curs 5
TRANSCRIPT
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
5.4 Variaţia momentelor de inerţie cu rotaţia axelor, axe principale, momente de
inerţie principale
Pentru suprafaţa din figura 5.7 se cunosc momentele de inerţie Iz, Iy, Izy faţă de axele zOy şi
se determină momentele de inerţie faţă de sistemul de axe rectangulare z1Oy1 rotit cu unghiul α faţă
de primul.
fig. 5.7
Elemente geometrice (fig. 5.7)
z1 = BC1 = DF − DD1 = z cosα − y sinα
y1 = BE1 = BD1 + D1E1 = y cosα + z sinα
Se aplică relaţiile de definiţie
I1z = =∫ dAy
A
21 ( )∫ α+α
A
2 dAsinzcosy = cos2α ∫A
2dAy + 2 sinα cosα +∫A
dAzy sin2α
∫A
2dAz = = Iz cos2α + Iysin2α + Izy sin2α
I1y şi I
11yz se obţin în mod similar.
Momentele de inerţie faţă de axe rotite au expresiile:
I1z = Iz cos2α + Iy sin2α + Izy sin2α (a)
I1y = Iz sin2α + Iy cos2α − Izy sin2α (5.19) (b)
I11yz =
2II yz − sin2α + Izy cos2α (c)
Dacă se adună cele două momente de inerţie faţă de axele z1 şi y1 date de formulele (5.19) a
şi b rezultă:
y
F
C C1
B
α
D1 D
E E1
α
y1
z z1
α
z1
z
y
dA
O
y1
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
I1z + I
1y = Iz ( )α+α 22 cossin + Iy ( )α+α 22 cossin =Iz + Iy (5.20)
care arată că suma momentelor de inerţie axiale în raport cu orice pereche de axe ortogonale
ce trece printr-un pol dat este constantă şi egală cu momentul de inerţie polar.
Se înlocuiesc funcţiile trigonometrice
α2cos = 2
2cos1 α+ ; α2sin = 2
2cos1 α− ;
cos2α = α−α 22 sincos = 1 − 2 α2sin = 2 α2cos − 1
în relaţiile (5.19) şi se obţine:
α−α−
++
=α−α−
+α+
= 2sinI2cos2
II2
II2sinI
22cos1I
22cos1II zy
yzyzzyyzz1
(5.21)
α+α−
−+
=α+α+
+α−
= 2sinI2cos2
II2
II2sinI
22cos1I
22cos1II zy
yzyzzyyzy1
(5.22)
α+α−
= 2cosI2sin2
III zy
yzyz 11
(5.23)
Se remarcă în relaţiile (5.21),(5.22) şi (5.23) că momentele de inerţie sunt funcţii periodice
de unghiul α în intervalul unei perioade 0 ≤ 2α ≤ 2π şi 0 ≤ α ≤ π.
Deci în timpul rotirii axelor z1 şi y1 momentele de inerţie 1zI şi
1yI variază trecând prin
maxime şi minime.
Se poate determina poziţia axelor (unghiul α) pentru care 1zI este maxim şi
1yI minim,
derivând relaţiile (5.21) şi (5.22) în raport cu 2α şi anulând derivatele:
( )( ) α−α
−−==
α2cosI2sin
2II
02dId
zyyzz1 (5.24)
( )( ) 11
1yzzy
yzy I2cosI2sin2
II0
2dId
=α+α−
−==α
(5.25)
Rezultă că momentele de inerţie axiale sunt extreme faţă de axe rotite în raport cu care
momentul de inerţie centrifugal este nul. Aceste direcţii se numesc direcţii principale şi sunt date de
relaţia care rezultă din (5.24):
yz
zy
III
2tg−
−=α (5.26)
Momentele de inerţie faţă de aceste axe se numesc momente de inerţie principale.
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
Ecuaţia (5.26) dă două soluţii ale lui 2α diferind între ele cu π; 2α1 = 2α; (α1 = α) şi
2α2 = 2α1 + π ⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ π
+α=α212 .
Direcţia principală pentru care există moment de inerţie maxim rezultă din condiţia
semnului derivatei de ordinul II a momentului de inerţie 1zI , care pentru o funcţie de o variabilă
trebuie să fie negativ pentru a da maxim.
Acest lucru conduce la următoarele interpretări:
- dacă Izy < 0 şi 2α > 0 prima soluţie α1 = α; 0 ≤ α1 ≤ 90o dă direcţia principală
maximă care va trece prin primul cadran;
- dacă Izy < 0 şi 2α < 0 soluţia α1 = α + 2π dă direcţia principală maximă care va trece prin
al doilea cadran.
Pe scurt, dacă materialul este masat în cadranul I şi III α1 = α şi dacă materialul este mai
aglomerat în cadranele II şi IV, α1 = α + 2π .
Valorile momentelor de inerţie principale se deduc din (5.21) şi (5.22) înlocuind din (5.26)
funcţiile:
sin 2α = ( ) 2
zy2
yz
zy
I4II
I2
+−± şi cos 2α =
( ) 2zy
2yz
yz
I4II
II
+−
−±
sub forma
I1,2 = ( ) 2zy
2yz
yz I4II2
II++±
+ (5.27)
Cunoaşterea valorilor momentelor de inerţie principale şi a direcţiilor principale este
importantă în aplicaţiile practice.
La secţiuni cu cel puţin o axă de simetrie axele centrale (care trec prin centrul de greutate)
sunt şi axe principale. Evident că la secţiuni cu două axe de simetrie care trec prin centrul de
greutate axele principale sunt axele de simetrie.
Observaţie: În unele cazuri este necesar să se calculeze momentul de inerţie centrifugal faţă
de axe rotite, cunoscând poziţia axelor principale 1 şi 2. Este cazul cornierelor, la care axele
centrale diferă de axe principale. Momentul de inerţie centrifugal se deduce în consecinţă din
(5.19c) în care Izy = 0, fiind în raport cu axe principale şi rezultă relaţia
I ϕ−
=αα
2sin2
II 21yz (5.28)
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
5.5 Raze de inerţie.Elipsa de inerţie.
Prin definiţie mărimile:
iz = AIz şi iy =
AIy (5.29)
se numesc raze de inerţie şi se exprimă în unităţi de lungime [L]. Ele se pot calcula şi faţă de axe
principale
i1 = AI1 şi i2 =
AI2 (5.29')
fig. 5.8
Dacă pentru secţiunea oarecare din figura 5.8 se aleg drept axe de referinţă, axele principale
1 şi 2 şi se scrie momentul de inerţie faţă de o dreaptă OA înclinată cu unghiul α faţă de axa 1
rezultă:
Iα = α+α=α−
−+ 2
22
12121 sinIcosI2cos
2II
2II (a)
obţinută prin particularizarea relaţiei (5.21).
Se împarte cu aria A şi ţinând cont de (5.29) şi (5.29') expresia (a) devine
α+α=α22
222
12 sinicosii (b)
Se alege pe dreapta OA un punct P de coordonate ξ şi η:
ξ = OP cosα = αiii 21 cosα
η = OP sinα = αiii 21 sinα
(c)
şi se înlocuiesc în (b). Rezultă ecuaţia unei elipse, denumită elipsa de inerţie:
1ii 21
2
22
2
=η
+ξ (5.30)
P
2 (η)
1 (ξ)α
O
i1
A (Δ)
i2
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
Semiaxele elipsei sunt raze de inerţie principale care se aşează i1 pe axa 2 şi i2 pe axa1.
Astfel dacă secţiunea este dezvoltată mai mult într-o direcţie, de exemplu cu I1 mult mai mare decât
I2, elipsa de inerţie are o formă alungită ca şi secţiune.
5.6 Module de rezistenţă
Se defineşte modulul de rezistenţă pentru o secţiune oarecare (fig. 5.9) ca fiind mărimea
geometrică:
Wz = max
z
yI şi Wy =
max
y
zI
(5.31)
fig. 5.9
unde ymax este coordonata y a punctului cel mai depărtat de axa z iar zmax este coordonata z,
a punctului cel mai depărtat de axa z. Dacă punctele cele mai depărtate faţă de axa z au distanţe
diferite se pot calcula:
Wz 1 = 1
z
yI şi Wz 2 =
2
y
yI
(5.32)
În mod similar pentru Wy.
Se mai defineşte şi modulul de rezistenţă polar cu expresia:
Wp = max
p
RI
(5.33)
unde polul se consideră centrul de greutate al secţiunii iar Rmax este raza celui mai depărtat
punct de pe conturul exterior al secţiuni faţă de pol.
Modulele de rezistenţă pentru câteva secţiuni simple rezultă prin aplicarea relaţiilor (5.31) şi
respectiv (5.33)
ymax
z
y
G y1
y2
2
1
zmax
Rmax
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
- secţiune dreptunghiulară (fig. 5.3)
Wz = max
z
yI =
6bh
2h
12bh
2
3
=
Wy = max
y
zI
= 6
hb
2b
12hb
2
3
=
(5.34)
- secţiune circulară (fig. 5.5)
Se calculează modulul de rezistenţă polar
Wp = 16D
2DI
RI 3
pp π== (5.35)
- secţiune inelară (fig. 5.6)
Wp = ⎥⎥⎦
⎤
⎢⎢⎣
⎡⎟⎠⎞
⎜⎝⎛−
π=
43p
Dd1
16D
2DI
(5.36)
- secţiune dintr-un profil laminat.
Aşa cum s-a precizat anterior modulele de rezistenţă ale profilelor laminate standardizate
sunt date în tabele.
- secţiuni compuse
La secţiuni compuse modulele de rezistenţă se calculează prin stabilirea momentelor de
inerţie ale întregii secţiuni şi aplicarea relaţiilor de definiţie (5.31).
Modulele de rezistenţă nu se calculează deci prin însumarea modulelor de rezistenţă ale
figurilor componente.
În caz cu totul particular (fig. 5.10) când:
a) fiecare figură componentă are centrul de greutate pe axa centrală principală
b) ymax al fiecărei figuri componente este acelaşi cu ymax al întregii figuri
se ajunge la cazul Wz = ∑ 1zW adică modulul de rezistenţă al întregii figuri este suma
modulelor de rezistenţă aparţinând figurilor componente.
Pentru secţiunea din figura (5.10) alcătuită din două profile laminate I40 modulul de
rezistenţă faţă de axa z se poate calcula pe baza observaţiei anterioare
Wz = 21zW
REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU
însumând modulele de rezistenţă faţă de axa z a fiecărui profil.
fig. 5.10
Pentru calculul modulului de rezistenţă Wy observaţia nu mai este valabilă. Aceasta se
determină aplicând relaţia (5.30) privitoare la Wy întrucât nici una din condiţiile a) şi b) de mai sus
nu sunt respectate.
zmax
y
z GG1G1 G2
ymax