1

Circuitul cultural şi ecleziastic al Bucureştiului ...............................1Muzeul CFR ......................................................................................2Biserica „Sfântul Ştefan” - Cuibul cu Barză .....................................2Muzeul Militar Naţional ...................................................................2Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” ..............................................3Palatul şi Muzeul Naţional Cotroceni ...............................................3Casa Memorială „Ion Minulescu” .....................................................4Casa Memorială „Liviu Rebreanu - Fanny Rebreanu” .....................4Palatul Facultăţii de Medicină ...........................................................4Monumentul Eroilor Sanitari ............................................................4Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi ..................................................5Opera Naţională Bucureşti ................................................................5Muzeul Operei Naţionale Bucureşti .................................................5Muzeul Universităţii Bucureşti .........................................................6Grădina Cişmigiu..............................................................................6Muzeul Memorial „Gh. M. Tattarescu” ...........................................6Palatul Cercului Militar Naţional ......................................................7Muzeul Municipiului Bucureşti ........................................................7Biserica Colţea .................................................................................7Biserica Oţetari ...............................................................................8Biserica Armenească .......................................................................8Muzeul „Theodor Pallady” ...............................................................8Biserica Sfântul Silvestru .................................................................9Muzeul Naţional al Pompierilor ......................................................9Biserica Greacă ...............................................................................10Biserica Olari ..................................................................................10Biserica Mântuleasa ......................................................................10Biserica Negustori ..........................................................................10Biserica „Sfântul Mina” - Vergu .....................................................11Biserica Lucaci ................................................................................11

Templul Coral ................................................................................11Biserica Bărăţiei .............................................................................12Biserica „Sfântul Gheorghe” - Nou ...............................................12Biserica „Sfântul Anton” - Curtea Veche .......................................12Muzeul Curtea Veche .....................................................................13Biserica „Sfântul Dumitru” - Poştă ...............................................13Muzeul Băncii Naţionale a României ...........................................13Mănăstirea Stavropoleos ................................................................14Muzeul Naţional de Istorie a României ..........................................14Muzeul Naţional Filatelic ...............................................................14Biserica „Sfântul Spiridon” - Vechi ...............................................15Biserica Domniţa Bălaşa ................................................................15Biserica Mihai Vodă ......................................................................15Parcul Izvor ...................................................................................15Palatul Parlamentului (Casa Poporului) ........................................16Mănăstirea Antim ...........................................................................16Muzeul „Mitropolit Antim Ivireanul” ...........................................16Palatul Patriarhiei ..........................................................................16Catedrala Patriarhală ....................................................................17Mănăstirea Radu Vodă ..................................................................17Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - Nou ........................17Biserica Manu Cavafu ...................................................................18Parcul Tineretului .........................................................................18Casa Memorială „Tudor Arghezi” ................................................18Casa Memorială „George şi Agatha Bacovia” ..............................18Cimitirul Bellu ..............................................................................19Parcul Carol I .................................................................................19Biserica Bărbătescu-Nou ...............................................................19Harta circuitului ............................................................................20

CUPRINS

1

Circuitul cultural şi ecleziastic al Bucureştiului

Fondat cu mai mult de o jumătate de mileniu în urmă, Bucureştiul oferă două versiuni cu privire la înfiinţarea acestuia. Conform primei versiuni, Bucureştiul ar fi fost întemeiat de un oier pe nume Bucur, iar cea de-a doua versiune precizează că Bucureştiul a fost fondat în secolul al XIV-lea de Mircea cel Bătrân.

Primul document care atestă documentar Bucureştiul ca reşedinţă domnească este emis la data de 20 septembrie 1459 de Vlad Ţepeş. Astăzi, Bucureştiul reprezintă cel mai mare şi populat oraş al României, fiind cunoscut drept principalul centru economic, politic, administrativ, universitar, cultural şi ecleziastic al României, cu toate că, de-a lungul timpului, a avut de suferit din cauza invaziilor, incendiilor, cutremurelor sau chiar a indiferenței unor oameni. Bucureştiul păstrează edificii de mare valoare patrimonială. Fie că vorbim de componenta istorică, de componenta culturală sau religioasă pe care o deţine, toate aceste clădiri contribuie decisiv la formarea patrimoniului cultural românesc.

În cadrul circuitului cultural şi ecleziastic pe care îl propunem se remarcă edificii religioase, cum ar fi: Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi, Biserica Colţea, Biserica Oţetari, Biserica Armenească, Biserica Mântuleasa, Biserica „Sfântul Mina” - Vergu, Biserica „Sfântul Gheorghe” - Nou, Biserica „Sfântul Anton” - Curtea Veche, Mănăstirea Stavropoleos, Biserica Domniţa Bălaşa, Mănăstirea Antim, Catedrala Patriarhală, Mănăstirea Radu Vodă, clădiri publice, precum: Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Operei Naţionale Bucureşti, Palatul Cercului Militar Naţional, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional Filatelic, Palatul Parlamentului, dar şi locuri de recreere: Parcul Izvor, Parcul Tineretului sau Parcul Carol.

Principalele căi de acces sunt: Rutier: • DN1/E60,E68,E68/E81,E81,E60/E81,E60București-Ploiești-Brașov-Făgăraș-Sibiu-AlbaIulia-Turda-

Cluj-Napoca-Oradea-Borș• DN1ABucurești-Buftea-Ploiești-VăleniideMunte-Săcele• DN2/E85București-Urziceni-Buzău-Focșani-Bacău-Roman-Fălticeni-Suceava-Siret• DN3București-LehliuGară-Călărași-Murfatlar-Constanța• DN4București-Oltenița• DN5București-Giurgiu• DN6/E70București-Alexandria-Craiova-Drobeta-TurnuSeverin-Lugoj-Timișoara-Cenad• DN7/E68/E81București-Găești-Pitești-RâmnicuVâlcea-Sibiu-Deva-Arad-NădlacFeroviar:• Magistrala300București(nord)-Brașov-Sighișoara-Teiuș-Războieni-ClujNapoca-Oradea• Magistrala500București(nord)-Ploiești(sud)-Adjud-Pașcani-Suceava-Vicșani• Magistrala700București(nord)-Urziceni-Făurei-Brăila-Galați• Magistrala800București(nord)-Ciulnița-Fetești-Medgidia-Constanța-Mangalia• Magistrala900București(nord)-Roșiori(nord)-Craiova-Filiași-Caransebeș-Timișoara(nord)• Magistrala1000București(nord)-Ploiești(sud)-Ploiești(vest)Aerian: • AeroportulInternaţional„HenriCoandă”dinOtopeni

2

Muzeul CFRAdresă: Calea Griviţei nr. 193A, sector 1, Bucureşti

În cadrul Muzeului CFR se poate face o incursiune în trecutul de aproape un secol a ceea ce înseamnă căile ferate române. Aici veţi putea afla lucruri inedite despre evoluţia căilor ferate, plecând de la primul vagonet din lume folosit încă din secolul al XVI-lea în minele din Transilvania, până la trenurile de mare viteză folosite în zilele noastre. Theodor Balş este cel care a pus bazele acestui muzeu în anul 1924 când a salvat de la dezmembrare mai multe tipuri de locomotive vechi. Muzeul a fost inaugurat în anul 1939, la 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren pe teritoriul ţării noastre, sub denumirea de Muzeul Ceferiştilor. De-a

lungul timpului, muzeul a avut diferite sedii şi denumiri, astăzi aflându-se situat lângă Gara de Nord Bucureşti, unde îşi desfăşoară activitatea din anul 1953, când purta denumirea de „Muzeul Tehnic al Căilor Ferate”.

Biserica „Sfântul Ştefan” - Cuibul cu BarzăAdresă: Str. Ştirbei Vodă nr. 99bis, sector 1, Bucureşti

PrimeledatecuprivirelaexistenţaunuilocaşdecultpeloculactualeiBiserici„Sfântul Ştefan” - Cuibul cu Barză datează din secolul al XVIII-lea, de unde aflăm că pe latura de sud a Podului de Pământ, actuala Str. Ştirbei Vodă, se afla o biserică mică în ruină. În locul aceleia s-a construit în anul 1760 o nouă biserică mai mare cu hramul „Sf. Mucenic şi Arhidiacon Ştefan”. Aceasta a fost restaurată în mai multe rânduri, cea mai substanţială restaurare fiind făcută în anul 1898.

După cutremurul produs în anul 1977, biserica a fost consolidată şi restaurată, dar imediat după încheierea acestor lucrări a fost trecută în rândul bisericilor ce urmau a fi demolate. Soluţia de salvare pentru Biserica Sf. Ştefan a fost reprezentată de translatarea ei cu 16 m. Imediat după anul 1990, biserica a fost repusă în folosinţă şi resfințită, totodată fiind împrejmuită cu gard de fier şi restaurată integralînexterior.

Muzeul Militar NaţionalAdresă: Str. Mircea Vulcănescu nr. 125-127, sector 1, Bucureşti

Având un rol important în ceea ce priveşte cunoaşterea tradiţiilor istorice ale trecutului militar român, Muzeul Militar Naţional se înfiinţează la data de 18 decembrie 1923, prin Înaltul Decret al regelui Ferdinand I.

Muzeul Militar Naţional are în patrimoniu aproximativ 1300000 articole,grupate în42decolecții,opartefiindexpuse încadrulexpoziţiilorpermanente,restul fiind prezentate publicului doar cu prilejul unor anumite evenimente. Aceste colecţiisuntorganizatepepavilioane,astfel:pavilionulAesteconstituitdinexpoziţiapermanentă de istorie militară veche, medievală, modernă şi contemporană şi Lapidarium, pavilionul B cuprinde colecţiile de uniforme, armament şi sala de expoziţii, pavilionul C este alcătuit din bibliotecă şi laboratorul de restaurare,depozite şi ateliere, pavilionul D reprezintă sediul Administraţiei Muzeului Militar Naţional, pavilionul E este reprezentat de secţia de aviaţie, iar pavilionul F conţine colecţia de atelaje şi trăsuri, harnaşamente şi accesorii de călărie.

3

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză”Adresă: Şos. Cotroceni nr. 32, sector 6, Bucureşti

Înfiinţată în anul 1860, la iniţiativa doctorului Carol Davila, în urma unui decret al lui A.I. Cuza, Grădina Botanică urma să funcţioneze pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie. Amenajarea spaţiului a fost realizată sub conducerea botanistului Ulrich Hoffmann, primul director al acestei instituţii. Mutată în anul 1874, Grădina Botanică a funcţionat pe lângă Facultatea de Ştiinţe, Prof. Dr. Dimitrie Brândză fiind cel însărcinat cu conducerea sa. În anul 1884, Dimitrie Brândză a obţinut un teren şi fondurile adecvate reamenajării instituţiei, iar din anul 1954, situaţia Grădinii Botanice se îmbunătăţeşte, trecând sub conducerea Universităţii Bucureşti. Acest procesderevigorareafostmarcatdeconstrucţiaunuicomplexdeseredeproducţie,aunui complexde seredeexpoziţie,dar şide inaugurarea, înanul1978,anouluiMuzeu Botanic. Cu prilejul primei Sesiuni Naţionale de Comunicări Ştiinţifice Botanice din anul 1994, Grădina Botanică a primit numele celui care a luptat pentru refacerea acesteia pe amplasamentul iniţial, şi anume Prof. Dr. Dimitrie Brândză.

Palatul şi Muzeul Naţional CotroceniAdresă: Bd. Geniului nr. 1, sector 6, Bucureşti

Şerban Cantacuzino este cel care hotărăşte în anul 1679 să ridice o mănăstire pe Dealul Cotrocenilor. Ctitoria a fost continuată de Constantin Brâncoveanu, iar A. I. Cuza decide în anul 1862 să transforme Mănăstirea Cotroceni în reşedinţă domnească de vară. Odată cu venirea principelui Carol I pe tronul României, acesta construieşte un palat în incinta mănăstirii pentru a-i servi drept reşedinţă oficială.

Lucrările la construcţia palatului au fost executate între anii1893-1895, fiind atent supravegheate de către arhitectul francez Paul Gottereau. Munca arhitectului francez a fost continuată de către arhitectul român Grigore Cerchez, care a proiectat partea de nord a

palatului, adăugându-i acestuia o sală mare, o terasă şi două foişoare. Pe parcursul secolului al XX-lea, Palatul Cotroceni a suferit mai multe tranformări, cele mai notabile fiind cele dintre anii 1946-1976, când devine Casa Pionierilor, şi cele care au început în anul 1977, transformări datorate pagubelor produse de cutremur. După anul 1989, Palatul Cotroceni a devenitreședințaoficialăaPreşedinţilorRomâniei.

Muzeul Naţional Cotroceni funcţionează în aripa veche a Palatului Cotroceni începând cu 27 decembrie 1991. Încă de la deschidere muzeul a desfăşurat o activitate variată şi intensă cu caracter cultural, ştiinţific şi educativ pentru promovarea valorilor istorice şi a artei naţionale.

Muzeul Naţional Cotroceni deţine în momentul de față aproximativ20000deobiecte,acesteafiindobţinuteprinefectuareaunor transferuri de la alte instituţii şi muzee, sau prin achiziţii şi donaţii.

Colecţia Muzeului Naţional Cotroceni este împărţită pe mai multe domenii, aici putând fi amintite: arta plastică, arta decorativă, numismatică, istorie, arheologie. Din domeniul arta plastică s-au format mai multe colecţii, precum colecţia pictură românească în cadrulcăreiasuntexpuselucrărialeunorpictoriromânidinsecolulal XIX-lea, pictură universală ce cuprinde lucrări din secolul al XIX-lea ale unor iluştri pictori internaţionali, colecţia de artă grafică

4

cuprinde numeroase desene, acuarele şi gravuri din secolele XIX–XX. O altă colecţie a domeniului artă plastică este cea desculpturăîncaresuntprezentatelucrăriexecutateatâtdesculptoriromâni,câtşidesculptorieuropeni.Domeniulartădecorativă cuprinde o impresionantă colecţie de mobilier ce oferă o imagine de ansamblu asupra diversităţilor stilurilor europene.

Casa Memorială „Ion Minulescu”Adresă: Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu nr. 19, ap. 12, sector 5, Bucureşti

În anul 1934, soţii Minulescu au cumpărat un apartament în fostul „bloc al profesorilor”, apartament lăsat prin testament de către fiica lui Ion Minulescu, cu tot patrimoniul pe care îl deţinea, Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Apartamentul găzduieşte astăzi Casa Memorială „Ion Minulescu”, compus din cinci camere și dependințe în care sunt expusedocumente literare, scrisori, manuscrise, fotografii şi numeroase tablourişisculpturi.DintreacesteaseremarcăpicturiledeAlexandruCiucurescu, Dimitrie Ghiață, Margareta Sterian, sculpurile lui Oscar

Han, Cornel Medrea şi Claudia Millian, dar şi masa de lucru, împreună cu obiectele personale ale lui Ion Minulescu.

Casa Memorială „Liviu Rebreanu - Fanny Rebreanu”Adresă: Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu nr. 19, ap. 11, sector 5, Bucureşti

Casa Memorială „Liviu Rebreanu - Fanny Rebreanu” este găzduită de apartamentul pe care romancierul l-a cumpărat în anul 1934, pentru fiica sa, Puia-Florica Rebreanu. În anul 1992, aceasta adonatatâtspaţiul,câtşi întreagacolecţiepentruafiexpusăîntr-un circuit muzeal cu scopul de a fi cunoscute şi creaţiile mamei sale Ştefana „Fanny” Rebreanu. Acest lucru s-a materializat în anul 1995 când a fost inaugurat muzeul în care se găsesc piese rare de mobilier, documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii, tablouri şi sculpturi ale unor importanţi artişti, precum Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Ion Jalea, Oscar Han sau Miliţa Petraşcu.

Palatul Facultăţii de MedicinăAdresă: Bd. Eroii Sanitari nr. 8, sector 5, Bucureşti

Palatul Facultăţii de Medicină a fost construit între anii 1902-1903, după proiectul realizat de către arhitectul elveţian Louis Pierre Blanc, fiind ulterior dată în folosinţă Universităţii Bucureşti pentru a găzdui Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”.

Clădirea este construită în stil neoclasic francez şi este formată din trei nivele, subsolul fiind soclul pe care se ridică clădirea. În faţa intrării principale a Palatului Facultăţii de Medicină se află statuia celui care a pus pe picioare pentru prima dată un sistem sanitar în

anul 1855 şi care a înfiinţat prima Şcoală Naţională de Medicină doi ani mai târziu, şi anume Carol Davila.

Monumentul Eroilor SanitariAdresă: Bd. Eroii Sanitari, sector 5, Bucureşti

Ridicat în anul 1932, Monumentul Eroilor Sanitari a fost închinat memoriei medicilor, sanitarilor şi surorilor voluntare care au salvat vieți pe fronturile Primului Război Mondial.

5

Operă a sculptorului italian Raffaello Romanelli, monumentul întruchipează un erou căzut, copleșit de suferință, un personajfeminin simbolic, purtând o sabie și o cunună și un ostaș sanitar.Monumentul Eroilor Sanitari este reprezentat de un grup statuar din bronz aşezat pe un suport de piatră susținut de patru coloane. Basoreliefurile prezente pe soclul monumentului întruchipează momentele grele ale Primului Război Mondial.

Monumentul a fost demolat în timpul construirii primului tronson de metrou din Bucureşti, fiind ulterior reconstruit, în anul 1981, pe acelaşi loc şi sub aceeaşi formă.

Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi Adresă: Str. Sf. Elefterie nr. 15B, sector 5, Bucureşti

Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi a fost ridicată între anii 1741-1744, în timpul celei de-a doua domnii a lui Mihai Racoviţă, cu ajutorul şi supravegherea mitropolitului Neofit. În anul 1748, Grigore al II-lea Ghica este cel care întăreşte aşezământul bisericii şi o închină ca metoc Sf. Mitropolii a Bucureştiului. În anul 1915, prin Decretul Regal emis de regele Ferdinand I, Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi este clasată drept monument istoric.

De-a lungul anilor, biserica a beneficiat de mai multe renovări, cele mai importante fiind cele petrecute între anii 1982-1984 când pictura a fost spălată şi a fost montată învelitoarea de aramă.

Opera Naţională BucureştiAdresă: Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72, sector 5, Bucureşti

George Stephănescu este cel care şi-a pus întreaga energie pentru a reuşi fondarea Operei Române. Eforturile acestuia au dat roade, astfel că, în anul 1921 a avut loc instituţionalizarea Operei Naţionale Bucureşti prin stagiunea deschisă cu un grandios Lohengrin, dirijat de George Enescu.

Peparcursulprimilor30deanideexistenţă,OperaNaţionalănua avut un sediu stabil, desfăşurându-şi activitatea în clădiri, precum Teatrul Naţional, Teatrul Lyric, Teatrul Eforie sau Teatrul Regina Maria.

Începând cu anul 1953, Opera Naţională Bucureşti îşi desfăşoară spectacolele în actuala clădire. Spectacolul inaugural al noii locaţii a avut loc în data de 9 ianuarie 1954, cu premiera operei Dama de pică, de Ceaikovski.

Muzeul Operei Naţionale BucureştiAdresă: Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72, sector 5, Bucureşti, în incinta Operei Naţionale Bucureşti

Începând cu anul 1964, în incinta Operei Naţionale Bucureşti funcţionează Muzeul Operei Române, un muzeu de dimensiuni mici, în care sunt prezentate zeci de exponate cu privire la începuturilespectacolelor de operă din România şi detalii despre istoria instituției şi parcursul ei.

Expoziţia permanentă a muzeului este amenajată la etajul alII-leaşicuprindeexponate,precumobiectepersonalealeunormaripersonalităţi ale scenei, partituri, costume, tablouri, programe de

6

sală, documente, scrisori, fotografii, sculpturi, busturi ale marilor muzicieni, aceasta putând fi vizitată doar în timpul reprezentaţiilor.Pedealtăparte,celeaproximativ30000dematerialedocumentarecaresemaiaflăînarhivaOpereiNaţionale Bucureşti pot fi accesate de către cercetători doar după înaintarea unei cereri scrise.

Muzeul Universităţii BucureştiAdresă: Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 64, sector 5, Bucureşti, la parterul Palatului Facultăţii de Drept

În anul 1967 se înfiinţa Muzeul Universităţii Bucureşti, pe lângă RectoratulUniversităţii Bucureşti. În cadrulmuzeului a fost expusăo colecţie publică care cuprindea documente şi piese originale în vederea reconstituirii ștințifice a trecutului Universităţii. MuzeulUniversităţii Bucureşti este amplasat la parterul Palatului Facultăţii de Drept şi deţine o colecţie compusă din peste 2400 de piese, o mare parte dintre ele provenite din donaţiile cadrelor didactice.

Impresionanta colecţie este alcătuită din stampe, documente, fotografii, pictură, medalii sau obiecte de mobilier. Printre exponatelecuodeosebităimportanţăsenumără:Actuldeînfiinţareal Universităţii Bucureşti (1864), Proclamaţia de la Islaz, o galerie a rectorilor, câteva obiecte personale ale unor renumiţi profesori universitari, precum şi o colecţie impresionantă de mesaje emise de facultăţi de renume cu prilejul centenarului Universităţii Bucureşti.

Grădina CişmigiuAdresă: sector 5, Bucureşti, delimitată de Bd. Regina Elisabeta, Bd. Schitul Măgureanu şi Str. Ştirbei Vodă

Cea mai veche grădină publică din Bucureşti, Grădina Cişmigiu, are o suprafaţă de 17 ha şi a fost amenajată în stilul parcurilor englezeşti. Aceasta este amplasată pe locul unui lac, menţionat în timpul lui Matei Basarab, ce purta denumirea de „Balta lui Dură negustorul”.

Alexandru Ipsilanti este cel care a decis în anul 1779 săconstruiască două cişmele în Bucureşti pentru apă potabilă, una dintre ele urmând a fi amplasată pe locul actualei Grădini Cişmigiu. Înapropiereaacesteicişmele,Alexandru Ipsilantiaconstruitocasă

pentru cel care supraveghea lucrările, numit după obiceiul turcesc „Marele Cişmigiu”, de aici provenind şi numele grădinii. În anul 1830, la dorinţa contelui Pavel Kiseleff, baronul Borroczyn a început lucrările de drenare a mlaştinii pentru

a o transforma în grădină, iar în anul 1844, încep lucrările de asanare, iar prinţul Gheorghe Bibescu îl angajează pe peisagistul austriac Friederich Wilhelm Meyer pentru a crea Grădina Cişmigiu după modelul englezesc. Grădina a fost inaugurată în mod oficial în anul 1854.

Muzeul Memorial „Gh. M. Tattarescu”Adresă: Str. Domniţa Anastasia nr. 17, sector 5, Bucureşti

Muzeul Memorial „Gh. M. Tattarescu” este găzduit astăzi de casa în care a trăit şi a creat timp de peste patruzeci de ani, întemeietorul Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, Gheorghe Tattarescu. Nepoata pictorului, Georgeta Wertheimer este cea care a donat locuinţa în anul 1951 pentru a fi transformată în Muzeul Memorial „Gh. M. Tattarescu”.

Muzeul cuprinde un bogat patrimoniu de pictură, grafică,

7

portrete şi desene, pictură murală, mobilier de epocă, obiecte personale ale artistului şi un impresionant fond documentar.Laetajulimobilului,undelocuianepoatapictorului,seaflăexpusemaripânzeistorice,darşiogaleriedeportrete care l-au consacrat pe Gheorghe Tattarescu.

La momentul realizării acestui material, muzeul este închis pentru renovare şi nu poate fi vizitat.

Palatul Cercului Militar NaţionalAdresă: Bd. Regina Elisabeta nr. 20, sector 5, Bucureşti

Lucrările la Palatul Cercului Militar Naţional au început în anul 1911 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud. Lucrările s-au realizat în mai multe etape şi abia în anul 1923, Palatul este inaugurat oficial, în prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria.

Finalizarea lucrărilor a fost întârziată atât de terenul mlăştinos pe care era situat palatul, cât şi de izbucnirea Primului Război Mondial. Construcţia monumentală cuprinde mai multe săli, din care amintim: Sala de Marmură care se remarcă prin ferestrele, coloanele şi arcadele

de mari dimensiuni şi decoraţiile în stil antic pe care le prezintă, şi Sala Maură, decorată cu elemente florale, cu pereţii îmbrăcaţi în lambriuri de lemn. Alte săli ale Palatului sunt: Sala Bizantină, Sala Gotică sau Sala Norvegiană, fiecare dintre acestea primind denumirea după elementele prezente în interior. De remarcat, este şi Scara de Onoare, realizată din marmură şi care dă posibilitatea vizitatorului să intre treptat în contact cu ambianţa grandioasă a Palatului.

Muzeul Municipiului BucureştiAdresă: Bd. I.C. Brătianu nr. 2, sector 3, Bucureşti

La sfârşitul lunii iunie 1921, Consiliul Comunal Bucureşti aproba înfiinţarea Muzeului Comunal Bucureşti, oferind totodată un loc pentru desfăşurarea activităţilor, şi anume Casa Moruzi de pe Calea Victoriei. Astfel, Muzeul Comunal Bucureşti a fost inaugurat în toamna anului 1931, la ceremonie fiind prezente foarte multe personalităţi ale vremii. Activitatea muzeului în Casa Moruzi s-a desfăşurat până în anul 1940 când, din cauza condiţiilor neprielnice ale locaţiei, expoziţia a trebuitmutată în Str. ŞtirbeiVodă. În anul1956, Muzeul Comunal Bucureşti a primit ca sediu Palatul Șuțu de pe Bd. I.C. Brătianu, locul unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent, sub denumirea de „Muzeul de Istorie şi Artă”. În noua locaţie, muzeul primeşte denumirea de „Muzeul de Istorie Bucureşti”, redeschis în anul 1959, cu ocazia centenarului Unirii Principatelor. Acesta s-a unit în anul 1984 cu Muzeul de Artă, care fusese înfiinţat ca secţie a Muzeului Municipal în anul 1933, luând astfel fiinţă Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti.

Muzeuldeţineşiconservăaproximativ400000deobiecteceprovinatâtdincercetăriarheologice,câtşidindonaţiisauachiziţii.Deasemenea,încadrulexpoziţiilorpermanentesepotadmiracolecţiiledecostumedeepocă,fotografii,hărţi şi planuri, dar şi cele peste 6000 de tablouri, sculpturi, desene ce aparţin secţiei de artă.

Biserica ColţeaAdresă: Bd. I.C. Brătianu nr. 1, sector 3, Bucureşti

Unuldintrecelemai frumoaseexempledearhitecturămunteneascăde lasfârşitulsecoluluialXVII-lea,BisericaColţei a fost construită în continuarea unei biserici vechi de lemn şi a unor chilii care fuseseră construite în anul 1641 de

8

slugerul Udrea. Aceasta îi va rămâne fratelui său, Colțea Doicescu, şi va fi vândută ulterior spătarului Mihai Cantacuzino, care ridică mai întâi biserica de piatră cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi”, în perioada 1695-1698, şi apoi casele din jur, în care au funcţionat o şcoală, spitalul, casa pentru chirurg şi o şcoală de ştiinţe.

Biserica Colței prezintă, din punct de vedere arhitectonic, un plan trilobat cu clopotniţă pe pronaos, cu un larg pridvor deschis susţinut pe stâlpi, fiind construită în stil brâncovenesc. Armonia dintre elementele arhitectonice şi cele de pictură în frescă, precum şi bogăţia sculpturilor în lemn şi piatră impun acest monument ca unul dintre cele mai reprezentative ale Capitalei.

Biserica OţetariAdresă: Str. Oţetari nr. 4, sector 2, Bucureşti

Se spune că pe actualul loc al Bisericii Oţetari s-a aflat iniţial un zăvoi de oţetari, de unde provine şi numele bisericii. Primul locaş de cult atestat în acest loc datează din perioada 1680-1681 şi este reprezentat de o bisericuţă de lemn. Între anii 1691-1692, biserica a fost refăcută, tot din lemn, iar în anul 1757 a fost din nou refăcută, doar că, de această dată, biserica a fost realizată integral din zidărie. Cea mai importantă dintre restaurările ulterioare ale bisericii a fost cea din 1860-1866, când Gheorghe Tattarescu a pictat în ulei întreaga biserică. Pe lângă această valoroasă pictură, biserica păstrează obiecte cu valoare de patrimoniu care au fost dăruite de-a lungul veacurilor, precum un epitaf, brodat în fir, din anul 1793, o icoană împărătească ferecată în argint, din anul 1803, două icoanedinanul1804,vitraliilebisericii,datânddinanul1909,şimedalioaneleexterioare din mozaic.

Biserica ArmeneascăAdresă: Bd. Carol I nr. 43, sector 2, Bucureşti

Primele locaşuri de rugăciune pentru armenii din Bucureşti au fost ridicate în perioada 1581-1629 şi ulterior, între anii 1743-1781. Bazele actualei biserici s-au pus între anii 1911-1915 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu având ca model Catedrala de la Vagharšapat - Ečmiadzin, din Armenia.

Biserica Armenească prezintă un plan bazilical trinavat, dispune de o turlă mare ce se înalţă peste naos, iar turnul-clopotniţă cu douăniveluridearcade,estesituat înaxulbisericii,pestepridvoruldeschis, pe plan pătrat. În interiorul bisericii se poate admira pictura

pantocratului şi a altarului. Deasupra altarului se găseşte crucea armenească care simbolizează copacul vieţii veşnice din Rai.

În cadrul complexului religios şi social-cultural al comunităţii armene se găseşte şi Casa de Cultură Dudian, cubiblioteca şi Muzeul Dudian.

Muzeul „Theodor Pallady”Adresă: Str. Spătarului nr. 22, sector 2, Bucureşti

Cunoscută şi sub denumirea de „Casa Melik”, după numele celui mai important dintre proprietarii săi, şi anume Iacob Melik, un boier cu rang de spătar, susţinător al acţiunilor revoluţionare de la 1848, construcţia se caracterizează printr-o arhitectură civilă tradiţională românească, cu cerdac la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din lemn şi acoperiş

9

cu streaşină lată. Proprietarii ulteriori ai casei au fost nişte negustori armeni, aceştia renovând casa în anul 1822 în stil armenesc, stil care poate fi recunoscut şi astăzi în diferite elemente ale casei.

Fiind una dintre cele mai vechi clădiri construite în Bucureşti, Casa Melik adăposteşte numeroase tablouri aparţinând școlii franceze,sculpturi, obiecte decorative, mobilier, covoare, tapiserii și diverseobiecte din ceramică, specifice Orientului. Piesele de rezistenţă ale muzeului sunt însă cele peste 800 de desene şi tablouri pictate pe pânză de către Theodor Pallady, printre care se află şi autoportretul pictorului din perioada petrecută la Paris.

Biserica Sfântul SilvestruAdresă: Str. Silvestru nr. 36, sector 2, Bucureşti

Conform pisaniei, biserica datează din anul 1743, însă, în forma sa actuală, biserica a fost sfinţită în anul 1907. Biserica a fost construită de arhitectul Costin Petrescu, după planurile arhitectului Paul Petricu. Tot Costin Petrescu este cel care a refăcut catapeteasma, realizând totodată şi pictura în stil neobizantin cu multe decoraţii florale şi ornamente.

Deşi este cunoscută cu hramul „Sf. Silvestru”, hramul principal al bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”, prăznuit la 15 august.

Din acea perioadă, de la începutul secolului al XX-lea, se păstreazăopartedinmobilier: douăscaunearhierești,străniledinnaos şipronaos,două străniale cântăreţilor și amvonul realizatdesculptorul C.M. Babic din lemn de stejar.

Pronaosulbisericiiesteextinspestemorminteleprimilorctitori,deasupra lui înălţându-se falnice două turnuri de tambur răsucit, turla principală fiind situată deasupra naosului.

Muzeul Naţional al PompierilorAdresă: Bd. Ferdinand I nr. 33, sector 2, Bucureşti

În mijlocul Bucureştiului, între anii 1891-1892 s-a construit Foişorul de Foc, la intersecţia Bd. Ferdinand I cu Str. Traian. Această construcţie lua naştere pentruasupravegheaşianunţaposturiledepompieriexistentedespreapariţiaunor incendii în diferite zone ale Bucureştiului. Clădirea a funcţionat astfel timp de 42 de ani, până la construirea Comandamentului Pompierilor Militari din zona Obor. După mai bine de un sfert de secol de la mutarea postului de pompieri de la Foişorul de Foc, colonelul Nicolae Ioanovici a propus realizarea unui Muzeu al Pompierilor, în clădire. Astfel că, la data de 17 septembrie 1963 esteinauguratMuzeulPompierilor,exactînziuaîncareseîmplineau115anidela lupta dusă de către pompieri pe Dealul Spirii.

Muzeul Pompierilor adăposteşte în şapte săli de expunere numeroaseobiecte, documente, fotografii, care dau imagine evoluţiei organizării în lupta cu focul, a tehnicii de intervenţie, a implicării pompierilor militari în momentele de referinţă ale istoriei naţionale. Atracţiile principale ale muzeului sunt maşinile de intervenţie la foc, motopompele, pompele manuale pentru stins incendii, dar şi colecţiile valoroase de uniforme, drapele ale pompierilor militari şi civili, machete, medalii, arme, plachete, cupe etc.

10

Biserica GreacăAdresă: Bd. Pache Protopopescu nr. 1, sector 2, Bucureşti

Purtând hramul „Buna Vestire”, Biserica Greacă din Bucureşti a fost ridicată în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, ca urmare a insistențelor reprezentanţilor diplomatici greci, dar şi a grecilor ce trăiau în România. Panaghis Harokopos este cel care a suportat costurile construcției bisericii, dar şi a iconostasului din marmură executatlaAtena.Deremarcat,estefaptulcămajoritateamaterialelorde construcţie au fost aduse din străinătate, la fel ca şi muncitorii care au ajutat la făurirea acestui locaş. Prima slujbă în noua Biserică Greacăaavutlocladatade25martie1901,exactînziuadeFlorii.

Biserica OlariAdresă: Str. Olari nr. 2, sector 2, Bucureşti

Biserica Olari este cunoscută sub această titulatură datorită faptului că în această zonă se aflau gropile de unde se lua pământul de oale.

Prezentând un stil zvelt, simplu şi proporţional, specific arhitecturii secolului al XVIII-lea, Biserica Olari a fost ctitorită de vornicul Dimitrie Racoviţă în anul 1758. La început, Biserica Olari era înconjurată de ziduri şi chilii, unde a funcţionat şi o şcoală, toate fiind dărâmate la sfârşitul secolului al XIX-lea. În anul 1836 s-a închis pridvorul, adăugându-se în faţă un alt micpridvorpedouăcoloaneşis-aexecutatonouăînpicturăfrescă.Totînacest an i s-au refăcut turlele, iar în anul 1869 a fost repictată în genul şcolii

Tattarescu. După cele două traslatări de 80 m de pe vechiul amplasament, petrecute în anii 1982-1983, biserica a fost redeschisă şi resfințită în anul 1984.

Biserica MântuleasaAdresă: Str. Mântuleasa nr. 20, sector 2, Bucureşti

Biserica Mântuleasa a fost construită în anul 1732, ctitorii acesteia fiind jupâneasa Maria, sora lui jupân Mantu Cupețul, şi jupâneasa Stanca.

Construită în stil brâncovenesc, biserica are formă de cruce, cu altar, naos şi pronaos, şi pridvor sprijinit pe patru stâlpi cilindrici de zid. Turla bisericii este situată deasupra zidului despărţitor dintre pronaos şi pridvor şi serveşte drept clopotniţă.

Clopotul bisericii este realizat din oţelul capturat de armata română în Primul Război Mondial, după cum este şi scris: „Acest clopot s-a făcut cu ajutorul enoriaşilor… din material capturat de armata română în luptele cu ungurii la Tisa când s-a ocupat şi Budapesta în anul 1919” - „1920 August 15”.

Biserica NegustoriAdresă: Str. Teodor Ştefănescu nr. 5, sector 3, Bucureşti

Biserica Negustori datează din anul 1725, atunci când a fost construită din cărămidă în locul celei din lemn care a ars în anul 1718, sub domnia lui Nicolae Mavrocordat.

Stilul arhitectural al bisericii aparţine stilului brâncovenesc, lăcaşul de cult având formă trilobată. Construit din cărămidă turcească, lăcaşul are aplicatlaexteriorunbrâudeaproximativ6m,zidcaracteristicbisericilordinsecolul al XVIII-lea.

11

La reparaţia din anul 1888, ferestrele bisericii au fost lărgite pentru a lăsa lumina să pătrundă în lăcaş, iar pridvorul a fost închis în rame de fier, ceea ce a condus la conservarea picturii de mare valoare, pictură realizată de pictorul Pârvu Mutu.

În biserică se regăsesc o serie de opere de mare valoare: catapeteasma, amvonul şi tronul arhieresc, sculptate înlemn,Evangheliacutextgrecescşiromânesc,darşiicoanelepraznicalepictatepepânză.

Biserica „Sfântul Mina” - Vergu Adresă: Str. C.F. Robescu nr. 12, sector 3, Bucureşti

Biserica a fost zidită pentru prima dată între anii 1724-1725, printre ctitorii acesteia numărându-se Daniil, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Vergu, ambasador al domnitorului Constantin Brâncoveanu, şi o anume Ancuţa care se presupune a fi chiar fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu, cu toate că unii susţin că aceasta ar fi fost, de fapt, fiica unui preot.

Fiind avariată în anii 1838, 1847, 1853 de cutremure sau incedii, biserica a fost refăcută în anul 1874, când a primit şi hramul „Sf. Mina”, odată cu aducerea moaştelor Sf. Mina de la Biserica Stelea, dar şi a Icoanei făcătoare de minuni a acestui sfânt.

Biserica LucaciAdresă: Str. Logofăt Udrişte nr. 6, sector 3, Bucureşti

Biserica iniţială a fost construită din lemn, între secolele XVI-XVII de către boierul Lucaci, de unde şi denumirea bisericii.

Lăcaşul a fost reconstruit în anul 1736, apoi în urma marelui cutremur din 1838, iar în final în anul 1853, după marele incendiu ce a afectat Bucureştiul în anul 1847.

Biserica construită pe un plan triconc, cu ziduri înalte şi groase, prezintă deasupra naosului o turlă octogonală, iar deasupra pronaosului turnul clopotniţă ce are o formă barocă. Olga Greceanu a pictat icoanele sfinţilor purtători ai hramurilor bisericii ce se regăsesc pe faţadele în stil neoclasic. Pictura interioară a fost realizată de pictorii Matei şi Vasile în anul 1853.

ÎnbisericăseregăseşteraclacumoaşteleSf.Stelian,iarînzidulexteriorseaflăîngropat celebrul cântăreţ bisericesc şi poet Anton Pann, fost enoriaş al bisericii.

Templul CoralAdresă: Str. Sfânta Vineri nr. 9, sector 3, Bucureşti

Templul Coral este una dintre sinagogile Comunităţii Evreilor din Bucureşti,fiindunadintrecelemaimarilocașuridecultmozaicdinCapitală.

În anul 1857, Comunitatea Evreilor a cumpărat un teren în Mahalaua Stelei, iar în anul 1864 au început lucrările de construcţie, proiectul fiind realizat de doi arhitecţi vienezi care au realizat edificiul în stil „mauro-bizantin”. Lucrările templului s-au finalizat la începutul anului 1866, dar inaugurarea acestuia a fost amânată din cauza pagubelor produse de către naţionaliştii români care au incendiat-o, nemulţumiţi de prevederile viitoarei Constituţii ce avea să acorde cetăţenie română evreilor. În urma acestor incidente, Templul Coral

a fost refăcut şi inaugurat la data de 6 iulie 1867 de rabinul reformist Antoine Levy. Replică a Sinagogii Tempelgasse din

12

Viena, Templul Coral păstrează şi astăzi, la 146 ani de la construcţie ceva din farmecul secolului al XIX-lea, cu toate că, pe parcurs, aceasta a beneficiat de unele îmbunătăţiri.

Biserica BărăţieiAdresă: Str. Bărăţiei nr. 27, sector 3, Bucureşti

Cunoscută ca fiind cea mai veche biserică romano-catolică din Bucureşti, Biserica Bărăţia este consemnată încă din secolul al XIV-lea, odată cu primele aşezări de pe malurile Dâmboviţei. Conform atestărilor documentare, biserica actuală a fost precedată de o altă biserică de lemn construită în secolul al XVII-lea de către călugării franciscani. Ştefan Cantacuzino este cel care, în anul 1716, reface biserica de lemn a catolicilor aflată într-o stare avansată de deteriorare.

Biserica Bărăţia este de tip bazilică uninavată, având o formă dreptunghiulară şi este acoperită cu boltă în leagăn, pictată în chip de cer înstelat. Dintre numeroasele statui din interior se disting cea a Regelui Ştefan cel Sfânt al Ungariei şi cele 14 panouri în basorelief reprezentând Calea Crucii.

Biserica „Sfântul Gheorghe” - NouAdresă: Bd. I.C. Brătianu nr. 49, sector 3, Bucureşti

Situată în centrul Capitalei, Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou a fost construită pe locul unei mici biserici de lemn şi cu temelie din bolovani de râu, atribuită secolului al XV-lea.

Lucrările la noua biserică au început în timpul domniei lui Antonie Voievod şi au fost finalizate în anul 1707 de Constantin Brâncoveanu. De-a lungul veacurilor, biserica a fost reparată în repetate rânduri, aducându-i-se unele adăugiri, precum amenajarea grădinii şi restaurarea picturii interioare.

În Biserica „Sfântul Gheorghe” - Nou se găseşte Icoana făcătoare de minuni a Sf. Cuvioase Paraschiva, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi Sfântul Epitaf lucrat de soţia voievodului Brâncoveanu în anul 1720.

Biserica „Sfântul Anton” - Curtea VecheAdresă: Str. Franceză nr. 33, sector 3, Bucureşti

Biserica „Sfântul Anton” – Curtea Veche a fost zidită de voievodul Mircea Ciobanu în timpul celei de-a doua domnii, pe locul fostei biserici înălţate de Mircea cel Bătrân. Ştefan Cantacuzino este cel care, în anul 1715, îi adaugă bisericii portalul şi peretele despărţitor al femeilor de bărbaţi, acesta fiind cea mai de seamă transformare a bisericii.

O altă transformare a fost făcută de către Constantin Vodă Mavrocordat, care a încercat să mărească biserica adăugându-i două paraclisuri alături, dar care ulterior au fost dărâmate de arhitecţii lui Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei, din acestea rămânând doar câteva fragmente care se pot vedea şi astăzi în curtea bisericii. În anul 1852, odată cu încheierea unei alte etape de restaurare, Biserica Curtea

Veche a primit şi cel de-al doilea hram, şi anume cel al „Sf. Antonie cel Mare” pe lângă primul hram „Buna Vestire”. În timp, Biserica „Sfântul Anton” - Curtea Veche a fost pictată de trei ori, primele două dăţi în frescă, anumite fragmente din acestea păstrându-se în nişele din dreapta şi stânga ale intrării în biserică, iar a treia oară pictura a fost făcută în ulei.

13

Muzeul Curtea VecheAdresă: Str. Franceză nr. 25-31, sector 3, Bucureşti

Cel mai vechi monument feudal din Bucureşti, Palatul Voievodal sau Curtea Domnească a reprezentat timp de peste două veacuri reşedinţa domnitorilor români. Până în 1660, a funcționat în paralel cu Târgoviştea, ulterior rămânând singura capitală a țării. Mircea cel Bătrân a fost cel care la sfârşitul secolului al XIV-lea a construit în acea zonă o cetăţuie cu ziduri din cărămidă, înconjurată de un șanț deapărare. În secolul al XV-lea, Vlad Ţepeş decide să consolideze această cetate, aducându-i unele adăugiri şi ridicând-o la rangul de reşedinţă domnească.

În urma vastelor săpături arheologice desfăşurate în zonă, s-a decis ca aici să fie organizat Muzeul Curtea Veche printre vestigiile Palatului Voievodal, având ca principal obiectiv conservarea şi valorificarea mărturiilor istorice ce datează încă din secolul al XIV-lea.

Biserica „Sfântul Dumitru” - PoştăAdresă: Str. Poştei-Franceză nr. 2-3, sector 3, Bucureşti

Denumirea Bisericii se datorează amplasării acesteia în spatele fostului Palat al Poştelor, actualul Muzeu Naţional de Istorie a României.

Biserica în forma actuală a fost construită în anul 1819 de către episcopul Constandie Filitti ce se află înmormântat în naos. Lucrările au fost continuate de episcopul Gherasim Rătescu şi finalizate de Episcopul Chesarie, biserica fiind sfinţită la 26 octombrie 1843. Lăcaşul de cult are un plan triconc, cu pronaosul destul de redus, peste care se află cafasul sprijinit pe trei arce rezemate pe stâlpi de

secţiune octogonală. Faţadele au o ornamentaţie în stil neoclasic, iar pe lateral pilaştrii dorici şi firida sunt împodobiți cu decoraţii florale. Firida faţadei este împodobită cu o pictură în medalioane ce îi înfăţişează pe cei 12 apostoli.

Biserica adăposteşte moaştele Sf. Mucenic Haralambie şi ale Sf. Mare Mucenic Pantelimon care au devenit începând cu anul 2009 şi hramuri ale bisericii, dar şi ale altor sfinţi precum Sf. Cuvios Nicanor şi Sf. Ierarh Antipa al Pergamului.

Muzeul Băncii Naţionale a RomânieiAdresă: Str. Lipscani nr. 25, sector 3, Bucureşti

Localizat în Centrul Istoric al Capitalei, Muzeul Băncii Naţionale a României este găzduit de Palatul Vechi al Băncii Naţionale care a fost construit în perioada 1884-1890 de către arhitecţii Cassien Bernard şi Albert Galeron, muzeul fiind adăpostit de Holul Ghişeelor. Muzeul Băncii Naționale a României a fost înfiinţat în anul 1914, printr-o hotărâre a Consiliului General al Băncii Naţionale, organizat pentru primaoarăînanul1933,iarprimaexpoziţieaavutlocînanul1943.

ExpoziţiapermanentăaMuzeuluiBănciiNaţionaleaRomânieipune accentul pe istoria monedei naţionale din două perspective: atât ca produs artistic, aici fiind vorba de evoluţiile în materie de cultură şi ideologie de-a lungul timpului, cât şi ca instrument de influenţare aexistenţei.Muzeuldeţinepiesedemarevaloare,precumînsemnebancare, o galerie de portrete ale guvernatorilor băncii, medalii, sigiliişisculpturi,colecţiidemonedeșibancnote.

14

Mănăstirea StravopoleosAdresă: Str. Stavropoleos nr. 4, sector 3, Bucureşti

Edificiul aparţine stilului post-brâncovenesc şi a fost ctitorit de către arhimandritul grec Ioanichie, mitropolit de Stavropola. Forma actuală a lăcaşului care poartă hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” se datorează refacerii din perioada 1728-1733, când i s-au adăugat pridvorul şi doar absidele laterale.

Din vechea mănăstire a rămas în prezent doar biserica, alături de o construcţie ce datează din secolul al XX-lea. În această clădire se află o bibliotecă, o sală de conferinţe, o importantă colecţie de icoane vechi şi obiecte de cult, precum şi fragmente de frescă ce au putut fi recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.

Muzeul Naţional de Istorie a RomânieiAdresă: Calea Victoriei nr. 12, sector 3, Bucureşti

Muzeul Naţional de Istorie a fost înfiinţat în anul 1970, fiind primul muzeu de arheologie şi istorie din ţară, din punct de vedere al reprezentativităţii. La numai șapte ani de la deschidere,MuzeulNaţional de Istorie a suferit pagube înurmacutremurului şi astfel, expoziţia permanentă a trebuit schimbată în totalitate.Reuşind să treacă peste anii grei ai comunismului în care expoziţia permanentăparcă îngheţase, Muzeul Naţional de Istorie şi-a deschis porţile către lume imediat după anul 1990, reuşind să organizeze câteva expoziţii memorabile. Pe lângăacestea, Muzeul Naţional de Istorie a fost gazda unor manifestaţii ştiinţifice de prim rang, amintind aici Congresul Internaţional de Bronzuri Române 2003.

În cele 60 de săli de expoziţie aleMuzeului Naţional de Istorie se pot găsimărturii despre prezenţa omului pe teritoriul României încă din paleolitic, războaiele daco-romane şi transformarea Daciei în provincie a Imperiului Roman, domniile fanariote, revoluţia burghezo-democratică de la 1848 sau cauzele

declanşării celor două războaie mondiale.

Muzeul Naţional FilatelicAdresă: Calea Victoriei nr. 12, sector 3, Bucureşti, în incinta Muzeului Naţional de Istorie

Inaugurat la data de 1 octombrie 2004, Muzeul Naţional Filatelic este amplasat în incinta fostului Palat al Poștelor, ce găzduieşte înprezent Muzeul Naţional de Istorie a României.

Muzeul Naţional Filatelic dispune de trei săli de expoziţie,şi anume: Sala Dimitrie C. Butculescu, Sala Cezar Librecht şi Sala Lahovary. În prima dintre acestea, care poartă numele preşedintelui fondator al Societăţii Filatelice Române, se pot găsi cărţi şi articole despre istoria filatelică, dar şi distincţiile obţinute de Poşta Română de-a lungul timpului. Sala Cezar Librech poartă numele celui care a fostprimuldirectorgeneral alpoștei şi telegrafuluidinMoldova şiMuntenia, aici putând fi admirate diferite obiecte poştale ce datează

din secolul al XIX-lea, cele mai reprezentative fiind o ladă de valori cu emblema Principatului Moldovei datând din anul 1840,carteapoştalădincoajădemesteacănexpediatăîntimpulbătălieidelaMărăşeştidinPrimulRăzboiMondialşihărțilepoştaledinanii1849şi1873.ÎnSalaLahovaryseregăsescexpuseopartedincele11milioanedetimbredinpatrimoniulPoșteiRomâne,uneledintreelefiindunicatpeplanmondial,cumarficelebrele„CapdeBour”emiseînMoldova în anul 1858.

15

Biserica „Sfântul Spiridon” - VechiAdresă: Piaţa Naţiunile Unite nr. 2, sector 4, Bucureşti

Către finalul secolului al XVII-lea se menţionează că pe locul actualei Biserici„SfântulSpiridon”-Vechiarfiexistatobisericuţădelemn,ctitoriea boierilor Floreşti. Până în anul 1863 locaşul de cult a funcţionat ca mănăstire, dar odată cu secularizarea averilor mănăstirilor, locaşul se năruie şi, în ciuda repetatelor reparaţii, din Mănăstirea „Sfântul Spiridon” - Vechi nu mai rămâne decât clădirea bisericii.

După mai bine de două veacuri de existenţă, Biserica „SfântulSpiridon” - Vechi a fost dărâmată, fiind salvate doar ferestrele, pisania, catapeteasma, icoanele şi câteva obiecte de preţ ce au fost duse la Mănăstirea Cernica. După anul 1989, Biserica „Sfântul Spiridon” - Vechi a fostrezidităasemeneaceleiexistenteînsecolulalXIX-lea.

Biserica Domniţa BălaşaAdresă: Str. Sfinţii Apostoli nr. 60, sector 4, Bucureşti

Prima biserică ridicată în această zonă a fost ctitorită de către Domniţa Bălaşa, împreună cu soţul său, şi datează din anii 1743-1744. Tot Domniţa Bălaşa este cea care a zidit, alături de prima ctitorie, un alt locaş de cult în anul 1750, cu hramul „Înălţarea Domnului”. Aceste două locașuri au fost dărâmate, urmând a ficonstruită o a treia biserică, între anii 1838-1842, ctitorită de Safta Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc.

Actuala Biserică Domniţa Bălaşa este zidită în timpul domniei regelui Carol I, reprezentând cel de-al patrulea locaş construit aici.

Biserica Mihai VodăAdresă: Str. Sapienţei nr. 12, sector 5, Bucureşti

Ctitorie a lui Mihai Viteazul, Biserica Mihai Vodă a fost zidită în anul 1594 şi a fost aşezată în centrul unei incinte înconjurate de ziduri, având forma unei cetăţi. Biserica a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului şi a îndeplinit variate funcţii: reşedinţă domnească, spital militar, şcoală de medicină sau Arhivele Statului.

Biserica a fost ridicată pe locul unei bisericuţe de lemn ce data din secolul al XV-lea, construită de Vlad Dracul. Jupâneasa Caplea din Stăneşti este cea care a refăcut bisericuţa la mijlocul secolului al XVI-lea, închinând-o ca metoc Mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. În anul 1591, locaşul a fost reconstruit ca schit şi a primit numele de „Biserica Albă-Postăvari”.

Parcul IzvorAdresă: sectorul 5, Bucureşti, delimitat de Str. B.P. Haşdeu, Bd. Splaiul Independenţei, Bd. Naţiunile Unite, Bd. Libertăţii

Aşezat astăzi pe ruinele a două cartiere bucureştene ce au dispărut în urma sistematizării comuniste din anul 1980, Uranus şi Izvor, cel din urmă împrumutând şi numele parcului, Parcul Izvor are o suprafaţă de 17 ha, formând un dreptunghi de verdeaţă în centrul Bucureştiului.

Parcul Izvor dispune de copaci recent sădiţi, zone cu gazon și locuride joacă pentru copii. Una dintre atracţiile parcului este reprezentată de „Miniparlamentul Copiilor” care a fost inaugurat în anul 2010.

16

Palatul Parlamentului (Casa Poporului)Adresă: Str. Izvor nr. 2-4, sector 5, Bucureşti

Cunoscută astăzi sub titulatura de „Palatul Parlamentului”, Casa Poporului a intrat de trei ori în Cartea Recordurilor: pentru cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpăclădireadministrativădinlumeșiceamaigreaclădiredinlume.

Casa Poporului este o construcţie impresionantă cu o lungime de 270 m, o lăţime de 240 m, o înălţime de 86 m peste cota 0 şi 92 m sub nivelul

solului, o suprafaţă construită de 66000 m², 12 nivele situate la suprafaţă şi 8 subterane. Construcţia Casei Poporului a început în anul 1980 prin demolarea a peste 7 km² din vechiul centru şi relocarea a 40000 de oameni din această zonă. PelângăarhitectaAncaPetrescu,laridicareaCaseiPoporuluiaumaicontribuitaproximativ700dearhitecţişifoartemulţimilitariîntermen.CasaPoporuluiareîncomponenţăaproximativ1000deîncăperi,dintrecare440debirouri,4restaurante, 3 biblioteci, 2 parcări subterane, o sală de concerte şi 30 de săli şi saloane.

Mănăstirea AntimAdresă: Str. Mitropolit Antim Ivireanul nr. 29, sector 4, Bucureşti

În anul 1713, în ziua de prăznuire a Sf. Muceniţe Agata, Mitropolitul Antim decide să clădească în „mahalaua popii lui Ivaşco” o mănăstire pe locul unde se afla o bisericuţă veche de lemn. Pentru construcţia acestei mănăstiri, Mitropolitul Antim Ivireanul a pus la dispoziţie toată averea sa. Sfinţirea bisericii mari din Mănăstirea Antim a avul loc în anul 1715, aceasta fiind închinată de însuşi Mitropolitul Antim „Tuturor Sfinţilor”.

Chiar şi după moartea Mitropolitului, Mănăstirea Antim continuă să prospere, însă după anul 1797 aceasta ajunge într-o stare deplorabilă. Între anii 1812-1863 au loc repetate lucrări de restaurare, mănăstirea fiind deschisă slujbelor în vara anului 1863, în prezenţa domnitoruluiA.I.Cuza.Întreanii1950-1960întregulcomplexmonahaldelaAntimdevine

Paraclis Patriarhal şi Reşedinţă Episcopală.

Muzeul „Mitropolit Antim Ivireanul”Adresă: Str. Mitropolit Antim Ivireanul nr. 29, sector 4, Bucureşti

Înfiinţat în anul 1950, în incinta Mănăstirii Antim, Muzeul „Mitropolit Antim Ivireanul” cuprinde elemente de artă brâncovenească, istoria tiparului şi carte veche.

La 16 martie 1705, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Râmnicului datorită activităţii culturale şi vieţii înalt duhovniceşti pe care a avut-o. Aici a întemeiat o tipografie cu ajutorul căreia a scos la lumină nouă cărţi, dintre care trei scrise în română şi trei în ediţie bilingvă slavo-română.

Palatul PatriarhieiAdresă: Aleea Dealul Mitropoliei nr. 21, sector 4, Bucureşti

Palatul Patriarhiei a fost construit pe locul fostei săli a Adunării Deputaţilor la începutul secolului al XX-lea.

Construit după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, Palatul Patriarhiei reprezintă prima construcţie din beton armat din România. După anul 1989, Palatul a fost dat în folosinţa Patriarhiei Române în vederea desfăşurăriiactivităţilorBisericiiOrtodoxeRomâne.

17

Catedrala PatriarhalăAdresă: Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25, sector 4, Bucureşti

Catedrala Patriarhală îşi are începuturile la mijlocul secolului al XVII-lea, când voievodul Ţării Româneşti Constantin Şerban Basarab a construit atât Catedrala, cât şi Reşedinţa Patriarhală. Biserica a fost sfinţită în anul 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreună cu Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău, primind hramul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”.

În timpul domniei lui Radu Leon (1664-1669), locaşul a fost pictat pentru prima oară, tot atunci hotărându-se ca mănăstirea să devină Reşedinţă Mitropolitană. În anul 1925, Reşedinţa Mitropolitană a devenit Reşedinţă Patriarhală, iar Biserica Mitropolitană a devenit Catedrală Patriarhală. În decursul timpului catedrala a beneficiat de

maimulte extinderi şi transformări, celemai importante având loc între anii 1960-1962, când şi-a recăpătat formainiţială,fiindconstruitădupămodelularhitecturalalbisericiiMănăstiriiCurteadeArgeş,șiînanul2008.Monumentulbucureştean este de proporţii mai mari decât modelul său de la Curtea de Argeş, dar ca şi acesta, are un plan treflat, fiind compus din altar, naos şi un pronaos supralărgit.

Mănăstirea Radu Vodă Adresă: Str. Radu Vodă nr. 24A, sector 4, Bucureşti

VoievodulAlexandrualII-leaMircea,împreunăcusoţiasa,adecissă fondeze Mănăstirea Radu Vodă pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu că au ieşit învingători în lupta pe care au dus-o cu Vintilă-Vornicul şi Dumbravă-Vornicul. Purtând la acea vreme numele de „Sfânta Troiţă”, Mănăstirea Radu Vodă a căzut în mâinile lui Sinan Paşa în anul 1595. Acesta a fortificat biserica, însă tot el este cel care a dărâmat-o din temelii, silit să se retragă din faţa armatelor lui Mihai Viteazu.

Voievodul Radu Mihnea a început în anul 1614 reconstrucţia mănăstirii păstrând planurile şi forma originală a acesteia. Fiind

inspirată ca plan şi forme arhitectonice de Biserică Episcopală de la Curtea de Argeş, Biserica Radu Vodă are un plan triconc, cu turlă pe naos, un pronaos lărgit acoperit cu trei turle, cea din mijloc fiind sprijinită pe 12 coloane ce îi simbolizează pe cei 12 apostoli.

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - NouAdresă: Calea Şerban Vodă nr. 29, sector 4, Bucureşti

Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - Nou este considerată cafiindunadintre celemaimaribisericiortodoxeexistenteastăzi înBucureşti. Ctitorul vechii biserici este domnitorul Scarlat Ghica, edificiul cu hramul „Sf. Spiridon al Trimitundei” fiind finalizat de fiul său, domnitorulAlexandruGhica.Dincauzastricăciunilor,s-adecisrezidirealocaşului, astfel că, între anii 1852-1858, a fost construită actuala biserică şi pictată în ulei în stil renascentist de pictorul Gheorghe Tattarescu. Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - Nou se remarcă prin planul arhitectural deosebit, având o turlă centrală şi două turnuri în faţă, dar şi prin stilul gotic al construcţiei în care predomină elementele de artă moldovenească.

18

Biserica Manu CavafuAdresă: Bd. Gheorghe Şincai nr. 4, sector 4, Bucureşti

BisericaManuCavafuafostzidităîntreanii1815-1817deManeașiMariaCavafu,elfiindlaaceavremestarostelepielarilordinmahalauaBroștenilor.Acesteinformațiireies din descifrarea pisaniei care, din neglijenţa muncitorilor, a fost acoperită, neputându-se afla mai multe amănunte despre forma iniţială a bisericii.

În decursul anilor, Biserica Manu Cavafu a fost reparată de mai multe ori, fiindu-i aduse unele îmbunătăţiri: construirea unui nou pridvor, spălarea şi revopsirea interiorului,împrejmuireabisericiicuziddebetonșigrilajdefier.Locaşulprezintăunplan triconc cu două turle şi un turn-clopotniță situat peste pronaos.

Parcul TineretuluiAdresă: sector 4, Bucureşti, delimitat de Bd. Tineretului, Calea Văcăreşti, Şos. Olteniţei, Calea Şerban Vodă

Parcul Tineretului este situat în partea de sud a Bucureştiului în zona denumită în trecut„Valea Plângerii” şi are o suprafaţă de aproximativ 80 ha. Cu toate că zonaverde fusese prevăzută în schiţa de sistematizare încă din anul 1935, lucrările la Parcul Tineretului au început abia în anul 1965 şi s-au finalizat în anul 1974, proiectantul parcului, arhitectul Valentin Donose, având în vedere la realizarea acestuia construirea uneizonecuverdeaţăpentruodihnășirecreereapopulației.

În cadrul Parcului Tineretului sunt amplasate două clădiri, Crematoriul Cenuşa, inaugurat în 1928 şi devenit monument istoric în anul 2011, şi Sala Ioan Kunst

Ghermănescu, actuala Sală Polivalentă, înfiinţată în anul 1974, destinată unor acţiuni culturale şi competiţiilor sportive.

Casa Memorială „Tudor Arghezi”Adresă: Str. Mărțișor nr. 26, sector 5, Bucureşti

În anul 1926, Tudor Arghezi a achiziţionat o bucată de pământ pe Str. Mărţişor. Aici şi-a ridicat o casă, după propriile planuri. În testamentul său, scriitorul, a precizat că cedează toate proprietăţile sale după moarte, cu condiţia să fie folosite pe post de casă memorială.

Cea mai mare parte a bibliotecii scriitorului ce cuprinde mii de volume se află în camera de lucru a acestuia, unde se mai găseşte şi un aparat de radio din anii ‘30, un pat şi o masă. Într-o altă cameră a casei memoriale poate fi admirată o colecţie de medalii şi decoraţiuni obţinute de Tudor Arghezi, precum şi premiul european Gottfried von Herder, obţinutînanul1965.Încameradezisuntexpusecâtevatablourişiportrete,iarîncurteacasei, pe lângă clădirea ce a adăpostit până în anul 1948 tipografia lui Tudor Arghezi, se

află mormintele soţilor Arghezi şi coteţul îndrăgitului Zdreanţă, ajuns subiect de poezie la Tudor Arghezi.

Casa Memorială „George şi Agatha Bacovia”Adresă: Str. George Bacovia nr. 63, sector 4, Bucureşti

Inaugurat în anul 1966, muzeul este organizat în casa în care a locuit poetul, împreună cu soţia sa, timp de 24 de ani, în perioada 1933-1957. Parte a patrimoniului cultural al Bucureştiului şi cea mai valoroasă mărturie a vieţii poetului George Bacovia, Casa Memorială „George şi Agatha Bacovia” reconstruieşte atmosfera în care poetul a creat şi în care şi-a petrecut viaţa de zi cu zi.

Casa este aşezată într-o curte cu grădină, iar în cadrul muzeului sunt expusefotografii,manuscrise,documentepersonaleşiobiectecareauaparţinutpoetuluişisoţieisale.Înholulcaseisuntexpusefotografiidefamilie,diploma

19

de bacalaureat a poetului şi cărţi din biblioteca personală. Sufrageria cu mobilier, servicul de ceai şi aparatul radio vechi redau ambianţa în care soţii Bacovia îşi primeau oaspeţii.

Cimitirul BelluAdresă: Calea Şerban Vodă nr. 249, sector 4, Bucureşti

PânăînsecolulalXIX-lea,înBucureşti,nuexistaudecât7-8cimitireîn afara oraşului, bucureştenii îngropându-şi morţii în jurul bisericilor. Astfel că, în anul 1831, legiuitorii de la acea vreme decid desființarea vechilor cimitire şi înfiinţarea unui cimitir în afara oraşului. Abia în anul 1850 această decizie a început să prindă contur când o comisie a Sfatului Orăşenesc discută concret despre acest lucru şi hotărăşte să se construiască un cimitir pe uliţa Șerban-Vodă. Atât baronul Barbu Bellu care deţinea o mare grădină în zonă, cât şi călugării de la Mănăstirea Văcăreşti care aveau

în zonă trei mori de vânt s-au conformat, donând terenul pentru a se putea construi cimitirul. SfatulOrăşenescdecideînceperealucrărilorînanul1852,iarînanul1853arhitectulAlexandruOrăscuîntocmeşte

planurile pentru construcţia unei capele. Doi ani mai târziu au început lucrările de amenajare a terenului, acestea fiind terminate în anul 1858 când cimitirul intră deplin în funcţiune. În prezent, Cimitirul Bellu a ajuns să se întindă peaproximativ28ha,dela17ha,câtaavutiniţial.Cimitirulestecunoscutdatorităfaptuluicăaiciodihnescoseriedepersonalităţi remarcabile ale României: oameni de cultură, politicieni, scriitori, oameni de ştiinţă, actori, muzicieni etc.

Parcul Carol IAdresă: sector 4, Bucureşti, delimitat de Str. General Candiano Popescu, Str. Dr. Constantin Istrati, Calea Şerban Vodă, Str. Cuţitul de Argint

Amenajat la iniţiativa Ministrului Domeniilor în Guvernul lui George GrigoreCantacuzino,pentruaservicalocprincipaldeorganizarea„ExpoziţieiGenerale Române”, Parcul Carol I a fost realizat după planurile arhitectului Eduard Redont, lucrările începând în anul 1900. Parcul a fost inaugurat şase ani mai târziu, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Parcul trebuia iniţial să se întindă pe o suprafaţă de 36 ha, dar ulterior acesta a ajuns să aibă 41 ha, dintre care 2 ha au fost destinate unui lac de agrement. După anul 1947, Parcul Carol I a fost redenumit „Parcul Libertăţii”

şi a suferit schimbări majore, o parte din monumentele prezente în parc fiind demolate sau mutate, iar pe locul Muzeului Militar a fost construit Mausoleul din Parcul Carol.

Parcul Carol I şi-a recăpătat denumirea în anul 1991 şi este gazdă pentru o serie de obiective turistice remarcabile, precum Mausoleul din Parcul Carol (Monumentul Eroilor), Monumentul Eroului Necunoscut, Fântâna Cantacuzino, Statuile Giganţii, Fântâna Zodiac, Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”, Institutul Astronomic al Academiei Române şi Arenele Romane.

Biserica Bărbătescu-NouAdresă: Str. Cuţitul de Argint nr. 1, sector 4, Bucureşti

Biserica de pe strada Cuţitul de Argint a fost construită pe locul unde în anul 1796 fusese construită o biserică mică, fără turlă, şi care era acoperită cu şindrilă. Biserica actuală a fost construită între anii 1906-1910, având ca model Biserica „Sfîntul Nicolae” - Domnesc din Iaşi. Biserica Cuţitul de Argint are un plan triconc fără pridvor, cu pronaos supralărgit, despărţit de naos printr-un perete cu trei arcade. Peste naos se află o turlă octogonală, ce se sprijină pe arce moldoveneşti şi este placată cu cărămidă asemenea întregii părţi superioare a bisericii.

Harta Circuitului cultural şi ecleziastic al Bucureştiului1. M

uzeul CFR * 2. Biserica „Sfântul Ştefan” - Cuibul cu Barză * 3. Muzeul M

ilitar Naţional * 4. Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” * 5. Palatul şi M

uzeul Naţional Cotroceni * 6. Casa M

emorială „Ion M

inulescu” * 7. Casa Mem

orială „Liviu Rebreanu - Fanny Rebreanu” * 8. Palatul Facultăţii de Medicină *

9. Monum

entul Eroilor Sanitari * 10. Biserica „Sfântul Elefterie” - Vechi * 11. Opera Naţională Bucureşti * 12. Muzeul Operei Naţionale Bucureşti *

13. Muzeul Universităţii Bucureşti * 14. Grădina Cişm

igiu * 15. Muzeul M

emorial „Gh. M

. Tattarescu” * 16. Palatul Cercului Militar Naţional * 17. M

uzeul M

unicipiului Bucureşti * 18. Biserica Colţea * 19. Biserica Oţetari * 20. Biserica Armenească * 21. M

uzeul „Theodor Pallady” * 22. Biserica Sf. Silvestru * 23. M

uzeul Naţional al Pompierilor * 24. Biserica Greacă * 25. Biserica Olari * 26. Biserica M

ântuleasa * 27. Biserica Negustori * 28. Biserica „Sfântul M

ina” - Vergu * 29. Biserica Lucaci * 30. Templul Coral * 31. Biserica Bărăţiei * 32. Biserica „Sfântul Gheorghe” - Nou * 33. Biserica „Sfântul Anton” - Curtea

Veche * 34. Muzeul Curtea Veche * 35. Biserica „Sfântul Dum

itru” - Poştă * 36. Muzeul Băncii Naţionale a Rom

âniei * 37. Mănăstirea Stavropoleos *

38. Muzeul Naţional de Istorie a Rom

âniei * 39. Muzeul Naţional Filatelic * 40. Biserica „Sfântul Spiridon” - Vechi * 41. Biserica Dom

niţa Bălaşa * 42. Biserica M

ihai Vodă * 43. Parcul Izvor * 44. Palatul Parlamentului (Casa Poporului) * 45. M

ănăstirea Antim * 46. M

uzeul „Mitropolit Antim

Ivireanul” * 47. Palatul Patriarhiei * 48. Catedrala Patriarhală * 49. M

ănăstirea Radu Vodă * 50. Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon” - Nou * 51. Biserica M

anu Cavafu * 52. Parcul Tineretului * 53. Casa M

emorială „Tudor Arghezi” * 54. Casa M

emorială „George şi Agatha Bacovia” * 55. Cim

itirul Bellu * 56. Parcul Carol I * 57. Biserica Bărbătescu-Nou

24