Curs 9 LM

UTILIZAREA ENERGIEI NUCLEARE. POLUAREA RADIOACTIV I PROTECIA MPOTRIVA RADIAIILOR1. Particularitile polurii radioactive

Energia nucleara, cea mai de seama descoperire a omului secolului XX, s-a dovedit a fi nu numai una din solutiile general adoptata pentru diminuarea ,,foamei de energie", dar si cea mai cumplit arma. Tehnicile nucleare si utilizarea izotopilor se regasesc in mai toate sectoarele economice. Astfe se estimeaza in continuare, ca energia electrica generata de reactor nucleari va fi in proportie de 20%. In acelasi timp, nu poate fi omisa nici eventualitatea utilizarii exploziilor nucleare in scopuri pasnice pentru mari lucrari civile, pentru exploatarea si valorificarea resurselor de petrol si gaze, pentru construirea de canale, puturi, baraje etc.

Aceasta energie comporta insa si mari riscuri. Debutul distructiv si continuarea pana la absurd a acelorasi preocupari in domeniu fac sa creasca teama fata de pericolul nuclear.

Este stiut ca inainte de a provoca radioactivitatea artificial omul era (si este) supus radiatiilor naturale provenind de la soare si galaxii indepartate, de la pamant, de la apele oceanelor si atmosfera la care s-a adaptat in decurs de zeci si sute de milenii fara a dauna evolutiei sale biologice. Aceasta dovedeste ca radiatiile, in anumite limite, sunt inofensive pentru viata. Mai mult chiar, pare ca activitatea biologica normala nu ar putea avea loc, fara fond natural de radiatii.

Radiatia artificiala isi are originile in instalatiile de radiatii Rontgen, folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive de la experientele cu arme nucleare, in scurgerile radioctive de la centralele nucleare, in extractia si prelucrarea minereurilor radioactive, etc.

Spre deosebire de alte nocivitati, pericolul radioactivitatii mediului a fost practic necunoscut pana la explozia primei bombe atomice in Japonia, in anul 1945. Pana la aceasta data, singurele accidente inregistrate se produsesera in uzinele ce foloseau materiale radioactive si in laboratoarele institutelor de fizica atomica.

Poluarea radioactiva este o agresiune ,,aproape perfecta" cu caracter multilateral si universal, fiind contaminate concomitent aerul, apa, solul si subsolul, iar prin intermediul elementelor ecosistemului se distruge in mod lent tot ceea ce este viu. Poluarea radioactiva are impact instantaneu si pe termen lung asupra tuturor formelor de viata vegetala si animala. Pentru omul planetar, aceasta noua forma de poluare este cea mai perfida jntrucat este invizibila, fara culoare, fara miros, nu produce durere imediata si nu are limite stabilite, cunoscute.Utilizarea pasnica a energiei nucleare nu exclude nici ea, de la sine, poluarea. Industria extractiva a elementelor radioactive, instalatiile de imbogatire a uraniului, reactorii in care se fabrica radio-izotopi si cei din uzinele nuclearo-electrice, constituie surse potentiale de poluare. Poluari difuze apar si ca urmare a utilizarii radio-izotopilor in laboratoare, in practica industrial si agricola, in medicina, geologie si foraje etc.

Pentru a intelege mai bine fenomenul de poluare radioactiva trebuie sa urmarim ciclul substantelor radioactive de la obtinerea lor pana la utilizare. Producerea combustibilului nuclear incepe astfel, cu extractia minereului brut din minele de uraniu sau de toriu, in a caror vecinatate se si prelucreaza, pertru concentrare, in uzine hidrometalurgice. Concentratul de minereu este apoi transportat in uzine metalurgice in care se obtin lingouri de uraniu sau de toriu. Diferitii izotopi ai acestora se separa apoi in uzinele chimice.

Atat in uzinele de preparare si imbogatire a minereului, cat i din centrala electrica nucleara (ca un prim exemplu de utilizare), apare o cantitate considerabila de reziduuri, caracterizate printr-o radioactivitate deosebita. Alegerea locului de depozitare pentru aceste reziduuri trebuie facuta cu multa responsabilitate, fiind o problema de securitate sociala.

Poluarea radioactiva afecteaza toate componentele mediului inconjurator. Astfel, in ceea ce priveste poluarea radioactiva a atmosferei, una din surse o constituie exploziile nucleare experimentale, care prin temperatura pe care o degaja, transforma substantele radioactive in stare gazoasa sub forma de particole ce sunt proiectate in atmosfera, constituind poluarea atmosferic primar produs imediat in locul exploziei.

Distribuia produilor de fisiune rezultati din aceste explozii in atmosfera are loc conform unor fenomene de natura meteorologica, in functie de altitudinea la care a avut loc explozia nucleara. Acestia ajung in sol sau in apa oceanelor, fiind vehiculati de anumii factori meteorologici, sub forma de precipitatii. Depunerile radioactive constituie poluarea secundar. Fiecare dintre produsii radioactivi urmeaza un anumit itinerar biologic, in functie de proprietatile lor chimice si biologice. Astfel, unii se fixeaza in sol de unde sunt vehiculati de ape in plante, ajungand apoi in organismul uman si animal.

Evolutia riscului pe care poluarea radioactiva a atmosferei il reprezinta pentru om este deosebit de complexa, trebuind sa se aiba in vedere, o serie de criterii legate de modalitile de poluare si de evolutie a contaminarii.

Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in mare masura deeurilor industriei nucleare. Acestea pot fi solide sau lichide, foarte radioactive, care trebuie depozitate, deoarece dispersarea lor in reteaua hidrografica reprezinta un risc cert. O alta sursa de poluare radioactiva a apelor consta in depunerile produsilor radioactivi rezultati in urma exploziilor nucleare experimentale. Ambele surse se adauga radioactivitatii naturale a apelor.

In fine, o sursa de poluare ceva mai redusa, o constituie si depunerile radioactive care se produc prin ploi.

Un caracter mai limitat decat poluarea radioactiva a aerului si a apei are poluarea radioactiv a solului i subsolului. In mod permanent aceasta se constata in vecinatatea imediata a unitatilor miniere si in locurile de depozitare a minereului radioactiv.

In legatura cu poluarea radioactiva a solului, o problema majora, actuala si de perspectiva, o constituie gasirea celei mai bune solutii pentru depozitarea deseurilor radioactive, cu un risc de contaminare cat mai mic sau total evitat. Se stie ca deseurile radioactive solide emit radiatii pe timp indelungat, iar depozitarea lor in sol, scoate din circuit terenuri utile, fara a se realiza insa o securitate certa. Un singur exemplu este edificator: printre deseurile lasate de pro-ductia atomo-electrica, cel mai redutabil este plutoniul care isi pastreaza jumatate din virulenta inca 240 secole. Este suficient ca un singur gram sa scape in atmosfera pentru a ucide un miliard de oameni.

Durata vietii unei centrale termo-nucleare este de maximum 30 de ani. Se pune problema care le va fi soarta la expirarea duratei de existenta, deoarece distrugerea lor apare ca fiind foarte periculoasa, iar formula americana de a le acoperi cu beton, in conditiile in care constructia ce depaseste un reactor, are o inaltime de cca.70 m, ar duce la aparitia unui numar impresionant de ,,piramide nucleare", continand pericole inestimabile; optiunea pentru energie atomica poate duce la o concentrare nucleara crescanda n jurul ,,polilor nucleari" si la o societate hipercentralizata cu nevoi uriase de paza si securitate. Pentru aceste motive, francezii considera ca optiunea nucleara este o varianta neeconomica, ca ea trebuie fie schimbata cu energia solar, geotermic, maritim etc.Tot in legatura cu deseurile radioactive s-a emis ipoteza depozitarii containerelor cu deseuri pe fundul marilor si oceanelor, varianta afectata de un mare risc, avand in vedere accelerarea proceselor de eroziune produsa de apa. O alta solutie are in vedere ingroparea la adancime a recipientilor masivi de beton. Dar, nici aceasta nu ofera siguranta deplina, deoarece dureaza 300 de ani, iar recipientii folositi (din metal sau beton) se descompun intr-o perioada mult mai scurta. S-a emis ipoteza ca deeurile puternic radioactive ce trebuie tinute intr-o perfecta izolare timp de cel putin un milion de ani (cum sunt cele ce contin plutoniu) sa fie lansate cu ajutorul navelor spatiale in sistemul solar. Aceasta metoda, in afara de faptul ca este costisitoare, este si periculoasa, neadmitandu-se nici o defectiune a rachetei la lansare.

In sfarsit, o alta posibilitate de depozitare a acestor deeuri este stocarea butoaielor si recipientelor aproape de suprafata solului in spatii special amenajate si supravegheate. Riscul deteriorarii acestor depozite in timpul unor calamitati (cutremure, inundatii etc.) sau prin eroziunea solului, se are in vedere la perfectionarea echipamentelor pentru energia nucleara.

lata, deci, ca aceasta problema vitala pentru viata planetei asteapta inca solutii.

Sunt supuse contaminarii nu numai componentele abiotice mediului inconjurator, ci si componentele biotice, precum si cele create prin activitati umane.

Asa cum s-a aratat, omul poate fi iradiat in mod direct, fie de la iradierea externa datorata radioactivitatii gazelor sau pulberilor de suspensie, fie de la o contaminare radioactiva la nivelul pielei sau pe cale respiratorie i indirect, provenind de la contaminarea interna pe cale digestiva, prin alimentatie.

In ceea ce priveste iradierea externa si contaminarile cutanate si respiratorii, acestea se intalnesc in domeniul profesional sau in imediata vecinatate a instalatiilor nucleare, in timp ce contaminarea indirecta, prin alimentatie, vizeaza populatia in ansamblu.

Nu este lipsit de importanta sa mai aratam ca iradierea mai poate fi: naturala (radiatia casnica, substante radioactive din scoarta terestra si cele continute de propriul organism), artificiala, prin iradiere medicala, depunerile radioactive etc.; profesionala, in cazul personalului medical, al lucratorilor din industria nucleara, a cercetatorilor din diverse domenii.

Dintre principalele masuri folosite pentru a asigura in mod eficient protectia impotriva radiatiilor, se pot mentiona: construirea corespunzatoare a amenajarilor folosite de unitatile nucleare; organizarea evacuarii si stocarii nepericuloase a deseurilor; supravegherea radioactiva si dozimetrica a intregului teritoriu, in special a zonelor aglomerate, a apei si a atmosferei, asigurarea protectiei impotriva radiatiilor pentru toate unitatile care folosesc, sub o forma sau alta, radiatii ionizante si altele. Impreuna cu aceste masuri, un rol deosebit revine reglementarilor juridice referitoare la acest domeniu.

Pentru supravegherea radioactivitatii mediului in Romania s-a organizat si functioneaza Reteaua Nationala de Supraveghere a Radioactivitatii Mediului (R.N.S.R.M.) ale carei statii apartin fiecarei agentii de protectie a mediului, fiind coordonate de Departamentul protectiei mediului. Pentru buna desfasurare a activitatii acestora, atat in situatii normale cat si in cazuri de urgenta radiologica, Laboratorul de Radioactivitatea Mediului (L.R.M.) din cadrul Institutului de Cercetare si de Protectie a Mediului (I.C.I.M.), realizeaza coordonarea stiintifica, tehnica si metodologica a lor. Reteaua a fost infiintata in anul 1962 cu numai 20 de statii.

Parametrii de mediu urmariti si supravegheati sunt:

- aerul, prin doua tipuri de masuratori ale concentratiilor de aerosoli aspirati prin filtre si ale depunerilor atmosferice umede si uscate;

- apa, prin masurarea apelor de suprafata si a celor subterane;

- solul;

- vegetatia.

Tipul de masuratori s-a diversificat dupa punerea in functiune a centralei nucleare de la Kozlodui, la mijlocul anilor '70 i a crescut si numarul statiilor.

Accidentul de la Cernobl a constituit un prilej de verificare a functionarii retelei si a capacitatii ei de a raspunde in timp util la situatii de alarmare reala, rezultand si concluzii pentru imbunatatirea. activitii in viitor.

2. Condiiile desfurrii activitii nucleare n RomniaReglementarea activitatilor de folosire, in scopuri pasnice, a energiei nucleare, in conditii de securitate nucleara, de protectie a personalului ocupat profesional, a populatiei si a mediului inconjurator impotriva radiatiilor este data de Legea nr. 111/1996 privind desfurarea n siguran a activitilor nucleare i O.G. nr.7/2003 privind utilizarea n scopuri exclusiv panice a energiei nucleare.Legea ridica la rang de principiu folosirea energiei nucleare numai in scopuri pasnice. Statul promoveaza introducerea si dezvoltarea tehnicilor nucleare in economie si viata sociala, dezvoltarea cercetarii stiintifice, industrializarea rezultatelor acesteia, asigurand mijloacele materiale si umane necesare (art. 2).

Totodata, statul initiaza, perfectioneaza si aplica un ansamblu de masuri menit sa asigure desfasurarea activitatilor din domeniul nuclear, in conditii de securitate nucleara.

Un alt principiu important prevazut de lege, priveste desfasurarea activitatilor nucleare numai sub indrumarea si controlul statului, fiind supuse regimului de autorizare in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Cad sub incidenta prevederilor Legii nr.111/1996, activitatile din domeniul nuclear care cuprind: a) cercetarea stiintifica, elaborarea si aplicarea tehnologiilor nucleare in economie si in viata sociala;

b) prospectarea, explorarea, producerea, utilizarea, transportul i depozitarea de materiale de interes nuclear;

c) proiectarea de instalatii nucleare ;

d) construirea, experimentarea si exploatarea de instalatii nucleare, precum si modificari sau reparatii capitale ale acestora;

e) aprovizionarea, desfacerea, detinerea, transferul, tranzitul, importul i exportul de materiale radioactive si de instalaii nucleare, precum si de materiale de interes nuclear;

f) evidenta i controlul materialelor radioactive si instalatiilor nucleare, precum si a materialelor de interes nuclear, aflate pe teritoriul Romniei;

g) pregatirea si specializarea cadrelor; h) relatiile si cooperarile internationale.

Prin Ordinul nr. 242 din 14 aprilie 1993 al Ministerului Mediului au fost aprobate Normele republicane de securitate nucleara privind planificarea, pregatirea si interventia la accidente nucleare si urgente radiologice, care se aplica pentru cazuri de : a) accidente intervenite la instalatii autorizate; b) urgente radiologice survenite ca urmare a activitatilor autorizate din domeniul nuclear; c) urgente radiologice survenite ca urmare a unor efecte transfrontiera sau din alte cauze care nu se incadreaza la lit. b).

Toate activitatile din domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protectie si securitate si se pot desfasura numai in baza acordului i autorizatiei de mediu.

Acordul si autorizatia de mediu privind instalaiile cu risc nuclear major - centrale nuclearo-electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de catre Guvern.Premiza desfasurarii activitatilor nucleare in deplina securitate este ca unitatile care participa la realizarea si exploatarea obiectivelor si instalatiilor nucleare sa realizeze o activitate de un nalt nivel calitativ.

In acest sens, a fost instituit un regim de autorizare si control menit sa asigure respectarea stricta a cerintelor de calitate specifice in constructia si exploatarea obiectivelor si instalatiilor nucleare, in executia produselor si serviciilor utilizate la realizarea acestora.

Proiectarea, fabricarea produselor si prestarea serviciilor, lucrarile de constructii montaj pentru obiectivele si instalatiile nucleare, precum si exploatarea lor se pot efectua numai in baza autorizatiei de asigurare a calitatii, eliberata de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare la cererea unitatilor solicitante, dupa indeplinirea conditiilor prevazute de lege.

Unitatile beneficiare au obligatia sa achizitioneze produse si sa angajeze servicii destinate obiectivelor si instalatiilor nucleare numai prin contracte incheiate cu unitatile autorizate in acest scop si sa precizeze in documentele contractuale ca produsele sau serviciile contractate sunt supuse prevederilor legale.

La randul lor, unitatile autorizate sa execute produse sau sa presteze servicii destinate obiectivelor si instalatiilor nucleare sunt obligate sa indeplineasca toate cerintele cuprinse in documentatia tehnica anexata la comanda si sa incheie contractul numai dupa indeplinirea acestor cerinte.

In ceea ce priveste controlul calitatii obiectivelor si instalatiilor nucleare, a produselor si serviciilor utilizate la constructia si exploatarea lor, acesta constituie o obligatie permanenta a organelor centrale si locale ale administratiei publice, pentru toate unitatile economice participante la realizarea lor. El se organizeaza si se exercita pe toata durata proiectarii constructiei si exploatarii obiectivelor si instalatiilor nucleare, precum si in timpul executarii produselor si prestarii serviciilor destinate acestora, pentru respectarea intocmai a cerintelor de calitate si prevenirea oricaror abateri de la norme, standarde sau alte documentatii tehnice.

Ministerul Mediului elaboreaza norme tehnice si instructiuni cu caracter obligatoriu, precum i ghiduri de securitate nucleara privind asigurarea calitatii si functionarea in conditii de siguranta la radiatii a obiectivelor si instalatiilor nucleare, protectia impotriva radiatiilor nucleare a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului inconjurator si a bunurilor materiale ; protectia fizica; evidenta, pastrarea si transportul materialelor fisionabile speciale, precum si gestionarea deseurilor radioactive.

Totodata, autoritatea centrala pentru protectia mediului controleaza aplicarea prevederilor programului de asigurare a calitatii la beneficiarii obiectivelor si instalatiilor nucleare, precum si la unitatile care proiecteaza, produc si monteaza echipamentele, sistemele si constructiile cu functii de securitate nucleara; aproba programele anuale de examinari tehnice pentru asigurarea calitatii elaborate de beneficiarii obiectivelor si instalatiilor nucleare, cu privire la activitatea proprie si a furnizarilor de produse si servicii si inspecteaz modul de aplicare a acestor programe.

Desfasurarea propriu-zis a activitatilor din domeniul nuclear are loc pe baza unei autorizatii din partea Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, eliberate la cererea unitilor care exercita activitati nucleare in domeniile mentionate de 1ege si cu conditia respectarii de catre acestea a normelor ce au in vcdere asigurarea securitatii instalatiilor, protectia personalului ocupat profesional, a populatiei, a mediului inconjurator si a bunurilor materiale impotriva radiatiilor nucleare.

Autorizatia. se elibereaza numai persoanelor juridice.

In cadrul unitatilor autorizate, activitatile care implica folosirea.de materiale radioactive si instalatii nucleare pot fi exercitate pe baza de permise de catre personalul care indeplineste conditiile, atat in ce priveste pregatirea profesionala cat si de sanatate, necesare desfasurarii acestor activitati. Permisul se acorda de catre Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare la cererea titularilor de autorizatie, in cazul in care activitatile nucleare pot afecta securitatea populatiei, a mediului inconjurator si a bunurilor materiale si de catre titularii de autorizatie, in celelalte cazuri, in conformitate cu normele elaborate in acest scop de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.

Atat autorizatiile cat si permisele se acorda pe o perioada determinata; dreptul dobandit in baza acestora nu poate fi transmis fara acordul organului emitent.In situatia n care nu sunt respectate intocmai prevederile cuprinse in autorizatii si permise, nu sunt indeplinite masurile dispuse de organele de control de specialitate sau apar situatii noi din punct de vedere tehnic sau de alta natura, necunoscute in momentul eliberarii autorizatiei sau permisului, ori neprevazute in norme, care pot afecta securitatea nucleara, organul emitent, din proprie initiativa sau la sesizarea organelor de control, le pot suspenda sau retrage.

Sunt supuse, de asemenea, regimului autorizarii introducerea in circuitul economic si social, in vederea utilizarii sau a consumului de catre populatie, a produselor care au fost supuse iradierii sau in care au fost introduse materiale radioactive, precum si utilizarea pentru tratament medical si diagnostic a radionuclizilor, a surselor de radiatii si a produselor farmaceutice care contin materiale radioactive. Autorizatia se da de catre Ministerul Sanatatii la cererea unitatilor in cadrul careia se desfasoara activitatile prevazute mai sus.

La amplasarea unitatilor care desfasoara activitatile nucleare, in functie de amploarea activitatii lor, se iau in considerare urmatoarele elemente: efectul direct sau indirect al activitatii nucleare asupra populatiei si mediului inconjurator, atat in functionarea normala, cat si in caz de accident nuclear; cantitatile si modul de eliminare a deseurilor radioactive; densitatea si structura de varsta a populatiei din zona, precum si specificul alimentatiei acesteia; relieful terenului, conditiile geografice, meteorologice si hidrologice din zona de amplasare; obiectivele social-economice din zona, importanta acestora si eventualele implicatii.

Este interzisa amplasarea de obiective sau unitati nucleare cu potential de contaminare radioactiva a mediului inconjurator, in locuri inundabile, in statiuni balneoclimaterice, in zonele de agrement si odihna sau in care se afla monumente ale naturii, precum si in apropierea instalatiilor centrale de alimentare cu apa potabila sau in locuri in care se desfasoara activitati destinate productiei de alimente.

In jurul obiectivelor nucleare de baza (reactori nucleari, centrale electro-nucleare, uzine de prelucrare a combustibilului nuclear, mine radioactive si altele) se stabileste un perimetru de protecie sanitara pentru condiii normale de functionare a instalatiilor din aceste obiective, care cuprinde: zona controlat, in care se interzic resedintele permanente pentru populatie, amplasarea de obiective si desfasurarea de activitati social-economice care nu au legtura cu procesul tehnologic al obiectivului si zona supravegheat, in care activitatile social-economice se desfasoara normal.

Toate unitatile care desfasoara activitati nucleare sunt obligate sa asigure masurile de radioprotectie a mediului inconjurator si a populatiei din exteriorul unitatii, in care scop, trebuie sa masoare periodic nivelul de iradiere si de contaminare radioactiva a mediului inconjurator, consemnand rezultatele obtinute si tinandu-le la dispozitia organelor de control.

In cazul depasirii valorilor maxime admise prevazute de normele tehnice, referitoare la persoane din populatie sau la populatie in ansamblu, organele de control vor suspenda, de indata, activitile nucleare care au condus la aceste depasiri pana la remedierea cauzelor generatoare.

In scopul evitarii iradierii sau contaminarii populatiei si a mediului inconjurator cu materiale radioactive, conturul exterior al zonei controlate va fi prevazut cu semne de avertizare corespunzatoare, vizibile la distanta.

Legea prevede o serie de obligatii ce revin titularilor de autorizatii ce desfasoara activitati in domeniul nuclear, dintre care mentionam: sa asigure ca activitatile nucleare pe care le desfasoara sa se realizeze cu respectarea normelor legale de radioprotectie si de securitate si a standardelor in vigoare; sa urmareasca ca la toate fazele de conceptie si realizare a instalatiilor nucleare sa fie prevazute si aplicate normele privind securitatea instalatiilor nucleare, protectia personalului, a populatiei, a mediului inconjurator si a bunurilor materiale, precum si tinerea evidenei materialelor radioactive si a celor de interes nuclear, pentru instalatiile pe care urmeaza sa le experimenteze; sa tina, pe intreaga durata de valabilitate a autorizatiei, evidenta stricta a materialelor radioactive si a celor de interes nuclear pe care le detin, sa le asigure impotriva degradarii, raspandirii accidentale, pierderii sau sustragerii si sa comunice periodic situatia acestora Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare; sa evalueze direct sau prin forurile autorizate, riscul potential, sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si sa ceara autorizatia de mediu; sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului; sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care sa asigure ca nu vor fi incalcate conditiile prevazute in autorizatie, de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine in limitele admise; sa menina in stare de functionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de substante radioactive; sa efectueze inregistrarea rezultatelor supravegherii si a dozelor estimate pentru grupurile critice si sa raporteze, la intervale stabilite, rezultatele inregistrarilor autoritatilor competente.

Potrivit Normelor republicane de securitate nucleara privind planificarea, pregatirea si interventia la accidente nucleare si urgene radiologice, organul administratiei publice centrale cu atributii in domeniu, organele administratiei publice locale din zonele periclitate, cele care participa la interventie, utilizatorii de instalatii nucleare, agentii economici si institutiile publice care desfasoar activitati in domeniul nuclear au obligatia sa elaboreze planuri proprii de interventie si sa se pregateasca in vederea acesteia.

Titularii de autorizatie, precum si persoanele fizice carora li s-au incredintat materiale radioactive si instalatii nucleare, nu au dreptul sa le foloseasca in alte scopuri ori sa efectueze cu ele alte operatii decat cele stabilite pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu, legate de activitatile autorizate.

3. Controlul i supravegherea activitilor n domeniul nuclear

Autoritatile competente in domeniul activitatilor nucleare sunt: Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare pentru cazurile pe care le are in competenta si Comandamentul Republican de Interventie in Caz de Accident Nuclear, pentru cazurile care impun interventia.

Comisia Nationala pentru Controlul Activitatii Nucleare este organul central de specialitate al administratiei publice, care indeplineste functia de organism national de autorizare si control cu privire la toate activitatile de introducere, dezvoltare si folosire in scopuri pasnice a energiei nucleare. In acest scop: emite norme tehnice si instructiuni cu caracter obligatoriu privind asigurarea calitatii si functionarii in conditii de siguranta la radiatii a obiectivelor si instalatiilor nucleare, protectia impotriva radiatiilor nucleare a personalului expus profesional, a populatiei, mediului inconjurator si a bunurilor materiale; protectia fizica; evidena, pstrarea si transportul materialelor radioactive si materialelor fisionabile speciale; controleaza respectarea legii si a normelor de securitate nucleara cu privire la desfasurarea activitatilor in domeniul nucelar de catre unitatile si persoanele autorizate sa le exercite etc.

Unitatile care desfasoara activitati in domeniul nuclear sunt obligate sa prezinte actele, datele si informatiile cerute de organele de control; sa dea lamuririle necesare; sa desemneze personalul care sa asiste la efectuarea controlului si sa respecte indicative de specialitate date de organele de control.

Daca cu ocazia controlului efectuat se constata nereguli, organele de control pot propune Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare sa suspende sau sa retraga autorizatia sau permisele eliberate. Totodata, in cazul in care contaminarea activitatii poate afecta securitatea personalului, a populatiei, mediului nconjurator si a bunurilor materiale, organele de control pot dispune suspendarea temporara a activitatii.

In caz de accident nuclear, Comandamentul Republican de Interventie declara starea de urgenta, anunta persoanele din perimetrul instalatiei si notifica acest lucru autoritatilor competente; tine un jurnal al evenimentelor si datelor, evaluarea lor in timpul diverselor faze ale situatiei de urgenta; evacueaza personalul din perimetrul instalatiei si, daca este necesar, populatia din zona; evalueaza pagubele si efectuarea reparatiilor necesare; declara terminarea activitatii necesitate de situatia de urgenta .a.

4. Supravegherea strii de sntate a personalului expus profesional, a populatiei i a mediului nconjurtor.

Din punct de vedere al riscului radiologic determinat de activitati nucleare, populaia tarii se imparte in urmatoarele grupe: 1) populatia in ansamblul ei, reprezentand persoanele expuse la efectele indirecte rezultate din activitatile nucleare;2) persoane din populatie care locuiesc sau lucreaza permanent in jurul unor obiective sau unitati nucleare si care pot fi supuse la o doza provenind din iradierea externa si contaminarea interna peste valoarea maxima admisa pentru populatie in ansamblul ei;

3) personal expus profesional la radiatii nucleare sau la instalatii nucleare, cuprinzand persoane care: desfasoara o activitate permanenta sau temporara intr-un obiectiv sau unitate nucleara; lucreaza cu surse de radiatii nucleare; prin natura activitatii pe care o desfasoar permanent sau temporar, pot fi supuse la o doza provenind din iradierea externa si contaminarea interna, peste valoarea maxima pentru persoane din populatie.

Din punct de vedere al expunerii la radiatii ca urmare a producerii unui accident nuclear sau a unei urgente radiologice, persoanele expuse la radiatii se impart in: 1. persoane din randul populatiei; 2. personal implicat in interventie expus ca urmare a implementarii masurilor de protectie sau a actiunilor de aducere a sursei sub control; 3. personal expus la radiatii ca urmare a accidentului sau urgentei radiologice in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu, dar fara sa fie implicat la interventie.Pentru personalul expus profesional pericolului de iradiere, masurile de protectie se asigura prin : protecia individual care consta intr-un ansamblu de masuri tehnice, de dotare si organizare, destinate sa asigure personalului respectiv cel mult doza maxima admisa de lege; protecia in zona de lucru constituita din ansamblul de masuri tehnice de dotare si organizare, care in conditiile normale de functionare trebuie sa asigure la locul de munca respectarea dozelor maxime admise; norme tehnice, organizatorice si administrative de reducere la minimum a posibilitatilor de aparitie a unor incidente sau accidente nucleare si limitarea consecintelor acestora, in raport cu posibilitatile tehnice actuale; instruirea personalului expus profesional.

Pentru protectia personalului din instalatie, in cazuri de urgenta radiologica, in planurile de interventie trebuie prevazute printre actiuni, urmatoarele: alarmarea personalului; spatii de adunare capabile sa asigure o protectie adecvata cailor respiratorii, evidenta personalului si constituirea de echipe speciale pentru cautarea si salvarea, daca este cazul, a persoanelor disparute; identificarea zonelor periculoase si asigurarea controlului acestor zone; asigurarea cu alimente si bauturi, in regim supravegheat, a personalului din perimetre etc.

Regiile autonome si societatile comerciale sunt obligate sa asigure controlul campurilor de radiatii si a contaminarilor radioactive in toate locurile de munca unde se desfasoara activitati nucleare; contaminarea radioactiva a aerului la locurile de munca, a suprafetelor utilajelor si a echipamentelor de protectie; concentratia radioactiva a apelor reziduale si radioactivitatea deseurilor etc.

In functie de mrimea riscului pe care il prezinta activitatile din domeniul nuclear pentru personalul din unitatile care desfaoara aceste activitati si pentru diminuarea efectelor nocive ale radiatiilor nucleare si refacerea capacitatii de munca, legea prevede pentru acest personal unele drepturi suplimentare cum sunt: acordarea, in mod diferentiat, pe categorii de locuri de munca, de spor de salariu tarifar, program de munca redus, concediu suplimentar de odihna, incadrarea in grupele I si II de munca in vederea acordarii pensiei de invaliditate, antidot si cur sanatoriala, echipament special de protectie.

Criteriul cantitativ pentru introducerea masurilor de protectie denumit nivel de interventie este specific fiecarei masuri si reprezinta doza care este evitata prin introducerea masurii de protectie. Masuri speciale de protectie pentru apararea sanatatii populatiei sunt prevazute si in Legea sanitara. Ele se refera la obligatia unitatilor economice care utilizeaza surse de radiatii sau prelucreaza materiale sau minereuri radioactive de a verifica la fiecare 10 zile echipamentele de protectie impotriva radiatiilor si de a comunica constatarile facute agentiilor de mediu.

5. Controlul armelor i a diferitelor forme de energie i substane de distrugere n mas5.1. Arme nucleare

Daca folosirea in scopuri pasnice a energiei nucleare creaz pericole potentiale cu privire la viata si sanatatea oamenilor, a mediului inconjurator, confectionarea si folosirea unor arme sau mijloace de distrugere in masa, in cazul unui conflict intre state, constituie un pericol inestimabil cu privire la insasi existenta omenirii.

Inca din primele documente cu caracter conventional privind legile i obiceiurile conflictelor armate, au fost formulate principii care stau la baza interzicerii folosirii unor categorii de arme.

Astfel, in ceea ce priveste armele nucleare, prin efectele lor care nu sunt limitate in timp si in spatiu, au un caracter nediscriminatoriu absolut nefacand distinctie intre obiectivele militare, intre populatia civila si combatant, intre partile aflate in conflict si cele din afara acestuia; in acelasi timp, raspandirea radiatiilor si a deseurilor este necontrolabila.

Imediat dupa folosirea bombei atomice si semnarea Cartei O.N.U., existand teama ca aceasta arma ar putea fi folosita din nou, Adunarea Generala O.N.U. din 1946 a stabilit o comisie pentru a se ocupa de problemele ridicate de descoperirea energiei atomice si pentru a propune eliminarea din arsenalul national a armelor atomice, a tuturor armelor de distrugere in masa.

Folosirea armelor nucleare este ilegala, declara Rezolutia nr. 1653 a Adunarii Generale O.N.U., pentru ca depaseste campul de razboi si provoaca umanitatii ,,suferinte si distrugeri oarbe", fiind un pericol nu numai contra unui inamic sau a unor inamici, ci impotriva umanitatii in general.

S-a mai aratat ca folosirea acestor arme incalca Conventia din 1948 cu privire la genocid, precum si prevederile Cartei O.N.U., fiind contrara dreptului international si legilor umanitatii.

In baza Rezolutiei Adunarii Generale nr. 2933 din 1972, prin care statele membre se angajeaza solemn sa renunte la folosirea fortei sau amenintarea cu forta sub orice forma in raporturile interstatale si sa interzica in mod permanent utilizarea armelor nucleare, au fost incheiate numeroase acorduri bi sau multilaterale intre state, privind controlul armamentului. Forma acordurilor variaza de la tratat, conventie sau protocol la statut, carta ori decizii speciale ale organizatiilor internationale, declaratii ale guvernelor si schimburi de scrisori intre statele participante. Normele pe care le cuprind, au, de cele mai multe ori, un caracter regional, in sensul ca sunt valabile numai pentru anumite zone geografice (sau continente).

Principalele obligatii asumate prin aceste acorduri (privind controlul armelor) se refera la: interzicerea producerii si eliminarea stocurilor unor tipuri de arme; interzicerea folosirii unor metode de lupta; respectarea regulilor referitoare la conducerea razboiului; notificarea unor activitati militare; prevenirea efectelor militarizarii sau nuclearizarii asupra mediului inconjurator etc.

Vom analiza, in continuare, prevederile unor tratate internationale in domeniul interzicerii folosirii armelor nucleare, mai ales din punct de vedere al implicatiilor asupra mediului inconjurator.

Astfel, potrivit art. 1 din Tratatul privind interzicerea experientelor cu arma nuclear in atmosfer, in spatiul cosmic si sub ap, Moscova, 1963, fiecare participant la tratat se obliga sa interzica, sa previna si sa nu efectueze nici un fel de explozii experimentale cu arma nucleara si nici alte explozii nucleare in orice loc aflat sub jurisdictia sa sau sub controlul su: a) in atmosfera; dincolo de limitele ei, inclusiv spatiul cosmic; sub apa, inclusiv apele teritoriale si marea libera si, b) in orice alt mediu, daca asemenea explozie este insotita de caderi radioactive dincolo de limitele frontierelor teritoriale ale statului sub jurisdicatia sau controlul caruia se efectueaza o asemenea explozie.

Tratatul se refera astfel si la sol, deosebit de contaminat de caderile radioactive din stratosfera care ating pamantul in cateva luni, de unde continua sa emita radiatii deosebit de periculoase.

Tratatul nu diferentiaza aplicatiile pasnice ale exploziilor nucleare de cele militare. Din punct de vedere al poluarii mediului nu are insa nici o relevanta, daca o anumita explozie efectuata a avut un scop pasnic sau militar.Totodata, se au in vedere posibilitatile incheierii in viitor unui acord care sa duca la interzicerea pentru totdeauna a tuturor exploziilor nucleare experimentale, inclusiv toate exploziile de acest fel de sub pamant.

Tratatul are o durata nelimitata.

Trebuie sa aratam, ca acest Tratat nu a contribuit insa, in mod apreciabil, la realizarea dezarmarii. S.U.A. si fosta U.R.S.S. au initial o serie de explozii in atmosfera si dupa 1963, cand Tratatul era in vigoare.

- Tratatul privind spatiul exterior (1967), dezvolta principiile ce guverneaza activitatile pasnice ale statelor in spatiul exterior. Acordurile inchieiate si anume: Acordul privind ajutorarea astronautilor, reintoarcerea lor si a obiectelor lansate in spatiul cosmic; Conventia asupra obligatiilor internationale privind pagubele datorate obiectelor din spatiu si Conventia asupra inregistrarii (inscrierii) obiectelor lansate in spatiul cosmic, se adreseaza aspectelor tehnice si legale ale cooperarii internationale privind exploatarea si folosirea spatiului exterior in scopuri pasnice.

- Tratatul privind interzicerea armelor nucleare in America Latin, prevede utilizarea in scopuri exclusiv pasnice a materialelor si instalatiilor nucleare supuse jurisdictiei statelor parti si interzice experimentarea, folosirea, producerea si achizitionarea, prin orice rnijloc, cat si primirea, depozitarea, instalarea, desfasurarea i orice forma de posesie a armelor nucleare in America Latina.

Asa cum sunt definite in Tratat armele nucleare, ele exclud exploziile nucleare pasnice din sfera interdictiilor tratatului. De altfel, in art.18 se reglementeaza in mod expres posibilitatea statelor parti de a realiza explozii nucleare in scopuri pasnice.

Un alt document international este Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din 1968, care interzice transferul din statele producatoare spre orice, alt destinatar a armelor nucleare sau orice alt material exploziv. Tratatul interzice, de asemenea, incurajarea sau incitarea, sub orice forma, a vreunui stat care nu poseda arme nucleare, sa fabrice sau sa obtina, in orice mod arme nucleare sau dispozitive explosive nucleare.

In acest scop, statele parti la Tratat sunt obligate sa nu furnizeze materii brute sau materiale fisionabile speciale sau echipament ori material proiectat sau pregatit in mod special pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea de materiale fisionabile speciale, nici unui stat neposesor de arme nucleare, pentru scopuri pasnice, daca aceste materii brute sau materiale fisionabile speciale nu sunt supuse garantiilor, in termenul prevazut de Tratat.

In acelasi timp, Tratatul nu impiedica partile de a dezvolta cercetarea, producia si folosirea energiei nucleare in scopuri panice. Partile la Tratat se obliga sa inlesneasca si au dreptul de a participa la cel mai larg schimb posibil de echipament, material i informatii stiintifice si tehnologice in vederea folosirii pasnice a energiei nucleare (art, IV, alin. 2).- Tratatul cu privire la interzicerea amplasrii de arme nucleare si alte arme de distrugere in mas pe fundul mrilor si oceanelor si in subsolul lor se inscrie in aria actelor internationale ce se refera la masurile colaterale de reducere a cursei inarmarilor, a dezarmarii si in consecinta, a diminuarii gravului pericol de contaminare radioactiva.

Este de remarcat, pe plan international, preocuparea statelor nu numai in directia interzicerii, sub diferite forme, a unor activiti in domeniul nuclear prin care, pe langa alte consecinte, ar produce si grave prejudicii mediului inconjurator, ci si a unor metode de lupta cu consecinte asemanatoare.

- Astfel, Protocolul si Conventia cu privire la interzicerea utilizrii in scopuri militare sau in orice alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului inconjurator din 18 mai 1977, interzic folosirea de metode ori mijloace de lupta care sunt destinate sa produca sau se poate prevedea ca pot produce efecte daunatoare larg raspandite, de lunga durata sau grave in privinta mediului inconjurator.

Aceasta dispozitie vizeaza existenta unor tehnici noi, in general in curs de experimentare de natura sa aduca modificari in scop militar mediului inconjurator, intervenind in structura si dinamica acestuia prin producerea de cutremure, avalanse, alunecari de terenuri, rasturnarea echilibrului ecologic, schimbarea vremii, a conditiilor atmosferice, a climatului, a starii stratului de ozon sau atmosferei, a curentilor oceanici etc. Dispozitia din Protocolul 1 redata mai sus, reia astfel prevederea esentiala din Conventia potrivit careia sunt prohibite tehnicile cu efecte larg raspandite, de lunga durata sau grave, asupra mediului inconjurator.

5.2. Arme bacteriologice (biologice)

Aceste arme constau in utilizarea organismelor vii sau a produselor lor toxice pentru cauzarea mortii, unei incapacitati sau vatamari omului, animalelor ori unor distrugeri ale recoltelor.

Intr-un Raport al secretarului general O.N.U. din 1969, aceste arme au fost calificate drept ,,arme de distrugere in masa" deoarece, folosite impotriva unor regiuni intinse sau a unor orase mari provoaca pierderi imense de vieti omenesti, fara nici o discriminare. Acest caracter al lor, a fost recunoscut si prin Protocolul de la Geneva 1925 cu privire la interzicerea folosirii in razboi a gazelor asfixiante, otravitoare si alte gaze, precum si a mijloacelor bacteriologice de razboi.

In doctrina, s-a considerat ca interdictia corespunde unei reguli cutumiare generale privitoare la mijloacele de lupta interzise 51.

Conventia din 1972 cu privire la interzicerea perfectionrii producerii si stocrii armelor bacteriologice interzice dezvoltarea, productia, stocarea sau achizitionarea prin alte mijloace ori retentia agentilor biologici sau toxinelor in moduri si cantitati ce nu se justific utilizarii lor in scopuri pasnice, cat si arme, echipament sau mijloace de livrare menite sa foloseasca asemenea agenti sau toxine in scopuri privind ostilitatile sau conflictele armate.

Desi armele biologice au fost considerate intotdeauna de utilitate redusa datorita necontrolabilitatii si impracticabilitatii lor, interzicerea dezvoltarii lor pe viitor are in vedere eliminarea posibilitatilor ca demersurile stiintei ce modifica conditiile de productie, stocare si folosire a acestor arme, sa le faca mai atragatoare" din punct de vedere militar.

5.3. Armele chimice

Protocolul de la Geneva din 17 martie 1925 interzicand folosirea gazelor asfixiante, toxice sau similare, precum si orice lichide, substante sau procedee analoge, se refera, in ceea ce priveste gazele, la tratatele anterioare.

Pentru garantarea nefolosirii acestor arme, este necesar sa se recurga la masuri pentru eliminarea lor din arsenalele statelor.

O Rezolutie (nr. 2603) a Adunarii Generale O.N.U. din 1969, declara ca fiind contrare regulilor dreptului international consacrate in Protocolul de la Geneva din 1925, folosirea oricaror agenti chimici, gazosi, lichizi sau solizi care au efecte toxice asupra oamenilor, animalelor si plantelor.

Dupa 12 ani de negocieri, a fost deschisa pentru semnare la 13 ianuarie 1993, la Geneva, Conventia privind interzicerea dezvoltrii, producerii, stocrii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora.

Conventia constituie primul tratat de dezarmare cu vocatie universala, care vizeaza eliminarea unei intregi categorii de arme de distrugere in masa sub un strict control international, reprezentand un real progres pentru securitatea regionala si globala. Ea este o continuare, am putea spune, a Protocolului de la Geneva din 1925 si exprima, in acelasi timp, dorinta statelor de a promova dezvoltarea economica si tehnologica in domeniul chimiei.

Conventia prevede obligatia statelor de a distruge armele chimice proprii, aflate pe teritoriul lor, pe cele abandonate pe teritoriul altor state, cat si instalatiile de producere a armelor chimice. In plus, statele se angajeaza sa nu utilizeze substante destinate combaterii dezordinilor publice, ca mijloace de razboi.

Pentru realizarea obiectivelor si scopurilor Conventiei si pentru asigurarea aplicarii prevederilor acesteia, se va infiinta Organizatia pentru Interzicerea Armelor Chimice, cu sediul la Haga, avand ca membrii toate statele parti.

Sistemul Conventiei de interzicere a armelor chimice este de natura sa promoveze comertul international, dezvoltarea tehnologica si cooperarea economica in sfera industriei chimice, prin angajarea statelor parti de a nu aplica intre ele restrictii in aceste domenii.

Conventia constituie, in acelasi timp, un instrument eficace de descurajare a programelor clandestine de dotare cu arme chimice, datorita regimului strict de verificare.

5.4. Armele incendiare

Armele incendiare au fost considerate initial arme conventionale, dar ulterior, prin perfectionarea lor, au capatat caracteristicile armelor de distrugere in masa.

In legatura cu folosirea lor, in doctrina, au existat pareri dupa care aceasta nu trebuie interzisa, ci doar supusa unor restrictii care sa le asigure utilizarea nurnai impotriva obiectivelor militare neansufletite; opinia predominanta, dupa care ele trebuie sa fie interzise, indeplinind trasaturile armelor de distrugere in masa, si-a gasit reflectarea in mai multe rezolutii ale Adunarii Generale O.N.U., din anul 1974.Ca urmare a Conferintei O.N.U. din 1979, pentru problema armelor inumane, in anul 1980, a fost incheiata Conventia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producnd efecte traumatice excesive sau care ar lovi fr discriminare. Conventia are caracterul unui tratat - cadru, pentru incheierea de acorduri separate.

In vederea interzicerii folosirii acestor arme, au fost incheiate trei protocoluri. Cel de al treilea se refer la armele incendiare, pe care le defineste ca ,,arme sau munitii destinate in principal, incendierii bunurilor sau provocarii de arsuri persoanelor prin flacara, caldura sau combinatie intre ele, produse prin reactia unei substante chimice lansata asupra obiectivului, prin diferite dispozitive".

Armele incendiare pot lua forma, de exemplu, aruncatoarelor de flacari, obuzelor, rachetelor, grenadelor, minelor, bombelor sau altor containere cu substante incendiare.

Pe langa interzicerea atacarii cu arme incendiare a populatiei civile, a bunurilor civile si a obiectivelor militare situate intr-o zona unde sunt concentrate masiv bunuri civile, Protocolul interzice atacurile cu arme incendiare asupra padurilor si a altor plantatii, cu exceptia situatiei in care padurile sunt folosite pentru acoperirea unor obiective militare sau constituie ele insele asemenea obiective.

Putem spune deci, ca al III-lea Protocol la Conventie interzice numai partial folosirea armelor incendiare, fara a asigura protectia mediului inconjurator impotriva lor. Se impune, in continuare, depunerea eforturilor din partea statelor pentru a se realiza o interdictie generala a acestor arme.

Din cele de mai sus rezulta ca, orice forma de purtare a unui razboi, orice fel de conflict armat si orice fel de metode de lupta folosite aduce dezechilibre grave mediului inconjurator, afectand aerul, apa si solul, plantele si animalele si nu in ultimul rand, viata si sanatatea oamenilor. Cu atat mai mult, folosirea armelor nucleare si a celorlalte arme de distrugere in masa, constituie pericole grave la adresa umanitatii si a existentei insasi a planetei noastre. Pentru evitarea lor se cer, in continuare, eforturi din partea intregii comunitatii internationale de lichidare a arsenalelor militare, de stopare a cursei inarmarilor si indeosebi, a celor nucleare si de distrugere in masa, precum si de instituire legala a unui sistem de garantii adecvat.

6. Protecia mediului inconjurator n caz de calamiti i dezastre

Prin ,,dezastre", in sensul Ordonantei Guvernului nr. 47/1994, se inteleg: a) fenomene naturale distructive de origine geologica sau meteorologica, ori imbolnavirea unui numar mare de persoane sau animale, produse in mod brusc, ca fenomene de masa. In aceasta categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecarile si prabusirile de teren, inundatiile si fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile si epizootiile; b) evenimentele cu urmari deosebit de grave asupra mediului inconjurator provocate de accidente. In aceasta categorie sunt cuprinse accidentele chimice, biologice, nucleare, in subteran, avariile la constructii hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masa si exploziile, accidentele majore pe caile de comunicatii, accidentele majore la utilaje si instalatii tehnologice periculoase, caderile de obiecte casnice, accidentele majore si avariile mari la retele de instalatii si telecomunicatii.

Apararea impotriva acestor dezastre se refera la: a) masuri de prevenire si pregatire pentru interventie; b) masuri operative urgente de interventie dupa declansarea fenomenelor periculoase cu urmari deosebit de grave; c) masuri de interventie ulterioara pentru recuperare si reabilitare.

Apararea impotriva dezastrelor este o activitate de interes national.Raspunderea pentru organizarea apararii revine autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si organelor speciale constituite in baza legii.

Conducerea cu eficienta (managementul) a actiunilor de aparare impotriva dezastrelor, implica cunoasterea si analiza activitatilor ce trebuie desfasurate in astfel de situatii, conform unor proceduri prestabilite. Aceste activitati trebuie sa se desfasoare la toate nivelurile: national, teritorial si local, de catre organele sus mentionate, in scopul de a asigura: realizarea si aplicarea masurilor/actiunilor de previziune (prognoza), prevenire, protectie si interventie, minimalizarea volumului pierderilor umane sau materiale; diminuarea si/sau inlaturarea riscului, daca este posibil.

Activitatile de protectie civila in caz de dezastre se refera la planificarea, organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor. Acestea trebuie sa fie prevazute pentru toate fazele de desfasurare a evenimentului dezastruos inainte de producerea lui (pre-dezastru); pe timpul producerii dezastrului; dupa dezastru (post dezastru) si pentru actiunile pe termen lung.

Pentru organizarea si conducerea activitatilor de aparare impotriva dezastrelor, s-a instituit Comisia guvernamentala de aparare impotriva dezastrelor, condusa de catre primul-ministru.

Masurile adoptate de Comisie sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice si juridice.

Comisia guvernamentala are printre atributiile sale, urmatoarele: fundamenteaza si propune strategia nationala de aparare impotriva dezastrelor; propune Guvernului includerea in bugetul de stat anual a fondurilor necesare apararii impotriva dezastrelor si inlaturarii efectelor acestora; informeaza Guvernul asupra situatiilor create in teritoriu printr-un sistem informational propriu; coordoneaza programul national de pregatire si planurile de protectie si interventie pentru apararea impotriva dezastrelor etc.

Comisiile centrale specializate pe tipuri de dezastre elaboreaza regulamente de aparare impotriva dezastrelor produse in domeniul specific si participa la elaborarea strategiei nationale de aparare impotriva dezastrelor; elaboreaza planuri operative specifice; asigura informarea opiniei publice prin mass-media asupra zonelor de risc potential, iminentei producerii si a masurilor luate etc.

Institutiile publice si agentii economici au obligatia de a elabora planuri proprii de aparare in caz de dezastru, pe care le supun aprobarii comisiilor judetene; sa constituie mijloacele materiale necesare pentru interventie; sa organizeze instiintarea si alarmarea salariatilor pentru apararea impotriva dezastrelor; sa organizeze retele de monitorizare si control cu aparatura specifica in caz de dezastru s.a.

Agentii economici a caror activitate constituie o sursa potentiala de risc nuclear au obligatia sa acorde asistenta tehnica, sprijin material si aparatura de detectie pentru limitarea si inlaturarea contaminarii in zonele afectate, la cererea autoritatii administratiei publice centrale si locale, precum si a organismelor special constituite.

Cetatenii sunt obligati sa cunoasca metodele de protectie si regulile de comportare in caz de dezastre si sa participe la activitatile organizate, potrivit legii, in acest scop.

Pana la instituirea unei reglementari unitare privind asigurarile, compensarea daunelor materiale, ecologice si morale produse de un dezastru provocat prin nerespectarea obligatiilor ce revin agentilor economici, acestea se stabilesc de catre instantele judecatoresti competente, la sesizarea partii vatamate sau a autoritatilor a administratiei publice locale.

Referindu-se la o arie mai restransa de dezastre, pe plan international, delegatii statelor participante la cea de a treia Conferinta de Cooperare a Tarilor din Europa Centrala, de Est si Sud-Est in domeniul protectiei impotriva dezastrelor naturale si a altor dezastre, care a avut loc la Liubliana in 1994, au fost de acord sa adopte urmatoarele principii si initiative pentru a imbunatati protectia impotriva accidentelor nucleare si industriale; protectia impotriva accidentelor nucleare si industriale reprezinta una din prioritatile sistemelor nationale de protectie civila, indiferent de forma lor de organizare si o sarcina a organizatiilor internationale.

Cooperarea reciproca activa a institutiilor guvernamentale competente in domeniul protectiei impotriva dezastrelor naturale sau de alt tip este principala conditie pentru o protectie imbuntit impotriva accidentelor industriale si nucleare, care in particular se refera la tarile in tranzitie.

Obiectivele de baza ale imbunatatirii acestei protectii sunt: introducerea si armonizarea legislatiei si a standardelor; determinarea punctelor de control nationale, a institutiilor si domeniul lor de competenta; coordonarea si sistematizarea datelor de baza pentru notificarea reciproca si raspuns la accidente industriale sau de un alt tip cauzate de om; cooperarea si asistenta in caz de accident si eforturile de a limita consecintele acestuia, economice, sociale si de mediu.

Pentru atingerea acestor obiective, delegatii participanti au stabilit necesitatea armonizarii legislatiei interne cu acordurile internationale; cooperarea multilaterala pe termen lung; partici-parea la munca si eforturile depuse de agentiile si institutiile Natiunilor Unite si Uniunii Europene.

Foarte importanta este si prevederea conform creia responsabilitatea statelor si institutiilor acestora pentru protectia impotriva accidentelor industriale si nucleare nu micsoreaza responsabilitatea companiilor chimice de a juca un rol activ in prevenirea acestor accidente.12