curs autocad 10

9. Blocuri, atribute, referinţe externe

9.1. Gruparea obiectelor din desen. Blocurile-utilizator9.1.1. Avantajele grupării obiectelor într-un desen

În desenele complexe, pot exista grupuri de obiecte care se repetă fie la aceeaşi scară şi în aceeaşi poziţie, fie la scări diferite, sau în poziţii translatate, ori rotite. Crearea repetitivă a acestor grupuri de obiecte este incomodă, chiar şi prin comenzile de editare de tipul COPY, MIRROR, ARRAY, ROTATE, SCALE, etc.

9.1.2. Crearea blocurilor-utilizator. Comenzile BLOCK, BMAKE şi WBLOCK Pentru a facilita manipularea unitară a unui grup de obiecte, AutoCAD permite definirea

blocurilor. Un bloc este un obiect complex care include o colecţie de alte obiecte din desen, simple sau complexe, formând împreună un singur obiect. Utilizarea blocurilor este comodă şi măreşte viteza de desenare.

AutoCAD cunoaşte două tipuri de blocuri: cele definite opţional de utilizator (“User defined blocks”), recognoscibile după nume, şi cele anonime (“Unnamed blocks”), create de program la cotare, haşurare, folosirea unor imagini PostScript.

Comenzile BLOCK, şi BMAKE definesc blocuri-utilizator. Comenzile sunt accesibile prin tastare, sau din meniul pull-down “Draw”, linia “Block”, opţiunea “Make…”. Pe bara de unelte

“Draw” sunt reprezentate prin butonul . Ca răspuns la aceste comenzi, programul deschide o casetă de dialog, intitulată “Block Definition” (fig. 9.1), care solicită numele acordat blocului, un punct de referinţă al acestuia, în raport cu care va fi ulterior manipulat, şi apoi obiectele incluse în bloc (fig. 9.2 a,b). Componentele blocului pot să dispară ca obiecte de sine stătătoare din desen, sau nu. Blocul astfel definit se salvează odată cu desenul şi se regăseşte oricând în lista de blocuri-utilizator din desen.

Rubrica “Name” a casetei de definire a blocurilor permite înscrierea numelui atribuit blocului. Lista derulantă a rubricii redă denumirile tuturor blocurilor definite anterior. Numele unui bloc poate să conţină max. 255 de caractere. Pot fi utilizate spaţii. Numele nu trebuie să coincidă cu un cuvânt rezervat al AutoCAD.

9.Blocuri, atribute, referinţe externe

99

Figura 9.1 Caseta de dialog “Block Definition”

Figura 9.2 Exemple de blocuri-utilizator: a) secţiune într-un inel O; b) simbol pentru un motor asincron trifazat

Grupul de opţiuni “Base point” este destinat specificării punctului de referinţă al blocului, fie prin înscrierea coordonatelor în casetă, fie prin indicarea grafică a acestuia, după apăsarea butonului Pick point.

Grupul de opţiuni “Objects” este destinat alegerii din desen a obiectelor ce urmează să compună blocul. Obiectele originale indicate la crearea blocului pot fi păstrate în desen ca atare, prin opţiunea Retain, pot fi convertite într-o instanţiere (inserare) a blocului respectiv, prin opţiunea Convert to block, sau pot fi eliminate din desen după crearea blocului, prin opţiunea Delete.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

100

punctde referinţă punct

de referinţă

Grupul de opţiuni “Preview icon” permite generarea unei imagini de tip icon pentru blocul definit, care poate fi utilă în aplicaţia internă “AutoCAD Design Center”. După selectarea obiectelor din bloc, imaginea este vizibilă în casetă.

Rubrica “Insert units” stabileşte unităţile liniare la care este considerat blocul de către aplicaţia “AutoCAD Design Center”.

Rubrica “Description” permite menţionarea unei scurte descrieri în cuvinte a blocului, astfel ca un viitor utilizator să îi perceapă rapid destinaţia. Nu este obligatorie descrierea blocului, dar este recomandată.

Un bloc creat de utilizator poate să includă alte astfel de blocuri, cu condiţia de a nu se autoinclude (de exemplu, la o redefinire a blocului “b”, acesta să nu conţină chiar o inserare a sa).

Pentu a modifica definiţia unui bloc-utilizator, din caseta “Block Definition” se deschide lista numelor de blocuri existente în desen şi se reformulează opţiunile. În final, AutoCAD avertizează asupra existenţei unei definiţii anterioare a blocului în cauză.

Un bloc-utilizator poate fi salvat şi ca desen independent, deci ca fişier “*.dwg”, cu ajutorul comenzii WBLOCK. Cerinţele acestei comenzi sunt în majoritatea lor asemănătoare cu ale comenzii BLOCK.

9.1.3. Inserarea blocurilor-utilizator în desen. Comenzile INSERT şi MINSERTPentru a fi efectiv utilizat într-un desen AutoCAD, un bloc definit de utilizator trebuie să fie

inserat, prin comanda INSERT (butonul de pe bara de unelte “Draw” sau meniul pull-down “Insert”, linia Block). Comanda deschide o casetă de dialog, prin care solicită numele blocului, pentru a-l identifica, poziţia punctului de referinţă, factorii de scalare pe fiecare direcţie (X, Y şi, după caz şi pe Z), rotaţia faţă de poziţia de bază, în care a fost creat, precum şi opţiunea privind explodarea blocului la inserare. În fig. 9.3 sunt prezentate exemple de inserare a blocurilor anterior definite.

Punctul de inserare al blocului poate fi oricare punct în spaţiul desenului. Factorii de scalare pot fi diferiţi pe fiecare din cele trei direcţii. În acest caz, blocul va apare deformat faţă de aspectul său la definire. Un factor de scalare subunitar micşorează blocul pe direcţia respectivă, în timp ce unul supraunitar îl măreşte. O valoare negativă a factorului de scalare înseamnă o inserare “în oglindă” a blocului, faţă de poziţia sa de bază.

Comanda INSERT inserează şi desene independente, adică fişiere “*.dwg”, ca blocuri în desenul curent. Informaţiile necesare sunt similare cu cele de la inserarea blocurilor. Desenele inserate nu dispar ca fişiere independente din directorul lor.

Comanda INSERT nu poate insera blocuri anonime, de tip haşuri, cote, etc.


101

Figura 9.3 Exemple de inserare a blocurilor-utilizator în desene

Pentru a insera multiplu un bloc-utilizator, sub forma unei reţele dreptunghiulare de m linii şi n coloane, AutoCAD include comanda MINSERT. Rezultatul comenzii MINSERT est un bloc unic. Informaţiile necesare sunt cele de la o inserare obişnuită, în plus fiind necesare cele specifice modului de constituire a reţelei.

Inserările blocurilor-utilizator pot fi explodate în componentele lor, prin comanda EXPLODE. Definiţia blocului nu dispare, chiar dacă nu mai există nici o inserare (instanţiere) a acestuia în desen. Inserările create prin comanda MINSERT nu pot fi explodate.

Orice modificare a definiţiei unui bloc-utilizator în desen, duce automat la actualizarea tututor instanţierilor blocului respectiv.

Folosirea blocurilor în desen constituie un pas spre sistematizarea şi organizarea desenului. Blocurile pot reprezenta simboluri standardizate, cu apariţie frecventă, repere standardizate sau cu apariţie repetitivă. Utilizatorul îşi poate crea singur biblioteci de blocuri sau poate cumpăra astfel de


102

!! !! !!

!!

!!

bibilioteci de la firmele producătoare.

9.2. Atributul9.2.1. Ce este atributul şi care este utilitatea sa?

Atributul este o caracteristică în desen. Forma de prezentare este identică cu a unui text “single line”. În plus, faţă de un text, atributul este purtător de informaţie prelucrabilă atât în interiorul desenului sau al mediului AutoCAD, cât şi în afară, în baze de date, tabele, etc. Utilitatea atributului este evidentă mai ales când el este inclus într-un bloc-utilizator. În acest caz, atributul va descrie o caracteristică a blocului respectiv. În fig. 9.4 a, b sunt reluate blocurile definite anterior, fiind completate cu atribute. Atributele vor fi purtătoare de informaţii utile privind caracteristicile pe care le reprezintă pentru fiecare instanţiere a blocului respectiv în desen.

a) b)

Figura 9.4 Blocuri care includ atribute

9.2.2. Crearea şi utilizarea atributelor. Comenzile ATTDEF, ATTDISP, ATTEDITAtributele se definesc prin

comanda ATTDEF (meniul pull-down “Draw”, linia Block, opţiunea Define Attributes…). Comanda deschide caseta de dialog “Attribute Definition”, din fig. 9.5, care solicită opţiunile de inserare a atributului: vizibilitate, constanţa valorii, verificare a corectitudinii valorii, presetare a valorii. Se solicită şi denumirea atributului (“Attribute Tag”), prompter-ul ataşat, şi, opţional, o valoare implicită. Ultimul set de informaţii necesare vizează modul de prezentare al textului respectiv, similar cu al comenzii TEXT.

După definirea unui atribut, acesta poate fi inclus într-un bloc. La orice inserare a blocului respectiv în desen, AutoCAD cere


103

Figura 9.5 Caseta de dialog pentru definirea atributelor

prin prompter-ul ataşat, informaţii privind valoarea concretă a atributului. Această valoare va înlocui denumirea atributului în respectiva instanţiere a blocului (fig. 9.6).

Figura 9.6 Exemple de inserări ale unor blocuri ce conţin atribute

Pentru a conferi un aspect aerisit desenului, atributele pot fi declarate nevizibile. Modificarea ulterioară a vizibilităţii atributelor este posibilă cu ajutorul comenzii ATTDISP (meniul pull-down “View”, linia Display).

Comanda ATTEDIT modifică atributele incluse în instanţierile blocurilor-utilizator. Pot fi modificate atât conţinutul cât şi modul de scriere al unuia sau a mai multor atribute. Editarea se poate realiza individual, pe fiecare atribut selectat, sau global, pe un set de atribute selectate.

Editarea valorii atributelor incluse în blocuri nu modifică în nici un fel definiţia acestora şi nici definiţia blocurilor respective.

Extragerea valorii atributelor dintr-un desen într-un fişier separat necesită în prealabil crearea unui fişier-şablon (“Template file”) după care să fie dispuse tabelar atributele extrase. Pentru a efectua extragerea, se aplică comanda. Pot fi extrase toate atributele sau numai unele din acestea.

Extragerea valorii atributelor dintr-un desen AutoCAD nu alterează desenul respectiv.

9.3. Referinţe externe în desenele AutoCAD9.3.1. Ce sunt referinţele externe?

O referinţă externă reprezintă o legătură (“link”) a unui desen independent, diferit de cel curent, la desenul curent. Desenul curent devine “gazdă” pentru cel referit.

Avantajele folosirii referinţelor externe sunt: actualizarea automată a desenului curent la orice modificare a desenului referit, şi, ca

urmare, certitudinea unei versiuni actuale a desenului curent, obţinerea unei dimensiuni mai reduse a desenului-gazdă, prin neincluderea informaţiilor

din desenul referit, crearea unui desen complex, prin asamblarea mai multor desene independente.


104

Un dezavantaj al referinţelor externe îl constituie necesitatea păstrării desenelor referite exact în acelaşi director, subdirector, pe aceeaşi cale definită la stabilirea referinţei. În cazul unei modificări a căii pentru fişierul referit, modificarea trebuie operată în desenul-gazdă.

Un desen extern referit într-un desen-gazdă se comportă ca şi un bloc-utilizator, deci ca un obiect unic. Referinţele externe nu pot fi explodate prin comanda EXPLODE.

9.3.2. Operaţii cu referinţe externe. Comenzile XATTACH, XREF, XCLIPPentru a crea o referinţă externă în desenul curent, este disponbilă comanda XATTACH.

Aceasta deschide caseta de dialog din fig. 9.7. Este necesară o mare atenţie în a nu crea referinţe externe ciclice, de tipul “desenul A desenul B … desenul A”!

Figura 9.7 Caseta “External Reference”, pentru crearea referinţelor externe în desen

O referinţă externă poate fi legată la desenul curent prin modul de referire “Attachment” sau prin modul “Overlay”. Al doilea nu permite referiri încapsulate de tip “desenul curent include desenul A, care include un alt desen”. În mod “Overlay”, posibilele referinţe incluse într-un alt desen referit sunt ignorate.

Pentru a controla referinţele externe, se poate apela comanda XREF, care deschide caseta “Xref Manager” (fig. 9.8). Caseta este accesibilă şi din meniul pull-down “Insert”, linia Xref Manager… Caseta vizualizează referinţelor încapsulate (în mai multe trepte) sub formă arborescentă.

Opţiunea “Bind” a comenzii XREF transformă o referinţă externă într-un bloc propriu al desenului-gazdă, fără a distruge referinţa externă originală. În acest caz, elementele astfel referite nu vor mai fi actualizate odată cu actualizarea desenului din care provin.

AutoCAD 2000 dispune de comanda XBIND care operează prin intermediul unei sugestive casete de dialog asupra referinţelor externe deja definite, spre a le aplica opţiunea Bind. Comanda XBIND poate fi lansată şi din meniul pull-down “Modify”, linia Object, opţiunea “External reference…”.


105

Figura 9.8 Caseta “Xref Manager”

Un desen extern referit într-un desen-gazdă poate fi vizualizat integral sau parţial. Pentru o vizualizare parţială, se utilizează comanda XCLIP. Zona dorită poate fi una dreptunghiulară, sau de o altă formă, delimitată de o polilinie închisă, având formă poligonală, anterior creată sau trasată în momentul respectiv. Informaţia nevizibilă dintr-o referinţă externă căreia i s-a aplicat un xclipping nu se pierde. De altfel, zona de xclipping poate fi oricând modificată.

Comanda XCLIP este disponibilă şi în meniul pull-down “Modify”, linia Clip, opţiunea Xref.La crearea referinţelor externe, sunt preluate layer-ele şi blocurile-utilizator din desenul referit.În fig. 9.9 este ilustrat un exemplu de desen-gază cu referinţe externe din biblioteca de mostre

AutoCAD 2000.AutoCAD 2000 introduce ca noutate absolută editarea din interiorul desenului-gazdă a

referinţelor externe sau a blocurilor-utilizator definite în desenele cu rol de referinţe externe pentru desenul-gazdă. Comanda aferentă este REFEDIT, care poate fi lansată şi din meniul pull-down “Modify”, linia In-place Xref and Block Edit. Editările de acest tip trebuie efectuate cu atenţie, pentru că afectează esenţial desenul extern celui curent.


106

Figura 9.9 a Conţinutul casetei “Xref Manager” pentru desenul “City map.dwg”

Figura 9.9 b Desenul-gazdă “City map.dwg”, cu referinţele externe din fig. 9.9 a


107

Figura 9.9 c Cele două desene “City base map.dwg” şi “City sky map.dwg” incluse ca referinţe externe în desenul-gazdă “City map.dwg”


108

curs autocad 10

Documents