MCs

M

r MM 712510071125100100100

0

0

0

0

0

0

0

1

+=−=−=×−×=∆ sau:

71251004200

1080100

0,

q

MrM =×=×

∆=∆ %

%,,,

II

I

Cs

MCs

M

Cs

MCs

M

rCs MCS

M952071125100

120

71125001100100

0

0

0

1

0

0

1

1

−=−×=−×=×−×=∆ sau:

%,q

MrCs 9520100

4200

880100

0−=×

−=×

∆=∆ ;


∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r.

În concluzie:

1. Creşterea producţiei cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumului de materiale cu

216 to (25,71 %)


26

2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţiei cu 880

buc.(20,95 %)

B) Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul:

Exemplificăm analiza factorială în cazul raportului: q

Ctc =

♦♦♦♦ Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar (c) Tabelul 3

Perioada Nr.

crt.

Denumire (Simbol)

0 1

Abateri

(± ∆)

Indici

(%)

1 Cheltuielile totale (Ct) - mil. lei 210,00 246,40 + 36,40 117,33

2 Volumul producţiei (q) - buc. 4200 4400 + 200 104,75

3 Costul unitar (c) - mii lei/buc. 50 56 + 6 112,00



∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/bucată


∆ = ∆q + ∆Ct,

în care:

2825072474400

2100

0

0

1

0,,c

q

Ct

q

Ctq −=−=−=−=∆ mii lei/bucată

2887247564400

2101

1

0

1

1,,c

q

Ct

q

CtCt +=−=−=−=∆ mii lei/bucată


∆q + ∆Ct = - 2,28 + 8,28 = + 6 mii lei/buc. ≡ ∆



∆r = Ic – 100 = 112,0 – 100 = + 12,0 %;


∆r = ∆rq + ∆rCt (%), în care:

,,Iq

q

Ct

q

Ct

q

Ct

q

Ct

rq 56410075104

100100

100100100

22

0

0

0

0

0

0

1

0

−=−=−=×−×=∆ % sau:


27

% , ,

c

qrq 564100

50

282100

0−=×

−=×

∆=∆ ;

%,,,

,

IqIq

tI

q

Ct

q

Ct

q

Ct

q

Ct

rCtC

561675104

100100

75104

33117100100100100

22

0

0

1

0

0

0

1

1

=−×=−×=×−×=∆ sau:

% ,,

c

CtrCt 5616100

50

288100

0+=×=×

∆=∆ .


∆rq + ∆rCt = - 4,56 + 16,56 = + 12 % ≡ ∆r.

În concluzie:

1. Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.(4,75%) s-a datorat creşterii cheltuielilor totale cu

36,4 mil. lei (17,33 %) care l-au majorat cu 8,28 mii lei/buc (16,56 %).

2. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4,75 %) l-a redus cu 2,28 mii lei/buc (4,56 %).

1.7.2. Metoda balanţieră

Această metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministe de tip sumă şi

diferenţă: R = a + b – c

Exemplificăm analiza factorială în cazul relaţiei: M = Si + I - Sf

♦♦♦♦ Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale (M) Tabelul 4

Perioada Nr.

crt.

Denumire

(Simbol) 0 1

Abateri

(± ∆)

Indici

(%)

1. Stocul iniţial (Si) - tone 60 42 - 18 70,00

2. Intrările (I) - tone 900 1100 + 200 122,22

3. Stocul final (Sf) - tone 120 86 - 34 71,66

4. Materialele consumate (M) - tone 840 1056 + 216 125,71



∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone.


∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone);

în care:

∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = - 18 tone;

∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone;


28

∆Sf = - (Sf1 – Sf0 ) = - (86 - 120) = + 34 tone.


∆Si + ∆I +∆Sf = - 18 + 200 + 34 = + 216 tone ≡ ∆.



∆r = IM – 100 = 125,71 – 100 = + 25,71 %.


∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf,

în care:

%; ,M

SirSi 142100

840

18100

0−=×

−=×

∆=∆

%; , M

IrI 823100

840

200100

0+=×

+=×

∆=∆

%., M

SfrSf 044100

840

34100

0+=×

+=×

∆=∆


∆rSi + ∆rI + ∆rSf = - 2,14 + 23,8 + 4,04 = + 25,71 %.

În concluzie:

1. Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25,71 %) s-a datorat creşterii intrărilor cu 200 to

(22,2 %), care a majorat-o cu 200 to (23,8 %) şi reducerii stocului final cu 34 to (28,34 %),

care a majorat-o cu 34 to (4,04 %).

2. Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu aceeaşi

cantitate (18 to) (- 2,14 %).

1.7.3. Corelaţia statistică

În cazul relaţiilor stocastice, influenţele factorilor nu pot fi măsurate cu precizie, ci

doar estimate statistic, pe baza analizei regresionale.

Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară este condiţionată de

stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice

ale acesteia, precum şi interpretarea corectă a indicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie

(Cr) şi determinaţia (D).

Coeficientul de corelaţie, prin semnul şi valoarea lui, exprimă sensul şi intensitatea

legăturii dintre variabila rezultativă şi variabilele factoriale şi se calculează pe baza unei relaţii


29

matematice specifice tipului de legături dintre variabile (liniare sau curbilinii), care prezintă

semnificaţie prin semn (±) şi valoare ≤ 1.

De exemplu, în cazul regresei liniare simple de forma:

y = a ± b . x

coeficientul de coelaţie (Cr) se determină cu ajutorul raportului:

( )‡” ‡”

‡” ‡” ‡”22

=x-x.n

y.x-y.x.nCr x

( )‡” ‡”2

12y-y.n

Determinaţia reflectă gradul de dependenţă între variabile şi se determină cu relaţia:

2100= Cr.D (%)

De exemplu, un coeficient de corelaţie de (- 0,9), determinat statistic arată o legătură

inversă, relativ strânsă între variabile şi un grad de dependenţă a variabilei rezultative de

variabila independentă în procent de 81 % de factorul considerat. Restul de 19 % constituie

efectul altor factori neluaţi în calcul.

Metoda corelaţiei statistice este utilizată şi în analiza prospectivă, în elaborarea

previziunilor pe baza trendului, y = f (t), trebuind să se aibă în vedere marja de probabilitate

impusă de metodologia statistică.

1.7.4. Cercetările operaţionale

Cercetările operaţionale, care cuprind un ansamblu de metode şi procedee cu caracter

interdisciplinar cu dominantă matematică, pot fi utilizate în analiză în mai multe scopuri. Prin

aceste procedee se scot în evidenţă legăturile, se exprimă matematic şi se atribuie ponderi

factorilor.

Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză pot fi

deterministe (programarea liniară, drumul critic), probabiliste (firele de aşteptare, Pert) şi

simulative (Monte Carlo, simularea dinamică).

Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează în primul rând

modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziilor alternative, ele fiind

necesare în calculele de optimizare.

Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată de avantajele

oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii de maxim sau minim.

Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera de abordare în viziune

“marginalistă”, care îi accentuează caracterul pragmatic şi de anticipare.

Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct de plecare modelele


30

simbolice de reprezentare a indicatorului analizat, prin care dependenţele sunt redate prin

funcţii de forma Y = f(X).

Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prin histograme, linii

frânte sau curbe, după cum se operează cu variaţii discrete (finite) sau continue

(infinitezimale).

În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X, se poate considera că funcţia Y

se reprezintă prin curbe continui şi netede. În această accepţiune, în orice punct al domeniului

de definiţie, funcţia are o derivată, curba o tangentă, iar noţiunea de marginal devine identică

cu noţiunea de adiţional.

În aceste condiţii, marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Y exprimă variaţia

(±) a acestei funcţii, ca răspuns la creşterea cu câte o unitate a variabilei independente X.

Valoarea marginală se consideră ca fiind elasticitatea absolută a funcţiei care exprimă

sensibilitatea funcţiei la variaţia unitară a argumentului şi poate fi determinată prin raportul

creşterilor: YM = ∆Y/ ∆X, respectiv: YM = dY/dX

Exemplificăm analiza marginală pentru cazul funcţiei Ct = f(q)

♦ Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei:

Folosind datele din Aplicaţia 3 (c = Ct/q) se determină relaţiile dintre variabilele q şi

Ct în două variante:

1) Varianta creşterilor finite:

� Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade:

Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b;

Cm1 = 246,4/4400 = 56 mii lei/buc.

� Costul marginal: CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc.

� Ritmul de variaţie: RCt /q = ∆rCt/∆q = (117,33 – 100)/200 = 0,0866

� Elasticitatea: ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117,33 – 100)/(104,75 – 100) = 3,64;

2) Varianta creşterilor infinitezimale:

� Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia:

Ct = f(q) = - 554000 + 182·q

� Costul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q, în cele două perioade:

Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc;

Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.

� Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.

� Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0,086.


31

� Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3,64.

În concluzie:

1. Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc. de la 50 la 56 mii lei/buc.(20 %).

2. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieli adiţionale

de 182 mii lei, ceea ce depăşeşte costul mediu.

3. Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antrenează creşterea

costurilor cu 0,086 %.

4. Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creşterea cu 3,64

procente a costului total faţă de perioada 0, costul fiind relativ elastic în raport cu producţia.

Utilizarea elasticităţii în analiza economico-financiară vizează următoarele scopuri:

A) Efectuarea unor calcule previzionale cum ar fi, de exemplu, estimarea nivelului costurilor

din perioada următoare ca efect al creşterii cu 10 % a producţiei.

În acest caz se consideră că în perioada următoare elasticitatea E Ct/q = 3,64 se va

menţine neschimbată, de unde rezultă:

∆r Ct = ECt/q x ECt/q = 3,64 x 10 = 36,4 %,= 1001001

2×−

Ct

Ct, de unde:

Ct2 = 1,364 xCt1 = 1,364 x 246,4 = 336,09 mil. lei

B) Determinarea optimului funcţiei Y = f(X), care poate fi un maxim sau un minim:

În acest caz se impun două condiţii:

1) Anularea primei derivate: dY/dX = YM = 0;

2) Verifcarea semnului (±) al derivatei a doua care caracterizează natura extremului funcţiei:

a) d2Y/dX2 = dYM/dX < 0: YM = descrescător; Y tinde spre maxim;

b) d2Y/dX2 = dYM/dX > 0; YM = crescător; Y tinde spre minim

c) d2Y/dX2 = dYM/dX = 0; YM = maxim sau minim, Y înregistrează o inflexiune, schimbându-

şi orientarea faţă de X.

C) Estimarea gradului de risc economic şi financiar în cazul relaţiei dintre rezultatul din

exploatare şi volumul vânzărilor pe baza Coeficientului levierului de exploatare (CLE =

∆rRexp/∆rq) şi respectiv în cazul relaţiei dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul din

exploatare, pe baza Coeficientuui levierului financiar (CLF = ∆rRexerciţiu/∆rRexploatare).


32

CAPITOLUL 2

ANALIZA PERFORMANŢELOR ŞI

RISCURILOR PE BAZA CONTULUI ”PROFIT ŞI PIERDERE”

2.1. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere

Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine

profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea

averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi creşterea valorii

sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de

desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a

capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă.

Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor.

Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în

diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de rezerve.

Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile

depuse reflectate în cheltuielile aferente.

După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi, în analiza rentabilităţii

se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi

relative. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje, (diferenţe) între venituri şi

cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse

rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate.

Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii,

deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers, rentabilităţi slabe cu marje mari.

Numai ratele caracterizează real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic

eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor.

Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere,

situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor

patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Soldul

net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii,

respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor

existente.

Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri: după natură şi după


33

funcţii (destinaţie). În prezentarea tabelară debitul contului înregistrează cheltuielile, iar creditul

veniturile. Soldul contului (creditor sau debitor) reprezintă profitul sau pierderea în registrată în

cursul exerfciţiului financiar.

Structurarea tabelară a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor pe tipuri de activităţi după

natură reflectă fluxul de rezultate pe cinci paliere (Tabelul 3). Această structurare regrupează

fluxurile entităţii pe cele trei categorii de activităţi (de exploatare, financiară, extraordinară) şi

explică modul de constituire a rezultatului brut şi net al exerciţiului în diferite faze.

În acest mod se desprind concluzii privind nivelul performanţei în cursul exerciţiului

financiar, având în vedere ecuaţia care reflectă rezultatul final (profit sau pierdere), respectiv soldul

creditor sau soldul debitor al contului.

Cheltuieli + Sold creditor (Profit) = Venituri

Cheltuieli = Venituri + Sold debitor (Pierdere)

Debit Contul de profit şi pierdere Credit

Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi

1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare

(+) A. Rezultatul din exploatare (-)

2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare

(+) B. Rezultatul financiar (-)

(+) C. Rezultatul curent (A + B) (-)

3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare

(+) D. Rezultatul extraordinar (-)

Cheltuieli totale Venituri totale

(+) E. Rezultatul brut (C + D) (-)

Impozit pe profit

(+)F. Rezultatul net al exerciţiului (-)

Reglementările contabile româneşti armonizate cu directivele europene ;i Standardele

Internationale de Contabilitate (OMFP 1752/2005, OMEF 2374/2007) preferă formatul contului

după natură în listă (Tabelul 5) dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere

detalierea acestui rezultat şi după destinaţie.

Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei performanţei

economico-financiare, al analizei rentabilităţii şi riscurilor şi evaluării întreprinderii.

Pornind de la rezultatul final, se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii,

autofinanţarea şi conceptul de cash-flow care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.

De exemplu, prezentăm în Tabelul 5 Contul de profit şi pierdere al unei întreprinderi


34

industriale Beta, care are are şi activitate comercială, din care se constată evoluţia favorabilă a

indicatorilor privind cheltuielile,veniturile şi rezutatele în două exerciţii financiare onsecutive:

♦ Aplicaţia 6: Contul de profit şi pierdere al entităţii Beta Tabelul 5 . Nr. Denumirea indicatorului Exerciţiul financiar Abateri Indici crt. (mii lei) Precedent Curent (± ∆) (%)

1. Cifra de afaceri netă 136029 163498 + 27469 120,20 Producţia vândută (ct 701 ÷ 706 + 708) 134648 162271 + 27623 120,51 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct 707) 1381 1227 - 154 88,84 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri

nete (ct 7411)

0

0

-

- 2. Variaţia stocurilor de produse finite) - Sold C

şi a prod în curs de execuţie(ct 711) - Sold D 12732

9919 13494 13410

+ 762 + 3491

105,98 135,19

3. Producţia realizată pt scopuri proprii şi capitalizată (ct 721 + 722)

139 200 + 61 143,88

4. Alte venituri din exploatare (ct 7417 + 758) 816 1085 + 269 132,96 VENITURI DIN EXPLOATARE -Total 139797 164867 + 25070 117,93 5. a)Chelt. cu materii pr.şi mat. consum(ct 601+602-7412) 54759 48867 - 5892 89,24

Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 630 844 + 214 134,07 b)Alte cheluieli externe (cu energie+apă)(ct 605-7413) 8344 8198 - 146 98,25 c)Cheltuieli privind mărfurile (ct 607) 1109 808 - 301 72,85 6. Cheltuieli cu personalul 31645 37663 + 6018 119,01

a.) Salarii (ct 621+641-7414) 24051 28620 + 4569 118,99 b) Chelt. cu asig. şi prot. socială (ct 645 -7415) 7594 9043 + 1449 119,08 7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi

necorporale a.1) Cheltuieli (ct.6811+ 6813) a.2) Venituri (ct 7813 + 7815)

7045

7045 0

15028

17224 2196

+ 7983

+ 10179 + 2196

113,31

244,48 -

b) Ajustări de valoare privind activele circulante b.1) Cheltuieli (ct 654 + 6814) b.2) Venituri (ct 754 + 7814)

741 793

52

660 1396 736

- 81 + 603 + 684

88,94 176,04 375,36

8. Alte cheltuieli de exploatare 8.1.Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct 611 ÷ 614+ 621÷628-7416) 8.2.Cheltuieli cu alte impozite, taxe,vărsăm asim. (ct 635) 8.3.Chelt.cu despăgubiri, donaţii, active cedate (ct 658)

17432 9042

712

7678

24055 14877

795

8383

+ 6624 + 5835

+ 83

+ 705

138,00 164,53

111,65

109,18 Ajustări privind provizioanele

- Cheltuieli (ct 6812) - Venituri (ct 7812)

1200 1200

0

2401 3601 1200

+ 1201 + 2401 + 1200

200,08 200,08

- CHELTUIELI DE EXPLOATARE -Total 122904 138523 + 15619 112,71 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXLOATARE

- Profit - Pierdere

16893

0

26344

0

+ 9451

-

155,94

- 9. Venituri din interese de participare(ct 7613÷7616)

- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate 62 0

89 0

+ 27 -

143,55 -

10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate (ct 7611+7612) - din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate

0 0

0 0

- -

- -

11. Venituri din dobânzi (ct 766) - din care veniturile obţinute de la entităţile afiliate

109 0

22 0

- 87 -

20,91 -

Alte venituri financiare(ct 762÷765+767+768+788) 3365 1541 - 1824 154,17

VENITURI FINANCIARE - Total 3536 1653 - 1883 46,77 12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor

financiare deţinute ca active circulante - Cheltuieli (ct 686) - Venituri (ct 786)

0

0 0

0

0 0

-

- -

-

- -


35

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct 666 – 7418) - din care cheltuielile în relaţia cu entităţile afiliate

876 0

1380 0

+ 505 -

157,65 -

Alte cheltuieli financiare(ct 663÷665+667+668) 1976 2892 + 916 146,35

14. CHELTUIELI FINANCIARE - Total 2852 4272 + 1420 149,82

15. PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ - Profit - Pierdere

684

0

0

2619

- 684

+ 2619

- 100

- 16. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ

- Profit - Pierdere

17577

0

23725

0

+ 6148

-

134,96

- 17. Venituri extraordinare (ct 771) 0 0 - - 18. Cheltuieli extraordinare (ct 671) 0 0 - - 19. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA

EXTRAORDINARĂ - Profit

- Pierdere

0 0

0 0

- -

- -

20. VENITURI TOTALE 143333 166520 + 23187 116,17 21. CHELTUIELI TOTALE 125756 142795 + 17039 113,55 22. PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ

- Profit - Pierdere

17577

0

23725

0

+ 6148

-

134,96

- 23. IMPOZITUL PE PROFIT

- Cheltuieli cu impozitul pe profit curent (ct 6911) - Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat (ct 6912) - Venituri din impozitul pe profit amânat (ct 791)

5152 5139

13 0

4046 5201 419

1574

- 1106 + 62

+ 406 + 1574

78,53 101,21

3000 -

24. Alte impozite nereprezentate în elementele de mai sus (ct 698)

0 0 - -

25. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIŢIULUI FINANCIAR - Profit

- Pierdere

12425 0

19679 0

+ 7254 -

158,37 -

Prin regruparea fluxurilor pe tipuri de activităţi (exploatare, financiară, extraordinară),

contul de profit şi pierdere permite concluzii privind nivelul performanţei în exerciţiul financiar

încheiat pe cinci paliere (rezultatul din exploatare, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul

extraordinar, rezultatul brut şi net).

De exemplu, structurarea fluxului de rezultate prin prezentarea tabelară (orizontală) a

contului de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu conduce la marjele de rentabilitate din

Tabelul 6, din care se desprind concluzii privind modul de constituire a rezultatului exerciţiului:

1. Marja de rentabilitate pozitivă din de exploatare (profit) în creştere faţă a majorat rezultatul

curent (profitul).

2. Rezultatul financiar a evoluat de la profit la pierdere ca urmare a reducerii veniturilor financiare

şi a creşterii cheltuielilor financiare.

3. Prin absenţa rezultatului extraordinar s-a înregistrat egalitatea dintre rezultatul curent şi

rezultatul brut al exerciţiului.

4. Creşterea rezultatului brut şi reducerea impozitului pe profit au majorat corespunzător rezultatul

net al exerciţiului (profitul net).


36

♦ Aplicaţia 7: Structura fluxului de rezultate din contul de profit şi pierdere Tabelul 6

Nr.

crt.

Cheltuieli şi profit petipuri de activităţi

Exerciţiul financiar Venituri şi pierderi pe tipuri deactivităţi

Exerciţiul financiar

1. Cheltuieli de exploatare 122904 138523 Venituri din exploatare 139797 164867

2. Rezultatul din exploatare (±) + 16893 +26344 - - -

3. Cheltuieli financiare 2852 4272 Venituri financiare 3536 1653

4. Rezultatul financiar (±) + 684 - - - - 2619

5. Rezultatul curent (±) + 17577 +23725 - - -

6. Cheltuieli totale 125756 142795 Venituri totale 143333 16650

7. Rezultatul brut (±) + 17577 + 23725 - - -

8. Impozitul pe profit 5152 4046 - - -

9. Rezultatul net (±) +12425 +19679 - - -

2.2. Analiza performanţei pe baza Tabloului soldurilor intermediare de gestiune

Contul de rezultat „Profit şi pierdere” al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate

pentru a obţine indicatori necesari gestiunii prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de

gestiune (Cascada SIG).

Aceste solduri pot fi structurate în două categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate.

2.2.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune privind activitatea

Din punct de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice

exploatării sunt indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare, care permit

însumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite,

semifabricate, prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu care sunt capitalizate,

respectiv imobilizate în întreprindere:

1) Cifra de afaceri (CA) exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a

întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei:

CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + Prestări servicii)(Vmf)+ Producţia

vândută (activitatea industrială)(Pv)

2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de

comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se

determină cu ajutorul relaţiei:

Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf)

3) Producţia exerciţiului (Pex) cuprinde bunurile şi serviciile produse în cursul exerciţiului,

indiferent de destinaţie, fiind determinată cu relaţia:

Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ∆S) + Producţia realizată pentru


37

scopuri proprii şi capitalizată (Producţia imobilizată) (Pi).

4) Valoarea adăugată (Vad) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin

propria activitate şi se calculează cu relaţia:

Vad = Marja comercială(Mc)+Producţia exerciţiului(Pex)–Consumuri intermediare (Ci).

De exemplu, pe baza datelor din contul de profit şi pierdere (Tabelul 5) se obţin soldurile

intermediare de gestiune care caracterizează performanţa exploatării prezentate în Tabelul 7:

♦ Aplicaţia 8: Soldurile intermediare de gestiune-activitate Tabelul 7

Nr. Denumirea indicatorului Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. (mii lei) Precedent Curent (± ∆) (%)

1. Producţia vândută (Pv) 134648 162271 +27623 120,51

2. Venituri din vânzarea mărfurilor (Vmf) 1381 1227 - 154 88,84

3. Cifra de afaceri netă (CA) 136029 163498 +27469 120,20

4. Cheltuieli privind mărfurile (Chmf) 1109 808 - 301 72,85

5. Marja comercială (Mc)(2 - 4) 272 419 +147 154,04

6. Variaţia stocurilor de produse finite şi a prod. în curs de execuţie - Sold C (+) - Sold D (-) ∆S (±)

12732 9919

+ 2813

13494 13410

+ 84

+ 765

+ 3491 - 2729

105,98 135,19

2,98 7. Producţia realizată pt. scopuri proprii şi capitalizată (Pi) 140 200 + 60 143,88

8. Producţia exerciţiului (Pex) (1 + 6 + 7) 137601 162555 +24954 134,31

9. Consumuri intermediare (Ci)

- Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile

- Alte cheltuieli materiale

- Alte cheltuieli externe (cu energie şi apă)

- Cheltuieli privind prestaţiile externe

72775

54759

630

8344

9042

72785

48867

843

8198

14877

+ 10

- 5892

+ 213

- 146

+ 5835

100,01

89,24

134,0

98,25

164,53

10. Valoarea adăugată (5 + 8 – 9) 65098 90189 + 25091 138,54

Din datele Tabelului 7 se constată următoarele:

1. Toate soldurile intermediare de gestiune de exploatare au cunoscut creşteri, dar ritmurile de

creştere înregistrate au fost diferite datorită decalajelor dintre dinamica elementelor luate în calculul

acestora.

2. Cifra de afaceri a crescut cu 20,2 %, în condiţiile creşterii producţiei vândute cu 20,51 % şi ale

reducerii vânzărilor de mărfuri cu 11,16 %.

3. Creşterea marjei comerciale cu 54,04 % a fost consecinţa reducerii vânzărilor de mărfuri cu

11,16 % şi a reducerii cheltuielilor privind mărfurile cu 27,15 %.

4. Creşterea producţiei exerciţiului cu 34,31 % s-a înregistrat în condiţiile creşterii producţiei

vândute cu 20,51 %, reducerii stocurilor de produse finite şi producţie în curs de execuţie cu 97,02

% şi creşterii producţiei realizate pentru scopuri proprii (imobilizate) cu 43,88 %..


38

5. Valoarea adăugată a crescut cu 38,54 % ca urmare a creşterii marjei comerciale şi a producţiei

exerciţiului cu 54,04 % şi respectiv 34,31 %, comparativ cu creşterea nesemnificativă a

consumurilor intermediare (0,01 %).

6. Dinamicile diferenţiate ale soldurilor intermediare reflectă aspecte pozitive privind creşterea

producţiei vândute şi reducerea stocurilor, precum şi accentuarea ponderii producţiei vândute în

cifra de afaceri în defavoarea vânzărilor de mărfuri.

6. Creşterea mai accentuată a valorii adăugate comparativ cu cifra de afaceri şi producţia

exerciţiului caracterizează favorabil majorarea puterii economice reale a întreprinderii în comparaţie

cu creşterea veniturilor şi a investiţiilor în imobilizări.

Soldurile intermediare de gestiune, ca indicatori valorici ai exploatării, rezultă din

evaluarea bănească a volumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p):

Q = Σ q x p

Gradul de realizare a producţiei (IQ) este influenţat de dinamica volumului fizic (Iq) şi a

preţului (Ip):

100

10010000

11

0

1 IpIq

pq

pq

Q

QIQ ×=×

×

×=×=∑∑ (%).

Pentru a asigura comparabilitatea datelor şi determinarea evoluţiei reale a indicatorilor se

impune fie utilizarea unor preţuri constante (p), fie recalcularea producţiei (Qreal) cu ajutorul

indicelui preţurilor (Ip):

1000

1⋅×

×

×=∑∑

pq

pqIq respectiv:

Ip

Qreal Q

1= ,

în care:

10001

11×

×

×=∑∑

pq

pqIp .

La o rată a inflaţiei mai mare de 10 %, creşterea reală se determină prin deflatare cu

formula lui Fisher:

1001

1001

1

1×

+

−=×

−

+

+=

Ri

RinomCr

Ri

nomCrCr (%),

în care:

Cr = creşterea reală;

Cr nom = creşterea nominală.

De exemplu, dacă un indicator are o creştere nominală de 50 %, iar rata inflaţiei este 30 %,


39

creşterea reală (Cr) a indicatorului este de numai15,4 %:

% 4,15100301

3050=×

+

−=Cr .

La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %, creşterea reală este dată de diferenţa:

Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei.

2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi, fiind

situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi

ratei rentabilităţii.

Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii

curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor,

executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri, mai

puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare –

cumpărare, cifra de afaceri cuprinde numai producţia vândută (Pv):

CA = Pv = ∑ [q (S)] x p

în care:

q = Volumul fizic al vânzărilor;

S = Structura vânzărilor;

p = Preţul de vânzare unitar.

La unităţile cu profil comercial, cifra de afaceri cuprinde numai veniturile din vânzările de

mărfuri:

100

ARVmfCA

×== ,

în care:

R = Volumul mărfurilor desfăcute;

A = Cota medie de adaos comercial.

La întreprinderilor cu activitate complexă, de producţie şi comercială, cifra de afaceri

cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf):

CA = Pv + Vmf.

Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi

depinde de producţia marfă fabricată (Pmf), care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării:

produsele finite (Pf), semifabricatele (Sv) destinate vânzării, lucrările executate şi serviciile prestate

(Li), chiriile, locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate şi se obţine prin însumarea


40

elementelor componente, conform relaţiei:

Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.

A. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost

principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată, cum au evoluat ele în timp şi

ce tendinţă cunosc.

Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu

concurenţii, creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor. Cota de piaţă a

întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală

a sectorului (CAt):

100CAt

CApCp ×= .

Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă, atunci analiza trebuie să

evidenţieze structura cifrei de afaceri după provenienţă: la intern şi la export.

De exemplu, efectuăm analiza cifrei de afaceri pe baza datelor Tabelului 8:

♦ Aplicaţia 9: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Tabelul 8

Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Indici StructuraCA(%)

crt. (mii lei) Precedent Curent (%) S0 S1

1. Producţia vândută 134648 162271 120,51 98,98 99,25

2. Vânzări de mărfuri 1381 1227 88,85 1,02 0,75

3. CA netă, din care: 136029 163498 120,19 100 100

4. - la intern 111544 142897 128,11 82,00 87,40

5. - la export 24485 20601 84,13 18,00 12,60


1. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri pe total s-a realizat în condiţiile creşterii valorii

producţiei vândute şi reducerii vânzărilor de mărfuri.

2. Ca o consecinţă directă, s-a înregistrat reducerea ponderii activităţii comerciale şi accentuarea

importanţei activităţii de producţie.

3. Creşterea ponderii livrărilor pe piaţa internă a redus ponderea livrărilor la export, ca urmare a

creşterii concurenţei pe piaţa externă.

B. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Modificarea cifrei de afaceri este diferenţa:

∆ = CA1 - CA0 = 163498 - 136029 = + 27469 mii lei

(∆r = ICA – 100 = 120,19 – 100 = + 20,19 %)


41

Factorii de influenţă sunt următorii:

∆ = ∆Pv + ∆Vmf

în care:

∆Pv = Pv1 – Pv0 = 162271 – 134648 = + 27623 mii lei

( % 3,20 100136029

27623+=×=∆rPv )

∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 1227 - 1381 = - 154 mii lei

( % 11,0- 100136029

154-=×=∆rVm )


∆Pv + ∆Vmf = 27623 - 154 = + 27623 mii lei = ∆,

(20,3 - 0,11 = + 20,19 % = ∆r)

În concluzie:

1. Cifra de afaceri a crescut datorită majorării producţiei vândute, prin creşterea ponderii livărilor pe

piaţa internă.

2. Reducerea vânzărilor de mărfuri şi scăderea ponderii activităţii comerciale a diminuat

corespunzător cifra de afaceri.

Aceste rezultate impun aprofundarea factorilor de influenţă a cifrei de afaceri pe o treaptă

superioară: producţia vândută şi vânzările de mărfuri.

a) Analiza factorială a producţiei vândute:

Modelul de calcul al producţiei vândute, Pv = ∑q(S)·p, permite determinarea factorilor de

creştere: volumul fizic şi structura sortimentală a vânzărilor (q, S) şi preţul de vânzare (p).

De exemplu, efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe grupele de produse

prezentate în Tabelul 9:

♦ Aplicaţia 10: Analiza producţiei vândute pe grupe de produse Tabelul 9

Grupe de

produse

Cantitatea

vândută

Preţ unitar

(lei/unitate)

Valoarea şi structura producţiei vândute

(mii lei)

(unit.fizice) q0 q1 p0 p1 Pv0 = q0 x p0 Pv1 = q1 x p1 P´v0 = q1 x p0

A – tone 270,3 408 785 800 21222 (40%) 32650 (42%) 32028 (43,8%)

B – mii buc. 4127 5640 45 51 18569 (35%) 28763 (37%) 25380 (34,7%)

C – mii buc. 1638 1944 81 84 13274 (25%) 16325 (21%) 15747 (21,5%)

Total x x x x 53055 (100) 77738 (100) 73155 (100)

Pe baza datelor Tabelului 9 se obţin următoarele rezultate:

Modificarea producţiei vândute este diferenţa:


42

∆ = Pv1 – Pv0 = 77738 – 53055 = + 24683 mii lei

(∆r = IPv – 100 = 146,52 – 100 = + 46,52 %)


∆ = ∆q + ∆S + ∆p,

în care:

∆q+ ∆S = ∑[q1(S1)·x p0] - Pv0 = 73155 – 53055 = + 20100 mii lei

( %88,37100 x 53055

20100+=

+=∆+∆ rSrq )

∆p = ∑[q1(S1)·x p1] - ∑[q1(S1)·x p0] = 77738 – 73155 = + 4583 mii lei

( 64,810053055

4583rp +=

+=∆ x %)


∆q + ∆S + ∆p = 20100 + 4583 = + 24683 mii lei = ∆

(∆rq + ∆rS + ∆rp = + 37,88 + 8,64 = + 46,52 % = ∆rPv)

În concluzie:

1.Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a modificării structurii

producţiei.

2. Majorarea preţurilor unitare ale produselor a contribuit în mai mică măsură la creşterea valorii

producţiei vândute.

b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri:

Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumul mărfurilor desfăcute

(rulajul R ) şi de cota procentuală medie de adaos comercial ( A ), respectiv marja comercială

exprimată procentual:

100

100

100∑ ××

=×

=/ASRAR

Vmf

în care:

S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri;

A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.

De exemplu, analiza factorială a vânzărilor de mărfuri are la bază datele Tabelului 10, din

care se obţin următoarele rezultate:

Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa:

∆ = Vmf1 – Vmf0 = 1227 - 1381 = - 154 mii lei

(∆r = IVm – 100 = 88,85 – 100 = - 11,15 %).


43

♦ Aplicaţia 11: Analiza vânzărilor de mărfuri Tabelul 10

Nr. Elemente de calcul Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. Precedent Curent (±∆) (%)

1. Volumul desfacerilor (R) – mii lei 4603,33 3718,18 - 885,15 80,77

2. Cota medie de adaos ( A ) - % 30,0 33,0 + 3,0 110,0

3. Vânzări mărfuri (Vmf) – mii lei 1381 1227 - 154 88,85


∆ = ∆R + ∆ A

în care:

( )545,265

100

3015,885

100

x - 001−=

−==∆

xARRR mii lei

( 22,191001381

5545,265rR = x =∆ %)

( )545,111

100

3 x 3718,18

100

)- 011

+=+

==∆

AARA mii lei

( =Ar∆ 07,81001381

545,111+= x

+ %)


∆R + ∆ A = - 265,545 + 111,545 = - 154 mii lei = ∆

(-19,22 + 8,07 = - 11,15 % = ∆r)

În concluzie, veniturile din vânzările de mărfuri s-au redus ca urmare a reducerii

cantităţilor de produse vândute, ceea ce confirmă scăderea ponderii activităţii comerciale, şi au

crescut prin creşterea cotei de adaos comercial.

Veniturile din vânzarea mărfurilor depind de preţul de vânzare a mărfurilor şi al celor

pentru care nu s-au întocmit facturi , precum şi de sumele încasate în numerar.

Cheltuielile privind mărfurile se referă la valoarea mărfurilor aflate la terţi pentru care au

fost emise documente de vânzare sau constatate lipsă la inventar şi valoarea mărfurilor lipsă la

inventariere, depreciate ireversibil.

2.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate

desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului

activităţii întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o

lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare.


44

Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere,

indiferent de destinaţie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producţie globală a

exerciţiului financiar.

Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold intermediar de gestiune se

determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia realizată

pentru scopuri proprii şi capitalizată (Pi):

Pex = Pv + Ps + Pi.

Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără

taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).

Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite, semifabricate,

producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf) şi stocurile iniţiale (Si):

∆S = Sf – Si.

Producţia realizată în scopuri proprii şi capitalizată(respectiv producţia imobilizată)

cuprinde lucrări efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieţei, ci conservării şi folosirii în

interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii

efectuate prin efort propriu.

Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar,

producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care

afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare

(exclusiv TVA), producţia stocată, care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere, ca şi

producţia imobilizată (capitalizată) sunt evaluate în costuri de producţie.

Analiza factorială a producţiei exerciţiului presupune mai multe trepte, după cum urmează:

♦♦♦♦ Aplicaţia 12: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului

Tabelul 11 Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indici


1. Producţia vândută ( Pv) 134648 162271 + 27623 120,51

2. Producţia stocată (± ∆S) (3-4) + 2813 + 84 - 2729 2,98

3. Sold C ct 711 (Sf) (+) 12732 13494 + 762 105,98

4. Sold D ct 711 (Si) (-) 9919 13410 + 3491 135,19

5. Producţia realizată în scopuri proprii şi capitalizată)(imobilizată) ( Pi)

140 200 + 60 143,88

6. Producţia exerciţiului (Pex)(1+2+5) 137601 162555 + 24954 118,13

Pe baza datelor din Tabelul 11 se obţin următoarele rezultate:

Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa:

∆ = 162555 - 137600 = + 24954 mii lei


45

(∆r = IPex – 100 = 118,13 – 100 = + 18,13 %)


A. Pe treapta I: ∆ = ∆Pv + ∆Ps + ∆Pi,

în care:

∆Pv = Pv1 – Pv0 = 162271 –134648 = + 27623 mii lei

( % 07,20 100 x137601

27623+=

+=∆rPv )

∆Ps = Ps1 – Ps0 = 84 – 2813 = - 2729 mii lei

( % 98,1-100 x137601

2729-==∆rPs )

∆Pi = Pi1 – Pi0 = 200 – 140 = + 60 mii lei

( % 0,04 100 x137601

60+=

+=∆rPi )


∆Pv + ∆Ps + ∆Pi = 27623 – 2729 + 61 = + 24955 mii lei = ∆

(20,07 – 1,98 + 0,04 = + 18,13 % = ∆r)

B. Pe treapta a doua: ∆Ps = - 2729 mii lei = ∆Sf + ∆Si

( 98,1100137601

2729−=

−=∆ xrPs %)

în care:

∆Sf = Sf1 – Sf0 = 13494 – 12732 = + 762 mii lei

( %) 0,55 100 x137601

762 +=

+=∆rSf

∆Si = Si0 – Si1 = 9919 - 13410 = - 3491 mii lei

( %. ,rSi 532 - 100x 137601

3491==∆ )


∆Sf + ∆Si = + 762 - 3491 = - 2729 mii lei = ∆Ps

(+ 0,55 – 2,53 = - 1,98 % = ∆rPs)

În concluzie:

1. Creşterea producţiei exerciţiului a fost consecinţa creşterii producţiei vândute şi a producţiei

imobilizate.

2. Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ca urmare a reducerii

stocurilor finale şi a creştererii socurilor iniţiale.

Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi a întreprinderii şi poate


46

creşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări, sau prin creşterea producţiei

stocate.

Influenţa factorilor de creştere a producţiei exerciţiului trebuie interpretată diferenţiat

deoarece nu orice creştere a producţiei exerciţiului se reflectă în îmbunătăţirea performanţei

financiare, astfel:

a) Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor, ceea ce

impune urmărirea atentă a dinamicii acestora, majorarea stocurilor favorizând imobilizări de active

circulante cu efect negativ asupra vitezei de rotaţie.

b) Reducerea stocurilor prin diminuarea soldului creditor al contului 711 în raport cu

soldul debitor (destocajul) diminuiază corespunzător producţia exerciţiului, constituind un factor de

reducere a imobilizărilor de active circulante care poate afecta continuitatea procesului de

producţie.

c) Creşterea vânzărilor, ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor materii prime

mai scumpe, de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparată cu ratele întreprinderilor

din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii, iar producţia exerciţiului trebuie

studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.

d) Fără a fi un indicator principal de apreciere şi evaluare a performanţei financiare a

întreprinderii, importanţa creşterii producţiei exerciţiului decurge din rolul acesteia în evaluarea

volumului global de activitate din cursul unui exerciţiu financiar, precum şi în ceea ce priveşte

calculul şi analiza valorii adăugate.

2.2.1.3. Analiza valorii adăugate

Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea

valorii adăugate. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia

exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri

intermediare.

Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul

unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii

prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă.

Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă crearea sau creşterea

valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de

producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin

propria activitate, prin utilizarea factorilor de producţie.

Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte a producţiei altor


47

întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte

valoarea propriei producţii.

Valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri, care nu poate oferi

singură o imagine adevărată a întreprinderii, fiind singura care îi poate măsura puterea economică

reală.

Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări (piaţa aval), fiind

instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care caracterizează, mai

fidel performanţa întreprinderii.

Valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai activităţii

întreprinderii, prin faptul că suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituie

produsul intern brut (PIB):

∑ Vad = PIB.

Calculul valorii adăugate se realizează prin două metode:

1. Metoda substractivă (sintetică), care determină valoarea adăugată ca diferenţă între producţie şi

cumpărări, în sensul pieţii amonte.

2 Metoda aditivă (analitică), care presupune un demers invers, vizând elementele de repartiţie ale

valorii adăugate care includ costul factorilor de producţie ce trebuie remuneraţi.

1. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă

După această metodă, valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintre producţia exerciţiului

(plus marja comercială) şi consumurile de bunuri şi servicii provenite de la terţi (Ci):

Vad = Pex + Mc – Ci

Marja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şi costul de

cumpărare a mărfurilor (Chmf), fiind suplimentul de valoare adus de activitatea comercială, ceea ce

constituie valoarea adăugată vândută.

La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale, valoarea adăugată este obţinută

numai ca diferenţă:

Vad = Pex – Ci

Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior şi includ

următoarele categoriile de cheltuieli care vizează achiziţia de: materii prime, materiale consumabile

(Mp), energie şi apă (utilităţi) (U), prestaţiile externe (Pe) şi alte cheltuieli materiale (Acm):

Ci = Mp + M + U + Pe + Acm

Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe baza Tabelului 12,

din care se obţin următoarele rezultate:


48

Modificarea valorii adăugate este diferenţa:

∆ = Vad1 – Vad0 = 90189 – 65098 = + 25091 mii lei.

(∆r = IVad – 100 = 138,54 – 100 = + 38,54 %).

♦ Aplicaţia 13: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivă Tabelul 12

Nr. Elemente decalcul Exerciţiul financiar Abateri Indici


1. Marja comercială (Mc) 272 419 + 147 154,04

2. Producţia exerciţiului (Pex) 137601 162555 + 24954 134,31

3. Consumuri intermediare (Ci), din care:

- Materii prime şi mater. Consumabile (Mp)

- Alte cheltuieli materiale (Acm)

- Energia şi apa (U)

- Prestaţii externe (Pext)

72775

54759

630

8344

9042

72785

48867

843

8198

14877

+ 10

- 5892

+ 213

- 146

+ 5835

100,01

89,24

134,0

98,25

164,53

4. Valoarea adăugată (Vad)(1 + 2 - 3) 65098 90189 +25091 138,54

Factorii de influenţă pot fi separaţi pe două trepte, după cum urmează:

1) Pe treapta I:

∆ = ∆Pex + ∆Mc + ∆Ci,

în care:

∆Pex = Pex1 – Pex0 = 162555 – 137601 = + 24954 mii lei

(∆rPex = % 33,38 100 x 65098

24954+=

+)

∆Mc = Mc1 – Mc0 = 419 – 272 = + 147 mii lei

(∆rMc = % 22,0 100 x 65098

147+=

+)

∆Ci = Ci0 – Ci1 = 72775 – 72785 = - 10 mii lei

(∆rCi = % 01,010065098

10−= x )


∆Pex + ∆Mc + ∆Ci = + 24954 + 147 - 10 = + 25091 mii lei = ∆.

(38,33 + 0,22 – 0,01 = + 38,54 % = ∆r)

2) Pe treapta II:

a) Influenţa producţiei exerciţiului:

∆Pex =24954 miilei = ∆Pv + ∆Ps + ∆Pi,


49

în care:

∆Pv = Pv1 – Pv0 = 162271 – 136648 = + 27623 mii lei

(∆rPv = % 43,42100 x 65098

27623+=

+)

∆Ps = Ps1 - Ps0 = 84 – 2813 = - 2729 mii lei

(∆rPs = 19,4- 100 x 65098

2729-= %)

∆Pi = Pi1 - Pi0 = 200 – 140 = + 60 mii lei

∆rPi = 09,0 100 x 65098

60+= %.


∆Pv + ∆Ps + ∆Pi = 27623 – 2729 + 60 = + 24954 mii lei = ∆Pex;

(+ 42,43 – 4,19 + 0,09 = + 38,33 % = ∆rPex)

b) Influenţa marjei comerciale:

∆Mc = + 147 mii lei (0,22 %) = ∆Vmf + ∆Chmf,

în care:

∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 1227 – 1381 = - 154 mii lei

( %24,0 -100 x 65098

154 -==∆rVmf )

∆Chmf = Chmf0 – Chmf1 = 1109 - 808 = + 301 mii lei

( %46,0 100 x 65098

301+=

+=∆rChmf )


∆Vmf + ∆Chmf= - 154 + 301 = + 147 mii lei = ∆Mc

(- 0,24 + 0,46 = + 0,22 % = ∆rMc)

c) Influenţa consumurilor intermediare:

∆Ci = ∆Mp + ∆U + ∆Pext + ∆Acm = + 10 mii lei (0,01 %)

în care:

∆Mp = Mp0 – Mp1= 54759 - 48867 = + 5892 mii lei

( %05,9100 x 65098

5892+=

+=∆rMp )

∆U = U0 – U1 = 8344 – 8198 = + 146 mii lei

( 22,0100 x 65098

146+=

+=∆rU %)


50

∆Pext = Pext0 - Pext1= 9042 – 14877 = - 5835 mii lei

%)96,8 100 x 65098

5835-( ==∆rPext

∆Acm = Acm0 – Acm1= 630 - 843 = - 213 mii lei

( 32,0100 x 65098

213-==∆rAcm %)


∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm = + 5892 + 146 - 5835 – 213 = + 10 mii lei = ∆Ci

(+ 9,05 + 0,22 – 8,96 - 0,32 = + 0,01 % = ∆rCi)

În concluzie:

1. Creşterea valorii adăugate s-a datorat creşterii producţiei exerciţiului şi marjei comerciale,

majorarea nesemnificativă a cheltuielilor privind consumurile intermediare s-a datorat creşterii

prestaţiilor externe şi a altor cheltuieli materiale.

2. Cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, dominante în consumurile

intermediare, s-au redus, ceea ce a majorat valoarea adăugată.

2. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă

Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă

de precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează costul

factorilor de producţie.

Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor

structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu

protecţia socială) (Chp), cheltuieli cu impozite şi taxe fără TVA (I+Tx), cheltuielile financiare (Ch

fin), amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale, (Aai),

ajustarea valorii activelor circulante, ajustări privind provizioanele, alte cheltuieli de exploatare

(despăgubiri, donaţii şi active cedate), cheltuieli extraordinare şi rezultatul net din care se deduc:

alte venituri din exploatare, venituri financiare, venituri extraordinare, venituri din subvenţii de

exploatare (Bn):

Vad = Cheltuieli cu personalul + Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

(inclusiv impozitul pe profit) + Cheltuieli financiare + Amortizări şi provizioane pentru

deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante +

Ajustări privind provizioanele + Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi

active cedate) + Cheltuieli extraordinare + Rezultatul net (din care se deduc: alte venituri din

exploatare, venituri financiare, venituri extraordinare, venituri din subvenţii de exploatare).

Vad brută = Chp + (I+Tx) + Chfin + Ace + Ajpr + Aai + Ajac + Rn – Ave - Vfin


51

Prin deducerea amortizării şi provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor din valoarea

adăugată brută se obţine valoarea netă (Vad n):

Vad n = Vad br – Aai.

Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică pune în evidenţă rolul

consumurilor investiţionale reprezentate de cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele pentru

deprecierea imobilizărilor, care reflectă contrtibuţia echipamentelor de producţie (inclusiv a

cheltuielilor de leasing operaţional pentru achiziţionare) la crearea valorii adăugate alături de alţi

factori de producţie. Metoda permite calcule privind remunerarea aportorilor de capitaluri, ceea ce

impune pe lângă analiza factorială şi o analiză structurală a indicatorului.

A. Analiza factorială a valorii adăugate

Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate calculate prin metoda aditivă pe baza

datelor Tabelului 13:

♦♦♦♦ Aplicaţia 14:Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă Tabelul 13



1. Cheltuieli cu personalul (Chp) (+) 31645 37663 + 6018 119,01

2. Impozite şi taxe - total (I + Tx) (+) 5864 4841 - 1023 82,57

3. Cheltuieli financiare (Ch fin) (+) 2852 4273 + 1421 149,82

4. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii, active cedate (+) 7678 8383 + 705 109,18

5. Amortizări şi provizioane pt. depreciere imobilizări (+) 7045 15028 + 7983 158,37

6. Ajustarea valorii activelor circulante (+) 741 660 - 81 88,94

7. Ajustări privind provizioanele (+) 1200 2401 + 1201 200,08

8. Rezultatul net (Rnet) (+) 12425 19678 + 7253 158,37

9. Alte venituri din exploatare (Ave) (-) 816 1085 + 269 132,96

10. Venituri financiare (Vfin)(-) 3536 1653 - 1883 46,74

11. Valoarea adăugată brută (Vad.br) 65098 90189 25091 138,54

12. Valoarea adăugată netă (Vad.n) (11-5) 58053 75161 17108 129,46


Modificarea valorii adăugate este diferenţa:

∆ = Vad1 - Vad0 = 90189 - 65098 = + 25091 mii lei

(∆r = IVad -100 = 138,54 – 100 = + 38,54 %)


∆ = ∆Chp + ∆(I+Tx) + ∆Chfin + ∆Ace + ∆Ajpr + ∆Aai + ∆Ajac + ∆Rn + ∆Ave+ +∆Vfin, în care:

∆Chp = Chp1 – Chp0 = 37663 - 31645 = + 6018 mii lei


52

(∆r Chp = 24,910065098

6018+= x

+ %)

∆(I+Tx) = (I1+Tx1) - (I0+Tx0) = 4841 – 5864 = - 1023 mii lei

(∆r(I+Tx) 57,110065098

1023= x = %)

∆Chfin = Chfin1 – Chfin0 = 4273 – 2852 = + 1421 mii lei

(∆rChfin = 10065098

14212,18 += x

+%)

∆Ace = Ace1 – Ace0 = 8383 – 7678 = + 705 mii lei

( 08,1100x65098

705rAce +=

+=∆ %)

∆Ajpr = Ajpr1 – Ajpr0 = 2401 – 1200 = + 1201 mii lei

( 84,1100x65098

1201rAjpr +=

+=∆ %)

∆Aai = Aai1 – Aai0 = 15028 - 7045 = + 7983 mii lei

(∆rAai = 26,1210065098

7983+= x

+%)

∆Ajac = Ajac1 – Ajac0 = 660 – 741 = - 81 mii lei

( 12,0100x65098

81rAjac ==∆ %)

∆Rn = Rn1 – Rn0 = 19678 - 12425 = + 7253 mii lei

(∆rRn = 11,14 10065098

7253+= x

+%)

∆Ave = Ave0 – Ave1 = 816 - 1085 = - 269 mii lei

( 41,0100x65098

269rAve ==∆ %)

∆Vfin = Vfin 0 - Vfin1 = 3536 – 1653 = + 1883 mii lei.

( 89,2100x65098

1883rVfin +=

+=∆ %)


∆Chp+ ∆(I+Tx) +∆Chfin +∆Aai +∆Ace + ∆Ajpr +∆Ajac +∆Rn +∆Ave+∆Vfin = 6018-

1023+1421+705+1201+7983–81+7253-269+1883 = + 25091 mii lei = ∆.

(9,24–1,57+2,18+12,26+1,08+1,84-0,12+11,4–0,41+2,89 = + 8,54 % = ∆r)

În concluzie:

1. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii elementelor de repartiţie, cu excepţia


53

impozitelor şi taxelor şi a ajustării valorii activelor circulante.

2. Cea mai mare contribuţie la creşterea valorii adăugate au avut-o amortizările şi provizioanele

privind deprecierea imobilizărilor, rezultatul net şi cheltuielile cu personalul.

B. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie

care reflectă remunerarea factorilor de producţie (munca şi capitalul) după aportul fiecăruia la

crearea de valoare nouă:

a) Remunerarea muncii: ×100dăăugatValoarea a

alul cu personCheltuieliRm= (%)

b) Remunerarea statului: 100 taxeşiteImpozi

Rs ×=adăugată Valoarea

(%)

c) Remunerarea creditorilor: Rc = 100× adăugată Valoarea

financiare Cheltuieli(%)

d) Remunerarea investiţiilor: 100 × adăugată Valoarea

eprovizioan şiAmortizări = Ri (%)

e) Remunerarea întreprinderii: 100× adăugată Valoarea

net Rezultatul = Rî (%)

Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o

informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create. Se evidenţiază

rolul valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie dependente de factorii principali (munca

şi capitalul), prin raportul dintre cheltuielile de personal, respectiv celelalte cheltuieli care reflectă

aportul de capitaluri şi valoarea adăugată.

Analiza structurii valorii adăugate arată modul de remunerare a factorilor de producţie,

prin cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create, ţinând seama de

faptul că majorarea valorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel:

1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii sau,

indirect, sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit.

2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite acţionarilor.

3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe profit.

4) Întreprinderea însăşi, prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ, prin

amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări.

Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că

fiecare factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru

întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat.


54

Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii, pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi

serviciilor achiziţionate din afară.

Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează

factorilor de producţie direct sau indirect sub diverse forme (participaţii la profit, dividende, impozit

pe profit, autofinanţare).

Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote-părţi din rezultat, valoarea adăugată

oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri, de unde rezultă informaţii utile pentru gestiune:

Structurarea valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor de capitaluri pe

componentele ce vizează costurile adăugate şi prelevările din rezultat pe care le încorporează

aceasta se realizează după o schemă care impune în prealabil cunoaşterea modului de repartizare a

profitului conform Notei explicative 3 „Repartizarea profitului”.

Structura valorii adăugate se prezintă astfel:

Valoarea adăugată = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultate

↓ ↓ ↓

I. Munca → Cheltuieli de personal + Participare salariaţi la profit

II. Capitalurile → Cheltuieli financiare + Dividende acţionari

III. Statul → Impozite şi taxe + Impozit pe profit

IV. Întreprinderea → Amortismente + Autofinanţare

De exemplu, în cazul analizat repartizarea profitului conform Notei explicative 3 se

prezintă în Tabelul 14:

♦ Aplicaţia 15: Repartizarea profitului Tabelul 14

Nr. Destinaţia profitului net Exerciţiul financiar Structura profitului net

crt. (mii lei) Precedent Curent S0 (%) S1 (%)

1. Profit net de repartizat: 12425 19679 100 100

2. Rezerva legală 874 1182 7,03 6,00

3. Surse proprii de finanţare 5914 11754 47,59 59,73

4. Dividende 5637 6743 45,38 34,27

Repartizarea valorii adăugate pe participanţi se prezintă în Tabelul 15, din care se desprind

următoarele concluzii.

1. Valoarea adăugată a cunoscut o creştere în exerciţiul curent, pe seama modificării factorilor de

structură după cum urmează:

2. Modificarea structurii valorii adăugate s-a concretizat în reducerea ponderii costurilor adăugate

prin accentuarea ponderii cotelor - părţi din rezultate.


55

3. Munca a fost factorul dominant al valorii adăugate al cărei pondere s-a redus în favoarea

remunerării întreprinderii.

4. Remunerarea capitalurilor şi a statului s-a realizat prin scăderea cotelor de participare a acestora ,

în schimb a crescut remunerarea întreprinderii prin accentuarea ponderii surselor proprii de

finanţare (rezultatul pus în rezervă).

5. În final s-a înregistrat o creştere a ponderii cotelor-părţi din rezultate de la 22,16 % la 24,94 % în

defavoarea costurilor adăugate care s-au redus de la 77,84 % la 75,06 %, ceea ce reflectă importanţa

valorii adăugate în stimularea acţionarilor şi a auitofinanţării întreprinderii luate în studiu.

♦♦♦♦ Aplicaţia 16: Structura valorii adăugate pe participanţi Tabelul 15

Nr. Repartizarea valorii adăugate Exerciţiul financiar Structura Vad (%)

crt. pe participanţi (mii lei) Precedent Curent S0 S1

1. I. Munca 32845 39163 50,45 43,42

2. Cheltuieli cu personalul 31645 37663 48,61 41,76

3. Participare salariaţi la profit (Provizion) 1200 1500 1,84 1,66

4. II. Capitalurile 8489 11016 13,04 12,21

5. Cheltuieli financiare 2852 4273 4,38 4,74

6. Dividende distribuite acţionarilor 5637 6743 8,66 7,47

7. III. Statul 5864 4841 9,00 5,37

8. Alte impozite şi taxe 712 795 1,09 0,88

9. Impozit pe profit 5152 4046 7,91 4,49

10. IV. Întreprinderea 17900 35169 27,49 39,00

11. Ajustări totale (amortizări + provizioane) 7786 16589 11,96 18,39

12. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii, active cedate 7678 8383 11,79 9,30

13. Rezultatul în rezervă – Vfin – AVexp 2436 10197 3,74 11,31

14. Valoarea adăugată brută, din care: 65098 90189 100 100

15. I Costuri adăugate (2+5+8+11 +12) 50673 67703 77,84 75,06

16. II. Cote - părţi din rezultate (3+6+9+13) 14425 22486 22,16 24,94

2.2.2. Analiza Soldurilor intermediare de gestiune privind rentabilitatea

În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice volumului activităţii de

exploatare se determină în “cascadă” Soldurile Intermediare de Gestiune ce definesc fluxul de

rezultate , respectiv rentabilitatea întreprinderii:

1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă

a întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiţii de

funcţionare, fiind independent de politica financiară, fiscală şi în domeniul amortizării; se

calculează cu ajutorul relaţiei:

EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – Alte impozite, taxe,


56

vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp).

2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii,

este independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont de amortizare şi provizioane şi se

determină cu relaţia:

Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – Amortizări şi

provizioane - Alte cheltuieli de exploatare.

Acest rezultat este considerat ca fiind un rezultat operaţional şi mai poate fi determinat şi

prin diferenţa:

Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare.

3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară, cuprinde elemente de fluxuri

financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiind intermediar între rezultatul de exploatare

şi rezultatul curent:

Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare.

4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii, nu este influenţat de

elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma:

Rcrt = Rexp + Rfin.= Rexp + (Venituri financiare – Cheltuieli financiare).

5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii, nefiind legat

de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă:

Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.

6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile

totale şi se determină ca diferenţă:

Rbr = Rcrt + Rextr = Venituri totale – Cheltuieli totale.

7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de

impozit (i) asupra rezultatului brut, conform relaţiei:

Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1- i).

Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii, parţial distribuit sau reinvestit.

De exemplu, din contul de profit şi pierdere (Tabelul 6), se determină soldurile

intermediare de gestiune privind rentabilitatea (Tabelul 16), din care se constată următoarele:

1. Ca urmare a creşterii valorii adăugate care a stat la baza calculului soldurilor intermediare de

gestiune ce caracterizează performanţa financiară, toate rezultatele au înregistrat creşteri în diferite

ritmuri.

2. Excedentul brut din exploatare a crescut în ritm superior valorii adăugate ca urmare a creşterii

mai lente a cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe (fără impozitul pe profit).

3. Creşterea excedentului brut din exploatare a avut ca efect majorarea rezultatului din exploatare


57

prin creşterea altor venituri din exploatare, prin deducerea amortizării imobilizărilor corporale şi

necorporale, a ajustării activelor circulante şi provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli şi a altor

cheltuieli de exploatare.

♦♦♦♦ Aplicaţia 17: Calculul soldurilor intermediare de gestiune-rentabilitate Tabelul 16



1. Valoarea adăugată (Vad) 65098 90189 + 25091 138,54

2.. + Subvenţii de exploatare - - - -

3. - Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 712 795 + 83 111,65

4. - Cheltuieli cu personalul 31645 37663 + 6018 119,01

5. Excedentul brut de exploatare (EBE) + 32741 + 51731 + 18990 158,00

6. + Alte venituri din exploatare 816 1085 + 269 132,96

7. - (Amortiz. imobiliz.+Ajustări active circ.+ Aj. priv. provizioane) 8986 18089 + 11387 226,72

8. -Alte cheltuieli de exploatare (Despăgubiri, donaţii,active cedate) 7678 8383 + 705 109,18

9. Rezultatul din exploatare (Rexp)(5+6-7-8) 16893 26344 + 9451 155,94

10. + Venituri financiare 3536 1653 - 1883 46,74

11. - Cheltuieli financiare 2852 4272 + 1420 149,82

12. Rezultatul financiar (Rfin) (10 – 11) + 684 - 2619 - 3303 48,5

13. Rezultatul curent (Rcrt) (9 + 12) 17577 23725 + 6148 134,56

14. + Venituri extraordinare - - - -

15. - Cheltuieli extraordinare - - - -

16. Rezultatul extraordinar (Rextr) - - - -

17. Venituri totale 143333 166520 + 23187 116,17

18. Cheltuieli totale 125756 142795 + 17039 113,55

19. Rezultatul brut (Rbr) (13+16) (18-17) 17577 23725 + 6148 134,56

20. Impozitul pe profit 5152 4046 - 1106 78,53

21. Rezultatul net (Rnet)(29 - 30) 12425 19679 +7254 158,37

4. Rezultatul financiar, profit în exerciţiul precedent şi pierdere în exerciţiul curent, s-a datorat

reducerii veniturilor financiare şi creşterii cheltuielilor financiare.

5. Pe fondul creşterii rezultatului din exploatare în ritm superior reducerii rezultatului financiar, s-a

înregistrat creşterea rezultatului curent

6. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut, a

cărui creştere s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale.

7. Efectul creşterii rezultatului brut în condiţiile reducerii impozitului pe profit s-a concretizat în

majorarea rezultatului net contabil al exerciţiului financiar, care va avea efecte benefice asupra

factorilor de producţie stimulaţi prin repartizarea acestui rezultat (acţionarii şi întreprinderea).


58

În partea finală a cascadei soldurilor intermediare de gestiune, pornind de la rezultatul net,

se determină două soduri reziduale de flux ce caracterizează performanţa financiară a întreprinderii

prin resursele de finanţare a activităţii: Capacitatea de Autofinanţare şi Autofinanţarea.

2.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării

I. Capacitatea de autofinanţare (CAF) sau marjă brută de autofinanţare este un sold

rezidual de flux care constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de

operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân

disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare,

cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări, provizioane) şi alte obligaţii:

Capacitatea de autofinanţare se determină prin două metode:

1) Metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut de exploatare:

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu

despăgubiri, donaţii, active cedate) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri

extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozit pe profit.

Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare, corectând

excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de

trezorerie, fiind mai puţin utilizată în practică în favoarea metodei de reconstituire a capacităţii de

autofinanţare pornind de la rezultatul net:

2) Metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciţiului:

CAF = Rnet + Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi

necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele

Această metodă simplă şi rapidă, deşi nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi

ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni, este frecvent folosită deoarece este mai

facilă şi permite să se conecteze CAF cu rezultatul net pe care îl analizează în primul rând fiecare

investitor.

Metoda informează asupra utilizării capacităţii de autofinanţare pentru: menţinerea

potenţialului de producţie (amortismentele); acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor

(provizioane); finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă); remunerarea capitalului propriu

(dividende) şi rambursarea împrumuturilor.

Capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel:

1) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor de gestiune

(exploatare, financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare, din care nu se deduce nici un element

contabil calculat (amortismente şi provizioane), inclusiv provizioanele corespunzătoare unui risc


59

real pe care întreprinderea va trebui să-l suporte într-un viitor apropiat sau imediat (provizioanele

pentru deprecierea activelor circulante.

2) Este un flux potenţial deoarece se calculează independent de termenele de plată

corespunzătoare fiecărei operaţiuni care au generat-o şi se determină după impozitare, fiind

influenţată de politica în domeniul amortizării şi provizioanelor şi de fiscalitate.

3) Are caracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula ca diferenţă

între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizări,

ajustări active circulante, provizioane):

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile.

4) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. Este

eterogenă, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timp scurt în

întreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţări structurale; operaţiuni

(cheltuieli şi venituri) extraordinare.

5) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii, fiind un factor de creştere a

acesteia prin propriile mijloace, putând să dispună de capitaluri suplimentare, prin apelarea la

împrumut.

Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la

dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:

AF = CAF – Dividende distribuite.

Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanţare pe care

aceasta îl găseşte în propriile forţe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de rulment.

Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii, a

căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. Existenţa capacităţii de autofinanţare

nu implică automat o autofinanţare suficientă, ceea ce impune apelarea la împrumuturi de toate

felurile, iar prezenţa datoriilor în bilanţ afectează structura financiară a întreprinderii.

Exemplificăm calculul şi analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării pe baza

datelor Tabelului 17, din care se desprind următoarele concluzii:

1. Ambele metode arată creşterea capacităţii de autofinanţare, ceea ce constituie un aspect pozitiv

privind performanţa întreprinderii.

2. Metoda fluxurilor arată că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat majorarea

excedentului brut de exploatare, creşterea altor venituri din exploatare precum şi reducerea

impozitului pe profit.

3. Pierderea financiară a redus capacitatea de autofinanţare, ca urmare a depăşirii veniturilor

financiare de către cheltuielile financiare.


60

4. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net cât şi creşterii

amortizării (ajustările imobilizărilor corporale şi necorporale, ajustarea valorii activelor circulante,

cât şi majorării provizioanelor, destinate printre altele, şi asigurării unei cote de participare a

salariaţilor la profit în creştere.

5. Majorarea capacităţii de autofinanţare a permis creşterea procentului de acordare a dividendelor

pentru acţionari, precum şi creşterea autofinanţării.

:

♦♦♦♦ Aplicaţia 18: Calculul CAF şi AF Tabelul 17

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici


I. Metoda fluxurilor

1. Excedent brut de exploatare (EBE) 32741 51731 + 18990 158,00

2. + Alte venituri din exploatare 816 1085 + 269 132,96

3. - Alte cheltuieli de exploatare.(Despăgubiri., donaţii,active cedate)

7678 8383 + 705 109,18

4. + Venituri financiare 3536 1653 - 1883 46,77

5. - Cheltuieli financiare 2852 4272 + 1420 149,82

6. + Venituri extraordinare - - - -

7. - Cheltuieli extraordinare - - - -

8. - Impozitul pe profit 5152 4046 - 1106 78,53

9. =Capacitatea de Autofinanţare (CAF) 21411 37768 + 16357 176,39

10. - Dividende distribuite acţionarilor 5637 6743 + 1106 119,62

11. = Autofinanţarea (AF) 15774 31025 + 15251 196,68

II. Metoda aditivă

1. Rezultatul net (Rnet) 12425 19679 + 7254 158,34

2.

3.

+ Amortizări imobiliz.+Ajustări.active circul.+

+ Ajustări privind provizioanele

7786

1200

15688

2401

+ 7902

+ 1201

201,49

200,08

4. = Capacitatea de Autofinanţare (CAF) 21411 37768 + 16357 176,39

5. - Dividende distribuite 5637 6743 + 1106 119,62

6. = Autofinanţarea (AF) 15774 31025 + 15251 196,68

Utilitatea capacităţii de autofinanţare decurge din faptul că ea constituie principala

resursă durabilă care măsoară capacitatea întreprinderii de a finanţa prin resurse proprii necesităţile

financiare legate în special de dividende, investiţii, rambursări de împrumuturi şi vizează:

finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii, întărirea fondului de rulment, rambursarea

împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii,

rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor; distribuirea de dividende ş.a.

Utilitatea autofinanţării se află în legătură directă cu destinaţia ei care în mod normal


61

trebuie să asigure continuitatea întreprinderii după remunerarea factorilor de producţie. În acest caz

este vorba despre autofinanţarea de menţinere care trebuie să acopere valoarea de înlocuire a

potenţialului de producţie cu referire la amortismentele şi pierderile probabile (provizioanele).

Autofinanţarea trebuie să acopere total sau parţial necesităţile financiare generate de

investiţiile de creştere şi de întărirea necesarului de fond de rulment.

2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor

Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii

prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile după natură pe tipuri de activităţi: de exploatare,

financiare, extraordinare.

Analiza cheltuielilor evidenţite cu ajutorul conturilor din clasa 6 începe cu studiul general

al structurii şi eficienţei acestora pe factorii specifici activităţilor.

a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate

şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile, cu obiectele de inventar

consumate, cheltuielile privind mărfurile, cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobilizărilor

corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite), ajustarea valorii activelor circulante

(pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele), alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli

privind prestaţiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cheltuieli cu

despăgubiri, donaţii şi activele cedate), ajustări privind provizioanele.

b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii, diferenţe nefavorabile

de curs valutar, cheltuieli privind investiţii financiare cedate, dobânzile privind exerciţiul financiar

în curs, sconturile acordate clienţilor, ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor

financiare deţinute ca active circulante.

c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind calamităţile şi

alte evenimente extraordinare.

Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente,

câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7:

a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor, lucrărilor

executate şi serviciilor prestate, veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus, veniturile din

producţia de imobilizări, veniturile din subvenţii de exploatare şi alte venituri din exploatarea

curentă.

b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare, investiţii financiare pe termen

scurt, creanţe imobilizate, investiţii financiare cedate, dobânzi, diferenţe de curs valutar, sconturi

obţinute şi alte venituri financiare.


62

c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă: despăgubiri,

daune pretinse în urma unor calamităţi.

Urmărind corelaţia între venituri şi cheltuieli, se constată că nu toate cheltuielile generează

venituri: cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile aferente; cheltuielile financiare

nu implică obţinerea de venituri financiare. Unele cheltuieli financiare (dobânzile) trebuie corelate

cu veniturile din exploatare, în vederea evaluării riscului financiar. Cheltuielile extraordinare se pot

corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare.

Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se relizează pe baza

ratelor de structură a debitului şi creditului, care exprimă ponderea fiecărei categorii de cheltuieli şi

venituri în totalul contului de profit şi pierdere; respectiv:

a) Structura cheltuielilor: %t Ch

i Ch S ihC 100×= ;

b)Structura veniturilor: %Vt

ViS iV 100×=

Structura veniturilor şi a cheltuielior pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a

cheltuielilor aferente veniturilor determinată pe baza indicatorului „Cheltuieli la 1000 lei venituri”.

2.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor

Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este evaluată cu ajutorul indicatorului (ratei)

“Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale ”:

1000×=totaleVenituri

totaleCheltuieliIt (‰)

Creşterea eficienţei se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa decalajului

dintre ritmurile de creştere a cheltuielilor şi veniturilor, dacă se respectă corelaţia: ICht < IVt.

Alţi factori de creştere a eficienţei cheltuielilor totale rezultă din modelul de calcul al

indicatorului (It) în funcţie de structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă parţiali (Ii) pe

tipuri de activităţi, care poate fi restrâns sub forma mediei ponderate:

=××+××+××=Vt

Vextr

Vextr

Chextr

Vt

Vfin

Vfin

Chfin

Vt

expV

expV

expChIt 100010001000

= I exp x S Vexp + I fin x S Vfin + I extr x·S Vextr = ∑Svi x Ii

De exemplu, din contul de profit şi pierdere analizat se prezintă datele de calcul privind

eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor pe baza datelor Tabelului 18, din care se desprind

următoarele concluzii:

1. În totalul cheltuielilor, cheltuielile de exploatare s-au menţinut dominante, dar s-au redus uşor ca


63

pondere în favoarea cheltuielior financiare.

2. În totalul veniturilor, veniturile din exploatare s-au menţinut dominante, dar au crescut ca

pondere în defavoarea veniturilor financiare.

3. Cotele de participare a cheltuielilor şi veniturilor din exploatare şi respectiv financiare au fost

relativ apropiate în exerciţiul precedent , dar în exerciţiul curent a crescut ponderea cheltuielilor

financiare şi s-a redus ponderea veniturilor financiare.

♦Aplicaţia 19: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor Tabelul 18

Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Structura (%) Abateri Indici

crt. (mii lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 (∆ ±) %

1. Cheltuieli exploatare 122904 138523 97,73 97,00 879,16 840,21

2. Cheltuieli financiare 2852 4272 2,27 3,00 806,56 2584,39

3. Cheltuieli extraordinare - - - - - -

4. Total Cheltuieli 125756 142795 100 100 877,37 857,52

5. Venituri din exploatare 139797 164867 97,53 99,00 - -

6. Venituri financiare 3536 1653 2,47 1,00 - -

7. Venituri extraordinare - - - -

8. Total Venituri 143333 166520 100 100 - -

Datele Tabelului 18 arată creşterea eficienţei cheltuielilor, după cum urmează:

Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa:

85,1937,87752,857143333

1257561000ItIt 01 -= -= 1000× -×

166520

142795=-=∆ ‰.


∆ = ∆Cht + ∆Vt,

în care:

87,11837,87724,9961000143333

142795It1000

Vt

ChtCht 0

0

1+=-=877,37 -× =-x=∆ ‰;

72138249965285701 ,,,tIItVt --- ==′=∆ ‰.


19,85- 138,72- =+=∆+∆ 87118,VtCht ‰ = ∆.

În concluzie:

1. Reducerea indicatorului atestă creşterea eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor totale, în

condiţiile creşterii atât a cheltuielior cât şi a veniturilor.

2. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu

cheltuielile: IVt>ICht,:


64

1355,1125756

1427951617,1

143333

166520==

Pe o treaptă superioară a analizei factoriale, se determină factorii care au contribuit la

creşterea eficienţei cheltuielilor: structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă pe tipuri de

activităţi (Ii):

85193787752857100100

001,,,

ISvIiSvi ii- --

‡”==

××=∆∑ ‰;


∆ = ∆SVi + ∆Ii ,

în care:

( ) ( )1,06+=-

806,56 ×+879,16×=�Œ=-

×=∆

‡”37,877

100

199tI-tIIt

100

IiSviSv 000

01

i ‰

9120438785285701 ,,,tIItIi --- ==′=∆ ‰.


∆Svi + ∆Ii = + 1,06 – 20,91 = - 19,85 ‰ = ∆.

În concluzie,

1. Modificarea structurii veniturilor a influenţat nefavorabil eficienţa cheltuielilor totale, deoarece a

majorat indicatorul ca urmare a creşterii ponderii veniturilor din exploatare, cu un indicator (879,16

‰) superior indicatorului total (877,37 ‰), prin reducerea ponderii veniturilor financiare, cu

indicatorul inferior (806,56 ‰).

2. Modificarea indicatorilor de eficienţă pe feluri de activităţi a favorizat creşterea eficienţei

cheltuielilor prin diminuarea indicatorului It, ca urmare a creşterii eficienţei cheltuielilor de

exploatare, în condiţiile reducerii eficienţei cheltuielilor financiare, care în exerciţiul curent a

depăşit cu mult pragul limită de 1000. Creşterea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor financiare

nu a influenţat nivelul indicatorului It deoarece deţin o pondere nesemnificativă.

2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare

Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi

pierdere, fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii, ceea ce le măreşte

importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii.

În contabilitatea financiară, cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor

efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de

cumpărare de materii prime şi materiale, stocarea lor, desfăşurarea procesului de producţie, stocarea

semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea lor, achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor.


65

Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi

eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”:

1000×=.expV

.expChexpI (‰)

Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului, fiind urmarea

corelaţiei: IV exp > ICh exp.

De exemplu, efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare folosind

datele Tabelului 19:

♦♦♦♦Aplicaţia 20: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare Tabelul 19

Exerciţiul financiar Structura (%) Abateri Indici Nr.

crt.

Indicatori

(mii lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 (∆ ±) %

1. Cheltuieli exploatare - total 122904 138523 100 100 + 15619 112,71

2. Chelt. cu materii prime+mater. consumab. 54759 48867 44,55 35,27 - 5892 89,24

3. Alte cheltuieli materiale 629 844 0,51 0,61 + 215 134,18

4. Alte cheltuieli din afară (energie+apă) 8344 8198 6,82 5,92 - 146 98,25

5. Cheltuieli privind mărfurile 1109 808 0,90 0,58 - 301 72,85

6. Cheltuieli cu personalul 31645 37663 25,74 27,18 + 6018 119,01

7. Amortizări şi provizioane pt. depreciere imobilizări corporale + necorporale

7045

15028

5,73

10,85 + 7983

213,31

8. Ajustări valoare active circulante 741 660 0,60 0,48 - 81 89,07

9. Alte cheltuieli de exploatare 17432 24054 14,18 17,37 + 6622 138,00

10. Ajustări privind provizioanele 1200 2401 0,97 1,74 + 1201 200,08

11. Venituri din exploatare- total 139797 164867 - - + 25070 117,93

12. 1000×=

expV

expChI (‰)

879,16 840,21 - - -38,.95 95,57

Din datele Tabelului 19 se desprind următoarele concluzii

1. În totalul cheltuielilor de exploatare sunt dominante cheltuielile cu materiile prime, materialele

consumabile, urmate de cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuieli materiale.

2. În valoare absolută cheltuielile cu materiile prime şi cu energia şi apa s-au redus, ccea ce a

contribuit la reducerea ponderii lor în total în favoarea cheltuielilor cu personalul, amortizărilor şi

provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale şi a altor cheltuieli de

exploatare.

3. Cheltuielile privind mărfurile şi ajustarea valorii activelor circulante s-au redus în valoare

absolută şi ca pondere.

4. Indicatorul de eficienţă Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare s-a redus cu


66

38,95 ‰ ca urmare a influenţei modificării atât a cheltuielilor cât şi a veniturilor.

Modificarea indicatorului este diferenţa:

95,3816,87921,8401000139797

1229041000

164867

138523expIexpI 01 -=−=×−×==∆ − ‰


∆ = ∆Chexp + ∆Vexp

în care:

86,11116,8791000139777

138523expI1000

expV

expChexpCh 0

0

1+=-x=×=∆ ‰;

50,81 - 1029912184001 ==′=∆ − ,,pexIexpIexpV ‰.


∆Chexp + ∆Vexp = + 111,86 – 150,81 = + 38,95 ‰ = ∆.

În concluzie,

1. Reducerea indicatorului confirmă creşterea eficienţei cheltuielilor de exploatare, în condiţiile în

care atât cheltuielile cât şi veniturile s-au majorat, dar în ritmuri diferite.

2. Creşterea eficienţei a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu creşterea

cheltuielilor, conform relaţiei IVexp > IChexp.

Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui

element, în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în raport cu modul de formare a

veniturilor şi a cheltuielilor din contul de profit şi pierdere după provenienţă: veniturile aferente:

cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor), veniturile aferente producţiei

stocate, veniturile aferente producţiei realizate în scopuri proprii şi capitalizate ( imobilizate) şi

alte venituri de exploatare.

Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (în costuri) şi a

producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total,

fapt ce poate fi înlăturat prin evaluarea tuturor componentelor producţiei exerciţiului în costuri de

producţie. Sunt posibile astfel comparaţiile în timp ale indicatorilor de efcicienţă a cheltuielilor

aferente activităţii de exploatare, pentru a evidenţia factorii de creştere.

Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea

produselor, eficienţa cheltuielilor de exploatare este influenţată direct de gradul de eficienţă a

cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (respectiv ale producţiei vândute şi ale vânzărilor de mărfuri).

Fiecare din componentele cifrei de afaceri prezintă indicatori parţiali de eficienţă

influenţaţi de factori specifici, care în final determină nivelul mediu al eficienţei cheltuielilor.


67

2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Cifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenite din livrări de

produse, executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile din vânzarea mărfurilor, mai puţin

rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor şi constituie componenta principală a

veniturilor din exploatare, influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare.

Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) se analizează cu

ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri care poate fi calculat în două moduri:

a) Pe total producţie: 1000×=CA

CtICA =

( )( )

1000××

×

∑∑

pSq

cSq (‰),

b) Prin calculul pe produs: 100

1000

100

∑∑

××

=×

=p

cS

iSICA (‰)

în care:

q = Cantitatea vândută;

S = Structura sortimentală a vânzărilor

c = Costul unitar al producţiei vândute

p = Preţul mediu de vânzare

i = Indicatorul de eficienţă al produselor: i = (c/p)x1000

Exemplificăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pe baza datelor

Tabelului 20:

♦♦♦♦Aplicaţia 21: Analiza cheltuielilor la 1000 lei producţie vândută Tabelul 20

Valoarea vânzărilor la preţ

(mii lei)

Valoarea vânzărilor la cost

(mii lei)

Nr.

crt.

Grupe de

produse

q0 x p0 q1 x p1 q1 x p0 q0 x c0 q1 x c1 q1 x c0

1. A – tone 21222 32650 32028 18651 31824 28152

2. B – mii bucăţi 18569 28763 25380 15682 26509 21432

3. C – mii bucăţi 13274 16325 15747 11794 14774 13997

4. Total 53055 77738 73155 46127 73107 63581


( )

( )8701000

53055

461271000

pSq

cSqI

000

000

0 =×=××

×=

‡”‡”

‰

( )

( )9411000

77738

731071000

pSq

cSqI

111

111

1 =×=××

×=

‡”‡”

‰


68


7187094101 +=−=−=∆ II ‰


pcS ∆∆∆∆ ++=

în care:

( )( )

18708698701000731544

635810

011

011−=−=−×=×

×

×=∆∑∑

IpSq

cSqS -1000 ‰

( )( )

1318691000869100073155

7310640

011

111+=−=−×=′×

×

×=∆∑∑

IpSq

cSqc -1000 ‰

59100094111 −=−=′−=∆ IIp ‰.


71+=∆+∆+∆ pcS ‰ = ∆.

În concluzie:

1. Creşterea indicatorului reflectă scăderea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute.

2. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitare.

3. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului, favorizând creşterea

eficienţei cheltuielilor.

4. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul, ceea ce impune examinarea eficienţei

produselor pe baza metodei calculului pe produs.

Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţei produselor la eficienţa

generală prin ponderea deţinută în producţia vândută.

De exemplu, prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 21:

♦Aplicaţia 22: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse Tabelul 21

Structura

Pv (%)

Preţul unitar

(mii lei)

Costul unitar

(mii lei)

Cheluieli la 1000 lei pe

produse (‰)

Nr.

crt.

Grupe de

produse

(unităţi fizice) S0 S1 p0 p1 c0 c1 i0 i1 i´0

1. A – tone 40 42 785 800 690 780 879 975 879

2. B – mii bucăţi 35 37 45 51 38 47 845 922 845

3. C – mii bucăţi 25 21 81 84 72 76 889 905 889

4. Total 100 100 x x x x 870 941 869



69

( ) ( ) ( )870

100

889258453587940

100

000 =

×+×+×=

×=∑ iS

I ‰

( ) ( ) ( )941

100

905219223797542

100

111 =

×+×+×=

×=∑ iS

I ‰


7187094101 +=−=−=∆ II ‰.


a) Pe prima treaptă:

∆ = ∆S + ∆i,

în care:

( ) ( ) ( )=−=

×+×+×=

×=∆∑ 870869870

100

88921843787942

1000

01- - I

iSS -1 ‰

72869941IIi 01 +=−=′−=∆ ‰.


∆S + ∆i = - 1 + 72 = + 71 ‰ = ∆.

b) Pe trepta a doua:

pci ∆+∆=∆

în care:

010

01

0

11

100

1000

100

1000

IIp

cS

p

cS

c ′−′=

××

−

××

=∆

∑∑

în care:

1000100

100081

7621

45

4737

785

78042

100

10000

11

1 =

×

×+

×+

×

=

××

=′

∑p

cS

I ‰

∆c = 01 II ′′ − = 1000 – 869 = + 131 ‰;

11 IIp ′−=∆ = 941 – 1000 = - 59 ‰.


7259131 +=−+=∆+∆ pc ‰ = ∆i

În concluzie:

1. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei reflectă reducerea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei

vândute şi s-a datorat scăderii eficienţei grupelor de produse.

2. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei pe produse a fost consecinţa creşterii costurilor unitare.

3. Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creşterea ponderii produsului B,

al cărui indicator de eficienţă (844 ‰) a fost inferior indicatorului mediu pe total (869 ‰).


70

4. Creşterea preţurilor unitare a favorizat reducerea indicatorilor de eficienţă ai produselor şi prin

aceasta creşterea eficienţei pe total producţie vândută.

2.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei

Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte legătura directă între costuri şi

rentabilitate, limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate, la care veniturile egalează

costurile, astfel atingându-se punctul mort (unde beneficiul este egal cu zero).

Diferenţa 1000 – I = Rr reprezintă rata de reducere a indicatorului de eficienţă şi ea permite

determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor: totale, aferente

veniturilor din exploatare (V) sau aferente cifrei de afaceri (CA), sub formă de beneficii (+) su

pierderi (-), respectiv (± B), după cum: I< 1000 sau I > 1000.

Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei (B) este următoarea:

( ) ( )CAV1000

I1000CAV

1000

RrB ×

-=×=

Se constată că reducerea nivelului indicatorului de eficienţă majorează beneficiul aferent

veniturilor ca urmare a unei rate Rr pozitive şi îl reduce dacă rata Rr este negativă.

De exemplu, analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri are la bază

indicatorii de mai sus:

♦♦♦♦Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent exploatării

Pe baza indicatorului Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare din

tabelul 19 rezultă:

1689311000

84,120139797

1000

15,8791000expV

1000

expRrexpB 0

00 +=39797×=×

-=×= mii lei

26344648671000

79,159

1000

21,8401000expV

1000

expRrexpB 1

11 +=1×=

-=×= mii lei


∆ = Bexp1 – Bexp0 = 26344 – 16893 = + 9451 mii lei.


∆ = ∆Rrexp + ∆Vexp,

în care:

5445 +=×-

=×=∆-

1397971000

84,12079,159expV

1000

expRrexpRrexpRr 0

01 mii lei

( ) ( ) 40061 1648671000

79,159expV-expV

1000

expRrexpV 01

1+=39797- ×=×=∆ mii lei


∆Rr exp + ∆Vexpl = 5445 + 4006 = + 9451 mii lei = ∆


71

În concluzie:

1. Rezultatul aferent exploatării a fost pozitiv şi în creştere.

2. Creşterea beneficiului din exploatare s-a datorat creşterii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000

lei, ca efect al majorării eficienţei cheltuielilor de exploatare.

3. Creşterea veniturilor din exploatare a majorat corespunzător beneficiul aferent.

În mod analog, efectuăm analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei Cifră de

afaceri, folosind calculul pe baza datelor Tabelului 21:

♦♦♦♦Aplicaţia 24: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri

Pe baza indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri din Tabelul 21, se obţin

următoarele rezultate:

68972530551000

870-1000 CA

1000

RrB 0

00CA +=×=×= mii lei;

45866777381000

941-1000 CA

1000

RrB 1

11CA +=×=×= mii lei

Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa:

∆ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = - 23106 mii lei.


∆ = ∆R + ∆CA,

în care:

37669530551000

13059CA

1000

Rr-RrRr 0

01=×

-=×=∆ mii lei

( ) ( ) 14563 53055777381000

59CA -CA

1000

RrCA 01

1+=-×=×=∆ mii lei.


∆Rr + ∆CA = - 37669 + 14563 = - 23106 mii lei = ∆.

În concluzie:

1. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 mii lei (33,5 %) a fost consecinţa

scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei (de la 130 la 59 lei), ca urmare a

creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA de la 870 la 941 ‰.

2. Creşterea cifrei de afaceri cu 24683 mii lei (77738 - 53055) a majorat beneficiul cu 14563 mii lei

(21 %).

3. Pe o treaptă superiară de analiză, prin intermediul cifrei de afaceri (producţiei vândute) şi al ratei

de reducere Rr se reflectă efectul modificării volumului fizic al vânzărilor (q), structurii

sortimentale (S), costului (c) şi al preţului produselor (p) asupra modificării beneficiului aferent

cifrei de afaceri.


72

2.4. Analiza marjelor de rentabilitate

Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor

exerciţiului în vederea determinării fluxului de rezultate pe trei niveluri de activitate: de exploatare,

financiară, extraordinară, de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel.

Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate, rezultatul pe tipuri de

activităţi fiind determinat sub formă de marje de rentabilitate:

A: Rezultatul din exploatare (Rexp) = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare

B. Rezultatul financiar (Rfin) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

C. Rezultatul curent (Rcrt) = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

D. Rezultatul extraordinar (Retxr) = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

E. Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) = Rezultatul curent+ Rezultatul extraordinar =

Venituri totale - Cheltuieli totale

F. Rezultatul net al exerciţiului = Rezultatul brut al exerciţiului – Impozitul pe profit.

Pe baza rezultatului exerciţiului poate fi determinat rezultatul pe acţiune.

Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului, analiza cheltuielilor prin funcţii permite

determinarea următoarelor marje de rentabilitate:

1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor

2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie.

Marjele sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la

marja comercială specifică activităţii de comerţ. Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi

producţia imobilizată realizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că

numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultate.

3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri–Costul de cumpărare

4) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuielile variabile.

5) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor;

Marjele trebuie analizate numai la nivelul rezultatului curent, elementele extaordinare

privind cheltuielile şi veniturile nefiind legate de vânzări.

De exemplu, marjele de rentabilitate determinate pe baza fluxului de rezultate din contul de

profit şi pierdere se prezintă în Tabelul 22, din care se desprind următoarele concluzii:

1. Rezultatul din exploatare (profit) a crescut cu 55,94 %, ca urmare a decalajului favorabil între

dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare (IVexp > IChexp).

2. Rezultatul financiar, beneficiu în exerciţiul precedent, a devenit pierdere în exerciţiul curent,

înregistrând o diminuare de 282,9 %.

3. Rezultatul curent (profit) a crescut cu 34,96 %, prin decalajul favorabil între ritmul de creştere a


73

veniturilor şi cheltuielilor de exploatare şi financiare cumulate.

♦Aplicaţia 25: Marjele de rentabilitate din Tabloul SIG -rentabilitate Tabelul 22

Nr. Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt (mii lei) Precedent Curent (± ∆) (%)

1. Rezultatul din exploatare(Rexp) + 16893 + 26344 + 9451 155,94

2. Rezultatul financiar (Rfin) + 684 - 2619 - 3303 -382,9

3. Rezultatul curent (Rcrt)(1+2) + 17577 + 23725 + 6148 134,96

4. Rezultatul extraordinar (Rextr) - - - -

5. Rezultatul brut (Rbr)(3+4) + 17577 + 23725 + 6148 134,96

6. Rezultatul net (Rnet) + 12425 + 19679 + 7254 158,37

Din datele Tabelului 22 se desprind următoarele concluzii:

4. Lipsa rezultatului extraordinar a condus la egalitatea dintre rezultatul brut şi rezultatul curent al

exerciţiului.

5. Rezultatul net contabil a crescut cu 58,37 %, datorită majorării rezultatului brut şi reducerii

impozitului pe profit.

2.5. Analiza rezultatului din exploatare

Rezultatul (marja) din exploatare deţine ponderea dominantă în rezultatul brut al

exerciţiului, caracterizează în mărime absolută rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi se

calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile de exploatare.

Acest rezultat se corelează direct cu rata de eficienţă (R) a cheltuielilor de exploatare:

RrexpV)expV

expCh1(expVexpChexpVexpR ×=-=-=

în care:

Rr =1–I = Rata de reducere a indicatorului de eficienţă a cheltuielilor de exploatare, echivalentă cu

Rr = (1000 – I)/1000 determinată pe baza indicatorului Cheltuieli la 1000 lei analizat anterior.

De exemplu, calculul rezultatului din exploatare după modelul prezentat se bazează pe

datele din Tabelul 23, din care se obţin următoarele rezultate:

Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa:

∆ = Rexp1 – Rexp0 = 26344 – 16893 = + 9451 mii lei


∆ = ∆Vexp + ∆Chexp,

în care:


74

♦♦♦♦Aplicaţia 26: Calculul rezultatului din exploatare Tabelul 23

Nr. Venituri, cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. (mii lei) Precedent Curent (± ∆) (%) 1. Venituri din exploatare - total 139797 164867 + 25070 117,93

2. Cheltuieli de exploatare - total 122904 138523 + 15619 112,71

3. Rezultatul din exploatare (Rexp) 16893 26344 + 9451 155,94

4. I = expVexp/Ch 0,87916 0,84021 - 0,03895 95,57

5. Rr = 1 - I 0,12084 0,15979 + 0,03895 67,77

6. Rexp = Vexp x Rr (1*5) 16893 26344 + 9451 155,94

∆Vexp = Vexp1 – Vexp0 = 164867 – 139797 = + 25070 mii lei

∆Chexp = Chexp0 – Chexp1 = 122904 – 138523 = - 15619 mii lei


∆Vexp + ∆Chexp = 25070 – 15619 = + 9451 mii lei = ∆

În concluzie:

1. Rezultatul din exploatare a crescut pe seama majorării veniturilor şi s-a redus prin creşterea

cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.

2. Decalajul dintre ritmul de creştere a veniturilor (17,93 %) şi ritmul de creştere a cheltuielilor

(12,71 %) a permis majorarea rezultatului cu 55,94 %.

Al doilea model factorial al rezultatului reflectă următoarele:


∆ = Vexp1 x Rr1 – Vexp0 x Rr0 = + 9451 mii lei


∆ = ∆Vexp + ∆Rr

în care:

∆Rr = (Rr1 – Rr0) x Vexp0= + 0,03895 x 139797 = + 5445 mii lei

∆Vexp = Rr1 x (Vexp1 – Vexp0) = 0,15979 x 25070 = + 4006 mii lei


∆Rr + ∆Vexp = 5445 + 4006 = + 9451 mii lei = ∆.

În concluzie:

1. Majorarea rezultatului din exploatare s-a realizat prin creşterea ratei de eficienţă a cheltuielilor de

exploatere, care a fost consecinţa scăderii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri din exploatare.

2. Creşterea veniturilor din exploatare a determinat majorarea rezultatului din activitatea de

exploatare.


75

Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare în conformitate cu prevederile OMFP

1752/2005 (Nota explicativă 4) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după

destinaţie.

Calculul rezultatului din exploatare se realizează conform relaţiei:

Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd)

- Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave),

în care:

RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv), unde:

Cv = Cheltuielile activităţii de bază + Cheltuielile activităţilor auxiliare + Cheltuielile indirecte de

producţie.

De exemplu, analiza Rezultatului din exploatare după destinaţie, conform Notei explicative

4 se bazează pe datele din Tabelul 24:

♦♦♦♦ Aplicaţia 27: Calculul rezultatului din exploatare Tabelul 24

Nr. Indicatorul Exerciţiul financiar Abateri Indici


1. Cifra de afaceri netă (CA) 136029 163498 + 27469 120,19

2. Costul bunurilor vând. şi al serv.prest.(Cv) 93279 94252 + 973 101,04

3. Cheltuielile activit. de bază (Chab) 68017 64333 - 3684 94,58

4. Cheltuielile activit. auxiliare (Chaa) 10523 9587 - 936 91,10

5. Cheltuielile indirecte de prod.(Chi) 14739 20332 + 5593 137,94

6. Rezultat brut aferent CA nete (RCA)(1 - 2) 42750 69246 + 26496 161,97

7. Cheltuielile de desfacere (Chd) 4947 9498 + 4551 192,0

8. Cheltuieli grale de administraţie (Chad) 24678 34773 + 10095 140,91

9. Alte venituri din exploatare (Ave) 3768 1369 - 2399 36,33

10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) 16893 26344 + 9451 155,94



∆ = Rexp1 – Rexp0 = 26344 - 16893 = + 9451 mii lei


∆ = ∆RCA + ∆Chd + ∆Chad + ∆AVe

în care:


∆RCA = RCA1 – RCA0 = 69246 - 42750 = + 26496 mii lei

∆Chd = Chd0 – Chd1 = 4947 - 9498 = - 4551 mii lei

∆Chad = Chad0 – Chad1 = 24678 – 34773 = - 10095 mii lei


76

∆Ave = Ave1 – Ave0 = 1369 - 3768 = - 2399 mii lei


∆RCA+ ∆Chd +∆Chad +∆Ave = 26496- 4551–10095– 2399 = + 9451 mii lei = ∆.

b) Pe treapta a doua:

∆ RCA = + 26496 mii lei = ∆CA + ∆Cv,

în care:

∆CA = CA1 – CA0 = 163498 – 136029 = + 27469 mii lei

∆Cv = Cv0 – Cv1 = 93279 - 94252 = - 973 mii lei


∆CA + ∆Cv = 27469 - 973 = + 26496 mii lei = ∆RCA.

În concluzie:

1. Creşterea rezultatului din exploatare s-a datorat majorării rezultatului brut aferent cifrei de afaceri

nete, a cărei creştere s-a înregistrat prin majorarea cifrei de afaceri nete cu 20,19 %, în condiţiile

creşterii cu numai 1,04 % a costului bunurilor vîndute şi al serviciilor prestate.

2. Creşterea costului bunurilor vândute şi al serviciilor prestate a fost consecinţa majorării tuturor

cheltuielilor, respectiv cheltuielile activităţii de bază, cheltuielile activităţii auxiliare şi cheltuielile

indirecte de producţie.

3. Creşterea cheltuielilor de desfacere, a cheltuielilor generale de administraţie şi reducerea altor

venituri din exploatare au diminuat rezultatul din exploatare.

Rezultatele înregistrare impun aprofundarea studiului rezultatului din exploatare la nivelul

activităţilor ce caracterizează profilul entităţii, unde producţia şi comercializarea constituie

obiectivul principal reflectat în cifra de afaceri pe cele două componente: producţia vândută (Pv) şi

vânzările de mărfuri (Vmf).

2.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri

Rezultatul aferent cifrei de afaceri (BCA) constituie efectul eficienţei cheltuielilor

ocazionate de activitatea de producţie şi comercială a entităţii şi poate fi determinat în funcţie de

cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri (ICA):

CtCACA

Ct

CAI

BCA

CA -CA

-- ‡”

=×

×

=×=1000

10001000

1000

1000

După provenienţă, acest rezultat cuprinde beneficiul din producţia vândută aferent

activităţii de producţie (BPv) şi beneficiul din vânzările de mărfuri aferent activităţii comerciale


77

(BVmf), fiecare fiind determinat de factori specifici:

BCA = BPv + BV mf.

De exemplu, beneficiul aferent cifrei de afaceri după provenienţă se prezintă în Tabelul 25:

♦ Aplicaţia 28: Calculul rezultatului aferent cifrei de afaceri Tabelul 25




2. Costul aferent CA (Ct) 122904 138523 + 15619 112,71

3. Beneficiul aferent CA (BCA) (1 - 2) 13125 24975 + 11850 190,28

4. Producţia vândută (Pv) 134648 162271 + 27623 120,51

5. Costul bunurilor vândute (Ch) 121795 137715 + 15920 113,07

6. Beneficiul aferent Pv (BPv) (4 – 5) 12853 24556 + 11703 191,05

7. Vânzări de mărfuri 1381 1227 - 154 88,84

8. Cheltuieli privind mărfurile 1109 808 - 301 72,85

9. Beneficiul aferent vânzărilor (BVmf)(7 – 8) 272 419 + 147 154,04

Din datele Tabelului 25 se constată că structura beneficiului aferent cifrei de afaceri se

prezintă astfel:

BCA0 = BPv 0 + BVmf 0 = 12853 + 272 = 13125 mii lei

BCA1 = BPv 1 + BVmf 1 = 24556 + 419 = 24975 mii lei

Modificarea beneficiului aferent cifrei de afaceri este diferenţa:

∆ = BCA1 - BCA0 = 24975 – 13125 = + 11850 mii lei


∆ = ∆BPv + ∆BVmf

în care:

∆BPv = BPv1 – BPv 0 = 24556 – 12853 = + 11703 mii lei

∆BVmf = BVmf 1 – BVmf 0 = 419 – 272 = + 147 mii lei


∆BPv + ∆BVmf = 11703 + 147 = + 11850 mii lei = ∆

În concluzie:

1. Beneficiul aferent cifrei de afaceri a crescut cu 90,28 % prin creşterea beneficiului din producţia

vândută cu 91,05 % şi a beneficiului din activitatea comercială cu 54,04 %.

2. În final, pe ansamblu, atât creşterea beneficiului aferent cifrei de afaceri pe total cât şi pe

componente (producţia vândută şi vânzările de mărfuri) a fost consecinţa creşterii mai rapide a

veniturilor comparativ cu creşterea cheltuielilor, prin decalajul între indici, respectiv: IV > ICh.


78

2.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute

Beneficiul (B) aferent producţiei vândute pentru activitatea industrială constituie expresia

eficienţei cheltuielilor aferente acestei producţii. Poate fi determinat plecând de la indicatorul

Cheltuieli la 1000 lei producţie vândută ca diferenţă între producţia vândută şi costurile aferente:

( )( )

( ) pSqpSq

cSq

PvI

BPV

Pv ××

××

×

=×= ∑∑∑

1000

10001000

1000

1000 -

- = ( )∑ −× pSq ( )∑ × cSq

în care:

q = Volumul fizic al produselor vândute

S = Structura sortimentală a producţiei vândute

p = Preţul mediu de vânzare al produselor

c = Costul complet unitar al produselor

De exemplu, analiza factorială a beneficiului aferent grupelor de produse are la bază datele

Tabelului 26:

♦Aplicaţia 29: Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Tabelul 26

Valoarea vânzărilor la preţ

(mii lei)

Valoarea vânzărilor la cost

(mii lei)

Nr.

crt.

Grupe de produse

(unităţi fizice)

q0 x p0 q1 x p1 q1 x p0 q0 x c0 q1 x c1 q1 x c0

1. A – tone 21222 32650 32028 18651 31824 28152

2. B – mii bucăţi 18569 28763 25380 15682 26509 21432

3. C – mii bucăţi 13274 16325 15747 11794 14774 13997

4. Total 53055 77738 73155 46127 73107 63581


( ) ( ) 69284612753055cSqpSqB 0000000 +==××=∑ ∑ - - mii lei

( ) ( ) 463173107-77738cSq -pSqB 111 1111 +==××=∑ ∑ mii lei

Modificarea beneficiului este diferenţa:

∆ = B1 – B0 = 4631 – 6928 = - 2297 mii lei


∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p

în care:

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ]

leimii262569289553692853055

731556928BIqB

BBcSqpSqcSqpSqq

00

00000000001001

+=−=−×=−×=

=−′=×−×−×−×=∆ ∑∑∑∑


79

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ]( ) leimii219553957495536358173155

BBcSqpSqcSqpSqS 00001001011011

+=−=−−=

=′−′′=×−×−×−×=∆ ∑∑∑∑

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ] =′′−′=×−×−×−×=∆ ∑∑∑∑ 01011011111011 BBcSqpSqcSqpSqc

= (73155 – 73107) – 9574 = 48 – 9574 = - 9526 mii lei

( ) ( )[ ] ( ) ( )[ ]( ) leimii458348463173107731554631

BBcSqpSqcSqpSqp 11111011111111

+=−=−=

=′=×−×−×−×=∆ ∑∑∑∑-

-


∆=−=+−+=∆+∆+∆+∆ leimii229745839526212625pcSq

În concluzie:

1. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar

al produselor.

2. Beneficiul crescut echiproporţional cu creşterea volumului fizic al vânzărilor, respectiv cu 37,88

% (73155/53055).

3. Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului prin creşterea ponderii

produselor mai rentabile, ale căror rate de rentabilitate au fost mai mari decât rata medie a

rentabilităţii pe total producţie.

4. Creşterea preţului mediu al produselor a majorat beneficiul, ceea ce poate fi consecinţa

îmbunătăţirii calităţii produselor sau a creşterii preţurilor pe clase de calitate.

2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri

Beneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizează performanţa activităţii comerciale

şi se evaluează prin marja comercială, ca expresie a strategiei comerciale a entităţii. Această marjă

constituie valoarea adăugată vândută alături de valoarea adăugată produsă.

În evaluarea beneficiului activităţii comerciale a entităţii trebuie să se ţină seama de

factorii specifici acestei activităţi: rulajul mărfurilor, cota procentuală de adaos comercial, nivelul

mediu al cheltuielilor privind mărfurile desfăcute, beneficiul aferent activităţii comerciale fiind

calculat cu relaţia:

( )NAR

McBmf −×==100

în care:

Mc = Marja comercială

R = Volumul (rulajul) desfacerilor de mărfuri


80

A = Cota medie procentuală de adaos comercial

N = Nivelul mediu al cheltuielilor privind mărfurile

De exemplu, datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de

gestiune şi din alte date oferite de contabilitatea de gestiune referitoare la cheltuielile privind

mărfurile vândute sistematizate în Tabelul 27:

♦Aplicaţia 30: Calculul beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Tabelul 27 Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. Precedent Curent (± ∆) (%)

1. Desfaceri de mărfuri (R) (mii lei) 4603 3718 - 885 80,77

2. Cota medie de adaos ( A ) (%) 30,0 33,0 + 3,0 110,0

3. Valoarea vânzărilor de mărfuri(mii lei) (1*2) 1381 1227 - 154 88,84

4. Cheltuieli privind mărfurile (Ch mf)(mii lei) 1109 808 - 301 72,85

5. Nivelul chelt. privind mărfurile ( N )(%)(4/1) 24,09 21,73 - 2,36 90,20

6. Marja comercială (Mc) (mii lei) (3-4) 272 419 + 147 154,0


Modificarea beneficiului este diferenţa:

∆ = Bmf1 – Bmf0 = 419 – 272 = + 147 mi lei.

( ) ( ) 27209,2430100

4603NA

100

RBmf 00

00 =×=×= - - mii lei

( ) ( ) 41973,2133100

3718NA

100

RBmf 11

11 =×=×= - - mii lei


∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N

în care:

( ) ( ) 28,5209,2430100

NA100

RRR 00

01--

885 --

-=×=×=∆ mii lei

( ) ( ) 54,1113033100

3718AA

100

RA 01

1+=×=×=∆ - - mii lei

( ) ( ) 47,87100

3718NN

100

RN 10

1+=×=×=∆ 21,73 - 24,09- mii lei


∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N = - 52,28 + 111,54 + 87,74 = + 147 mii lei = ∆

În concluzie:

Creşterea beneficiului vânzărilor de mărfuri cu 54 % a fost consecinţa creşterii cotei de

adaos comercial cu 10% şi a reducerii nivelului mediu al cheltuielilor privind mărfurile cu 9,8 %.


81

2.7. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenţiază

întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite, ca urmare a unor costuri diferite.

Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi

şi eficienţa activităţii desfăşurate.

Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă, rata rentabilităţii se determină pe baza datelor

din contul de rezultat, sau din bilanţ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării,

rezultatul din exploatare, rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri, cifră de afaceri,

capital investit, capital propriu).

Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de

rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, în spaţiu sau cu valori standard acceptate

sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi determinate prin următoarele rapoarte.

În acest scop, pot fi determinate următoarele categorii de rate:

1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: 100Costuri

BeneficiuRc ×= (%)

2) Rata rentabilităţii veniturilor: 100afacerideCifra

BeneficiuRv ×= (%)

Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul

propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv), care compară beneficiul cu un

factor parţial dependent de efortul propriu (CA), dă expresie politicii comerciale a întreprinderii,

indicând profitabilitatea acesteia.

3). Rata marjei brute: 100afacerideCifra

loatareexpdebrutExcedentRMBE ×= (%)

Execedentul brut de exploatare, primul sold intermediar de gestiune-rentabilitate, este

rezultatul independent de politica de finanţare şi de reglementările fiscale şi din acest considerent

permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii.

4) Rata rentabilităţii comerciale pure: 100mărfurideVânzări

comercială Marja Rrc ×= (%).

Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a

mărfurilor fiind specifică activităţii din sectorul de distribuţie (comerţ), dar se utilizează şi în

întreprinderile industriale care desfăşoară şi activitate de comercializare. Constituie o valoare

adăugată vândută alături de valoarea adăugată produsă.


82

2.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de

factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului cifrei de afaceri la costuri. În funcţie

de componenţa cifrei de afaceri, analiza vizează factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute şi

factorii specifici vânzărilor de mărfuri).

2.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute

Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri:

1) Pe total producţie: ( ) ( )

( )100

cSq

cSqpSq100

Ct

BRc ×

×

×−×=×=

∑∑ ∑ (%)

2) Prin calculul pe produs: 100

100c

cpS

100

rSRc

c∑∑

×−

×

=×

= (%)

în care:

S = Structura sortimentală a vânzărilor

rc = Rata rentabilităţii produselor

=p Preţul mediu unitar al produselor

c = Costul unitar al produselor

Se constată evoluţia favorabilă a ratei rentabilităţii resurselor consumate în condiţiile

creşterii beneficiului şi ale reducerii costurilor, prin respectarea corelaţiei dintre indici: IB > ICt.

De exemplu, analiza ratei rentabilităţii pe baza relaţiilor de mai sus foloseşte datele

tabelelor precedente:

♦♦♦♦Aplicaţia 28: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută

Folosind datele din Tabelul 26 se obţin următoarele rezultate:

%02,1510046127

6928100

Ct

BRc

0

00 =×=×=

%33,610073107

4631100

Ct

BRc

1

11 =×=×=

Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa:

∆ = Rc1 – Rc0 = 6,33 – 15,02 = - 8,69 %.


∆ = ∆Ct + ∆B,

în care:

55,502,1547,902,1510073107

6928Rc100

Ct

BCt 0

1

0--- - ==×=×=∆ %;


83

%14,347,933,6cRRcB 01 -- ==′=∆ −


∆Ct + ∆B = - 5,55 – 3,14 = - 8,69 % = ∆

În concluzie:

1. Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute a fost consecinţa reducerii beneficiului

şi a creşterii costurilor aferente.

2. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe:

pcS ∆+∆+∆=∆ ,

în care:

( ) ( )( )

%03,002,1505,1502,1510063581

6358173155Rc100

cSq

cSqpSqS 0

011

011011+=−=×=×

×

×−×=∆

∑∑∑ -

--

‡”

( ) ( )

( )%98,1405,1507,005,15100

73107

7310773155cR100

cSq

cSqpSqc 0

111

111011−=−=×=′×

×

××=∆

∑∑-

--

-

‡”‡”

%26,607,033,6cRRcp 11 +=−=′=∆ -


=+=++ 2669814030 ,,,pcS -∆∆∆ - 8,69 % = ∆

În concluzie:

1. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar

al producţiei.

2. Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii, ca efect al ridicării calităţii produselor sau

datorită creşterii preţului pe clase de calitate.

3. Modificarea structurii producţiei a majorat rata rentabilităţii producţiei, ceea ce impune

aprofundarea analizei prin calculul pe produs.

De exemplu, metoda calculului pe produs are la bază datele Tabelului 28:

♦ Aplicaţia 29: Calculul ratei rentabilităţii prin metoda calculului pe produs Tabelul 28

Structura

vânzărilor (%)

Preţul unitar

(mii lei)

Costul unitar

(mii lei)

Rata rentabilităţii

produselor (rc) (%)

Nr.

crt.

Grupe de

produse

(unităţi fizice) S0 S1 p0 p1 c0 c1 rc0 rc1 r΄c1

1. A – tone 40 42 785 800 690 780 13,76 2,56 0,64

2. B – mii buăţi 35 37 45 51 38 47 18,42 8,51 - 4,25

3. C – mii bucăţi 25 21 81 84 72 76 12,50 10,52 6,57

4. Total 100 100 234 373 x x 15,02 6,33 0,08


84

Pe baza datlor Tabelului 28 se obţin următoarele rezultate:

02,15100

)5,1225()42,1835()76,1340(

100

rcSRc

000 =

×+×+×=

×=∑ %

33,6100

)5,1021()4,837()5,242(

100

rcSRc

111 =

×+×+×=

×=∑ %


∆ = Rc1 – Rc0 = 6,33 – 15,02 = - 8,69 %.



∆ = ∆S + ∆rc,

în care:

%2,002,1522,1502,15100

)5,1221()42,1837()76,1342(Rc

100

rcSS 0

01+=−=

×+×+×=

×=∆∑ --

89,822,153,6cRRcrc 01 --3- ==′=∆ %.


∆S + ∆rc = 0,2 – 8,89 = - 8,69 % = ∆.

N concluzie, creşterea ratei medii a rentabilităţii producţiei vândute a fost consecinţa

creşterii ponderii produsului B cu rata de rentabilitate 18,42 % superioară ratei medii (15,02 %).

b) Pe treapta a doua ( 100p

crc ×= ):

pcrc ∆+∆=∆

în care:

%14,1522,1508,022,15100

)57,621()25,437()64,042(cR

100

100c

cpS

c 01

101

−=−=×+×+×

=′

××

=∆∑

--

-

25,608,033,6cRRcp 11 +==′=∆ -- %


rc%89,825,614,15pc ∆==+=∆+∆ --

În concluzie:

1. Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8,6 procente a fost consecinţa scăderii ratelor

de rentabilitate (rc) ale produselor, care s-a datorat în exclusivitate creşterii costului unitar.

2. Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţului mediu al produselor

au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.


85

2.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale

Rata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor de mărfuri şi se

bazează pe următorul model de calcul:

( )

NA100R

NAR100

R

BRrc −=×

−×=×= (%),

în care:

R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri;

A = Cota procentuală medie de adaos comercial;

N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.

De exemplu, folosind datele Tabelului 27 se obţin următoarele rezultate:

♦♦♦♦ Aplicaţia 29: Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Ratele de rentabilitate ale activităţii comerciale au următoarele valori:

45,655,2330NARrc 000 =−=−= %

38,762,2533NARrc 111 =−=−= %.


∆ = Rrc1 – Rrc0 = 7,38 – 6,45 = + 0,93 %.


NA ∆+∆=∆

în care:

33033AAA 01 +=−=−=∆ %;

07,262,2555,23NNN 10 −=−=−=∆ %.


∆=+=−+=∆+∆ %93,007,23NA

În concluzie, creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0,93 % a fost consecinţa creşterii

cotei medii adaosului comercial cu 3 %, în condiţiile creşterii nivelului mediu al cheltuielilor de

circulaţie cu numai 2,07 %.

2.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor

Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului economico-financiar, există o

bază comună a relaţiei rentabilitate - risc, în sensul că rentabilitatea este un indicator de

performanţă care poate fi afectat de riscurile ce însoţesc activitatea întreprinderii, indiferent de

natura acesteia.


86

Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa

întreprinderii: gestionari, acţionari, bancheri, salariaţi.

Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc

rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri, proprietarii săi

anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. În

cazul variaţiei acestui nivel, rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul

capitalului.

Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la

modificarea volumului de activitate este mai mare, după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât

mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.

Analiza economico-financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiul

performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât şi impactul resurselor de finanţare

utilizate în raport cu mijloacele folosite.

Rentabilitatea exploatării, însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte

rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar, total, de faliment.

Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare (în fixe şi variabile) şi

depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor.

Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare care remunerează capitalurile

împrumutate (dobânzile la credite).

Cumularea riscului economic (de exploatare) cu riscul financiar permite estimarea riscului

total (global) care însoţeşte activitatea economică şi financiară a întreprinderii.

Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se urmăreşte

estimarea fluctuaţiilor rentabilităţii în raport cu volumul de activitate şi cu cheltuielile ocazionate de

această activitate.

În acest sens, cunoaşterea dimensiunilor riscului este necesară în elaborarea de previziuni

financiare în vederea gestiunii curente şi previzionale, estimarea gradului de risc având la bază una

din metodele de analiză previzională, cunoscută sub numele de Break-even Point Analysis,

respectiv, analiza pragului de rentabilitate (punctului mort), analiza punctului critic sau analiza cost-

volum- profit (Analyse Côut-Volume-Profit).

2.8.1. Analiza cost – volum – profit

Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar practica afacerilor utilizează

un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de pragul de rentabilitate, o metodă de analiză

previzională care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic, cu

sau fără profit (punctul mort).


87

Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţă dau beneficiul: pe

abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q), iar pe ordonată se reprezintă cifra de afaceri

(CA) şi costurile totale (CT), structurate în fixe (Cf) şi variabile (Cv).

Metoda este aplicabilă în cazul unei producţii omogene sau trebuie particularizată la

nivelul produsului, ceea ce impune repartizarea cheltuielilor pe produse şi pleacă de la ipoteza

simplificatoare conform căreia cheltuielile variabile şi cifra de afaceri sunt liniare (Figura 1):

Din Figura 1 se constată aspecte grafice care confirmă echilibrul între cifra de afaceri şi

cheltuieli prin intersecţia în punctul E a dreptelor ce le reprezintă. Situat atât pe dreapta veniturilor

cât şi pe dreapta costurilor, abscisa punctului E reprezintă volumul producţiei care permite

recuperarea cheltuielilor din venituri în punctul critic.

1) Realizarea echilibrului presupune egalitatea:

B = CA – CT = q x p – (Cf + q x v) = q (p – v) – Cf,

care poate fi restrânsă conform egalităţii: B + Cf = q (p – v) = Mcv

în care:

q = Volumul fizic al vânzărilor;

p = Preţul de vânzare;

v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs;

p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile;

q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile;

Cf = Costurile fixe.

Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor =

C T

CA CA

CT

B0

(+)CV

CAcritic ă

E

(-) O

’Cf

O qcritic qB0

q

Fig. 1: Pragul de rentabilitate în condiţii de liniaritate


88

volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile, rezultatul fiind egal cu

zero (B = 0) unde se atinge punctul mort.

2) Grafic, punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are

aceeaşi ordonată, ceea ce, analitic, înseamnă egalitatea:

CA = Cf + Cv = Cf + (q x v),

ceea ce factorial presupune egalitatea:

qcritic x p = Cf + (qcritic x·v)

De la acest punct, fiind acoperit ansamblul cheltuielilor fixe şi variabile, se intră în zona de

beneficii (B > 0), unde veniturile devin superioare cheltuielilor (CA> Ct).

Până la acest punct, cheltuielile fiind superioare veniturilor (Ct > CA) se înregistrează

pierderi (B < 0)

În practica afacerilor diagrama pragului de rentabilitate îşi găseşte aplicabilitate în mai

multe scopuri, cum ar fi:

1) Stabilirea condiţiilor necesare recuperării cheltuielilor din venituri, unde se atinge pragul de

rentabilitate, respectiv punctul mort fără profit (B = 0):

la punctul mort din egalitatea: q critic (p – v) = Cf, rezultă valorile critice:

a) Volumul critic al vânzărilor:mcv

Cf

vp

Cfqcritic =

−= (unităţi)

b) Cifra de afaceri critică: p/v1

CfpqCA criticcritică

−=×= (lei)

Punctul E delimitează două zone: zona pierderilor, unde cheltuielile depăşesc cifra de

afaceri (O'E > OE), datorită vânzărilor mai mici decât volumul critic (qv < qcritic); zona beneficiilor,

unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) datorită vânzărilor superioare volumului

critic (qv > qcritic).

2) Determinarea condiţiilor necesare realizării unui beneficiu (B0) când din ecuaţia de echilibru:

CA = Cf + Cv + B0,

rezultă următoarele:

a) Volumul vânzărilor: vp

BCfq

00B

−

+= (unităţi);

b) Cifra de afaceri:p/v1

BCfpqCA

00B0B

−

+=×= (lei);

3) Determinarea marjei de securitate (Ms), permite desfăşurarea activităţii în condiţii de siguranţă:

Ms = q v – q critic (unităţi);

Ms = CA – CA critică (lei);

4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate:


89

100q

qqIs

critic

criticv×

−= (%);

100 CA

CA - CA Is

critică

critică×= (%);

5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procente din cifra de

afaceri, sau sporul de eficienţă (Se):

100q

qqSe

v

criticv×

−= , respectiv: 100

CA

CACASe

critică×

−= (%).

Pentru evitarea riscului de exploatare, a cărui valoare definită prin coeficientul levierului

de exploatare este maximă în zona punctului mort, se consideră necesară o marjă de securitate de 10

- 20 % peste cifra de afaceri critică.

Exemplificăm analiza pragului de rentabilitate pentru produsul A pe baza datelor din

Tabelul 29:

♦♦♦♦ Aplicaţia 30: Pragul de rentabilitate al produsului A Tabelul 29 Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. Precedent Curent (± ∆) (%)

1. Volumul vânzărilor (q v) - tone 271 408 +137 150,5

2. Preţul unitar (p) - mii lei/tonă 785 800 + 15 102,0

3. Cifra de afaceri (CA) – mii lei 212221 326501 +114280 153,8

4. Cheltuielile fixe (Cf) – mii lei 121544 216403 + 94859 178,0

5. Cheltuielile variabile totale (Cv) – mii lei 65446 101837 + 36391 155,6

6. Cheltuielile variabile unitare(v)-mii lei/tonă 242 250 + 8 103,3

7. Volumul critic (qcritic) - tone 224 394 + 170 176,0

8. CAcritică – mii lei 175840 315200 + 139360 179,2

9. Marja de securitate (Ms) - tone + 47 + 14 - 33 29,8

10. Marja de securitate (Ms) – mii. lei + 36381 + 11301 - 25080 31,0

11. Intervalul de siguranţă (Is) - % 20,70 3,60 - 17,1 17,32

12. Sporul de eficienţă (Se) - % 17,11 3,46 - 13,65 20,2


1. Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate, volumul fizic al vânzărilor şi cifra de

afaceri, superioare valorilor critice, au asigurat marje de securitate, intervale de siguranţă şi sporuri

de eficienţă pozitive.

2. În exerciţiul financiar curent, performanţele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu

exerciţiul precedent, care reflectă o degradare a rentabilităţii, confirmată de creşterea mai rapidă a

cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (53,8 %), ceea ce a majorat


90

valorile pragului de rentabilitate (valorile critice).

Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe baza diagramei punctului

mort prezintă factori specifici, beneficiul fiind diferenţa:

×+−

×=−=

100

NRCf

100

ARChcircCAB

v

La punctul mort (B = 0), egalitatea CA = Chcirc, corespunzătoare punctului de intersecţie

E conduce la următoarea ecuaţie de echilibru:

Cf100

NAR

vcritic =

−

de unde rezultă valorile critice (desfacerile şi cifra de afaceri):

a) 100NA

CfR

v

critic ×−

= (lei);

b) A/Nv1

CfARCA criticcritică

−=×= (lei), unde:

N v = nivelul relativ al cheltuielilor variabile.

2.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor

Cea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge din relaţia pragului de

rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic), riscul

financiar (de îndatorare), riscul total sau global (economic-financiar).

2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare

Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie

de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în

fixe şi variabile).

a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi

intervalul de siguranţă, care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. Studii

statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă, unul de 20 %

caracterizează situaţia relativ stabilă, iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul

de rentabilitate.

Intervalul de siguranţă, denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea

întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţii. Cu cât valoarea acestuia

este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi riscul economic mai redus.

b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de


91

exploatare (CLE) care mai poartă denumirea de grad de echilibrare a funcţionării întreprinderii -

Degree Operating Leverage (DOL).

Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la

variaţiile vânzărilor, care măsoară creşterea procentuală a rezultatului din exploatare ca răspuns la

creşterea cu un procent a producţiei (exprimate prin volumul fizic-q- sau prin cifra de afaceri -CA):

( ) ( )CAq/CAq

expRexp/RCLE

∆

∆= , calculat în două variante:

1) ( ) ( ) 100I

100I

CArq

exprRCLE

CAq

expR

−

−=

∆

∆= sau:

2) ( )

( )CA

CA

q/expR

q/expRCLE

∆∆=

Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra

profitului, coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi

exprimă direct gradul de risc economic.

Coeficientul levierului economic (exploatare) poate fi determinat atât în funcţie de volumul

fizic al vânzărilor (q), cât şi de cifra de afaceri (CA) şi capătă valori diferite, după cum urmează:

1) În funcţie de volumul fizic al vânzărilor prin elasticitatea q

expR/

dq

xpRedE qexp/R =

Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea

producţiei, acest rezultat este determinat prin diferenţa:

Rexp = CA – Ct = q (p – v) – Cf

Factorial, CLE este egal cu raportul:

( )[ ]

( )

( )

( ) xpeR

Mcv

Cfvpq

vpq

Cfvpq

q

dq

CfvpqdCLE =

−−

−=

−−×

−−=

în care:

Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile.

Relaţia arată că, pentru un nivel dat al producţiei, CLE şi implicit riscul de exploatare, este

cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:

CLE = expR

Cf1

expR

CfexpR

expR

Mcv+=

+=

Pe plan financiar, rezultă că dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de

exploatare ridicat, schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului

exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor, dar scade la fel de mult la reducerea acestora;

acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere şi el depinde de cuantumul cheltuielilor fixe


92

în raport cu rezultatul din exploatare.

Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat, întreprinderea

trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire.

În acelaţi timp, trebuie să-se asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei

punctului mort, unde coeficientul levierului de exploatare tinde la infinit:

a) 0

Mcv

expR

McvCLE == → ∞ - riscul de exploatare este maxim

La punctul mort (Rexp = 0) cheltuielile fixe prea mari pot absorbi în întregime marja

costurilor variabile:

Mcv = q(p - v) = Cf

b) 0expR

McvCLE == - riscul de exploatare este inexistent când: marja costurilor variabile este nulă:

Mcv = q(p-v) = 0,

de unde rezultă egalitatea p = v,

Anularea derivatei ( )[ ]Cfvpqdq

d

dq

expdR−−= = 0

confirmă maximul rezultatului exploatării (Rexp = maxim).

c) ( )

( )1

Cfvpq

vpqCLE =

−−

−= - riscul de exploatare este minor, când cheltuielile fixe sunt relativ

reduse, practic neglijabile (Cf→ 0).

Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală, sau cu un

utilaj învechit, amortizat sau cu grad redus de înzestrare tehnică care justifică existenţa unor

cheltuieli cu amortizarea relativ reduse.

2) În funcţie de cifra de afaceri (Rex = CA – CT) prin elasticitatea rezultatului din exploatareîn

raport cu variaţia cifrei de afaceri:

CA

expR/

dCA

expdRE CAexp/R =

Factorial CLE creşte cu costurile totale (Ct) fiind egal cu raportul:

( )

T

T

CCA

CA

dCA

dCt1

xpRe

CA

dCA

CCAdCLE

−×

−=×

−=

Riscul de exploatare este cu atât mai mare cu cât costurile totale (CT) sunt mai mari, care

arată că fluctuaţiile rezultatului exploatării la variaţia volumului de activitate depind de următorii

factori: cifra de afaceri; ponderea cheltuielilor fixe în costuri, proximitatea de punctul mort, ceea ce

impune depăşirea zonei critice cu 10 – 20 % în vederea limitării acestui risc.


93

2.8.2.2. Evalurea riscului financiar

Riscul financiar, sau de capital, priveşte structura financiară şi depinde de modul de

finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii, nu comportă nici un

risc financiar. Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli

financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii.

Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului

exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă denumirea de coeficient de levier

financiar (CLF):

expRexp/R

Rnet/RnetECLF expR/netR

∆

∆== calculat în două variante:

1) 100I

100I

exprR

rRnetCLF

expR

netR

−

−=

∆

∆=

2) netR

expR

expR

RnetCLF ×

∆

∆=

CLF exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un

procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar.

Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi

pierdere, în care rezultatul net presupune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut:

( ) ( )[ ] ( )i1extrRVfinChfinexpRi1RbrutRnet −⋅++−=−= .

Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de

activitatea curentă, în calculul CLF acestea pot fi neglijate:

( ) ( )[ ]( ) ( ) ChfinexpR

expR

i1ChfinexpR

expRi1ChfinexpR

expdR

dCLF

−=

−×−×−−= ⋅

Pentru gestiunea financiară importanţa coeficientului de levier financiar decurge din faptul

că rezultatul net condiţionează atât beneficiul şi dividendele pe acţiune, cât şi autofinanţarea.

Din relaţia de calcul se constată că valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor

financiare şi se reduce prin creşterea rezultatului din exploatare. În final acest coeficient reflectă

gradul de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare şi poate lua valori de la

zero la infinit, indicând gradul de risc financiar după cum urmează:

1) Riscul financiar este inexistent în următoarele situaţii:

a) La punctul mort (Rexp = 0): 0ChfinexpR

0CLF =

−=

b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): 10expR

expRCLF =

−=


94

În consecinţă, rezultatul net creşte proporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp).

2) Riscul financiar este maxim, când se recurge la finanţare din împrumuturi costisitoare, care pot

absorbi rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp): 0

expRCLF = → ∞

Limitarea efectului cheltuielilor financiare asupra creşterii gradului de risc financiar

impune creşterea pragului de rentabilitate prin incluerea cheltuielilor financiare în valorile critice:

vp

ChfinCfq critic

−

+=

p/v1

ChfinCfCA critică

−

+=

2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)

Riscul total (economic-financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar,

caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul coeficientului

levierului total (CLT) prin produsul:

CLT = CLE x CLF.

Factorial, coeficientul levierului total poate fi determinat prin produsul:

( )

( )

( )

( )

( )

ChfinexpR

Mcv

ChfinexpR

CvCA

ChfinexpR

vpq

ChfinCfvpq

Cfvpq

Cfvpq

vpqCLT

−=

−

−=

−

−=

−−−

−−×

−−

−=

Din relaţie se constată că riscul total este inexistent când rezultatul exploatării este maxim

(Rexp = max.), atunci când p = v şi are valoare maximă când cheltuielile financiare anulează

rezultatul din exploatare (Rexp = Chfin).

Calculat ca produs (CLT = CLE x CLF), coeficientul levierului total devine egal cu

raportul dintre marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare,

CLT exprimă în final sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor, respectiv elasticitatea

acestuia ER net / q:

rq

rRnet

q/q

Rnet/Rnet

expRexp/R

Rnet/Rnet

q/q

exp/RexpRCLT

∆

∆=

∆

∆=

∆

∆×

∆

∆= = ER net / q.

De exemplu, calculul coeficienţilor de levier în cazul analizat se bazează pe datele

Tabelului 30, care se desprind următoarele concluzii:

1. Coeficientul levierului de exploatare s-a redus de la 3,33 la 3,09 ca urmare a creşterii marjei

costurilor variabile cu 39,8 % şi a rezultatului din exploatare cu 55,94 %, ceea ce reflectă reducerea

riscului economic.


95

♦♦♦♦ Aplicaţia 31 Calculul coeficienţilor de levier Tabelul 30




2. Costuri aferente cifrei de afaceri nete 119136 137154 18018 115,12

3. Rezultatul din exploatare (1-2). 16893 26344 + 9451 155,94

4. Cheltuieli variabile (Cv) 79720 82049 + 2389 102,92

5. Cheltuieli fixe (Cf) 39416 55105 + 15689 139,80

6. Marja costurilor variabile (Mcv) (1-4) 56309 81449 + 27211 144,64

7. CLE = Mcv/Rexp (6/3) 3,33 3,09 - 0, 24 92,79

8. CLE = Rexp + Cf /Rexp [(3+5)/3] 3,33 3,09 - 0, 24 92,79

9. Cheltuieli financiare (Chfin) 2852 4272 +1420 149,82

10. Rexp – Chfin (3 – 9) (Rcrt - Vfin) 14041 22072 + 8031 157,19

11. CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) (3/10) 1,20 1,19 - 0,01 99,16

12. CLT = CLE * CLF (8*11) 4,0 3,68 - 0,32 92,0

13. CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) (6/10) 4,0 3,68 - 0,32 92,0

2. Reducerea coeficientului levierului financiar de la 1,20 la 1,19 arată diminuarea dependenţei

rezultatului net de rezultatul exploatării şi reducerea riscului financiar.

3. Reducerea coeficientului levierului total de la 4 la 3,68 arată scăderea dependenţei rezultatului

net de dinamica cifrei de afaceri şi reducerea riscului economic-financiar.

2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare

Analiza financiară, orientată spre viitor, urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale

modificării volumului de activitate asupra rezultatelor pe baza coeficienţilor de levier în vederea

elaborării de previziuni financiare, cum ar fi:

1) Efectul levierului de exploatare (ELE) reprezintă modificarea rezultatului din exploatare

(∆rRexp) sub impactul creşterii vânzărilor (cifrei de afaceri) ∆rq sau ∆rCA:

ELE = CLE·x ∆rq(CA) = ∆rRexp = (Rexp2 /Rexp1) x 100 – 100 (%)

2) Efectul levierului financiar (ELF) constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet) ca

urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp):

ELF = CLF x ∆rRexp = ∆rRnet = (R net2 /Rnet1) x 100 – 100 (%).

3) Efectul levierului total (ELT) constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet) ca efect al

creşterii vânzărilor (∆rq(CA)):


96

ELT = CLT x ∆rq (CA) = ∆rRnet (Rnet2 /Rnet1) x 100 – 100 (%).

De exemplu, dacă se urmăreşte estimarea efectului creşterii cu 12 % a cifrei de afaceri în

perioada următoare faţă de perioada curentă, pe baza coeficienţilor de levier economic, financiar şi

total d (ELT)eterminaţi mai sus, se pot estima efectele în lanţ asupra indicatorilor de performanţă

din exerciţiul financiar viitor, respectiv: rezultatul din exploatare şi rezultatul net, după cum

urmează:

1) Efectul Levierului Economic (ELE): Creşterea rezultatului din exploatare:

ELE = CLE x ∆rCA = 3,09 x 12 = 37,08 % = ∆rRexp = (Rexp2 /Rexp1) x 100 – 100 (%)

În consecinţă: Rexp 2 = 137,08 x Rexp1 /100 = 1,3708 x 26344 = 36112 mii lei;

2) Efectul Levierului Financiar (ELF) : Creşterea rezultatului net:

ELF = CLF x ∆rRexp = 1,19 x 37,08 = 44,12 % = ∆rRnet = (R net2 /Rnet1) x 100 – 100 (%)

În consecinţă: Rnet 2 = 144,12 x Rnet1/100 = 1,4412 x 22072 = 31810 mii lei;

3) Efectul Levierului Total (ELT): Creşterea rezultatului net, determinată prin intermediul

coeficientului levierului total (CLT):

ELT = CLT x ∆rCA = 3,68 x 12 = 44,12 % = ∆rRnet = (R net2 /Rnet1) x 100 – 100 (%)

În consecinţă, se regăseşte: Rnet2 = 144,12 x Rnet1/100 = 1,4412 x 22072 = 31810 mii lei.

În concluzie, creşterea cifrei de afaceri are un lanţ de efecte benefice asupra tuturor

rezultatelor, ceea ce reflectă îmbunănătăţirea performanţei financiare având ca punct de plecare

cifra de afaceri.


97

CAPITOLUL 3

DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIARE

PE BAZA BILANŢULUI

3.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei economico-financiare

În vederea elaborării diagnosticului economico-financiar care să permită măsurarea

rentabilităţii economice a capitalurilor investite, a rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii,

aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrele financiare, deducerea gradului de autonomie

al întreprinderii, analiza financiară parcurge mai multe etape, care presupun cercetarea unor

informaţii necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică

continuitatea activităţii întreprinderii. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective

în gestiunea pe termen scurt, mediu şi lung.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de

pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege, grupate

după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv, după natură, provenienţă şi exigibilitate. Elementele

de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor,

provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu

titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante).

Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a

utilizării acestora la acelaşi moment, ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele

bilanţului, indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă).

Conform IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, obiectivul bilanţului este de a prezenta

fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii, respectiv, capacitatea de a se adapta

schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanţare

(datorii şi capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari importanţi

(lichiditatea şi solvabilitatea).

3.2. Tipuri de bilanţ în analiza economico-financiară

Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit

în analiză şi de utilizator, ceea ce a condus de-a-lungul timpului la existenţa mai multor tipuri

(modele) de bilanţ, cum ar fi: bilanţul contabil patrimonial juridic, bilanţul financiar (patrimonial),

bilanţul funcţional (economic), bilanţul “Pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş.a.


98

Indiferent de optica şi modul de prezentare (orizontal sau vertical), studiul bilanţului

trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivelor privind

capitalurile şi a structurii activelor pentru a caracteriza echilibrul între resursele de finanţare şi

utilizarea lor.

Reforma sistemului contabil românesc a impus trecerea de la modelul de bilanţ tabelar

care privilegia analiza pe orizontală a situaţiei financiare, cu accentul pe conceptul juridic de active

şi datorii, în favoarea modelului de bilanţ în listă prin Reglementările contabile armonizate cu

Directiva a IV-a a CEE, cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS) şi cu Standardele

Internaţionale de de Raportare Financiară (IFRS).

Bilanţul contabil conform OMFP 1752/2005 (Tabelul 31) este adaptat şi răspunde mai bine

cerinţelor analizei orientate spre gestiune, este un bilanţ mai operaţional care vine în sprijinul

întocmirii “Tabloului fluxurilor de trezorerie”, aducând în centrul atenţiei ciclul de exploatare şi

contribuţia lui la realizarea echilibrului financiar global.

BILANŢ la data de 31 decembrie 2006 (lei) Tabelul 31

Sold la: Denumirea indicatorului Nr. rând Început an Sfârşit an

A. ACTIVE IMOBILIZATE -TOTAL 01 80982639 85596263 I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 1. Cheltuieli de constituire (ct.201-2801) 2. Cheltuieli de dezvoltare (ct.203-2803-2903) 3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerc, drepturi şi active similare şi alte imo- bilizări necorporale(ct.205+208-2805-2905-2908) 4. Fond comercial (ct. 2701-2807-2907) 5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs (ct.233-234-2933)

02 03 04 05 06 07 08

77373 0 0

77373

0 0

520512 0 0

112688

0 407824

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 1.Terenuri + construcţii (ct211+212-2811-2812-2911-2912) 2. Instalaţii tehnice şi maşini (ct. 213-2813-2913) 3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct.214-2814-2914) 4.Avansuri şi imobilizări corporale în curs (ct. 231+232-2931)

09 10 11 12 13

80898160 48413804 18309286

460485 13714585

85068645 55999055 16934476

382894 11752220

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct. 261–2961) 2. Împrumuturi acordate entit. afiliate (ct.2671+2672-2965) 3. Titluri sub formă de interese de participare (ct.263-2963) 4. Împrumuturi acordate ca interese de participare (ct.2673 + 2674 -2678+2679- - 2966-2969) 5. Investiţii deţinute ca imobiliz.(ct.262+264+265-2962-2964) 6. Alte împrumuturi (ct.2673+2674+2678+2679-2966-2969)

14 15 16 17 18

19 20

7106 0 0

1500

0 640

4966

7106 0 0

1500

0 640

4966 B. ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 21 107946721 126159137 I. STOCURI 1. Materii prime şi materiale consumabile (ct. 301+ 302 +/-308+351+358+381+/-388-391-392-3951-3958-398) 2. Producţia în curs de execuţie (ct. 331+332+341+/-3481-393-3941-3952) 3. Produse finite şi mărfuri (ct.345+346+/-3485+/-3486-3545-3546+356+357+361 +/-368+371+/-378-3945-3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428) 4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct. 4091)

22 23

24

25 26

23778827 10214023

1930294

11559830

74680

22225818 8525313

2048397

11525635

126473 II. CREANŢE 1. Creanţe comerciale (ct. 4092+4111+4118+413+418-491)

27 28

82976615 81385416

98496131 95080890


99

2. Sume de încasat de la entităţile afiliate (ct. 4511+4518-4951) 3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intere - selor de participare (ct.4521+45284952) 4.Altecreanţe(ct.425+4282+431+437+4382+441+4424+4428+445+446+447+4482+4582+461++ 473-496+5187) 5. Capital subscris şi nevărsat (ct. 456-4953)

29

30

31 32

0

0

1591199 0

0

0

3415241 0

III: INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (ct. 501-591) 2. Alte investiţii financiare pe termen scurt (ct.5031+5032+ +505+506+508-595-596-598+5113+5114)

33 34

35

0 0

0

0 0

0 IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct.5112+512+531+532) 36 1191279 5437188 C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 37 207801 65338 D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA 1 AN - TOTAL 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (ct. 1614+1615+ +1617+1618+1681-169) 2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 1621+1622+ 1624+ +1625+1627+1682+5191+5192+5198) 3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 4. Datorii comerciale-furnizori (ct.401+404+408) 5. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403 + 405) 6.Sume datorate entit. afiliate (ct.1661+1685+269+4511+4518) 7. Sume datorate entităţilor privind interesele de participare (ct.1663+1686+2692+4521+4528) 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurărilesociale (ct.1623+1626+167+1687+2693+424+423+424+426+427+4281+431+437+4381++441+4423+4428+444+446+447+4481+4551+4558+456+457+4581+462+473+ +509++5186+5193+5194+5195+5196+5197)

38

39

40

41 42 43 44 45

46

58483297

0

20723563

0 23190668

0 0

0

3565211

54405204

0

28329962 4911

17969446 37176

0

0

190961 E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII CURENTE NETE (rd. 21+37 – - 38– 64)

47 49667258

71819222

F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CRTE (rd 01+ 47- 63) 48 122993260 149006512 G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE 1 AN –TOTAL 1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni(ct.161+1681-169) 2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct.1621+1622+1624 +1625+1627+1682+ +5191+5192+5198) 3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 4. Datorii comerciale-furnizori (ct. 401+ 404+ 408) 5. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 6. Sume datorate entităţilor afiliate (ct. 1661+1685+2691+ 4511+4518) 7. Sume datorate privind interesele de participare (ct.1663+ 1686+ 2692+ 4531+ + 4538) 8. Alte datorii, invlusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale (ct.1623+1626+167+1687+2693+424+423+424+426+427+4281+431+437+4381++ 441+4423+4428+444+446+447+4481+4551+4558+456+45++4581+462+473+ + 509++5186+5193+5194+5195+5196+5197)

49 50

51 52 53 54 55

56

57

4434342

0

869131 0 0

0

0

3565211

1825211

0

1634250 0 0 0 0

0

190961 H. PROVIZIOANE 1. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare (ct.1515) 2. Provizioane pentru impozite(ct. 1516) 3. Alte provizioane (ct.1511+1512+1513+1514+1518)

58 59 60 61

1200000 0 0

1200000

3600813 0 0

3600813 I. VENITURI ÎN AVANS 1. Subvenţii pentru investiţii (ct.131+ 132+133+134+138) 2. Venituri înregistrate în avans (ct. 472)

62 63 64

7660604 7656637

3967

8409022 8408973

49 J. CAPITAL ŞI REZERVE I. CAPITAL, din care 1. Capital subscris nevărsat (ct. 1011) 2. Capital subscris vărsat (ct. 1012) 3. Patrimoniul regiei (ct. 1015)

65 66 67 68

40435315 0

40435315 0

45489729 0

45489729 0

II. PRIME DE CAPITAL (ct.1041+1042+1043+1044) 70 0 0 III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) - Sold C - Sold D

71 72

25263471 0

30027368 0


100

IV. REZERVE – TOTAL (ct. 106), din care: 1. Rezerve legale (ct. 1061) 2. Rezerve pentru acţiuni proprii (ct. 1062) 3. Rezerve statutare sau contractuale (ct. 1063) 4. Alte rezerve (ct. 1068 +/-107)

73 74 75 76 77

45664027 3821774

0 0

41842253

60368353 5003562

0 0

5534791 V. REZULTATUL REPORTAT – Sold C (ct. 117) 78 5996105 7695038 - Sold D (ct. 117) 79 0 0 VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI – Sold C (ct. 121) – Sold D (ct. 121)

80 81

12424687 0

19678661 0

Repartizarea profitului (ct. 129) 82 12424687 19678661 CAPITALURI PROPRII-TOTAL (rd.66+70+71-72+73+78--79+80-81-82) 83 117358918 143580488 Patrimoniul public (ct. 1016) 84 0 0 TOTAL CAPITALURI (rd. 83-84) 85 117358918 143580488

Acest bilanţ are o concepţie de structurare asemănătoare cu modelul de bilanţ financiar

elaborat în concepţie patrimonială (lichiditate-exigibilitate) care este util pentru evidenţierea relaţiei

dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare, constituie suportul analizei financiare

tradiţionale şi are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii fiind necesară în scopul

evaluării patrimoniale destinate atât proprietarilor cât şi creditorilor.

Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activelor şi al

exigibilităţii crescătoare a pasivelor. Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este

disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile

întreprinderii; în fruntea activului se află valorile imobilizate, cele mai puţin “lichide” iar la sfârşit

disponibilităţile, cele mai “lichide”.

Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare arată că exigibilitatea unei

surse de finanţare este legată de scadenţa sa, primele posturi fiind cele cele mai lent exigibile

(capitalurile proprii), iar ultimele, sunt cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). Această

ordine este inversată în bilanţul elaborat conform OMFP 1752/2005, unde se prezintă mai întâi

datoriile mai mici de 1 an, urmate de datoriile peste 1 an şi în final, capitalurile proprii.

În această optică construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli

care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung conform

căruia între elementele constitutive ale bilanţului se face distincţie între cele care rămân la dispoziţia

întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an).

Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat

care reprezintă elementele pe termen lung (necorporale, corporale, financiare), la care se adaugă

partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe - clienţi, cheltuieli efectuate în

avans). În schimb, în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările

financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an).

Amenajarea posturilor de resurse structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor

permanente (capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi


101

grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de

exploatare, credite bancare curente, venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe

termen lung ajunse la scadenţă).

Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an vor fi trecute

la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în

datoriile pe termen mediu şi lung.

Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activelor şi capitalurilor

pe baza informaţiilor din anexă prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor

după vechime (peste sau sub 1 an).

Schematic, bilanţul financiar se prezintă astfel:

Bilanţ financiar Activ = Necesar Pasiv = Resurse

Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)

Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)

Necesar temporar 2. Datorii cu scadenţe > 1 an

1. Activ circulant net < 1 an Resurse temporare

2. Imobilizări financiare < 1 an 1. Datorii cu scadenţe < 1 an

3. Disponibilităţi (Trezorerie activă) 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)

Total Activ Total Pasiv

Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea

superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul

de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului

de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare).

Conform OMFP 1752/2005 bilanţul în listă (Tabelul 31) este apropiat modelului de bilanţ

financiar (Tabelul 32), ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare. Ordonarea activelor are la

bază criteriul lichidităţii crescătoare, dar clasamentul resurselor situiază pe primul loc sursele cele

mai exigibile (datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă de 1 an, urmate de datoriile mai mari de 1

an), iar în final sursele cele mai lent exigibile (capitalurile proprii).

Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la

apariţia bilanţului funcţional, care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale

întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare, trezorerie), fiind un bilanţ economic, construit de

Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii

de către bancheri.

Construcţia bilanţului funcţional are la bază un set de principii şi reguli menite să pună în


102

evidenţă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcţionare a întreprinderii,

gruparea posturilor fiind legată de operaţiile realizate în raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor.

Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ

la valoarea brută, (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea amortismentelor şi

provizioanelor în capitalurile proprii ca resurse de autofinanţare, ceea ce constituie un punct de

plecare ideal pentru o analiză de flux.

Un alt principiu vizează conceptul de stabilitate, care are în vedere durata posturilor în

patrimoniu care diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar: un împrumut pe termen

lung va rămâne în imobilizările financiare indiferent de scadenţă, iar datoriile pe termen lung nu vor

fi trecute la datorii pe termen scurt indiferent de scadenţă.

Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:

Bilanţ funcţional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

I. Funcţia de investiţii IV. Funcţia de finanţare

Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)

II. Funcţia de exploatare 1. Capitaluri proprii:

1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile

2. Activ circulant înafara exploatării II. Funcţia de exploatare

III. Funcţia de trezorerie 1. Datorii de exploatare

Activ circulant financiar 2. Datorii în afara exploatării

Total Activ Total Pasiv

Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 33) permite evidenţierea a două categorii de

utilizări în activ, una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie, iar în

pasiv, două categorii de resurse, unele generate de exploatare şi altele, fără legătură cu aceasta.

Importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că permite aprecierea stabilităţii

structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa

dintre structura financiară şi natura activităţii sale.

Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţul funcţional pune în evidenţă două aspecte:

a) în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii

interesantă pentru creditori, bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în

principal de managerii întreprinderii;

b) bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii, în timp ce bilanţul

financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii.

103

Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate)

Tabelul 32 Active = Necesaruri nete Sold la: Pasive = Resurse Sold la:

(lei) Început an Sfârşit an (lei) Început an Sfârşit an

Necesar permanent 80982639 85596263 Capitaluri permanente(Cp+G) 121793260 145405699

A. Active imobilizate nete 80982639 85596263 Capitaluri proprii (J+V+VI) (Cp) 117358918 143580488

I. Imobilizări necorporale 77373 520512 J. Capital şi rezerve (I+II+III+IV) 111362813 135885450

II. Imobilizări corporale 80898160 85068645 I. Capital 40435315 45489729

III. Imobilizări financiare 7106 7106 II. Prime de capital 0 0

Necesar temporar 108154522 126224475 III. Rezerve din reevaluare 25263471 30027368

B. Active circulante, din care: 107946721 126159137 IV. Rezerve 45664027 60368353

B.1. Active circulante sub 1 an 107735098 125216905 V. Rezultatul reportat - Sold C 5996105 7695038

I. Stocuri - total 23778827 22225818 VI. Rezultatul exerciţiului (nerepartizat) 0 0

II. Creanţe sub 1 an 82764992 97553899 G. Datorii pe o perioadă > 1 an 4434342 1825211

III. Investiţii financiare/termen scurt 0 0 H. Provizioane 1200000 3600813

IV. Casa şi conturi la bănci 1191279 5437188 I. 1. Subvenţii pentru investiţii 7656637 8408973

B.2.Active circulante peste 1 an 211623 942232 Resurse temporare (D + I.2) 58487264 54405253

C. Cheltuieli în avans 207801 65338 D. Datorii pe o perioadă de 1 an 58483297 54405204

I.2. Venituri înregistrate în avans 3967 49 Total Active nete 189137161 211820738 Total Capitaluri (permanente + temporare) 189137161 211820738

104

Bilanţ funcţional (economic Tabelul 33

Active = Utilizări Sold la: Pasive = Resurse Sold la:

(valoare brută ) (lei)- Început an Sfârşit an (lei) Început an Sfârşit an

I. Funcţia de investiţii 134812905 153594887 IV. Funcţia de finanţare 184480163 225414109

Utilizări stabile 134812905 153594887 Resurse stabile (1+2) 184480163 225414109

A. Active imobilizate brute 134812905 153594887 1. Capitaluri proprii 180045821 223588898

I. Imobilizări necorporale 261133 753242 - Capital 40435315 45489729

II. Imobilizări corporale 134544666 152834539 - Rezerve - total 70927498 90395721

III. Imobilizări financiare 7106 7106 - Rezultatul reportat 5996105 7695038

II. Funcţia de exploatare 106963243 120787287 - Provizioane 1200000 3600813

B. 1. Active circulante de exploatare 105164243 117306708 - Deprecieri (amortizări şi provizioane) 53830266 67998624

I. Stocuri - total 23778827 22225818 - Subvenţii pentru investiţii 7656637 8408973

II. Creanţe comerciale 81385416 95080890 2. Datorii financiare stabile(>1 an) 4434342 1825211

B. 2. Active circulante în afara exploatării 1591199 3415241 II. Funcţia de exploatare 58487264 54405253

C. Cheltuieli în avans 207801 65338 1. Datorii de exploatare 43914231 46341495

III: Funcţia de trezorerie 1191279 5437188 2. Datorii înafara exploatării 14569066 8063709

Activ circulant financiar 1191279 5437188 3. Credite bancare curente 0 0

Casa şi conturi la bănci 1191279 5437188 I. Venituri înregistrate în avans 3967 49

Total Utilizări (Active brute) 242967427 279819362 Total Resurse 242967427 279819362


105

3.3. Analiza echilibrelor financiare

Bilanţul este “fotografia” întreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare, trebuie să

ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza. Aceste întrebări decurg

din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului, egalitate care transpune

o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice, sursele

fondurilor (originea lor), trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost

afectate.

Analiza poziţiei şi situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării

diagnosticului economico-financiar trebuie să respecte următoarele cerinţe:

1. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali, ceea ce implică o

analiză internă a acestuia.

2. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime, bilanţul se examinează ca un tot unitar, ceea ce

impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiunile economice al căror efect final îl reflectă.

3. Analiza bilanţului, la un moment dat, trebuie comparată în timp şi spaţiu cu analiza altor unităţi

similare.

4. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii financiare cu diverse

destinaţii.

Analiza bilanţului impune mai întâi aprecierea generală a conţinutului acestuia care se

realizează prin lectura bilanţului care permite examinarea resurselor ce au finanţat mijloacele

(utilizările) în cursul exerciţiului financiar.

Aprofundarea studiului bilanţului implică o analiză internă care, în cazul bilanţului în

formă tabelară (financiar, funcţional), urmează două direcţii (orizontală, verticală, combinată) şi una

externă.

Analiza pe orizontală pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre

financiare ale întreprinderii sau grupului pe baza situaţiei nete, fondului de rulment, necesarului de

fond de rulment, trezoreriei.

Analiza pe verticală permite determinarea unor rate privind structura activelor şi a

capitalurilor, structura, autonomia şi independenţa financiară, solvabilitatea, lichiditatea , ş.a.

Analiza bilanţului contabil structurat conform reglementărilor contabile româneşti

convergente cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) prin formatul în listă este

facilitată în acest sens, fiind una numai în direcţie verticală. Unele agregate se regăsesc direct ca

posturi distincte în cadrul bilanţului, ca de exemplu, fondul de rulment de la poziţia E (Active

circulante nete/Datorii curente nete).

Analiză externă a bilanţului vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură


106

cu activitatea economică a întreprinderii, ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu

sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare.

3.3.1. Analiza situaţiei nete

Pe baza abordării juridice a bilanţului financiar se determină situaţia netă (SN) cu ajutorul

relaţiei:

SN = Active – Datorii totale = Capitaluri proprii

Această situaţie exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii

asupra întreprinderii, fiind averea acestora şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura independenţa

financiară a întreprinderii.

Prin excluderea veniturilor în avans şi a provizioanelor, situaţia netă (activul net contabil)

devine egală cu capitalurile proprii şi exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat care

interesează proprietarii, acţionarii şi creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia.

Situaţia netă pune faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă şi se calculează în

funcţie de bilanţul utilizat:

a) Pe baza bilanţului financiar:

SN =Total active – Datorii totale – Venituri în avans - Provizioane

b) Pe baza bilanţului contabil tip-listă:

SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an – Provizioane = F – G – H

De exemplu, situaţia netă în cele două variante se prezintă în Tabelul 34:

♦ Aplicaţia 32: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Tabelul 34


crt. (lei) La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Total active 189137161 211820738 +22683577 142,90

2. Datorii totale (D+G) 62917639 56230415 - 6687224 89,37

3. Venituri în avans (I) 7660604 8409022 + 748418 197,69

4. Provizioane (H) 1200000 3600813 + 2400813 200,06

5. Situaţia netă (SN) (1-2-3-4)(a) 117358918 143580488 +26221570 122,35

6. Total active – Datorii curente (F) 122993260 149006512 + 26013252 215,35

7. Datorii pe o perioadă > de 1 an (G) 4434342 1825211 - 2609131 80,93

8. Capitaluri proprii (6-7-4) (b) 117358918 143580488 +26221570 122,35


1. Creşterea situaţiei nete calculate pe baza bilanţului financiar a fost consecinţa majorării activelor

nete cu 42 % şi a reducerii datoriilor totale cu 10,63 %, care au compensat creşterea provizioanelor


107

şi a veniturilor în avans deduse.

2. Majorarea capitalurilor proprii calculate pe baza bilanţului contabil armonizat s-a datorat creşterii

totalului activelor minus datoriile curente şi a reducerii datoriilor cu scadenţa mai mare de 1 an.

O situaţie netă pozitivă reflectă o gestiune economică sănătoasă, care maximizează

valoarea întreprinderii.

O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment, fiind consecinţa încheierii cu

pierderi a exerciţiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea

neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al

întreprinderii.

Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei

financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ, prin valoarea raportului:

Activ

valoarefărăActivSN − < 0,3

Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea

gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar, mai ales

prin erodarea suferită ca urmare a inflaţiei.

Analiza situaţiei nete este completată prin documentul Situaţia modificării capitalurilor

proprii din care rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului şi profitul (pierderea) prin

toate elementele de conţinut:

De exemplu, situaţia modificării capitalurilor proprii în cazul analizat se prezintă în

Tabelul 35:

♦ Aplicaţia 33: Situaţia modificării capitalurilor proprii Tabelul 35 Nr.rd Elemente ale capitalului propriu Sold 1ian. Creşteri (+) Reduceri (-) Sold 31dec. Abateri(±) %

1. Capital subscris 40435315 5054414 - 45489729 +5054414 112,5

2. Rezerve din reevaluare 25263471 5356884 592987 30027368 +4763897 118,85

3. Rezerve legale 3821774 1181788 - 5003562 +1181788 130,92

4. Alte rezerve 41842253 18826648 5304110 55364791 +1352258 132,31

5. Rezultatul reportat(ct. 1171)

6. - Profit nerepartizat 5637191 8636184 7530238 6473137 +835946 114,83

7. - Pierdere neacoperită - - - - - -

8. Rezultatul reportat (surplus realizat din rezerve din reevaluare (ct.1175)

358914

592987

-

951901

+592987

265,21

9. Total 117358918 39648905 13427335 143580488 +26221570 122,34


1. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa creşterii soldurilor finale faţă de soldurile iniţiale


108

ale elementelor componente prin creşteri superioare faţă de reducerile înregistrate şi ea incide cu

modificarea situaţiei nete (Tabelul 34).

2. Creşterea capitalurilor proprii atestă evoluţia favorabilă a activului net care a ridicat valoarea

întreprinderii, făcând-o atractivă pentru investitori.

Importanţa situaţiei nete în aprecierea sănătăţii financiare este amplificată în activitatea de

evaluare a întreprinderii prin metodele patrimoniale utilizate în acestr scop.

3.3.2. Analiza fondului de rulment

Echilibrul financiar rezultă din confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond

de rulment (NFR), din care rezultă trezoreria (T), determinată în două moduri, conform modelului

de prezentare a bilanţului.

1) Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei,

echilibrul financiar presupune:

a) Confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent

(activul imobilizat) conform părţii superioare a bilanţului, din care rezultă fondul de rulment

financiar (FRF):

FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) +

Provizioane + Subvenţii pentru investiţii – Necesar permanent (Active imobilizate nete)

Metoda reflectă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment constituie partea din

capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor care este destinată finanţării activelor

circulante. Este marja de securitate a cărei creştere arată că o parte mai însemnată din activele

circulante este finanţată din capitaluri permanente.

Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente

(rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete

(investiţii).

Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate fi temporară sau

de durată, având la bază diferite cauze legate de capitalurile proprii şi de datoriile la termen

comparativ cu situaţia activului imobilizat.

b) Confruntarea pasivului pe termen scurt (datoriile temporare) cu necesarul curent,

conform părţii inferioare a bilanţului financiar, permite determinarea fondului de rulment financiar

prin diferenţa:

FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri

înregistrate în avans).

Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din

activul circulant, . fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate


109

din datoriile temporare, ca marja de securitate, respetiv excedentul de lichiditate potenţială privind

solvabilitatea întreprinderii.

2) Bilanţul contabil în listă permite determinarea fondului de rulment care este reflectat

direct în postul de la poziţia E:

FRF = Active circulante/Datorii curente nete

Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, dar un fond de rulment negativ nu

compromite neapărat buna funcţionare a întreprinderii pe termen scurt. Pe termen lung acesta

constituie un semnal de alarmă prin lipsa de capitaluri permanente suficiente pentru finanţarea

imobilizărilor, sau prin active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, care nu vor

putea fi achitate. Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de

rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi există credite-furnizori însemnate.

De exemplu, calculul fondului de rulment prin lectura pe orizontală a bilanţului financiar

(Tabelul 32) şi pe baza bilanţului contabil tip-listă (Tabelul 31) are la bază datele din Tabelul 36:

♦♦♦♦ Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment în optica financiară Tabelul 36


crt. (lei) La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Capitaluri proprii 117358918 143580488 +26221570 122,34

2. Datorii cu scadenţa peste 1 an (+) 4434342 1825211 -2609131 41,17

3. Capitaluri permanente (1 + 2) 121793260 145405699 +23612439 119,38

4. Provizioane (+) 1200000 3600813 +24008813 200,06

5. Subvenţii pentru investiţii (+) 7656637 8408973 +752336 109,82

6. Total (3+4+5) 130649897 157415485 +26765588 134,96

7. Active imobilizate nete (Ai) 80982639 85596263 +4613624 123,48

8. Fondul de rulment financiar (FRF)(6 - 7) 49667258 71819222 +22151964 210,02

9. Necesarul temporar (10 +11) 108154522 126224475 +180699953 116,70

10. Active circulante 107946721 126159137 +18212416 296,59

11. Cheltuieli în avans 207801 65338 -142463 31,44

12. Resurse temporare (13 +14) 58487264 54405253 +4082011 106,97

13. Datorii pe termen scurt 58483297 54405204 -4078093 93,02

14. Venituri înregistrate în avans 3967 49 -3918 1,23

15. Fondul de rulment financiar(FRF)(9-12) 49667258 71819222 +22151964 210,02

16. Active circulante nete /Datorii curente nete (E) 49667258 71819222 +22151964 210,02


1. Fondul de rulment financiar pozitiv a avut o dinamică ascendentă care reflectă creşterea marjei de

securitate finaciară, atât pe termen lung cât şi pr termen scurt.

2. Partea superioară a bilanţului financiar reflectă creşterea activelor circulante finanţate din resurse


110

durabile după finanţarea activelor imobilizate, fiind asigurat echilibrul financiar pe termen lung.

3. Partea inferioară a bilanţului financiar reflectă marja de securitate financiară pe termen scurt,

respectiv surplusul de active circulante faţă de resursele sub 1 an.

4. Acelaşi echilibru financiar se regăseşte la poziţia E a bilanţului vertical, în care activele

circulante nete/datoriile curente nete au crescut cu 110,02 %.

În practică, se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să

reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare, iar în interiorul capitalurilor permanente,

capitalurile împrumutate să nu depăşească 50% comparativ cu capitalurile proprii.

3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor

operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăţi salarii), al

cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net). El reprezintă

banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea

imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor.

Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile (de materii

prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi, pe de

altă parte, creanţele. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara

exploatării), care corespund decalajelor între încasări şi plăţi:

NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice,

în care:

Necesităţi ciclice = Necesar temporar (Active circulante – Casa şi conturi la bănci) +

Cheltuieli în avans = (Stocuri+Creanţe) + Cheltuieli în avans

Resurse ciclice = Resurse temporare (Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de 1 an -

Credite bancare curente) + Venituri înregistrate în avans

De exemplu, pe baza bilanţului financiar (Tabelul 32) şi a bilanţului tip-listă (Tabelul 31)

se determină necesarul de fond e rulment în Tabelul 37, din care se desprind următoarele concluzii:

1. Valoarea pozitivă a necesarului de fond de rulment arată surplusul de necesar temporar faţă de

resursele temporare, necesităţile ciclice la care se adaugă cheltuielile în avans au devansat resursele

ciclice la care se adaugă veniturile în avans..

2. Creşterea necesarului de fond de rulment cu 36,93 % a fost consecinţa creşterii necesităţilor

ciclice, respectiv a stocurilor şi creanţelor cu 13,08 % în condiţiile reducerii cheltuielilor în avans cu

68,56 % şi ale reducerii datoriilor cu scadenţa pînă la 1 an cu 2,98 %, respectiv a veniturilor

înregistrate în avans cu 98,77 %


111

♦♦♦♦ Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment

Tabelul 37 Nr. Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt (lei) La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Active circulante 107946721 126159137 +18212416 116,87

2. Casa şi conturi la bănci (-) 1191279 5437188 + 4245909 456,41

3. Necesit.ciclice (Stocuri + Creanţe) 106755442 120721949 13966507 113,08

4. Cheltuieli în avans (+) 207801 65338 - 142463 31,44

5. Necesităţi ciclice + Chelt. în avans 106963243 120787287 +13824044 112,92

6. Resurse ciclice (Datorii sub 1 an) 58483297 54405204 - 4078093 97,02

7. Credite bancare pe termen scurt (-) 0 0 0 0

8. Venituri înregistrate în avans (+) 3967 49 - 3918 1,23

9. Resurse ciclice +Venituri în avans 58487264 54405253 -4082011 93,02

10. Nec. de fond de rulment (NFR)(5 – 9) 48475979 66382034 +17906055 136,93

3. În consecinţă, necesităţile au crescut, iar resursele s-au redus, ceea ce a favorizat creşterea

necesarului de fond de rulment.

4. Rezultatele înregistrate confirmă un echilibru financiar curent corespunzător unei situaţii

normale, având în vedere că între necesarul temporar şi resursele temporare pot exista şi relaţii care

pun în evidenţă existenţa unor dezechilibre financiare pe termen scurt.

Pornind de la relaţia dintre necesarul temporar şi resursele temporare, NFR constituie un

indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ, în următoarele situaţii:

a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot

fi mobilizate.

Reprezintă o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii pentru creşterea

necesarului de finanţare a ciclului de exploatare. În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj

nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul

încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.

b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante,

necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate.

Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor

circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor.

Spre deosebire de fondul de rulment care reflectă echuilibrul pe termen lung, necesarul de

fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decât

fondul de rulment şi depinde de: cifra de afaceri, durata ciclului de producţie, durata de rotaţie a

stocurilor, decalajul dintre încasări plăţi.


112

În acest sens, necesarul de fond de rulment poate fi exprimat şi în zile de vânzare prin

intermediul vitezei de rotaţie (NFRz), care în condiţii normale trebuie să se situieze între 30-60 zile:

NFRz = NFR x 360/CA

3.3.4. Analiza trezoreriei nete

Trezoreria netă (TN) rezultă din egalitatea bilanţieră dintre activele şi pasivele bilanţului,

în prezentarea tabelară însemnând Activ = Pasiv, respectiv Utilizări = Resurse, egalitate care

conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR).

Din această confruntare rezultă echilibrul financiar ca rezultat al operaţiunilor ce afectează

toate posturile de bilanţ. Poate fi determinat pe baza bilanţului financiar prin diferenţele:

1) Pe baza bilanţului orizontal prezentat tabelar, în două moduri:

a) Pe baza părţii superioare: TN = FR – NFR

b) Pe baza părţii inferioare: TN = Casa şi conturi la bănci – Credite bancare pe termen

scurt, respectiv:

TN = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă.

Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii,

la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).

Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare de la

bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului).

2) Pe baza bilanţului contabil vertical prezentat în listă:

TN = Active circulante nete /Datorii curente nete (E) – NFR.

De exemplu, calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar (a,b) şi a bilanţului tip-

listă (c) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 38:

♦♦♦♦ Aplicaţia 36: Calculul trezoreriei nete Tabelul 38


crt. (mii lei) La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Fondul de rulment financiar(FRF) 49667258 71819222 +22151964 210,02

2. Necesarul de fond de rulment (NFR) 48475979 66382034 +17906055 136,93

3. Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) 1191279 5437188 +4245909 456,41

4. Casa şi conturi la bănci 1191279 5437188 + 4245909 456,41

5. Credite bancare pe termen scurt 0 0 0 0

6. Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) 1191279 5437188 + 4245909 456,41

7. Active circ.nete/ Dat. curente nete (E) 49667258 71819222 +22151964 210,02

8. Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) 1191279 5437188 +4245909 456,41


113


1. Calculată pe baza părţii superioare a bilanţului financiar, trezoreria netă a fost pozitivă şi în

creştere cu 356,41 % ca urmare a decalajului dintre ritmul de creştere a fondului de rulment (110,02

%) şi ritmul de creştere a necesarului de fond de rulment (36,93 %).

2. Pe baza părţii inferioare a bilanţului financiar trezoreria netă s-a majorat prin creşterea

disponibilului din casă şi conturi la bănci cu 356,41 %, (trezoreria activă), în absenţa creditelor

bancare pe termen scurt (trezoreria pasivă).

3. Poziţia E a bilanţului în listă reflectă creşterea mai rapidă a activelor circulante nete/Datoriilor

curente nete (110,02) comparativ cu necesarul de fond de rulment (36,93 %), ceea ce a avut ca efect

creşterea trezoreriei nete cu 356,41 %.

4. În toate cele trei variante de calcul, valoarea pozitivă şi în creştere a trezoreriei nete confirmă

existenţa unui echilibru financiar pe termen lung şi pe termen scurt favorabil desfăşurării activităţii

în condiţii de siguranţă.

Având în vedere că pot exista situaţii ce reflectă dezechilibre financiare, se impune

abordarea cauzelor care pot produce aceste dezechilibre, pornind de la valoarea pozitivă sau

negativă a trezoreriei.

Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa inegalităţii între fondul de

rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment, care poate justifica următoarele cazuri:

A. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când:

FR > NFR şi respectiv, Disponibilităţi > Credite bancare curente

în următoarele situaţii:

a) FR > 0 şi NFR >0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR >

0), care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o subutlizare de capitaluri;

b) FR > 0 şi NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un

excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi, care pot

ascunde subutilizări de capitaluri;

c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent

crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).

Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt

(furnizori şi avansuri încasate în contul comenzilor), ceea ce impune creşterea capitalurilor

permanente (resurselor stabile).

B. Trezorerie negtivă (TN < 0), când:

FR < NFR şi respectiv, Disponibilităţi < Credite bancare curente

în următoarele situaţii:


114

a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente (FR> 0) şi

parţial din credite bancare curente mai mari decât disponibilităţile, ceea ce impune analiza riscului

bancar curent;

b) FR < 0 şi NFR > 0, când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0),

NFR şi disponibilităţi (inferioare creditelor bancare curente), ceea ce impune reconsiderarea

structurii de finanţare;

c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului

imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri încasate în

contul comenzilor) şi din credite bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanţării,

fiind crescut riscul dependenţei financiare de exterior printr-un levier financiar prea ridicat.

3.4. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios)

Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un

procedeu frecvent utilizat în analiza financiară - “metoda ratios”.

Ratio este un raport între două posturi de bilanţ, din contul de rezultat, sau din bilanţ şi

contul de rezultat, echivalent cu termenul de rată, coeficient, indice, procent. Între elementele

raportului trebuie să existe omogenitate din punct de vedere al modului de evaluare şi relaţii directe

între mărimile ce se compară.

Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea

de comparaţii în spaţiu, pentru a situa mai bine întreprinderea în mediul concurenţial, sau în timp,

pentru a-i aprecia evoluţia.

3.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţului

Ratele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare) a întreprinderii şi

se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivul bilanţului în raport cu totalul acestuia.

Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă

câteva caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma

în lichidităţi, autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar

pe termen scurt, ş.a.

Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii, în

concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” al acesteia precum şi

vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste.

A. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii


115

întreprinderii:

1) Ponderea imobilizărilor: 100×=Activ

imobilizatActivSi (%) reflectă indirect intensitatea

capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin

ponderea imobilizărilor financiare).

2) Ponderea activului circulant: 100×=Activ

circulantActivSa (%) depinde de sectorul de activitate şi

durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor), de durata termenelor de plată convenite cu

clientela (prin ponderea creanţelor) şi reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în

patrimoniu).

Structura pasivului reflectă structura capitalurilor şi degajă politica de finanţare a

întreprinderii, gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură combinaţia

de resurse cu maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu sau

scurt).

B. Ratele de structură a capitalurilor reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a

întreprinderii:

1) Ponderea capitalurilor permanente: 100×=Pasiv

permanenteCapitaluriScp (%) reflectă autonomia

financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii), autonomia la termen a întreprinderii (prin

ponderea datoriilor pe termen lung), respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă, sau

rata îndatorării globale (prin ponderea tuturor datoriilor).

2) Ponderea datoriilor mai mici de 1 an ( pe termen scurt): 100×=Pasiv

scurttermen/DatoriiSdts (%)

se corelează cu trezoreria.

De exemplu, pe baza datelor din bilanţ, ratele de structură se prezintă în Tabelul 39, din

care se desprind următoarele concluzii:

1. Structura activelor reflectă ponderea în creştere a activelor circulante de la 57,07 % la 59,55 %

prin reducerea ponderii activele imobilizate de la 42,81 % la 40,40 %, conform activităţii de

producţie şi comercializare a întreprindrii.

2. Imobilizările corporale s-au redus ca pondere de la 42,767 % la 40,158 % în favoarea

imobilizărilor necorporale.

3. Structura activelor circulante reflectă reducerea ponderii stocurilor de la 12,57 % la 10,49 % în

favoarea creşterii creanţelor de la 43,87 % la 46,49 % şi a disponibilităţilor băneşti de la 0,63 % la

2,57 %, ceea ce reflectă eliberări de active circulante concomitent cu creşterea duratei de încasare a


116

creanţelor-clienţi.

♦♦♦♦Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiar Tabelul 39

Structura activelor Exerciţiu financiar Structura capitalurilor Exerciţiu financiar

(%) Iniţial Final (%) Iniţial Final

Total Active nete 100 100 Total Capitaluri 100 100

Active imobilizate 42,81 40,40 Capital permanent(Cp) 69,07 74,31

Imobilizări necorporale 0,04 0,24 Capitaluri proprii (C) 66,73 73,45

Imobilizări corporale 42,767 40,158 Capital + Rezerve 58,87 64,15

Imobilizări financiare 0,003 0,002 Rezultat reportat 3,17 3,63

Active circulante 57,07 59,55 Subvenţii +Provizioane 4,69 5,67

Stocuri - total 12,57 10,49 Datorii peste 1 an 2,34 0,86

Creanţe - total 43,87 46,49 Datorii sub 1 an (D/t.s) 30,92 25,68

Casa şi conturi la bănci 0,63 2,57 Datorii totale 33,26 26,54

Cheltuieli în avans 0,12 0,05 Venituri înreg.în avans 0,01 0,01

4. Structura capitalurilor arată creşterea ponderii capitalurilor permanente de la 69,07 % la 74,31 %,

pe seama creşterii ponderii capitalurile proprii de la 66,73 % la 73,45 %, care reflectă creşterea

autonomiei (independenţei) financiare.

5. Reducerea ponderii datoriilor cu scadenţa mai mare de 1 an de la 2,34 % la 0,86 % pe fondul

reducerii ponderii datoriilor totale reflectă creşterea autonomiei la termen şi reducerea levierului

financiar.

6. Reducerea datoriile sub 1 an de la 30,92 % la 25,68 % a dus la creşterea trezoreriei şi s-a realizat

în condiţiile scăderii ponderii datoriilor totale de la 33,26 % la 26,54 %, ceea ce a redus gradul de

risc financiar.

Analiza pe verticală a bilanţului financiar vizează şi corelaţiile dintre posturile de activ şi

de capitaluri, structura capitalurilor trebuind să fie adecvată structurii activelor: o întreprindere

industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai mari faţă de una mai puţin

“capitalistică”, ceea ce se reflectă prin mai multe rate de sinteză.

C. Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative:

1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: netimobilizatActiv

permanenteCapitaluriRfi = ≥ 1 măsoară stabilitatea

resurselor afectate finanţării activelor durabile, din care:

a) Rata de finanţare din resurse proprii:netimobilizatActiv

propriiCapitaluriRfp = ≥ 1 exprimă autonomia


117

financiară a întreprinderii:

b) Rata de finanţare din resurse străine:netimobilizatActiv

andemarimaiDatoriiRfs

1= ≥ 1 exprimă insecuritatea

financiară.

2) Rata de lichiditate generală: andemicimaiDatorii

circulantActivlgR

1= ≥1 exprimă gradul de lichiditate

potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:

a) Rata de lichiditate relativă (redusă):andemicimai Datorii

Stocuri-circulantActivRlr

1= ≥1 exprimă capacitatea de

rambursare a datoriilor pe termen scurt;

b) Rata de lichiditate imediată: an1demici mai Datorii

iitătDisponibilRli = ≥1 exprimă aptitudinea entităţii de

rambursare a datoriilor scadente sub 1 an (trezoreria).

Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară

a întreprinderii care se reflectă în costul capitalului.

De exemplu, calculul ratelor de sinteză pe baza datelor din bilanţ a condus la rezultatele

din Tabelul 40:

♦♦♦♦ Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţului Tabelul 40 Nr. Rate de echilibru financiar Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Rata de finanţare stabilă a imobiliz. (Rfi) 1,613 1,839 +0,226 114,01

2. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 1,449 1,677 +0,228 115,75

3. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) 0,054 0,021 -0,033 38,09

4. Rata de lichiditate generală (Rlg) 1,845 2,318 +0,473 125,64

5. Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) 1,439 1,910 +0,471 132,74

6. Rata de lichiditate imediată (Rli) 0,020 0,100 +0,08 400,00


1. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilor confirmă marja de

securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător.

2. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse proprii

confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv crescător.

3. Valorile subunitare şi în scădere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse străine arată


118

existenţa unui fond de rulment străin negativ, datoriile pe termen lung fiind insuficiente pentru

finanţarea imobilizărilor nete.

4. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi de lichiditate redusă

confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, deoarece fondul de rulment pozitiv permite acoperirea

obligaţiilor pe termen scurt.

5. Rata de lichiditate imediată (trezoreria imediată) cu valori subunitare în creştere reflectă

insuficienţa disponibilităţilor băneşti (casa şi conturile la bănci) pentru acoperirea datoriilor cu

scadenţa sub 1 an, în schimb lipsa creditelor bancare pe termen scurt confirmă o situaţie favorabilă

privind lichidităţile curente.

3.4.2. Analiza ratelor de finanţare. Structura financiară

Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii,

respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între

capitalurile proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a

întreprinderii.

Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii,

deoarece determină costul capitalului şi ea are influenţă asupra politicii de investiţii, afectându-i

rentabilitatea.

Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează: resursele

utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o

durată cel puţin egală cu durata de viaţă a acestuia.

Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanţate, adică

imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente), iar activul circulant trebuie

finanţat din datoriile de exploatare. Numai în aceste condiţii poate fi vorba de o structură financiară

echilibrată care să asigure independenţa financiară.

În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea de structură a

capitalului, cu precizarea că structura financiară desemnează compoziţia pasivului bilanţului, în

timp ce structura capitalului arată compoziţia finanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni

(ordinare, privilegiate), obligaţiuni (ordinare, convertibile), împrumuturi bancare.

În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii de bază

care trebuie respectate, şi anume:

1) Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen

scurt (de trezorerie); numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea

datorii.


119

2) Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu

condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi

rambursată progresiv prin autofinanţare, până întreprinderea ajunge la autonomie financiară

(finanţarea din capitaluri proprii).

Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului, ale cărui posturi sunt

grupate în bilanţul financiar după criteriul scadenţei, pasivul fiind egal cu suma dintre capitalurile

proprii (C) şi datoriile totale (D):

Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale (D),

în care:

Capitaluri proprii (C) + Datorii mai mari de 1 an = Capital permanent (Cp),

adică:

Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii mai mici de 1 an (pe termen scurt) (Dts).

Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării

globale, fiind denumit levier financiar şi el prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru

creditori, deoarece reflectă, pe de o parte, gradul de independenţă financiară şi, pe de altă parte,

posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi).

Definirea structurii financiare implică şi determinarea raportului între fondurile pe termen

lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an), care depinde de

natura activelor întreprinderii, sursele permanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să

maximizeze valoarea întreprinderii (capitalurile proprii).

Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor

financiare şi se măsoară cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-

solvabilitate. Acestă autonomie este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate,

care poate conduce la încetarea de plăţi, sau la pierderea controlului de către acţionari.

Autonomia financiară poate fi estimată printr-o baterie rate care cuprinde:

1) Rata îndatorării globale: Rîg =Pasiv

totaleDatorii≤ 0,5 exprimă dependenţa întreprinderii de diverşi

creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.

a) Levierul financiar: depinde de structura finanţării, cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor

proprii(ipropriiCapitaluri

totaleDatoriiLF = ndicator de risc financiar).

b) Rata autonomiei financiare: Raf = totaleDatorii

propriiCapitaluri > 1; (Raf = 1/LF).


120

c) Rata îndatorării la termen: propriiCapitaluri

an1demarimai DatoriiRît = exprimă dependenţa faţă de creditori

şi este afectată de inflaţie.

2) Capacitatea de îndatorare: permanentCapital

propriiCapitaluriCî = ≥ 0,5 - exprimă posibilităţile de îndatorare.

3) Capacitatea de rambursare: totaleDatorii

CAFCr = ≥ 0,25 exprimă capacitatea de rambursare la

termen a datoriilor.

De exemplu, ratele privind autonomia financiară calculate pe baza bilanţului sunt

prezentate în Tabelul 41:

♦♦♦♦ Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară) Tabelul 41

Nr. Rate de finanţare Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. La început La sfârşit (± ∆) (%)

1. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) 0,332 0,265 - 0,067 79,81

2. Levierul financiar (LF = D/C) 0,536 0,391 - 0,145 72,94

3 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 1,865 2,553 + 0, 688 136,89

4. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt.lg/C) 0,0377 0,0127 - 0,025 33,68

5. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 0,954 0,963 + 0,09 100,9

6. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) 1,9748 3,4997 +1,5249 177,21


1. Rata îndatorării globale sub 0,5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor totale în structura

finanţării, prin creşterea ponderii capitalurilor proprii.

2. Reducerea levierului financiar subunitar reflectă scăderea raportului dintre datorii şi capitalurile

proprii de la 53,6 % la 39,1 %, în consens cu scăderea gradului de îndatorare, având ca efect

creşterea gradului de autonomie financiară.

3. Reducerea ratei de îndatorare la termen (ale cărei valori sunt cu mult sub 1) reflectă scăderea

dependenţei de creditori ca urmare a reducerii datoriilor peste 1 an şi a creşterii capitalurile proprii.

4. Capacitatea de îndatorare superioară limitei de 0,5 şi în creştere, este consecinţa accentuării

ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent.

5. Creşterea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare a fost consecinţa

creşterii CAF în condiţiile reducerii datoriilor totale, ceea ce reflectă o situaţie financiară

corespunzătoare unei activităţi în siguranţă.


121

3.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ

În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un

moment dat, acestea au un caracter static. Însă gestiunea financiară pe termen scurt necesită

informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică, ceea ce

impune determinarea unor rate de rotaţie a posturilor de bilanţ.

Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o

dimensiune temporală în analiza bilanţului, prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor

componente ale acestuia.

În acest scop se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cu indicatori din contul

de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţii de exploatare cum ar fi cifra de afaceri

(CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanţului.

Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficienţă,

viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ, prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei

rotaţii (D). Între aceste rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează

reducerea duratei unei rotaţii, ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.

Principalele rate de rotaţie sunt următoarele:

1) Numărul de rotaţii ale activelor:Activ

CANa = (rotaţii) şi, respectiv:

Durata unei rotaţii: 360×==CA

Activ

Na

TDa (zile/rotaţie)

2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C):C

CANc = (rotaţii) şi, respectiv:


C

Nc

TDc (zile/rotaţie)

3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac):Sac

Na

Ac

Activ

Activ

CANac =×=

în care:

== SacActiv

AcPonderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate)


Ac

Nac

TDac (zile/rotaţie)

4) Numărul de rotaţii ale stocurilor:Sm

CANs = (rotaţii), în care

Sm = Stocul mediu = 2

+ SfSi;


122


Sm

Ns

TDs (zile/rotaţie)

5) Numărul de rotaţii ale creanţelor:Smcr

CANcr = (rotaţii)

Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: 360×==CA

Smcr

Nc

TDcr (zile)

6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: ( )Smf

ăriAprovizionNf

Cumpărări= (rotaţii)

Durata (termenul) de plată a furnizorilor: ( ) 360ăriAprovizion

Smf

Smf

TDf ×==

Cumpărări (zile).

Dacă numărul de rotaţii (N) compară un flux de activitate (vânzări, aprovizionări-

cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul circulant, capitalul total, capitalul

propriu), indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii, durata în zile (luni,

ani) a unei rotaţii (D) reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi

De exemplu, calculul ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ în corelaţie cu indicatori din

contul de profit şi pierderi analizate a condus la rezultatele înscrise în Tabelul 42:

♦♦♦♦ Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ Tabelul 42

Exerciţiul financiar Exerciţiul financiarNr.

crt.

Numărul de rotaţii

Iniţial Final

Durata unei rotaţii

(zile) Iniţial Final

1. Nr.rotaţii active totale (Nat) 0,7192 0,7718 Durata unei rotaţii (Dat) 500,55 466,44

2. Nr.roaţii active imobilizate (Nai) 1,679 1,910 Durata unei rotaţii (Dai) 214,41 188,48

3. Nr.rot. active circulante (Nac) 1,260 1,296 Durata unei rotaţii (Dac) 285,71 277,77

4. Nr.rotaţii stocuri (Ns) 5,720 7,356 Durata unei rotaţii (Ds) 62,93 48,93

5. Nr.rotaţii creanţe (Ncr) 1,639 1,659 Termen recup.creanţe (Dcr) 219,64 216,99

6. Nr.rotaţii capitaluri proprii (Nc) 1,159 1,138 Durata unei rotaţii (Dc) 310,61 316,152

7. Nr.rotaţii furnizori (Nf) 6,435 4,860 Termen plată furnizori (Df) 55,94 74,07


1. Numărul de rotaţii ale posturilor de activ ale bilanţului s-au menţinut la valori supraunitare şi au

crescut, ceea ce reflectă accelerarea vitezei de rotaţie, care se confirmă prin reducerea duratei de

rotaţie în zile a activelor.

2. Fac excepţie activele totale, al căror număr de rotaţii s-a menţinut subunitar în creştere, ceea cea

avut ca efect reducerea duratei în zile a unei rotaţii de la 500,55 zile/rotaţie la 466,44 zile/rotaţie.

3. Activele imobilizate şi activele circulante şi-au accelerat viteza de rotaţie, atât prin creşterea

numărului de rotaţii cât şi prin reducerea duratei unei rotaţii.


123

4. Viteza de rotaţie a posturilor de capitaluri a înregistrat o încetinire, la capitalurile proprii şi la

creditele-furnizori, reflectată prin reducerea numărului de rotaţii şi prin creşterea duratei unei rotaţii.

5. Reducerea decalajului dintre durata de recuperare a creanţelor, superioară termenului de plată a

furnizorilor, de la 164 zile (220-56) la 143 zile (217-74), a avut ca efect îmbunătăţirea trezoreriei

întreprinderii pe termen scurt.

3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate. Riscul financiar

Ratele de structură a activului şi pasivului bilanţului, ratele de finanţare şi de structură a

finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internă a bilanţului în direcţie

verticală, orizontală şi combinată cu elemente ale contului de rezultat permit să se calculeze o

“baterie “de rate de rentabilitate, care servesc la evaluarea performanţelor întreprinderii într-o

viziune dinamică.

Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte ale activităţii

întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale.

Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând trei puncte de vedere

caracteristice:

1) Impune o viziune parţială a performanţelor. Eficacitatea întreprinderii poate fi apreciată diferit

prin criterii analitice.

2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare de măsurare şi

evaluare.

3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vedere sintetic şi global printr-

o viziune de ansamblu a rezultatelor.

În final diagnosticul financiar permite evaluarea întreprinderii în funcţie de rentabilitate şi

de gradul de risc.

Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri

exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) şi în mărimi

relative (prin rate).

Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE, Rexp,

Rbrut, Rnet) cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA) sau la mijloacele utilizate

pentru obţinerea rezultatului (capital economic, capital propriu, costuri). De aici rezultă gruparea

uzuală a ratelor de rentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate.

A. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii în activitatea comercială,

exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu:


124

1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor:

CA

comercialăMarjaR1 = ;

CA

EBER2 = ;

CA

expRR3 =

2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor:

CA

CAFR =4 ;

CA

netRR5 = (rata marjei nete).

B. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii:

1) Rate de randament, care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului

economic pus în operă de întreprindere. Apare astfel noţiunea de rentabilitate economică, care

exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de

a asigura remunerarea aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea.

a) O primă variantă de calcul prin raportul: NFREbrutimobilizatActiv

EBERe 1

+=

Este o rată de rentabilitate economică brută care permite aprecierea performanţei

exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiile intrasectoriale. Evoluţia în timp a

acestei rate arată creşterea, stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii, fără a fi afectată de

fiscalitate, amortizare şi provizioane.

b) În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul:totalActiv

EBERe 2 =

Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calculul randamentului economic

al activelor, echivalent cu noţiunea de ROA (return on assets), o rată a rentabilităţii investiţiilor:

c) EBE

xpeR

totalActiv

EBE

totalActiv

xpeR×==3Re = Re2 x SRexp,

în care:

SRexp = Ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut.

Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţul de rate:

SacNacRvActiv

Ac

Ac

CA

CA

xpeRNaR

Activ

CA

CA

xpeR

Activ

xpeRRe 3 ××=××=×=×==

în care:

Rv =Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri),

Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului.

Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante

Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.


125

De exemplu, pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi analizate mai sus, se

determină ratele de rentabilitate din Tabelul 42.

♦♦♦♦ Aplicaţia 41: Ratele de rentabilitate economică Tabelul 42



A. Rate de marjă de exploatare-activitate

1. Marja comercială (Mc) 272 419 +147 154,04

2. Cifra de afaceri (CA) 136029 163498 + 27469 120,19

3. R1 = Mc /CA (1/2) (%) 0,200 0,256 + 0,056 128,0

4. Excedentul brut din exploatare (EBE) 32741 51731 + 18990 158,0

5. R2 = EBE /CA (4/2) (%) 25,97 31,64 + 5,67 121,83

6. Rezultatul din exploatare (Rexp) 16893 26344 + 9451 155,94

7. R3 = Rexp /CA (6/2) (%) 12,41 16,11 + 3,70 129,83

8. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 21411 37768 +16357 134,85

9. R4 = CAF /CA (8/2) (%) 15,74 23,10 + 7,36 146,76

10. Rezultatul net (Rnet) 12425 19679 + 7254 158,35

11. R5 = Rnet /CA (10/2) (%) 9,13 12,03 + 2,90 131,76

B. Rate de randament-rentabilitate economică

12. Activ imobilizat brut (Aibr) 134813 153595 + 18782 113,93

13. Necesar fond rulment expl. (NFRE) 61454 71031 + 9577 115,58

14. Re1 = EBE /(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16,68 23,03 + 6,35 138,07

15. Activ brut total (Abr) 242967 279819 +36852 115,16

16. Re2 = EBE /Abr (4/15) (%) 13,47 18,48 + 5,01 137,24

17. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 6,95 9,41 + 2,46 135,46

18. S Rexxp = Rexp /EBE (6/4) 0,5159 0,5092 - 0,0067 98,70

19. Re3 = Re2 x SRexp (16 x 18) (%) 6,95 9,41 + 2,46 135,46

20. Rata rentabilităţii veniturilor (Rv)(6/2) 12,418 16,112 +3,694 129,75

21. Active circulante (Ac) 107947 126159 + 18212 116,87

22. Număr de rotaţii active circ.(Nac)(2/21) 1,260 1,296 + 0,036 102,85

23. Ponderea activelor circ.(Sac) (21/15) 0,444 0,451 + 0,007 101,54

24. Re3 = R v x Nac x Sac (20x22x23) (%) 6,95 9,41 + 2,46 135,46


1. Toate ratele de marjă ce caracterizează rentabilitatea exploatării şi a activităţii globale (R1 – R5)

au cunoscut creşteri cu peste 20 %, ceea ce reflectă creşterea eficacităţii activităţii comerci

2. Toate ratele de randament economic al activelor (Re1 – Re3 ) au crescut cu peste 30 %, ceea ce

reflectă creşterea gradului de eficienţă a capitalului economic.

3. Majorarea ratelor de rentabilitate a fost consecinţa decalajelor favorabile dintre ritmurile de


126

creştere a indicatorilor de rezultat şi ritmurile de creştere a indicatorilor de efort la care se

raportează.

Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele:

1. Creşterea randamentului economic al activelor (Re3) s-a datorat, în final, majorării rentabilităţii

veniturilor, accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelor

circulante deşi ponderea rezultatului din exploatare în excedentul brut s-a redus.

2. Din analiză pot rezulta concluzii privind politicile comerciale cu efect favorabil asupra

randamentului economic prin prisma cifrei de afaceri: fie politica privind calitatea produselor cu

profitabilitate (Rv) mare, dar cu o viteză de rotaţie (Nac) mică, fie politica unor preţuri mici, cu

profitabilitate redusă, dar cu o viteză de rotaţie accelerată.

2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un

surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permite remunerarea capitalurilor

acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii.

Indicatorul cel mai sintetic al ratei rentabilităţii financiare (Rf) rezultă din raportul:

100propriuCapitalul

uiexercitiulRezultatulRf ×=

care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au

constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii.

Rezultatul exerciţiului brut sau net conduce la relaţia dintre rata rentabilităţii financiare

nete (Rfn) şi rata rentabilităţii financiare brute (Rfbr):

propriu Capitalul

i)-(1brut zultatulRe

propriu Capitalul

net zultatulReRfn == = Rfbr (1 – i)

în care:

i = cota de impozit.

Echivalentul anglo-saxon al rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de

ROE.(return on equity). Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite înteprinderii

să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. Dacă această rată este

mică şi inferioară ratelor pieţei, întreprinderea va avea dificultăţi în atragerea de capitaluri. Dar un

nivel ridicat al acestei rate nu este totdeauna favorabil, deoarece el poate fi consecinţa unor

capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat, ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei

rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp):

an 1 de mari maiatoriileDpropriu Capitalul

ixercitiulueezultatulR

permanentCapitalul

iuluiexerciţzultatulReRcp

+==


127

Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul

net şi dobânzile după impozit, cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut:

financiareDatoriilepropriuCapitalul

DobânzilenetzultatulReRcp

+

+=

Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare, se recurge la lanţul de

rate de forma:

C

DCSacNacRv

C

Pasiv

Activ

Ac

Ac

CA

CA

exR

C

exRRf

+×××=×××==

în care:

Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor)

Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante

Sac = Ponderea activelor circulante în activul total.

Raportul: LF1C

D1

C

DC

C

Pasiv+=+=

+= reflectă structura finanţării

în care:

LFC

D= = Levierul financiar (rata îndatorării).

În final, rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul:

Rf = Rv x Nac x Sac (1 + LF).

Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv), cum este în cazul marilor unităţi, poate

conduce la o rentabilitate financiară bună, dacă activele circulante se “rotesc“rapid (stocuri mici,

fără creanţe), dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt

relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au credite-furnizori mari), ceea ce are ca efect

creşterea ratei îndatorării, respectiv levierul financiar (LF). Aceasta poate orienta întreprinderea în

deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii.

Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant, în

egală măsură, de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului care

asigură finanţarea.

Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilor împrumutate constă

în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil, în

timp ce celelalte trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). În acest caz,

cheltuielile financiare reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de

autofinanţare până la insolvabilitatea întreprinderii, ceea ce reflectă riscul financiar.

Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier, care rezultă din diferenţa


128

dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf), ca efect al îndatorării

întreprinderii:

Din relaţia: Pasiv

expR

Activ

exp R Re == se deduce:

Rexp = Re·(C+D),

care se introduce în relaţia:

C

extrRVfinfinCh -expR

C

exRRf

++==

în care

veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare, se poate

considera că:

- d)(ReC

DeR

C

d . D -)DC.(eR

C

fin Ch-expRRf +=

+==

în care:

d = Rata dobânzii;

LFC

D= = Levierul financiar

În final, rezultă egalitatea:

Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF,

în care:

ELF = Efectul de levier financiar, care poate fi calculat în două moduri:

Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C

Se constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare, cu cât este mai mare

diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul

financiar).

Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0), dacă Re = d, când Rf = Re.

Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare (Rf >

Re), în măsura în care rentabilitatea economică este superioară costului îndatorării (Re > d), efectul

de levier fiind pozitiv (ELF > 0).

Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă, deoarece limitează independenţa

financiară a întreprinderii, îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi

îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii.

Efectul de levier devine unul de “măciucă” care reduce rentabilitatea financiară faţă de

rentabilitatea economică (Rf < Re), dacă randamentul activelor este inferior ratei dobânzii (Re < d),

când ELF < 0.


129

Indicele levierului financiar ( Re/RfILF = ) are valori în concordanţă cu semnul (±) al

efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poate îndatora dacă este supraunitar (ILF >

1), îndatorarea potenţând gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii.

Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ al îndatorării ca urmare a

unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii, când creşte riscul

de insolvabilitate.

Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţii financiare cu

rentabilitatea economică, consecinţă a finanţării exclusiv din capitaluri proprii, când absenţa

îndatorării elimină riscul financiar.

Efectul de levier se exprimă cel mai frecvent după impozitare; ratele nete de rentabilitate

(economică, financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit, în cotă i:

( ) ( )i1dbrReC

DbrReRfn −×

−+=

Efectul de levier net depinde de efectul de levier brut corectat cu cota de impozit:

ELFnet = ELFbr (1 - i) = Rfn – Ren.

Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal, mult mai

sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul

întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit).

De exemplu, pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi se determină ratele de

rentabilitate financiară şi efectul de levier din Tabelul 43, din care se desprind următoarele

concluzii:

1. Toate ratele de rentabilitate economică şi financiară au crescut, ceeace reflectă ridicarea eficienţei

utilizării capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii.

2. Rata rentabilităţii financiare (capitalurilor proprii) a fost superioară ratei rentabilităţii economice

(capitalurilor investite) (Rf > Re) ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv (ELF > 0) în

condiţiile unui nivel al randamentului economic superior nivelului mediu al ratei dobânzii (Re > d).

3. Reducerea levierului financiar a diminuat efectul favorabil al prezenţei datoriilor asupra ratei

rentabilităţii financiare, ceeace s-a datorat scăderii datoriilor totale în condiţiile creşterii

capitalurilor proprii.

4. Reducerea levierului financiar concomitent cu creşterea ratei cheltuielilor financiare a redus

efectul levierului financiar; creşterea diferenţei dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii a

majorat rata rentabilităţii financiare.

5. Rata rentabilităţii capitalurilor permanente a devansat atât rata rentabilităţii economice a

capitalurilor angajate cât şi rata rentabilităţii financiare, ceeace reflectă o mai bună remunerare a


130

capitalurilor proprii comparativ cu remunerarea datoriilor,prin reduceriiea datoriilor peste 1 an.

♦ Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier belul 43



1. Rezultatul din exploatare(Rexp) 16893 26344 + 9451 155,94

2. Capitalurile proprii (C) 117359 143581 + 26222 122,34

3. Datoriile totale (D) 62918 56231 - 6687 89,37

4. Rata rentabilităţii economice brute (Rebr) [1/(2+3)] 9,37 13,18 + 3,81 140,66

5. Cheltuielile financiare (Chfin) 2852 4272 + 1420 149,82

6. Rata rentabilităţii .financiare brute(Rfbr)[(1-5)/2] -% 11,96 15,37 + 3,41 128,53

7. Efect levier finaniar brut (ELFbr) (6 – 4) -% + 2,59 + 2,19 - 0,40 84,55

8. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 17577 23725 +6148 134,96

9. Capitalurile permanente(Cp) 130650 157416 + 26766 120,48

10. Rata rentailităţii capitalurilor permanente(Rcp) (8/9-% 13,45 15,07 + 1,88 113,07

11. Impozitul pe profit (I) 5152 4046 - 1106 78,53

12. Cota procentuală (i) (11/8) - % 29,31 17,05 - 12,26 58,17

13. Rata rentabilităţii economice nete (Ren)[4*(100-i)] 6,62 10,93 + 4,31 165,10

14. Rata rentailităţii.financiare nete (Rfn) [6*(100-i)] 8,45 12,74 + 4,29 150,97

15. Efectul de levier financiar net(ELFn) (14–13)% + 1,83 + 1,81 - 0,02 98,90

16. Levierul financiar (LF) (3/2) 0,536 0,391 - 0,145 72,94

17. Rata dobânzii (d) (5/3) - % 4,53 7,59 + 3,06 167,70

18. Re – d (4-18) - % + 4,84 + 5,59 +0,75 115,49

19. Efectuk de levier financiar brut (ELF br) (17 *19) + 2,59 + 2,19 - 0,40 84,55

20. Efectul de levier financiar net (ELFn)[20*(1-i)]-% + 1,83 + 1,81 - 0,02 98,90

În concluzie,

1. Efectul de levier financiar se determină prin diferenţa dintre rata rentabilităţii financiare şi rata

rentabilităţii economice şi se manifestă diferit, fiind pozitiv sau negativ, în funcţie de diferenţa

pozitivă sau negativă dintre rentabilitatea economică şi rata dobânzii amplificată prin levierul

financiar.

2. Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal, mult mai sever faţă

de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul pe profit) decât

faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit).

3. Creşterea levierului financiar amplifică rentabilitatea financiară dacă are valori pozitive, dar o

poate reduce în cazul valorilor negative prin efectul de măciucă.

4. Levierul financiar este legat de structura financiară prin utilizarea îndatorării, de care se leagă

riscul financiar ce creşte cu gradul de îndatorare, ceea ce impune studiul lichidităţii şi solvabilităţii.


131

3.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii

Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilităţii

capitalurilor proprii, care poate însemna şi riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face faţă

angajamentelor, afectându-i solvabilitatea.

Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen

lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare

(costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi

păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile de

încasări şi fluxurile de plăţi, dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică dintr-o bună adecvare

între necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de

finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).

Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii, dacă se

află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului. Întreprinderea este solvabilă în

măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.

Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri

legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate şi ritmul plăţilor imperative

legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă. În acest sens, o primă apreciere a solvabilităţii

decurge din compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea capitalurilor, respectiv a

activelor totale cu datoriile totale, din care rezultă activul net contabil:

1) ANC = Total active – Total datorii.

În aprecierea solvabilităţii se utilizează o serie de rate din structura capitalurilor care

caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii:

2) Rata solvabilităţii partrimoniale: capitaluri Total

propriuCapitalulRsp = exprimă ponderea

capitalului propriu în totalul capitalurilor, a cărei valoare minimă trebuie să se încadreze între 0,3 -

0,5, peste 0,5 reflectând o situaţie normală.

3) Rata solvabilităţii generale: 1LF

11

D

C

D

DC

totaleleDatorii

totaleleActiveRsg +=+=

+==

în care:

D

C = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar).

Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului, garanţia lor fiind

constituită din activul net care reprezintă averea întreprinderii.

Există şi alte variante de calcul ale ratei solvabilităţii generale prin intermediul rapoartelor:


132

4) 1an 1 de mari mai Datoriile

(C)propriu CapitalulRsg1 =

5) an 1 de mari mai Datoriile

(CAF)ţareautofinandeaCapacitateRsg 2 =

6) Rata îndatorării totale: LF(C)propriu Capitalul

(D)totale DatoriileRd == (levierul financiar).

7) Rata îndatorării pe termen lung: propriuitalCap

1anDatoriiRdtl = exprimă dependenţa de creditorii

pe termen lung, este majorată de inflaţie, fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cu

variabilitatea beneficiilor.

Mărimea acestei rate variază de la un sector de activitate la altul.

8) Capacitatea de îndatorare: (Cp)permanent Capitalul

(C)propriu CapitalulCd = exprimă ponderea capitalului

propriu în capitalul permanent, depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare

crescute pentru valori ≥ 0,5.

9) Capacitatea de rambursare:totaleleDatorii

CAFCr = exprimă capacitatea întreprinderii de

a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare, valoarea minimă de 0,25 fiind

acceptabilă.

10) Rata cheltuielilor financiare: exp)(RloatareexpdinzultatulRe

(Chfin)financiare leCheltuieliRcf = exprimă indirect

solvabilitatea prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării, trebuind să fie cât mai

mică pentru evitarea riscului de non-plată.

O variantă a acestei rate se obţine prin raportul:

11) ui)exercitiul (ProductiaafacerideCifra

(Chfin)financiare leCheltuieliRcf 1 = care nu trebuie să depăşească 3 %, ceea ce

face întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate.

Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare nu este suficient ca ea să-şi

poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită.

Întreprinderea poate fi solvabilă, având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă), dar

să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele, ceea ce impune analiza separată a

lichidităţii sale.

Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen

mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de lichiditate

exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt.

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi


133

reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi(bani). O întreprindere

este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente

disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.

Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia, fiecare având semnificaţie

proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1

an, ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. Ea rezultă din comparaţia între

activele “lichide” şi pasivul exigibil, ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar:

1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt).

Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă, gradul

de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele:

2) Rata lichidităţii generale: curenteDatoriile

circulanteActivelelgR =

care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) şi variază după

sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu

ciclu lung.

Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de viteza de rotaţie a

stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt.

Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, ca urmare a unui fond de

rulment pozitiv.

În caz contrar, lipsa de lichidităţi, consecinţa unui fond de rulment negativ, poate conduce

la încetare de plăţi, ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.

Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării), cât

şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor, de rambursări, pierderi de creanţe), precum şi

pentru clienţi (modificarea condiţiilor de credit).

Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade, de unde rezultă următoarele rate:

3) Rata lichidităţii reduse:an1demiciaimDatoriile

StocurilecirculanteleActiveRlr

-= reflectă capacitatea de

rambursare a datoriilor pe termen scurt, valoarea optimă peste 0,5 arată o lichiditate normală.

4) Rata lichidităţii imediate (rapide):an1demiciaim Datoriile

itatiDisponibilRli = poartă denumirea de

Testul acid (rată de trezorerie). O valoare minimă de 0,2 - 0,3 a acestei rate reflectă o garanţie de

lichiditate pentru întreprindere.

De exemplu, ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ şi

contul de rezultat analizate mai sus sunt prezentate în Tabelul 44, din care se desprind următoarele

concluzii privind următoarele rate:


134

A. Ratele de solvabilitate:

1. Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere cu 23,27 % arată existenţa solvabilităţii necesare

acoperirii datoriilor din activele nete, ceea ce confirmă în primul rând creşterea capitalurilor proprii.

2. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi lucru, având valori

peste limitele admisibile, ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung care permite

acoperirea datoriilor din activul net şi a datoriilor pe termen lung din capitalul propriu şi din

capacitatea de autofinanţare.

♦ Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate – lichiditate Tabelul 44

Nr. Rate de solvabilitate - lichiditate Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. Precedent Curent (± ∆) %

I. Rate de solvabilitate

1. ANC = Activ net – Datorii (mii lei) 126219 155590 + 29371 123,27

2. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0,5) 0,620 0,677 + 0,057 109,19

3. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 3,00 3,76 + 0,76 125,55

4. Rsg1 = C/Datorii pe termen lung (> 1) 26,46 78,67 + 52,21 297,33

5. Rsg2= CAF/Datorii pe term.lung (>1) 4,828 20,694 + 15,8664428,64

6. Rd = D/C (LF) 0,536 0,391 - 0,145 73,04

7. Rdtl = Datorii pe termen lung /C 0,037 0,012 - 0,025 32,43

8. Cd = C/Cap. permanent (> 0,5) 0,898 0,912 + 0,014 102,67

9. Cr = CAF/D (> 0,25) 0,340 0,671 + 0,331 197,55

10. Rcf = Chfin/Rexp 0,168 0,162 - 0,006 96,43

11. Rcf1 = Chfin/CA (< 0,03) 0,021 0,026 + 0,005 123,80

II. Rate de lichiditate

1. FRF = Acirc – Datorii pe term.scurt (> 0) + 49464 + 71754 + 22290 145,06

2. Rlg = Acirc./Datorii pe term.scurt (> 1) 1,845 2,318 + 0,473 125,68

3. Rlr = (Acirc-Stocuri)/Datorii peterm.scurt (>1) 1,439 1,910 + 0,471 132,75

4. Rli = Disponibil/Datorii pe term scurt (> 0,2) 0,02 0,10 + 0,.08 500,0

3. Ratele de îndatorare care reflectă indirect solvabilitatea prin rata îndatorării totale (levierul

financiar)(Rd) şi prin rata îndatorării la termen (Rdtl) au cunoscut reduceri, care confirmă creşterea

autonomiei financiare a întreprinderii.

4. În consens cu ratele de îndatorare în scădere, a crescut rata privind capacitatea de îndatorare (Cd)

având valori peste 0,5, prin creşterea ponderii capitalului propriu în capitalul permanent precum şi

rata privind capacitatea de rambursare a datoriilor totale (Cr) având valori peste limita de 0,25.

5. Rata cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării (Rcf1) a cunoscut o uşoară reducere care

reflectă diminuarea riscului de non-plată, în scimb rata privind ponderea cheltuielilor financiare în

cifra de afaceri (Rcf1 ) a crecut nesemnificativ, dar s-a menţinut sub valori admisibile de 0,03.


135

B. Ratele de lichiditate:

1. Urmare unui fond de rulment financiar (FRF) pozitiv şi în creştere, ratele de lichiditate generală

(Rlg) şi de lichiditate redusă (Rlr) au avut valori supraunitare şi în creştere, care atestă o lichiditate

satisfăcătoare pentru ramburasrea datoriilor cu scadenţa sub un an.

2. Ratele de lichiditate imediată (rapidă) (Rli) au cunoscut o creştere dar s-au menţinut sub limita

minimă de 02, ceea ce reflectă uşoare dificultăţi în trezoreria imediată, ca urmare a decalajelor

dintre încasări şi plăţi.

Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se prezintă în Nota Explicativă nr. 9

“Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, întocmită

sistematic care cuprinde următorii indicatori:

1. Indicatori de lichiditate:

a) Indicatorul lichidităţii curente (capitalului circulant): curenteDatorii

curenteActiveLg =

Indicatorul oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente şi are o valoare

recomandată acceptabilă în jur de 2.

b) Indicatorul lichidităţii imediate (Testul acid): curenteDatorii

tocuriS-circulanteActiveLi =

2. Indicatori de risc:

a) Indicatorul gradului de îndatorare: Gî = 100propriuCapital

împrumutatCapital× sau:

Gî = 100angajatCapital

împrumutatCapital×

unde:

Capital împrumutat = Credite peste 1 an

Capital angajat = Capital împrumutat + Capital propriu

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor (Ad) determină de câte ori entitatea poate achita

cheltuielile cu dobânda:

Ad = dobândacuCheltuieli

profitpeiimpozituluşidobânziiplălăţeaintînaofitPr = Număr de ori

Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziţia entităţii este considerată mai

riscantă.

3. Indicatori de activitate (de gestiune):

Aceşti indicatori furnizează informaţii privind următoarele aspecte:

1) Viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale entităţii;


136

2) Capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază ale entităţii

3) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) aproximează de câte ori stocul a fost rulat în

exerciţiul financiar.

a) Viteza de rotaţie a stocurilor (Ns) = mediuStocul

vânzăânzărCostul = Număr de ori

b) Numărul de zile de stocare (Ds) = 365vânzăânzărCostul

mediuStocul× (zile)

Indicatorul arată numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate:

c) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi: Dc = 365afacerideCifra

clienţlmediuSold× (zile)

- Calculează eficacitatea entităţii în colectarea creanţelor sale.

- Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate, a cărei

valoare în creştere poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi creanţe

mai greu de încasat (clienţi rău platnici).

d) Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor = 365bunuride Achiziţch

furnizorimediuSold× (zile),

unde achiziţiile se exprimă prin costul vânzărilor sau cifra de afaceri

Indicatorul aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de la

furnizorii săi; ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali.

e) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate (Nai) = eimobilizatActive

afacerideCifra= Număr de ori

Indicatorul evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea

valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate.

f) Viteza de rotaţie a activelor totale (Na) = activeTotal

afacerideCifra = Număr de ori

4. Indicatori de profitabilitate:

Aceşti indicatori exprimă eficienţa entităţii în realizarea de profit din resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat = 100angajatCapital

impozitşidobândădeeintînaProfitul× ,

unde capitalul angajat se referă la banii investiţi în entitate atât de către acţionari, cât şi de creditorii

pe termen lung şi include capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sau activele totale minus

datoriile curente.

Indicatorul reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din banii investiţi în afacere (prin


137

capitalul permanent, în optica bilanţului financiar).

b) Marja brută din vânzări = 100afacerideCifra

vanzaridinbrutProfitul×

Indicatorul reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din cifra de afaceri. Scăderea

indicatorului scoate în evidenţă faptul că entitatea nu este capabilă să-şi controleze costurile de

producţie în creştere sau să obţină un preţ de vânzare optim din diverse motive.

De exemplu, principalii indicatori economico-financiari din Nota explicativă nr. 9 se


♦♦♦♦ Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiari Tabelul 45

Nr. Indicatori economico-financiari Exerciţiul financiar Abateri Indici

crt. Precedent Curent (± ∆) %

1. Indicatori de lichiditate

1. Indicatorul lichidităţii curente (Lg) 1,845 2,318 + 0,473 125,68

2. Indicatorul lichidităţii imediate(Li)(Testul acid) 1,439 1,910 + 0,471 132,75

2. Indicatori de risc

3. Indicatorul gradului de îndatorare (D/C) - % 53,61 39,16 - 14,45 73,04

4. Indicatorul gradului de îndatorare [D/(C+D)] - % 34,90 28,14 - 6,76 80,63

5. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor 20 ori 17 ori - 3 ori 85,0

3. Indicatori de activitate (de gestiune)

6. Viteza de rotaţie a stocurilor – număr rotaţii 3,84 ori 3,76 ori - 0,08 97,9

7. Numărul de zile de stocare – zile 95 97 + 2,0 102,1

8. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi - zile 196 201 + 5,0 102,55

9. Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor - zile 57 75 + 18,0 131,57

10. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – nr. 1,68 ori 1,91 ori + 0, 23 113,69

11. Viteza de rotaţie a activelor totale – nr. rotaţii 0,72 ori 0,77 ori + 0,05 106,94

4. Indicatori de profitabilitate

12. Rentabilitatea capitalului angajat * - % 15,15 17,26 + 2,11 113,96

13. Marja brută din vânzări - % 12,92 14,51 + 1,59 112,31

* În calculul rentabilităţii capitalului angajat s-au utilizat următoarele valori:

a) Profitul înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit = Rcurent + Dobânda

b) Capitalul angajat = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung, sau:

F (Total active – Datorii curente ) – H (Provizioane)


1. Indicatorii de lichiditate în creştere confirmă garanţia privind acoperirea datoriilor curente din

activele curente:

a) Indicatorul lichidităţii curente a crescut până la o valoare peste 2;


138

b) Testul acid, mai restrictiv, a crescut până la o valoare apropiată de 2.

2. În consecinţă, indicatorii de risc privind gradul de îndatorare, determinaţi prin raportarea

datoriilor atât la capitalul propriu cât şi la capitalul angajat au scăzut.

3. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor s-a redus, ceea ce reflectă reducerea cu 15 % a

posibilităţilor întreprinderii de a achita cheltuielile cu dobânda din profit, fără a exista un risc

semnificativ în acest sens.

4. Indicatorii de activitate privind gestiunea au cunoscut dinamici diferite:

a) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul) a cunoscut o încetinire prin reducerea numărului de rotaţii

cu 2,1 %, respectiv prin creşterea numărului de zile de stocare a bunurilor în unitate cu 2,1 %;

b) Viteza de rotaţie a debitelor–clienţi a crescut cu 2,55 % prin creşterea numărului de zile până la

data la care debitorii îşi achită datoriile, ceeace constituie consecinţa unor creanţe mai greu de

încasat datorită unor clienţi rău platnici;

viteza de rotaţie a creditelor-furnizor a crescut prin majorarea numărului de zile de creditare pe

care întreprinderea l-a obţinut de la furnizorii săi, ceeace reflectă creşterea termenului de achitare a

furnizorilor cu 31,57 %.

c) Decalajul dintre durata de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor a scăzut de la

139 zile (196-57) la 126 zile (201-75), ceeace constituie expresia accelerării vitezei de intrare a

fluxurilor de trezorerie, prin reducerea decalajului nefavorabil dintre încasări şi plăţi.

d) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate a crescut cu 13,69 %, ceeace reflectă creşterea

eficacităţii managementului activelor imobilizate în raport cu cifra de afaceri prin creşterea

numărului de rotaţii ale acestora.

e) Viteza de rotaţie a activelor totale, inferioară vitezei activelor imobilizate, a crescut cu numai

6,94 %, ca urmare a creşterii ponderii activelor circulante, a căror viteză de rotaţie a crescut cu

numai 2,85 % (Tabelul nr. 52).

5. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie favorabilă care reflectă creşterea eficienţei

întreprinderii în realizarea de profit din resursele disponibile:

a) Rentabilitatea capitalului angajat a crescut cu 13,96 %, ceeace arată creşterea profitului obţinut

din banii investiţi atât de acţionari, cât şi de creditorii pe termen lung, ca urmare a creşterii ponderii

capitalului propriu în capitalul angajat.

b) Marja brută din vânzări a crescut cu 12,31 % ca urmare a faptului că entitatea a ţinut sub control

costurile de producţie şi a obţinut un preţ de vânzare optim.


139

3.6. Analiza tabloului fluxurilor de trezorerie

Analiza fluxurilor de trezorerie constituie o etapă importantă în examinarea documentelor

de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii, după analiza contului de rezultat, a bilanţului şi

a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.

Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare

mai dinamică şi mai globală, deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ, nici în contul de rezultat.

Din acest motiv, analiştii financiari construiesc tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar), care

permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei, pornind de la premiza că activitatea

întreprinderii este rezultatul unor multiple operaţiuni economice şi financiare care îi afectează

patrimoniul şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. De aceea se produc fluxuri de intrări şi ieşiri în

şi din patrimoniu, analiza transformărilor patrimoniului vizând cu precădere noţiunea de lichiditate

degajată sau utilizată.

O definiţie clasică a noiunii de flux consideră că în general, fluxurile sunt mişcări de valori

între agenţi economici şi ele pot fi fluxuri reale dacă privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare

(de fonduri) dacă se refră la mijloace monetare.

Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului, ale datoriilor,

situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.

Conform OMFP 1752/2005, care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7,

Tablourile fluxurilor de trezorerie sunt obligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al

marilor întreprinderi şi opţionale în cazul situaţiilor financiare simplificate.

Elaborarea fluxurilor de trezorerie are la bază tabloul de finanţare, un document întocmit

de marile entităţi occidentale

Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul anglo-

saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite evidenţierea fondurilor obţinute de întreprindere în

ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare, investiţii, finanţare), a modului în care

au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare.

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de trezorerie serveşte la estimarea

necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaşterea acestora fiind utilă atât

acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât şi

creditorilor, interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate. În egală măsură, cunoaşterea

fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potenţialii investitori, metoda cash-flow-ului actualizat

fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii.

Introducerea Situaţiei fluxurilor de trezorerie ca una din componentele situaţiilor

financiare anuale (IAS 7), (OMFP 1752/2005) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar


140

prin descrierea operaţiunilor (exploatare, investiţii, finanţare) care au antrenat transformarea

patrimoniului întreprinderii.

Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de la

începutul anului, generând dimensiunea ipotetică a performanţelor, deoarece profitul prezentat la

sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment, singurele care

conferă autenticitate bunei gestionări a întreprinderii.

Situaţia fluxurilor de trezorerie oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele

activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar, aceste fluxuri fiind

structurate în trei categorii:

1) Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare;

2) Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii;

3) Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare.

Situaţia fluxurilor de trezorerie descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală

care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente, iar variaţia trezoreriei se

explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul perioadei. Încasările în numerar

sunt afectate de semnul +, iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -

Deşi trezoreria întreprinderii este unică, toate fluxurile trecând prin trezorerie, această

situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete (∆TN), ca

fiind rezultatul însumării algebrice a fluxurilor de numerar provenind din: exploatare (∆TExp),

investiţii (∆TI), finanţare (∆TF):

∆TN = ∆TExp + ∆TI + ∆TF.

Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. Metoda

directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului financiar pe tipuri de

activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităţi.

Conform metodei directe, fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un

indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor,

menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii, plata dividendelor, noi investiţii fără finanţare

externă.

Fluxurile de trezorerie din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat

resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri, instalaţii).

Fluxurile de trezorerie din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri

de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite, încasări din

emisiuni de titluri, plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise, încasări sau plăţi din contracte de

leasing).


141

De exemplu, Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directă în cazul analizat se


♦♦♦♦ Aplicaţia 45: Situaţia fluxurilor de trezorerie Tabelul 46

Denumirea elementului (lei) Anul precedent Anul curent Modificări

I. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE

1. Încasări de la clienţi 122043448 137207264 +15163816

2. Încasări din redevenţe, onorarii, comisioane ş.a.venituri 168676 5081669 +4912993

3. Plăţi către furnizori şi angajaţi -108101929 -116958738 - 8856809

4. Dobânzi plătite - 809822 -1302652 - 492830

5. Taxa pe valoarea adăugată plătită - 701971 - 675658 + 26313

6. Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate plătite - 4242496 - 3830853 + 411643

7. Impozit pe profit plătit - 5452825 - 5095243 + 357582

8. Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor - - -

9. Trezorerie netă din activităţi de exploatare 2903081 14425789 +11522708

II. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢIE

1. Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni - - -

2. Plăţi pentrut achiziţinarea de imobilizări corporale -11425430 -16966396 -5540966

3. Încasări din vânzarea de imobilizări corporale - - -

4. Încasări din alte activităţi de investiţii 4141920 1103844 - 3038076

5. Dobâzi încasate 108945 22405 - 86540

6. Dividende încasate 62100 89100 + 17000

7. Trezorerie netă din activităţi de investiţie - 7112465 -15751047 - 8638582

III. FLUXURI DE TREZORERIE DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE

1. Încasări din emisiunea de acţiuni - - -

2. Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) - 1749912 - 1875537 - 125625

3. Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 2066648 6495982 +4429334

4. Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar - 380516 - 717015 - 336499

5. Achizionarea de acţiuni - 1359967 - 1757399 - 397432

6. Dividende plătite - 82227 - 1960042 - 1877815

7. Trezorerie netă din activităţi de finanţare - 1423748 + 5897104 +7320852

8. Efectele variaţiei ratei de schimb aferente trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie

2099195

- 325937

- 2425132

9. FLUXURI DE TREZORERIE – TOTAL (I+II+III – 8) - 3533937 +4245909 +7779846

Trezorerie şi echivalente la început de exerciţiu financiar 4725216 1191279 - 3533937

Trezorerie şi echivalente la sfârşit de exerciţiu financiar 1191279 5437188 + 4245909

Modificarea trezoreriei nete (∆TN = TN1 – TN0 ) - 3533937 + 4245909 +77799846

Din datele Tabelului 46 se desprind următoarele concluzii privind situaţia încasărilor şi

plăţilor întreprinderii în perioada analizată:


142

1. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de trezorerie pozitive care au majorat trezoreia netă de

exploatare faţă de anul precedent cu peste 11523 mii lei, ca urmare a încasărilor din activitatea de

exploatare superioare plăţilor.

2. Activitatea de investiţii a generat fluxuri de trezoreie negative care au crescut faţă de exerciţiul

financiar precedent cu peste 8,6 mii lei, ca urmare a cheltuielilor pentru investiţii care au fost

superioare încasărilor din activitatea de investiţii.

3. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de trezorerie pozitive în exerciţiul financiar curent

comparativ cu fluxurile de trezorerie negative din exerciţiul financiar precedent, înregistrând o

creştere de peste 7,3 mii lei ca urmare a creşterii încasărilor din activitatea de finanţare comparativ

cu creşterea plăţilor aferente activităţii de finanţare.

4. Pe ansamblu, fluxul total de trezorerie a crescut faţă de exerciţiul financiar precedent cu peste

7779 mii lei, trezoreria şi echivalentele de trezoreie la finele anului finaciar fiind mai mari cu circa

4246 mii lei faţă de început.

5. Se constată că majorarea trezoreriei şi a echivalentelor de trezorerie coincide cu variaţia

trezoreriei nete care a fost determinată pe baza tabloului de finanţare Utilizări-Resurse (Tabelul 51),

ceeace confirmă justeţea raţionamentelor convergente care stau la baza elaborării acestor

documente.

Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de trezorerie din exploatare, care se

determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar

(amortizări, provizioane, diferenţe de curs valutar), precum şi cu variaţia necesarului de fond de

rulment net (capitalul circulant).

La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi, de unde rezultă numerarul

net total, la începutul şi sfârşitul perioadei, diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±) a fluxului de

trezorerie.


143

BIBLIOGRAFIE

1. Bowlin O., Martin J., Scott D., Guide to Financial Analysis, Mc. Graw-Hill Book Company,

New-York, 1986.

2. Buşe L., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2005.

3. Cohen E., Analyse financière, Ed. Economica, Paris, 1990.

4. Deprez M., Duvant M., Analyse financière, Techniplus, Paris, 1993.

5. Foster G., Financial Statement Analysis, Prentice-Hall, New- York, 1986.

6. Gheorghiu Al. Analiză economico- financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,

Bucureşti, 2005.

7. Horomnea E., Budugan Dorina, Tabără N., Georgescu Iuliana, Beţianu Leontina, Bazele

contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

8. Langlois G, Mollet M., Analyse comptable et financière, Editions Foucher, Paris, 1992.

9. Mailler J., Remilleret M., Analyse financière de l'entreprise, CLEF, Paris, 1986.

10. Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi

aplicaţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

11. Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris,

Iaşi, 2004.

12. Petrescu Silvia, Analiză şi diagnostic financiar contabil. Ghid teoretico-aplicativ, Ed.

CECCAR, Bucureşti, 2008.

13. Petrescu Silvia, Mihalciuc Camelia, Diagnosticul financiar-contabil privind performanţa

întreprinderii. Aspecte teoretice şi aplicative de contabilitate şi analiză financiară, Ed.

Universităţii, Suceava, 2006.

14. Peyrard Josette, Analyse financière, Vuibert gestion, Paris, 1993.

15. Richard J., Analyse financière et audit des performances, La Villeguérin Editions, Paris, 2e

edition, 1993.

16. Samuelson P., L'économique. Techniques modernes de l'analyse économique, Paris, 1968.

17. Teulié J., Analyse financière de l'entreprise, Ed. Cujas, Paris, 1992.

18. Vâlceanu Gh., Robu V, Georgescu N., Analiză economico-financiară, ed. A II-a, Ed.

Economică, Bucureşti, 2005.

19. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor

contabile cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

20. *** Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 2374 din 12 decembrie 2007 privind

modificarea şi completarea OMFP nr. 1752/2005.

curs aef - an iii

Documents