Ghid de exprimare corectăAcest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă ave i sugestii pentru acestț ghid, vă rugăm să ni le trimite i prin e-mail.ț

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Gre itș Corect Explica iiț

băiatul al cărui cartefata a cărui carte etc.

băiatul a cărui cartefata a cărei cartebăiatul ale cărui căr ițfata ale cărei căr ițbăie iiț a căror cartefetele a căror cartebăie iiț ale căror căr ițfetele ale căror căr iț

băiatul al cărui câinefata al cărei câinebăiatul ai cărui câinifata ai cărei câinibăie iiț al căror câinefetele al căror câinebăie iiț ai căror câinifetele ai căror câini

Mul i dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”.ț Totu i, există o regulă simplă, numită „acordul înș cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/căr i/câine/câini),ț iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băie ii/fetele).ț

fumător învederatadevăr inveterat

fumător inveteratadevăr învederat

Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba defumător înrăit i deș adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.

eu însu iș etc.

Masculineu însumitu însu ițel însu ișnoi în ineșvoi în ivășei în i iș ș

Feminineu însămitu însă ițea însă ișnoi însenevoi însevăele înse i (însele)ș

Pronume de întărire - vezi DEX.

cartea care am citit-oomul care l-am întrebat

cartea pe care am citit-oomul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut

În toate cazurile avem de-a face cu propozi iiț subordonate atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca iș cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie i de prepozi iaș ț pe.

omul care mi-a răspuns

În ultimele două cazuri, care este subiect, ca iș substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepozi iaț pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construc ii i esteț ș incorectă.

Mă doare apendicita.Mă doare amigdalita.

Mă doare apendicele.Mă dor amigdalele.

Apendicita iș amigdalita sunt boli. Ele nu sunt păr i ale corpului, deci nu au cum să doară.ț Totu i, construc iaș ț mă doare apendicitanu e a aș de gre ită cum pare. Se spuneș mă supără/necăje te/sâcâieș etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boalanu doare, dar dă durere.

Codri înverzi i suntț frumo i.șPantaloni alba tri s-auș rupt.Am discutat despre ni teș parametrii importan i.țParametri cei mai importan i au fostț discuta i.ț

Codrii înverzi i suntț frumo i.șÎnverzi iiț codri freamătă.Pantalonii alba tri s-auș rupt.Am discutat despre ni teș parametri importani.ț

Parametrii cei mai importan i au fostț discuta i.ț

Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii).Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul:codrii înverzi i,ț dar înverzi ii codri.ț În sintagma ni te parametri importan i,ș ț articolul este nehotărât (ni te),ș a adar toate cuvintele seș scriu cu un singur i.

copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare

un copildoi copiicopiii se joacă

un cobaidoi cobaicobaii sunt rozătoare

În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).

cea mai bine plătită doctori ăț

cel mai bine plătită doctori ăț

Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctori a nu esteț cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. i, întrucâtȘ adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai u or forma corectă inversândș topica: Doctori a cel mai bineț plătită, nu Doctori a *cea mai bine plătită.ț

îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place),

deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepozi iaț de.

preț scump preț mareUn produs este scump atunci când pre ul său esteț mare. Pre scumpț este o stru o-cămilă.ț

sticlă de un kilogram sticlă de un litru

Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Decisticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.

ora unaora doiora doisprezeceora douăzeci iș unaora douăzeci iș doi

ora unuora douăora douăsprezeceora douăzeci iș unuora douăzeci iș două

Ora unu/douăzeci i unuș , deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excep ii, explicabile prin faptul căț mo tenesc forma ini ială a felului cum eraș ț exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nop ii,ț mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat i pe lângă femininulș oră: ora unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci i două,ș s-a impus forma de feminin, care este i cea de neutruș plural:două ceasuri după miezul zilei/nop ii,ț de unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neîn eles cum cineva poateț rostiora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!

Am luat un pix de la ei iș i l-am dat înapoi.

Am luat un pix de la ei iș li l-am dat înapoi.

Am luat un pix de la ei iș l-am dat înapoi (lor).

Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totu i, aceasta este una din situa iile când ambeleș ț construc ii sunt de evitat. Un motiv esteț eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construc ia s-ar schimba:ț am luat o minge de la ei iș le-am dat-o înapoi.

... datorită publicului iș a

încurajărilor acestuia...

... datorită publicului iș încurajărilor acestuia..

.

După datorită se folose te dativul. Articolulș posesiv a (al, ai, ale)este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.

Era crispat iș zâmbea fortuit.

Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit.

Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „for atț ”.

cartea anului acesta cartea anului acestuiaAdjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr i caz cu substantivul determinat.ș

condi iileț cele mai condi iileț optime Adjectivele care la origine sunt comparative iș

optimeo listă foarte completă

o listă completă

superlative:exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfectnu formează grade de compara ie.țDe asemenea nu formează grade de compara ieț nici adjectivele care exprimă o însu ireș absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.

Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.

Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.

Din cauza este o locu iune prepozi ională careț ț cere întotdeauna cazul genitiv.

Le-am mul umimț la cei care m-au ajutat.I-am mul umitț la unu dintre cei care m-au ajutat.

Le-am mul umitț celor care m-au ajutat.I-am mul umitț unuia dintre cei care m-au ajutat.Le-am mul umitț la trei dintre cei care m-au ajutat.Le-am mul umitț la asemenea/astfel de oamenipentru ajutorul dat.

Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mul umit?”ț (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mul umit?”ț (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o gre eală, ci mai curândș un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.Limba literară acceptă construc ia cuț prepozi iaț la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).

abrogarea legii adoptată acum un an

abrogarea legii adoptate acum un an

Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr i caz cu substantivul pe care îl determină.ș Aici legii este în cazul genitiv, deci iș adoptate trebuie pus în cazul genitiv.

Ouălele sunt proaspete.Încondeierea ouălelor este o tradi ieț frumoasă.

Ouăle sunt proaspete.Încondeierea ouălor este o tradi ie frumoasă.ț

Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; căr i-căr ile; ouă-ouăle.ț ț . Vezi iș defini ia cuț paradigma expandată.

Solicitatorul întrune teș unsummum de calită i, care îlț recomandă pentru a fi angajat.

Solicitatorul întrune teș o sumăde calită i, care îlț recomandă pentru a fi angajat.Scriitorul a ajuns la unsummum al calită ilor artistice greuț de depă it.ș

Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este gre ită.ș

Doamna Ionescu este unfilolog / politician / doctor / pre edinte /ș

Doamna Ionescu este ofilologă / politiciană / doctori ă / pre edintă /ț ș

Majoritatea profesiilor au i formă de feminin înș limba română.

artist / profesor / muzician / sculptor renumit.

artistă / profesoară / muziciană / sculptori ăț renumită.

un medicament pentruameliorarea durerii

un medicament pentruatenuarea durerii

Ameliorare înseamnă îmbunătă ireț , or durerea nu poate fi îmbunătă ită. E corect, însă,ț ameliorarea stării de sănătate.

rata de promovabilitate la bac...

rata de promovare la bac...rata promovabilită iiț la bac...

Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însu ire de a fi promovat”, ceea ceș nu e normal ca exprimare. Dar,promovabilitate înseamnă i „ac iunea, stareaș ț de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construc ie corectă.ț

Forme verbale

Gre itș Corect Explica iiț

eu creztu creziel creazăcreerea/creearea/creiarealumii

eu creeztu creeziel creeazăcrearea lumii

Verbul a crea, de i aparent se termină înș -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru u urin ă, conjuga i-l ca iș șț ț pe a lucra, înlocuindlucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează apar in verbuluiț a crede:prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluia iș verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.

eu creiezeu agreiezeu întemeezeu încleez

eu creezeu agreezeu întemeiezeu încleiez

Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare i în formele conjugate:ș eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.

mi-ar place mi-ar plăcea

Infinitivul verbului este a plăcea, iar condi ional-optativul se formează cu verbulț auxiliar a avea (în acest caz, ar) i cuș infinitivul.

Fi cuminte!Să fi punctual.Să nu fi trist.Nu fii fraier!Să fii tiut ce pierd, n-aș ș fiilipsit.Aș fii mândru dacă a lua unș premiu.Promit că voi fii punctual.

Fii cuminte!Să fii punctual.Să nu fii trist.Nu fi fraier!Să fi tiut ce pierd,ș n-aș filipsit.Aș fi mândru dacă a lua un premiu.șPromit că

Se folose teș fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) i la conjunctiv afirmativ sauș negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situa ii, se folose teț ș fi.

voi fi punctual.

Aș venii i eu cu voi.șCât am putut dormii!

Aș veni i eu cuș voi.Cât am putut dormi!

În primul caz, verbul este la modul condi ional-optativ, care se construie teț ș întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormiisunt valabile pentru perfectul simplu.

Nu fă asta. Nu face asta.Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.

nu se merită să a tep iș țnu se există a a cevaș

nu merită să a tep iș țnu există a a cevaș

Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita iș a existaau apărut, probabil, prin contaminare cu construc iile similare deț tipul nu se obi nuie te, nu se justifică, nu seș ș face/cade, dar ele nu au nicio justificare.

Când am venit la tine, tuplecasei deja.

Când am venit la tine, tuplecase iș deja.

Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construie te cuș termina iaț -se i,ș nu –sei (valabilă pentru pers. I sing.): plecase i, plăcuse i, mersese i,ș ș ș coborâse i, iubise i.ș ș

A fost investit în func ia de ...țA învestit mult în afacere.

A fost învestit în func ia de ...țA investit mult în afacere.

De i au o etimologie comună, verbeleș a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) iș a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribu ie”) auț evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferen ia i formal, prinț ș adoptarea formei învesti.

Să cere- iț voie înainte să pleca i.țNu trage- i!țCere iț drepturile tale.Trage iț pătura (pe tine).

Să cere iț voie înainte să pleca i.țNu trage i!țCere- iț drepturile tale.Trage- iț pătura (pe tine).

Când - iț apare ca desinen ă pentru indicareaț pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cere i, voi trage i.ț ț Dar se scrie despăr it prin cratimă de un verb laț imperativ, când - iț este forma prescurtată a pronumelui î i,ț forma de dativ a lui tu,care în astfel de construc ii are rol de pronumeț posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere- iț drepturile = cere drepturile tale; trage- iț pătura = trage pătura (ta) pe corpultău; pune- i pălăria pe cap = puneț pălăria (ta) pe capul tău.

eu crap (de râs, de ciudă).tu crapi (de râs, de ciudă).el se în ealășvrea să (te) în aleșel/ea se a eazășsă aibe parte

eu crăp (de râs, de ciudă).tu crăpi (de râs, de ciudă).el se în alășvrea să (te) în eleș

Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma în aleș există doar pentru sensul învechit „a pune aua pe...”ș (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a în elaș , ci a în eua).ș

el/ea se a azășsă aibă parte

De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.

a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.

De-te la o parteDăde i-văț jos.

Dă-te la o parte.Da i-văț jos.

De, dăde i,ț ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.

Ce-s cu căr ile astea pe masă?țCe sunt cu căr ile astea peț masă?

Ce-i cu căr ileț astea pe masă?Ce este cu căr ileț astea pe masă?

Folosirea verbului -i (formă abreviată iș modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe căr i,ț deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu căr ileț astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ă tia pe masă? Ce-i cu tine?ș

mă risc să dau un pronostic...te ri tiș să-l înfrun i pe ef?ț ș

risc să dau un pronostic...ri tiș să-l înfrun iț pe ef?ș

Chiar dacă unele dic ionare men ioneazăț ț că a risca este i reflexiv, aceste forme suntș învechite i nerecomandate.ș

Folosirea corectă a unor adverbe i prepozi ii. Alte devieri ortografice. Expresiiș ț

Gre itș Corect Explica iiț

Eu am decât trei picioare.Mai lipse teș decât Mihai.Am decât 10000 lei.

Eu am numai trei picioare.Mai lipse teș doar Mihai.Nu am decât 10000 lei.

Ca adverbe restrictive, în construc iiț afirmative se folosesc numaisau doar, iar în construc ii negative se folose teț ș decât.

Ne-am văzut doar odată în ultimul an.A fost o dată ca niciodată...O dată cu Ana, a venit i Barbu.ș

Era vesel iș o dată s-a întristat.

Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.A fost odată ca niciodată... (cândva)Odată cu Ana, a venit iș Barbu. (concomitent)Era vesel iș odată s-a întristat. (deodată)

O dată este o construc ie formată dinț numeralul o (una) i substantivulș dată („caz, ocazie, situa ie în care se petrece ceva”) iț ș indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi iș defini iile pentruț dată, odată.

Numai tiu ce să cred.șNu mai tu tii ce s-aș întâmplat.

Nu mai tiu ce să cred.șNumai tu tii ce s-aș întâmplat.

Se face confuzie între două situa ii foarteț diferite, între cuvântulnumai i un grupajș relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu func ie de delimitare, cu acela iț ș sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu iș al ii);ț voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente î iș păstrează autonomia, nu fiind o simplă nega ie, iarț mai, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea ac iuniiț

exprimate de verb: mai tiu = încă tiu,ș ș continui să tiu; nu mai tiu = am încetatș ș (deja) să tiu.ș Deci, fa ă de simpla nega ieț ț nu tiu, maiș aduce precizarea, nuan areaț

că înainte am tiut.ș

Plouă în continuu.România este încontinuuprogres.

Plouă încontinuu (incontinuu).România este în continuuprogres.

Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), u or deș recunoscut, deoarece determină un verb. Construc iaț în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Func ia de adjectiv este confirmatăț i de caracterul flexibil al cuvântului –ș în

continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar i de mobilitatea sintactică:ș în continuu

progres/în progres continuu.

ascultă muzică lamaxim/minimmaxim de profit cu unminimum efort

ascultă muzică (dată/emisă) lamaximum/minimummaximum de profit cu unminim efort

La maximum/minimum sunt locu iuniț adverbiale, compuse din prepozi iaț la plus substantivele maximum/minimum, i determinăș verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea i în alte contexte –ș în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim i determină diferiteș substantive, putând suferi i modificăriș flexionare: valoare maximă, eforturi minime.

cartea după noptieră cartea de pe noptieră

De i marcat caș impropriu, sensul de pe al prepozi ieiț după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism nerecomandabil.

Până număr la trei să pleca i de-aici!ț

Până număr până la trei să pleca i de-aici!ț

Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezen a primuluiț pânădetermină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar i cel de-al doilea.ș

eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt

Există multe argumente pro i contra trecerii,ș în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca i a revenirii la folosireaș lui â),dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este gre ită oricum!ș

ângera hotărâreântregirehotărîthotărînd

îngera hotărîreîntregirehotărâthotărând

La începutul i la sfâr itul cuvintelor seș ș folose te numaiș î, ca i în cuvintele formate cuș prefix, dacă î este prima literă din rădăcină(reînnoire, neîntors). Deci, participiul i gerunziul verbelor nu fac excep ie:ș ț coborât-

coborând etc.

intreprinde, intreprindere,

întreprinde, întreprindere,

Toate cuvintele din această familie se scriu ( iș se pronun ă) doar cuț î, nu cu i.

intreprinzător... întreprinzător...

a înpodobia înpro cașa se înbuibaa înbiba

a împodobia împro cașa se îmbuibaa îmbiba

Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele române ti,ș apare consoana -m-, nu -n.- Fac excep ieț cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) iș cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe, Istanbul).

anti-drogne-respectuosrăs-poimâine

antidrognerespectuosrăspoimâine

În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează i nu seș despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dic ionare, se despart prin cratimă:ț anti-preziden ial, anti-Ionescu, anti-oriceț etc.

Lini te!ș Să nu se audă musca!

Lini te!ș Să se audă musca!Lini te!ș Să nu se audă nici musca!

În primul caz, se cere să fie atât de lini te, încâtș să se audă bâzâitul unei mu te; în al doilea,ș cererea e i mai categorică, să fie atât deș lini te, încât să nu se audă absolut nici unș zgomot.

a da sfoară în arăț a da sfară/ farăș în arăț

Confuzie u or de în elesș ț între sfară/ farăș („fum”) iș sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ie it din uz.ș Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distan ă, prin aprinderea unorț focuri, mai precis, ini ial,ț a da sfară în arăț însemna a semnala ceva cu ajutorul

fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici, evolu ia laț a răspândi o veste, sensul actual.

câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare

Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performan elor câinelui la vânătoare...ț

Circulă de mai multă vreme recomandarea ca ideea de "parte dintr-un întreg sau dintr-o mul ime"ț (sensul partitiv) să se exprime în română în mod specializat, diferen iat: prin prepozi iaț ț din dacă mul imea de referin ă este desemnată de un singular cu sens colectiv ("unul din grup") i prinț ț ș prepozi iaț dintre dacă e vorba de un substantiv la plural ("unul dintre tineri"). Unii tind să considere această recomandare ca o regulă fermă, absolută; în unele edituri i redac ii se corectează sever textele,ș ț eliminîndu-se, ca i cînd ar fi o gre eală, combina ia prepozi iei din cu un plural ("unul din tineri"). Deș ș ț ț fapt, presupusa regulă reprezintă o încercare destul de recentă de normare a limbii, care nu se bazează nici pe uz, nici pe etimologie, nici pe coeren a sistemului lingvistic: autorii i vorbitorii mai vechi i maiț ș ș noi folosesc, în asemenea construc ii, ambele prepozi ii. Sintagme fixate în limbă - din două una, într-ț țuna din zile - confirmă normalitatea i stabilitatea acestei folosiri: din are în limba română sens partitiv iș ș nimic nu limitează combinarea sa cu un plural. E suficient un minim sondaj statistic pentru a aduce numeroase argumente de autoritate i exemple clasice în acest sens. Într-un volum de proză al luiș Creangă (am folosit, pentru comoditatea căutării automate, edi ii electronice) apar 9 construc ii de tipulț ț unul din..., urmate de un plural ("unul din ei veste te împăratului") i 8 construc ii unul dintre... ("ziseș ș ț unul dintre plăie i"). Într-un volum similar ca dimensiuni din proza lui Eminescu, găsim de 19 ori unul dinș ("Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur"; "baba trebuia să-i dea unul din cai"; "călugărul Dan e unul din colarii Academiei", "unul din acei îngeri căzu i" etc.) i niciodată unul dintre.ș ț ș Alternarea pare să depindă de ra iuni stilistice: preferin a unui autor pentru una sau alta din construc ii,ț ț ț dorin a de varia ie sinonimică, diferen e de eufonie, necesitatea de a sublinia un segment de text etc. iț ț ț ș G. Călinescu pare a fi preferat în mod clar tiparul unul din: în Via a lui Eminescu apare doar acesta (deț 14 ori). Am putea presupune că lucrurile stau altfel în limba de astăzi: într-adevăr, într-un volum de Mircea Horia Simionescu, Bibliografie generală, apare numai de 8 ori unul din urmat de plural, fa ă de 32ț de apari ii pentru unul dintre... În schimb, la I.D. Sârbu (Adio Europa, vol. I), există 13 exemple unul dinț + plural - i doar 5 unul dintre. În Internet, raportul dintre circa 2000 de citate con inînd secven a "unulș ț ț din ei" i 6.000 cu "unul dintre ei" indică o preferin ă netă, dar construc iile cu din, reprezentînd totu iș ț ț ș un sfert din total, nu pot fi considerate o abatere. Uzul poate confirma cel mult o cre tere a frecven eiș ț structurii cu dintre, în defavoarea celei cu din: la aceasta au contribuit poate tocmai ac iunile normativeț de care am vorbit la început; există însă i o tendin ă reală, demult observată, de a prefera formeleș ț "amplificate", pe măsură ce acelea mai vechi se reduc i se desemantizează.șE important să în elegem cum i cînd s-a constituit recomandarea în cauză. Ea nu apare în vechileț ș gramatici, în care găsim, cel mult, exemple care să o contrazică. La S. Micu i Gh. incai, în Elementaș ș linguae daco-romanae, 1780, există, în loc de din sau dintre, chiar dintru: "unii dintru cei mai buni fărta i a lui" (p. 101). La Heliade Rădulescu, în Gramatica românească, 1828, surpriza e alta: dintreț precedă un singular: "s-a ascultat unul dintre norod" (p. 108-109). La I.A. Candrea, Cours complet de grammaire roumaine, 1927, exemplele cu din - "unul din noi", "o parte din solda i" - i cele cu dintre -ț ș "câ iva dintre dân ii" sînt urmate de precizarea că, pentru sensul dat, româna folose te mai desț ș ș prepozi ia din (p. 244-246). În Gramatica limbii române, 1945, a lui Al. Rosetti i J. Byck, unul dinț ș exemple este "Care din voi a cântat?"; citate asemănătoare va înregistra - nu pentru a le condamna - iș gramatica Academiei (1966). Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1948), e interesat de un alt fenomen: înlocuirea în uz a construc iilor cu de (indicînd tipul) prin cele cu din (indicînd partea, materiaț etc.), pe care le consideră mai concrete. O observa ie a autorului ne interesează în mod special: elț consideră "din punct de vedere strict logic (...) absurdă" o construc ie cu din + singular (non-colectiv),ț pentru că "din presupune existen a mai multor obiecte de acela i fel (ca să po i lua sau alege unul dinț ș ț

ele) i, deci, existen a unui cuvânt la plural" (p. 391). De abia prin anii '70 construc ia cu din începe săș ț ț fie condamnată, fiind considerată - în mod surprinzător - nouă, populară, gre ită: un caz de substituireș care "de i nerecomandabil, cunoa te o răspîndire extrem de mare - chiar i în scris" (Limba românăș ș ș contemporană, I, 1974, coord. I. Coteanu, p. 303).Op iunea pentru dintre în construc iile discutate nu corespunde, a a cum am văzut, unui "adevărț ț ș absolut" al sistemului sau uzului limbii, ci reflectă în primul rînd o dorin ă de ra ionalizare iț ț ș sistematizare. Problema e dacă o asemenea reglementare, care face să fie percepute ca gre eli sau celș mult ca arhaisme mii de pagini vechi i noi, care reduce posibilitatea de varia ie stilistică instaurînd,ș ț monoton, "legea lui dintre", este sau nu utilă. În principiu, o normare de acest tip nu e imposibilă: autoritatea unor persoane i institu ii poate impune reguli inexistente în trecut. Există, tot în zonaș ț prepozi iilor, precedentul lui de cătreț : o prepozi ie compusă introdusă în uz, dar mai ales impusă prinț coală i lucrări de gramatică, pentru a marca mai clar complementul de agent. Din fericire, în acest cazș ș

nu s-a considerat gre eală construc ia mai veche, cu de, păstrîndu-se o utilă varia ie stilistico-ș ț țpragmatică, în care se ine cont instinctiv de subliniere, individualizare etc. Ar fi bine ca i în cazulț ș varia iei din / dintre să se în eleagă că dintre nu este cu nimic mai motivat, mai ra ional decît din - iț ț ț ș mai ales că nu este obligatoriu.

Forme de plural gre iteșCuvântul Plural corect Plural gre itș Comentarii

bătrâne ețpână la adânci bătrâne iț

până la adânci bătrâne eț

Adânci este la plural, deci i bătrâne iș ț trebuie pus la plural.

colonel colonei coloneli

drajeu drajeuri drajee

festival festivaluri festivale

ingredient ingrediente ingredien iț

jantă jante jen i/gen iț ț

laser lasere laseri Laseri este o formă acceptată de DN.

minge mingi mingiiMingii este pluralul lui mingie, care este acceptat de DEX 2009, dar nu i deș DOOM 2.

nivel... la toate nivelurile ...

... la toate nivelele ...

Folosim pluralul nivele numai pentru nivelul ca instrument (sensul 2 din DEX '98).

nostru mun ii no triț ș mun ii no triiț ș

Singurul motiv pentru care s-ar adăuga un al doileai este articolul hotărât. Dar no triș este adjectiv posesiv i nu seș articulează niciodată.

orar orare orarii Orarii este pluralul lui orariu care este o formă rară a cuvântului orar, atestată

numai de DLRM.

reactor reactoare reactori Reactori este o formă acceptată de DN.

suport suporturi supor iț Supor iț este o formă acceptată de DN.

ultimultimele (feminin plural articulat)

ultimile

orme gre ite ale cuvintelorș

Forma corectăForme gre iteș Comentarii

abi a abea

amândurora (dativul lui amândoi)

amândoruraCum spunem tuturor, nu totorur, la fel spunem iș amândurora.

anticameră antecamerăO edi ie veche a Dic ionarului de neologisme acceptăț ț totu i iș ș antecameră ca variantă.

biscuit biscuite

calmar, calamar oricum altfelAcademia Română pare să fi cedat presiunii meniurilor agramate de prin restaurante. DEX 2009 i DOOM 2ș recomandă formacalamar.

celălalt celălant Vezi defini ia.ț

chiuvetă ghiuvetă

complet complect

DEX-ul men ioneazăț complect ca variantă acceptată a lui complet.DOOM i DOOM2 nu acceptăș forma complect. Dacă până acum a i folositț complet, vă recomandăm să-l folosi i i în continuare...ț ș

de asemenea deasemenea Deasemenea nu există în DEX.

delincventdelicvent, delictvent

Delincvent nu are legătură cu delictul. Delicvent este doar o formă acceptată de DEX (dar nu i de DOOM i DOOM2).ș ș

genuflexiune genoflexiune

grep, grepfrut, grape-fruitgref, grefrut sau altfel

clasa întâi, clasa întâia clasa a-ntâiaPână nu demult, singura construc ie corectă eraț clasa întâi.DOOM2 permite, spre deosebire de lucrările normative anterioare, i construc ii de tipulș ț clasa întâia.

jantă (de roată)geantă, jeantă

Geantă este o formă acceptată de unele dic ionare.ț

gre ealăș gre alăș La fel ca iș repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).

lubrifiant lubrefiant

mostră monstră

nes (prescurtare de la ness

nescafe)

obstetrică obstretică

oprobriu oprobiu

optsprezece, optsprezecelea

oricum altfelFormele op peș / op peleaș , optâ peș / optâ peleaș , optsprece /optsprecelea, sunt men ionate în DMLR, dar nu i în DEXț ș sau DOOM.

optulea oricum altfel

piuneză pioneză Pioneză este doar o formă acceptată.

pre edin ieș ț pre eden ieș ț

DN men ionează iț ș pre eden ie;ș ț totu i, România areș pre edinte, nu „pre edente”!ș șA nu se confunda cu adjectivul preziden ial, care provineț din fr. présidentiel.

reiat raiat

repercusiune repercursiune

sandvici, sandviș, sanviș,sendviș oricum altfel

În ultimele edi ii ale DEX i DOOM, forma recomandatăț ș estesandvici.

serviciu servici Servici nu există în DEX.

tobogan, topogan oricum altfel DOOM2 a acceptat pentru prima dată i formaș topogan.

tontălău tăntălău Provine din tont.

II. ă sau e?Mioara Avram -Ortografia pentru to iț

Problema alegerii între ă şi e este simplă şi se rezolvă ferm şi clar după semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise i şi u; este relativ simplă şi cu o soluţie convenţională după vocale; este complicată şi supusă unor reguli în mare parte individuale după consoane.1. După semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise i, respectiv u, de fapt, nu există alegere. În limba literară nu se pronunţă niciodată [ĭă] şi nici nu se scrie iă, ci numai ie (= [ĭe]): de aceea verbele de conjugarea I cu tema în [ĭ] au -e în loc de -ă la persoana a 3-a sg. a indicativului prezent (moaie, taie) şi a perfectului simplu (muie, tăie) şi -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tăiem). Nu se pronunţă [ŭe], ci numai [ŭă]), scris uă: de aceea substantivul ou are pluralul cu desinenţa -ă (ouă), faţă de desinenţa -e a altor substantive neutre.2. După vocale nu sînt numeroase situaţiile care pun probleme. După i vocalic este valabilă interdicţia apariţiei lui ă, ca şi după isemiconsonantic, care de fapt există în pronunţare, dar nu e notat după vocală. Nu se pronunţă [i-ă] şi nu se scrie iă, ci numai ie (=[i-e]): de aceea şi verbele de conjugarea I cu tema în i vocalic au -e în loc de -ă la persoana a 3-a singular a indicativului prezent (apropie, zgîrie) şi a perfectului simplu (apropie, zgîrie, repatrie) şi -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (apropiem, zgîriem, repatriem).După u vocalic nu acţionează însă interdicţia legată de semiconsoana corespunzătoare, deci sînt posibile ambele vocale în discuţie, iar scrierea reflectă pronunţarea. Se pronunţă şi se scrie continuă adj. f. sg. (< continuu) sau vb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la continua) —continue adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.); evaluez — evaluăm.După e nu se pronunţă de obicei [ă] şi nici [e] pur. Se scrie însă atît ă, cît şi e, conform principiului morfologic, în forme flexionare diferite ale verbelor cu tema în -e (agrea, crea, suplea): agreăm, creăm, dar agreez, agreezi, agreeze, respectiv creez, creezi, creeze; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al verbului crea, anume creare, are genitiv-dativul singular şi pluralul în -ări: creări.3. Cele mai multe probleme apar după consoane. a. După j, ş alegerea între ă şi e nu se rezolvă la fel de categoric ca în cazul lui î şi isau a şi ea. În rădăcini se scrie de obicei e: injecţie, jecmăni, jefui, jeg — şi jegos —, jeli, jerpeli, jertfă, păianjen, scrijeli/scrijela, stînjen; deşert — şi deşerta, deşertăciune —, muşeţel, şedea, şei pl. şi şelar — şi şelărie, deşela, înşela, înşeua —, şeici (pl. de la şaică), şepci pl. — şişepcar, şepcărie, şepcuţă —, şeptar şi şeptime, şerb, şerpi pl. — şi şerpar, şerpariţă, şerpărie, şerpesc, şerpoaică, şerpui etc. —, şervet, şes, şesar şi şesime. Se scrie însă ă în jăcaş, jăchilă, jălbar, jăpcan, jăratic, jărăgai, jări, jărci (pl. de la jarcă), pojărnicie, stejăriş — şi stejărel, stejăruţ, stejărişte —; deşănţat, şăgalnic, şăgi (pl. de la şagă), şăluţ, şalvirie, şănţuleţ — şi şănţişor, şănţui, şănţurele —, şătrar — şişătrăreasă —, şătruţă.

Îndreptarele curente îşi permit să simplifice situaţia, formulînd regulascrierii numai cu e în rădăcina cuvintelor, în ciuda „excepţiilor” admise, dat fiind că cele mai multe cuvinte scrise corect cu ă sînt cuvinte de mică importanţă (învechite sau/şi regionale, diminutive rare).În afixele flexionare şi lexicale se poate scrie atît ă, cît şi e, în funcţie de afix şi de clasa de flexiune sau de derivare. Substantivele şi adjectivele feminine cu tema în j, ş se pronunţă şi se scriu numai cu -ă la nominativ-acuzativul (şi la vocativul egal cu această formă) singular: cîrjă, coajă, grijă, lojă, majă, ojă, plajă, rujă, schijă, tijă, vrajă; avalanşă, broşă, cămaşă, cireaşă, cravaşă, drăgălaşă, fruntaşă, gureşă, mătuşă, naşă, păpuşă, tovarăşă, tuşă, uriaşă, uşă etc. (nu coaje, grije..., cămaşe, păpuşe...); ele pot avea -e la plural şi la genitiv-dativ singular: cîrje, plaje, ruje, schije, tije; avalanşe, broşe, cireşe, cravaşe, drăgălaşe, fruntaşe, gureşe, naşe, tovarăşe, tuşe, uriaşe(celelalte substantive din lista dată pentru singular au pluralul în -i). La genul masculin se pronunţă şi se scrie -ă la forma de singular (pentru toate cazurile) a substantivelor bulibaşă, paşă, dar -e în forma de vocativ singular a substantivelor şi adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ în ş: chipeşe (domn!), tovarăşe!Verbele de conjugarea I cu tema în j, ş se pronunţă şi se scriu cu -ă la persoana 1 plural şi a 3-a singular şi plural a indicativului prezent (degajăm, degajă; înfăşăm, înfaşă) şi la persoana a 3-a singular a perfectului simplu (angajă, etajă, încurajă), dar cu -e la persoana a 3-a sg. şi pl. a conjunctivului prezent (degaje; înfeşe, îngroaşe etc.). Desinenţa verbelor cu prezent slab este la conjugarea I -ez, iar la a IV-a -esc: angajez, furişez, mînjesc, păşesc etc.Se pronunţă şi se scriu cu ă sufixele -ămînt, -ător şi forma de plural (şi genitiv-dativ singular) a sufixului -are: îngrăşămînt; crucişător, înduioşător, înfricoşător, îngrăşător; angajări, amenajări, etajări, încurajări, detaşări, înduioşări, retuşări etc. Tot -ă- este corect în derivatele cu -ean de la toponime în -ani: botoşănean, focşănean.Se pronunţă şi se scriu cu -e sufixele -el, -esc şi formele de plural (şi de genitiv-dativ singular) ale sufixelor -eală, -ean: rotunjel, burduşel, frumuşel; vitejesc, strămoşesc; oblojeli, greşeli; clujeni,

ieşeni etc. Sufixele -ăreasă şi -ereasă, -ărie şi -erie au prima vocală diferită după cum sînt legate de sufixul -ar (-ăreasă, -ărie) sau -er (-ereasă, -erie). Se pronunţă şi se scrie corect ă în borşăreasă, cenuşăreasă, dar eîn lenjereasă; tot astfel, birjărie, căşărie, chiţibuşărie, gogoşărie, lăcătuşărie, dar lenjerie, menajerie, străjerie. Derivatele cu -esc, -eştede la cuvinte formate cu -ar se pronunţă şi se scriu corect cu -ăresc, -ăreşte: birjăresc, birjăreşte, căluşăresc; e din -er + -esc, -eşte se menţine: străjeresc.b. După s, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă în pasăre, să conjcţ., sămînţă, său pron. şi adj. pos., ţesăla, dar e închiseliţă, se pron. refl., secară, secui — şi secuiesc, secuime —, semăna — şi asemăna —, seminţe (pl. < sămînţă), seu s.

Limba literară face deosebire între să şi se (de exemplu: să ştie conj., prez. 3 sg. şi pl. activ, personal; se ştie ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv impersonal; să se şti conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), său şi seu. Unele variante regionale cu ă în loc de eerau recomandate de vechi îndreptare oficiale: de exemplu, chisăliţă, săcui.

Pentru afixe alegerea între ă şi e se orientează după criterii morfologice. Este corect -e în substantivele mătase, tuse. Flexiunea unor verbe are atît forme corecte cu -e, cît şi unele cu -ă: coase (inf. prez. şi ind. prez. 3 sg.) — coasă (conj. prez. 3 sg. şi pl.); iese (ind. prez. 3 sg.) — iasă (conj. prez. 3 sg. şi pl.); miroase (ind. prez. 3 sg.) — miroasă (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu -esc (nu -ăsc): obosesc, rusesc. Sufixele -ărie şi -erie sînt ambele corecte, în cuvinte diferite: mătăsărie, dar cocserie.După z, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă în mazăre — şi măzărar, măzărat —, măzăriche, dar e în Dumnezeu, muzeu, răzeş — şi răzeşesc, răzeşie, răzeşime, răzeşiţă —, reazem s. — şi rezema —, zece, zeghe, zemos, zer, zeţui. Se face deosebire între zeus. şi zău interj. În afixe se aplică principiul morfologic. La substantivele şi adjectivele feminine este corect nominativ-acuzativul singular în -ăşi pluralul (= genitiv-dativul singular) în -e: coacăză — coacăze, oază — oaze, pupăză — pupeze, rază — raze, vitează — viteze. În flexiunea verbală de asemenea există forme corecte cu ambele vocale: cutează (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — cuteze (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu corect -esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franţuzesc. Sufixele -ărie şi -erie îşi împart formaţiile corecte: brînzărie, ceaprăzărie, orezărie, dar leprozerie.După ţ, în rădăcina cuvintelor se scrie ă în înţărca, ţăpoi, ţăran, ţăruş, dar e în înţelege, oţet, ţelină, ţencuşă, ţepi pl. (de la ţeapă şi de la rarul ţep) — şi ţepos, ţepuşă —, ţesăla, ţese — şi ţesător, ţesătorie, ţesătură —, ţest — şi ţestos —, ţevar — şi ţevărie, ţevişoară, ţevos, ţevui —. În afixe criteriile sînt de ordin morfologic. La substantivele şi adjectivele feminine este corect nominativ-acuzativul singular în -ăşi pluralul (= genitiv-dativul sg.) în -e: aţă — aţe, raţă — raţe, viţă — viţe, lunguiaţă — lunguieţe. În flexiunea unor verbe există forme corecte cu -ă şi cu -e: agaţă, cocoaţă (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — agaţe, cocoaţe (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu corect -esc: ameţesc, urîţesc, băieţesc, frăţesc. În limba literară actuală este corect sufixul substantival -eţe (nu -eţă, care e învechit): bătrîneţe, delicateţe, politeţe, tinereţe. Se pronunţă şi se scrie corect -ărie în cîrnăţărie, faienţărie, zeţărie, dar -erie în seminţerie, spiţerie, tapiţerie.

Regulile academice din 1932 recomandau scrierea -eţă în neologisme(acurateţă, fineţă, nobleţă, politeţă, stricteţă) şi tolerau variaţia -eţe/-eţă în formaţiile tradiţionale (bătrîneţe/bătrîneţă, blîndeţe/blîndeţă, tinereţe/ tinereţă, tristeţe/tristeţă). După aceste reguli se scria înţerca.c. După d, se pronunţă şi se scrie corect e în prepoziţia de — şi în compusele cu ea: deoarece, deunăzi, devălmăşie —, conjuncţia de, interjecţia de, în prefixele de- (dedulci, depune), des-/dez- (dezbrăca, desface etc.) şi în cuvintele desagă, deştept, dar ă în nădăjdui. Se admite variaţia e/ă în verbele dăula/dehula şi depăra/dăpăra.După t, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă în pieptăna — şi pieptăn (ind. prez. 1 sg.), pieptănat, pieptănătoare, pieptănător, pieptănătorie, pieptănătură —, pieptănar, pieptănariţă, pieptănaş, pieptănuş, tăciune, tăpşan — şi tăpşi —, vatămi (ind. prez. 2 sg.), dar e în pieptene s. sg. şi vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.), piepteni s. pl. şi vb. (ind. prez. 2 sg.), pieptenel, tehui, telpiz. În ce priveşte desinenţele, se pronunţă şi se scrie corect -ă în năpastă şi soartă. Sufixul -ărie este corect în cofetărie, lăptărie, papetărie, iar -erie îngalanterie, loterie, piraterie.După n, se pronunţă şi se scrie corect ă în nădejde, năgară, năjit, nămeţi, năpusti, nătărău, năvădi, năvod, năzdrăvan, dar e în necaz — şi necăji —, nerod — şi nerozie —, netot. În desinenţe, se pronunţă şi se scrie corect -ă în grindină, lindină, menghină, pagină, dar -e înfuningine, imagine, margine, origine, pecingine. Sînt corecte formaţiile benzinărie, marochinărie, dar bombonerie, clovnerie.d. După r, se pronunţă şi se scrie corect ă în crăpa — şi crăpi (ind. prez. 2 sg.) —, curăţa — şi curăţ, curăţă —, ferăstrău, înzdrăveni, răbda, răci, răgaz, răposa, răspunde, rătez s., răutate, străin, străjer — şi străji (pl. de la strajă), străjui —, strămurare, strănuta, dar e în către, cureţi (ind. prez. 2 sg.) şi cureţe (conj. prez. 3 sg. şi pl.), ferestrui, între, întrema, rebegi, rele adj. f.-n. pl. şi s. n. pl. (<

rău), repede — şirepejor, repezi —, reteza, reţea, reuşi, rezema. Prefixul răs- nu trebuie confundat cu secvenţa res-: se pronunţă şi se scrie corect răsfira, răsfrînge, dar respinge, restrişte. De asemenea se disting prefixele dublete ră- şi re-: răpune „a doborî, a ucide” — repune „a pune din nou”; cf. şi răposa „a deceda” — repauza „a se odihni”. Prefixul stră- nu trebuie confundat cu secvenţa stre-: se pronunţă şi se scrie corect strămoş, strămuta, străvedea, dar strecura, strepezi.

De remarcat şi distincţia dintre vechiul răspunde şi neologicelecoresponda, corespunde, responsabil, precum şi dintre paronimele rătez s. şi retez vb. (ind. prez. 1 sg. de la reteza).În ce priveşte afixele flexionare, substantivele feminine pot avea la singular atît desinenţa -ă, cît şi -e: se pronunţă şi se scrie corect -ăîn brăţară, latură, ţigară, dar -e în directoare. Desinenţa de plural a substantivelor neutre este în limba literară actuală -e: care (< car),hotare (< hotar), izvoare (< izvor), pahare (< pahar).Flexiunea unor verbe are forme corecte atît cu -ă, cît şi cu -e: acoperă, coboară, descoperă, oferă, omoară, preferă, suferă (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — acopere, coboare, descopere, ofere, omoare, prefere, sufere (conj. prez. 3 sg. şi pl.). La conjugarea a IV-a desinenţa verbelor cu infinitivul în -i este -esc (dogoresc), iar a celor cu infinitivul în -î este -ăsc (amărăsc, hotărăsc, izvorăsc, ocărăsc etc.). Sufixul adjectival se pronunţă şi se scrie corect -esc: tătăresc, iar sufixul adverbial corespunzător, -eşte: tătăreşte. În berărie, pulberărie este corect sufixul -ărie, iar în trezorerie sufixul -erie.

Regulile academice din 1932 recomandau formele de ind. prez. 3 sg.acopere, sufere (3 pl. acoper, sufer), dar 3 sg. şi pl. diferă, oferă.După l, în rădăcina cuvintelor se scrie ă în lăicer/lăvicer, lăuză — şi lăuzi, lăuzie —, dar e în lepăda. Se admite variaţia în lăscaie/leţcaie. În flexiunea verbelor azvîrli, zvîrli se admite variaţia azvîrlă/azvîrle, zvîrlă/zvîrle la indicativ prezent 3 sg., aceeaşi persoană fiind numai azvîrle, zvîrle la conjunctiv prezent.e. După b, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă în băjenie — şi băjenar, băjenări, băjeni —, bărbieri, băşică, băut — şibăutor, băutură —, ciubăr, foraibăr, greabăn, lebădă, dar e în galben, oberliht. Forma de conjunctiv prezent 3 sg. şi pl. a verbului avea are desinenţa -ă (nu -e): aibă. Desinenţa verbelor de conjugarea a IV-a cu prezent slab se pronunţă şi se scrie corect -esc: iubesc, vorbesc.După p, se pronunţă şi se scrie corect ă în ienupăr, jneapăn, lepăda, în formele verbale acopăr, descopăr (ind. prez. 1 sg. de la acoperi, descoperi) şi în prepoziţia după (nu dupe!), dar e în prepoziţia pe, în substantivele carpen, curpen, pereche, perete şi în verbul speria. Substantivul derivat de la a ţipa pentru a desemna acţiunea şi rezultatul ei este ţipăt, pl. ţipete. Variantele acoper, descoper se pot explica prin vechi deprinderi ortografice, conforme cu regulile academice din 1932.După m, se pronunţă şi se scrie corect ă în geamăn şi e în egumen, famen, rumen, semen „drug de fier”, dar se admite variaţia la substantivul seamăn/semen (persoană; „asemănare”). Verbele semăna şi asemăna au forme corecte nu numai cu ă, ci şi cu e în rădăcină: semăn (ind. prez. 1 sg.) — semeni (ind. prez. 2 sg.), semene (conj. prez. 3 sg. şi pl.); verbul a merge nu are însă forme cu ă: în limba literară se pronunţă şi se scrie merg. Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim sînt -esc: mulţumesc, lumesc. Substantivul derivat de la a geme pentru a desemna acţiunea şi rezultatul ei este geamăt, pl. gemete, iar substantivul colectiv derivat de la poamăeste pomet. Sufixele -ărie, -erie sînt corecte în cuvinte diferite: plăpumărie, dar parfumerie.După v, se pronunţă şi se scrie corect ă în levănţică, reavăn, dar e în dezveli, înveli, vecui, vedriţă, veleat.După f, se pronunţă şi se scrie corect ă în sufăr (ind. prez. 1 sg. de la suferi), dar e în felie, femeie, fermeca. Problema alegerii între ă şi epoate viza simultan mai multe vecinătăţi consonantice: este cazul lui fătălău (nu feteleu).

Varianta sufer era recomandată de regulile academice din 1932.f. După h, se pronunţă şi se scrie corect ă în hălăciugă, hămesi,hărăţi, lehămeti — şi lehămetisi, lehămetui —.g. În numele proprii româneşti se întîlnesc variante — fixate ca nume diferite — cu ă în loc de e şi e în loc de ă.La antroponime ele sînt respectate, conform dorinţei purtătorilor şi tradiţiei, chiar dacă unele dintre ele au fost la origine pur grafice (cu scriere etimologică). La prenume mai frecventă este variaţia la Petru/Pătru şi la unele derivate: Petraşcu/Pătraşcu, Petruţ/Pătruţ; ea apare şi la alte prenume, ca Zenovie/Zănovie şi chiar neologicele Jenel/Jănel, Jenică/Jănică. La numele de familie variaţia are o largă răspîndire, după diverse consoane şi în diverse poziţii; de exemplu: Băjenaru, Bejănaru şi Bejenaru; Cîrjă şi Cîrje; Focşăneanu şiFocşeneanu; Herescu şi Herăscu; Jeler şi Jăler; Lăduncă şi Leduncă; Lepădat(u), Lăpădat(u) şi Lapedatu; Mureş(e)anu şi Murăşanu; Năvodaruşi Nevodaru; Sălăgeanu, Selăgeanu şi Selegean(u); Sălăjan şi Selejan; Săulescu şi Seulescu; Şelaru şi Şălaru; Şerpescu şi Şărpescu; Tătărăscu şi Tattarescu; Ţepuş şi Ţăpuş etc.

În toponimie, pe de o parte, se preiau unele variante regionale, iar, pe de alta, se menţin unele variante grafice învechite (etimologice sau chiar greşite). Administraţia a optat uneori pentru variante diferite în cazul aceleiaşi denumiri atribuite mai multor localităţi; de exemplu: Răcaş şi Recaş; Răuseni şi Reuseni; Sălişte şi Selişte; Săuca şi Seuca; Şăulia şi Şeulia; Tămăşeşti şi Temeşeşti; Tătărăşti şiTătăreşti. Se pronunţă şi se scrie corect ă în Buzău, Sălaj, dar e în Maramureş, Mureş, Vişeu.

Mi-ar *place

Pu ină gramatică - „mi-ar place”ț

În limba română, se ştie, sînt patru conjugări. Dar numai două dintre ele sînt vii, continuă adică să formeze verbe noi. Acestea sînt conjugarea întîi, în -a, -are şi a patra, în -i, -ire. [...]Celelalte două conjugări sînt moarte, adică se mărginesc la verbele care s-au format odată, demult, şi care, pe măsură ce trece vremea, cad în desuetudine sau sînt cîştigate de celelalte conjugări. De fapt, încă din limba latină aceste două conjugări încetaseră a fi productive.Primul semn de slăbiciune pe care-l dau conjugarea a doua şi a treia e faptul că se confundă adesea între ele. Încă din limba latină apar exemple de această confuzie: verbele a rîde şi a teme, care erau de conjugarea a doua, au trecut la conjugarea a treia şi s-au păstrat ca atare în toate limbile romanice; în schimb a cădea şi a scădea, care erau de conjugarea a treia, au trecut la conjugarea a doua.Iată şi o explicaţie a acestei confuzii: la unele moduri şi timpuri conjugarea a doua şi a treia au aceeaşi formă, de exemplu participiul de la a bate e bătut, iar cel de la a vedea e văzut; la fel cu perfectul simplu: văzui şi bătui, cu imperfectul, cu mai mult ca perfectul etc. De aceea se poate forma din nou şi infinitivul la fel pentru amîndouă verbele: după a vedea, se face a bătea, iar după a bate, se face a prevede.La drept vorbind, verbele de conjugarea a treia nu apar decît rareori trecute la a doua, mai cu seamă în graiul copiilor: a bătea, a făcea,a trimitea etc., sînt forme pe care nu le scrie nimeni dintre adulţi pînă acum. Mult mai serioase sînt exemplele de verbe de conjugarea a doua trecute la conjugarea a treia, ceea ce se explică prin faptul că verbele de conjugarea a doua sînt mult mai puţine, vreo douăzeci în total.Putem pleca de la un exemplu ca a rămîne, care se generalizează din ce în ce în locul lui a rămînea, astfel că azi forma a doua poate părea greşită. De aici ajungem la exemple ca a umple în loc de a umplea, la fel de răspîndite amîndouă.[1]

Iată, în sfîrşit, exemple care constituie, în starea de azi a limbii, neîngăduite greşeli: a place în loc de a plăcea - forma lungă a infinitivului este plăcere, nu plácere, deci avem aici un exemplu de verb de conjugarea a doua, şi expresia curentă mi-ar place nu ar fi corectă decît dacă s-ar zice mi-ar face plácere.A apare este astăzi aproape general şi nu rareori citim va apare, deşi verbul acesta este derivat cu prefixul ad- de la pareo, care a dat în limba română pe a părea; a pare se aude mai rar (mi-ar pare bine), poate din cauză că se simte legătura cu forma infinitivului lung părere. Nimeni n-ar spune a vede, dar mulţi spun a prevede şi chiar prevédere, accentuat pe ve.Iată acum şi un caz de confuzie între conjugările a treia şi a patra: prin analogie cu a şti, s-a ajuns şi la a scri (scrim, scriţi), căci se ziceştiu şi scriu, dar cine va îndrăzni să zică scrire în loc de scriere?Am început prin a arăta că încurcături de felul indicat s-au făcut încă din epoca latină şi au continuat să se facă de-a lungul istoriei limbii române, astfel încît multe din formele noi sînt singurele acceptate. Atunci ce importanţă are că se fac şi astăzi confuzii şi de ce să ne ridicăm contra lor? Pentru că aceste confuzii duc la conjugări mixte, la excepţii de la reguli şi complică morfologia noastră, care şi aşa este destul de complicată. Ar trebui, de exemplu, să stabilim că, în afară de cele patru conjugări cunoscute, mai avem una cu infinitivul scurt terminat în -e, dar cu infinitivul lung în -ére (a pare, dar părere), sau infinitivul scurt în -i, dar cu cel lung în -ere (a scri, dar scriere).

Complicaţiile acestea nu pot decît confuzii într-o limbă, ceea ce nu e deloc de dorit. De altfel, dispariţia parţială a conjugărilor a doua şi a treia e datorată tocmai complicaţiei lor. Cum vreţi ca o conjugare care are prezentul sug, perfectul supsei şi participiul supt să facă prozeliţi? În cazul cel mai bun, admiţînd că analogia ar unifica din nou conjugarea verbelor de felul acesta, tot am putea reproşa erorilor de care m-am ocupat aici că produc nestabilitate, deci nesiguranţă.

1. ↑ S-au impus între timp formele a rămîne şi a umple, recomandate de norme.

Niciun sau nici un?Exemplele redate aici sunt preluate din fi ierulș Ce este nou în DOOM, aflat pe site-ul Academiei Române. (Documentul este disponibil doar într-un format patentat, formatul Microsoft Word, dar acest lucru este independent de voin a noastră).ț

Corect Gre itș Comentarii

N-are niciun chef să facă ce i se cere.

N-are nici un chef să facă ce i se cere.

Niciun este adjectiv pronominal negativ, care, conform DOOM2, se scrie într-un singur cuvânt.

Nu e nici naiv iș nici un om ne tiutor.ș

Nu e nici naiv iș niciun omne tiutor.ș Nici este adverb, iar un articol.

Mă confunda i, eu nuț am nici un frate, nici mai mul i.ț

Mă confunda i, eu nuț amniciun frate, nici mai mul i.ț

Nici este conjunc ie, iarț un numeral.

N-a venit niciunul. N-a venit nici unul.Niciunul este pronume negativ, scris într-un cuvânt, conform DOOM2.

Nu-mi place nici unul, nici celălalt.

Nu-mi place niciunul, nici celălalt.

Nici este conjunc ie, iarț unul este pronume nehotărât.

N-are nici (măcar) un prieten.

Posibilitatea intercalării adverbului măcar între nici iș un este un test util pentru a scrie separat cele două cuvinte.

Alte articole lingvistice

Calcuri inutile

Calcurile lingvistice sunt un fenomen normal prin care limba evoluează. Totu i, adesea ele nu suntș necesare, în sensul că nu apar pentru a defini un termen inexistent în limbă, ci apar pur i simplu dinș lenea de a folosi cuvântul potrivit în procesul de traducere. Dintre calcurile inutile amintim:

Forma corectă Forma calchiată Observa iiț

Ceremonia de absolvire

Ceremonia de graduareDincolo de bucuria că avem a a mul i studen i înș ț ț ări de limbă engleză încât am importatț

cuvântul graduation, acesta este un calc nenecesar.

A e uat în modș jalnic. A e uat în modș patetic.

Până la un punct, folosirea lui patetic cu sensul de „jalnic”, „deplorabil” este de în eles, el fiind oț calchiere glumea ă a englezesculuiț pathetic. Totu i, trebuie inut minte că sensul real alș ț cuvântului este „plin de patos, impresionant”.

Acum pute iț distribui poze pe Facebook.

Acum pute iț partaja poze pe Facebook.

În limba română, a partaja are sens numai în domeniul juridic sau al telecomunica iilor.ț

Mi-am depus dosarul la Facultatea de Litere.

Am aplicat la Facultatea de Litere.Mi-am depus aplica iaț la Facultatea de Litere.

Cu tot regretul că limba română nu are o exprimare mai succintă pentru „a- i depune dosarul” (înș vederea admiterii la o coală, un loc de muncăș etc.), calchierea lui to apply peste a aplica este incorectă.

Un punct în plan estedeterminat de două coordonate.

Popescu este un fotbalistdeterminat.

Folosirea lui determinat cu sensul de „hotărât” este gre ită, prin contaminare cuș englezescul determined.

Iaurt bogat în substan eț nutritive

Iaurt bogat în nutrien ițCuvântul nutrient nu există în limba română. Există cuvântulnutritiv, dar cu valoare de adjectiv.

Neptun orbitează în jurul Soarelui.

Neptun orbitează Soarele.

Verbul a orbita este intranzitiv, deci un corp nu orbitează alt corp, ci în jurul altui corp.

Concentrează-te! Focusează-te! În limba română nu există verbul a se focusa.

Popescu are experien ăț în domeniu

Popescu are expertiză în domeniu

Un deputat a început săvocifereze în momentul în care...

Un deputat a devenit vocal în momentul în care...

În limba română, vocal are doar sensurile de „care apar ine vocii, privitor la voce” i „(muzică)ț ș executată cu vocea”.

Auditoriul s-a ridicat în picioarePublicul s-a ridicat în picioareAsisten aț s-a ridicat în picioareSpectatorii s-au ridicat în picioareSuporterii s-au ridicat în picioare

Audien aț s-a ridicat în picioare

În limba română, audien ăț are sensul de „întrevedere” i alte sensuri, dar nu pe cel deș „public”. Folosi i, după caz (concert, prelegere,ț meci etc.) unul dintre sinonimele enumerate.

Alte articole lingvistice

I. e sau ea?Mioara Avram -Ortografia pentru to iț

Problema alegerii între a şi ea (= [ĕa]) în pronunţare şi în scriere se pune mai ales după consoane.1. După i vocalic şi semiconsonantic întrebarea „a sau ea?” devine fie „ea sau ia?” (vezi V), fie „ia, iia sau iea?” (vezi X). Din punctul de vedere exclusiv a ceea ce urmează după i, este de reţinut, în orice caz, interdicţia de apariţie a secvenţei grafice iea. Atît după semiconsoana [ĭ], cît şi după vocala [i] se scrie numai a, niciodată ea: femeia şi femeiască, îndoială şi îndoiască, întemeia şi întemeiază, joiaşi Joian, vasluian; bucuria, apropia, liniază, sfiască etc.2. După e, chiar dacă pronunţarea nu este distinctă sau înclină spre [ĕa], se scrie atît a, cît şi ea, conform principiului morfologic, în forme flexionare diferite ale verbelor cu tema în această vocală. În majoritatea formelor este corect a: agrea, crea — şi procrea, recrea — , suplea; agreat, creat...; agreaţi, creaţi...; agrease, crease..., dar la ind. prez. 3 sg. şi pl. este corect ea: agreează, creează, supleează.

Structura morfologică a acestor verbe este agre||a, agre||ează, ca şi lucr||a, lucr||ează sau evalu||a, evalu||ează.

Derivatele verbelor cu tema în -e se scriu corect cu a: agreabil; creativitate, creator, creatură, creaţie; supleant.3. După consoane, scrierea reflectă totdeauna pronunţarea. Pronunţarea prezintă însă variante regionale (legate de caracterul dur sau palatal al consoanelor precedente) şi hipercorecte, în ambele direcţii, care se reflectă şi în scris.

După cele mai multe consoane vorbitorii graiurilor de tip nordic (moldovean, maramureşean, crişean, bănăţean) pronunţă [a], iar vorbitorii graiurilor de tip sudic (muntean, oltean) [ĕa].

Pentru rădăcina cuvintelor nu se pot formula reguli cu un grad mai mare de generalitate, cu excepţia rădăcinilor care conţin consoanelej, ş.

a. După j, ş, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie numai a (nu ea): deja, dejalen, dojană, jachetă, jad, jaf, jalbă, jale, jalon, jaluzea, jambon, jandarm, janilie, jantă, jar — şi jarişte —, jartieră, javră, mojar, pojar, rejansă, stejar etc.; aşa, caşa, caşalot, cearşaf, eşafod, eşapament, eşarfă, muşama, şa, şabac/şabacă, şablon, şacal, şagă, şah, şaibă, şaisprezece şi şaizeci, şal, şalău, şale, şalupă, şamotă, şampanie, şan, şansă, şantier, şanţ, şapcă, şapte, şarjă, şarpe, şase, şatră etc.Conform acestei reguli se scrie a (nu ea) în aşază (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la aşeza), deşală (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la deşela),deşartă (f. sg. de la deşert şi ind. prez. 3 sg. şi pl. de la deşerta) şi deşarte (f. pl. de la deşert şi conj. prez. 3 sg. şi pl. de la deşerta),dîrjală „băţ, coadă de topor sau de sapă; persoană înaltă şi slabă”, înşală (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la înşela), şadă (conj. prez. 3 sg. şi pl. de la şedea) şi şade (ind. prez. 3 sg. de la acelaşi verb), şasă (f. sg. de la adjectivul şes), tînjală „piesă la jug”.Variantele — fonetice şi grafice — cu ea la cuvintele din ultimul alineat se explică prin apropierea lor de cuvinte asemănătoare prin învelişul sonor, dar diferite prin structura morfologică, întrucît la ele ea se găseşte în afixe; de exemplu, furişează sau înfăţişează(faţă de aşază); greşeală (faţă de deşală şi înşală); îndîrjeală sau mînjeală (faţă de dîrjală şi tînjală).b. După s, se pronunţă şi se scrie ea în cuvintele măsea, seacă (f. de la sec şi ind. prez. 3 sg. şi pl. de la seca), seamăn s. şi seamănăvb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la semăna), seară — şi alaltăseară, aseară, deseară/diseară —, searbăd. Se pronunţă şi se scrie seamă în toate sensurile actuale ale acestui cuvînt (şi în îmbinările a băga de seamă, a lua seama, a ţine seama, o seamă de), dar samă în sensurile învechite „recensămînt” şi „bir”, de care este legat derivatul sameş „funcţionar strîngător de biruri” şi „administrator de moşie”.După z, se pronunţă şi se scrie a în za (pl. zale) şi zadă, dar ea în zeamă.După ţ, se pronunţă şi se scrie a în ţară, dar ea în ţeapă şi ţeapăn, ţeastă, ţeavă.c. După r, se pronunţă şi se scrie a în cracă, crapă (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la crăpa), praftură, rabdă (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la răbda),strajă, şirag, teraz, dar ea în breaslă, creangă, greabăn, rea (f. sg. de la rău), reavăn, reazem s. şi vb. (ind. prez. 1 sg. de la rezema) şireazemă vb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la acelaşi verb), streaşină, treapăd, vrea (şi vreai, vreau de la acelaşi verb), vreasc, zdreanţă. Se admite variaţia în interjecţia tranca-flanca/trean-ca-fleanca.După l, se pronunţă şi se scrie a în flacără, dar ea în buleandră, fleandură, leapădă (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la lepăda).

d. După d, se pronunţă şi se scrie ea în deapănă (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la depăna). Se admite atît ea, cît şi a în deapără/dapără ind. prez. 3 sg. şi pl. de la variante morfologice diferite ale aceluiaşi verb: depăra/dăpăra.După t, se pronunţă şi se scrie corect a în tas, taşcă, dar ea în stearpă (f. sg. de la sterp).e. După consoane labiale (b, p, m, v), se pronunţă şi se scrie a în obadă, pag, pană, pară, pată, pomană, vadră, dar beat, meargă (conj. prez. 3 sg. şi pl. de la merge), pribeag, veac.

4. Pentru afixele flexionare şi lexicale ataşate la teme consonantice există regula menţinerii unităţii acestora şi a respectării structurii morfologice a tipului de flexiune sau de derivare.

a. Substantivele feminine terminate în consoană + ă au forma articulată în a, iar cele terminate în consoană + e au forma articulată în ea. În limba literară actuală se pronunţă şi se scrie corect latura (< latură), ţigara (< ţigară), năpasta (< năpastă), soarta (< soartă), dar bătrîneţea (< bătrîneţe), directoarea (< directoare), marginea (< margine), mătasea (< mătase), originea (< origine), tusea (< tuse). Substantivele şi adjectivele feminine cu tema terminată în j, ş au formele articulate numai în -a: cîrja (< cîrjă), coaja (< coajă), grija (<grijă), loja (< lojă), maja (< majă), plaja (< plajă), ruja (< rujă), schija (< schijă), tija (< tijă); broşa (< broşă), cămaşa (< cămaşă), cireaşa(< cireaşă), cravaşa (< cravaşă), fruntaşa (< fruntaşă), gureşa (< gureşă), mătuşa (< mătuşă), păpuşa (< păpuşă), tovarăşa (<tovarăşă), tuşa (< tuşă), uşa (< uşă) etc.; de asemenea substantivele masculine bulibaşa (< bulibaşă), paşa (< paşă).Variantele neliterare laturea, ţigarea au la bază forme nearticulate în -e, iar directoara, margina, origina forme nearticulate în -ă. VeziII 3.b. Verbele de conjugarea I cu tema terminată în j, ş se pronunţă şi se scriu cu a la infinitiv şi în formele care preiau sufixul infinitivului: angaja, aranja, menaja şi furişa, înfăşa, îngrăşa (inf. şi imperf. 3 sg.); angajaţi..., furişaţi... (ind. prez. şi imperf. 2 pl.; part. m. pl.); angajai..., furişai... (perf. s. 1 sg. şi imperf. 2 sg.); angajat..., furişat... (part. m. sg.; supin) etc., dar cu ea în desinenţa de indicativ prezent 3 sg. şi pl.: angajează, aranjează, menajează şi furişează, înfăţişează, trişează etc.c. La conjugarea a IV-a desinenţa de conj. prez. 3 sg. şi pl. este -ească la verbele cu infinitivul în consoană + -i şi -ască la cele cu infinitivul în -î; cum sufixul de infinitiv -î apare numai după r, rezultă că desinenţa -ască se poate întîlni numai după r (dar nu e corectă decît la verbele în -rî, nu şi la cele în -ri). Se pronunţă şi se scrie corect îngrijească, oblojească, rotunjească, veştejească; obosească, sosească; umezească; ameţească, iuţească; mulţumească; dogorească, huzurească, dar amărască, hotărască, ocărască, posomorască, scociorască.d. Sufixul imperfectului este -a la verbele de conjugarea I (scris ea la cele cu tema terminată în consoanele [ḱ], [ģ]) şi la cele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -î, dar -ea la toate celelalte. Se pronunţă şi se scrie corect oblojea, rotunjea, veştejea, dar angaja, aranja, bandaja, menaja; ieşea, păşea, sfîrşea, dar furişa, înfăşa, îngrăşa; apăsa, dar obosea; uza, dar auzea, umezea; cocoţa, darameţea; dogorea, huzurea, suferea, dar amăra, cobora, hotăra etc.Limba literară deosebeşte imperfectul verbelor îngrija „a fi îngrijorat”: îngrijam, îngrijai, îngrija etc. de cel al verbului îngriji „a avea grijă de...”: îngrijeam, îngrijeai, îngrijea etc. Imperfectul verbului a fi, în limba literară, este eram, erai, era, eraţi, erau (nu eream, ereaţi, ereai, erea etc.).e. Se pronunţă şi se scrie numai a în următoarele sufixe:

• -adă: oranjadă, orjad(ă);• -ament: angajament, aranjament; ataşament, branşament;• -ant: angajant, deranjant, descurajant; tranşant;• -ar: birjar, forjar; căluşar, coşar, gogoşar, păpuşar etc.;• -ator: încurajator;• -şag: furtişag, rămăşag.

Se pronunţă şi se scrie numai ea, după consoane, în sufixele:

• -ea (f. sg. de la -el): frumuşea, căţea, viţea;• -eală: betejeală, mînjeală, oblojeală, prăjeală; căptuşeală, greşeală, învălmăşeală, moleşeală,

sfîrşeală, zăpuşeală; agoniseală, oboseală, procopseală; umezeală, urzeală; ameţeală, iuţeală; amăreală, mohoreală, oţăreală;

• -eaţă: roşeaţă;

• -ească (f. sg. de la -esc): vitejească; ostăşească, răzeşească, strămoşească; rusească, săsească; englezească, franţuzească; băieţească, frăţească etc.

De asemenea, se pronunţă şi se scrie numai -ea în sufixul de apartenenţă locală -ean după majoritatea consoanelor, inclusiv j, ş, ţ, z, v: clujean, doljean, gorjean, lugojean; argeşean, crişean, făgărăşean, huşean, ieşean, maramureşean, orăşean, oşean; bănăţean, cetăţean, gălăţean, judeţean; hurezean, vîrlezean; braşovean, lipovean, moldovean, prahovean. După c, g, sufixul este însă -an: lipscan, haţegan. :După d şi s pot apărea atît -ean, cît şi, mai rar, -an: bîrlădean, orădean, dar arădean/arădan; apusean, mesean, dar bîrsan, persan.După j, ş poate apărea sufixul -an cu alte valori: hlujan, tăpşan.Variante cu -an în loc de -ean după j, ş sînt răspîndite prin unele formaţii cu valoare de nume proprii: Argeşana şi Clujana(întreprinderi); Crişana (provincie); Ana-Lugojana (personaj dintr-un cîntec popular şi din opereta cu acest titlu); Transfăgărăşan(şosea).

5. În antroponimele româneşti se întîlnesc variante cu a în loc de ea şi cu ea în loc de a. Variaţia vizează mai rar rădăcina cuvintelor (cf. totuşi numele de familie Decusară alături de Decuseară, Peagu alături de Pagu, chiar Şearpe alături de Şarpe) şi mai frecvent afixele: de exemplu, numele de familie Cîmpan(u) şi Cîmpean(u), Făgărăşan(u) şi Făgărăşeanu, Galaţanu şi Gălăţeanu, Lugojan şi Lugojeanu, Moldovan(u) şi Moldovean(u) etc. Sufixul onomastic -şa se pronunţă şi se scrie corect cu a (nu cu ea): Comşa, Focşa, Lupşa, Tomşa. Existenţa a două sufixe diferite -a şi -ea, cu influenţe reciproce (-a pentru -ea şi -ea pentru -a), explică variantele întîlnite la unele prenume masculine (Costa şi Costea) şi mai ales la nume de familie: Chiosa şi Chiosea; Creţa şi Creţea; Groza şi Grozea; Mosora şiMosorea; Zbiera şi Zbierea etc.

Toponimele provenite din nume de grup pot avea sufixul -ani sau -eni, nu însă -eani; se pronunţă şi se scrie corect -ani în Botoşani, Dejani, Focşani, Oprişani.

Reguli de folosire

Blancul marchează în scris o realitate fonetică, şi anume pauza care separă în vorbire aceste elemente.

1. Blancul are rol special, distinctiv, i anumite diferenţierea secvenţelor identice ca sunete constitutive,ș dar care, despărţite prin blanc, reprezintă un grup de cuvinte (nici o dată – conjuncţie + numeral + substantiv), în timp ce, scrise „legat”, alcătuiesc un singur cuvânt (niciodată – adverb).Este de remarcat aici că inexisten a unei norme oficiale de scriere „sudată” a cuvintelor: se scrieț de la iș pentru că, de i este evident că elementele constitutive nu mai există ca atare, în schimb seș scrie neîn elegândț , de i particulaș ne- î i păstrează sensul distinct de nega ie ( i, mai mult, se poateș ț ș intercala adverbul mai, ob inând un nou cuvânt –ț nemaiîn elegândț ).2. El poate compensa absenţa punctului între iniţialele majuscule ale unei abrevieri: I D E B pentru Întreprinderea de Distribuţie a Electricităţii Bucure tiș ; în momentul de fa ă se preferă, însă,ț economia de spa iu, adică suprimarea punctelor şi a blancurilor (adicăț IDEB).

Absen a banculuiț1. Absenţa blancului (deci scrierea „legată”) marchează unitatea cuvintelor. Ea caracterizează cuvintele simple, majoritatea derivatelor şi cuvintele compuse sudate, nedisociabile.

Bibliografie

[IOOP3] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intona ia propozi iilor sau a frazelorț ț interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propozi iile i frazele careț ș au un caracter interogativ i care sunt întrebări directe.ș

[GLR1965] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca pe lângă pauză i intona iaș ț propozi iilor independente sau a frazelor inteț rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu func iune de propozi ii interogative independente.ț ț

[GLR2008] Semnul întrebării marchează toate tipurile de intona ie interogativă: intona iaț ț ascendentă a întrebărilor totale (Maria cite te[?]ș ), intona ia descendentă a întrebărilor par iale (ț ț Ce cite te[?]ș ), intona ia ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (ț Cite te căr i sau reviste?]ș ț ).

[DOR] Semnul interogativ marchează intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative.ț ț

Observa ie:ț Secven a precedentă semnului întrebării, în cazul enun urilor complexe, poate fi rostită cuț ț diverse varia ii de înăl ime ale tonului, care nu apar marcate prin punctua ie.ț ț ț

Exemple

Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?] SadoveanuEi, jupânule, de pe unde[?] ... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... i de ce[?]...șDelavranceaUn fiziolog care stabile te care sunt func iile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?]ș ț Ţu eaț

Reguli de folosire

Se folose te semnul întrebării:ș1. La sfâr itul unei propozi ii interogative directe.ș ț— Cum te cheamă, măi copile[?]Eminescu

– Câ i oameni a i mâncat aceste cincisprezece bucă i de pâine[?]ț ț țCreangăDa slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]CreangăObserva ie:ț La fel după grupuri de cuvinte care reprezintă propozi ii eliptice sau cu elementeț subînţelese:– Cine-i acolo[?]– Eu.– Cine eu[?]– Eu. Ivan.– i ce vrei[?]ȘCreangăM-a omorât, domnule.De ce[?]Am fost i eu...șUnde[?]La revolu ie.țCaragiale2. La sfâr itul unei fraze alcătuite din propozi ii interogative coordonate.ș țLa ce să fii proastă i să- i strici inima[?]ș țVlahu ăț3. După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verbe de declara ie i conjunc ii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).ț ș țSe spărseseră sticlele i acum se scurgea rămă ita vinului. Ce să facă[?] La mu teriu, cu cioburi de sticlăș ș ș nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... Caragiale4. La sfâr itul unei fraze compuse din propozi ii dependente de o propozi ie interogativă directă care seș ț ț află la începutul frazei, când nu se pierde complet tonul interogativ.Iar vrei să te pupe cucul armenesc i să te spurce, ca să nu- i meargă bine toată ziua[?]...ș ț CreangăDe ce boala i moartea să fie partea voastră,ș Când ei în bogă ia cea splendidă i vastăț ș Petrec ca i înș ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]EminescuCăci ce povară e prea grea, i careș Liman e prea departe când prin via ățCu noi mergi tu, Speran ă-năl ătoare[?]ț ț Neculu ățCine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar[?]ș

EminescuObserva ie:ț Se pune uneori punct la sfâr itul unei fraze alcătuite dintr-o propozi ie interogativă directăș ț urmată de multe propozi ii subordonate dacă până la sfâr itul frazei se pierde tonul interogativ.ț șCodrule, codru ule,țCe mai faci, drăgu ule,țCă de când nu ne-am văzutMultă vreme au trecut,Şi de când m-am depărtat,Multă lume am îmbiat. Eminescu5. După propozi iile interogative retorice.țCare e mai mândră decât tine între toate ările semănate de domnul pre pământ[?]ț Russo6. La sfâr itul construc iilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.ș țÎnsă cel mare se dă după u ă, i — să tragă, să nu tragă[?] În sfâr it trage zăvorul... când ia! ...ce săș ș ș vadă[?] CreangăCum adică? să nu pot eu în elege: visez ori sunt treaz[?]ț CaragialeOare să se însoare, ori să nu se însoare[?] Negruzzi

Observa ie:ț De asemenea se pune i după propozi iile interogativ-exclamative (uneori se pune iș ț ș semnul exclamării).Cum o să umblu după dumneata[?]Caragiale7. După o propozi ie interogativă incidentă, intercalată într-o propozi ie enun iativă sau între douăț ț ț propozi ii enun iative i izolată de restul frazei prin pauze.ț ț șI-a rămas i un copil, o feti ă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil,ș ț vai! destul de rău crescut.SadoveanuAtunci treci, Ghi ă, pe la nenea Zaharia p-acasă i lasă-i vorbă coanei Joi ichii — nu-i a a, neneț ș ț ș Zahario[?] — să fie a a de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun . . . avem ceva politică deș vorbit între bărba i.ț Caragiale8. La sfâr itul frazelor ce con in o propozi ie (fie principală, fie subordonată) interogativă.ș ț ț– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi[?]Eminescu9. Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimică i/sau gesturi.ș– Ei, da! i Costică...ș – [?]...– Costică Arion...Caragiale10. În titluri, când sunt considerate propozi ii interogative directe.țCe-i de făcut[?] (titlu de roman)E o lini te iubirea[?]ș (poezie de Vieru)De ce să mori tu[?] (poezie de Eminescu)

Când nu se folose te semnul întrebăriiș

1. Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozi iile interogative retorice.țVezi? Nu i-am spus eu că tutunul nu e lucru bun[.]țCaragiale

2. Nu se pune semnul întrebării după propozi ia interogativă indirectă.țEa a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte[.]Eminescu3. În titluri nu se pune semnul întrebării când sunt considerate propozi ii interogative indirecte,ț depinzând de o regentă neexprimată.Cum am învă at române teț ș (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)Cine a inventat telescopul

Folosirea în rela ie cu alte semneț

Semnul întrebării i semnul exclamării asociate marchează intona ia de tip special a enun urilorș ț ț interogative exclamative. Ordinea semnelor, eventual repetarea unuia dintre ele, poate sugera care este tipul de intona ie predominant.ț1. Când comunicarea este interogativă i exclamativă în acela i timp, se pune semnul întrebării înso it deș ș ț semnul exclamării.— Pe mine, fata lui Hagi Cănu ă, să-ndrăzne ti tu să mă ba i, păcătosule, janghinosule i râiosule[!?]...ț ș ț șCaragiale— Tu e ti mă, tragedianule[?!]ș GalactionA! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi[?!] De ce nu moare omul când e fericit[?!] De ce am mai trăit eu s-ajung la asa ceva[?!] CaragialeDar ce-ai face tu i cum ai trăi, De-ai avea mamă i-ar muri[?!] Ce-ai face tu i cum ar fi, De-ai aveaș ș ș copii i-ar muri[?!]șVieru

Ana: Ţi-e chiar atât de greu să mă ier i?ț Abel: Doamne, ce-i în capul tău[?!] Ca să te iert, ar trebui să te socotesc vinovată fa ă de mine.ț H. LovinescuE miezul nop ii, la ora asta se vine acasă[!?],țMolimă[?!?] Universită ile ( i studentul apăsă dur pe acest cuvânt) nu se închid pentru molimă.ț ș Mihăescu2. Uneori după o propozi ie interogativă exclamativă se pune semnul întrebării înso it de semnulț ț exclamării:Taxa, cona ule!șCe! e ti copil[!?]ș Caragiale3. Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimică i gesturi se poate face prinș combinarea diferitelor semne ortografice:Patroana (cu ochii calzi): Şi de ce mă iube ti?șMitică: (rămâne năuc)[!!!?]Patroana (frumoasă, furioasă): în elegi sau nu în elegi?ț țCamil PetrescuMitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu tiu ce s-a întâmplat cu mine atunci...șPatroana:[?!]Mitică: Nu tiu...șCamil Petrescu– Îi lipse te mult?ș– Nimic nu lipse te!ș– [!?] Caragiale4. Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli fa ă de afirma ia anterioară.ț țDar era un fel de laudă gratuită, ca i când cuvintele ar fi fost tocite de sens i trebuiau umflate: „G.D.ș ș Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăuda i [(?)] poe i de azi”. Una vorbea chiar deț ț „o mare pierdere pentru literatura românească”.Camil Petrescu5. Se adaugă punctele de suspensie pentru a indica variate stări afective i o pauză mai mare la sfâr itulș ș propozi iei.țMulte trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ine toate minte? i ar sta să le asculte[?...]ț ȘEminescu— Ei, flăcăule, de pe unde[?...] Ce vânturi[?...] Pe la noi... ai?... i de ce[?...]ȘDelavrancea

corect: mi-ar placea gresit: mi-ar place

corect: un membru-doi membri gresit: doi membrii

corect: nou nascuti gresit: noi nascuti

corect: nu-ti face iluzii! gresit: nu-ti fa iluzii!

corect: saptezeci si trei gresit: saptezecisitrei

corect: ostatic gresit: ostatec

corect: s-a facut ora douasprezece gresit: s-a facut ora doisprezece

corect: repaus gresit: repaos

corect: "sa nu fii suparat!" gresit: "sa nu fi suparat!"

corect: fiica Anei gresit: fiica lui Ana

corect: delincvent gresit: delicvent

corect: un zmeu de hartie, doua zmeie de hartie gresit: un zmeu, doua zmee (sau doi zmei...) (am auzit voci care spuneau ca si "zmeu din povesti" are tot forma asta dar eu n-am vazut nicaieri scris "Mama Zmeielor" sau "Fat Frumos s-a intalnit cu doua zmeie"!)

corect: eu enumar, tu enumeri, el enumera, noi enumeram, voi enumerati, ei enumera. gresit: enumerez, enumerezi, enumereaza...sau eu enumer.

corect: mersi pentru carte! gresit: merci pentru carte! (e vorba de lb. romana)

Vis = faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului; reverie, meditatie, visare; iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila.

Pentru forma corecta de plural, apelam la DOOM2, care ne spune asa:

1.vis (imagine din timpul somnului) - plural: vise2.vis (aspiratie) - plural: visuri

Sa vorbim/scriem corect!

DEX:

Nivele= Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra.

De asemenea, nivele este folosit si ca plural pentru substantivul nivela (1. instrument pentru verificarea orizontalitatii unei piese, ma ini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de constructie. 2. (geol.) instrument pentruș masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime intre doua puncte.)

Pe de alta parte, specialistii spun ca forma “niveluri” este cea corecta pentru cele mai frecvente utilizari ale termenului: inaltimea la care se afla un obiect, raportat la un plan orizontal; etaj; zona geologica; grad de pregatire.

DEX:Niveluri= Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii)

In concluzie, avand in vedere ca in prezent ne raportam la regulile stabilite prin DOOM 2, aveti libertatea sa folositi ambele variante de plural :)

Greseli frecvente in limba romana

Aceasta este o lista de greseli frecvente in limba romana. Am inceput lista in momentul in care mi-am dat seama ca

incep sa uit sau sa gresesc anumite cuvinte dupa perioade mai lungi petrecute in afara tarii. Cei care considera ca stiu

deja sa vorbeasca perfect nu prea au nimic de invatat din astfel de pagini (si probabil nici din altele...). Sper sa mai

adun sugestii si corecturi de la cei care citesc aceasta pagina. Faptul ca fac o lista cu greselile altora nu inseamna ca

eu insumi stiu romana foarte bine sau ca sint specialist (de fapt, meseria mea nu are nimic de-a face cu romana). Mi

se intimpla si mie sa folosesc cuvinte sau expresii gresite mai des decit trebuie, asa ca va rog corectati-ma daca am

facut vreo greseala, nu ma supar. Scopul final este sa folosim mai bine si mai corect limba romana, cei care

considera ca nu conteaza cum vorbim atita timp cit ne intelegem nu prea au ce face aici. In nici un caz nu mi-am

propus sa invat romana pe cineva, pt ca nici eu n-o stiu foarte bine... . Am inceput transcrierea notitelor intr-o baza

de date (xmbase-grok din Unix). Ce se vede deocamdata e doar o mostra (am adunat peste 100 de greseli si mai

adun...). Toate greselile sint reale (le-am auzit sau vazut undeva). Multumesc celor care le-au facut :-] Pe unele le-

am auzit cu surprindere la mine :-( Alta caracteristica este ca greselile din lista sint un pic mai 'rafinate' (in masura in

care o greseala poate fi rafinata) decit eticheta "CEOLOFAN" pe care am vazut-o de curind in piata. Lista nu

cuprinde miile de variatii ale greselilor de ortografie posibile, ci doar greselile frecvente si cuvintele dificile. Orice

sugestie este bine venita (E-mail: fdonea AT yahoo DOT com) (incerc sa ma feresc de 'spam', sper ca se intelege

adresa adevarata. Puneti '@' in loc de AT si '.' in loc de DOT) Stiu, trebuie sa gasesc o metoda de a scrie cu caractere

romanesti, si trebuie sa trec la 'i' din 'a'....

Cautare in baza de date Din pacate, inca nu am gasit o metoda de a folosi programe CGI-BIN pe pagina de la Tripod. Nu cred ca cei de la

Tripod ar fi de acord sa-mi dea parola de root pentru instalarea tuturor componentelor necesare unei cautari

interactive in baza de date :-) Deocamdata cautati folosind meniul din browser (Ctrl-F).

Cea mai 'buna' fraza gresita:

"Scopul acestei actiuni a avut ca obiectiv final ...." (ofiter al Politiei Romane, 1 iulie 1999, postul TV PROTV)

CORECT GRESIT Comentarii

"Cit este ceasul?"

"Cit aveti ceasul?"

Da, banala si mult folosita intrebare despre

timp este de fapt total aiurea. Cum adica

"cit am ceasul?". Este o combinatie a

intrebarilor "Cit este ceasul?" si "Aveti un

ceas?". Eventual si "Aveti ora?"

un barem

doua bareme

DEX: e permis si 'baremuri' IOOP: e

specificat doar pluralul 'bareme'

dus'man

'dusman

Accentul pe prima silaba exista ca

regionalism (banuiesc ca in Ardeal). Cel

mai interesant lucru este ca 'dusman exista

in hindusa! L-am auzit intr-un film indian,

dupa care un coleg din India mi l-a

confirmat. Cuvintul a calatorit vreo mie de

ani si vreo 15 000 km (?) din India pina la

noi. Conform DEX-ului insa, noi l-am luat

de la turci.

Doua hoteluri.

---

DEX specifica si pluralul 'hotele'.

O sofa. Doua sofale. Am vindut sofalele.

---

'Sofa' provine din turca (desi se regasesete

si in alte limbi).

...au fost prinsi in

flagrant delict...

...au fost prinsi in flagrant...

(politia si militia) 'flagrant' este adjectiv ce-

o fi ala adjectiv...

in functie de

...functie de...

ceva mai bine:

...noi sintem una dintre primele

tari din Europa care AU..

sau, cel mai bine:

...tara noastra este una dintre

primele tari care AU...

...noi sintem una dintre primele

tari din Europa care avem...

DE FACUT: Exemplele de fata nu sint

foarte bune pentru ca au greseli multiple si

initial eu insumi am recomandat ceva

gresit!!! Din greseala !! :-) De folosit

exemple separate si de eliminat rubrica de

fata. 13/5/3

????????????????????biscut/biscuite

a crea ( a cre-a)

CONJUGARE+DESPARTIRE IN SILABE:

eu creez (cre-ez)

tu creezi (cre-ezi)

el creeaza (cre-ea-za)

noi cream (cre-am)

(cu 'a' de la 'mamaliga')

voi creati (cre-ati)

ei creeaza (cre-ea-za)

---

se creeaza (cre-ea-za)

---

eu am creat ceva (cre-at)

el a creat

creind aceasta poezie...(cre-ind)

(cu 'i' de la 'inot')

creand aceasta poezie...(cre-and)

(cu 'a' de la roman)

---

el va crea

---

va fi creata o posibilitate...

Cum se poate crea un fisier?

a creea

a creia

noi creem

el va creea

Cum se poate creea/creia un fisier?

Cea mai buna metoda este analogia cu "a

lucra", care este compus din radacina 'lucr-'

si sufixul '-a', la fel cu 'a cre-a'. Conjugarea

este usor de retinut astfel: eu lucr-ez --- eu

cre-ez el lucr-eaza --- el cre-eaza s.a.m.d.

a curata

curatat

sa curate

a curati

curatit

sa curete

Aici ar fi nevoie de diacritice, insa cred ca

se deduce despre ce cuvinte e vorba.

a face

a facea

a popri

poprire

poprit

a propri

proprire

proprit

a propi

propire

sinonim: a pune sub sechestru.

aceeasi

aceasi

acelasi

acelas

complementeaza

Aceste doua carti se complimenteaza

reciproc.

Adu creionul! Adu-l!

Nu aduce cartea!

Condu cu grija!

Nu conduce masina asta!

Condu-l pe domnul X!

Aduce creionul! Aduce-l!

Nu adu cartea!

Conduce cu grija!

Nu condu masina asta!

Imperativ, persoana a 2-a, singular. Forma

negativa e lunga. Valabil pentru mai multe

verbe: a duce, a aduce, a conduce. a reduce

etc

al douazecilea

al treizecilea

al douazecelea

al zecelea

al zecilea

alcool (al-co-ol)

alcol (al-col)

o alee, doua alei

la capatul aleii

aleie

la capatul aleiei

la capatul aleei

Regula de formare a cazului genitiv-dativ:

alee-unei alei-aleii (se adauga un 'i' la

forma cu 'unei' obtinindu-se forma a 3-a)

Exista exceptii: v. subst. 'vie'

alta data:

Venim alta data si-ti cumparam jucaria

(adica 'venim a doua oara...')

altadata (in loc de 'alta data')

Ambele variante ar putea fi corecte, in

functie de ce anume vrea sa comunice

vorbitorul.

Am citit cartea PE care mi-ai dat-o.

Am citit cartea care mi-ai dat-o.

Am instalat o baterie de 120 de amperi-ora

in masina.

Am instalat o baterie de 120 amperi in

masina.

Nu este o greseala de gramatica, ci una

tehnica. Bateria are o anumita cantitate de

sarcina electrica care asteapta cu nerabdare

sa fie transportata prin fire, de la un pol la

altul. Sarcina de masoara in coulombi (C)

sau in amperi-ora. O baterie de 120Ah

poate mentine un curent de 120 de amperi

timp de o ora, dupa care moare. Sau poate

mentine 12 amperi timp de 10 ore, dupa

care moare. Produsul dintre intensitatea in

amperi si timpul in ore da sarcina electrica

a bateriei in amperi inmultiti cu ore (Ah).

In mod uzual, pentru aceasta marime se

foloseste si 'capacitate', insa este un abuz

de limbaj tolerat. Capacitatea este altceva

si se masoara in farazi (F). In practica, ca si

(unii) oameni, bateriile tin mai mult cind

fac pauze lungi si dese :-) In afara de asta,

se mai incarca si de la alternator, din mers,

tot ca (unii) oameni.

Am mai citit o data ca sa ma conving,

adica O (1, UNA) data, nu doua sau trei.

Odata, acum 14 ani, am citit o carte.

Odata si odata (=cindva).

Odata ajunsi acasa...

A fost odata...

Hai odata!

Astept sa vina vara odata.

A ajuns odata cu mine.

Am mai citit odata ca sa ma conving.

O data, acum 14 ani, am citit o carte.

A fost o data...

Hai o data!!!

Astept sa vina vara o data.

A ajuns o data cu mine.

Sinonimul lui 'cindva' este 'odata', scris

intr-un cuvint. 'Odata' scris intr-un cuvint

mai inseamna si "complet", "in toata

puterea cuvintului". Cind se poate pune

intrebarea "De cite ori" folosim "o data"

(doua cuvinte).

Nu am mincat decit un mar.

Am mincat doar un mar.

Nu i-au ramas decit 10 bucati.

I-au ramas doar 10 bucati.

Am mincat decit un mar.

I-au ramas decit 10 bucati.

Se pare ca trebuie sa traim cu problema

asta: in romana exista dubla negatie sau

negatie unde parca n-ar trebui. In alte limbi

nu. Pina ne hotarim daca e o problema de

viata si de moarte, e corect "N-am mincat

decit..."

un apostrof, doua apostrofuri

apostroafe

:-)

bauturi spirtoase

bauturi spirtuoase

De pe o chitanta.

bu-'te-li-e

bu-te-'li-e

Din pacate, si eu folosesc varianta gresita.

cartea Mariei

cartea lui Maria

cartea lu' Maria

se intilneste mai putin in scris, insa foarte

des in vorbire; este permisa exprimarea cu

'lui' doar la unele nume straine de femei

(e.g. Ingrid)

un cartus, doua cartuse

cartusuri

Ce-i cu astea aici?

Ce este cu astea aici?

Ce sint astea?

Ce-s cu astea aici?

Ce sint cu astea aici ?

dezacord facut din dorinta de a nu face

dezacord

cears,af,

cears,afuri

cearceaf

cearceafe

s, = sh de la sarpe. Verdictul 'gresit' e poate

un pic nedrept. IOOP nu mentioneaza

cearceaf. DEX-ul recomanda 'cearsaf',

cearceaf' este mentionat doar ca varianta.

Singura solutie in astfel de cazuri e

supunerea la vot :-)

Cei trei muschetari

Cei trei mus,chetari

cuvintul provine de la muscheta si nu de la

mus,chi :-) :-) 's,' inseamna sh de la sarpe

un chibrit

doua chibrituri

chibrite

Din pacate, vinzatorii din piata se uita lung

cind ii intreb de chibrituri...

Citeodata se intimpla sa ninga primavara.

Cite o data se intimpla sa ninga primavara.

Cite odata se intimpla sa ninga primavara.

citeodata=uneori

clasa a douasprezecea

clasa a doisprezecea

substantivul 'clasa' este feminin

intii

clasa intia

Clauza natiunii celei mai favorizate.

Clauza natiunii cele mai favorizate.

Inca mai credem in favoruri?

un colonel, doi colonei

coloneli

confort

confortabil

comfort

comfortabil

(intilnita la vorbitorii de engleza)

Conform listei de cheltuieli anexate...

Conform listei de cheltuieli anexata...

creare (cre-a-re)

crearea (cre-a-rea)

crearii (cu 'a' de la 'mamaliga')

creere

creerea

creerii

'm'-ul provine probabil de la ideea ca

un crenvurs,t

doi crenvurs,ti

cremvurs,ti

cremvus,ti

crenvus,ti

continutul e ca o crema. O fi, insa nu de

aici vine cuvintul ci de la cuvintul german

Krenwurstchen (cu u cu trema). In

germana 'austriaca' 'Kren' inseamna hrean,

insa n-as vrea sa ma lansez in studii

etimologice...

culoarea verzei

doua verze

culoarea varzei

doua varze

De gustibus non disputandum est.

De gustibus non discutandum

de asemenea

deasemeni

deasemenea

2 cuvinte. Este 'de asemeni' corect? Sau

numai 'de asemenea'?

De cit timp esti aici?

Decit timp esti aici?

delincvent

delicvent

De mult timp n-am mai fost acolo...

Mai demult erau mai multi copaci...

Demult timp n-am mai fost acolo...

Mai de mult erau mai multi copaci...

dividend

divident

Stiu, e mai greu de pronuntat cu d, insa asa

este corect :-)

doi barbati treji

doua femei treze

doi barbati trezi

un rad

doi razi

doi rad

unitate de masura a iradierii

Un zmeu de hirtie. Doua zmeie de hirtie.

Un zmeu din povesti. Doi zmei din povesti.

Doi zmei de hirtie.

Doua zmee de hirtie.

Doua bare.

Doua bari.

[cu a de la mamaliga]

o barza, doua berze

doua barze

doua berzi

Doua bande de hoti.

Doua benzi de casetofon.

Benzile de unde scurte.

Doua benzi de hoti.

Doua bande de casetofon.

In romana avem doua cuvinte separate, in

limbile de origine exista doar unul, se pare

(fr.bande/ germ Bande).

doua burghie

doua burghiuri

doua cabluri

doua cable

O chitara.

Doua chitare.

Doua chitari.

Doua niveluri de tensiune.

O nivela, doua nivele (instrument).

Un nivel, doua nivele (instrument).

Doua nivele de tensiune.

Cuvintul folosit pentru instrumentul de

masurat orizontalitatea este fie neutrul

nivel (un nivel, doua nivele), fie femininul

nivela (o nivela, doua nivele). In rest

pluralul este 'niveluri'.

o palm~a, doua palme

doua pa~lmi

a~ = a de la mamaliga

o plapuma~

doua pla~pumi

doua plapume

un rucsac

doua rucsacuri

doua rucsace

doi rucsaci

un vaccin

doua vaccinuri

doua vaccine

doua verze

doua varze

doua verzi

douazeci

doua zeci

o zeama, doua zemuri

Culoarea zemii.

Doua zeme.

Culoarea zemei.

douazeci si unu

douazeci si doi

douazecisiunu

douazecisidoi

Draga Constantin

Drag Constantin

Asa zic cei care au auzit ceva despre

acordul partilor de vorbire, insa n-au auzit

bine!!!

Draga Marius si Ovidiu

Draga Marius, draga Ovidiu

Dragii mei Marius si Ovidiu

Dragi Marius si Ovidiu

cauza: dorinta de a face acordul!!!

Echipa de criminalisti

care a analizat probele...

Echipa de criminalisti

care au analizat probele...

subiectul propozitiei este cuvintul 'echipa'

El adopta.

Ei vor sa adopte.

Ei adopta.

El adopteaza.

Ei vor sa adopteze.

Ei adopteaza.

englezi

francezi

engleji

franceji

Era mai bine inainte.

Erea mai bine inainte.

Eu continuu [con-ti-nu-u].

Tu continui [con-ti-nui].

Eu continui.

Eu copiez propozitia in caiet.

Tu copiezi

El copiaza

Ei copiaza

Eu copii propozitia in caiet.

Tu copii.

El copie.

Ei copie.

Eu enumer. Tu enumeri. El enumera.

Noi enumeram. Voi enumerati. Ei enumera.

I-am cerut sa enumere speciile de broasca.

Eu enumerez. Eu enumar. El enumara.

El enumereaza.

I-am cerut sa enumereze speciile de

broasca.

Nu provine (direct) de la 'numar'. Provine

din verbul fr. enumerer, lat. enumerare.

Eu sint cel care ARE nota cea mai mica la chimie.

Eu sint printre cei care AU note mici la chimie.

Eu sint cel care am nota cea mai mica la

chimie.

Acordul se face cu 'cel', respectiv 'cei' si nu

cu 'eu'.

eu sughitz

el sughitza

eu sughit

el sughite

Verbul de baza este 'a sughitza'.

Eu vomit. El vomita.

Eu vomez. El vomeaza.

Evolutia evenimentelor avea sa duca la ...

Evolutia evenimentelor aveau sa duca la ...

escroc

excroc

ecscroc

(...sau cine mai stie cum!!)

'ca':

Ca sistem de operare, Linux este

superior sistemului Windows :-)

expresia 'ca si' folosita in loc de 'in calitate

de':

Ca si sistem de operare, Linux este superior

sistemului Windows.

A aparut relativ recent. Am auzit-o prima

data in Ardeal, sau de la ardeleni. Daca 'ca'

simplu provoaca o cacofonie, si daca vrem

sa o evitam (v.nota despre cacofonii --- in

curind), putem foarte bine folosi 'in calitate

de'.

un expres, doua exprese

expresuri

(d.trenuri, mijloace de transport)

fainuri

faine

faini

(ca plural al lui 'faina')

cu 'a' de la 'mamaliga' (substantiv). Cine nu

crede sa deschida DEX-ul :-)

'Faceti liniste.

Sa 'facem liniste.

Fa~'ceti liniste!

Sa fa~'cem liniste!

Apostroful indica accentul pe silaba care

urmeaza. Tilda dupa a indica 'a' de la

mamaliga.

Iti place cum arata cladirea?

Da, imi place.

Iti trimit un pachet.

I-ti place cum arata cladirea?

Da, i-mi place.

I-ti trimit un pachet.

ideea e buna

o idee, doua idei

autorul ideii

idea e buna

autorul ideei

regula: idee-unei idei-ideii

erbicid

ierbicid

^intreprindere

a ^intreprinde

^intreprinzator

intreprindere

a intreprinde

intreprinzator

i=i, ^i=^i din i (stiu, trebuie sa afisez

caracterele..)

Iti place cum arata cladirea?

Iti place cladirea cum arata?

Un kilowatt, doi kilowat,i (kilowatzi).

(pronuntat cu 'v')

Kilowattul-ora costa 4000 de lei.

Luna trecuta am consumat 300 de kilowati-ora.

Kilowattul costa 4000 de lei.

Luna trecuta am consumat 300 de kilowati.

Energia electrica se masoara in KWh, nu in

KW. Energia se consuma in mai multe sau

mai putine ore, cu o viteza determinata de

PUTERE. Puterea se "disipa", nu se

consuma, si se masoara in KW sau in W.

Puterea electrica nu costa bani. Energia

costa bani, pentru ca pentru transmiterea ei

se consuma resurse. O putere mare face ca

energia sa se consume mai repede in timp.

Comparatie mecanica: un boxer de

categorie grea are putere mare. Astfel, daca

este pus sa alerge, va obosi relativ repede.

In contrast, o aschiuta de alergator, are

putere mica si va rezista mai mult timp.

Presupunind ca amindoi au mincat aceeasi

cantitate de mamaliga.

Ma mir de el, ...

sau

El ma mira (e corect chiar daca suna

ciudat/nefolosit)

Ma mira de el, cum a putut face asa ceva?

'ma-fi-a

mafia pronuntat ma-'fi-a

Accentul e pe prima silaba. Daca-mi aduc

bine aminte si in italiana e tot asa, 'La

mafia' !!!?? (astept o confirmare de la un

coleg italian)

superior, cel mai bun/mare/performant

mai superior, cel mai superior

maiou

maieu (cititi comentariul)

DEX 96 contine 'maieu' insa face trimitere

la 'maiou'. Cred ca 'maieu' este o forma mai

veche.

maiestate

majestate

Provine din latina (maiestas). Cu 'j' e in

engleza si franceza. In romana e cu 'i'

(parca si in germana e pronuntat cu 'i').

Majoritatea lucratorilor A decis sa intre in greva.

Majoritatea lucratorilor au decis sa intre in

greva.

Stiu, suna rau pentru multa lume. Insa

logica e foarte clara: Cine a decis?

Majoritatea a decis. Care majoritate? Cea a

lucratorilor.

intretinere, intretinere si reparatii etc

mentenanta

'Mentenanta' nu exista in DEX-ul din 1996,

ceea ce nu inseamna ca va ramine gresit in

viitor. Personal, il incadrez la categoria de

neologisme inutile, pentru care exista deja

echivalente romanesti.

mersi

merci

Cuvintul nu este neaparat gresit, cit strain.

DEX'96 are rubrica pentru "mersi", cu s, pe

care-l considera totusi frantuzism. Se face

trimitere la cuvintul francez 'merci'.

mi-ar placea

mi-ar place

placea, cu 'a' de la 'mamaliga'; greseala

seamana cu cea de la 'aparea' Verbul la

infinitiv: (a) placea

mic-dejunuri.

Dar: "la micul dejun", "Micul dejun a fost bun"

mici-dejunuri ??

orice altceva!!!!!!!!!

monstru sacru

Nu e o greseala insa se foloseste asa de des

si suna asa de aiurea incit parca te intrebi

cine o fi fost geniul literar care a folosit-o

prima data. O data era de ajuns!! O fi o

traducere? De unde vine?!!! Din

mitologie? Parca seamana cu "...the battle

for the hearts and minds..." :-)

Multi membri au acceptat.

Membrii au acceptat.

Multi membrii au acceptat.

un membru, doi membri.

nemaiexistind, nemaiexistand

ne mai existind

Ni s-a cerut sa ta~'cem.

Ni s-a cerut sa 'tacem.

Apostroful (') indica accentul pe silaba

imediat urmatoare. 'A' urmat de ~ este 'a'

de la 'mamaliga'.

Nici unul din trenurile de noapte nu merge.

Nici unul din trenurile de noapte nu merg.

nici un, nici una, nici o

niciun, niciuna, nicio

nou-nascuti

noi-nascuti

Nu ma mai joc!

Nu mai joc (jocul asta)!

Nu imi mai place. Nu-mi mai place.

Nu mai ma joc!

Nu mai imi place.

Intr-adevar este greu de pronuntat varianta

intreaga: Nu imi mai place. De ce insa sa

inventam o constructie gresita cind exista

pur si simplu: Nu-mi mai place , care este

chiar MAI SCURT !!!

Scrie mai frumos! Nu scrie urit!

Sa scrii frumos. Sa nu scrii urit.

Nu scri urit! (!!??).

Sa scri frumos.

Nu-ti face probleme!

Nu face asa ceva!

Nu-ti fa probleme!

Nu fa asa ceva!

Nu-ti face probleme.

Nu-ti fa probleme.

Nu mai vreau.

Vreau numai doua.

Numai vreau.

Vreau nu mai doua.

Numarul creditelor acordate de banci de la

inceputul lunii februarie A scazut dramatic.

A!

Numarul creditelor acordate de banci de la

inceputul lunii februarie au scazut

dramatic.

Unii uita ca au inceput propozitia cu

'numarul'. _Numarul_ a scazut, nu

creditele!!

O minge, doua mingi. Aruncati mingile!

A cazut din cauza unei mingi.

O minge, doua mingii.

Da, am auzit asta de prea multe ori.

Pluralul 'mingi' se pronunta intr-o silaba.

o tava, doua tavi (cu a de la mamaliga)

marimea tavii (cu a de la mamaliga)

o tava, doua tave

marimea tavei

o tija, o bucsa

o tije, o bucse

inca se mai gasesc astfel de cuvinte pe

prospecte ale unor produse. In ultima

vreme greseala e mai rara pentru ca nu mai

exista produse romanesti :-)

optzeci si noua

al saptezeci si doilea

optzecisinoua

al saptezecisidoilea

ora douasprezece

doua mai

douazeci si doua decembrie

ora doisprezece (ora 12)

doi mai (2 mai)

douazeci si doi decembrie

Am auzit pentru prima data 'doi' in loc de

'doua' inainte de 1989, in Ardeal sau la

persoane venite de acolo. Pe atunci era

inca neobisnuit. Regula: substantivele 'ora'

si 'zi' sint feminine, asa ca trebuie facut

acordul, chiar daca ele pot lipsi din

expresii. Greseala pare sa fi 'prins' dupa

revolutie...

ostatic

ostatec

'ostatec' nu este de fapt gresit, insa DEX-ul

recomanda 'ostatic', care vine din italianul

'ostatico'. N-avem nici un interes in a ne

indeparta de varianta mai latina (?), mai

ales cind e cea mai corecta.

ouale

oualele

pancarta

pancarda

particula

particola

gindeste-te etc

pazes-te-te

gindes-te-te

pazes-te-te

pe banii contribuabililor.

pe banii contribuabilor.

pentru dumneavoastra

va rog sa-i transmiteti domnului X...

o rog pe doamna Y...

...am discutat cu domnul Z...

Stimate domnule,

pentru Dumneavoastra

...sa-i transmiteti Domnului X...

o rog pe Doamna Y...

...am discutat cu Domnul Z

Stimate Domnule,

Toate cuvintele derivate de la radacina

'domn' se scriu cu litera mica!!! (cind nu

sint la inceput de propozitie, bineinteles).

NU ESTE O FORMULA DE POLITETE,

CI O GRESEALA. Explicatia erorii sta in

dorinta celui care scrie de a maguli o

persoana mai mult sau mai putin

importanta. Conform normelor general

acceptate, singurul Domn care se scrie cu

litera mare peste tot in propozitie este

Dumnezeu si atit, mai are cineva vreo

pretentie?!! Un efect neplacut al propagarii

acestei greseli este ca cei care scriu corect

pot avea nesansa ca cel caruia i se

adreseaza sa nu stie de aceasta greseala si

sa fie dezamagit ca n-a primit D mare...!!!

Pentru rezolvarea oricaror altor probleme,

luati legatura cu Costica.

Pentru rezolvarea oricaror alte probleme,

luati legatura cu Costica.

preve-'dere

preve-'deri

pre-'vedere

pre-'vederi

apostroful inaintea unei silabe indica

accent pe silaba respectiva. Accentul

corect este pe a 3-a silaba, pt TOATE

sensurile cuvintului.

presedintie

presedentie

Ce-o fi un 'presedente', domnilor reporteri

???

_Produsele_ se scumpesc. Pretul

nu se poate scumpi pentru ca pretul nu este

de vinzare!!

Pretul se _mareste_ (din pacate!).

Preturile se scumpesc.

Preturile se ieftinesc.

A scumpi inseamna a mari pretul unui

produs. Asa ca "preturile se scumpesc" este

pleonasm. A ieftini inseamna a micsora

pretul. In plus, propozitia a doua este falsa

din punct de vedere economic :-) :-)

Prim-ministrul bulgar a vizitat Romania.

Presa a comentat vizita prim-ministrului britanic.

Doi prim-ministri. Prim-ministrii.

Primul ministru care a demisionat a fost cel

de externe.

Primul Ministru bulgar a vizitat Romania.

Presa a comentat vizita Primului Ministru

britanic.

Primii ministri ai celor 7 tari.

Se zice "primul" doar cind e vorba de

_primul_ si nu de al doilea. In plus,

functiile de stat NU se scriu cu majuscula

(IOOP). Si nici alte functii politice sau

administrative! Se foloseste cratima, ca la

nou-nascut.

o pro-'cu-ra,

doua pro-'curi

procura (substantiv)

pronuntat 'pro-cu-ra

(imputernicire) accentul pe a doua silaba.

A nu se confunda cu verbul 'a procura',

care are accentul pe ultima silaba.

Pronuntia corecta a substantivului coincide

cu pers II sing a verbului. Si ce daca!! Asta

nu e motiv suficient ca sa schimbam

accentele unde vrem.

productia de vin a viei

productia de vin a viii

regula: 'i' de 3 ori interzis exceptie de la

regula: alee-unei alei-aleii (v.subst.'alee')

proprietar

proprietate

propietar

propietate

poprietar

Rrrrrrr...

propriu

proprie

propiu

propie

un registru, doua registre

registri

provine de la un pseudosistem de operare

al calculatoarelor care va disparea in citiva

ani :-)

repaus

repaos

reziduu

rezidu

Sa aiba.

Sa aibe.

Mai mult in sud.

sa 'fa-cem

sa 'fa-ceti

sa fa~-'cem

sa fa~-'ceti

tilda = caciulita de la a - = despartire in

silabe

Sa fii cuminte! Sa nu fii obraznic!

Nu fi obraznic! Fii cuminte!

Sa stii ca asa e.

Poate ai fi mai multumit asa.

Sa fi cuminte! Sa nu fi obraznic.

Nu fii obraznic! Fi cuminte!

Sa sti ca asa e.

Poate ai fii mai multumit asa.

Doar strainii care vorbesc romana pot fi

scuzati (al doilea i e scurt si e greu de

auzit).

Sa inveti sa scrii corect!

Sa inveti sa scri corect!

Sa stii ca asa e.

Sa sti ca asa e.

'i'-ul scurt este uitat de multe ori.

(Saddam) ESTE ACUZAT

Saddam Hussein, impreuna cu alte sapte

persoane,

sint acuzati de crime impotriva

umanitatii....

(radio SBS in romana).

Aceasta este o greseala gresita! :-) Daca

autorul crede ca acordul trebuie facut cu

"persoane", de ce nu zice "acuzatE"? Nici

macar nu stie sa greseasca cum trebuie :-)

salariu

salar

salbatic

salbatec

(atit pentru forma de substantiv cit si

pentru cea de adjectiv)

saptesprezece

optsprezece

saptisprezece

optisprezece

greseala intilnita mai ales in pronuntie.

Intr-adevar, 'optsprezece' e relativ greu de

pronuntat, insa 'saptesprezece' ce are???!!

sapunuri

sapune

scena

scena pronuntat shcena

Se datoreaza

Se datoreste

merita (sa...)

nu merita (sa...)

se merita

nu se merita

Se uita la ce facem noi.

Se uita la noi ca sa vada ce facem.

Se uita la noi ce facem.

serviciu

serviciu militar

a fi de serviciu

serviciu bine platit

a face un serviciu

serviciu financiar

serviciu de cafea

serviciu cu efect

servici

servici bine platit

servici de cafea

servici cu efect

'servici' nu exista!!! Originea latina a

cuvintului ('servitium') arata clar cum

trebuie sa zicem.

un simptom, doua simptome

simptomuri

simptoame :-)

Stimate domnule

Stimat prieten,

Acordul. Greseala provine de la 'Stimate

domn' (de asemenea gresit).

Stimat domn,

Stringe gunoaiele de pe jos!

Stringe gunoaiele dupa jos!

Am auzit-o in Ardeal.

su-biect

(despartire in silabe corecta)

su-bi-ect

(despartire in silabe gresita)

superfluu

superflu

suporturi

suporti

Temperatura a scazut pina la un minimum

de 15 grade, dupa care a crescut pina

la un maximum de 44 de grade.

Temperatura a scazut pina la un minim

de 15 grade, dupa care a crescut pina

la un maxim de 44 de grade.

Temperatura va scadea.

Temperatura va scade.

(corect e cu a~ de la mamaliga si a la

sfirsit, accent pe a doua silaba)

tigara

tigare

un furtun, doua furtunuri

un furtun, doua furtune

un tarif - doua tarife

un tarif - doua tarifuri

o usa, doua usi

use

va aparea

va apare

va aparea, cu 'a' de la 'mamaliga'; greseala

seamana cu cea de la place/placea Verbul

la infinitiv: a aparea

va rog sa-mi trimiteti...

va rog sa-mi trimite-ti...

conjugarea verbului: ... noi trimitem voi

trimiteti ei trimit

Vad ca nu stii sa conjugi verbele.

Vad ca nu sti sa conjugi verbele.

:-)

vino la mine

vin-o la mine

virusuri

virusi

'virusi' nu este gresit, insa DEX recomanda

'virusuri'. Este necesara adaugarea unei

coloane 'nerecomandat'.

volume

volumuri

pluralul 'volumuri' este invechit

o vopsea, doua vopsele

vopseluri

vreo

vreun

vreuna

vreunul

vre-un

vre-o

vre-unui

etc

In afara de 'vreo', care are o singura silaba,

restul se pot _pronunta_ cu pauza (silaba

noua) dupa 'vre-' sau fara pauza, cu vocala

scurta.

Iugoslavia, iugoslav

Yugoslavia

'Y' e in engleza, in romana e cu 'I'

Dupa cum s-a observat, inca nu m-am decis sa folosesc 'i din a' pentru ca nu mi se pare esential. Din cite stiu,

simplificarea ortografiei NU a fost in nici un caz impusa de rusi sau comunisti, ci s-a facut la sugestia lui

M.Sadoveanu, cu scopul de a usura scrierea in limba romana. Prin revenirea la ortografia precedenta, NU se face

nici un fel de reparatie morala etc, si NU se elibereaza limba romana de vreo influenta straina etc etc. Efectul pe

termen lung va fi probabil ca vor exista mai multe greseli in scriere (romana era oricum dificila).

Faptul ca limba cea mai vorbita in prezent pe glob este o limba cu mai putine reguli (de exemplu la conjugarea

verbelor) este probabil una din explicatiile extinderii ei, alaturi, bineinteles de existenta imperiului britanic si

victoria anglo-americana in razboiul al doilea.

De citiva ani, germanii au introdus o simplificare (sigur, controversata) a ortografiei. In Romania pragului de

mileniu, Academia Romana considera oportun sa faca exact invers. Asa o fi bine...daca si altii gindesc asa nu pot

decit sa ma conformez :-(

Se intimpla foarte des ca tocmai cei care pretind ca tin foarte mult la regula lui i din a sa vorbeasca foarte incorect.

O problema mult mai importanta si URGENTA a limbii romane contemporane ar fi fost recunoasterea presiunii

enorme de a introduce neologisme si gasirea unor solutii inteligente (in special in domeniul calculatoarelor) care sa

sune bine si sa prinda.

Acest document este copiat de la dexonline.ro, pentru a vă fi de folos chiar şi în momentele în care sunteţi departe de orice sursă de Internet.

Instrucţiuni de folosire:

- Tipăriţi documentul şi puneţi-l la îndemână, undeva aproape de monitorul sau laptopul dumneavoastră.

- Atunci când sunteţi nesigur(ă) pe un anume cuvânt, o anume expresie sau un anumit număr de i-uri, verificaţi acest document.

- Puteţi să-l verificaţi chiar şi când sunteţi sigur(ă) pe dvs., nu strică. Pariu că tot ai greşit?

NU ESTE DESTINAT CONSUMULUI UMAN!

Corect Gre itș Comentarii

Eu am numai trei picioare. Nu am decât 10000 lei.

Am decât 10000 lei. Ca adverb restrictiv, în construc ii afirmativeț se folose te ș numai, iar în construc ii negativeț se folose te ș decât.

Eu sunt Eu sînt, eu sânt Fără comentarii. Dacă ine i mor i să văț ț ț ș împotrivi i normelor ortografice curente i săț ș scrie i cum a i învă at, scrie i ț ț ț ț eu sînt. Eu sânt este gre it după ambele seturi de norme.ș

ÎngerA hotărîReîntregireHotărâtHotărând

ÂngerA hotărâReântregireHotărîtHotărînd

Se folose te ș î, nu â, la începutul cuvântului, la sfâr itul cuvântului i în cuvintele formateș ș cu prefix dacă î este prima literă din rădăcină. Participiul i gerunziul verbelor nu facș excep ie: dacă participiul se formează cu ț -ât sau dacă gerunziul se formează cu -ând, folosim â.

Fii cuminte!Nu fi fraier!Să fii punctual.

Fi cuminte!Nu fii fraier!Să fi punctual.

Pentru imperativul afirmativ (fii cuminte!) iș pentru conjunctiv (să fii punctual) n-am argumente, dar a a e :) Imperativul negativș se formează întotdeauna cu nu + infinitivul verbului: nu veni, nu pleca, nu uita. Deci, în cazul lui a fi, avem nu fi fraier!

Mun ii no triț ș Mun ii no triiț ș Singurul motiv pentru care s-ar adăuga un al doilea i este articolul hotărât. Dar no triș este adjectiv posesiv i nu se articuleazăș niciodată.

Băiatul a cărui carteFata a cărei carteBăiatul ale cărui căr ițFata ale cărei căr ițBăie ii a căror cartețFetele a căror carteBăie ii ale căror căr iț țFetele ale căror căr iț

Băiatul al cărui câineFata al cărei câineBăiatul ai cărui câiniFata ai cărei câiniBăie ii al căror câinețFetele al căror câineBăie ii ai căror câinițFetele ai căror câini

Oricum altcumva „Băiatul pauză pauză căr i”, un subiect dragț nouă. Ca principiu de via ă, e mult mai bineț să vă opri i din vorbire două secunde i săț ș judeca i construc ia decât să o spune i cumț ț ț s-o nimeri. Mai ales când audien ei îi pasă. :)ț Regula de construc ie este acordul „în cruce”:ț al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (cartea / căr ile)ț , iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata etc).

Eu creez Tu creezi El creează

Eu crez Tu crezi El crează

Verbul a crea, de i se termină în ș -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina

Corect Gre itș Comentarii

creare creereeste cre-. Pentru u urin ă, conjuga i-l ca i peș ț ț ș a lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez – eu creez). Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu totul alt context; ele sunt conjugări populare ale verbului a crede.

Eu creezEu agreezEu întemeiezEu încleiez

Eu creiezEu agreiezEu întemeezEu încleez

Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a încleia) atunci litera i apare i laș persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).

Fumător inveteratAdevăr învederat

Invers Paronime – vezi defini iileț

MasculinEu însumiTu însu ițEl însu ișNoi în ineșVoi în ivășEi în i iș ș

FemininEu însămiTu însă ițEa însă ișNoi înseneVoi însevăEle înse i (însele)ș

Oricum altcumva Pronume de întărire – vezi DEX.

Repercusiune Repercursiune Vezi defini iaț .

Oprobriu Oprobiu Vezi defini iaț .

Complet Complect DEX-ul men ionează ț complect ca variantă acceptată a lui complet. Totu i, dacă pânăș acum a i folosit ț complet, vă sugerăm să-l folosi i i în continuare. :) ț ș

DOOM i DOOM2-ul nu acceptă formaș complect.

Delincvent Delicvent Delictvent

Vezi defini iaț , care nu are legătură cu delictul. Delicvent este doar o formă acceptată de DEX (dar nu i de DOOM iș ș DOOM2).

Piuneză Pioneză Vezi defini iaț . Pioneză este doar o formă acceptată.

Saxana Sarsana Vezi defini iaț . Sarsana este o formă acceptată de DOOM2 i DAR.ș

Crevetă, pl. crevete Crevete, pl. creve iț

DOOM2 acceptă i versiunea ș crevete / creve i.ț

Robinet, pl. robinete Robinet, pl. robine iț Vezi defini iaț . Robine iț este o formă acceptată de DN.

Suport, pl. suporturi Suport, pl. supor iț Vezi defini iaț . Supor iț este o formă acceptată de DN.

Balot, pl. baloturi Balot, pl. balo iț Vezi defini iaț . Balo iț este o formă acceptată de DOOM2.

Acumulator, pl. acumulatoare

Acumulator, pl. acumulatori

Vezi defini iaț . Acumulatori este o formă acceptată de DOOM2 i DN.ș

Laser, pl. lasere Laser, pl. laseri Vezi defini iaț . Laseri este o formă acceptată de DN.

Corect Gre itș Comentarii

Reactor, pl. reactoare Reactor, pl. reactori Vezi defini iaț . Reactori este o formă acceptată de DN.

Festival, pl. festivaluri Festival, pl. festivale Vezi defini iaț .

Jantă, pl. jante Jeantă/geantă, pl. jen i/gen iț ț

Vezi defini iaț .

Acciz, pl. accize Acciză Vezi defini iaț .

Dic ionarele recente (DOOM2) men ioneazăț ț forma acciză.

Grep sau grepfrut sau grape-fruit

Oricum altcumva Vezi defini iileț .

Ingrediente (pl. lui ingredient)

Ingredien iț Vezi defini iaț .

Amândurora (dativul lui amândoi)

Amândorura Vezi defini iaț . Cum spunem tuturor, nu totorur, la fel spunem i ș amândurora.

De asemenea Deasemenea Deasemenea nu există în DEX.

Merită să a tep iș ț Se merită să a tep iș ț Verbul a merita nu este reflexiv.

Ce-i cu căr ile astea peț masă?

Ce-s cu căr ile asteaț pe masă?

Folosirea verbului a fi la plural nu are sens iș nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe căr i. Un exemplu i mai evidentț ș este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunte i cu voiț aici?

Serviciu Servici Servici nu există în DEX.

Mi-ar plăcea Mi-ar place Infinitivul verbului este a plăcea (vezi defini iaț ), iar condi ional-optativul seț formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) i cu infinitivul.ș

Cartea de pe noptieră Cartea după noptieră DEX men ionează ț de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu men ionează acest lucru.ț

Cartea pe care am citit-oOmul pe care l-am întrebat

Cartea care mi-a plăcutOmul care mi-a răspuns

Cartea care am citit-oOmul care l-am întrebat

În toate cazurile avem de-a face cu propozi iiț subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează ac iunea: ț Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie i deș prepozi ia ț pe.

În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face ac iunea: ț Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepozi ia ț pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construc ii iț ș este incorectă.

Optsprezece Oricum altcumva DEX (vezi defini iaț ) nu indică nicio altă variantă acceptată.

Optulea Oricum altcumva DEX (vezi defini iaț ) nu indică nicio altă variantă acceptată.

Mă doare apendicele.Mă dor amigdalele.

Mă doare apendicita.Mă doare amigdalita.

Apendicita i amigdalita sunt boli. Ele nu suntș păr i ale corpului, deci nu au cum să doară.ț Mă doare amigdalita este la fel de incorect ca i ș mă doare durerea de cap.

Un copil Copii se joacă În cele mai multe cazuri, forma de plural

Corect Gre itș Comentarii

Doi copiiCopiii se joacă

Un cobaiDoi cobaiCobaii sunt rozătoare

Cobaiii sunt rozătoarearticulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).

Majoritatea salaria ilorț este mul umită...ț

Majoritatea salaria ilor suntț mul umi i...ț ț

Este pur i simplu vorba despre acordulș subiectului cu predicatul. Majoritate este la singular, deci i verbul ș a fi trebuie pus la singular. Ce-i drept, majoritate este un substantiv colectiv, cu sens de plural, dar forma gramaticală este în continuare cea de singular. Un exemplu i mai elocvent esteș tineretul merge la mare (nu tineretul merg la mare).

Observa ie:ț În conformitate cu noua edi ie aț Gramaticii Academiei, în anumite cazuri acordul prin în eles este admis, dar nu seț specifică explicit vcazurile (în cazul acesta ambele variante ar fi acceptabile).

Cel mai bine plătită doctori ăț

Cea mai bine plătită doctori ăț

Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctori a nu este ț cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. i, întrucâtȘ adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai u or forma corectă inversîndș topica: Doctori a cel mai bine plătităț , nu Doctori a *cea mai bine plătităț

Până număr până la trei să pleca i de-aici!ț

Până număr la trei să pleca i de-aici!ț

Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezen a primului ț până creează confuzie, dar este necesar i cel de-al doilea.ș

Dă-te la o parte.Da i-vă jos.ț

De-te la o parteDăde i-vă jos.ț

Fără comentarii.

Nu face asta. Nu fă asta. Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.

Chiuvetă Ghiuvetă Vezi defini iaț .

A avansa A avansa înainte A avansa implică no iunea de înaintare.ț

De ce râzi? De ce te râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.

Îmi place cineva Îmi place de cineva Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepozi ia ț de.

Orar, pl. orare Orar, pl. orarii Vezi defini iaț .

Drajeu, pl. drajeuri Drajeu, pl. drajee Vezi defini iaț .

Pre mareț Pre scumpț Un produs este scump atunci când pre ul săuț este mare. Pre scumpț este o stru o-cămilă.ț

sandvi / sandvici /ș sanviș

Oricum altcumva DEX (vezi defini iaț ) indică sandviș ca formă corectă, iar celelalte două ca variante acceptate.

Nes (prescurtare de la nescafe)

Ness Vezi defini iaț .

Lubrifiant Lubrefiant Vezi defini iaț .

Corect Gre itș Comentarii

Pre edin ieș ț Pre eden ieș ț Vezi defini iaț (chiar dacă DN men ionează iț ș această variantă). România are pre edinte,ș nu „pre edente”! șA nu se confunda cu adjectivul preziden ialț , care provine din fr. présidentiel.

Anticameră Antecameră Vezi defini iaț . O edi ie veche a Dic ionaruluiț ț de neologisme acceptă totu i i ș ș antecameră ca variantă.

Genuflexiune Genoflexiune Vezi defini iaț .

Remarcă, pl. remarce Remarcă, pl. remarci Vezi defini iaț .

Obs.: Remarci este o formă acceptată de curînd de DOOM2.

Să aibă parte Să aibe parte Vezi defini iaț (mai ales cea din Dic ionarulț ortografic).

Abia Abea Vezi defini iaț .

El/ea se a azăș El/ea se a eazăș Vezi defini iaț .

Clasa întâi Clasa întâiaClasa a-ntâia

Vezi defini iaț .

Colonel, pl. colonei Colonel, pl. coloneli Vezi defini iaț .

Sticlă de un litru Sticlă de un kilogram Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.

Gre ealăș Gre alăș La fel ca i ș repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).

Până la adânci bătrâne iț

Până la adânci bătrâne eț

Adânci este la plural, deci i ș bătrâne iț trebuie pus la plural.

Ora unu Ora două Ora douăsprezece Ora douăzeci i unu șOra douăzeci i douăș

Ora una Ora doi Ora doisprezece Ora douăzeci i una șOra douăzeci i doiș

Este gre it argumentul că aici s-ar faceș acordul cu oră. Se folose te pur i simplu dinș ș motive de tradi ie: pe vremuri se foloseaț (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.

Am luat un pix de la ei i li l-am dat înapoiș

Am luat un pix de la ei i i l-am dat înapoiș

Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat...

Obstetrică Obstretică Vezi defini iaț .

Nu există a a cevaș Nu se există a a cevaș Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.

Lini te! Să se audăș musca!

Lini te! Să nu seș audă musca!

Daca musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă ine i neapărat să folosi i nega ia,ț ț ț ț spune i: ț Lini te! ș Să nu se audă nici musca!

Cu surle i tobeș Cu surle i trâmbi eș ț Surla i trâmbi a sunt amândouă instrumenteș ț de suflat. O paradă militară are iș instrumente de suflat i de percu ie.ș ț

Datorită publicului iș încurajărilor acestuia...

Datorită publicului iș a încurajărilor acestuia...

După datorită se folose te dativul. Articolulș posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.

Branul este deja consacrat ca loc de vacan ă.ț

Branul este deja consacrat ca loca ieț de vacan ăț

loca ieț înseamnă „chirie”, nu este un cuvînt mai pompos pentru loc – vezi defini iaț

Calmar Calamar Vezi defini iaț (chiar dacă este men ionat înț DER).

Corect Gre itș Comentarii

... la toate nivelurile ... ... la toate nivelele ... Vezi defini iaț . Folosim pluralul nivele numai pentru nivelul ca instrument (sensul 2 din DEX '98).

Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit.

Era crispat i zâmbeaș fortuit.

Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „for at”.ț

celălalt celălant Vezi defini iaț .

cartea anului acestuia cartea anului acesta Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr i caz cu substantivulș determinat.

El se în alăș .

Vrea să (te) în eleș .

El se în ealăș .

Vrea să (te) în aleș .

Vezi defini iaț .

Forma în aleș este valabilă doar pentru „a pune aua pe...”ș .

Eu crăp (de râs, de ciudă). Tu crăpi (de râs, de ciudă).

Eu crap (de râs, de ciudă). Tu crapi (de râs, de ciudă).

Vezi defini iaț .

Când am venit la tine, tu plecase iș deja.

Când am venit la tine, tu plecasei deja.

Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construie te cu termina ia ș ț -se iș , nu -sei: plecase i, plăcuse i, mersese i, coborîse i,ș ș ș ș iubise i.ș

Ne-am văzut doar o dată în ultimul an. A fost odată ca niciodată... (cândva) Odată cu Ana, a venit i Barbu. ș (concomitent)

Era vesel i ș odată s-a întristat. (deodată)

Ne-am văzut doar odată în ultimul an. A fost o dată ca niciodată... O dată cu Ana, a venit i Barbu. șEra vesel i ș o dată s-a întristat.

O dată se scrie despăr it numai când indicăț enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi defini iaț .

Să cere iț voie înainte să pleca i. țNu trage i!ț Cere- iț drepturile tale. Trage- iț pătura pe tine.

Să cere- iț voie înainte să pleca i. țNu trage- i!ț Cere iț drepturile tale. Trage iț pătura pe tine.

iȚ se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui î i:ț cere- iț (tu, ie, drepturile tale), ț trage- iț (tu, ie, pătura pe tine). Când indicăț desinen a de plural, persoana a II-a aț verbelor, iț se scrie desigur lipit de verb: voi cere i,ț voi trage i.ț

A ș veni i eu cu voi. șCât am putut dormi!

A ș venii i eu cu voi. șCât am putut dormii!

Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condi ional-optativ, care se construie teț ș întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.

A fost învestit în func ia de ...ț

A fost investit în func ia de ...ț

investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).

Câine surd la vînătoare.

Câine sur la vînătoare.

Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performan elor câinelui la vînătoare...ț

A da sfară/ farăș în arăț

A da sfoară în arăț Vezi defini iaț .

Condi iile optime țO listă completă

Condi iile cele maiț optime O listă foarte completă

Adjectivele care la origine sunt comparative i superlative: ș exterior, interior, superior,

inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de compara ie. ț

Corect Gre itș Comentarii

De asemenea nu formează grade de comparatie nici adjectivele care exprimă o însu ire absolută: ș pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.

Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.

Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.

„Din cauza” este o locu iune prepozi ionalăț ț care cere întotdeauna cazul genitiv.

Întreprinde, întreprindere, întreprinzător...

Intreprinde, intreprindere, intreprinzător...

Toate cuvintele din această familie se scriu ( i se pronun ă) doar cu ș ț î, nu cu i.

Risc să dau un pronostic... Ri tiș să-l înfrun i peț ef?ș

Mă risc să dau un pronostic... Te ri tiș să-l înfrun iț pe ef?ș

Chiar dacă unele dic ionare men ionează căț ț risca este i ș reflexiv, aceste forme sunt învechite i nerecomandate.ș

Antidrog Nerespectuos Răspoimâine

Anti-drog Ne-respectuos Răs-poimâine

În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează i nuș se despart prin cratimă.

Le-am mul umit ț celor care m-au ajutat.

Le-am mul umim ț la cei care m-au ajutat.

Celor este un complement indirect. El răspunde la întrebarea „cui i-am mul umit?”ț (celor), nu la întrebarea „la cine i-am mul umit?” ț (la cei). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui). Varianta la cei nu este propriu-zis o gre eală, ci mai curând un stilș de vorbire neîngrijită sau o formă populară. Folosirea acuzativului prepozi ional în loculț dativului apare încă din latina populară.

Abrogarea legii adoptate acum un an

Abrogarea legii adoptată acum un an

Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr i caz cu substantivul pe care îlș determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci i ș adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este a adar ș legea adoptată, dar legii adoptate.

Nu mai tiu ce să cred. șNumai tu tii ce s-aș întâmplat.

Numai tiu ce săș cred. Nu mai tu tii ce s-aș întâmplat.

Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei ac iuni, ț nu mai se scrie separat.

Mostră (cu sensul de e antion, probă)ș

Monstră Vezi defini iaț .

A împodobi A împro ca șA se îmbuiba A îmbiba

A înpodobi A înpro ca șA se înbuiba A înbiba

Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excep ieț cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) iș cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).

Ouăle sunt proaspete. Încondeierea ouălor este o tradi ieț frumoasă.

Ouălele sunt proaspete. Încondeierea ouălelor este o tradi ieț frumoasă.

Vezi defini iaț (click pe „declinări” pentru a vedea lista completă a declinărilor).

Tontălău Tăntălău Vezi defini iaț (provine din tont).

Plouă încontinuu (incontinuu). România este în continuu progres.

Plouă în continuu. România este încontinuu progres.

Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) i despăr it atunci când avemș ț prepozi ia ț în i adjectivul ș continuu.

Corect Gre itș Comentarii

Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent – inconsecvent, constant – inconstant, etc.).

Statele Unite ale Americii sunt o arăț mare i puternică.ș

Statele Unite ale Americii este o arăț mare i puternică.ș

Conform prof. univ. dr. Theodor HRISTEA (emisiunea Parol din 30-03-2010, TVR)

O sumă de calită iț Un summum de calită iț

Vezi defini iaț .

Ascultă muzică la maximum/minimum. Maximum de profit cu un minim efort.

Ascultă muzică la maxim/minim. Maxim de profit cu un minimum efort.

La maximum este o locu iune adverbialăț (vezi defini iaț ). Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi defini iaț ).

Codrii înverzi iț sunt frumo i. șÎnverzi ii codriț freamătă. Pantalonii alba triș s-au rupt. Am discutat despre ni te ș parametri importan i.ț Parametrii cei mai importan iț au fost discuta i.ț

Oricum altfel Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverzi i,ț dar înverzi ii codri.ț În sintagma ni te parametri importan i,ș ț articolul este nehotărât (ni te),ș a adar toate cuvintele seș scriu cu un singur i.

Y�����������Y��� ������� ���������������Y����

Y�����

��������� ���������� ��� �!"����� ��� �#"�!" "$�� ��� �%�������� ��� �%�#������ ���&�" "$�� ��������

���������

���

�������

������ x����������� ��������

���������

��������

����

���

��Y��'��

O���� a�� ������ ���

����������������������

������������a�� �������������������������

��������������� ����������������� ���

�����������������������������������������

��������� ������� ������������������������������������

������

���������Y

�������� ���� �������� ������������ ���

������������� �����������

���������Y

����

����

���������

������������� ������������������

�������

��������

���������Y

��������������������������� �������������������

���

º���

��������������Y���%������

��������

������

[������������������

[������������� ������

����

�������

����

��������������Y���%������

��������������������������

���������� �������� ���������

�������

�������

������

��������������Y����

a����������

�����

���� ��� �����

������

���������� �������

����������������

�������� ���������������� ����������������� ���

��������������Y�(����

a���������������� ���

������������

�����������������

���������������������������

�����������������

�������������

�����������������������������������������

��������������Y�()�����

���������

�� ��������������

��� ���� �������

����������������� ���

��������������YY"�)������

������������������

�����a��������������������������������a��������

�����

��� x����������������������������������

�� x����������������������������������

���a��������������������������������a��������

�����

��������������YY"�)������

�����������

����������������

� �����

!������"���½�a��������������������������

� �����

��������������Y���*"&����

������������

���

��

���������������������

���

������

�� ������������

������

���������

��������������Y�#���

�����������

���

��##$���

��������Y�Y��"�(� �%������� ������*��(�����

����������� ������a��������������������������

�����������������������%������������� �������

�����������������������������

������������

�������������a�������������������� ��������

�������������������� ������������������

����������� ���������������������

������������

��������Y�Y��"�(� �%������� ������*��(�����

��������������������������������������

�����������������

�����

��������Y�Y��"�(� �%������� ������*��(����� �

����� ������������������������ �������

�������

��������

��������Y�Y��"�(� �%������� ������*��(�����

R������ �������� !�����������������

������ ���a�������

����������

��������Y�Y��"�(� ��*�"��#� ����� ����������

������������������� �"�������������������������������

������

����������������������a������������������ ������������������

������

���������������������������� ����� ������ #�������������������

������

��������Y�Y��"�(� ��*�"��#� ����� ����������

���� ���� ��� � �� ����

�� ����

��������Y�Y��"�(� ������" � ���$�������

������������������ �����������

��

�������������������������������������

��������� �� �������������������

��

����������������������������������� �����

��������$[���

�

��������Y�Y��"�(� �(����#������ ���

�������������������������������� �������

�������������

������

��������������������������������

�������������������� ���������������

�������

��������Y�Y��"�(� �(����#������ ��� ���

������� ���

�����������

���� �

������� ���

������������

������� �����������

�������������������

��������Y�Y

������� ��������� ����� � �����������

��������������������� ��������������

������� ��������� �� ����� � ��������������

����������YY"�!�&���*��"��#���

��������x�������½���������������������½� �������������������������������������������������������½�����������������������������������������

�����������x��������������������� ��

������������������������

m������������������

������������

m��������������������������

����������������

����������YY"�!�&���*��"��#���

������� � ��������������������½����������½����������

�����

���������� � ��������½��������½���������

������������������

������ � �������

���������������������������

����������YY"�!�&���*��"��#�������� � ��������������������������������������������������

������������������������������

����%������������ ������&

������� � �������

������

������ � ����������������½������������½������������

���

����������Y�#*�"*����+��� �,��� �

����a��������a�������������������

������

��

������ x�����������

����������Y�#*�"*����+��� �,��� �

���� ����������������

����

�������

����������������������������������������

���

������������

�����x����� ����������������������

����������Y�#*�"*����+��� �,��� ��������������� ������������������������

�������������

������������������������

��������� x����� �������������������������������½�

����������������������

����������Y� �"��%# ����� x����������������������������

��������������� �������

������

���������� ��������������������� ������ �����������������������

���������������������

����������������

������������������������

�������������x���� ��������������������������������������������

��������������������������������

��������������������

������������

����������Y� �"��%#

����&�����

����� ��������������������� ����������

*��������������

*���������������m�����������

����������Y� �"��%#

������������������ �����������������������

���������

��������������������������������������������

������&������� ���� �������������

���������������������������������� �

���-�������

���������� ���

��������

����

���� �� & �������½������

���-�������

���� �����������

����

���� ��������������

������������½���������

���-�������

������ ���������

��

��

���������������� �����

�����'��

��� ��� ������������'

�����

��������������������������

���������

�������

MULTIPLE CHOICEAlegeti enuntul corect:a. A fãcut eforturi merituoase de când a venit.b. A fãcut eforturi meritorii de când a venit.Alegeti enuntul corect:a. A venit disc-jockeyul!b. A venit disc-jockey-ul!Alegeti enuntul corect:a. Aceasta este una dintre caracteristicile graiului muresean.b. Aceasta este una dintre caracteristicile graiului muresan.Alegeti enuntul corect:a. Accidentul s-a produs din cauza ploii si a cetii.b. Accidentul s-a produs din cauza ploii si a cetei.Alegeti enuntul corect:a. Acest sal a fost al bunicã-mi.b. Acest sal a fost al bunicã-mii.Alegeti enuntul corect:a. Alesesem o bluzã iuni.b. Alesesem o bluzã uni.Alegeti enuntul corect:a. Am auzit cã e un mare excroc!b. Am auzit cã e un mare escroc!Alegeti enuntul corect:a. Am avea nevoie de douã sevalete.b. Am avea nevoie de douã sevaleturi.Alegeti enuntul corect:a. Am aflat cã Ioana adoptã o fetitã.b. Am aflat cã Ioana adopteazã o fetitã.Alegeti enuntul corect:a. Am aflat despre asta prin intermediul mass-media.b. Am aflat despre asta prin intermediul mass-mediei.Alegeti enuntul corect:a. Am adus agheasmã de la bisericã.b. Am adus aghiasmã de la bisericã.Alegeti enuntul corect:a. Am citit despre Knut, un urs-polar din Germania.b. Am citit despre Knut, un urs polar din Germania.Alegeti enuntul corect:a. Am nevoie de douã furtune.b. Am nevoie de douã furtunuri.Alegeti enuntul corect:a. Am vãzut la grãdina zoologicã un lincs.b. Am vãzut la grãdina zoologicã un linx.Alegeti enuntul corect:a. Apa începuse sã se evaporeze.b. Apa începuse sã se evapore.Alegeti enuntul corect:a. Ar trebui sã cumpãr un stecãr mai mare!b. Ar trebui sã cumpãr un stecher mai mare!Alegeti enuntul corect:a. Ar trebui citit indexul de la contorul de gaze.b. Ar trebui citit indexul de la contuarul de gaze.Alegeti enuntul corect:a. Ar fi vrut sã înconjure grãdina.b. Ar fi vrut sã înconjoare grãdina.Alegeti enuntul corect:a. As dori douã pãstârnacuri!b. As dori doi pãstârnaci!Alegeti enuntul corect:a. Ascunsese lucrurile printre niste boscheti.b. Ascunsese lucrurile printre niste boscheteAlegeti enuntul corect:a. Avea douã hobby-uri: tenisul si dansul.b. Avea douã hobbyuri: tenisul si dansul.Alegeti enuntul corect:a. Bãiatul e cam nãrod!b. Bãiatul e cam nerod!Alegeti enuntul corect:a. Bunicul lui e un virtuoz al naiului.b. Bunicul lui e un virtuos al naiului.Alegeti enuntul corect:a. Ce este preria?b. Ce este preeria?Alegeti enuntul corect:a. Cel mic e cam rãzgâiat.b. Cel mic e cam râzgâiat.Alegeti enuntul corect:a. Cât costã un fir de gerbera?b. Cât costã un fir de jerbera?Alegeti enuntul corect:a. Câte sprayuri doriti?b. Câte spray-uri doriti?Alegeti enuntul corect:a. Chebapul e o fripturã cu mirodenii.b. Kebabul e o fripturã cu mirodenii.Alegeti enuntul corect:a. Colega iesise din birou valvârtej.b. Colega iesise din birou val-vârtej.Alegeti enuntul corect:a. Copiii lor sunt precoce.b. Copiii lor sunt precoci.Alegeti enuntul corect:a. Concluziile bioloagei sunt extrem de interesante.b. Concluziile biologei sunt extrem de interesante.Alegeti enuntul corect:a. Culoarea mingii era verde.b. Culoarea mingiei era verde.Alegeti enuntul corect:a. Cunosti un marochiner bun?b. Cunosti un marochinier bun?Alegeti enuntul corect:a. Culoarea azaleei de la fereastrã e deosebitã.b. Culoarea azaleii de la fereastrã e deosebitã. Alegeti enuntul corect:a. Culoarea carapacii era maronie.b. Culoarea carapacei era maronie.Alegeti enuntul corect:a. Culoarea pieii animalului era deosebitã.b. Culoarea pielii animalului era deosebitã.Alegeti enuntul corect:a. E perioada discounturilor.b. E perioada discounturi-lor.Alegeti enuntul corect:a. E vreo gogosãrie prin apropiere?b. E vreo gogoserie prin apropiere?Alegeti enuntul corect:a. E vreun camping prin apropiere?b. E vreun chemping prin apropiere?Alegeti enuntul corect:a. Ei azvârlã lucrurile pe unde-apucã.b. Ei azvârlesc lucrurile pe unde-apucã.Alegeti enuntul corect:a. Era al douãzecilea pe listã.b. Era al douãzecelea pe listã.Alegeti enuntul corect:a. Era rece si mi-am luat si mesada.b. Era rece si mi-am luat si misada.Alegeti enuntul corect:a. Erau optisprezece studenti în grupã.b. Erau optsprezece studenti în grupã.Alegeti enuntul corect:a. Eu stãruiesc sã rãmânem la cabanã.b. Eu stãrui sã rãmânem la cabanã.Alegeti enuntul corect:a. Fãceti liniste, vã rog!b. Faceti liniste, vã rog!Alegeti enuntul corect:a. Fãcuse niste remarci interesante.b. Fãcuse niste remarce interesante.Alegeti enuntul corect:a. Fãcuse niste remarci interesante.b. Fãcuse niste remarce interesante.Alegeti enuntul corect:a. Fãcuse o parodontozã.b. Fãcuse o paradentozã.Alegeti enuntul corect:a. Föhnurile de pe acest raft sunt nemtesti.b. Foehnurile de pe acest raft sunt nemtesti.Alegeti enuntul corect:a. Fetele trebuia sã ajungã pãnã acum.b. Fetele trebuiau sã ajungã pãnã acum.Alegeti enuntul corect:a. Forma gogoasei de mãtase era putin ciudatã.b. Forma gogosii de mãtase era putin ciudatã.Alegeti enuntul corect:a. Foarfecele trebuie sã fie bine ascutite.b. Foarfecile trebuie sã fie bine ascutiteAlegeti enuntul corect:a. Hai, nu fi rãu!b. Hai, nu fii rãu!Alegeti enuntul corect:a. În apropiere erau douã prãpastii.b. În apropiere erau douã prãpãstii.Alegeti enuntul corect:a. In fata clãdirii erau niste ornamente de ghips.b. In fata clãdirii erau niste ornamente de gips.Alegeti enuntul corect:a. Îti place bridgeul?b. Îti place bridge-ul?Alegeti enuntul corect:a. Joia aveau douã seminare.b. Joia aveau douã seminariiAlegeti enuntul corect:a. Îi plãcea gustul nugalei cu stafide.b. Îi plãcea gustul nugii cu stafide.Alegeti enuntul corect:a. Ia pe care o port e de la bunica.b. Iea pe care o port e de la bunica.Alegeti enuntul corect:a. Locatia în care se va desfãsura balul e în apropiere.b. Locul în care se va desfãsura balul e în apropiere.

Alegeti enuntul corect:a. Mâine vom afla cine e noul primsecretar.b. Mâine vom afla cine e noul prim-secretar.Alegeti enuntul corect:a. Mânca, deseori, în fast-fooduri.b. Mânca, deseori, în fast-food-uri.Alegeti enuntul corect:a. Mi-a spus cã ar vrea douã grepuri si câteva lãmâi.b. Mi-a spus cã ar vrea douã grefuri si câteva lãmâi.Alegeti enuntul corect:a. Mi-ar place sã merg si eu la munte.b. Mi-ar plãcea sã merg si eu la munteAlegeti enuntul corect:a. Mi-ar trebui douã coli albastre!b. Mi-ar trebui douã coale albastre!Alegeti enuntul corect:a. Mirosul tãmâiei se simtea de pe hol.b. Mirosul tãmâii se simtea de pe hol.Alegeti enuntul corect:a. Mihai se lãfãieste acum pe canapeaua cea nouã.b. Mihai se lãfãie acum pe canapeaua cea nouã.Alegeti enuntul corect:a. Nu lãsati fãrâmituri pe masã!b. Nu lãsati firimituri pe masã!Alegeti enuntul corect:a. Nu vreau decât un weekend la munte!.b. Nu vreau decât un week-end la munte!.Alegeti enuntul corect:a. Noului-nãscut i-au pus numele bunicului.b. Nou-nãscutului i-au pus numele bunicului.Alegeti enuntul corect:a. Nu-mi face una ca asta!b. Nu-mi fã una ca asta!Alegeti enuntul corect:a. N-au mai venit de mult la Sibiu.b. N-au mai venit demult la Sibiu.Alegeti enuntul corect:a. Oile sunt animale ierbivore.b. Oile sunt animale erbivore.Alegeti enuntul corect:a. Pare cam tãntãlãu.b. Pare cam tontãlãu.Alegeti enuntul corect:a. Pe noptierã erau douã milieuri de la bunica.b. Pe noptierã erau douã mileuri de la bunica.Alegeti enuntul corect:a. Purta o bluzã rozã.b. Purta o bluzã roz.Alegeti enuntul corect:a. Pluralul substantivului flamingo este flamingi.b. Pluralul substantivului flamingo este flamingouri.Alegeti enuntul corect:a. Practica se efectueazã în scoli si licee.b. Practica se efectuiazã în scoli si licee.Alegeti enuntul corect:a. Pune lãcrãmioarele în glastrã!b. Pune lãcrimioarele în glastrã!Alegeti enuntul corect:a. Pusese niste linoleum la intrare.b. Pusese niste linoleu la intrare.Alegeti enuntul corect:a. S-a produs un scurt-circuit în apropiere.b. S-a produs un scurtcircuit în apropiere.Alegeti enuntul corect:a. Se dusese de-a-n boulea.b. Se dusese de-a-n-boulea.Alegeti enuntul corect:a.Sunteti cel de-al saptesprezecelea înscris la concurs.b.Sunteti cel de-al saptesprezecilea înscris la concurs.Alegeti enuntul corect:a. Sunt douã serviceuri prin apropiere.b. Sunt douã service-uri prin apropiere.Alegeti enuntul corect:a. Saptisprezece e cifra ta norocoasã.b. Saptesprezece e cifra ta norocoasã.Alegeti enuntul corect:a. Tãceti, vã rog!b. Taceti, vã rog!Alegeti enuntul corect:a.Termenul paleativ e des întâlnit în domeniul medical.b.Termenul paliativ e des întâlnit în domeniul medical.Alegeti enuntul corect:a. Trebuie sã repar sandaua.b. Trebuie sã repar sandala. Alegeti enuntul corect:a. Ti-a plãcut speechul directorului?b. Ti-a plãcut speech-ul directorului?Alegeti enuntul corect:a. Tin minte si acum gustul pascãi fãcute de bunica.b. Tin minte si acum gustul pãstii fãcute de bunica.Alegeti enuntul corect:a. Tãrãncile vindeau zarzavaturile la un pret accesibil.b. Tãrancele vindeau zarzavaturile la un pret accesibil.Alegeti enuntul corect:a. Toatã încãperea mirosea a prenadez.b. Toatã încãperea mirosea a prenandez.Alegeti enuntul corect:a. Toti sunt perspicaci.b. Toti sunt perspicace.Alegeti enuntul corect:a. Unul dintre soldati a fost luat ostatec.b. Unul dintre soldati a fost luat ostatic.Alegeti enuntul corect:a. Verbul scrisese e la indicativ, mai-mult-ca-perfect.b. Verbul scrisese e la indicativ, mai mult ca perfect.Alegeti enuntul corect:a. Venise cu niste argumente cam serbede.b. Venise cu niste argumente cam searbede.Alegeti enuntul corect:a. Vrem sã creãm o rubricã nouã în revista scolii.b. Vrem sã creem o rubricã nouã în revista scolii. Alegeti enuntul corect:a. Vrei o caramea?b. Vrei o caramelã? Alegeti enuntul corect:a. Vorbea încontinuu.b. Vorbea în continuu.Alegeti enuntul corect:a. Vor urma, acum, douã bluesuri.b. Vor urma, acum, douã blues-uri.

Sunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. ab-stract, mau-so-leub. a-bstract, mau-so-leuc. ab-stract, ma-u-so-leuSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. ais-berg, su-bli-ma-reb. a-is-berg, su-bli-ma-rec. ais-berg, sub-li-ma-reSunt corecte formele:a. afrodisiac, analoagã/ analogãb. afrodiziac, analoagã/ analogãc. afrodisiac, analogãSunt corect accentuate cuvintele:a. altundevá, polónic, caractérb. altundevá, poloníc, caractérc. áltundeva, polónic, caracterSunt corecte formele:a. anteturi/ antete, nugib. antete, nugic. anteturi/ antete, nugaleSunt corecte formele:a. aragaze, vremuri/ vremib. aragazuri, vremuric. aragazuri, vremuri/ vremi

Sunt corect accentuate cuvintele:a. áripã, cãtínã, gúlasb. áripã, cãtínã, gulásc. arípã, cãtínã, gúlasSunt corect accentuate cuvintele:a. aústru, cobái, diásporãb. áustru, cobái, diásporãc. aústru, cóbai, diásporãSunt corecte formele:a. a deszãpezi, a înãmolib. a deszãpezi, a înnãmolic. a dezãpezi, a înnãmoliSunt corecte formele:a. a desbrobodi, a (se) complãceab. a dezbrobodi, a (se) complãceac. a desbrobodi, a (se) complaceSunt corect accentuate cuvintele:a. avárie, ánost/ anóst, chímenb. avárie, ánost/ anóst, chiménc. avaríe, ánost/ anóst, chímenSunt corecte formele:a. a decoji, a înnotab. a descoji, a înnotac. a descoji, a înotaSunt corecte formele:a. a înoda, a plãceab. a înnoda, a plãceac. a înnoda, a placeSunt corecte formele:a. a importuna, a curãtab. a importuna, a curãtic. a inoportuna, a curãtaSunt corecte formele:a. café-frappé, lãcãtuserieb. café-frapé, lãcãtuseriec. café-frappé, lãcãtusãrie

Sunt corect accentuate cuvintele:a. céntimetru, preríe, míjloc/ mijlócb. centimétru, preríe, míjloc/ mijlócc. céntimetru, prérie, mijlóc

Sunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. cu-loar, ast-ma-tib. cu-lo-ar, ast-ma-ticc. cu-loar, as-tma-ticSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. cuan-tum, co-ni-acb. cu-an-tum, co-ni-acc. cuan-tum, co-niacSunt corecte formele:a. corijent/ corigent, corozivb. corijent, corosivc. corigent, corosiv

Sunt corect accentuate cuvintele:a. deseóri, merinós, frânghíeb. deseóri, mérinos, frânghíec. déseori, merinós, frânghíeSunt corecte formele:a. de sine stãtãtor, derby/ derbib. de-sine-stãtãtor, derby/ derbic. de-sine-stãtãtor, derby

Sunt corecte formele:a. ditamai, destructivb. ditamai/ ditai, distructivc. ditamai/ ditai, destructivSunt corecte formele:a. disearã/ desearã, pretutindenib. disearã/ desearã, pretutindeneac. disearã, pretutindeneaSunt corecte formele:a. de-a pururi, de-a-n-picioareleab. de-a pururi/ de-a pururea, de-a-n picioareleac. de-a pururea, de-a-n picioare-leaSunt corect accentuate cuvintele:a. Dobrógea, bíftec, azbéstb. Dóbrogea, bíftec, azbéstc. Dóbrogea, bíftec, ázbestSunt corecte formele:a. eu continui, te pieptenib. eu continuu, te pieptenic. eu continui, te piapteniSunt corecte formele:a. eu înconjor, sã deserteb. eu înconjur, sã desertec. eu înconjor, sã desarteSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. im-pi-e-gat, arc-ticb. im-pie-gat, arc-ticc. im-pi-e-gat, ar-ctic Sunt corecte formele:a. îmbâxit, transsiberianb. îmbâcsit, transiberianc. îmbâcsit, transsiberianSunt corecte formele:a. însealã, efectueazãb. însalã, efectuiazãc. însalã, efectueazãSunt corecte formele:a. dizident, pieptene/ pieptãnb. disident, pieptene/ pieptãnc. dizident, piepteneSunt corecte formele:a. disearã/ desearã, de-a baba-oarbab. disearã, de-a baba oarbac. desearã, de-a babaoarbaSunt corecte formele:a. eschimosã, economãb. eschimoasã, econoamãc. eschimosã, econoamãSunt corecte formele:a. filologã, serviciub. filoloagã, serviciuc. filologã, serviceSunt corecte formele:a. jãratic, carismãb. jeratic, carismãc. jãratic, charismãSunt corecte formele:a. laitmotiv, linoleub. laitmotiv, linoleumc. lait-motiv, linoleumSunt corecte formele:a. lezmaiestate/ lezmajestate, greiereb. lezmaiestate, greierec. lezmaiestate/ lezmajestate, greierSunt corect accentuate cuvintele:a. háchitã, despót, butélieb. háchitã, déspot, butelíec. háchitã, déspot, butélieSunt corecte formele:a. motto, cârdãsieb. moto, cârdãsiec. motto, cãrdãsieSunt corecte formele:a. nãrod, încorporabil/ incorporabilb. nerod, încorporabil/ incorporabilc. nãrod, incorporabilSunt corecte formele:a. nãpraznic, zilierb. nãprasnic, zilerc. nãprasnic, zilier

Sunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. o-biect, sand-vicib. o-biect, san-dvicic. o-bi-ect, sand-viciSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. pa-u-per, as-prub. pau-per, a-spruc. pau-per, as-pruSunt corecte formele:a. paradisiac, inopinatb. paradiziac, inopinantc. paradiziac, inopinatSunt corecte formele:a. prim-ministru, confettib. prim ministru, confettic. prim-ministru, confetiSunt corecte formele:a. pulovãr, eczemãb. pulover, eczemãc. pulover, egzemãSunt corecte formele:a. proces-verbal, erbicidb. proces verbal, erbicidc. proces-verbal, ierbicidSunt corecte formele:a. poliglotã, omoloagã/ omologãb. poligloatã, omoloagãc. poligloatã, omoloagã/ omologãSunt corecte formele:a. posttraumatic, nemaiîntâlnitb. postraumatic, nemaiîntâlnitc. posttraumatic, ne mai întâlnitSunt corecte formele:a. paradontozã, tigãncib. parodontozã, tigãncic. parodontozã, tiganceSunt corecte formele:a. patriotã, cuvânt-înainteb. patrioatã, cuvânt-înaintec. patrioatã, cuvânt înainteSunt corecte formele:a. picareascã, desucheatãb. picarescã, desucheatãc. picarescã, desuchiatãSunt corecte formele:a. plebiscituri, portmoneeb. plebiscite, portmoneuric. plebiscite, portmoneeSunt corecte formele:a. pãlincã, izlazb. palincã, izlazc. palincã, islazSunt corect accentuate cuvintele:a. regízor, cálcar, spléndidb. regizór, cálcar, spléndidc. regízor, calcár, splendídSunt corecte formele:a. ridichi, torenti/ torenteb. ridichii, torentic. ridichii, torenti/ torenteSunt corecte formele:a. robinete, poieneb. robinete/ robineti, poienic. robinete/ robineti, poieneSunt corecte formele:a. râpe, pandispanurib. râpe/ râpi, pandispanec. râpe/ râpi, pandispanuriSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. si-fo-ni-er, sanc-ti-u-neb. si-fo-nier, sanc-ti-u-nec. si-fo-ni-er, san-cti-u-neSunt corecte formele:a. sandvici/ sendvis, muchieb. sandvis, muchiec. sandvis/ sandvici, mucheSunt corecte formele:a. sã batem, asazãb. sã bãtem, asazãc. sã batem, aseazãSunt corecte formele:a. scrutine, fagoturi/ fagotib. scrutinuri, fagotic. scrutinuri, fagoturi/ fagotiSunt corecte formele:a. sã sovãie, sã stãruiascãb. sã sovãiascã, sã stãruiascãc. sã sovãie, sã stãruieSunt corecte formele:a. sã reînvie/ sã reînvieze, va pãreab. sã reînvieze, va parec. sã reînvie/ sã reînvieze, va pareSunt corecte formele:a. sã absolveascã, sã decernezb. sã absolve, sã decernezc. sã absolve, sã decernSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. tes-lã, cro-a-zi-e-rãb. te-slã, croa-zi-e-rãc. tes-lã, croa-zi-e-rãSunt corect despãrtite în silabe cuvintele:a. vâr-stã, boj-de-u-cãb. vâr-stã, boj-deu-cãc. vâ-rstã, boj-de-u-cãSunt corect accentuate cuvintele:a.mánager/manáger,avárie,bidivíub.mánager,avárie,bidíviuc.mánager/manáger,avaríe, bidivíuSunt corecte formele:a. tuneluri/ tunele, chibriturib. tuneluri/ tunele, chibrituri/ chibritec. tunele, chibrite Sunt corecte formele:a. voiam, creãmb. vroiam, creãmc. voiam, creem Sunt corecte formele:a. a râzgâi, a pricopsib. a râzgâi, a pricopsi/ a procopsic. a rãzgâia, a pricopsi/ a procopsiSunt corecte formele:a. a ticsi, a ticnib. a tixi, a tihnic. a ticsi, a tihniSunt corecte formele:a. tãrãnci, pardesiurib. tãrãnci, pardesiec. tãrance, pardesieSunt corecte formele:a. tangou, pizza/ pizzãb. tango, pizzac. tango, pizza/ pizzã Sunt corecte formele:a. tãpsane, debusee/ debuseurib. tãpsanuri, debuseuric. tãpsanuri, debusee/ debuseuri

Sunt corecte formele:a. vopsele/ vopseluri, noi-nãscutib. vopsele, noi-nãscutic. vopsele/ vopseluri, nou-nãscutiSunt corecte formele:a. vagoneti, voiajuri/ voiajeb. vagonete, voiajuri/ voiajec. vagoneti, voiaje Sunt corecte formele:a. zacusti, sloganuri/ sloganeb. zacuste, sloganuri/ sloganec. zacusti, sloganurSunt corecte formele:a. Evul mediu, Domnia sab. Evul Mediu, Domnia sac. Evul Mediu, Domnia SaSunt corecte formele:a. Editura Univers enciclopedic, Întâi Maib. Editura univers enciclopedic, Întâi maic. Editura Univers Enciclopedic, Întâi MaiCuvântul a emigra are semnificatia:a. a veni într-o tarã strãinã pentru a se stabili aicib. a pleca din patrie si a se stabili în altã tarãCuvântul fresco are semnificatia:a. tesãturã subtire de lânãb. picturã muralã decorativãCuvântul specios are semnificatia:a. specialb. cu aparente favorabile plãcute, amãgitor, înselãtorCuvântul fragrant are semnificatia:a. parfumat, mirositorb. evident, care sare în ochiCuvântul martial are semnificatia:a. de pe planeta Marteb. de rãzboi, militar; solemn, impunãtorCuvântul a releva are semnificatia:a. a scoate în relief, a remarca, a evidentiab. a (se) dezvãlui, a (se) descoperiCuvântul mutual are semnificatia:a. caracteristic mutilor, mutescb. care se face în mod reciproc si simultanCuvântul sardonix are semnificatia:a. piatrã semipretioasãb. sarcastic, batjocoritorCuvântul tarantelã are semnificatia:a. pãianjen veninosb. dans vioi napolitanCuvântul speculativ are semnificatia:a. abstract, bazat pe speculatie, referitor la teorieb. care face speculã, afaceristCuvântul serpar are semnificatia:a. persoanã care însoteste expeditiile în Himalaia si carã poverileb. pasãre rãpitoare; chimirCuvântul paiet are semnificatia:a. mic obiect ce se coase pe haine, stofe, pentru a le înfrumusetab. pânzã groasã, impermeabilãCuvântul lutier are semnificatia:a. om care lucreazã cu lutulb. om care face vioriCuvântul bienal are semnificatia:a. care se produce, care apare de douã ori pe anb. care dureazã doi ani sau apare o datã la doi aniCuvântul libertinaj are semnificatia:a. comportare care sfideazã regulile decentei si ale moraleib. libertateCuvântul fortuit are semnificatia:a. venit pe neasteptate, întâmplãtorb. fãcut sau impus cu fortaCuvântul acribie are semnificatia:a. acrealãb. exactitate, rigurozitate în cercetarea stiintificãCuvântul venal are semnificatia:a. care are legãturã cu vasele sanguineb. care e în stare de orice pentru bani, imoralCuvântul a abjura are semnificatia:a. a jura din noub. a renega public o credintã, o doctrinãCuvântul cupid are semnificatia:a. care apartine zeului iubiriib. lacom, avid de câstig

E greșit să spunem: "Se merită", pentru că verbul "a

merita" nu este reflexiv. Deci vom spune: "Merită

sa mergi la această intilnire" și nu "Se merită să

mergi...".

E greșit să spunem: "mai special"; "mai deosebit"; "mai superior"- acestea nu suportă grade comparative!

Din categoria falselor reflexive face parte forma „se râde” - propoziţia „de

ce te râzi” ar putea fi interpretată ca „de ce râzi de tine însuţi”, adică râzi tu

singur de tine, forma corectă fiind de ce râzi şi, respectiv, ei râdeau, noi am

râs, voi râdeţi etc. (şi nu „ei se râdeau, noi ne-am râs”).

pentru verbul a semna - „trebuie să vă semnaţi”, „neapărat semnaţi-văcând

scrieţi SMS-uri” sau la bancă ni se cere „semnaţi-vă aici”. În toate aceste

cazuri este de prisos pronumele reflexiv vă, iar variantele corecte sunt eu

semnez, tu semnezi, noi semnăm etc. (nu „mă semnez, te semnezi, ne

semnăm”), semnaţi aici, neapărat semnaţi. Se pare că în acest caz este

vorba de un calc neinspirat după verbul rusesc подписаться, care este

reflexiv, iar vorbitorii basarabeni îi copiază formele.

exprimări de tipul „dacă nu mă greşesc, este din anul

trecut”, „el s-a greşit când a spus”, în care verbul a

greşi este folosit cu pronumele reflexiv, or, în română

acest verb nu este reflexiv, prin urmare, va trebui să

spunem el a greşit, tu greşeşti etc. Forma corectă a

expresiei respective, destul de uzuale, este dacă nu

greşesc, iar ca sinonime pot fi utilizate dacă nu mă înşală

memoria, dacă îmi amintesc bine

Pleonasm

PLEONÁSM, pleonasme,

s.n. Eroare de exprimare

constând în folosirea

alăturată a unor cuvinte,

construcţii, propoziţii etc.

cu acelaşi înţeles

Pleonasme

oportunitate bună

cel mai optim

ortografie corectă

apă potabilă de băut

prefer mai bine

prima prioritate

promotor al progresului

protagonist principal

sărbătoare festivă

sumar schiţat

a suprapune peste

a unelti pe ascuns

varietate diversă

zvon mincinos

afluenţă mare

Genul masculin Genul feminin Genul feminin

(forma corectă) (forma incorectă)

metrolog metrologă metroloagă

patriot patriotă patrioată

pedagog pedagogă pedagoagă

spicher spicheriţă

vagabond vagaboandă

aborigen aborigenă

analog analoagă/analogă

nou-născut nou-născuţi noi-născuţi

palat palate palaturi

Pleonasme „A intra înăuntru” – „a intra” înseamnă deja a pătrunde în

interiorul unui spațiu, a trece de afară înăuntru.

2. „A coborî jos” – puteți coborî și sus?

3. „A urca sus” – puteți urca și jos?

4. „Circa vreo/vreun” – „circa” este cuvânt de

proveniență latină care are înțeles de

„aproximativ/cam/vreo/vreun”.

• „Care”

• Cartea care stă pe masă este a Ioanei.

• Mașina care este parcată în fața blocului este a amicei mele.

• Floarea care îmi place cel maimult este crinul.

• Vestea care a ajuns la urechile tuturor este adevărată.

• „Pe care”

• Cartea pe care (eu) am citit-o este a Ioanei.

• Mașina pe care (el) a văzut-o parcată în fața blocului este a amicei mele.

• Floarea pe care (tu) ai primit-o în dar ți-a plăcut foarte mult.

• Vestea pe care (ei) toți au auzit-o este adevărată.

• Mic dicţionar de paronime •

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe); apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru străin) arbitrai (hotărât de arbitru) - arbitrar (după bunul plac); carbonier (care se referă la cărbune) - carbonifer (ramură industrială care se ocupă cu extracţia şi prelucrarea cărbunelui); complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă, măgulire); eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire); dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie, bucătărie, cămară); emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină); eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi oprit); (a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile unui organ sau ale unui ţesut); familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut); glacial(de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară); (a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane un drept, o funcţie, o demnitate); libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară); literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la literatură); oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore); ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar); original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine, obârşie);petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului) - petrolifer (bogat în petrol, zăcăminte); temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă durată, momentan).

CRATIMĂ = semn grafic ( – )

folosit pentru a

lega două sau

mai multe

cuvinte care se

pronunţă

împreună.

S – A

• s-a jucat

• s-a plimbat

• s-a bucurat

• s-a uitat

Ionel s-a dus la bunici.

mama sa

sora sa

cartea sa

banca sa

Bunica sa are o

cabană la munte.

S A /

Ana s-a întâlnit cu verişoara sa.

(ei; lui)

(ei; lui)

(ei; lui)

(ei; lui)

Elena ____ uitat în camera __ şi ____ mirat. Era ordine desăvârşită. Cine ____ îngrijit oare de cameră? ___ dus la mama ____ şi i-a mulţumit. ___ hotărât să fie foarte ordonată în viitor.

s-a sa

S-a S-a s-a

s-a

sa

SAU

• s-au jucat

• s-au plimbat

• s-au bucurat

• s-au uitat

Elevii s-au întâlnit

în curtea şcolii.

S – AU /

sau = ori

mergi sau stai

cânţi sau reciţi

citeşti sau scrii

Prima oră avem

matematica sau

limba română ?

Copiii s-au dus în parc sau la ştrand ?

Copiii s-au întors de la şcoală, s-au dez-brăcat de hainele de şcoală, s-au îmbrăcat cu hainele de casă, s-au spălat şi au mâncat.

Unul (singular) s-a bucurat s-a plimbat s-a aşezat s-a jucat

Mai mulţi (plural) s-au bucurat s-au plimbat s-au aşezat s-au jucat

Copilul s-a întors de la şcoală, s-a dez-brăcat de hainele de şcoală, s-a îmbrăcat cu hainele de casă, s-a spălat şi a mâncat.

• i-a dat

• i-a luat

• i-a cerut

• i-a împrumutat

Elena i-a cumpărat

prietenei sale o carte.

I – A IA / ia → a lua

ia caietul

ia metroul

ia inelul

Ionel ia stiloul din

penar.

Mama i-a spus fetiţei să ia o prăjitură

cu frişcă.

Ce nu-i corect ?

Elena ia cartea din bibliotecă. Învăţătoarea ia spus să citească proverbe despre prietenie. I-a explicat cum să citească ca să i-a cele mai bune proverbe.

Elena ia cartea din bibliotecă. Învăţătoarea i-a spus să citească proverbe despre prietenie. I-a explicat cum să citească ca să ia cele mai bune proverbe.

I-a

ia /

/

Mihai l-a chemat pe vecinul său la joacă.

La cină, mama l-a invitat pe bunicul.

L – A LA /

››

la

l-a la ‹‹ văzut teatru

‹‹ l-a magazin trimis la ››

›› l-a ‹‹ dus doctor

›› la l-a ‹‹ luat plimbare

la → când indică direcţia (locul) unde are loc acţiunea

Azi

Învăţătoarea îl as-cultă pe Mihai.

Mama îl plimbă pe Ionuţ.

Pe Dorin îl încântă natura.

Medicul îl sfătuieşte să se spele zilnic pe dinţi.

Ieri

Învăţătoarea l-a as-cultat pe Mihai.

Mama l-a plimbat pe Ionuţ.

Pe Dorin l-a încân-tat natura.

Medicul l-a sfătuit să se spele zilnic pe dinţi.

ORTOGRAMĂ SAU NU ?

s-a

s-a

sa

sa

Mihai plimbat cu bicicleta .

s-au sau

s-au sau ia

ia

i-a

i-a

La

la L-a

l-a

Fraţii mei au fost la pădure jucat în faţa blocului ?

Mihaela cerut mamei bani să o îngheţată.

televizor, bunicul văzut pe fiul său.

( sa s-a ) Ionel dus pădure cu sora .

Acolo întâlnit pe Marius. După ce

jucat cu mingea, au plecat să culeagă flori.

- Acestea sunt viorele brânduşe? a întrebat

Marius.

- câte o floare din fiecare şi te va lămuri

mama acasă.

Marius cules mamei un frumos buchet de

flori.

l-a

sa

/

Ia

la

I-a

( )

/

/

( / s-a )

s-au

s-au sau ( /

/

/

)

)

)

)

(

( ia i-a

( sau

l-a la ( ) /

I-AU / IAU i-au → două cuvinte care se rostesc împreună;

→ o silabă

I-au comunicat rezultatele de la concurs. lui / ei au comunicat I-au dus să vadă spectacolul. pe ei au dus Iau = a lua

Iau o carte din bibliotecă. (am luat) Părinţii iau metroul până la serviciu. (au luat)

Mai de mult

Am luat scaunul.

Am luat masa.

Am luat notă bună.

I-au spus să înveţe.

I-au împrumutat o carte.

I-au cerut carnetul de note.

Acum

Iau scaunul.

Iau masa.

Iau notă bună.

Îi spun să înveţe.

Îi împrumută o carte.

Îi cer carnetul de note.

NE-A / NEA ne-a → două cuvinte care se rostesc împreună; → o silabă ne-a explicat (a explicat nouă) ne-a învăţat (a învăţat pe noi)

Moş Crăciun ne-a adus multe daruri.

nea = zăpadă, omăt Din văzduh cad fulgi de nea.

nea = nene De sărbători va veni la noi şi nea Mihai cu familia.

Nea Matei ne-a văzut de departe cum ne jucam cu bulgării de nea.

Ieri a nins şi stratul de ____ creştea văzând cu ochii. Tocmai atunci ____ vizitat mătuşa Aglae. Ea a venit cu sania trasă de doi cai mânaţi de ____ Vasile, fratele tatei. ____ adus nuci şi cozonac cu multă nucă. ____ spus că dacă suntem cuminţi ne aduce şi altă dată. Vizita ei ____ bucurat mult.

nea

ne-a

ne-a

Ne-a

nea

Ne-a

NE-AM / NEAM

Ne-am → două cuvinte;

→ o silabă;

→ urmează o acţiune: ne-am hotărât; ne-am bucurat; ne-am mirat; ne-am cunoscut

Neam Dacii au fost un neam de oameni viteji. (popor)

Cristi este neam cu mine. (rudă)

Toţi din neam am învăţat carte. (familie)

Ce neam de copii zburdalnici! (grup)

N-am mâncat neam. (deloc)

AZI

Ne plimbăm prin pădure.

Ne ducem la film.

Ne scriem tema.

Ne jucăm în parc.

Ne adunăm în curtea şcolii.

Ne ascuţim creioanele.

IERI

Ne-am plimbat prin pădure.

Ne-am dus la film.

Ne-am scris tema.

Ne-am jucat în parc.

Ne-am adunat în curtea şcolii.

Ne-am ascuţit creioanele.

Material realizat de înv. Lucia Bălan

Rezolvând aceste exerciţii

scrierea corectă folosind

cratima nu va mai constitui

o problemă.

S U C C E S !

ORTOGRAMA ” CEAI „ ŞI „ CE – AI ” “ Ce- ai ” şi “ ceai ” , atenţie mare ! Sunt doar două ortograme La prima , cratima se pune Doar , urmează o acţiune ! Cealaltă , doctorie înseamnă Ce te scapă de răceală Cald sau rece consumat E remediul garantat !

ORTOGRAMA „ CAI ” ŞI „ C – AI ” Alte două ortograme Sunt acestea : „ cai ” şi „ c – ai ” . Prima , animal poate să fie Folosit la tracţiune La a doua , linia scrie – o Că urmează acţiune Altfel de tu vei gândi Greşeală pe loc va fi !

ORTOGRAMA „ DINTR – O ” Când această ortogramă O descoperi , chiar în grabă , Ţineţi minte dragi copii Doar cratima o uneşte Atunci când ea se rosteşte ! Acea mică linioară Ţine loc la o vocală . La scris , nu poate fi altfel Ca să fiţi elevi model ! În concluzie , deci : Cratima să foloseşti !

ORTOGRAMA „ DINTR – UN ” „ Dintr – un ” , dacă atent vei fi În texte , aşa să scrii ! Ţine minte , nu uita , Foloseşte cratima ! Neplăceri nu – ţi va crea !

Nu este corect de – ncerci Astfel de îl iscăleşti : „ Dintrun ghiveci ” Limba română te – nvaţă Cum să te descurci în viaţă !

ORTOGRAMA „ IAU ” ŞI „ I – AU ” Când scriu iau sau i – au , vă spun Luaţi aminte de acum Atunci când scriu iau , legat Înţeles are de : a luat Prima formă am utilizat ! Dacă i – au folosesc , Trebuie să mă gândesc Că după i , pronume , Urmează o acţiune Aceste două cuvinte Nu pot fi nicicând unite Alăturea pot ele sta Folosind doar cratima !

ORTOGRAMA „ ÎNTR – O ” Totdeauna , ţine minte Ortograma de vei scrie , Foloseşte cu dibăcie Liniuţa despărţitoare Ce ţine locul unei vocale . Ca să nu greşeşti , Scrie mereu ÎNTR – O Atunci când o să – ntâlneşti !

ORTOGRAMA „ ÎNTR – UN ” Stai niţel ca să îţi spun Ortograma fixă într – un O vei scrie mereu , Chiar dacă îţi pare greu Doar cu cratimă Aşa că , .... te rog , reţine ! Dacă nu vei fi atent Şi altfel tu o vei scrie Greşeală mare o să fie !

ORTOGRAMA „ LA ” ŞI „ L – A ” Ortograma la şi l – a După cum poţi observa , Formă dublă ar avea Îţi spun eu : „ Se scrie – aşa ! Cu linie de despărţire Dacă nu face unire Unul dintre : lui sau ei . Când cuvintele minune Pot face înlocuire Vei scrie împreunat Ortograma la , legat ! ”

ORTOGRAMA „ M – A ” Eu te rog , reţine : Ortograma fixă „ m – a ” Se scrie mereu aşa , Doar cu linie de despărţire Fiindcă ea face unire Între un pronume şi – un verb Ce nu se – nţeleg , de fel ! Dacă le – ai împreuna , Şi le – ai scrie aşa „ ma ” Nu va fi altceva Decât o simplă silabă Nicidecum o ortogramă ! Atenţie , deci „ - Nu confunda Ortograma cu silaba ! ”

ORTOGRAMA „ M – AM “ Când am scris cuvântul „ m – am ” Cratima am folosit Căci eu astfel am gândit : „ M - ” vine de la „ mine ” „ Am ” – reprezintă acţiune Împreună nu se scriu Aceste două cuvinte Ce de fapt , sunt diferite ! Cred că n – am făcut greşeală Dacă astfel am socotit

Voi ce credeţi ? - Bine – am gândit ?

ORTOGRAMA „ M – AR ” Trebuie să ştii aşa : Ortograma aceasta , „ m – ar ” Formă fixă poate – avea ! Oriunde o întâlneşti Ai grijă să nu greşeşti Că fără cratimă de vei scrie Greşeală o să fie ! Reţine că niciodată Două cuvinte alăturate Nu pot fi împreunate ! Doar linia de unire Poate face o minune Dacă ele sunt diferite !

ORTOGRAMA „ M – AU ” Colega mea îmi explică Ca să fiu mereu atentă La această ortogramă Şi să bag mereu de seamă Că niciodată nu se – mpacă Pronumele şi verbul . În această situaţie Face o mică demonstraţie Şi – mi propune să folosesc Cratima , să nu greşesc ! Căci pe ea de – o scriu , Sigură pot ca să fiu Că am utilizat – o corect Şi astfel am înţeles Că această ortogramă Mereu are cratimă !

ORTOGRAMA „ MI – AŢI ” Ca celelalte surate , Ortograma asta , frate , O vei scrie despărţit Indiferent de locul găsit Nu uita , fără excepţie „ Mi – aţi ” se scrie doar aşa

Folosind mereu , cratima ! Ce – am tot zis , până acum ? Un pronume cu un verb , Nu se înţeleg defel !

ORTOGRAMA „ MI – AŞ ” Ca la orice ortogramă , Stai niţel , bagă de seamă „ Uşor , chiar , analizează Şi vei remarca rapid Că nu – i cu ea de glumit ! Mereu scrie – o despărţit , De nu vrei să fi greşit ! La fel ca la alte surate , Sunt două cuvinte alăturate Şi prin cratimă legate Atunci când sunt pronunţate De vei fi atent mereu Vei vedea că nu e greu .

ORTOGRAMA „ MI – AR ” După ce am chibzuit , Eu aşa am socotit , Că mereu dacă – ntâlnesc Ortograma fixă „ mi – ar ” Trebuie să folosesc Cratima , să nu greşesc ! Voi ce părere aveţi ? - Am dreptate ? sau , glumesc ?

ORTOGRAMA „ MI – AM ” Un gând m – a preocupat Dacă scriu „ mi – am ” legat Dar pe loc m – am răzgândit Că aşa mi – am amintit Că îmi zise tanti Miţa : „ Ortograma mi – am se scrie Folosind doar liniuţa Ce leagă mereu pronunţia Unui pronume de – o acţiune Ce într – un cuvânt nu le poţi pune Fiindcă sunt diferite

Şi nu pot să fie unite . Aşa că , te rog reţine , Totdeauna cratima vei pune Scumpa mea , Ilenuţa ! ”

ORTOGRAMA „ MI – AI ” Ortograma „ mi – ai ” se scrie Doar cu linie de unire . În orice loc dac – o găseşti Ai grijă să nu greşeşti Când trebuie s – o foloseşti ! Nu uita că „ mi ” , pronume Cu „ ai ” , o acţiune Totdeauna nu se – mpacă De sunt scrise laolaltă !

ORTOGRAMA „ M – AŞ ” Mi se pare potrivit Să folosesc doar despărţit Ortograma fixă „ m – aş ” Căci altfel de o voi scrie Greşeală , sigur o să fie ! Eu aşa am gândit Că nu pot fi împreunate Două cuvinte diferite Ce prin rostire sunt legate ! Astfel , un pronume şi o acţiune Doar despărţite , le poţi ţine Cu o linie , salvatoare . Şi astfel , limba română – ţi va pare Uşoară şi melodioasă Mai dulce şi mai frumoasă !

ORTOGRAMA „ PRINTR – O ” Dacă vrei să n – ai probleme Ortograma fixă “ PRINTR - O ” Scrie – o mereu despărţită De o liniuţă mică ! La pronunţie , se înţelege , Aceasta , nu se vede ! Dar când în texte va fi Doar aşa o vei găsi :

“ PRINTR – O ”

ORTOGRAMA „ PRINTR – UN ” Limba noastră românească E puţin cam „ încurcată ” Neatent dacă tu eşti , Ortograma uşor greşeşti . Mereu cratima te salvează De o greşeală gravă . Dacă tu o foloseşti , Poţi fi mândru că eşti Un elev care deja ştie Că printr – un mereu se scrie Doar cu linie de despărţire !

ORTOGRAMA „ SA ” ŞI „ S – A ” Sa şi s – a , două surori , Utilizate adeseori , Trebuie ţinut minte Atunci când sunt folosite ! Ele putând fi înlocuite Cu cuvintele : a lui , a ei , De apare împreunată ! Dacă o scriem dezlegată , Nu poate fi asociată Cu cele două cuvinte Amintite mai – nainte ! Atenţie la cum vom scrie Ortogramele acestea , duble Care pot fi confundate !

ORTOGRAMA „ TE – AM ” Trebuie să ştii de – acum : Numai formă fixă are De aceea greu , nu pare , Cratimă să foloseşti De câte ori o găseşti În basme , texte sau poveşti . Ţine minte eu îţi zic „ Te – am ” vei scrie despărţit !

ORTOGRAMA „ TE – AU ” Ca şi alte ortograme , Care – ncep cu t sau ţ , Formă fixă mereu are Dar trebuie atenţie mare Ca să nu o foloseşti La un loc , c – o să greşeşti ! Aceste două cuvinte Care vezi , sunt diferite , Legate nu pot sta . În concluzie să ştii , Că mereu vei folosi Cratima , salvatoare De greşeală , de eroare !

CÂND SCRIEM „i-au” si CÂND SCRIEM „iau” ?

Scriem „i-au” atunci când această ortogramă este urmată de un verb la timpul trecut, numărul plural.

Exemplu:

Zmeii i-au furat merele împăratului.

Scriem „iau” atunci când această ortogramă poate fi înlocuită prin formele verbului „a lua” la persoana I, numărul singular.

Exemplu:

Unii-l iau grăbit la vale...(George Cosbuc – „Iarna pe ulită”)

CÂND SCRIEM „i-a” si CÂND SCRIEM „ia” ?

Scriem „i-a” atunci când această ortogramă este urmată de un verb la timpul trecut, numărul singular.

Exemplu:

Gospodina i-a dat lui Zdreantă un ou fierbinte.

Scriem „ia” atunci când această ortogramă poate fi înlocuită prin formele verbului „a lua” la persoana a III-a, numărul singular sau când este o interjectie.

Exemple:

Andrei ia cartea si o pune în ghiozdan. (verb)

2

- Ia, să-ti leg ochii si urechile c-un stergar, dacă vrei să mai trăiesti. (interjectie)

(Ion Creangă – „Dănilă Prepeleac”)

CÂND SCRIEM „m-ai” si CÂND SCRIEM „mai” ?

Scriem „m-ai” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana a II-a, numărul singular.

Exemplu:

- De ce m-ai prins în pumnul tău (...)?(Elena Farago – „Gândăcelul”)

Scriem „mai” atunci când acesta este substantiv sau cuvânt de legătură.

Mos Vasile avea un cires care se cocea în mai. (substantiv)

(după Ion Creangă – „Amintiri din copilărie”)

3

- Cine-mi mai dă chei ruginite, că-i dau de cele de aur? (cuvânt de legătură)

(Mihai Eminescu – „Frumoasa lumii”)

CÂND SCRIEM „n-ai” si CÂND SCRIEM „nai” ?

Scriem „n-ai” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana a II-a, numărul singular sau când arată un verb la prezent, precedat de adverbul negativ „n-”.

Exemple:

- Să n-ai nicio grijă, mămucă (...).(Ion Creangă – „Capra cu trei iezi”)

- N-ai să te duci la joacă până nu-ti vei face temele.

Scriem „nai” când acest cuvânt denumente un instrument muzical.

Exemplu:

4

Tata mi-a cumpărat un nai.

CÂND SCRIEM „ne-am” si CÂND SCRIEM „neam” ?

Scriem „ne-am” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana I, numărul singular.

Exemplu:

Noi atunci ne-am dus la scăldat.

Scriem „neam” atunci când acest substantiv are sensul de „rudă” sau „popor”.

Exemple:

Eu am un neam (rudă) la Bucuresti.

5

Noi suntem un neam (popor) de oameni harnici si primitori.

CÂND SCRIEM „i-ar” si CÂND SCRIEM „iar” ?

Scriem „i-ar” atunci când urmează un verb la viitor, dar care denumente o actiune posibilă, nesigură.

Exemplu:

Ursului i-ar fi fost poftă de niste peste.

Scriem „iar” atunci când el poate fi înlocuit cu expresia „din nou”.

Exemplu:

6

Mâine vom merge iar (din nou) la scoală.

CÂND SCRIEM „s-au” si CÂND SCRIEM „sau” ?

Scriem „s-au” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana aIII-a, numărul plural.

Exemple:

Păsările călătoare s-au dus în tările calde.

Scriem „sau” atunci când acesta poate fi înlocuit cu „ori”.

Exemplu:

7

Îmi dati voie să iau un măr sau o pară?

CÂND SCRIEM „ne-a” si CÂND SCRIEM „nea” ?

Scriem „ne-a” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular.

Exemplu:

Tata ne-a dus la teatru.

Scriem „nea” atunci când acest cuvânt exprimă o formulă de adresare prin care arătăm un oarecare respect, în special pentru persoanele mai în vârstă, când înlocuieste substantivul „zăpadă” sau când acesta este o conjunctie.

Exemple:

8

Astăzi m-am întâlnit cu nea Costică.Fulgi de nea plutesc în aer.- Nea, Zurzan!

CÂND SCRIEM „c-ai” si CÂND SCRIEM „cai” ?

Scriem „c-ai” când urmează un verb la timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular.

Exemplu:

Am auzit c-ai fost astăzi pe la mine.

Scriem „cai” atunci când acesta este substantiv si denumeste un animal.

Exemplu:

9

La herghelie am văzut multi cai frumosi.

CÂND SCRIEM „ce-ai” si CÂND SCRIEM „ceai” ?

Scriem „ce-ai” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana a II-a, numărul singular.

Exemplu:

- Spune-mi, ce-ai făcut la examen?

Scriem „ceai” atunci când denumente un substantiv.

Exemplu:

10

Mama mi-a făcut un ceai de mentă.

CÂND SCRIEM „l-a” si CÂND SCRIEM „la” ?

Scriem „l-a” atunci când urmează un verb la timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular.

Exemplu:

Dar de cum l-a îmbucat,Zdreantă l-a si lepădat (...)

(Tudor Arghezi – „Zdreantă”)

Scriem „la” atunci când acesta indică directia.

11

Exemplu:

De-a dreptul la ea se duse sora împăratului (...).

(Barbu Stefănescu-Delavrancea – „Palatul de clestar”)

12

Ştiu c-ai plecat.

Am doi cai.

Cred că-i acasă.

Căi greşite.

C-ar câstiga concursul.

Car cu boi.

Ce-ai băut?

Vin la ceai.

C-or primi ceva.

Cântă în cor.

Du-ne la film!

Dune de nisip.

L-a felicitat.

Citeşte la cărţi.

M-ai ascultat.

Luna mai.

N-ai dormit destul.

Am un nai.

N-aş vrea să plec.

Am un naş bun.

Ne-a adus apă.

A căzut nea.

Ne-am urcat.

Neam de daci.

Ni-l dă acum.

Croazieră pe Nil.

N-or cere.

Nor călător pe cer.

Fiul al moşului ş-al babei.

Şal din mătase.

Te-i trezi.

Are cuib în tei.

V-ar privi.

Zugrăvesc cu var.

Vi-i frig?

A ruginit frunza din vii.

Ce-a fost aici?

Fata cea bună.

Ce-i aici?

Cei buni câstigă.

L-aş ţine de mână.

Nu fi laş!

L-aţi crescut.

Paşi laţi şi grei.

M-oi duce.

Obraji moi şi calzi.

N-oi prinde peşte.

Noi ne jucăm.

S-a dus departe.

Povestea sa e interesantă.

Să-i spună ceva.

Părinţii săi.

L-or vedea mai târziu.

De dragul lor!

N-oi citi scrisoarea.

Vino la noi.

V-oi spune ceva.

Voi vreţi dulciuri.

Vru a-i răspunde.

Ai un inel?

I-a făcut un ou.

Ia cartea de pe masă.

I-au sădit în grădină.

Eu iau haina.

S-ar duce de-ar putea.

Ei sar râzând.

Cine v-a adus?

Va veni la Bucureşti.

Na,c-am picat!

E cam greu bagajul!

I-ar împinge în prăpastie.

Iar faci pozne?

S-au oprit din drum.

Vii sau pleci?

N-a rămas nimic.

Na!c-am venit!