cuprins - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/486/limitele libertatii de exprimare....

Cuprins

Capitolul I. Relaţia dintre dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 10, şi dreptul la imagine, la bună reputaţie şi la viaţă privată, protejate de art. 8 din Convenţie _______________________________________1

COMENTARIU_________________________________________ 1

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O. ______________________________ 5

1. Criteriile pe baza cărora se realizează echilibrul dintrelibertatea de exprimare şi dreptul la respectul vieţii private _ 5

2. Articol de presă care urmăreşte să satisfacă doar simplecuriozităţi privind viaţa privată a altora _________________ 9

3. Publicarea de fotografi i realizate cu privire la o persoanăcondamnată ____________________________________ 10

4. Dreptul persoanei care exprimă viziuni extremiste de a nui se dezvălui înfăţişarea fi zică. Criterii care trebuie avute în vedere ______________________________________ 11

5. Contribuţia articolelor sau a fotografi ilor la o dezbatere deinteres general. Echilibrul între protecţia dreptului la viaţă privată şi libertatea de exprimare ___________________ 13

6. Criterii de evaluare a impactului fotografi ilor asupra vieţiiprivate a persoanei vizate __________________________ 14

7. Interzicerea publicării unei fotografi i a unei persoanepublice în contextul ştirilor privind o presupusă evaziune fi scală _________________________________________ 17

8. Publicarea de informaţii privind situaţia fi nanciară şi stilulde viaţă ale unei vedete ___________________________ 18

9. Lipsa unei obligaţii a presei privind notifi carea prealabilă apersoanelor care fac obiectul criticii __________________ 21

10. Difuzarea de fotografi i efectuate în sediul poliţiei, cuacordul agenţilor, chiar la momentul începerii urmăririi penale. Încălcarea art. 8 din Convenţie sub aspectul dreptului la viaţă privată ___________________________ 24

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ _________________________ 25

11. Articol privitor la o presupusă faptă de viol săvârşităasupra unei persoane, însoţit de fotografi i nud considerate a o înfăţişa pe aceasta __________________ 25

XII Limitele libertăţii de exprimare

12. Utilizarea imaginii şi a performanţei vocale ale unui minor în cadrul unui spot publicitar, fără acordul părinţilor ______ 27

13. Publicarea unei fotografi i asociate numelui unei alte persoane decât cea care apare în fotografi e, cu referire la fapte de natură penală. Repararea prejudiciului _______ 31

14. Afi rmaţii în presă privitoare la presupusa fi liaţie a unei persoane publice faţă de un copil din afara căsătoriei. Repararea prejudiciului moral şi publicarea hotărârii de condamnare. Răspunderea redactorului-şef şi a coordonatorului rubricii pentru materialele publicate __ 33

15. Publicarea de fotografi i cu o persoană decedată, care s-a sinucis. Echilibrul dintre libertatea de exprimare şi protejarea dreptului la viaţă privată. Prejudiciu moral _____ 44

16. Publicarea eronată a unei fotografi i prezentând o altă persoană decât cea care decedase într-un accident aviatic. Rectifi carea ulterioară a erorii ________________ 48

17. Publicarea unor fotografi i redând trupul gol şi carbonizat al unei persoane decedate într-un accident aviatic, după ce aceleaşi imagini au fost prezentate public de către autorităţi. Depăşirea limitelor libertăţii de exprimare ______ 54

18. Publicarea într-un ziar a unor fotografi i efectuate în spital, cu acordul persoanei vizate, după o intervenţie chirurgicală. Lipsa acordului pentru publicare __________ 60

Capitolul al II-lea. Calitatea şi funcţia persoanei supuse criticii __________________________________________62

COMENTARIU________________________________________ 62

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O. _____________________________ 66

19. Califi carea ca „braconier” a unui avocat şi jurnalist care a luat parte frecvent la dezbateri în mass-media. Expunere publică anterioară a acestuia _______________________ 66

20. Critici la adresa a doi politicieni, candidaţi la alegerile prezidenţiale ___________________________________ 67

21. Condamnarea pentru infracţiunea de ofensă adusă preşedintelui statului ______________________________ 69

22. Articole cuprinzând referiri la sprijinirea de către un poliţist a unor grupări teroriste. Lipsa rigorii în verifi carea informaţiilor ____________________________________ 72

23. Critici aduse de avocatul apărării procurorului de caz cu privire la comportamentul ilegal în strategia adoptată de acuzare ________________________________________ 74

24. Articol prin care se aduc reproşuri generalizate judecătorilor, în lipsa unei baze factuale sufi ciente ______ 78

Cuprins XIII

25. Calomnierea unui procuror. Lipsa oricăror elemente de probă _________________________________________ 80

26. Critici dure la adresa instituţiei Regelui, exprimate în context public şi politic ____________________________ 81

27. Critici aduse judecătorilor Curţii Constituţionale _________ 8428. Afi rmaţii publice ale avocaţilor privitoare la administrarea

justiţiei ________________________________________ 8929. Condamnarea penală a redactorului-şef al unui ziar

pentru calomnierea unor judecători __________________ 9130. Afi rmaţii ale unui înalt magistrat privitor la raportul dintre

puterea executivă şi cea legislativă __________________ 9331. Dreptul presei de a transmite în direct şedinţele de judecată _ 9532. Critici ale avocaţilor privitoare la lipsa de imparţialitate a

magistraţilor ____________________________________ 97

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ ________________________ 102

33. Critici aduse, în cadrul unor emisiuni televizate transmise în direct, unei persoane care deţine o funcţie publică importantă ____________________________________ 102

34. Alegarea de către un jurnalist a declanşării unei anchete privitoare la activitatea de europarlamentar a unei persoane ______________________________________ 105

35. Critici la adresa unui om de afaceri __________________ 11636. Exprimarea unei opinii juridice într-o culegere de

jurisprudenţă ___________________________________ 11837. Libertatea de exprimare pentru un parlamentar al opoziţiei _ 12138. Afi rmaţii cu privire la pretinse nelegalităţi săvârşite de un

procuror în legătură cu funcţia sa ___________________ 12639. Obligaţia de rezervă a magistraţilor în a-şi exprima

părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor. Depăşirea limitelor libertăţii de exprimare. Încălcarea dispoziţiilor Codului deontologic al magistraţilor ___________________________________ 130

40. Aprecieri jurnalistice cu privire la modul de desfăşurare a şedinţelor parlamentare __________________________ 135

41. Imputaţii factuale la adresa preşedintelui unui consiliu judeţean ______________________________________ 139

42. Publicarea unor fotografi i ce îl înfăţişează pe copilul minor al unei persoane publice _________________________ 143

43. Critici aduse şefului statului privitoare la implicarea sa politică _______________________________________ 145

44. Publicarea de informaţii privitoare la divorţul unei persoane care a deţinut o funcţie publică ____________ 148

45. Afi rmaţii privind tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de trucarea unei casete video ___________ 151

XIV Limitele libertăţii de exprimare

46. Critici la adresa preşedintelui unei federaţii sportive _____ 15347. Limitele criticii admisibile cu privire la activitatea

reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române __________ 15648. Acuze aduse unui parlamentar cu privire la exercitarea de

infl uenţe politice în derularea unor contracte de asistenţă juridică _______________________________________ 157

Capitolul al III-lea. Forma, modalitatea, stilul, termenii şi contextul în care este formulat şi transmis mesajul critic __________________________161

COMENTARIU_______________________________________ 161

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O. ____________________________ 166

49. Stilul jurnalistic bazat pe utilizarea interogaţiei, satirei, a aluziilor la starea mentală a primului-ministru, în cadrul unor articole critice ______________________________ 166

50. Maniera polemică de prezentare, care permite cititorului să îşi formeze propria-i opinie _____________________ 167

51. Reprezentarea într-un tablou a unor oameni politici în posturi sexuale indecente _________________________ 169

52. Utilizarea unui termen indecent privitor la calitatea unui vin renumit ____________________________________ 170

53. Exprimarea orală în cadrul unei manifestaţii, care îl lipseşte pe autor de posibilitatea de retractare şi reformulare ____________________________________ 171

54. Semnifi caţia contextului în care sunt formulate criticile ___ 17255. Interzicerea unei piese de teatru pe motiv că ar constitui o

ameninţare pentru ordinea publică __________________ 174


56. Tonul incisiv al autorului unui articol, raportat la limitele libertăţii cuvântului ______________________________ 177

57. Stil pamfl etar, satiric, prin care se înfi erează anumite tare morale şi aspecte negative ale realităţii sociale ________ 185

58. Referirea unui avocat, cu ocazia administrării interogatoriului, la dezvăluirea unei „escrocherii” _______ 187

59. Articole care conţin invective şi expresii jignitoare, fără legătură cu informarea publicului asupra unor aspecte de interes general _______________________________ 189

60. Articole de presă prin care se aduce atingere dreptului la reputaţie, demnitate şi imagine. Depăşirea limitelor dreptului la liberă exprimare prevăzut de art. 10 din Convenţia europeană. Întrunirea condiţiilor

Cuprins XV

pentru angajarea răspunderii civile delictuale a ziaristului. Daune morale _________________________ 192

61. Articole conţinând formulări insultătoare inutile din punct de vedere informativ-jurnalistic, ofensatoare şi inacceptabile stilistic _____________________________ 207

62. Articol scris într-o notă umoristică, uşor sarcastică, pamfl etară, privind calitatea actului de televiziune ______ 210

63. Afi rmaţii injurioase şi acuzaţii privind colaborarea cu fosta Securitate ____________________________________ 212

64. Analiză jurnalistică a cheltuielilor publice, prin recurgerea la argumente îmbrăcate într-un limbaj expresiv _______ 214

65. Sloganuri din cursul unei campanii de responsabilizare civică. Dreptul membrilor opoziţiei de a critica ideile membrilor partidelor afl ate la guvernare _____________ 216

66. Articol conţinând fi guri de stil, metafore, epitete sau comparaţii cu caracter ironic, însă fără a fi aduse acuzaţii directe unei persoane _____________________ 219

67. Memorii adresate unor instituţii, pe o perioadă de timp care permitea o minimă refl ecţie asupra limbajului ofensator şi trivial _______________________________ 220

68. Doza de exagerare aplicabilă afi rmaţiilor privind comportamentul unei persoane în activitatea profesională, iar nu în viaţa privată __________________ 222

69. Abordarea unui subiect de interes general vizând posibilele legături dintre fratele unui înalt demnitar şi persoane suspectate de săvârşirea unor infracţiuni. Existenţa unei baze factuale de natură a conferi verosimilitate informaţiilor ___________________ 225

Capitolul al IV-lea. Interesul public pentru tema dezbătută ___________________________230

COMENTARIU_______________________________________ 230


70. Articol având ca temă informaţii privitoare la practicarea prostituţiei într-un local ___________________________ 231

71. Disputa dintre părinţi – persoane publice – privitoare la custodia copilului lor _____________________________ 234

72. Publicarea veniturilor unui director, însoţită de un extras din deciziile fi scale de stabilire a impozitului __________ 236

73. Interzicerea, în cursul soluţionării litigiului, a publicării unui articol care aborda problema malformaţiilor cauzate de un medicament _________________________________ 237

XVI Limitele libertăţii de exprimare


74. Articol având ca temă activitatea directorului unei bănci intrate ulterior în faliment _________________________ 241

75. Relatarea anumitor fapte şi date de natură să informeze opinia publică cu privire la aspecte referitoare la Mineriada din 1990 _____________________________ 247

76. Afi rmaţii făcute în presă cu privire la modul de cheltuire a banilor publici şi corupţia existentă în instituţiile statului __ 248

77. Interesul public al dezbaterii asupra activităţii de poliţie politică şi necesitatea minimei baze factuale credibile ___ 251

78. Subiecte de interes general, privind administrarea banilor publici, plata unor taxe şi impozite __________________ 261

79. Informaţii privitoare la problemele apărute în urma decesului unui celebru artist ______________________ 263

80. Dezbateri cu privire la transferuri ilegale de jucători şi la realizarea de înţelegeri frauduloase între conducătorii cluburilor ______________________________________ 268

81. Aspecte privitoare la o pretinsă orientare sexuală a unei persoane publice din domeniul artistic _______________ 269

82. Articole care vizează viaţa de noapte şi relaţiile private ale unui fost sportiv de performanţă ____________________ 273

83. Articol în care se dezbate activitatea desfăşurată de o societate în privinţa parcărilor din oraş _______________ 276

84. Articole în care se tratează modul de funcţionare şi conducere a Camerei de Comerţ şi Industrie a României _ 278

85. Suspiciuni cu privire la caracterul „dubios” al unei licitaţii organizate de Agenţia Naţională de Integritate ________ 280

86. Publicarea de critici privind privatizarea unei societăţi pe acţiuni la un preţ subevaluat _______________________ 285

Capitolul al V-lea. Buna-credinţă a autorului afi rmaţiilor _289

COMENTARIU_______________________________________ 289


87. Presa trebuie, în principiu, să se poată baza pe rapoarte ofi ciale, fără a trebui să efectueze cercetări independente _292

88. Lipsa unei minime diligenţe în verifi carea informaţiilor şi intenţia de distrugere a credibilităţii persoanei supuse criticii _________________________________________ 295

89. Publicarea cu rea-credinţă a unor informaţii neverifi cate anterior şi contrazise de probele administrate în faţa instanţelor naţionale _____________________________ 296

Cuprins XVII

90. Aprecierea bunei-credinţe în relaţie cu caracterul defăimător al afi rmaţiei şi cu interesul public pentru tema dezbătută _____________________________________ 300


91. Publicarea de informaţii inexacte, jurnalistul bazându-se pe declaraţia Preşedintelui României şi pe textul din Monitorul Ofi cial ________________________________ 303

92. Veridicitatea informaţiilor şi buna-credinţă a autorului afi rmaţiilor în determinarea caracterului licit al faptei ____ 304

93. Publicarea unui articol defăimător, fără ca jurnaliştii să verifi ce „zvonurile” prezentate astfel într-o rubrică de „bârfe” ________________________________________ 307

94. Afi rmaţii fără bază factuală cu privire la organizarea unui eveniment, făcute pe fondul unui confl ict personal _____ 310

95. Atitudinea jurnalistului şi standardele de probă cu privire la acuzaţiile făcute, cu ocazia unui interviu, la adresa unui terţ _______________________________________ 314

96. Informaţii preluate din surse ofi ciale privind creditele neperformante şi modul de fuzionare a două bănci ____ 323

97. Eroare de montaj în prezentarea fotografi ei unei persoane arestate preventiv pentru luare de mită ______________ 325

Capitolul al VI-lea. Raportul dintre judecăţi de valoare şi imputarea de fapte concrete ______________________330

COMENTARIU_______________________________________ 330


98. Afi rmarea unor chestiuni factuale privind viaţa privată a unei persoane publice ___________________________ 332

99. Imputarea de către un parlamentar a unor fapte concrete legate de activitatea în cadrul unei instituţii de interes public ________________________________________ 334

100. Articol cuprinzând atât judecăţi de valoare, cât şi fapte concrete privitoare la desfăşurarea unor activităţi economice ____________________________________ 338

101. Imputarea unor fapte concrete, necesar a fi supuse verifi cării înainte de publicare _____________________ 342

102. Utilizarea de invective care nu pot fi califi cate ca judecăţi de valoare ____________________________________ 347

103. Afi rmaţii publicate sub pseudonim, dar care, în măsura în care au o bază factuală, sunt justifi cate de libertatea de exprimare ___________________________________ 350

XVIII Limitele libertăţii de exprimare

104. Acuzaţii de plagiat fără susţinere factuală, care atrag răspunderea autorilor articolelor şi a editorilor _________ 352

105. Opiniile exprimate în calitate de medic specialist cu privire la un tratament experimental reprezintă judecăţi de valoare _____________________________________ 356

106. Califi cativul de „spion”, în lipsa unui suport factual, excede exerciţiului normal al libertăţii de exprimare _____ 359

107. Afi rmaţiile privind legăturile cu lumea interlopă se încadrează în categoria judecăţilor de valoare _________ 362

108. Susţinere factuală a afi rmaţiilor privind presupuse conexiuni ale unor persoane publice cu persoane cercetate penal ________________________________ 364

Capitolul al VII-lea. Protejarea surselor jurnalistice ______368

COMENTARIU_______________________________________ 368


109. Condiţii care justifi că dezvăluirea surselor jurnalistice pentru a preveni scurgerile viitoare de informaţii _______ 371

110. Protejarea surselor jurnalistice în raport cu dreptul unei companii de a repara paguba produsă prin diseminarea informaţiilor confi denţiale _________________________ 372

111. Arestarea unui jurnalist pentru a-l determina să dezvăluie identitatea sursei informaţiilor ______________ 374

112. Obligarea redacţiei unui ziar la predarea fotografi ilor care permiteau identifi carea surselor jurnalistice _______ 375

113. Protejarea identităţii surselor de la care s-au obţinut informaţii privind nereguli în cadrul instituţiilor europene _ 378

114. Percheziţie care are drept scop identifi carea sursei jurnalistice _____________________________________ 380

115. Interes public care justifi că limitările aduse confi denţialităţii surselor jurnalistice _________________ 381

116. Cercetări realizate pentru a identifi ca sursa informaţiilor privind sancţionarea contravenţională a unui ministru ___ 382

117. Percheziţii la sediile ziarelor şi la domiciliile jurnaliştilor, pentru a descoperi originea scurgerii de informaţii privitoare la o anchetă în curs _____________________ 383


118. Informaţii furnizate de către o sursă, confi rmate ulterior prin pronunţarea unei soluţii de condamnare __________ 386

Cuprins XIX

Capitolul al VIII-lea. Informaţii confi denţiale şi cu caracter personal. „Avertizorii” ___________________________389

COMENTARIU_______________________________________ 389


119. Interdicţie de publicare a unui manuscris după ce informaţia şi-a pierdut caracterul secret ______________ 396

120. Necesitatea garanţiilor speciale în activitatea de supraveghere a jurnaliştilor, chiar în condiţiile în care sunt în discuţie informaţii secrete ___________________ 401

121. Corelarea măsurilor necesare pentru protecţia securităţii naţionale cu momentul până la care informaţia îşi păstrează caracterul secret _______________________ 403

122. Excluderea din magistratură a unui judecător pentru divulgarea de informaţii privind procedura penală în desfăşurare ____________________________________ 406

123. Divulgarea de către un militar activ a informaţiilor de interes pentru stat privind aspectele tehnice privitoare la o armă militară _________________________________ 409


124. Prelucrarea datelor cu caracter personal ale părţilor din dosarele instanţelor şi accesul presei la aceste date ____ 410

125. Calitatea de operator pentru prelucrarea datelor cu caracter personal _______________________________ 419

126. Culegerea de informaţii prin interceptări şi înregistrări efectuate în baza legii speciale. Răspunderea civilă delictuală a statului ca urmare a nearmonizării legislaţiei interne cu cerinţele Convenţiei europene a drepturilor omului. Cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei _ 422

Capitolul al IX-lea. Proporţionalitatea ingerinţelor sau a sancţiunilor ____________________________________429

COMENTARIU_______________________________________ 429


127. Obligarea jurnaliştilor la plata onorariilor avocaţiale de succes _______________________________________ 432

128. Efectul disuasiv al sancţiunilor asupra jurnaliştilor de investigaţie prin obligarea acestora la plata de despăgubiri civile _______________________________ 433

129. Interzicerea publicării unei cărţi pe considerentul că ar fi putut avea un efect negativ asupra moralităţii tinerilor ___ 436

XX Limitele libertăţii de exprimare

130. Interzicerea pentru viitor a publicării unor periodice în integralitate, motivat că unele articole contravin legislaţiei pentru prevenirea terorismului _____________________ 438

131. Retragerea, de către redactorul-şef, a exemplarelor ziarului după publicare ___________________________ 439

132. Obligarea la repararea daunelor morale pentru exprimarea unor acuze privind colaborarea cu Securitatea ____________________________________ 441

133. Aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar cu sus-pendare, nu se justifi că decât în condiţii excepţionale ___ 443

134. Refuzul autorităţilor de înregistrare a două publicaţii periodice ______________________________________ 445

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ ________________________ 446135. Obligarea la publicarea hotărârii de condamnare a

autorului unor afi rmaţii nedovedite __________________ 446136. Solicitare de obligare a jurnaliştilor să publice un

material prin care să se adreseze scuze publice persoanelor pretins lezate ________________________ 449

Capitolul al X-lea. Corelaţia cu principiul nediscriminării şi cu libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie ___453

COMENTARIU_______________________________________ 453

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O. ____________________________ 454137. Condamnarea de natură penală a unor parlamentari

pentru afi rmaţii prin care se incită la ură rasială, în context electoral _______________________________ 454

138. Libertatea de opinie în relaţie cu libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, fără a se garanta însă efectul opiniei exprimate _______________________________ 458

JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ ________________________ 459139. Acuzaţii de antisemitism şi de negare a

Holocaustului. Proba judecăţilor de valoare __________ 459140. Răspunderea jurnalistului şi a editorului pentru remarcile

insultătoare referitoare la înfăţişarea, caracterul şi originea etnică ale unei persoane ___________________ 462

Capitolul al XI-lea. Libertatea de exprimare în domeniul audiovizualului şi în spaţiul online _________________469

COMENTARIU_______________________________________ 469

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O. ____________________________ 471141. Societate care gestionează site-urile de ştiri pe care

apar mesaje de la cititori. Răspunderea pentru conţinutul mesajelor _____________________________________ 471

Cuprins XXI

142. Relevanţa manierei în care interviul televizat a fost pregătit, a conţinutului său, a contextului şi a scopului programului ____________________________________ 473

143. Transmiterea unei înregistrări video privind tentativa de sinucidere a unei persoane, fără anonimizarea imaginilor __475


144. Obligarea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la înlăturarea de pe un site a tuturor fotografi ilor şi fi lmelor în care sunt redate activităţi private _________________ 477

145. Excluderea unui candidat de la timpii de antenă în campania electorală ____________________________ 480

146. Conduita realizatorului emisiunii de a permite invitaţilor să formuleze acuzaţii nesusţinute __________________ 483

147. Menţinerea emisiunii într-o manieră responsabilă şi serioasă, în pofi da afi rmaţiilor denigratoare ale altor persoane, iar nu ale moderatorului __________________ 485

148. Critici formulate de terţe persoane, în cadrul emisiunilor televizate, la adresa şefului unei instituţii publice. Obligaţiile jurnalistului _____________________ 487

149. Publicarea pe o platformă online a termenilor injurioşi din comentariile scrise de anonimi. Răspunderea deţinătorului site-ului _____________________________ 498

150. Acuzaţii de şantaj făcute la adresa unui jurnalist de către un om politic, în cadrul unei emisiuni televizate ________ 503

151. Proferarea de calomnii de către moderator, în conivenţă cu societatea de televiziune în cadrul căreia activează __ 505

152. Expresii jignitoare şi afi rmaţii fără bază factuală, făcute de realizatorul unei emisiuni televizate _______________ 510

153. Imputarea de fapte concrete unei persoane publice, în cadrul unei emisiuni pamfl et _______________________ 515

154. Obligaţia moderatorului de a trasa limite rezonabile în privinţa celor declarate de invitaţii săi ________________ 518

155. Acordarea dreptului la replică poate releva buna-credinţă a moderatorului şi a postului de televiziune pe care îl reprezintă _____________________________________ 521

156. Precauţia realizatorului emisiunii de a menţiona că se citează sau se rezumă declaraţiile unor terţe persoane, indicându-se sursele informaţiilor ___________________ 523

157. Difuzarea în cadrul unei emisiuni televizate a imaginii unei persoane alături de portretul robot al suspectului unei crime _____________________________________ 525

Index ____________________________________________529

Capitolul I. Relația dintre dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de

art. 10, și dreptul la imagine, la bună reputație și la viață privată, protejate de art. 8 din Convenție

COMENTARIU

Pentru a analiza echilibrul care trebuie asigurat între dreptul la li-bertatea de exprimare şi dreptul la respectarea vieţii private, trebuie avute în vedere şase criterii, şi anume:

(i) contribuţia la o dezbatere de interes general;(ii) notorietatea persoanei vizate şi care face obiectul articolului;(iii) comportamentul anterior al persoanei în cauză în raport cu

mass-media;(iv) metoda de obţinere a informaţiilor şi veridicitatea acestora;(v) conţinutul, forma şi impactul publicaţiei şi (vi) severitatea sancţiunii aplicate jurnalistului/societăţii editoare

(cauza Axel Springer AG c. Germaniei, nr. 39954/08, Hotărârea din 7 februarie 2012, parag. 89-95).

Contribuţia la o dezbatere de interes general depinde de circumstan-ţele fiecărui caz, Curtea recunoscând existenţa unui asemenea interes nu numai în situaţia publicaţiilor privitoare la teme politice sau fapte de natură penală, dar şi în cazul celor privind teme sportive sau artistice.

Criteriul privind notorietatea persoanei supuse criticii necesită o distincţie între persoanele private şi cele care activează în domeniul public, astfel că doar primele pot reclama o protecţie sporită a vieţii lor private. Chiar dacă, în anumite circumstanţe, dreptul publicului de a fi informat poate fi extins şi asupra unor aspecte ale vieţii private a figu-rilor publice (în special când este vorba de politicieni), nu se acceptă o intruziune în viaţa privată a persoanelor – fie ele chiar foarte cunos-cute publicului – când articolele sau fotografiile publicate se limitează exclusiv la aspecte pur private şi urmăresc doar satisfacerea curiozi-tăţii cu privire la aceste aspecte a unei anume categorii de cititori. Într-un asemenea caz, se impune o interpretare mai strictă a noţiunii de liber-tate de exprimare.

2 Limitele libertăţii de exprimare

Chiar dacă se acceptă că dreptul publicului de a fi informat se ex-tinde, în circumstanţe concrete, şi cu privire la aspecte din viaţa priva-tă a persoanelor publice, Curtea a statuat că oricărei persoane, inclu-siv celor cunoscute de publicul larg, trebuie să îi fie recunoscută o „aşteptare legitimă” la protecţia şi respectul vieţii sale private [cauza Standard Verlags GmbH c. Austriei (nr. 2), nr. 21277/05, Hotărârea din 4 iunie 2009, parag. 48].

Comportamentul anterior apariţiei publicaţiei din partea persoanei supuse criticii este un element relevant, astfel că, dacă a contribuit ea însăşi la generarea sau alimentarea dezbaterii cu privire la aspectele din viaţa sa privată, expectaţia sa de protecţie trebuie să fie una mai redusă.

Metoda în care informaţiile au fost obţinute, precum şi veridicitatea acestora trebuie luate în considerare. Persoana care face publice anu-mite informaţii privitoare la viaţa privată a unei figuri publice trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, întemeindu-şi demersul pe informaţii credibile şi precise, iar, dacă autorul afirmaţiilor este un jurnalist, se impune respectarea deontologiei profesionale.

În asigurarea echilibrului dintre libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată, trebuie avut în vedere întregul conţinut al noţiunii de „viaţă privată”, nesusceptibilă de o definiţie exhaustivă, care acoperă integritatea fizică şi psihică a unei persoane şi care poate cuprinde o multitudine de aspecte ale identităţii sale, cum ar fi orientarea sexuală, numele ori alte elemente în legătură cu dreptul său la imagine. Tot astfel, sunt cuprinse orice informaţii cu privire la care cei la care se referă pot avea o aşteptare legitimă de a nu fi publicate fără consim-ţământul lor (cauza Saaristo şi alţii c. Finlandei, nr. 184/06, Hotărârea din 12 octombrie 2010, parag. 61).

În plan intern, art. 58 NCC[1] statuează că orice persoană are drep-tul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.

Potrivit art. 71 NCC, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespon-denţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor pre-văzute la art. 75. Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

[1] Legea nr. 287/2009, republicată (M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011).

I. Dreptul la imagine, la bună reputaţie şi la viaţă privată 3

Imaginea unei persoane constituie unul dintre atributele principale ale personalităţii sale, întrucât relevă caracteristicile unice ale sale, care o disting de cei din jurul său. Dreptul la protecţia propriei imagini este astfel o componentă esenţială a dezvoltării personale, care pre-supune dreptul individului de a controla utilizarea acelei imagini, impli-când dreptul de a refuza publicarea imaginii sale, de a se opune la înregistrarea, conservarea şi reproducerea propriei imagini de către o altă persoană (cauza Reklos şi Davourlis c. Greciei, nr. 1234/05, Ho-tărârea din 15 ianuarie 2009, parag. 40).

Noul Cod civil, în art. 73, cu titlul marginal „Dreptul la propria ima-gine”, stabileşte: „(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri”.

Astfel, noul Cod civil consacră în mod expres dreptul oricărei per-soane de a cere ca imaginea sa să nu fie nici reprodusă, nici publica-tă fără autorizarea sa. Ca şi numele, imaginea îşi găseşte protecţia cu titlu de element identificator al persoanei.

Dreptul la imagine permite oricărei persoane să se opună difuzării, fără acordul său expres, a imaginii sale, care este un atribut al perso-nalităţii. Aşadar, orice persoană, indiferent de notorietatea sa, are asupra imaginii sale şi utilizării acesteia un drept exclusiv.

Dreptul la imagine este recunoscut inclusiv minorilor, astfel că Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, re-publicată[1], prevede, la art. 27 alin. (1) şi (2): „(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi famili-ale. (2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi fami-lială”.

Dreptul la protecţia reputaţiei unei persoane este protejat de art. 8 din Convenţie ca parte a dreptului la respectul vieţii private (cauza Po-lanco Torres şi Movilla Polanco c. Spaniei, nr. 34147/06, Hotă rârea din 21 septembrie 2010, parag. 40).

Pentru a fi aplicabil art. 8 din Convenţie sub acest aspect, un atac împotriva reputaţiei unei persoane trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate şi să cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile aduse dreptului ei la respectul vieţii private (cauza A. c. Norvegiei, nr. 28070/06, Hotărârea din 9 aprilie 2009, parag. 64). Instanţele naţionale trebuie să identifice şi să asigure un just echilibru între libertatea de exprima-re a persoanelor care acţionează în domeniul presei şi dreptul la re-putaţie al celorlalte persoane, sancţionând referirile vexatorii la aspec-

[1] M. Of. nr. 159 din 5 martie 2014.


tele din viaţa privată a căror divulgare nu este necesară (cauza Sipoş c. României, nr. 26125/04, Hotărârea din 3 mai 2011, parag. 37 şi 38).

În ceea ce priveşte fotografiile, cu toate că libertatea de exprima-re în domeniul presei include şi publicarea acestora, Curtea recunoaş-te că fotografiile care apar în publicaţiile aşa-numite „romanţate” sau focusate pe „senzaţional”, care vizează, în general, să satisfacă curi-ozitatea publicului cu privire la detaliile vieţii strict private a unei per-soane, creează adesea un climat de hărţuire continuă, care ar putea induce persoanelor în cauză un foarte puternic sentiment de intruziu-ne în viaţa lor privată sau chiar de persecuţie [cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 1), nr. 59320/00, Hotărârea din 24 iunie 2004, parag. 59].

Instanţele naţionale, uzând de marja de apreciere care le este re-cunoscută, trebuie să pună în balanţă dreptul şi îndatorirea presei de a informa publicul cu dreptul la imagine al persoanei, cu luarea în con-siderare a interesului pentru problemele de interes general, dar şi a circumstanţelor concrete în care au fost realizate fotografiile, urmând ca, în măsura în care acestea nu au fost obţinute prin mijloace clan-destine sau viclene care să facă publicarea lor ca fiind una nelegală, să se permită presei să comunice imagini privitoare la persoanele pu-blice [cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 2), nr. 40660/08 şi nr. 60641/08, Hotărârea din 7 februarie 2012, parag. 122 şi 126].

Prin urmare, contextul şi modalitatea în care au fost făcute fotogra-fiile devin relevante în evaluarea atitudinii faţă de viaţa privată a per-soanei vizate: cu/fără ştiinţa şi acceptul persoanei; în loc public sau izolat; prin manopere viclene; prin folosirea unor dispozitive tehnice viclene; prin urmărirea persoanei de către paparazzi; în condiţii favo-rabile/nefavorabile persoanei vizate; circumstanţele relevate au exclu-siv caracter privat sau sunt în legătură cu alte evenimente ori activităţi publice etc.

Totodată, trebuie avut în vedere că persoanele publice, deşi le este recunoscută o aşteptare legitimă la respectul vieţii lor private, nu pot pretinde, totuşi, o manieră de protecţie identică cu aceea aplicabilă particularilor, necunoscuţi publicului, astfel că sunt mai expuse sur-prinderii de către paparazzi a aspectelor din viaţa lor privată [cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 3), nr. 8772/10, Hotărârea din 19 sep-tembrie 2013, parag. 53].

Presa de „senzaţie”, care abordează teme „romanţate” sau prin care se caută doar „senzaţionalul”, beneficiază de o libertate de expri-mare interpretată mai strict, Curtea recunoscând statelor o mai mare marjă de apreciere în alegerea şi dispunerea măsurilor apte să stope-ze intruziunile în viaţa privată a persoanelor de către publicaţii de acest


gen, chiar vorbindu-se de o nepermisă profitabilitate a unei părţi a mass-mediei prin specularea unor evenimente concrete de natură ex-clusiv privată a unor persoane publice (cauza Société Prisma Presse c. Franţei, nr. 66910/01 şi nr. 71612/01, Decizia din 1 iulie 2003).

În contextul raportului dintre art. 8 şi art. 10 din Convenţie, Curtea a statuat că textul Convenţiei nu impune mass-mediei o obligaţie de avertizare prealabilă a persoanelor care urmează să facă obiectul unor articole, astfel că nu se încalcă art. 8 în lipsa unei reglementări interne care să oblige jurnalistul la avertizarea prealabilă a persoanei respective, lăsându-se la aprecierea statelor membre posibilitatea in-stituirii unor astfel de obligaţii (cauza Mosley c. Regatului Unit, nr. 48009/08, Hotărârea din 10 mai 2001, parag. 132).

Anumite evenimente tragice în viaţa familială, cum ar fi moartea unui membru de familie, impun o protecţie sporită asupra vieţii private atât din partea autorităţilor, care trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că viaţa privată şi familială este respectată, cât şi din partea jurnaliştilor, care trebuie să manifeste prudenţă şi atenţie în astfel de circumstanţe delicate, mai ales când există un refuz din partea persoanelor în cauză de a fi filmate sau fotografiate (cauza Hachette Filipacchi Associés c. Franţei, nr. 7111/01, Hotărârea din 14 iunie 2007, parag. 46 şi 49).

Prin urmare, instanţa are obligaţia să pună în balanţă, pe de o parte, dreptul reclamantului la respectarea imaginii sale, la respectarea onoa-rei şi a reputaţiei, iar, pe de altă parte, interesul public faţă de libertatea de exprimare, interes în care jurnaliştii joacă un rol esenţial, de gardian public. În sensul jurisprudenţei C.E.D.O., instanţa va lua în considera-re mai multe elemente, legate de calitatea specifică pe care o poate avea autorul discursului (ziarist, politician etc.), tipul discursului (vizând domeniul politic, comercial etc.), persoana lezată (politician, funcţionar public, magistrat etc.), posibilitatea de a folosi alte exprimări, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul şi impactul acestuia (presa scrisă, te-leviziune, expoziţii etc.), locul unde a fost ţinut discursul, publicul, in-gerinţa într-un act şi proporţionalitatea ingerinţei cu scopul legitim.

JURISPRUDENŢĂ C.E.D.O.

1. Criteriile pe baza cărora se realizează echilibrul dintre liberta-tea de exprimare şi dreptul la respectul vieţii private

Punerea în balanţă a dreptului la libertatea de exprimare şi a drep-tului la respectarea vieţii private are în vedere următoarele criterii:


contribuţia la o dezbatere de interes general, notorietatea persoanei vizate şi obiectul reportajului, comportamentul anterior al persoanei în cauză, modalitatea de obţinere a informaţiilor şi veridicitatea aces-tora, conţinutul, forma şi consecinţele publicării, gravitatea sancţiu-nii impuse.

Publicarea unor articole în presă despre arestarea, pentru posesie de cocaină, a unui actor cunoscut, erou al unui film serial, este pro-tejată de libertatea de exprimare.

Cauza Axel Springer AG c. Germaniei, nr. 39954/08, hot. din 7 februarie 2012[1]

Situaţia de fapt. În anul 2004, X., un actor cunoscut din Germania, a fost arestat pentru posesie de cocaină, iar o ziaristă a dat o declaraţie so-lemnă (eidesstattliche Versicherung) prin care a afirmat că întrebase po-liţiştii prezenţi la faţa locului dacă X. fusese arestat şi care era motivul arestării. Arestarea lui X. a fost confirmată şi de procurorul W., pe care ziarista a susţinut că l-a contactat.

În ediţia sa din 29 septembrie 2004, cotidianul „Z”, editat de reclaman-tă, a publicat pe prima pagină, cu caractere mari, următorul titlu: „Cocaină! Comisarul Y. prins la festivalul berii din München”. Articolul, scris cu ca-ractere mici, se citeşte după cum urmează: „A ieşit de la toaletă tampo-nându-şi nasul în mod suspect şi a fost arestat! La festivalul berii, poliţia l-a prins pe X. (comisarul Y. la televizor) în posesia unui plic mic ce conţi-nea cocaină. Pentru detalii, citiţi pagina 12”. Articolul era însoţit de trei fotografii ale lui X., una pe prima pagină, celelalte două pe pagina 12.

La 7 iulie 2005, cotidianul „Z” a publicat în paginile din interior un arti-col intitulat „Comisarul Y. din serialul TV recunoaşte în instanţă că a prizat cocaină. Primeşte o amendă de 18.000 euro!”, care are următorul cuprins: „München – La televizor, joacă rolul unui comisar care pune răufăcătorii în spatele gratiilor. Ieri, actorul X. a fost adus, la rândul său, în faţa instan-ţei şi a mărturisit! X., care trebuia să dea explicaţii Tribunalului din München pentru «posesie ilegală de droguri», a recunoscut că a consumat droguri! Avocatul lui X. a declarat: «Recunoaştem pe deplin faptele de care suntem acuzaţi în actul de acuzare». X. a mărturisit în faţa instanţei: «Am fumat canabis ocazional şi am consumat cocaină din când în când. Acest lucru nu m-a făcut fericit. Nu era un obicei, dar se întâmpla din când în când». În-trebarea judecătorului: «Consumaţi droguri în prezent?» Răspunsul lui X.: «Nu, fumez ţigări». Sentinţa: o pedeapsă cu amenda de 18.000 euro. In-stanţa: «Mărturisirea completă a acuzatului a fost în favoarea lui». La te-levizor, X. continuă anchetele de partea legii şi ordinii. La Viena, acesta

[1] Toate cauzele C.E.D.O. redate în prezenta lucrare sunt preluate de pe site-ul Curţii, http://hudoc.echr.coe.int, în traducerea autorilor.


se află în faţa camerelor pentru serialul TV, care ar trebui să înceapă să fie difuzat pe al doilea canal în toamnă”.

X. a chemat-o în judecată pe reclamantă în faţa Tribunalului Regional din Hamburg, iar la 11 noiembrie 2005 instanţa a interzis orice nouă pu-blicare a primului articol aproape în totalitate, sub sancţiunea plăţii de pe-nalităţi cu titlu cominatoriu, în temeiul art. 823 § 1 şi art. 1004 § 1 C. civ. german (prin analogie), interpretat în lumina dreptului la protejarea personalităţii. La 21 martie 2006, Curtea de Apel din Hamburg a redus la 1.000 euro cuantumul penalităţilor impuse părţii în cauză, iar la 7 noiem-brie 2006, Curtea Federală de Justiţie a respins cererea reclamantei pentru declararea admisibilităţii recursului, pe motiv că respectiva cauză nu avea o importanţă fundamentală şi nu era necesară pentru evoluţia dreptului sau pentru a garanta o jurisprudenţă uniformă.

La 15 august 2005, în cadrul unei proceduri de ordonanţă preşedinţi-ală, Tribunalul Regional din Hamburg a admis cererea lui X. de interzice-re a oricărei noi publicări a celui de-al doilea articol, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea căilor de atac.

La 12 septembrie 2006 şi 29 ianuarie 2008, Tribunalul Regional din Hamburg a obligat societatea reclamantă să îi plătească lui X. două pe-nalităţi cu titlu cominatoriu, fiecare în valoare de 5.000 euro, pentru încăl-carea ordonanţei din 15 august 2006. Tribunalul i-a reproşat reclamantei în special faptul că a publicat în cotidianul „Z” din 7 iulie 2006 şi pe pagina de internet a acestuia, la 22 martie 2007, următoarea declaraţie a unuia dintre redactorii-şefi: „Prin urmare, nu am avut niciun fel de drept să rela-tăm procesul popularului actor X. pentru deţinere de cocaină, deşi acesta era un recidivist bine cunoscut şi infracţiunea a fost comisă la festivalul berii din München”.

Asupra art. 10 din Convenţie. Societatea reclamantă s-a plâns de interdicţia care i-a fost impusă de a relata arestarea şi condamnarea lui X.

Curtea a precizat că, astfel cum este consacrată la art. 10, libertatea de exprimare este însoţită de excepţii care necesită totuşi o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie stabilită în mod convingă-tor. Curtea a subliniat în numeroase rânduri rolul esenţial pe care îl joacă presa, fiind un „câine de pază” într-o societate democratică, statuând că această sarcină include faptul de a prezenta şi de a comenta procedurile judiciare, fapt care, cu condiţia să nu depăşească limitele precizate mai sus, contribuie la difuzarea lor şi, prin urmare, le face compatibile cu ce-rinţa conform căreia şedinţele trebuie să fie publice, prevăzută la art. 6 parag. 1 din Convenţie. Este de neconceput faptul ca problemele soluţio-nate de instanţe să nu poată, anterior sau simultan, să genereze discuţii şi în alte părţi, fie în reviste de specialitate, în presă sau în rândul publicu-lui, în general. La funcţia mass-mediei, care constă în comunicarea unor


astfel de informaţii şi idei, se adaugă dreptul publicului de a le primi. Liber-tatea jurnalistică include şi posibilitatea de a recurge la o anumită doză de exagerare sau chiar de provocare, iar, în plus, nici Curţii şi nici instanţelor interne nu le revine sarcina de a se substitui presei în alegerea modului de relatare pe care trebuie să îl adopte într-un anumit caz.

În ceea ce priveşte punerea în balanţă a dreptului la libertatea de ex-primare şi a dreptului la respectarea vieţii private, criteriile care decurg din jurisprudenţă şi care sunt relevante în speţă sunt: contribuţia la o dezba-tere de interes general; notorietatea persoanei vizate şi obiectul reporta-jului; comportamentul anterior al persoanei în cauză; modalitatea de obţi-nere a informaţiilor şi veridicitatea acestora; conţinutul, forma şi consecin-ţele publicării; gravitatea sancţiunii impuse.

În cauză, Curtea a remarcat faptul că articolele în litigiu privesc ares-tarea şi condamnarea actorului X., adică fapte judiciare publice despre care se poate considera că prezintă un anumit interes general. Într-adevăr, publicul are, în principiu, un interes să fie informat şi să se poată informa cu privire la proceduri penale, respectând, totodată, cu stricteţe prezumţia de nevinovăţie. Totuşi, gradul acestui interes variază, putând evolua în cursul procedurii – din momentul arestării – în funcţie de diverşi factori, precum notorietatea persoanei în cauză, circumstanţele cauzei şi orice element nou care apare în cursul proce durii.

În acest sens, Curtea a evidenţiat în speţă faptul că, la momentul fap-telor, X. era actorul principal al unui serial poliţist foarte popular, în care interpreta personajul central, comisarul Y., iar arestarea lui a avut loc în public, în unul dintre corturile de la festivalul berii din München. Un alt factor este comportamentul anterior al lui X. faţă de mass-media, având în vedere că el însuşi dezvăluise detalii din viaţa sa privată într-un anumit număr de interviuri. În opinia Curţii, acesta dorise să fie în centrul atenţiei, astfel încât, ţinând seama de notorietatea lui, „speranţa legitimă” de a i se proteja eficient viaţa privată era, prin urmare, limitată.

Conform Curţii, ţinând seama de natura infracţiunii săvârşite de X., de gradul său de notorietate, de circumstanţele arestării sale şi de veridicita-tea informaţiilor în cauză, reclamanta, după ce a obţinut confirmarea in-formaţiilor de către autorităţile de urmărire penală, nu avea motive suficient de puternice să creadă că trebuia să păstreze anonimatul lui X.

În ceea ce priveşte gravitatea sancţiunilor impuse reclamantei, Curtea a considerat că, deşi au fost indulgente, acestea au putut exercita un efect descurajant asupra ei, iar, în orice caz, ele nu se justificau.

În concluzie, Curtea a considerat că nu există un raport de proporţio-nalitate rezonabil între, pe de o parte, restricţiile impuse de instanţele na-ţionale în ceea ce priveşte dreptul societăţii reclamante la libertatea de exprimare şi, pe de altă parte, scopul legitim urmărit.

Astfel, Curtea a considerat că a fost încălcat art. 10 din Convenţie.


2. Articol de presă care urmăreşte să satisfacă doar simple curi-ozităţi privind viaţa privată a altora

Un articol prin care se urmăreşte doar să se satisfacă simpla cu-riozitate a unei părţi a publicului asupra unor aspecte din viaţa priva-tă a unei persoane, fără a contribui la o dezbatere de interes general, impune o interpretare mai strictă a libertăţii de exprimare.

Cauza Société Prisma Presse c. Franţei, nr. 66910/01 şinr. 71612/01, dec. din 1 iulie 2003

Situaţia de fapt. La 27 octombrie 1997, în hebdomadarul editat de so-cietatea reclamantă a fost publicat un articol privitor la vacanţa petrecută de actriţa X. în Tunisia, în compania unui bărbat despre care se susţinea în cuprinsul articolului că ar fi noul iubit al acesteia. Articolul era însoţit de şase fotografii care o prezentau pe X. în prezenţa unui bărbat, la o piscină, în costume de baie, sugerând existenţa unei legături de afecţiune între aceştia.

Apreciind că i-au fost încălcate dreptul la viaţă privată şi dreptul asupra propriei imagini, X. a solicitat în instanţă obligarea reclamantei la plata de daune morale şi publicarea unui extras din hotărârea de condamnare.

Prin hotărârea din 22 octombrie 1997, prima instanţă a admis acţiunea şi a dispus ca reclamanta să îi plătească lui X. despăgubiri în cuantum de 150.000 franci francezi şi, întemeiat pe art. 9 C. civ. francez, să procede-ze la publicarea în aceeaşi revistă a unui extras privind hotărârea pronun-ţată împotriva acesteia, instanţa apreciind că prin articolul publicat a fost încălcat dreptul la viaţă privată al lui X., iar fotografiile publicate se refereau exclusiv la momente din viaţa intimă, sentimentală a acesteia.

Instanţa de apel a respins calea de atac a reclamantei, reţinând, prin-tre altele, că relevarea de către un terţ a sentimentelor unei persoane re-prezintă o imixtiune inacceptabilă în viaţa ei sentimentală, care constituie nucleul vieţii private. Ulterior, a fost respins şi recursul reclamantei, fiind menţinute astfel hotărârile primelor instanţe.

Asupra art. 10 din Convenţie. Curtea Europeană, calificând măsuri-le dispuse de instanţa naţională ca „o ingerinţă” în libertatea de exprimare a reclamantei, a apreciat, în pofida susţinerilor reclamantei care denunţa lipsa temeiului legal al ingerinţei, că art. 9 C. civ. francez, în temeiul căruia a fost dispusă de instanţă sancţiunea privind „publicarea judiciară”, satisface exigenţele de previzibilitate a legii impuse de Convenţie.

Astfel, chiar dacă art. 9 C. civ. francez nu prevedea expres că judecă-torul poate obliga la publicarea extrasului din hotărârea de condamnare, se statuează în textul respectiv că „judecătorii pot, fără a aduce atingere prejudiciului suferit, să dispună orice măsuri, cum ar fi sechestrarea, con-fiscarea şi altele, pentru a preveni şi opri orice atingere adusă intimităţii sau vieţii private (...)”.


Curtea a constatat că textul invocat (art. 9 C. civ. francez, introdus prin Legea din 17 iulie 1970) a generat o practică flexibilă de interpretare a noţiunilor de „viaţă privată” şi „drept la imagine”, conducând la o jurispru-denţă bine stabilită şi adaptată modificărilor produse în stilul de viaţă, mentalităţile şi tehnicile apărute în societate de la intrarea în vigoare a textului respectiv, astfel că ingerinţa a fost „prevăzută de lege” şi a urmă-rit protejarea dreptului lui X. la viaţă privată.

Procedând la analiza caracterului necesar al măsurilor dispuse de in-stanţele naţionale, Curtea a constatat că publicarea articolului şi a foto-grafiilor de către reclamantă urmărea ca singur scop satisfacerea curiozi-tăţii unei anumite părţi a publicului asupra unor aspecte din viaţa privată a lui X., fără a contribui la o dezbatere asupra unei chestiuni de interes general, în pofida notorietăţii persoanei vizate. Ca atare, se impune o in-terpretare mai largă a restricţiilor în libertatea de exprimare în cazul în care prin exercitarea acesteia se aduce atingere dreptului la imagine, compo-nentă a dreptului la respectarea vieţii private.

Drept urmare, măsurile dispuse de instanţele naţionale (inclusiv obli-garea reclamantei la „publicarea judiciară”) au fost proporţionale, consti-tuind un remediu eficient pentru repararea prejudiciului produs în sfera vieţii private.

Subliniind necesitatea unei interpretări restrictive a libertăţii de expri-mare în cazurile în care sunt vizate exclusiv aspecte din viaţa privată a unei persoane, fie ea notorie, Curtea a trimis la Rezoluţia nr. 1165/1998 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei asupra dreptului la respec-tul vieţii private, apreciind că astfel de măsuri împiedică, pe cât posibil, „ca fapte relevante din viaţa exclusiv privată a unor persoane publice să devină un produs extrem de profitabil pentru o anumită parte din mass-me-dia”.

În concluzie, sancţiunile au fost justificate, fiind necesare într-o socie-tate democratică, Curtea respingând cererea reclamantei ca vădit nefon-dată, în temeiul art. 35 parag. 3 şi 4 din Convenţie.

3. Publicarea de fotografi i realizate cu privire la o persoană con-damnată

Prin interzicerea publicării unor fotografii ce înfăţişau o persoană în drumul de la instanţă spre maşina de poliţie, statul a acţionat în marja sa de apreciere pentru a respecta dreptul la viaţă privată şi buna administrare a justiţiei, iar restricţiile în libertatea de exprimare au fost susţinute de motive suficiente, măsura fiind şi proporţională cu scopul urmărit.

Cauza Egeland şi Hanseid c. Norvegiei, nr. 34438/04, hot. din 16 aprilie 2009


Situaţia de fapt. Cauza priveşte restricţiile de publicare a unor foto-grafii în presă în legătură cu un celebru caz de omor care îi implica pe fiul A. şi soţia sa, B., sora sa vitregă, C., şi un prieten al acesteia din urmă, D., care au fost acuzaţi de uciderea părinţilor şi a surorii lui A.

La data de 22 iunie 2001, un ziar a publicat fotografii ce o înfăţişau pe B., care îşi ţinea o batistă la faţă, şi pe avocatul său, Y., iar ulterior a mai publicat alte fotografii ce o înfăţişau pe B. într-o maşină de poliţie nemar-cată sau plângând după pronunţarea sentinţei.

B. nu şi-a dat consimţământul publicării acestor fotografii.Ca urmare a plângerii penale formulate de B., Curtea Supremă i-a

condamnat pe reporteri pentru publicarea fotografiilor şi i-a obligat la plata unei amenzi, în temeiul unor dispoziţii legale care interziceau fotografierea unei persoane acuzate sau condamnate în legătură cu demersul judiciar.

Asupra art. 10 din Convenţie. Reclamanţii s-au plâns de încălcarea art. 10 din Convenţie prin faptul că hotărârea Curţii Supreme a reprezen-tat o ingerinţă în dreptul acestora la liberă exprimare.

Analizând fondul cauzei, Curtea a constatat că instanţa naţională şi-a fundamentat hotărârea în parte pe necesitatea protejării vieţii private, iar în parte pe necesitatea de a se garanta un proces echitabil.

Curtea a notat că fotografiile au fost efectuate fără acordul lui B., ime-diat după ce aceasta a aflat de sentinţa de condamnare şi a fost arestată de poliţie, iar situaţia sa nu poate fi asimilată cu aceea a unei persoane care se expune voluntar, prin virtutea funcţiei sale de politician, ca o per-soană publică sau ca un participant la o dezbatere de interes public. Tot-odată, Curtea a mai apreciat că amenda impusă reclamanţilor nu era una severă.

În concluzie, Curtea a reţinut că, prin interzicerea publicării unor foto-grafii ce o înfăţişau pe B. în drumul dinspre instanţă spre o maşină de po-liţie, statul a acţionat în marja sa de apreciere pentru a respecta dreptul la viaţă privată şi buna administrare a justiţiei, iar restricţiile în libertatea de exprimare au fost susţinute de motive suficiente, măsura fiind şi proporţi-onală cu scopul urmărit.

Astfel, Curtea a considerat că nu a fost încălcat art. 10 din Convenţie.

4. Dreptul persoanei care exprimă viziuni extremiste de a nu i se dezvălui înfăţişarea fi zică. Criterii care trebuie avute în vedere

Atunci când o persoană exprimă viziuni extremiste, ea se supune la o analiză publică. Elementele ce trebuie luate în calcul atunci când se compară dreptul individului de a nu i se dezvălui înfăţişarea fizică şi interesul public în publicarea fotografiei sunt: gradul de notorie-tate a persoanei implicate, trecerea timpului de la condamnare şi până la eliberare, natura infracţiunilor, legătura dintre conţinutul re-


portajului şi fotografia difuzată, dar şi acurateţea textului care o în-soţeşte.

Cauza Österreichischer Rundfunk c. Austriei, nr. 35841/02, hot. din 7 decembrie 2006

Situaţia de fapt. Cauza priveşte difuzarea de către reclamantă a unei ştiri cu privire la eliberarea condiţionată a lui X., liderul unei organizaţii neo-naziste. Ştirea făcea referire şi la deputatul Y., care fusese condamnat şi liberat condiţionat cu 5 săptămâni în urmă, fiind, totodată, difuzată şi o fotografie făcută acestuia la procesul său din 1995.

La data de 23 septembrie 1999, Y. a formulat o cerere adresată instan-ţei, prin care a solicitat să se interzică difuzarea fotografiei sale fără con-simţământul său, iar la data de 31 decembrie 2000 instanţa austriacă a admis cererea sa.

Asupra art. 10 din Convenţie. Curtea a constatat că hotărârea in-stanţei naţionale constituie o ingerinţă în dreptul la liberă exprimare, ce este prevăzută de lege şi urmăreşte un scop legitim. Totuşi, Curtea a arătat că este necesar a se examina dacă motivele reţinute de instanţa naţională sunt relevante şi suficiente, precum şi dacă ingerinţa este pro-porţională cu scopul urmărit, sens în care trebuie să ia în considerare poziţia lui Y. Astfel, Curtea a constatat că Y. este un cunoscut membru al scenei neo-naziste în Austria, Curtea reiterând că, atunci când o per-soană exprimă viziuni extremiste, ea se supune la o analiză publică. Tot-odată, a constatat că acesta a fost condamnat anterior pentru faptul că era unul dintre liderii organizaţiei neo-naziste, al cărei scop era de a dis-truge ordinea constituţională austriacă, iar fotografia sa a fost larg publi-cată.

În timp ce Curtea a fost de acord că pot fi motive suficiente pentru a se împiedica publicarea unei fotografii a unei persoane condamnate după eliberarea sa, trebuie luate în calcul anumite elemente atunci când se cân-tăresc dreptul individului de a nu i se dezvălui înfăţişarea fizică şi interesul public în publicarea fotografiei. Elementele relevante sunt: gradul de no-torietate al persoanei implicate; trecerea timpului de la condamnare şi până la eliberare; natura infracţiunilor; legătura dintre conţinutul reportajului şi fotografia difuzată, dar şi acurateţea textului care o însoţeşte. Totodată, Curtea a mai avut în vedere şi că restul mass-mediei nu a fost împiedica-tă să publice fotografia lui Y.

În consecinţă, Curtea a reţinut că motivele aduse de instanţa naţiona-lă nu erau relevante şi suficiente pentru a justifica ingerinţa impusă, astfel că aceasta nu era necesară într-o societate democratică, în sensul art. 10 parag. 2 din Convenţie.

Astfel, Curtea a considerat că a fost încălcat art. 10 din Convenţie.


5. Contribuţia articolelor sau a fotografi ilor la o dezbatere de interes general. Echilibrul între protecţia dreptului la viaţă privată şi libertatea de exprimare

În cazurile în care trebuie să se pună în balanţă dreptul la viaţă privată, protejat de art. 8 din Convenţie, şi libertatea de exprimare, garantată de art. 10, este necesar a se analiza contribuţia fotografiilor sau a articolelor la o dezbatere de interes general.

În contextul în care fotografiile prezintă o persoană – chiar figură publică – în activităţile sale zilnice de natură pur privată şi, în plus, au fost făcute fără ştiinţa şi consimţământul acesteia, este încălcat dreptul ei la viaţă privată.

Cauza Von Hannover c. Germaniei (nr. 1), nr. 59320/00, hot. din 24 iunie 2004

Situaţia de fapt. Cauza priveşte publicarea unor fotografii în presa germană, ce o înfăţişau pe reclamantă, fiica Prinţului R., fie în timp ce se afla la un restaurat împreună cu o altă persoană, fie aflându-se pe şaua unui cal, fie în compania copiilor săi, fie în timp ce se afla în canoe, fie în timp ce era la schi, fie în timp ce juca tenis, fie în timp ce se afla împreună cu o altă persoană, fie în costum de baie, în timp ce se afla la plajă.

Deşi a încercat în mod repetat, timp de 10 ani, prin formularea mai multor acţiuni în instanţă, să împiedice publicarea fotografiilor, cererile i-au fost respinse de instanţele germane.

Asupra art. 8 şi art. 10 din Convenţie. Curtea a relevat că protecţia dreptului la viaţă privată trebuie pusă în balanţă cu libertatea de exprimare garantată de art. 10 din Convenţie. Astfel, a precizat că, în cazurile în care trebuie să se pună în balanţă cele două drepturi, este necesar a se analiza contribuţia fotografiilor sau a articolelor la o dezbatere de interes general.

În concret, Curtea a constatat că fotografiile în discuţie o prezentau pe reclamantă în activităţile sale zilnice, de natură pur privată. Totodată, s-a remarcat că reclamanta, deşi se implica în activităţi caritabile, nu exercita vreo funcţie în numele statului. Curtea a mai relevat în cauză şi importan-ţa contextului în care au fost făcute fotografiile – fără ştiinţa şi consimţă-mântul reclamantei –, dar şi a hărţuirii îndurate de multe figuri publice în viaţa lor zilnică.

În concluzie, în cauză, s-a reţinut că publicul nu avea un interes legitim în a cunoaşte unde se afla reclamanta şi cum se comporta în viaţa sa pri-vată, chiar dacă apărea uneori şi în locuri ce nu pot fi considerate izola-te. Totodată, criteriile menţionate de instanţele interne nu au fost suficien-te pentru a asigura dreptul la viaţă privată al reclamantei, considerându-se că acestea nu au realizat un just echilibru între interesele aflate în joc.

Astfel, Curtea a decis că a fost încălcat art. 8 din Convenţie.

cuprins - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/486/limitele libertatii de exprimare....

Documents