Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Conf. univ.dr. Razvan Enoiu

Musculatie

2009 REPROGRAFIA UNIVERSITII TRANSILVANIA DIN BRAOV

2

CURS 1

OBIECTIVE

1.Transmiterea de cunostinte privind tipurile de muschi.

2.Transmiterea de notiuni privind caracteristicile muschiului striat.

3

Tipuri de muschi

Muschii reprezinta o componenta importanta a organismului,

reprezentand aproximativ 40-45% din greutatea totala a corpului. Muschii

reprezinta un tesut inalt specializat, avand ca principala functie realizarea

miscarii. Corpul uman contine peste 650 de muschi. Toate celulele musculare se

contracta prin convertirea energiei chimice in energie mecanica, utilizata pentru

a realiza miscarea.

Din punct de vedere structural, exista urmatoarele tipuri de muschi:

scheletici sau striati, muschi netezi sau viscerali si muschiul cardiac.

Muschii scheletici sunt alcatuiti, in mare, din fibre musculare striate si

tesut conectiv. Sunt muschi voluntari, care se insera pe oase si care realizeaza

miscarea corpului. Aceste fibre musculare vazute la microscop au un aspect

striat. Acest aspect este dat de distributia miofibrilelor (filamentele de actina si

miozina) din structura fibrei musculare, dispuse astfel incat, intre unitatile

functionale ale celulei musculare (sarcomere) apar benzi intunecate. Din acest

motiv muschiul pare a avea striatii.

Majoritatea muschilor scheletici se ataseaza la doua oase, intre care exista

o articulatie. Unul dintre oase este mai fix iar insertia muschiului pe acest os

poarta numele de origine. Capatul muschiului scheletic aflat pe osul mai mobil

poarta numele de insertie. Exemplu: muchiul biceps brahial este situat n

partea anterioar a braului i produce micarea de flexie a antebraului pe bra.

Este format din corp, dou capete de origine i un capt de inserie. Capetele

de origine se prind prin dou tendoane distincte de omoplat, iar tendonul de

inserie se prinde pe radius.

4

ntr-o seciune transversal prin corpul muchiului se observ de la

exterior spre interior:

-fascia muscular;

-epimisium;

-fasciculele de fibre musculare delimitate de perimisium;

-vase de snge i nervi n perimisium.

ntr-o seciune transversal printr-un fascicul muscular se observ de la

exterior spre interior:

-perimisium;

-fibrele musculare nvelite n endomisium;

-vasele de snge i nervii din perimisium care se ramific i se distribuie n

interiorul fasciculului, spre fibrele musculare.

Functiile muschilor scheletici sunt :

miscarea corpului;

mentinerea posturii (tonusul muscular); tonusul muscular se refera la

starea de contractie partiala prezenta in muschi, in repaus. Tonusul mentine

postura corpului si asigura capacitatea organismului de a raspunde rapid la un

stimul extern.

producerea de caldura; caldura se obtine in urma reactiei de scindare a

ATP, alaturi de energia necesara contractiei.

Muschii netezi

Muschii netezi (figura 1) nu prezinta striatii, nu sunt atasati de oase, actioneaza

mai lent decat muschii striati si pot ramane contractati pentru o perioada mai

lunga de timp. Activitatea lor este controlata de sistemul nervos autonom.

Muschii netezi intra in structura organelor interne: stomac, intestine, vase de

sange, etc. Indeplinesc multiple roluri, precum: deplasarea alimentelor ingerate

5

de-a lungul tubului digestiv, contractia uterului, dilatarea si contractarea vaselor

sangvine, etc.

Figura 1. Structura muschiului neted

Muschiul cardiac

Acest tip de muschi se gaseste exclusiv la nivelul inimii. Muschii cardiaci

sunt striati, celulele prezinta ramificatii si sunt muschi involuntari. Se contracta

rapid si sunt foarte puternici. Spre deosebire de muschii striati scheletici, fibrele

musculare cardiace prezinta benzi intunecate situate intre celule, denumite

discuri intercalare. La nivelul discurilor intercalare exista jonctiuni gap avand

rolul de a favoriza transmiterea potentialelor de actiune de la o celula la alta.

6

Muschiul striat-caracteristici

Elementul care sta la baza muschiului este fibra musculara, aceasta avand o

forma cilindrica, o lungime de 5,3-12 cm. si un diametru de 10-100 microni.

Fibra musculara contine sarcolema, aceasta avand rolul de a actiona ca o

membrana semipermeabila ,urmand in timpul contractiei , modificarile deforma

ale fibre. Situata sub sarcolema , se gaseste sarcoplasma , care inconjoara nuclei

de forma ovala.

Fibra musculara este de doua feluri:

- cu multe miofibrile si mai putina sarcoplasma ( muschii albi);

- cu putine miofibrile, multa sarcoplasma si multi nuclei ( muschii rosii).

Fibrele albe formeaza muschii tetanici iar cele rosii formeaza muschii tonici.

Compozitia chimica a muschilor.

7

Muschii au in alcatuire substante anorganice si organice. Cele mai importante

substante proteice sunt: mioglobina, miozina si miogenul. Rolul mioglobinei se

regaseste in respiratia tisulara a muschilor. Miozina se intalneste in 2 forme:

actomiozina si miozina propriu zisa. Rolul miogenului se regaseste in

metabolismul glucidelor in muschi. Pe langa substantele amintite mai sus in

muschi se mai gasesc acidul creatinfosforic si acidul adenozintrifosforic.

Substantele grase prezente sunt: lecitinele, gliceridele si colesterolul, acestea

avand rol in producerea energiei musculare. Substante azotate din muschi sunt:

acidul uric, creatina, urea. Substantele hidrocarbonate intalnite sunt glucoza si

glicogenul.

8

CURS 2

OBIECTIVE

1.Transmiterea de notiuni privind structura microscopica a fibrei

musculare.

2.Cunoasterea proprietatilor fibrei musculare.

9

Structura microscopica a fibrei musculare

Tesutul muscular este alcatuit din celule contractile specializate (fibre

musculare), grupate intr-un mod bine organizat (figura 2). Fiecare fibra

musculara contine doua tipuri de structuri denumite miofilamente: unele groase

(filamentele de miozina) si unele subtiri (filamentele de actina).

Figura 2. Structura macroscopica si microscopica a muschiului striat

Vazute la microscop, fibrele musculare contin numeroase aranjamente de

miofilamente, paralele intre ele si despartite de o banda intunecata, denumita

banda Z. Portiunea de miofibrile cuprinsa intre doua benzi Z reprezinta un

sarcomer. Sarcomerul este unitatea functionala a muschiului scheletic, fiind

unitatea contractila a acestuia. In timpul contractiei, cele doua tipuri de

miofilamente aluneca unele catre celelalte, sarcomerul se scurteaza si astfel are

10

loc contractia musculara. In timpul relaxarii, sarcomerul revine la lungimea

initiala. Pentru ca acest proces sa se desfasoare normal este nevoie de prezenta

calciului. Calciul este eliberat din reticulul endoplasmatic in citoplasma atunci

cand muschiul trebuie sa se contracte. Pe langa ionii de calciu, muschiul mai are

nevoie de energie pentru a se contracta. Aceasta este obtinuta prin scindarea

moleculelor ATP.

ntr-o seciune transversal printr-un grup de fibre musculare care

formeaz o unitate motorie se observ:

-fibrele musculare secionate transversal, nvelite n endomisium;

-sarcolema;

-miofibrilele n interiorul fibrelor musculare.

Se mai observ segmentul distal al axonului neuronului motor care inerveaz

grupul de fibre musculare. Ramificaiile axonice se distribuie ctre fibrele

musculare, iar la nivelul butonilor terminali realizeaz sinapse cu acestea (plci

neuromotorii).

n modelul tridimensional al unei fibre musculare in care s-a ndeprtat

sarcolema se observ:

-reticulul sarcoplasmic, un sistem de tubuli i cisterne care nmagazineaz

Ca2+ cnd fibra muscular este n repaus;

-reteaua tubulilor T, este o prelungire a sarcolemei. Transmite potenialul de

aciune de la sarcolem ctre cisternele reticulului sarcoplasmatic;

-nuclee;

-mitocondrii;

-miofibrile secionate transversal

11

Pe acest model tridimensional al unei miofibrile se observ:

-un sarcomer cuprins ntre dou membrane Z

-benzile clare

-benzile ntunecate

-zona H

-filamente groase nconjurate fiecare de cte ase filamente subiri, vizibile n

zona de secionare transversal (un filament gros mpreun cu cele ase

filamente subiri adiacente au fost scoase n afar pentru a fi mai bine

observate).

Pe acest model simplificat (redus la dou dimensiuni) al unui sarcomer se

observ:

-filamentele groase i filamentele subiri;

-membrana Z;

-banda clar format numai din filamente subiri;

12

-banda ntunecat, zona cea mai dens a sarcomerului deoarece aici se

ntreptrund ambele tipuri de filamente (subiri i groase);

-zona H, situat n mijlocul benzii ntunecate, este mai deschis la culoare dect

regiunile nvecinate. Filamentele subiri nu ajung pn n mijlocul sarcomerului,

astfel nct aici rmne o zon format numai din filamente groase.

Pe acest model tridimensional simplificat al miofilamentelor se observ

structura molecular a acestora:

-Filamentul gros este un complex format din molecule de miozin. Aceasta

este o protein cu structur fibrilar, format dintr-o coada i un cap. Pe cap se

gsesc dou situsuri de legare, unul pentru ATP i cellalt pentru actin.

-Filamentele subiri sunt complexe formate din actin (protein

globular),tropomiozin (nfurat n jurul actinei) i troponin.

13

Placa motorie

Placa motorie (figura 3) reprezinta sinapsa dintre terminatiile axonale

ale neuronilor motori si membrana fibrei musculare. Mediatorul chimic

caracteristic placii motorii este acetilcolina. In sarcolema exista receptori de

acetilcolina (canale de sodiu) care vor initia depolarizarea membranei si

declansarea potentialului de actiune. Potentialul de actiune difuzeaza prin

membrana, prin tubulii T si activeaza canalele de Ca2+ din reticulul

endoplasmatic. In prezenta ionilor de CA2+ este initiata contractia musculara;

14

Figura 3. Placa motorie

Proprietatile fibrei musculare:

contractilitatea; nici un alt tip de celule din corpul uman nu au aceasta

proprietate. Reprezinta capacitatea muschilor de a-si scurta lungimea (a se

contracta).

Contractia izotonica: are loc atunci cand dupa cresterea tensiunii fibrelor

musculare urmeaza apropierea capetelor de insertie.Este cel mai des intalnita in

activitatea sportiva.

15

Contractia izometrica are loc atunci cand capetele de insertie ale muschilor isi

pastreaza aceeasi distanta chiar si dupa cresterea tensiunii fibrelor musculare.

extensibilitatea; capacitatea fibrelor musculare de a se intinde (extinde),adica

de a-si mari lungimea.

elasticitatea; capacitatea muschiului de a reveni la lungimea initiala in starea

de relaxare( dupa incetarea contractiei).

excitabilitatea; proprietatea muschiului de a raspunde la un stimul.

16

CURS 3

OBIECTIVE

1.Cunoasterea tipurilor de contractii musculare.

2.Cunoasterea mecanismelor contractiei musculare.

17

Tipuri de contracii musculare

Contracii i ntinderi musculare

Fenomenele mecanice constau n modificri de form i tensiune muscular.

Acestea determin mai multe tipuri de contracii i relaxri musculare:

- contracia izometric:

- caracteristic muchilor posturali i mai puin muchilor membrelor;

- nu realizeaz lucru mecanic;

- genereaz cldur cu randament mare, aadar are rol n termoreglare.

- contracia izotonic:

- realizeaz lucru mecanic care se concretizeaz prin micri;

- caracteristic muchilor membrelor;

- muchii se scurteaz activ.

- alungirea activ:

- o mare parte din activitatea normal muscular este de acest tip, muchii

alungindu-se controlat datorit stimulrii nervoase;

- se poate cobor controlat un obiect mult mai greu dect se poate ridica

- alungirea pasiv

- muchiul este ntins pasiv, fr a fi stimulat s se contracte; - de exemplu atunci

cnd atingem cu minile degetele picioarelor, bicepii femurali se ntind pasiv;

- este datorat elasticitii muchilor.

Tonusul muscular reprezint starea permanent de contracie (tensiune) uoar

a muchilor n repaus. Tonusul muscular se produce i se menine printr-un

mechanism neuroreflex.

Fenomenele electrice constau n depolarizarea i repolarizarea sarcolemei la

nivelul plcii neuromotorii.

18

Fenomenele termice constau n producerea de cldur (termogeneza), esenial

n cadrul procesului complex al termoreglrii. Intr-un mediu rece se produce o

cantitate sporit de cldur prin creterea tonusului muscular. Dac nici astfel

temperatura corpului nu poate fi meninut n limitele normale, apar frisoanele

care au drept consecin producerea unei cantiti i mai mari de cldur.

Cnd meninem nemicat un obiect ridicat, tensiunea dintr-un muchi care

se contract crete, dei dimensiunile sale rmn constante. In acest caz are loc o

contracie izometric n care muchiul nu realizeaz lucru mecanic.

In timp ce ridicm un obiect, muchiul care se contract se scurteaz iar

tensiunea din interiorul su rmne constant. n acest caz are loc o contracie

izotonic. Aceste contracii realizeaz lucru mecanic care se concretizeaz prin

micri.

Lsnd ncet un obiect in jos, muchiul biceps brahial se alungete sub

aciunea greutii obiectului, n timp ce tensiunea din interiorul su rmne

constant. Acest tip de alungire n care muchiul este tensionat prin stimulare

nervoas, se numete alungire activ.Cnd muchiul este relaxat i se alungete

pasiv sub aciunea unei fore externe, tensiunea din interiorul su crete din

cauza proprietii de elasticitate. Acest tip de alungire fr control nervos, se

numete alungire pasiv.

Unitatea motorie este format dintr-un neuron motor mpreun cu totalitatea

fibrelor musculare pe care le inerveaz.

Fibrele musculare ale unei uniti motorii se contract simultan cnd

neuronul motor este stimulat. Deoarece impulsul nervos nu se mprtie ntre

celulele muchilor scheletici, fiecare unitate motorie poate fi stimulat separat.

Fiecare nerv care asigur inervaia motorie a unui muchi scheletic, conine

axonii mai multor neuroni motori. n funcie de numrul neuronilor stimulai

i de fibrele nusculare activate, se obin diferite grade de contracie a

muchiului. Cu ct se stimuleaz mai multe uniti motorii cu att contracia

muscular va fi mai puternic. n muchii mici, care realizeaz micri precise

19

cum sunt de exemplu muchii extrinseci ai globului ocular, fiecare unitate

motorie conine doar cteva fibre musculare. n muchii mari, care realizeaz

contracii puternice dar mai puin precise, unitile motorii conin pn la

cteva sute de mii de fibre musculare. Acesta este cazul muchilor spatelui sau

ai membrelor inferioare.

Fora contraciei musculare este controlat de sistemul nervos central

care regleaz att numrul de uniti motorii stimulate, ct i frecvena cu care

fiecare unitate motorie este activat. Astfel, chiar dac un muchi este n repaus,

o anumit proporie dintre unitile sale motorii este stimulat permanent, ceea

ce genereaz starea de permanent contracie uoar, numit tonus muscular.

Cuplarea excitaiei cu contracia

Transmiterea impulsului nervos de la neuronul motor la fibra muscular

striat se realizeaz prin intermediul plcilor neuromotorii . Depolarizarea

sarcolemei (apariia potenialului local terminal de plac) iniiaz o serie de

fenomene electrice la nivelul fibrei musculare, care prin intermediul unor

procese biochimice vor declana n final un fenomen mecanic, contracia

fibrei musculare.

Sinapsele dintre axoni i fibrele musculare se numesc plci

neuromotorii. La nivelul acestora, sarcolema unei fibre musculare prezint mai

multe adncituri n care ptrund butonii ramificaiilor axonice ale unui singur

neuron motor. Butonii terminali conin vezicule cu acetilcolin (substan cu rol

de neurotransmitor). ntre membrana butonului terminal i sarcolem exist un

spaiu foarte ngust numit fant sinaptic.

Potenialul de repaus al sarcolemei la nivelul plcii neuromotorii este de -90

mV. Impulsul nervos ajuns n membrana butonului terminal, determin

descrcarea de mici cantiti de acetilcolin n fanta sinaptic. Acetilcolina se

fixeaz pe sarcolem i o depolarizeaz, genernd un potenial local terminal

20

de plac. Cnd acest potenial atinge un nivel critic, apar poteniale de aciune

(+35 mV) care se propag n sarcolem n toate direciile,determinnd excitarea

simultan a tuturor fibrelor musculare ce alctuiesc unitatea motorie.

Potenialul de aciune ptrunde n interiorul fibrei musculare prin

reeaua tubulilor T (care este o continuare a sarcolemei) i ajunge la reticulul

sarcoplasmic. Pe msur ce potenialul de aciune avanseaz prin tubulii T,

ionii Ca2+ ies din reticulul sarcoplasmic i se acumuleaz n miofibrile, n

vecintatea proteinelor contractile. Ptrunderea ionilor Ca2+ n miofibrile

declaneaz contracia,prin cuplarea miozinei cu actina i formarea

complexului actomoizinic. La nivel celular aceasta se percepe ca o scurtare a

sarcomerelor, prin ngustarea benzilor(discurilor) clare. Dup ncetarea

stimulrii fibrei musculare i dispariia potenialului de aciune din sarcolem,

contracia continu un timp foarte scurt, pn cnd ionii Ca2+ reintr n reticulul

sarcoplasmic. Ionii Ca2+ sunt transportai activ din miofibrile n reticulul

21

sarcoplasmic. Fibra muscular se relaxeaz, proces care este perceput la nivel

celular prin alungirea sarcomerelor.

Mecanismele moleculare ale contraciei i relaxrii musculare

Interaciunea dintre proteinele contractile determin alunecarea

filamentelor subiri(de actin) printre lng cele groase(de miozin). Deplasarea

filamentelor subiri are ca efect apropierea membranelor Z i scurtarea

sarcomerului pe care acestea l delimiteaz. Aceste procese reprezint substratul

molecular al contraciei musculare.

Dup ce au ptruns n miofibrile, ionii Ca2+ ajung n vecintatea

troponinei. Aceasta are o mare afinitate pentru Ca2+. Ionii Ca2+ se leag de

troponin. Troponina sufer o schimbare de conformaie. Schimbarea de

conformaie a troponinei determin la rndul su schimbarea de conformaie a

tropomiozinei. Ca urmare sunt dezvelite situsurile de legare ale actinei cu

capetele de miozin .Capetele miozinei se leag de cele mai apropiate situsuri de

pe lanul de actin. Capetele de miozin se ndoaie tragnd de filamentul subire.

Acesta alunec printre filamentele groase. Capetele de miozin se desprind de pe

filamentul subire i revin la poziia iniial. Contracia nceteaz cnd ionii

Ca2+ se desprind de troponin. Ei vor fi transportai napoi, din miofibril n

reticulul sarcoplasmic. Troponina revine la conformaia iniial (de repaus). Ca

urmare i tropomiozina revine la conformaia din repaus. Situsurile de legare ale

actinei de capetele de miozin ale sunt astfel acoperite, devenind inaccesibile

pentru capetele de miozin. n consecin muchiul se relaxeaz.

Ciclul ATP-ului n timpul contraciei i relaxrii musculare

ATP-ul (acidul adenozintrifosforic) i produii si de defosforilare, ADP-

ul (acidul adenozindifosforic) i radicalul fosforic, realizeaz interaciuni

complexe cu capetele de miozin. Astfel, acestora le revine un rol esenial n

22

desfurarea proceselor moleculare i biochimice ale contraciei musculare. O

molecul de ATP este legat de captul de miozin. Defosforilarea ATP

(desfacerea unei legturi fosfat macroergice) elibereaz o cantitate mare de

energie. ADP-ul si radicalul fosforic rezultai, rmn cuplai la nivelul capetelor

de miozin.

Ca urmare a procesului energetic din faza anterioar, captul de miozin

i schimb conformaia, adoptnd o stare ncordat(se comport ca un arc).

Captul de miozin ncordat se va lega de cea mai apropiat molecul de

actin expus prin rsucirea tropomiozinei. Eliberarea ADP i a radicalului

fosforic declaneaz fora de traciune prin care captul de miozin trage i

deplaseaz filamentul subire. Dup ncetarea traciunii, o molecul de ATP se

leag de captul de miozin . Legarea ATP de captul de miozin determin

dezlegarea acestuia de actin.

23

CURS 4

OBIECTIVE

1.Transmiterea de notiuni privind intensitatea si frecventa stimulilor

asupra contraciei musculare.

2.Cunoasterea unor notiuni terminologice specifice contractiei musculare.

24

Influenta intensitii si frecventei stimulilor asupra contraciei musculare .

Comparand fora i durata contraciilor, descoperim cele trei tipuri de rspuns

muscular aprute la modificarea frecvenei stimulilor.

Stimulii cu frecven mic (pn la 5 - 7 impulsuri/s) determin o

succesiune de contracii evident distanate ntre ele. Pentru acest tip de

contracie, numit secus, se observ o scurt perioad de laten, o perioad

de contracie i o perioad de relaxare. Dac stimulii dureaz mai mult timp

apare oboseala muscular, manifestat prin scderea treptat a tensiunii

contraciei.

Cnd stimulii au valori ntre 5 i 50 impulsuri/s, muchiul nu mai are timp

s se relaxeze total pn la urmtorul stimul, aprnd o sumaie a contraciilor.

Dac stimulii dureaz mai mult timp apare pe grafic un platou striat numit

tetanos incomplet, iar dac acioneaz n continuare apare oboseala

muscular, manifestat prin scderea treptat a tensiunii contraciei.

La o frecven de peste 50 impulsuri pe secund muchiul intr ntr-un tip

de contracie de intensitate mare numit tetanos. Pe grafic se observ un platou.

Dac stimulii dureaz mai mult timp apare fenomenul de oboseal muscular,

manifestat prin scderea treptat a tensiunii contraciei musculare. La

aceast frecven stimulii nervoi sunt ntrerupi automat la apariia oboselii i

sunt reluai dup o perioad fix.

Contracia muscular respect legea tot sau nimic: stimulii cu

intensitate mai mic dect pragul (subliminali) nu produc contracia muscular,

iar stimulii cu intensitate mai mare dect pragul (supraliminali) au acelai efect

ca i cei cu intensitate prag. Aciunea unui stimul unic duce la apariia unei

contracii simple numit secus, la care se observ o scurt perioad de laten,

o perioad de contracie i o perioad de relaxare. Intensitatea prag este

25

intensitatea minim necesar unui stimul pentru a produce o contracie

muscular.

Legea tot sau nimic: Stimulii cu intensitate mai mic dect pragul

(subliminari) nu produc contracia muscular, iar stimulii cu intensitate mai

mare dect pragul (supraliminari) au acelai efect ca i cei cu intensitate prag.

Secusa este o contracie muscular simpl determinat de un stimul unic.

Secusele se produc rar n organism. Un exemplu l reprezint frisoanele. Secusa

cuprinde trei perioade:

- perioada de laten este scurta perioad de dup aplicarea stimulului n care

nu se observ contracia muscular. n aceast perioad se propag impulsul

nervos prin sarcolem i au loc procesele de cuplare a excitaiei cu contracia.

- perioada de contracie n care se manifest fora de contracie.

- perioada de relaxare n care tensiunea din muchi scade pn la valoarea

tonusului muscular din repaus. Perioada de relaxare este mai lung dect cea de

contracie.

Stimulii cu frecven mic (pn la 5 - 7 impulsuri / s) determin o

succesiune de secuse evident distanate ntre ele. Cnd stimulii au frecvene

medii (5-50 impulsuri / s), muchiul nu mai are timp s se relaxeze total pn la

urmtorul stimul, n acest caz aprnd o sumaie a contraciilor.

Tensiunea muscular este mai mare fa de cea obinut la secus. La o

frecven de peste 50 impulsuri / s muchiul intr ntr-un tip de contracie de

intensitate mare numit tetanos. Oboseala muscular se instaleaz mai repede n

acest caz.

Influena intensitii efortului asupra metabolismului fibrelor musculare

Pentru desfurarea contraciei, fibrele musculare au nevoie de energie.

Aceasta este furnizat prin defosforilarea ATP (adenozin trifosfat), reacie

care se desfoar cu eliberarea unei mari cantiti de energie. Rezervele de

26

ATP ale fibrelor musculare pot fi sintetizate pe mai multe ci metabolice.

Activarea acestora depinde de tipul (intensitatea) efortului desfurat.

n timpul unui efort de intensitate mic, ATP-ul se produce predominant

prin defosforilarea anaerob a creatin - fosfatului. Aceast cale metabolic

asigur o sintez de ATP rapid, dar modest din punct de vedere cantitativ. Cu

toate acestea, defosforilarea anaerob a creatin - fosfatului furnizeaz o

cantitate suficient de ATP pentru susinerea unui efort de intensitate sczut,

astfel nct celelalte ci de sintez ale ATP vor avea o pondere mai mic.

n cazul unui efort de intensitate medie, defosforilarea anaerob a

creatin fosfatului se desfoar accelerat. Dup epuizarea rezervelor

celulare de creatin fosfat, ATP-ul va fi sintetizat n continuare prin glicoliz

anaerob. Pe aceast cale consumul de glicogen se realizeaz cu acumularea de

acid lactic n muchi. Pe msura acumulrii acidului lactic, calea glicolizei

anaerobe este inhibat. Cantitatea crescut de acid lactic n muchi afecteaz

capacitatea de contracie a acestuia i provoac febra muscular. ATP-ul va fi

n continuare sintetizat prin glicoliz aerob, proces n care se consum oxigen,

glicogen, glucoz i / sau acizi grai.

Cnd muchiul dispune de rezerve suficiente de oxigen, se activeaz i

calea metabolic de refacere a rezervelor de glicogen, pe baza consumrii

acidului lactic. Acest proces aerob poate dura mult vreme dup ncetarea

efortului, timp n care muchiul consum cantiti crescute de oxigen (datoria de

oxigen).

Un efort de intensitate mare duce la consumarea rapid a creatin

fosfatului, astfel nct va crete rapid intensitatea procesului de glicoliz

anaerob. Pe msur ce se acumuleaz acid lactic, procesul este inhibat, iar n

continuare sinteza ATP-ului se va realiza predominant pe calea glicolizei

aerobe, n care se consum oxigen, glicogen, glucoz i / sau acizi grai. Dac

la nivelul muchiului ajunge destul oxigen, acesta va fi utilizat i la

resintetizarea aerob a glicogenului, pe baza consumului de acid lactic

27

(toxic n cantitate mare), prin procesul respiraiei celulare. Altfel acidul lactic se

acumuleaz provocnd febra muscular. O cantitate prea mare de acid lactic n

muchi determin tulburri metabolice musculare i scderea forei de

contracie.

Mini-lexic terminologic:

Creatin fosfat. Compus fosfat macroergic care poate ceda gruparea fosfat ctre

ADP, sintetizndu-se astfel rapid o cantitate de ATP.

Acid lactic. Produs secundar rezultat din glicoliza anaerob. Acumularea sa n

fibrele musculare inhib aceast cale metabolic i odat cu aceasta, propria

sintez.

Glicogen. Substan de rezerv sintetizat n ficat, consumat n fibrele

musculare pentru producerea de glucoz, necesar sintezei ATP.

Oxigen. Transportat la nivelul fibrelor musculare prin circulaia sangvin, are

importan vital pentru desfurarea proceselor metabolice aerobe.

ATP. Adenozin trifosfat. Conine o grupare fosfat ataat printr-o

legturmacroergic.Reprezint principala rezerv celular de energie.

Defosforilarea anaerob a creatin fosfatului. Cale metabolic de sintez a

ATP, n care creatin - fosfatul cedeaz rapid gruparea fosfat ctre ADP.

Glicoliza anaerob. Cale metabolic de sintez a ATP, prin care se consum

glicogen i se acumuleaz n muchi acid lactic.

Glicoliza aerob. Cale metabolic de sintez a ATP cu consum de glicogen i

oxigen.

Sinteza aerob a glicogenului. Cale metabolic de resintetizare a glicogenului,

cu consum de oxigen.

Indicatori:rezerva de creatin fosfat, rezerva de glycogen, rezerva celular de

oxigen, rezerva celular de ATP, gradul de acumulare a acidului lactic.

28

CURS 5

OBIECTIVE

1.Transmiterea de notiuni privind manifestarile termice musculare.

2.Transmiterea de notiuni privind manifestarile electrice musculare.

29

Manifestari termice musculare

Caldura eliberata de muschi este reprezentata de mai multe componente asociate

starii de repaus sau diferitelor faze ale ciclului contractie -relaxare:

- caldura de repaus reprezinta o manifestare exterioara a proceselor metabolice

de repaus amintite mai sus;

- caldura initiala reprezinta energia calorica eliberata n timpul contactiei si

divizata, la rndul ei, n doua componente: caldura de activare, corespunzatoare

a muschiului n contactie, si caldura de scurtare, corespunzatoare unor

modificari ale structurilor musculare:

caldura de activare apare n 10-15 ms de la stimulare si este maxima la 20-30

ms. Ea reflecta:

a. eliberarea ionilor de Ca si interactiunea cu proteinele contractile;

b. scurtarea interna si efectele termoelastice la nivelul sistemului, care au loc n

conditii izometrice. Aceasta este suplimentata de o faza de productie labila a

caldurii (cu timp de njumatatire de 1,5 s), corelata cu viteza miscarii, si o faza

de productie stabila ( care continua si pe durata unei contractii sustinute,

tetanice), reflectnd ineficienta transferului energiei ATP la legaturile acto-

miozinice;

- caldura de scurtare: prima constatare de aparitie a caldurii de scurtare a fost

sesizata de Fenn: aceasta etapa apare ca o faza secundara, proportionala cu

lucrul mecanic extern executat. Se presupune ca este o forma de lucru vscos

intern, efectuat n momentul glisarii filamentelor pe o distanta considerabila;

30

- caldura de elongare: daca muschiul a efectat lucrul mecanic contra gravitatiei

(de exemplu ridicarea unei greutati) va fi necesara o cantitate suplimentara de

energie pentru a asigura coborrea precisa a greutatii. Cu alte cuvinte, muschiul

va continua sa se contracte chir n momentul alungirii lui de catre ncarcarea

externa;

- caldura de recuperare: la sfrsitul contractiei exisa o faza de recuperare, care

reflecta ineficienta proceselor aerobe care utilizeaza glicogen si lipide pentru

refacerea rezervelor initiale de fosfagen (ATP si fosfocreatina) n interiorul

muschilor activi;

- caldura de refacere (revenire) corespunde proceselor metabolice care readuc

muschiul n starea de repaus si se prelungeste nca aproximativ 30 de minute

postcontactie, fiind egala n valoare cu caldura initiala.

Manifestari electrice musculare

Sunt rezulatul depolarizarii sarcolemei fibrelor musculare de la nivelul unitatilor

motorii, fenomen declansat de mesajul colinergic codificat n frecventa.

Potentialele de actiune generate reprezinta conditia primara a desfasurarii

activitatii contractile musculare n conditiile ntregului organism, fie izometrica

(de postura) fie izotonica (locomotorie). Captate de la nivelul unitatii motorii

prin electrozi coaxiali sau de la nivelul unor zone musculare mai ntinse cu

ajutorul electrozilor de suprafata, biopotentialele sunt nregistrate sub denumirea

de electromiograma (EMG), respectiv elementara sau globara.

Elasticitatea

31

Capacitatea muschiului de a se lungi n anumite limite si a reveni la dimensiunea

initiala dupa ncetarea fortei de ntindere defineste elasticitatea musculara. n

stare de repaus, muschiul se afla n mod normal sub o tensiune usoare,

determinata de proprietatea sa de tonicitate; sectionarea tendoanelor determina o

scurtare moderata. Lungimea muschiului relaxat suficient, cu o tensiune de

repaus nula, reprezinta lungimea de repaus, apropiata de valoarea extensiei

maximale posibile n conditii naturale. Capacitatea maxima de contractie a

muschiului este n mod specific legata de lungimea initiala. Daca forta aplicata

depaseste limitele elasticitatii perfecte, chiar si n situ, muschiul poate pastra

ulterior o anumita deformare. La o ntindere de trei ori mai mare dect lungimea

de echilibru, muschiul scheletic se rupe. Elasticitatea muschiului joaca un rol de

amortizor n vederea evitarii unor rupturi consecutive contractiilor bruste. Pe de

alta parte, permite fuzionarea secuselor elaborate din contractia tetanica a

muschiului, marind randamentul masinii musculare.

Tonicitatea

Ca una dintre proprietatile direct legate de functia contractila, tonicitatea

musculara reprezinta acea stare de tensiune (semicontractie) caracteristica

muschilor situati n organismul intact.

Mecanisme tonigene

Arcul reflex miotatic este compus din fusul neuro-muscular ca element receptor,

aferente senzitive de tip I si II, centri medulari (moto-neuroni alfa si gamma),

cai eferente ale fibrelor musculare extrafusale si, respectiv, intrafusale. Unele

detalii structurale si functionale, legate de fusul neuro-muscular si alte relee

tonigene, sunt prezentate n cadrul mecanismelor posturii si locomotiei. Fusul

neuro-muscular are rol n controlul nervos inconstient al contractiei, n cursul

miscarii si al contractiei statice sustinute, cu participarea aferentelor Ia si a

buslei gamma cu cele doua tipuri de fibre (extra si intrafusale). Cele doua tipuri

32

de motoneuroni alfa (tonici si fazici) sunt supusi la influente facilitatoare

(provenite pe calea eferentelor fusale si supramedulare cai vestibulo-spinale,

sistem reticulat facilitator descendent) si inhibitoare locale (aferente Ib de

origine tendinoasa, circuitul Renshaw). Influentelor inhibitoare locale li se

adauga cele venite de la etajele supramedulare: cai rubro-spinale, nucleu caudat,

lob anterior al cerebelului, cortex frontal, sistem reticulat inhibitor descendent.

Fusurile neuro-musculare nu functioneaza n conditii extreme, ci sunt supuse

permanent unor tractiuni usoare. Prin emiterea continua de salve de impulsuri cu

frecventa variabila spre motoneuronii medulari, se ceeaza o asa-numita

presiune de depolarizare. n momentul n care acesta atinge un nivel critic sunt

stimulati motoneuronii, antrennd contractia fibrelor musculare ale unitatii

motorii; rezulta o tensiune slaba si permanenta ce caracterizeaza tonusul

muscular. n afara receptorilor fusali si tendinosi cu roluri bine stabilite n

prezent se discuta despre existenta unor tipuri speciale de receptori: cutanati,

articulari, receptori profunzi ai membranelor interosoase, terminatii nervoase

intramusculare, receptori viscerali. Acestia par sa genereze o serie de modulari

tonice prin mecanisme sinaptice medulare putin cunoscute. Reflexul miotatic se

afla sub influenta centrilor supramedulari localizati n trunchiul cerebral, nucleii

bazali, formatiunea reticulata, cortexul frontal si cerebel. Date privind

interventia unor astfel de mecanisme tonigene au fost obtinute pe preparate de

animale (decerebrate sau decerebelate), pe sectiuni ale axului cerebro-spinal sau

n clinica, direct prin explorarea reflexelor tonice. Orice experienta

neurofiziologica moderna duce la concluzia ca tonusul este rezultanta activitatii

sincrone, de origine reflexa, a mai multor unitati motorii. Nu se poate nca

preciza daca aceleasi unitati functioneaza mereu, realiznd anumite grupari

strategice n cadrul muschiului, sau daca unitatile intra n joc pe rnd. Faptul ca

tonusul este un fenomen continu este demonstrat de existenta proprietatilor

vsco-elastice ale tesutului muscular, care transforma influentele discontinue

33

tonigene intr-o tensiune permanenta strict dependenta de starea functionala a

muschiului.

Implicatii functionale

Tonusul de fond , postura sau expresie joaca un rol primordial n activitatea

musculara de efectuare a unor miscari complexe, asigurnd fixitatea

articulatiilor si amortizarea elastica a miscarilor. Cresterea tonusului muscular si

transformarea lui ntr-un frison generator de caldura sugereaza implicarea n

termoreglare. Stari emotionale stresante (anxietate, excitatie, frica) maresc

tonusul muscular de fond prin cresterea descarcarilor nervoase tonice. n timplu

somnului , influxurile tonice devin foarte rare, sugernd implicarea acesuia n

mentinerea starii de veghe, al carei mecanism este abordat la fiziologia

encefalului.

34

CURS 6

OBIECTIVE

1.Transmiterea de notiuni privind bazele stiintifice ale dezvoltarii

musculare.

2.Insusirea bagajului terminologic si notional privind dezvoltarea calitatilor

motrice.

35

Bazele stiintifice ale dezvoltarii musculare

Factorii structurali si nervosi de la baza fortei musculare si metode pentru dezvoltarea fortei

Sunt prezentate,pe scurt,mecanismele care regleaza dezvoltarea fortei musculare si

factorii structurali(hipertrofia, tipologia fibrelor etc.) si nervosi (recrutarea fibrelor;

coordonarea inter-si intramusculara; pre-contractia si reflexul miostatic) carora li se supun.

Dupa ce sunt amintite principalele metode pentru dezvoltarea fortei,se trec in revista

diferitele regimuri de contractie izometrica, an-izometrica (concentrica, excentrica,

pliometrica),elecro stimularea-si importanta acestora in lucrul pentru dezvoltarea musculara.

Sunt expuse apoi principiile care permit, printr-o inlantuire a diferitelor regimuri si tipuri de

sarcini,o planificare rationala si eficace a lucrului de forta din cadrul sedintelor si ciclurilor

de antrenament.

Mecanismele fortei

Posibilitatile unui sportiv de a dezvolta o forta insemnata depind de numerosi factori,

sintetizati schematic in figura 1.

Este vorba de trei tipuri de factori:

-structurali: relativ la alcatuirea respectiva a muschiului;

-nervosi: privitor la utilizarea unitatilor motorii;

-in raport cu intinderea care influenteaza contractia.

Acesti factori enumerati mai sus vor fi tratati pe rand, prezentand notiunile esentiale referitoare la acestia si mai ales, incercand sa relevam din fiecare parametru consecintele practice.

36

1.Factorii structurali 1.1.Hipertrofia Date fiziologice

Hipertrofia poate avea patru cauze principale,pe care le gasim sintetizate in figura 2:

-o crestere a miofibrilelor;

-o dezvoltare a membranelor musculare (tesut conjunctiv);

-o crestere a vascularizarii;

-o crestere a numarului de fibre.

In cazul omului,acest din urma punct constituie inca obiect de discutii. Desfasurarea

cronologica a procesului poate fi explicata de fenomenul supracompensatiei, sintetizat in

figura 3.

Factori structurali:-hipertrofie musculara-10x10 repetari

-fibrele musculare -rapide, intervin in metab. Anaerob

-sarcomeri in serie -lucru in amplitudine si stretching

Factori nervosi:-recrutarea fibrelor -size principle,

-sincronizarea unitatilor motorii -sarcini grele si ex. explozive

-coordonarea intermusculara tehnica specifica a probei

Factori de intindere:-reflexul miostatic -lucrul pliometric

-elasticitatea musculara -sarituri in adancime

-sarituri succesive

Figura 1 Mecanismele fortei

37

miofibrile

tesut conjunctiv

vascularizatie

fibre Figura 2.Cauzele hipertrofiei

Figura 3- Fenomenul supracompensatiei si evolutia sa temporala. Actiunea asupra masei musculare

CAUZA HIPERTROFIEI MUSCULARE

38

RM 1 3 6 10 15 20 Figura 4 a- Influenta numarului maxim de repetari asupra dezvoltarii fortei

musculare

Consecinte practice

Figura 4 arata care este influenta numarului de repetari maxime(RM) asupra dezvoltarii

masei musculare.Se constata ca cea mai buna dezvoltare a masei musculare se obtine cu 10

RM. Hipertrofia se obtine prin 10x10, adica cu 10 serii de cate 10 repetari a unei sarcini care

nu poate fi ridicata de mai mult de 10 ori (10 RM).

Actiunea asupra masei musculare

1 3 6 10 15 20 Figura 4 b- Influenta numarului de RM asupra factorilor fortei. In figura 4 b sunt diferentiate trei zone:

-de la 1 la 3 RM: ameliorarea fortei se datoreaza, in principal, factorului nervos;

39

-zona de la 3 la 12 RM :priveste forta insotita de masa musculara (cu un maxim

de 10 RM );

-peste 15 RM: nu mai este vorba de un lucru pur de forta,deoarece factorii

energetici devin preponderenti

1.2.Fibrele musculare Date fiziologice In muschi au fost clasificate doua tipuri de fibre:

-fibrele lente sau de tip I;

-fibrele rapide sau de tip II care cuprind:

Fibrele II a, mixte- metabolismul anaerob si aerob;

Fibrele II b, rapide-care sunt fibre rapide prin excelenta, deoarece tin doar de

metabolismul anaerob.

Diferitele caracteristici ale fibrelor musculare sunt prezentate in tabelul 1.

Transformarea lor poate fi explicata cu ajutorul schemei lui Howald,care arata faptul ca

aceasta este mai dificila in sensul ca evolueaza de la fibrele lente la cele rapide (figura 5).

Diferentierea fibrelor se face indeosebi la nivelul miozinei.In felul acesta,in functie de

fibre,Howald deosebeste prezenta miozinei lente si a miozinei rapide,ambele impartindu -se in

fibrele respective,asa cum este aratat in figura 6.

Consecinte practice

Pentru transformarea fibrelor de tip I in fibre de tip II, este necesara crearea in muschi a

unor tensiuni insemnate.Solutia ideala consta in a lucra cu incarcaturi ridicate.

40

I IIc IIa IIb

Figura 5 Schema de transformare a fibrelor (dupa Howald,1989,modificata).

Fibre I IIc IIa IIb Miosina

Rapida(F,f)

Figura 6-Impartirea diferitelor tipuri de miozina in functie de fibre. 1.3 Cresterea numarului sarcomerilor in serie

Date fundamentale

Dupa Tardieu si Tardieu(1972) si Goldspink(1985), se stie ca un muschi imobilizat, daca

se afla intr-o pozitie de intindere, cunoaste o multiplicare a sarcomerilor sai in serie. Lucrul

muscular in amplitudine (adica printr-o solicitare a muschiului, in care se procedeaza astfel

incat acesta sa se poata intinde complet) poate mari numarul sarcomerilor in serie, chiar daca

nu s-a dovedit inca nimic sub acest aspect. Invers, un muschi care lucreaza in amplitudini

41

reduse (si apropiate de pozitia de contractie maxima) risca sa i se reduca numarul sarcomerilor

si, prin aceasta, sa-si diminueze eficacitatea.

Consecinte practice Daca se urmareste o eventuala crestere a numarului sarcomerilor in serie, se recomanda:

Sarcomeri in serie lucru in amplitudine

Intindere musculara (stretching)

2.Factorii nervosi 2.1.Recrutarea fibrelor Date fiziologice

Recrutarea fibrelor musculare este explicata clasic prin legea lui Henneman sau size

principle, care arata cum fibrele lente sunt recrutate inaintea celor rapide, indiferent de tipul

miscarii. In acest caz exista deci o trecere obligatorie prin fibrele lente, neinteresanta in cazul

miscarilor explozive. Schema lui Costill este edificatoare din acest punct de vedere (figura 7 ).

O suprasarcina usoara presupune o recrutare a fibrelor lente (I). Una medie,a fibrelor lente si a

celor de tip IIa,una ridicata, a fibrelor lente, IIa si IIb.

In prezent, exista opinii diferite atunci cand sunt luate in consideratie miscari rapide de

tip balistic : legea Henneman nu este respectata si unitatile motorii de tip II pot fi recrutate

direct, fara solicitarea unitatilor motorii lente (Grimby si Hannertz 1977). Unii considera insa

(Desmedt si Godaux 1980) ca principiul dimensiunii sa fie respectat si in cazul miscarilor

rapide. Se pare ca legea lui Henneman pentru muschii care au posibilitatea mai multor functii,

este valabila numai in cazul functiei lor primare

Consecinte practice

Recrutarea unitatilor motorii intervine la inceputul lucrului de forta, ceea ce explica

progresele inregistrate in aceasta faza initiala. Schema lui Fukunaga (1976) prezinta

raporturile dintre fenomenele nervoase si hipertrofie (figura 8 ):

42

-figura 8 (I): situatie initiala,incepatorul recruteaza fibre putine (punctele negre);

-figura 8 (II): dupa cateva saptamani, numarul unitatilor motorii recrutate creste, fara

hipertrofie;

-figura 8 (III): prin continuarea antrenamentului,cauza principala a cresterii fortei

devine hipertrofia.

Forta musculara 100 80 IIb rap. 60 IIa inter 40 20 I linie 0 redusa medie crescuta Figura 7- Schema recrutarii fibrelor in functie de intensitatea sarcinii(Costill 1980)

Substrat

Fibre Caracteristici generale

Metabolism

Intindere musculara

Vascularizatie

Oboseala

glucide lipide

I

lente

aerob

tensiune 2 g 200 ms

scazuta

II a

rapide

aerob anaerob

20 g 100 ms

medie

.

43

II b

rapide

anaerob

50 g 100 ms

inalta

.

.

Tabel 1 Cadru sintetizat al caracteristicilor fibrelor musculare.

Figura 8 Rolul fenomenelor de recrutare in cresterea fortei (dupa Fukunaga 1976 modificata)

2.2 Sincronizarea unitatilor motorii Date fiziologice

Pentru a reusi o utilizare eficienta,muschiul trebuie sa fie pus in situatia sa functioneze

sincronizand fibrele. Cum se explica acest mecanism?

Dam exemplul unui grup de personae carora li s-a cerut sa emita simultan un sunet

strigand. La inceput, diferitele sunete erau disparate in timp. Apoi, prin exercitiu, diferitele

personae au reusit sa-si sincronizeze vocile. Unitatea motorie functioneaza in acelasi fel.

Explicatia fiziologica cea mai probabila este cea prezentata in figura 9.

La inceput,unitatile motorii sunt sincronizate natural ( figura 9 a ).Desincronizarea este

provocata de circuitul lui Renshaw,prin actiunea sa inhibitorie asupra motoneuronilor ( figura 9

b). Antrenamentul fortei, prin crearea de inhibitii centrale asupra circuitului lui Renshaw,

permite subiectului sa regaseasca sincronizarea initiala ( figura 9 c ). Stresul reprezinta un factor

important pentru obtinerea acestui rezultat. Din acest punct de vedere, exemplare si deosebit de

eficiente, sunt sariturile in adancime. Dobandirea fortei, care se obtine prin pliometrie, se

44

datoreaza asadar unei mai bune coordonari intramusculare,gratie eliminarii inhibitiei. Dupa Sale

(1988 ) insa, sincronizarea unitatilor motorii nu permite o crestere maxima a fortei, ci o

ameliorare a capacitatii de a dezvolta forta multa intr-un timp scurt.

Consecinte practice

Figura 10 prezinta diferite mijloace care permit desfasurarea acestui proces. Se pot vedea

modul cum mijloacele cele mai eficiente sunt reprezentate de suprasarcinile grele ( Zatiorski

1966) si de lucrul in care sunt combinate exercitii cu sarcini grele si exercitii explosive.

FAILLARD Motoneuroni sincronizati

Celula lui RENSHAW

desincronizata PIERROT DESELLINGY Celula lui Renshaw

inhibata de SNC Sincronizarea=suprimarea inhibitiei circuitul lui Renshaw

Figura 9 Sincronizarea unitatilor motorii .

a

b

c

45

Figura 10 Mijloace pentru ameliorarea sincronizarii( Cometti 1989) 2.3.Coordonarea intermusculara Date fiziologice

Numeroase studii arata ca ameliorarea fortei este specifica. De fapt, un progres in squat

nu este insotit intotdeauna de o ameliorare a fortei cvadricepsului, analizat pe un aparat

corespunzator. Aceasta inseamna ca cresterea fortei se datoreaza, in parte, unei coordonari

inter-musculare,specifice miscarii folosite pentru dezvoltarea fortei.

Consecinte practice

Lucru exploziv

Sincronizare

Suprasarcini ridicate

Izometrie./Contractie lunga

Lucru mixt izom.obos.-exploziv

Lucru mixt greu-exploziv

46

Antrenamentul fortei trebuie sa fie combinat cu exercitii care se apropie de tehnica

specifica a probei sportive practicate. De aceea, tot mai frecvent saritorii combina lucrul de

squat cu sarituri.

3.Importanta intinderii

Un muschi intins produce mai multa forta. In prezent, acest lucru se explica in doua

moduri:

-interventia reflexului miostatic

-rolul desfasurat de elementele elastice in serie.

3.1.Reflexul miostatic

Date fiziologice

Acest reflex a fost evidentiat de Schmidtbleicher (1985), (figura 11) in cazul unei

sarituri in adancime urmata de o desprindere.

Traseul arata activitatea electrica a muschiului (solicitarea sa nervoasa). MVC este

solicitarea musculara obtinuta de sportiv printr-o contractie voluntara maxima. Axa absciselor

reprezinta timpul in miimi de secunda. Punctele verticale indica momentul contactului

sportivului cu solul. Se constata ca:

-cei doi sportivi obtin o solicitare musculara mai mare decat MVC lor;

-incepatorul exercita efortul maxim inaintea contactului cu solul : in felul acesta, se

observa actiunea reflexului miostatic izolat (Rm);

-sportivul antrenat obtine o actiune a RM care se integreaza in actiunea sa voluntara.

Consecinte practice

Lucrul in pliometrie este deosebit de eficient pentru ameliorarea acestui aspect.

Subliniem doar tendinta actuala care consta in modificarea unghiului de indoire a

membrelor inferioare in momentul contactului cu solul. In loc sa aterizeze cu

picioarele intinse, se cere sportivului sa aterizeze cu o indoire din articulatia

genunchiului de 90 grade (figura 12 ). In felul acesta se obtine o intindere intr-o pozitie

neobisnuita si o mai mare eficacitate in antrenament.

47

Salt in adancime Incepator MVC RM Antrenat MVC 200 0 100 200 ms Figura 11 Activitatea electrica a tricepsului intr-o saritura in adancime de la 1,10 m .

Figura 12 Saritura in adancime urmata de saritura inalta cu flexie la 90 grade (dupa Bosco 1985 ).

48

Recomandari privind dezvoltarea vitezei, fortei si fortei -vitezei

Dat fiind faptul ca pentru precizarea unor indicatii s-au folosit marimi concrete

(kg,numar de repetari etc.), mai curand cu intentia de a ajuta intelegerea raportului de

marime dintre diferitele componente ale efortului decat de a exprima valoarea lor

absoluta, ele au un caracter indicativ,impunand corectii in functie de situatii si de

particularitatile individuale.

Alergari

100,200 m plat si 110 m garduri Pregatirea fizica reprezinta veriga principala a pregatirii. Este necesar sa se faca o

deosebire in privinta pregatirii fizice pentru aceste trei probe iar la 110 m garduri sa

se acorde un plus de atentie tehnicii de alergare.

In toate cele trei probe,efortul are un caracter de viteza-forta,predominand viteza.

Rezistenta se face simtita la un nivel superior al performantelor sub forma

combinata: rezistenta de viteza si forta-viteza.

Metodele folosite se vor alege astfel:

-50% din efort se va depune apelandu-se la metode al caror element de progresie

va fi variatia intensitatii (din ce in ce mai repede);

-25% din efort se va realiza folosind metode in care elementul de progresie va fi

variatia incarcaturii (din ce in ce mai greu);

-25% din efort se va depune prin metode ce vor folosi variatia volumului ca

element de progresie;se va rezolva imbunatatirea rezistentei de viteza.

Este necesar sa se acorde o pondere crescuta dezvoltarii si pregatirii fizice a

membrelor inferioare.

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea vitezei:

a)Mod de lucru: repetari de eforturi scurte, alergari intre 10-60 m.

b)Marimea ingreuierilor: alergari pe teren normal sau pe teren inclinat,pentru

usurarea impingerii.

49

c)Numarul repetarilor pentru o lectie:variaza in functie de pregatire, pana la un volum de

lucru de cca 200-600 m.

d)Viteza de executie: se urmareste atingerea frecventei maxime.

e)Organizarea lucrului: se lucreaza in serii de maximum 3-6 repetari.

f)Marimea pauzelor: intre repetari 130-3iar intre serii 3-6-8.

g)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii efortului prin marirea

frecventei miscarilor; pe masura adaptarii se trece la distante mai lungi-50-60 m.

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea fortei:

a)Mod de lucru: 1. exercitii cu ingreuiere; 2. cu invingerea greutatii proprii (sarituri).

b)Marimea ingreuierilor:cea care permite executarea corecta si relativ rapida a 6-12

repetari pe serie. La sarituri se pot face pana la 15-20 repetari,in conditiile unei executii

rapide si corecte.

c)Variatia ingreuierilor: periodica, in crestere, pana la atingerea ingreuierii planificate,

executand numarul maxim de repetari recomandat; apoi ingreuierea scade, marindu-se

tempoul de executie.

d)Numarul exercitiilor pentru o lectie: 6-8.

e)Numarul seriilor pentru un exercitiu: 3-5.

f)Numarul repetarilor pentru o serie: 6-12,la sarituri 15-20.

g)Viteza de executie:medie spre rapida.

h)Pauze intre serii:2-3.

i)Forma pauzei: active ,executand exercitii de intindere,mobilitate, relaxare, exercitii

speciale de alergare, alergare usoara.

j)Principalul element de progresie: cresterea volumului pe seama maririi ingreuierii in

prima etapa, iar in a doua, cresterea intensitatii pe seama maririi tempoului de executie, cu

scaderea concomitenta a ingreuierii.

k)Probe de control: o data pe luna pentru genuflexiuni (pana cand coapsa este paralela

cu solul), smuls, tractiuni in brate (executate in tempo), exercitii pentru abdomen.

400 m plat si 400 m garduri

50

Si la aceste probe se impune o diferentiere in realizarea pregatirii fizice. Astfel, la 400 m

garduri,pe langa celelalte sarcini ale probei de 400 m plat, se impune o preocupare mai

mare pentru tehnica si o pregatire fizica oarecum deosebita.

Pentru ambele distante efortul are un caracter combinat de viteza-forta-rezistenta, cu

predominarea vitezei-fortei.

Metodele folosite in pregatire vor fi urmatoarele:

-50% din efort se depune apeland la metode al caror element de progresie este variatia

intensitatii (din ce in ce mai repede);

-25% din efort se realizeaza prin metode al caror element de progresie il constituie

variatia incarcaturii (din ce in ce mai greu);

-25% din efort se efectueaza prin metode al caror element de progresie consta in variatia

volumului (din ce in ce mai mult).

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea vitezei:

a)Mod de lucru: repetari de eforturi scurte ,-alergari intre 10-120 m.

b)Marimea ingreuierilor: alergari pe teren normal sau pe pista inclinata, pentru usurarea

impingerii.

c)Numarul repetarilor pentru o lectie variaza in functie de pregatire, ajungandu-se pana

la un volum de lucru de cca 500-1000 m.

d)Viteza de executie: se va urmari atingerea plafonului maxim de executie ca frecventa.

e)Organizarea lucrului: se va lucra in serii care vor cuprinde maximum 4-6 repetari.

f)Marimea pauzelor intre repetari: 30-2,iar intre serii 3-8.

g)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii efortului pe seama maririi

frecventei miscarilor.

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea fortei:

a)Mod de lucru: exercitii cu ingreuieri.

b)Marimea ingreuierilor: ingreuierea maxima la care executarea nu sufera din punct de

vedere al corectitudinii; 8- 15 repetari pe serie.

51

c)Variatia ingreuierilor: periodica (dupa ce se atinge numarul maxim de repetari

recomandat).

d)Numarul exercitiilor pentru o lectie: 6-8.

e)Numarul seriilor pentru un exercitiu: 3-5.

f)Numarul repetarilor pentru o serie:8-15.

g)Viteza de executie: medie spre rapida.

h)Forma de desfasurare a pauzei: active, executand exercitii de intindere, mobilitate,

relaxare, exercitii speciale de alergare, alergare usoara.

i)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii prin marirea ingreuierii.

j)Probe de control: o data pe luna genuflexiuni (pana cand coapsa ajunge paralela cu

solul), smuls, tractiuni in brate (executate in tempo), abdomen.

800 m si 1500 m plat

Pregatirea fizica pentru aceste doua probe din atletism va tine seama de caracteristicile

impuse de durata diferita a efortului; la 800 m, durata este de cca 145,iar la 15000 m de

cca 325.

Pentru ambele distante efortul specific are un caracter dominant de rezistenta-viteza.

Metodele folosite se vor alege conform criteriului elementelor de progresie care pot

rezolva specificul efortului.

Pentru alergarea pe 800 m plat:

-60-70% din efort se va depune apelandu-se la metode al caror element de progresie este

variatia volumului (din ce in cemai mult);

-30-40% din efort se realizeaza prin metode al caror element de progresie il constituie

variatia intensitatii.

Pentru alergare pe 1500 m plat:

-50% din efort se va depune apelandu-se la metode al caror element de progresie este

variatia volumului.

52

-50% din effort se realizeaza prin metode al caror element de progresie il reprezinta

variatia intensitatii.

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea vitezei:

Pentru alergarea pe 800 m plat:

a)Mod de lucru: repetari de eforturi scurte.

b)Marimea repetarilor: alergari pe distante de 50-200 m.

c)Numarul repetarilor pentru o lectie: variaza in functie de pregatirea sportivului, putand

ajunge pana la un volum total de lucru de cca 1000-1500 m.

d)Viteza de executie: se va urmari atingerea vitezei de repetitie maxima.

e)Marimea pauzelor: intre repetari cca 130-3; intre serii 5-8 .

f)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii efortului pe seama maririi

frecventei miscarilor (respective vitezei de parcurgere a distantelor de antrenament).

Pentru alergarea pe 1500 m plat:

Deosebirile fata de lucrul folosit in proba de 800 m plat sunt urmatoarele:

-numarul repetarilor pentru o lectie poate ajunge pana la un volum total de 1500-2000

m;

-marimea pauzrlor va fi in functie de distanta repetata, ajungandu-se pana la 3-5 intre

repetari.

Observatii:

Metoda de lucru pentru dezvoltarea vitezei se poate transforma in lucru pentru

dezvoltarea rezistentei speciale. Metoda se intalneste frecvent in practica jocurilor sportive

si se considera gresit de catre antrenori, drept lucru pentru dezvoltarea vitezei. In cadrul

metodei de lucru recomandate distantele mai lungi, ca de exemplu 200 m plat, tind sa

rezolve prin efectele efortului asupra organismului-datorita duratei de alergare-aspecte ale

rezistentei de viteza.

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea fortei:

53

Cu toate ca forta se afla,in comparatie cu viteza si rezistenta, pe ult imul plan in

pregatirea alergatorilor de 800 m si 1500 m, este necesara si o modalitate de dezvoltare a

fortei (mai exact a rezistentei de forta viteza). Preocuparea pentru dezvoltarea fortei va fi

mai accentuata la alergarea pe 800 m in comparatie cu cea pe 1500 m.

Pentru alergarea pe 800 m :

a)Mod de lucru: lucru cu ingreuieri.

b)Marimea ingreuierilor: cea care permite executarea corecta a 10-25 repetari de serie.

c)Variatia ingreuierilor: periodica (dupa ce se atinge numarul maxim de repetari

recomandat).

d)Numarul exercitiilor pentru o lectie: 4-6.

e)Numarul seriilor pentru un exercitiu: 3-5.

f)Numarul repetarilor pentru o serie: 10-25.

g)Viteza de executie: medie spre rapida.

h)Pauza intre serii: 130-3.

i)Principalul element de progresie: marimea volumului efortului prin cresterea

numarului de repetari pe serie, apoi a numarului de serii.

Pentru alergarea pe 1500 m :

Deosebirea fata de proba de 800 m consta in faptul ca marimea ingreuierilor va fi cea

care permite executarea corecta a 15-30 repetari pe serie.

3000 m obstacole,5000 m si 10000 m plat

Pregatirea fizica reprezinta si la aceste probe factorul dominant. Este necesar sa se faca

insa distinctie intre cele trei probe. La 3000 m obstacole se va acorda o atentie crescuta

pregatirii de forta (sub aspectul rezistentei dedetenta) iar pentru proba de 10000 m plat

pregatirii de rezistenta.

Pentru toate aceste trei probe, efortul are un caracter de viteza-rezistenta, predominand

rezistenta.

54

Metodele folosite sunt urmatoarele:

Pentru 3000 obstacole:

-60% din efort se realizeaza prin metode al caror element de progresie il reprezinta

variatia volumului (din ce in ce mai mult);

-20% din efort, se efectueaza cu metode al caror element de progresie va fi variatia

intensitatii (din ce in ce mai repede);

-20% din efort, se depune cu metode al caror element de progresie consta in variatia

incarcaturii (din ce in ce mai greu).

Pentru 5000 m plat si 10000 m plat

-75-80% din efort se va depune folosindu-se metode al caror element de progresie il

reprezinta variatia volumului (din ce in ce mai mult);

-20-25% din efort, se efectueaza cu metode al caror element de progresie va fi variatia

intensitatii (din ce in ce mai repede).

Indicatii privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea vitezei:

a)Mod de lucru: repetari de eforturi scurte.

b)Marimea repetarilor: alergari pe distante de 50-200 m.

c)Numarul repetarilor pentru o lectie: variaza in functie de pregatirea sportivului, putand

ajunge la un volum total de cca 1500-3000 m.

d)Viteza de executie: se va urmari atingerea vitezei maxime (frecventa).

e)Marimea pauzelor intre repetari: cca 130-3; intre serii de 5-8.

f)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii efortului pe seama maririi

frecventei miscarilor (a vitezei de parcurgere a distantelor de antrenament).

Indicatii metodice privind pregatirea fizica cu accent pe dezvoltarea fortei:

Pentru 3000 m obstacole, pregatirea de forta este determinata de necesitatea de a efectua

35 de treceri peste obstacole, printre care si groapa cu apa, astfel incat sa nu se influenteze

55

negativ rezultatul alergarii.Pregatirea de forta capata insa un caracter de rezistenta de

detenta.

a)Mod de lucru: lucru cu ingreuieri.

b)Marimea ingreuierilor: cea care permite efectuarea corecta a 20-40 repetari pe serie.

c)Variatia ingreuierilor: periodica (dupa ce se atinge numarul maxim de repetari

recomandat).

d)Numarul de exercitii pentru o lectie: 4-6.

e)Numarul de serii pentru un exercitiu: 3-5.

f)Numarul repetarilor pentru o serie: 20-40.

g)Viteza de executie: medie sau rapida.

h)Pauza intre serii 130-3 (poate fi activa).

i)Principalul element de progresie: cresterea intensitatii efortului datorata cresterii

ingreuierilor.

56

CURS 7

OBIECTIVE

1.Transmiterea de notiuni privind principalele afectiuni musculare.

2.Transmiterea de notiuni privind principalele unde musculare.

3.Cunoasterea aspectelor generale legate de nutritia muschiului.

57

Patologia sistemului muscular

Atrofia musculara

Se manifesta cel mai des in muschii care nu sunt folositi in mod frecvent.

Muschii isi micsoreaza dimensiunile si isi pierd din forta. Poate sa apara in cazul

unui atac cerebral, atunci cand anumite grupe de muschi nu mai sunt stimulate

corespunzator si se atrofiaza gradat. Un alt exemplu il reprezinta imobilizarea

unui membru sau imobilizarea la pat (in cazul persoanelor care sufera de

anumite boli), pe termen lung.

Atrofia musculara poate fi minimizata prin stimularea electrica directa a

muschiului, prin masaj, etc.

Mialgia

Termenul de mialgie defineste durerea musculara si este caracteristica

multor dereglari musculare si scheletice. Poate sa apara izolat, la nivelul unui

anumit muschi, sau in tot corpul. Mialgia poate fi acuta sau cronica.

Printre cauzele sale se numara: leziuni musculare, utilizarea pana la

epuizare a anumitor grupe musculare, stress, boli autoimune (polimiozitoza,

dermatomiozitoza, Lupus, etc), infectii virale, infectii generalizate (influenza,

malaria, polio, etc), unele medicamente.

Mialgia poate fi un simptom periculos al unor dereglari grave, atunci cand

este insotita de simptome precum: ingrasare brusca, respiratii scurte, probleme

de deglutitie, paralizie sau slabire musculara, voma, febra.

58

Platfusul

Platfusul apare ca urmare a slabirii muschilor piciorului care constituie

curbura talpii. Platfusul este de doua tipuri: flexibil si rigid. Platfusul flexibil

este de obicei asimptomatic si nu este dureros. Pentru majoritatea copiilor cu

aceasta disfunctie nu este necesar un tratament. Studiile arata ca nu exista nici o

legatura intre platfus si aparitia durerilor sau a altor probleme legate de picior, la

maturitate. Durerile apar numai in cazuri extreme iar interventiile chirurgicale

sunt rareori necesare.

Platfusul rigid apare ca urmare a unei dezvoltari anormale a piciorului, de

exemplu copilul se poate naste cu o conexiune anormala intre oasele piciorului.

Platfusul rigid este mai sever decat cel flexibil, este adesea dureros si necesita

tratament.

Hernia

Este o ruptura ce apare intr-o regiune slaba a unui perete muscular si o

patrundere a unui organ prin structura sau muschiul care il contine. Exista multe

tipuri de hernie. Cea mai comuna este hernia abdominala, cand peretele

muscular abdominal este rupt si intestinele patrund prin acesta. Acesta se poate

intampla in diferite regiuni ale abdomenului si in functie de locatie hernia poarta

nume diferite.

Majoritatea formelor de hernie se datoreaza slabirii progresive a peretelui

muscular sau, aceasta slabire, este innascuta (congenitala). Printre cauze:

presiune crescuta in abdomen (in cazul tusei, ridicarii de greutati, sarcinii, etc),

obezitatea, inaintarea in varsta, etc.

59

De cele mai multe ori, hernia se instaleaza brusc. Persoana poate avea

senzatia unei arsuri usoare sau o senzatie de greutate in zona lezata. Daca hernia

se agraveaza apar si alte simpotome: greata, voma, dureri constante.

Hipertrofia musculara

Defineste marirea si cresterea masei musculare. Este rezultatul exercitiilor

fizice exagerate de tipul bodybuilding. Diametrul fibrei musculare sau marimea

sa cresc. Nu are loc o crestere a numarului de celule musculare. Aceasta crestere

in circumferinta modifica forta contractiei musculare.

Tetanosul

Este o boala infectioasa, care poate fi fatala. Se caracterizeaza prin spasme

ale muschilor voluntari. Este provocata de Clostridium tetani, care patrunde in

corp pe calea unor rani deschise, arsuri, etc. Boala este de fapt cauzata de o

toxina a acestei bacterii. C. tetani traieste in sol dar poate fi gasita si in

organismul uman, in intestin. Tetanosul apare mai des in regiunile mai calde.

In ceea ce priveste transmiterea, tetanosul nu este contagios, ci se

transmite doar prin rani deschise prin care bacteria poate patrunde in organism.

Printre simptome se numara: intepenirea falcilor si a muschilor abdominali si ai

spatelui, contractia muschilor faciali, puls rapid, febra, transpiratie, spasme

musculare dureoase in vecinatatea zonei lezate, probleme de deglutitie.

In tarile dezvoltate tetanosul este foarte rar, datorita existentei vaccinurilor

antitetanos, administrate la copii.

Distrofia musculara

60

Defineste un grup de boli genetice caracterizate prin atrofia tesutului

muscular scheletic. Cauza ramane necunoscuta. Unele forme de distrofie sunt

fatale. Cea mai comuna si mai cunoscuta forma de distrofie este distrofia

musculara Duchenne, unde muschiul atrofiat este inlocuit de grasime si tesut

fibros. Moartea, in acest caz, se datoreaza slabirii muschilor respiratori si a

muschiului cardiac.

Myastenia Gravis

Reprezinta o slabire progresiva a musculaturii care duce la paralizie, in

special la nivelul fetei si gatului. Cauza este necunoscuta dar se considera ca este

o boala autoimuna.

Boala se poate declansa rapid, cu slabire musculara severa si generalizata,

dar de cele mai multe ori simptomele sunt subtile si variabile in etapele initiale.

Primul simptom este adesea slabirea muschilor oculari. Boala se poate localiza

aici sau poate afecta si alti muschi implicati in vorbire, deglutitie, masticatie,

miscarea membrelor, etc.

Se presupune ca myastenia gravis este o boala autoimuna, deoarece

organismul produce anticorpi impotriva receptorilor pentru acetilcolina

(neurotransmitatorul de la placa motorie). Astfel, cu toate ca fibra nervoasa care

inerveaza muschiul si celula musculara sunt normale, mediatorul chimic nu mai

ajunge la nivelul celulei musculare si muschiul se contracta foarte slab sau

deloc.

Electromiografia (EMG)

Defineste o tehnica prin care se masoara activitatea electrica a muschilor.

Inregistrarea obtinuta prin aceasta metoda se numeste electromiograma (EMG).

In timp ce neuronul motor stimuleaza fibrele musculare la nivelul placii motorii,

61

impulsuri electrice sunt conduse de-a lungul fiecarei fibre pe masura ce aceasta

se depolarizeaza. Acest semnal poate fi detectat de electrozi plasati pe piele si

amplificat. Electrozii se ataseaza de-a lungul unui muschi, la capetele acestuia

sau in muschi (in cazul electrozilor ac).

Electromiografia este o metoda de investigatie clinica care completeaza

examinarea medicala fizica si ofera informatii suplimentare (de exemplu poate

ajuta la stabilirea cauzelor unei boli: neurogenice sau miopatice). Deasemenea,

este un instrument util in cercetare, in studiul fiziologiei si fiziopatologiei

musculare.

Tipuri de unde EMG

Fibrilatiile

Reprezinta descarcari anormale spontane care apar datorita

hipersensibilitatii fibrelor musculare. Apar in cazul deinerverii fibrelor

musculare ( leziuni ale nervilor). Datorita faptului ca fibra musculara nu mai

este inervata, aceasta devine extrem de sensibila si in lipsa unor stimuli

corespunzatori incepe sa se contracte spontan, undele de depolarizare astfel

generate fiind inregistrate pe EMG sub forma de fibrilatii (figura 4)

figura 4

62

Neuromiotonia

Apare datorita hiperexcitabilitatii axonilor motori periferici. Se

inregistreaza unde provocate de descarcari cu frecventa mare, simple, duble,

tripe sau multiple (figura 5).

figura 5

Fasciculatiile

Aceste unde apar in urma descarcarii electrice a unei unitatii motorii. Se

aseamana cu fibrilatiile dar spre deosebire de acestea sunt mai mari si mai

complexe (figura 6). Fasciculatiile apar la intervale neregulate.

figura 6

Descarcari miotonice

Sunt caracteristice afectiunilor ce implica canalele ionice din membrana

fibrei musculare: distrofia miotonica, miotonii congenitale, etc. Pot sa apar si

datorita miscarii electrozilor, lovirea muschiului in timpul inregistrarii

electromiogramei (figura 7).

63

figura 7.

Tipuri somatice -Tipul endomorf:

Castiga usor masa musculara avand tendinta de ingrasare.

In acest caz , trebuie excluse din alimentatie: laptele, pastele fainoase, zaharul,

sucurile de fructe.

-Tipul mezomorf:

Creste usor in volum muscular , si stratul adipos se formeaza mai greu.Trebuie

evitate zaharul si pastele fainoase.

-Tipul ectomorf:

Obtine foarte greu masa musculara.Se recomanda mese dese.

Nutritia muschiului aspecte generale

Fara un suport nutritional adecvat masa musculara nu va creste.

PROTEINELE sunt elementul cheie al dezvoltarii musculare, practic

componenta de nutritie nr. 1 in cresterea musculara. Avem nevoie de proteine

pentru ca tesutul muscular sa se refaca si sa creasca dupa antrenamente.

CREATINA este cel mai important component al suplimentelor actuale

destinate dezvoltarii masei musculare, producand rezultate pozitive la toti cei

care o probeaza si o folosesc. Acest lucru este posibil deoarece cu ajutorul

64

creatinei se accelereaza sinteza proteica. Dezvoltarea musculara reprezinta

rezultatul procesului alternativ de sintetizare de proteine (sau faza anabolica)

si degradare proteica (sau catabolism). Cresterea se petrece cand balanta este

favorabila sintezei, adica atunci cand cantitatea de proteine care se fabrica

este mai mare decat cea care se degradeaza.

Se recomanda asadar folosirea unui produs stimulator pe baza de

CREATINA impreuna cu un supliment de proteine.

Proteinele sunt de doua feluri: sintetice si naturale. Cele sintetice au

dezavantajul ca sunt metabolizate mai greu de organism, au "impuritati" -

deci contin diferite chimicale nedorite (bineinteles in cantitati mici), imposibil

de eliminat prin procesul de fabricatie, fiind toxice pentru organism. Este

important sa se tina cont de acest lucru, consumandu-se pe cat posibil

suplimente de proteine naturale, cu precadere in cazul antrenamentelor pe

termen lung.

Suplimentele de proteine naturale se administreaza la fel ca orice aliment,

pe cale orala. Organismul le asimileaza singur, cu conditia sa se mentina

exercitiile fizice care obliga corpul sa dezvolte masa musculara pentru a face

fata efortului la care este supus. Cum de cele mai multe ori alimentatia

normala (carne, oua) nu asigura un aport de proteine la nivelul la care

organismul o solicita, e binevenit un supliment de proteine extrase din surse

naturale, mai ales in cazul sportivilor.

Contra indicatii. Solutii periculuase pentru cresterea musculara,

nerecomandate, sunt folosirea de steroizi anabolizanti si hormoni de crestere.

65

Exemple de preparate naturale pentru cresterea masei musculare:

Afectiuni si

simptome

Produse recomandate Mod de

folosire

Liquid L-Carnitine

Efecte:

- transforma lipidele in energie;

- sporeste eficienta antrenamentelor;

- intarzie instalarea oboselii si epuizarii fizice dupa antrenamente;- tratament pentru obezitate, arde grasimile;

- benefic pentru activitatea miocardului.

4 linguri/zi inainte sau dupa antrenament.

Phosphocreatine Power

Efecte:

- preparat complex ce stimuleaza producerea de ATP (adenozin trifosfat) ca sursa de energie

pentru contractia musculara;

- scurteaza timpul de refacere de dupa antrenamente;

- mareste masa musculara;

- fosfatii, taurina si glutamina ce intra in formula preparatului maximizeaza efectul creatinei din compozitie.

o masura (40g) cu 30-45 minute inainte de antrenament sau imediat dupa.

N-Large 2

Efecte:

- comparativ cu majoritatea preparatelor de pe piata, asigura calorii si proteine in cea mai mare cantitate si de cea mai buna calitate;

- produs aproape lipsit de lactoza.

- destinat obtinerii unei mase musculare voluminoase si puternice alaturi de Creatine Monohydrate;

2 masuri de 2 ori pe zi ca supliment alimentar luat inainte cu o ora de antrenament si obligatoriu imediat dupa antrenament.

Muschi - dezvoltare masa si forta musculara

Obs.:

- La oricare produse din cele prezentate se poate asocia produsul Natural HGH Suppport - stimulator natural al secretiei hormonului de crestere.

Pure Soy Protein

Efecte:

- furnizeaza proteine vegetale de calitate superioara;

- sursa bogata de izoflavone;

- contine toti aminoacizii esentiali;

- nu contine grasimi.

Se administreaza 1-2 masuri pe zi ca supliment alimentar proteic. Se poate amesteca cu lapte, apa sau alte lichide.

66

Pentru omogenizare folositi mixerul.

Amino 2000

Efecte:

- destinat obtinerii unei mase musculare voluminoase alaturi de Creatine Monohydrate;

- efect hepato-protector;

- recomandat pentru performanta;

- contine proteine de calitate superioara.

2 tablete de 3 ori pe zi, intre mese si dupa solicitari intense. Este indicat a se lua cu 45 min inainte de mese si imediat dupa efort. Pentru o absorbtie mai buna se va consuma cu suc de fructe sau alte lichide.

Creatine Monohydrate

Efecte:

- intervine in contractiile izometrice ale diferitelor grupe musculare;

- previne oboseala musculara si crampele musculare dupa antrenamente extenuante;

- recomandat persoanelor care doresc sa obina cat mai repede o musculatura puternica si voluminoasa (aceasta se obtine in mod ideal in combinatie cu un supliment de proteine si aminoacizi - fiind recomandat unul dintre produsele N-Large 2 sau Amino 2000);

- util si persoanelor varstnice pentru mentinerea troficitatii musculare.

In primele 5-7 zile de solicitare intensa se consuma 3-4 lingurite (15-20g) inainte de antrenament. In perioada de intretinere (perioada ulterioara primelor 5-7 zile de la inceperea antrenamentelor si consumului de creatina) se iau 1 - max.2 lingurite (5-10g) inainte de antrenament. Se administreaza dizolvand cantitatea intr-o cana mare cu apa. Se consuma cu aprox. 45-60 de minute inainte de efort, deoarece dureaza aprox.

67

o ora sa ajunga in sange dupa ce a fost administrata, de la acest punct mai ramanand inca 1,5 ore in sange, perioada in care poate fi utilizata de muschi.

Pure Whey

Efecte:

- pe langa aminoacizi, mai contine si grasimi, zaharuri, Ca, Fe, Na, toate intr-o combinatie optima;

- efectul acestui produs este benefic atat datorita compozitiei sale cat si surselor de zer utilizate, care sunt de o calitate superioara.

1-2 masuri pe zi intre mese si dupa antrenament.

Glutamine Powder

Efecte:

- rol esential in transportul azotului in celule;

- reuneste 61% din totalul aminoacizilor prezenti in celulele musculare;

- combate acumularea acidului lactic in muschi;

- accelereaza refacerea musculara post efort si asigura cresterea rapida a masei musculare;

- are actiune pozitiva asupra functiilor cerebrale, combate depresiile.

O lingurita pulbere pe zi.

Mentiuni:

Este bine sa se consultati prezentarea aferenta fiecarui produs (prospectul

produsului) astfel incat, prin alegerea si utilizarea unuia sau a mai multor

produse, sa se poata acoperi optim o plaja cat mai larga de probleme.

68

Principalele grupe de muschi

Muschii capului:

Muschii mimicii (cutanati), frontali si occipitali;

Muschii din jurul orificiilor nazale si bucale, constrictori si dilatatori;

Muschii masticatori.

In figura sunt prezentati muschii de mai jos, cu denumirile lor din latina.

Muschii gatului si cefei:

69

Pielos al gatului;

Sterno-cleido-mastoidieni;

Hioidieni.

Muschii Trunchiului:

Pe fata posterioara a trunchiului sunt muschii trapezi, marii dorsali si

muschii santurilor vertebrale (in plan profund);

Pe fata antero-laterala sunt muschii toracici (pectorali, dintati, intercostali)

si abdominali (drepti si oblici);

Prin contractie, muschii abdominali participa la defecatie, mictiune si

expiratie;

Intre torace si abdomen se gaseste muschiul diafragma care este boltit

spre torace.

Musculatura membrelor superioare:

Muschii de pe centura scapulara;

Muschii membrului propriu-zis: brat (biceps, triceps), antebrat (flexor si

extensori ai mainii, pronatori si supinatori), muschii mainii.

Musculatura membrelor anterioare:

Muschii de pe oasele centurii pelviene (fesierii);

Musculatura membrului propriu-zis: musculatura coapsei (cvadricepsul,

croitorul, aductorul, bicepsul femural), musculatura gambei (muschii

gambei extensori ai piciorului, pronatori supinatori iar posterior se gaseste

tricepsul sural.

Muschii antebratului se insereaza pe humerus si pe carpiene, flexand si

intinzand palma.

70

Muschii rombici se insera pe humerus si pe coaste, folosind mult in rotatiile

umerilor.

Bicepsul, poate cel mai cunoscut muschi pe

care il avem, este situat in partea

anterioara a humerusului, inserandu-se pe omoplat si pe radius. Rolul sau este de

a flexa bratul, fiind antagonic cu tricepsul.

Tricepsul este situat pe partea laterala si posterioara a humerusului, inserandu-

se pe omoplat si pe radius si cubitus. Se con tracta cand intindem mana.

Deltoidul este muschiul umarului. Se insereaza cu un capat pe clavicula si

omoplat, iar cu celalalt pe humerus. Este alcatuit din trei fascicule principale, pe

care culturistii tind sa le considere aproape muschi separati: anter ior, lateral si

posterior. Rolul sau important este de a ridica bratul: anterior, moment cand sunt

solicitate fibrele anterioare al deltoidului, si lateral, cand lucrul preponderent

este executat de catre fasciculele lateral si posterior.

Pectoralul reprezinta cel mai puternic si mai mare muschi din zona superioara a

trunchiului. Se prinde cu un capat de humerus, iar cu celalalt de clavicula, coaste

si stern; muschii sai antagonici sunt trapezul si deltoidul. In cadrul sau au fost

separate doua fascicule majore, unul superior, care se insereaza pe clavicula si

pe humerus, si unul inferior, care se prinde de humerus si stern. Functiile

71

pectoralului sunt de a flutura lateral bratele, miscare la care participa in special

fasciculul inferior, si de a trage bratul dinspre fata spre trunchi, cand segmentul

superior lucreaza mai mult.

Trapezul reprezinta o arie musculara intinsa de la baza craniului, pana in zona

inferioara a coloanei toracice. Ca suprafete de sustinere foloseste osul occipital,

apofizele spinoase ale coloanei vertebrale, clavicula si apofiza omoplatului. Este

un muschi care poate fi impartit in mai multe fascicule principale:

trapezul superior, care se insereaza pe osul occipital si clavicula, avand fibrele

oblice, coborand spre umar;

trapezul median, care se insereaza pe apofizele primelor 4-5 vertebre toracice si

de omoplat, fiind descendent, spre umar;

trapezul inferior, cu puncte de insertie pe restul vertebrelor toracice si omoplat,

la care fibrele sunt ascendente spre umar. Principalul sau rol este de a ridica

umerii.

72

Dorsalul este muschiul care acopera in mare parte spatele median si inferior. Se

insereaza cu un capat pe marea aponevroza lombara, apofizele coloanei lombare

si toracice, pe sub trapez, si pe humerus cu celalalt capat. Miscarile la care

participa sunt: coborarea umerilor, fluturarea