Curs 10-Sociologie economica rurala

Societatile rurale sunt prin definitie mai putin permisive la schimbarile sociale. Exista totusi si in rural o anume mobilitate sociala ce se realizeaza fie sub forma migratiei teritoriale, fie sub forma mobilitatii profesionale, fie sub forma mobilitatii sociale propriu-zise in sensul schimbarii categoriei sau patrunderii sociale din care fac parte indivizii.

Mobilitatea teritoriala sau migratia, se concretizeaza de obicei in schimbarea habitatului, a spatiului de locuire sau a rezidentei.

Mobilitatea profesionala presupune schimbarea tipului de activitate realizata de indivizi, in cadrul unei anume comunitati.

Mobilitatea sociala inseamna trecerea de la o categorie sociala superioara sau inferioara dupa mai multe criterii, principalul fiind insa criteriul economic.

Migratiile sau mobilitatea teritoriala se realizeaza in 3 directii:1. Rural – rural2. Rural – urban3. Urban – rural

1. In prima directie e integrata mobilitatea spatiala traditionala realizata sub forma transhumantei si a roirii.

Transhumanta e migratia cu turmele de animale dupa locurile de pasunat. In satul romanesc traditional, ea se realiza sub forma varatului, adica al migrarii turmelor spre locurile de pasune si al iernatului care era reintoarcerea in locul de origine al conducatorilor de turme. Transhumanta a lasat urme in toponimia romaneasca, migrantii cu turmele, fiind numiti dupa locul de origine: barsani, ungureni, mocani etc.

Roirea definea stramutarea surplusului de locuitori dintr-un sat matca intr-un sat roi. Roirea era provocata de excedentul demografic al unei comunitati, in situatia in care spatiul exploatat de acesta era limitat. Plecarea unei parti a colectivitatii in satele roi, insemna si puterea culturii si mentalitatilor specifice satelor matca.

2. Migratia rural – urban s-a produs in conditiile trecerii spre epoca moderna cand industrializarea a impus necesitatea absortiei in mediul urban a fortei de munca necesare.

Aceasta migratie a generat un fenomen macrosocial de trecere de la modelul primar de activitate, cel agricol, la cel secundar, cel industrial si tertiar, cel al serviciilor, adica de la forme de organizare relativ simple, la forme de organizare complexe si de la norme specifice comportamentului instinctiv, la normele unui comportament rational.

3. Migratia rural – urban s-a produs intr-un timp relativ lung in societatile vestice. In societatile estice, sub dominatia comunista care promova industrializarea fortata, acest fenomen a avut un caracter aproape planificat.

In Romania, perioada interbelica, in conditiile decolarii industriale, fenomenul fusese deja initiat. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand guvernarea comunista a programat industrializarea fortata a tarii, el a capatat caracterul unui exod rural – urban cu efecte sociale adesea perverse.

Cercetarea epocii comuniste arata ca dupa 1950, in Romania pot fi distinse mai multe valuri migratorii rural – urban:

1

1. primul val a avut loc intre 1951-1953, cand s-a refacut industria distrusa de razboi si s-au ocupat posturile industriale cu forta de munca deficitara datorita conflictului.

2. cel de-al doilea exod rural – urban s-a produs intre 1954-1962, datorita colectivizarii fortate a agriculturii. Redus la conditia de proletar rural cu un venit inferior celorlalti membrii ai proletariatului, taranul a preferat sa-si gaseasca ocupatii urbane angajandu-se in intreprinderile pe care statul le construia.

3. al treilea exod s-a produs intre 1963-1970, ca urmare a reorganizarii administrative a tarii, prin trecerea de la sistemul regiunilor, la cel al judetelor. Localitatile urbane beneficiau de mai multe alocatii pentru dezvolatare de la buget. In situatia data multi rurali cautand sa-si schimbe conditia pentru a beneficia si ei de aceste fonduri.

4. al patrulea si cel mai masiv exod rural – urban s-a produs dupa 1971, in contextul dicaturii ceausiste care a fortat, dupa textele marxiste, dezvoltarea fortata a industriei grele ce necesita o mare cantitate de forta de munca profesionala. In situatia data, efortul statului de formare a acestei forte de munca a vizat nu numai selectia si formarea acesteia, ci si crearea conditiilor de civilizatie urbana necesare.

In ambele directii statul comunist a esuat, intrucat formarea strict profesionala a unor indivizi preluati din rural, smulsi din cultura traditionala si obligati sa renunte la modelul comportamental specific, nu a fost insotita de o indicatie vizand asumarea civilizatiei urbane si a comportamentului aferent specific.

Din perspectiva habitatului urban s-au facut mari economii, noii oraseni fiind plasati in conditii precare, minime, in constructiile de tip socialist.

Aceasta urbanizare critica a generat un fenomen extrem de complex denumit de sociologi “rurbanizare”, ce consta in ruralizarea oraselor, atomizarea membrilor comunitatii urbane, deculturalizarea acestora, avand efecte sociale negative concretizate in cresterea violentei, a agresivitatii sociale, a fenomenelor asociale.

Migratia rural – urbana in romania poate fi sesizata si din perspectiva schimbarii structurii populatiei tarii. Daca la recensamantul din 1977, populatia urbana reprezenta 44%, la recensamantul din 1992, ajunsese la 54% apropiindu-se de proportiile specifice unor societati dezvolate. Acest fenomen a fost intrerupt de evolutia de dupa rasturnarea comunismului, in contextul dezindustrializarii prin renuntarea la ramurile industriale energofage si fara resurse autohtone, cand o mare cantitate de forta de munca a fost disponibilizata.

A aparut, in acest context, fenomenul migratiei urban – rurale, sesizabil din motive ecologice in societatile dezvoltate, dar care in Romania e rezultatul lipsei de venituri pentru mentinerea calitatii viatii urbane.

Migratii din urban – rural au generat insa o alta problema sociala pentru ca ei nu se mai pot reinsera in structurile sociale traditionale, ira resursele satului romanesc au fost secatuite de exploatarea fara limite din timpul comunismunlui. Solutia reala nu poate fi decat cea a asimilarii unor fonduri europene de dezvoltare, a urbanizarii comunitatii rurale, si a deschiderii unor activitati alternative de tip modern: mica industrie locala, turismul rural.

2