cunoasterea apofatica in gandirea pr. staniloae
TRANSCRIPT
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
1/67
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
comuniunii
interpersonale)
in
experierea
fdrdsfargit
a lui
Dumnezeu
-
sfanta
Treime,
fdrl
ca
aceastd
unire
inter-
personalS
sd
ajungd
la
o limitd
oarecare.
Tocmai
bogd_
lia
inepuizabild
a
viefii
divine
de
care
se vor
impdrtdgi
cei
unili
cu
Dumnezeu asigurd
neincetata
inaintare
a
lor
spre
Cel
care
le
va
rdmAne
vegnic
aproape gi
vegnic
departe,
atrdgAndu-i
gi
indumnezeindu-i
fdrf
sfArqit.
Pentru
Pdrintele
stdniloae
apofatismur
trebuie
apri-
cat
nu
doar
in
dogmaticd,
ci
gi
in
alte
doud
domenii
ale
teologiei,
care sunt,
de
altfel,
inseparabile
gi
complemen_
tare:
spiritualitatea
sau
mistica gi
cultul.
De
fapt,
doar
prin
faptul
cd
tine
sd
cerceteze
modul
in
care
apoiatismul
functioneazf,
in
cult
gi
in
spiritualitate,
autorul
nostru
poate
dovedi
pe
deplin
cd
relatia
lui
Dumnezeu
cu
omul
gi
a
omului
cu Dumnezeu
se
cere
nu doar
simplu
cunos_
cutd
saru
clefinitd,
ci
in
mod
principal
experiatd
sau
trditd
pe
terneiul
prezentei
transformatoare
gi
transfiguratoare
a lui
Dumnezeu
in om gi
in
cosmos.
Cercetarea
gi
evaluarea
importantei
cunoaqterii
apo_
fatice
in
gandirea
Pdrintelui
stdniloae
va
fi,
prin
urma-
re,
structuratd
pe
trei
capitole
concentrice:
apofatismul
dogmatic,
apofatismul
mistic
ai
apofatir*.tl
liturgic.
Caracterul
lor concentric
provine
din
faptul
cd
prin
dlg_
me,
prin
spiritualitate
gi
prin
cult credinciogii
experiazd,
chiar
dacd
in
moduri
diferite,
aceeagi
rainx
a
prezentei
sfintitoare
gi
mantuitoare
a lui
Dumnezert,
din
care
deri-
vd
gi
prin
care
se
explicd
toate celelalte
taine
ale
existentei.
I.
APOFATISMUL
DOGMATIC
I.1.
Modul
apofatic
al cunoaqterii
lui
Dumnezeu
Manualele
de teologie
dogmaticd ortodoxd
nu
sunt
intru
totul
unitare
in ceea
ce
privegte capitolul
despre
cu-
noagterea
lui Dumnezeu.
Diferitele
impdrliri
ale acestui
domeniu
teologic,
definitoriu
pentru
explicitarea
dog-
melor,
au
totuqi o
notd comund;
modurile
cunoaqterii
lui
Dumnezeu
pot
fi
reduse in principal
la doud:
modul
afir-
mativ,
sau
apofatic, cel
negativ,
gi
catafatic.
Degi
se
intemeiazd
pe
Revelalie
9i
pe gAndirea
patris-
ticd
rdsdriteand
gi
apuseanA,
pentru
teologia
romano-ca-
tolicd
qi
pentru
cea
protestantd,
tn general,
ambele
tipuri
de
cunoagtere
sunt
pur
rafionale,
reprezentAnd
mai
mult
un exerciliu
al
inteligenlei
care
nu
angajeazd'
intreaga
persoand umand
gi
care
nu
are
consecinfe
ontologice.
Dimpotrivd,
pentru
tgologia
ortocloxd
doar
prima
cale
de cunoagtete,
cea
afirmativd,
este
rafionald,
pe
cAnd
cea
ap_oiiti94
es4
supraralionald
sau
prin
puterea
Duhului
SfAnt.
Manualele
la
care
am
fdcut
menliune
mai sus,
fie
din
secolul aI
XIX-lea, fie din
secolul
al
XX-lea, se
resimt
de o anumitd
influen 5
occidentald,
in sensul
cd ambele
cdi
de cunoagtere
sunt
considerate
a
fi
de
naturd
raiiona-
ld.
Prin aceastd
opinie,
filonul
revelat
9i
cel
patristic
erau
ignorate de
teologia
ortodox5,
cu grave
urmdri
in
special
pentru
raportul
dintre
teologie
gi
spiritualitate.
14
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
2/67
PREOT
PROF. DR.
$TEFAN
BUCHIU
SesizAnd
pericolul
ce
izvora
din
aceastd
abordare
ero-
natd
a
domeniului
cunoagterii
lui
Dumnezeu,
Pdrintele
Stdniloae
initiazd
in
opera
sa
o
reconsiderare
totald,
in
sensul
revenirii la
autenticitatea
gAndirii
patristice
gi,
in
fond,
la
acuratefea
inlelegerii
Revelaliei
divine.
LuAndul
in
sprijin
pe
filosoful
cregtin
grec
Christos
Yannarasl,
el
atrage
atentia
asupra
faptului
cd
teologia
negativd
oc-
cidentald
rcprezintil,
ca
gi
cea
pozitivd,
tot
o cunoagtere
prin
puterea
ratiunii
umane, deoarece,,gi
negarea
este
tot
o
expresie
intelectuar^"2{in
acest caz
o
impdrfire
corectd
a
moduriior de
cunoagtbre
rul-
mai
este
cea
traditionald,
afirmativd gi
negativd,
ci aceea
in
cunoagtere
rafionaId,
cu
doud
expresii:
afirmativd gi
negativd
gi
in
cunoagtere
apofaticd.
Pe
a11g,d
aceste
douX
tipuri,
Pdrintele Stdniloae
considerd
just
sd
qfirme
gi
un
altul,
anume cunoagterea
lui
D-umnezeu
in imprejurdrile
concrete
ale vielii3.
Aceastd
ultimd
modalitate
de
cunoagtere,
ce
reprezintd
o noutate
pentru
manualele
gi
tratatele
de
dogmaticd,
degi
este ex-
trem
de
familiard
Bisericii
Ortodoxe,
nu trebuie despdrlitd
sau
opusd
celorlalte
doud,
deoarece
are
un
caracter
con-
vergent
gi
complementar,
fiind
practic
inseparabild
de ele.
Revenind la distinctia
dintre
cunoagterea
rationald
gi
cea
apofaticd
trebuie
precizatfaptul
cd Pdrintele
Stdniloae
1
Christos YaNNenAs,
De
l'absence
et de
l'inconnaissance
de
Dieu,
Editions
du
Cerf, Paris, 1971,
pp.87-88,
cit. la
pr.
Dumitru
SrANtroao,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd,
vol. I, Bucuregti,1978,p.1L4,
nota 1.
2
Pr. Dumitru
SlArvnoer,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd, voI.I,
p.
1J_4.
3
Pr. Dumitru SrANnolr,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd, vol.
I, pp.
139-145.
Manualul pentru
seminarii
al Pr.
Isidor
Tudoran
9i
Arhid.
Ioan
Zdgrean,
editia
a
doua,
preia
aceastd
impdrtire,
iar
manualul
pr.
Gheorghe
Remete
prezintd
gapte
cdi
de cunoagtere
a
lui Dumnezeu.
(pp.121-191).
CUNOA$TEREA
APOFATTCA...
se
disociazd
de
Christos
Yannaras
in
ceea ce
privegte
im-
portanla teologiei afirmative, cdreia gAnditorul grec
ii
contestd
valoarea
gi
utilitatea:
,,Nu
socotim
potrivit
dispreful cu
care vorbesc
unii
teo-
logi
ortodocgi
de
teologia
pozitivd.
Dacd
lumea
gi
Scriptura
sunt
revelaliile lui Dumnezeu, iar ele ne spun ceva pozitiv
despre
El,
evident
cd teologia pozitivd lgi are drepturile
ei. Ce ar
fi
dacd
nu
am
mai
spune
nimic pozitiv
despre
Dumnezeu, nici
mdcar cd este? Nu s-ar
periclita, in lipsa
oricdrei propovdduiri, lnsdgi viafa religio as6?"
a.
Agadar,
d-gparte
de a
desconsidera
cunoagterea
rati-
onald
afirmativd,
Pdrintele
Stdniloae
o
justificd
pe
baza
a
doud
motive
majore:
primul
este acela
cA
leologi-a ne-
g{lve ale
ry.vgie
d9 teologia afirmativd
pentru
a-i
pega
termenii,
datoritd congtiintei
cil
Dumnezeu
,,depdgegte
*t-.
cgg?
-g=e..poglu
fi prins din El in
concepte
gi
cuvinte"s;
aI
{o1-1_e.4r9[Fgagi
teologia
apofaticd, degi
superioard
gi
de
alt conlinut,
recurge
la termenii
cunoagterii
pozitive,
,,in
tfeburnt?
de a
se exprima, fie
gi
intr-un
mod departe
de
a
fi
satisfdc;dtor"6. Ceea ce
li permite Pdrintelui
Stdniloae
sd
suslind legdtura
necesard
dintre cunoagterea
rationald,
afirmativd
sau
negativd,
gi
cunoagterea
apofaticd
este
re-
lg[-ia ngprjlog-ile
9q19,gistd,
potrivit
Tradi]iei risdritene,
ilqS?*gl11ia
nalgild
gi
revelalia
supranaturql5.
in
timp
ce Occidentul cregtin
n-a
rezistat
tentaliei de a separa
cele
doud
modalitdti sau
cdi
de revelare
a lui Dumnezeu,
a
Pr. Dumitru
SrAxnoen,
Teologia
Morald
Ortodoxd, vol.
III, Bucuregti,
198L,p.204.
5
Pr.
Dumitru
SrANnoer,
Teologia
Morald
Ortodoxd,
vol. III,
p.
189.
6
Pr. Dumitru
SrANnoer,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd,
vol. I,
p.
L15.
16
L7
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
3/67
PREOT
PROF. DR.
$TEFAN
BUCHIU
,,Biserica
Ortodoxd
nu face o
separalie
intre
e1e
deoarece
revelalia
naturald
e
cunoscutd
9i
inleleasd deplin
in
lu-
mina
Revelafiei
supranaturale ,
iar,,Reveiafia
suprana-
turald
se
desfdqoard
gi
igi
produce
roadele
ln
cadrul
celei
naturale T.
Pentru
a
justifica
relatia
interioard care
unegte
cele
doud Revelatii
divine,
Pdrintele Stdniloae
dezvol-
td,
in
capitolul cosmologic
al
Dogmaticii sale,
i4vdJdtu-
ra despre
rafionalitatea
crealiei,
pe baza cdreia se
poate
afirma
o prezenld
continud
a
Logosului divin
in
crealie,
prin energiile
divine
creatoare
qi
proniatoare.
In acest
sens
trebuie
inleleasd
aserliunea
potrivit cAreia
,,revelafia
naturald
e datd
gi
menfinutd
de
Dumnezeu
in continuare
printr-o
actiune a
Lui mai presus
de
naturd 8.
Menfinerea
aceasta
indicd, deci, atdt
o anumitd
prezenta haricd
a
lui
Dumnezeu
in
creajie,
cAt
qi
capabilitatea
creatiei de
a
se
deschide continuu
lucrdrii
necreate divine.
Prezenta
qi
lucrarea continud
a
Logosului divin
9i
a
Duhului
SfAnt,
atAt
prin
intermediul Revelatiei
naturale,
cAt
gi
prin
cel
al
Revelaliei supranaturale,
deqi
de grade
gi
intensitdli diferite,
determind
in planul
cunoagterii
teolo-
gice
o
apropiere
intre cunoagterea
rationald-afirmativd
9i
cea
apofaticd, ln
sensul
unei dimensiuni
apofatice,
ce
este
sesizabild
chiar
in catafatism.
Agadar,
,,cunoagterea
raliu-
nilor
gi
energiilor divine prin naturd
are
gi
ceva
apofatic
ln
ea e,
pentru cd progresul
cunoagterii afirmative
e unit,
la
inceput
mai pulirl
apoi
mai mult,
cu
congtiinta
caracteru-
lui
negrdit
(apofatic) al
lui
Dumnezeul0.
SesizAnd
sensul
3
Pr.
Dumitru
Sr,{N tnrn, Teologin
Dogmaticd Ortodoxd, vol.l,
p.9.
e
Pr. Dumitru
STAN
noaa,
Teologia Morald
Ortodnxd,
vol.III,
p.195.
10
Pr.
Dumitru
Sr,{n
rcom,
Teologia
Morald Ortodaxd,
vol.III,
p.
189.
18
CUNOA$TEREA
APOFATiCA...
sau
rafiunea
lucrurilor
9i
a
lumii,
printr-o
cugetare dis-
cursivd
gi
afirmativd,
omul
credincios
sesizeazd
concomi-
tent
qi
o
anumitd
prezenld
dinamicd
a lui Dumnezeu
prin
aceste sensuri
sau
rafiuni,
insd
o prezenfd suprarafionald
ce
trimite
la realitatea
tainicd
a existenlei
lui
Dumnezeu.
Astfel,
pe mdsurd
ce
subiectul
cunoscAtor
(omul)
se
cu-
rdjegte
gi
se
lumineazd
prin
virtuli,
aceastd
realitate este
simtitd
ca
avAnd
un
caracter
tot mai
personal.
Contemplalia,
lnfeleasd
ca,,intuilie
a esentelor
lucru-
rilor
gi
a
valorilor
faptelor
este
rezultatul
unui exercitiu
lndelungat
al
raliunii
cilduzite
de
crcclinftr
9i
menlinute
de stdruinla
in
viala
virtuoasd lr.
Componenta
spiritua-
ld trebuie,
deci,
sd
fie prezentd
incd clin
faza cunoagterii
rajionale
- afirmative,
nefiind apanaiul
doar
al
celei
apo-
fatice.
Numai
din
aceastd
perspectivtl
se
poate
depdgi,
fdrd
a se
anula
insd,
distanla
dintre curroagterea
rationald
gi
cea
apofaticd,
fiindcd
pentru gAnclirea
teologicd orto-
doxd
ln
niciun moment
cunoagtert:a
lui
Dumnezeu
nu se
transformd
intr-o cunoaStere
pur spcculativtl,
fdrd
valen-
je
spirituale.
Tocmai de
aceea
perrtru
Pdrintele Stdniloae
dpofatismul,
inleles
gi
ca atitudinc
fa
[il
de taina existenfei
supreme,
a
lui Dumnezeu
TriUnul,
insoteqte,
pentru
a
potenta,
gi
nu
pentru a
diminua,
cunoagterea
ralionald,
atAt
cea
afirmativd,
cAt
gi
cea
negativd.
$i
incd
o
conse-
cinjd
a
acestei
unititi
interioare
dintre
modalitd;ile
de
cunoagtere
a lui
Dumnezeu:
distanfa
dintre creat
qi
ne-
creat
nu se
mai transformd
intr-o
prdpastie
de netrecut,
ci chiar
de pe
prima treapd
a
cunoagterii
se
poate
intui,
in mod
progresiv, prezenla
gi
lucrarea
transformatoare
a
11
Pr.
Durnitru SrANlnar.,
Teologia
Morald
Ortodoxd,vol
III, p
177.
19
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
4/67
PREOT PROF.
DR.
gTEFAN
BUCHIU
necreatului
ln
creat,
adicd
a
energiilor
divine
necreate
in
persoana
gi
fiinla
credinciosului.
Dacd
in interiorul
cunoagterii
ralionale
Pdrintele
Stdniloae
afirmd
existenla
unui
raport dinamic
intre
cu-
noagterea
afirmativd
gi
cea
negativdl2,
acelagi
tip
de
relalie
existd
gi
intre
cunoagterea
ralionald
gi
cea apofaticd,
fapt
ce atestd
complementaritatea
acestora.
Nu intAmldtor
tra-
tarea
capitolului
de dogmaticX
privitor
la cunoagterea
lui
Dumnezeu se
deschide
cu o
anaLizd,
a
acestui
raport,
prin
care
se
urmdregte
renunfarea
Ia
o
i{_ee dg sorginte
,sco}qs.
ticd, de
influenfa
cdreia
s-a resimlit
dogmatica
ortodoxd
intr-o
anumitd
perioadd.
Aceastd
idee eronatd
pry -[{-eq
cd apofatismrrJ
reprezintd
o cunoagtere
supranaturald
revelatd,
in
timp
ce
cunoagterea
#irmativ-rafionald ai
constitui o
cunoagtere
pur
natur.ald13,
E9 9 drept
cd
totdeauna cunoagterea
afirmativ-rafi_o-
nalS pleacd
de
la crgalie sarr
de la
lume,
ceea ce
nu este
obligatoriu
pentru
cunoagterea
apofaticd
experimenta-
15. Dar
tot atdt
de drept
este
cd cel
care
-il
cunoagte
pe
pumrreieu
in calitate de
cauz6.a
lumir,
nu se
mullumegte
doar
cu
atdt,
c:isimte
necesar sd-L cunoascd
pe Dumnezeu
mai pregnant,
adicd
in calitate de
Persoand.
Aceasta
il in-
drumd insd
spre Revelalia
supranaturald,
cdre
ii
ofere
-gi.
._iqnqqtereaf
irmativd,ce-a-re,Ja-bazd.nudoar-raliunqa,
ci
in
primul
rAnd crqdinja
g
iubirea fald
de Dumnezeu,
care
deschid
impreund
raliunea
gi
mintea sPre
o cunoag-
tere superioard.
De
aceea
Pdrintele Stdniloae
poate afir-
ma,
referitor
la
cele doud
modalildli
de
cunoag,teJg.
cd
12
Pr.
Dumitru
SrANnoeD
Teologia
Morald
Ortodaxd,
vol.
I
pp.
202-211"
13
Pr. Dumitru
SrAwtloar,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd,
vol. I,
p. 116.
CUNOA$TEREA
APOFATTCA...
,,amAndoui
au
la
bazd
Revelalia
supranatural5,
atunci
.
e$i"g_,
Crino a
gteie
a 1u1. n-
-uffi
ze:u- c a per
s o
and"
1a.
Se poate observa
aici avantajul prelios pe care
viziu-
nea personalistd
a autorului il reprezintd
pentru
edifica-
rea
unei conceplii unitare,
convergente
gi
complementare,
a diferitelor
modalitdji de
cunoagtere
teologicd.
De
altfel,
personalismul divin
gi
cel antropologic, o constantd
a
tr-
tregii
gAndiri
dogmatice
a
Pdrintelui Stdniloae, este
cel
care
feregte
cugetarea
ortodoxd de capcanele speculaliei
filosofice
impersonaliste.
il*v-izlunea
ortodoxd
persona-
list-comunitard,
nici cqno-agterea afirmativ-rafionald,
chiar
dacd
pleacd
de
la
natura creatd, nu
este
destinatd
sd
rd-
Tlla
b.aspgctu
exterior
al lumii,
oarecum
impersonal,
ci
trebuie
sd
se
ridice,
prin
teologia negativd,
la
sesizarea
lui Dumneituu
ruPersoand;
dar
nici cuioagterea
apofaticd
nu trebuie
sd se limitezelasesizarea incognoscibilitXlii
firii
{ivjne
{e-oarece,,gi
aceasta
e
o cunoagtere
a lui
Dumnezeu
cel coborAt
la noi, nu o
cunoagtere a
fiinlei Lui prin
Ea
fursdgi"rs. in
nicio
imprejurare
teologia
ortodoxd
nu omite
reg 1qtea
intrypdrii sgu
a
lnomenirii lui DumnezeLL, teme-
iul
nu doar
al i4dumnezeirii omului, ci,
in
primul
rdnd,
al unei
cunoagteri experimentale
a Celui ce Se
lasd
sesi-
z4lpri4hrea
omeneascd
asumatd
(L
loan 1,
1")
pentru
ca
sd
ridice
pe
om
la
sesizarea
tainei
dumnezeirii Sale.
-
"in
spiilinul afirmafiei cd
Dumnezeu
este
Cel9a1e_gtrd-
bate distanfa
dintre necreat
gi
creat,
atdt
prin R.pvel4 ,ia
natuialh Cdt,
indeosebi,
prin
cea supranaturald,
Pdrintele
Stiniloae adriCe-
ca argument
accentul
care
?,?
-pgs
1a
Pr.
Dumitru
SrANIloan,
Teologia Dogmaticd Ortodoxd,
vol. I, p.
116.
15
Pr. Dumitru SrAmloen,
Teologia Dogmaticd Ortodoxd,
vol. I, p. 118.
21
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
5/67
lgldeauna
in
Rdsdrit
pe
Dumnezeu
ca Atotliitor
(Pantocrator),
gi
mai
pufin
pe
El
ca
Atotputernic,
cum
s;g
i1lAmplat
in
Apus./Prin
acest atribut
s-a
inleles
cd
Dumnezeu
line
toate
in
relalie
cu
Sine,
prin
vointa
gi
bundtatea
Sa,
pentru
a
le
impdrt5gi puterea
dumnezeirii
Sale,
fdcdndu-Se
pe
Sine
sursd
a
indumnezeirii
fdpturiil6.
Aceasta
inseamnd
cd Dumnezeu
Se lasd
experimentat
continuu
de
oameni,
in-mdsura
in
care
acegtia^se
deschi&
iubirii
gi
lucrdrii
Lui;
dacd
apare,
totugi, un
interval
intre
voinla
divind
gi
cea umand,
acesta
se
datoreazd
exclu-
siv
fiinlei
umane,
care
se
poate inchide
intr-o
autonomie-
egoistd.
in
replicd
la
aceastd
viziune
personalist-energeti-
cd a lui
Dumnezeu-Atoliitorul,
Bis-ericile
din
Occident
au
avut
predileclie
pentru
o
infelegere
i
atotputeiniciei
di-
vine
in
sensul
unei
transcendenle
solitare,
preocupatd
de
,,continua
limitare
gi
dominare
a
lumii,
pentru
a susline
in
ea
continuu
congtiinta
nimicniciei
sale"L7.
Din
aceastd
perspectiv5,
teologia
apuseand
nu
s-a
mai preocupat
de
posibilitatea
experierii
puterii
lui
Dumn
ezerr,
coborAtd
la
nivelul
fHpturii,
ci
a
fost
tentatd
sd
teoretizeze in
abstract
despre
fiinla
transcendentd
lumii
a lui
Dumnezeu.
Revenind
la
conceplia
Pdrintelui
Stdniloae
referitoa-
re
la
cdile
de cunoagtere
a lui
Dumnezerr,
considerdm
cX
aceasta
se
poate
defini
printr-o intreitd
sintezd:
a)
sinteza
dintre
cunoagterea
rafionald
afirmativd gi
apofatism;
b) sinteza
dintre
cunoagterea
rafionald
negativd
gi
apofatism;
15
Pr.
Dumitru
SrANnoer,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd,
vol.I,
p.221,
17
Pr.
Dumitru
SrANnoer,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd,
vot. t, p.
22t.
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU CUNOA$TEREA
APOFATICA...
c)
sinteza
dintre
cunoagterea
rafionald afirmativd
gi
negativd
gi
apofatism.
Cele
trei sinteze
pe care Ie-a realizat
pe baza unor
texte din
Sf.
Grigorie
Teologul,
Sf.
Grigorie
de Nyssa
qi
Sf.
Maxim Mdrturisitotulls
constituie,
in
fond,
-trei
eta-
pe
succesive
ale
procesului
cunoagterii
lui Dumnezeu,
legate
indisolubil
gi
posibil de
parcurs doar
in
aceastd
succesiune.
Trebuie precizat
cd
imbinarea dintre cunoagterea
ra-
lionald
gi
cea
apofaticd
nu
inseamnd
indistinctie sau
con-
fuzie
intre cele
doud
modalitdli,
ci unitate
interioard,
care
arei
diept consecinfd
conceperea procesului de
cunoagte-
re ca
un
proces dinamic,
al
cdrui sfdrgit
nu
echivaleazd,
cu
o
cunoagtere
de
la
distan [
a
lui
Dumnezelr/ ci cu lnsdgi
indumnezeirea
omului. Doar aga
se
poate
afirma
sen-
sul
de
unire
cu
Dumnezeu
pi
de
transfigurare
a
omului
credincios
pe care l-a avut
intotdeauna
ln
Ortodoxie
cunoagterea
lui Dumnezeu.
in
opera
Pdrintelui
Stdniloae
pot
fi identificate
gi
alte
tipuri de sintezd,
elaborate
tn
spiritul
gAndirii
Sfinjilor
Pdrinji, pentru care
cuvintele
gi
actele
prin care se
face
evidentd
Revelafia
divinS,
nu
sunt
niciodatd
opuse/
ci
an-
tinomice,
adicd
unite
in adAncul
lor de
taind.
Ne
vom
opri
aici
asupra sintezei
4t"ntfe
analogie
gi slmbolls.l]/
care/
chiar
dacd
nu
este
afirmatd
ln
termeni
direcli
de
Pdrintele
Stdniloae,
se
intAlnegte foarte
frecvent
in
scrierile sale.
De
altfel,
aceastd
sintezd
este o continuare sau
o
exemplifi-
care
a
celei
din
domeniul general
al
cunoagterii,
pe care
18
A
se
vedea
trimiterile
la operele
lor, Pr.
Dumitru
SrANrroan,
Teolo'
giaDogmaticd
Ortodoxd,
vol.
I,
pp.
117-125.
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
6/67
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
am
analizat-o
mai
sus,
apartinAnd
in
fond
aceluiagi
dome_
niu.
Analogia,
pe
care
o
utilizeazd,in
multe
dintre
capitole-
leDogmaticii
sale,
nu
este
niciodatd
opusd
simbolismului,
ci
se
constituie
intr-o
treaptd
necesard
acestuia
din
urmd.
Dacd
4lalogia
9ery9g]-e
ca
bazd,
cunoagterii
rafional
-ahir-
mative,
simbolismul
este
necesar
atdt
cunoagterii
rational-
negative,
cAt
gi
apofatismului.
prima
metodd
de cunoag-
tere
teologicd
are
cabazd,,
in
opinia
pdrintelui
stdniloae,
ryfionalitatea
cr-egfiei
gi
a
gmului; a
doua
se
intemeiazd
pe
energiile
necreate,
prin
care Logosul
divin
gi
Duhul
sfdnt
produc,
lntretin
gi
desdvargesc
aceastd
rationalitate,
pebaza
cdreia
este
posibild
transfigurarea
creafiei.
Chiar
dacd
teologia
ortodoxd
bizantind gi,
pe
linia
ei,
pdrintele
Stdniloae,
are o preferinfd
pentru
simbolism,
care
atestd
mai
pregnant
prezenfa
dinamicd
a
lui Dumnezeu
in
cre_
atie,
ea
n-a
ignorat,
nici
n-a
marginalizat
analogia,
ci
a
unit-o
cu
simbolismul.
Aceastd
atitudine
a
avutdrept
con;
_secinfd
o valorizare
a co'smos-ului
gi
a omulur,
caie
au
iost
concepute
ca fiind gi
rdmanand
desihise pentru
lucrarea
lui
Dumnezeu
in
ele,
o
lucrare
dinamicd gi
ascendent5,
ce
are
ca
scop
unireg
qle,alutuj
cg r*rgg1g3 ul.
,
La
polul
opus,
teq[ogia
apuseqnd
a rdmas
cantonatd
doar
ln sfera
analogiei,
sugerAnd
prin
aceasta
o distanld
de
netrecut
intre
om
gi
Dg14ngzgu gi
supralicitdnd
posi-
Uill$f1te
raliunii
de
a
cunoagte,
ea
singurd,
fdrd
ajuiorul
credinlei gi
al
trdirii,
misterul
lui
Dumnezeu,
al
omului
gi
al
lumii.
impotriva
acestor
tendinfe
rationaliste
gi
ne-
duhovnicegti,
Pdrintele
stdniloae
utilizeazd.
cu
succes
antinomia
biblicd
sau
revelatd,
singura
in
mdsurd
sd
lind
in
echilibru
analogia
gi
simbolismul,
catafatismul
gi
apofatismul,
Revelalia
gi
Taina
lui
Dumnezeu.
CUNOASTEREA
APOFATICA...
I.2.
Apofatismul,
ca
atitudine
teologici
permanenti
Pdrintele
Stdniloae
trateaz1.
despre
apofatism
ca
me-
todd
de
cunoagtere
a
lui
Dumnezeu
in
doud
dintre
prin-
cipalele sale
opere:
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd
-
vol.
I
gi
Teologia
Morald
Ortodoxd
-
vol.
III
(Spiritualitatea
Ortodoxfi
in mod direct
gi
sistematic.
Referinfe asupra
acestei
teme
afldm
gi
in celelalte opere,
mai
pulin sis-
tematizate,
dar
de interes pentru
a configura
viziunea
sa
proprie.
Un al
doilea
infeles al apofatisrnului,
ace-
la
de
atitudine
teologicd
fald
de
adevdrul
de
credinld,
poate
fi
observat
in ansamblul operei sale,
ori de
cAte
ori
Pdrintele Stdniloae se raporteazd
la
Dumnezeu/
ca
la
Taina supremd,
iar la om
gi
cosmos,
ca
la taine rela-
tive,
izvordte
gi
intemeiate
pe
Taina
originartr
*
SfAnta
Treime.
in acest
sens,
teologul
nu se
poate
apropia
ori-
cum
de
confinutul
Revelaliei divine,
nu-l
poate
confun-
da
nicio
clipd cu
o
crealie
pur
umand, ca
in cazul
culturii,
ci
numai cu
intenlia
clard
de
,,a
se scufunda"
in
el,
de a
experimenta
personal
gi
comunitar
un adevdr
mAntuitor
gi
transfigurator,
care
te unegte
cu Cel
ce Se
reveleazd
in
mod liber
pe
Sine,
atrdgdndu-te
la nesfdrgit
spre
El,
ca
spre
Izvorul Viefii
gi
al nemuririi.
in
acord cu
Christos
Yannarasle,
Pdrintele
Stdniloae
susline
cd
teologia tre-
buie
sd
foloseascd
pentru
interpretarea
dogmelor
mai
mult un
limbaj
propriu
poeziei
gi
icoanelor
decAt
unul al
conceptelor
teoretice:
1e
Christos
YeNNanas,
Abecedar
de
credinfd, traducere
de Pr.
Constan-
tin ComarL
Ed.
Bizantind,
Bucuregti,
1995,
p.28.
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
7/67
i
^
,,Simfim nevoia
de
a
exprima
aceastd
experientd
a lui
rJurrnezeu
printr_un
limbaj
poetic
ai
simbolic,
_uid"*r_
,
bd
dec6t
prin
idei.
Iubirea
"rt"
*ui
uir,"1.p.r.""ir"p?i"_
,"
t1-u1
Po"T,
p.rintr-g.olTaa
prin
gesturi
prin
,,jume
i
simbolice
decAt
prin
i{ei,.T_eologia
nu
este
o
problemd
de
e-lplicalie
sau
demonstrafie,
ci
d"e
comunicare,
de
comuni-
une.
Avem
nevoie
de
un
limbaj
care
sd;"EJ;;;;
r
minecdm
de
cunoagterea
lui
Dumnezeu,
care
sd
pdsfreze
misterul
Sdt7"2o.
Apelul
pe
care'face
pdrintele
stdniloae
ra
limbajur
poetic
ai
simbolic
este
motivat
de
intenfia
sa
de
a
demon_
stra
necesitatea
atitudinii
apofatice
a
ieorogului.
poetul
utilizeazd.
simbolul
pentru
a
sugera,
cAt
mai
evident
cu
putinfd,
rclalia
nemijlocita
cu
fiinla
iubitd,
pr")"nyu
acesteia
continud,.
nelntreruptd,
in
inima
gi
sufletul
sdu;
teologul
are
nevoie
de
o
atitldine
apofati.a
to.*ui**
tru
a
sesiza,
a
experimenta
gi
a
d,a,
apoi,
mdrturie
de
prezenfa
tainicd,
dar
reard
a
rui
Dumnezeu
prin
rucrarea
Sa,
atdt
in
fiinfa
omeneascd,,
cAt gi
in
tot
.;
.
i;;."r."_
rd
pe
aceasta.
in
acest
sens,
este
imposibil
sd
elaborezi
teologie
autenticd
pe
baze
reveralionare
fdrd
o intuifie,
fundamentatd
pe
credinfd,
a
exisienl"i
p;;#""^il,
Dumnezeu,
Cel
care
are
inifiativa
in
procesul
de
unire
a
umanului
cu
divinul:
,
"Teologia
decurge
{in
dorinfa
omului
de
a-L
cunoag_
te
pe
Dumnezeu.
Dar
Dumnezeu
nu
poate
fi
cunoscut
ca
obiect.
O
persoand
nu
poate
fi
cunoscutd
ca
obiect
[...].
Iar
cunoagtere
nu
existd
decdt
ln
mdsura
in
care
existd
unire.
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
cuNoASTEnuaaporeucA.
Dumnezeu
S-a unit
cu umanitatea
pentru
ca ea
sd
poatd
/
sd-L cunoascd:
aceasta
este
baza teologiei
[...1.
El este
CeI ce
{-
aine
cdtre oamrnipentru
a-imhntui,
rmelindu-Selor,
rruoame-
f
nii
sunt
cei
care-L
detecteazd
cu
itrfelegerealor"
(subl.
n.)n,
I
J
Prin
apofatism,
inleles
ca atitudine
permanentd
a
teologului
fald
de Dumnezeu,
gi,
prin
extensie,
a credin-
ciosului ln
viala
sa, se face legdtura
intre
apofatismul
intelectual,
prezent
in
cunoagterea
ralionald
gi
apofatis-
mul
unirii
sau
al vederii
luminii
dumnezeiegti.
Simfirea
P|9z9-lrgi]gi
PllgfaezpW
tot mai
ac-centuatd
cufieca
i
tt::g {_
**qg_1-9
g;terii
Lui
e-stg.
lezultalsl
imediat
al
qtltu;
4_nii"ep-gf+Jiger.-chQ1-dg--_q{qc-eqs 5gimJise_deyi1gto Ua-i
greu
de
transpus
in.cuvinte,,
pe
+4pgt?_"glg$- Srii
e.iJilr{
aceastd
atitudine
apofaticd,
materializatd
ln
evlavie
gi
re-
fuz
al conceptuaLizdrii
orgolioase
fdrd
limite,
nu
se
poate
depdgi
f.aza
apof.atismului
intelectual,
cu
alte
cuvinte
nu
se poate face
trecerea
de la cunoagtere
la trtlire,
la experi-
enja divinului
prin puterea
Duhului
SfAnt:
,,Dumnezeu
vrea s{
fie
cunoecut,
aflrmd
PHrintele
Stdniloae,
dar nu
ca
un obiect/
care
sr
ldaa
ad
fie
foloeit{
in
mod pasiv
puterea
ce
se
afld ln El. Dumnezeu
nu
vrea
sd
fie un lucru pentru
oameni
[..,].Am
cum
perooana
aproa-
pelui
nostru
rdmAne mereu o tainA
pentru
noi
gi
de
aceea
suntem mulfumifi
dacd
ti
cunoagtem
interesul
fafd
de noi,
lucrarea
sa
in
viala
noastrd,
pentru
cd tn
acest
mod
se
co-
municd
el insugi,
tot
astfel
ll
cunoagtem
gi
pe
Dumnezeu,
spre
bucuria noastrd"22.
21
Marc-Antoine
Cosra on
dogmaticd
oorbitd.
..,
pp.
13 l
-132.
2
Marc-Antoine
Cosra
os
dogmaticd
aorbitd...,
p.
36.
BEAURrclnn,
Dumitru
SrAmroen,
Mlcd
BEAURrcanu,
Dumitru
SrANnoen,
Mlcd
27
20
Marc-Antoine
Cosra
nE
BtaunEceno,
Dumifru
SrArarn^a,
Micd
fs.m.ati1y-aoruitd'
Diaroguri
ra
Cernica,traaucle
rvraria
Corneria
oros,
Ed.
Deisis,
Sibiu,
1995,
p.
f+2.
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
8/67
Atitudinea
apofaticd
este
necesard
atdt
teologului,
chemat
nu doar
sd
defineascd
pe
Dumnezeu
gi
luc-rarea
sa
mantuitoare,
ci
qi
sd devind
martor
sau
mdrturisitor
al
experientei
Bisericii
privind
prezenta
transformatoare
a
lucrdrii
lui
Dumnezeu
in
oameni,
cAt
gi,
intr-un
sens
general,
credinciogilor.
Condifia
esenliald
pe
care
trebuie
s-o indeplineascd
teologul
este
aceea
cd
,,reflexiunea
sa
personald
trebuie
sd
fie
animatd
nu
de
dorinfa
de
originalitate
cu
orice
pref,
ci
de
explicarea
a
ceea
ce
e
mogtenire
comuni
gi
slujegte
mAntuirii
credin_
ciogilor
Bisericii
din
acel
timp;
ea
trebuie
sd
stea
in stran-
sd
intimitate
cu
viata
de
rugdciune
gi
de
slujire
a Bisericii
pentru
a
adAnci
gi
inviora
aceastd
slujire.
Fdrd
aceasta,
Biserica
poate
deveni
formaristd
in
srujiiea
ei
iar
teorogia,
rece
gi
individualistd %.
in
lucrarea
sa
de
explicitare
a
dogmelor,
teologul
nu
trebuie
sd
porneascd
doar
de la
aspectur
discursiv
alinvd-
ldturii
bisericegti,
ci
gi
de la
continutul
experientei
eclesia-
le
a,,trdirii
dogmelor ,itrtrecutul
mai indepdrtat
sau
mai
apropiat
al
Bisericii.
Pentru
ca reflexiunea
sa
teologicd
sd
exprime
permanent
credinta
dintotdeauna
a
Biiericii,
ea
trebuie
,,sd
fie
hrenite
mai
mult
de
aceastd
invdtiturd
mogtenitd
din
tot trecutul
gi
din
practicarea
ei
in
rrrga ir.r-
ne,
in
cultul
gi
spiritualitatea
autenticd
a Bisericii,,2t
Apofatismul
experientei
eclesiale,
de care
trebuie
sd
lind
seama
intotdeauna
teologul,
este
nedespdrlit
de
apofatismul
dogmelor,
adicd
de
continutul
lor
infinit,
care
este
cu
neputinfd
de
epuizat
in
cuvinte,
chiar
dacd
23
Pr.
Dumitru
SrANnoen,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd,vol.
I,
p.
101.
2a
Pr.
Dumitru
SrAxrloer,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd,vot.
t,
p. tOt.
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
CUNOA$TEREA
APOFATICA...
este
delimitat,
pentru
a
fi evitatd alunecarea
in
erezie.
Pdrintele
StXniloae
il
citeazd
pe Vladimir
Lossky,
?n spri-
iinul
afirmafiilor
sale:
,,Apofatismul
tradiliei
rdsdritene
ne
invafd
sd vedem
ln
dogmele Bisericii,
inainte
de toate,
semnificalia
lor
ne-
gativ6,
care
opregte
mintea
noastrd
de a urma
cdile
sale
naturale
gi
de
a forma
noliuni ce
ar
putea
sd
lnlocuiascd
realitdlile
spirituale.
Pentru
cd,
cregtinismul
nu e o
gcoald
filosoficd,
speculAnd
cu noliuni
abstracte,
ci
inainte
de toa-
te
este
comuniune
cu Dumnezeu
cel
viu 25.
Pentru
credinciosul
obignuit,
atitudinea
apofaticd
este
necesard
in
sensul
unui ajutor
in trecerea
,,de
la literd
la
dr/n ,
de
la
cuvintele Revelaliei
la
Persoana
divind,
Care
Se
descoperd
prin
aceste
cuvinte.
AvAnd
acelagi
acces
ca
gi
teologul
la experienla
eclesiald,
credinciosul
este
che-
mat
sd
perceapd
nemijlocit
un
tot
mai
pronunlat
caracter
personal
al
lui
Dumnezeu,
revelat
conqtiinfei
sale:
,,Omul
nu experiaz1,
prezenla
activtl,
tainicd
a lui
Dumnezeu,
cAt timp il
agteaptd
intr-un
mod
pasiv
sau
cAt
timp
aceasta
nu este
lucrAtoare decdt
ca o
forll
a naturii.
El
face
aceastd
experienld
in contextul
unui
dialog
personal
cu
El
prin
rugdciune
pi
prin
faptele
prin
care
implineqte
voia
lui
Dumnezeu 26.
Prin
faptul
cd
experienla
apofaticd
nu este
limi-
tatd
doar
la
rugdciune,
ci
este
extinsd
9i
in
cAmpul
5
Pr.
Dumitru
SrANIroen,
Teologia
Dogmaticd
Ottodoxd,
vol. I,
p' 108,
nota 53.
26
Marc-Antoine
Cosra
or
BreunscRno,
Dumitru
SrAunonn,
Micd
do
gmaticd
aorbitd...,
p. 37 .
29
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
9/67
nesfargit
al
faptelor
bune,
deci
al implinirii
poruncilor
lui
Dumnezeu,
este
evidentiat
caracterul
sinergic
ar
acestei
experienfe,
fiindcd
atat
rugdciunea,
cat
mai
ales
faptele
bune
sunt
roade
ale
lucrdrii
necreate
a rui
Dumn6r u,
unite
cu
lucrarea
creatd
a
omurui.
ln
acest sens,
un
cre-
dincios
goate
devansa
un teolog
prin
adAncimea
experi_
enfei
eclesiale
pe
care
o rearizea
zd,
dacd
acesta
din urmd
nu
se angajeazd
plenar
in trdirea
adevdrului
de
credinfd.
Aportul
faptelor
bune
in
cunoagterea
apofaticd
indicd
9i
mai
clar progresul
ontologic
ce
are
loc
in
persoana
uma_
nd
angajatd
in
acest
tip
de
cunoagtere,
dar
gi
comuniunea,
ce
se
addncegte,
cu Dumnezeu,
dinputerea
Lui:
,,Tocmai
de
aceea
Dumnezeu
cere
de
la
noi
anumite
acte
pentru
a
ni
se
deschide
la
randul
sdu
9i
a
rdspunde
rugainintilor
noastre, ajutAndu-ne
in
aceste
acte,,27.
Se
poate
afirma,
agadar,
cd atitudinea
apofaticd
repre_
zintd'
in
egal5
mdsurd
pentru
tofi
membrii
bisericii
o
pre-
misd
necesard
pentru
inceperea
urcugurui
duhovnicesc
in
cunoagterea
gi
unirea
cu
Dumnezeu,
care
are
drept
jintd
indumnezeirea.
ln
concepfia
teologicd
a
pdrintelui
sttrniloae,
atitudi-
nea
apofaticd
nu
este
necesard
doar
cu
privire
la
relatia
omului
cu
Dumnezeu,
ciea
trebuie
indreptatd
gi
spre
oa_
meni
gi spre
lume
?n
general.
Aceasta
aie drept
conse_
cintd
considerarea
lumii gi
a
semenilor
drept
taine,
adicd
realitdgi
inepuizabile
ca
sens,
dacd
re punem
in
reratie
cu
Dumnezeu,
aga
cum
gi
sunt
ele
din
primul
moment
al
existenlei.
Iatd
cum
se
exprimd
pdrintele
stdniloae:
27
Marc-Antoine
Cosra
on
BsaunEcano,
Dumitru
SrAmloar,
Mlcd
dogmaficd
ztorbitd...,
p.
JZ.
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
cuNoA$TEREA
APoFArtcA...
,,Ptezertla
iubitoare,
activd a
lui Dumnezeu
in
toate
im-
prejurdrile
9i
relafiile
vielii omului
il aratd
nu numai
pe
Dumnezeu ca pe un mister,
ca
pe
o
taind vie, dar
gi
pe om
gi
lumea
ca
pe
nigte taine.
Aceasld
prezenld'
activd
a
lui
Dumnezeu
ln om
gi
in
lume
pune ln
lumind
valoarea
ne-
grditd
9i
profunzimea
insondabild
a omului
gi
a
universu-
lui
gi
descoperd
gi
mai mult
valoarea
gi
adAncimea
lor 28.
Cu alte
cuvinte,
apofatismul
se
extinde de
la cunoag-
terea
lui Dumnezeu
la cunoagterea
lntregii creafii,
pentru
cd
sensul omului
gi
al cosmosului
se descoperd
din
punct
de
vedere
religios
doar dacd
acestea
sunt vdzute
ca fiind
inscrise
in planul
iconomiei
divine.
Atitudinea
teologicd
apofaticd
este
de
naturd
sd limiteze
excesul
de ralionalism
gtiinfific,
prin
care omul
gi
lumea sunt
reduse la starea
de
realitdfi
obiective autonome,
fdrd.nicio
relalie
cu
transcen-
dentul.
Aceastd
atitudine
are la
bazd.
calea
apofaticd
de
cunoagtere
a
lui
Dumnezeu,
infeleasd
drept mod existen-
lial
de
cunoagtere,
care scapd
definifiei
ralionale2e.
Numai
prin aceastd
atitudine
teologul,
cAt
$i
credinciosul
afirmd
constant
cd
,,tumea,
degi
e
deosebitd
de
Dumnezeu/
nu
e
despdrfitd
de
El nici
in
existenla
ei, nici
in
sensul
ei.
Sensul
lurnii
e implicat
in sensul
lui
Dumneze1r 30.
Crealia
participd la
Dumnezeu
nu
numai
prin
sensul
ei, care este ascuns
ln
Hristos,
Cel
ce
este
vdzulin tradilia
ortodoxd
ca
Logos
creator
sau
Logos
al lucrurilor3l,
ci
gi
prin
energiile necreate
impdrtdgite
ei
prin
Duhul SfAnt.
a
Marc-Antoine
Cosre
or
BneunrcRno,
Dumitru
SrANIroae, Mica
dogmaticd
aorbitd..., pp.
37
-38.
2e
Pr.
Ioan
Bme, Diclionar
de Teologie
Ortodoxd,
Bucuregti,
1989, p
'
123.
30
Pr.
Dumitru StANIi,oen,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd, vol'
I,
p.
348.
31
Pr.
Dumitru
SrAunoar,
TeologiaDogmaticd
Ortodoxd,
vol.
III, p. 19.
31
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
10/67
tit.
$l
':,
t:
{,ft
u
lf
ft
,.:
::
g
*
$
3
ri
t;
:a
Iar
dacd
de
lucrarea
lui
Dumnezeu
sau
harul
Lui
nu
poli
sd
te
apropii
doar
teoretizand
sau
incercand
sdl
defi-
negti
rafional,
ci
in
primul
rdnd
deschizandu-te
acestei
lucrdri
divine,
atunci
inseamnd
cd
gi
de
intreaga
crealie
a
lui
Dumnezeu nu trebuie
sd
te
atingi
doar
prii
siml#i
9i
prin
raliune,
ci
gi
prin
credinld,
adice
printr-o
experientd
duhovniceascd,
sesizand
spiritual
calitatea
mateiiei
de
a
deveni,,mediu
de
lucrare
a
lui
Hristos
asupra
omului,,32.
Pornind
de
la
aceste
considerente,
pdrintele
stiniloae
va
dezvolta,
chiar
dacd
nu
intr-o
manierd
foarte
siste-
maticd,
o
conceplie
proprie
despre
apofatismul
uman
gi,
legat
de
el, despre
apofatismui
cosmologic.
in
sprijinul
acestei
conceptii
sunt
aduse
suficiente
mdrturii
biblice
gi
patristice,
aga
cum
vom
vedea
in
capitolele
respective,
incat
opiniile autorului
se
lncadreazH
perfect
in
spiritul
tradiliei
ortodoxe.
De
altfel,
pdrintele
-stdnilou"
justificd
necesrfatea
imperioasd
a
unei
atitudini
apofatice
fald
de
om
gi
lume,
opusul
ei
fiind
secularismul
gi
consumismul,
care
secdtuiesc
fiinla
spirituald
a
omului:
,,Cregtinismul
trebuie
sd
accentueze
indeosebi
astd,zi
valoarea
gi
taina
omului
g_i
a
lumii,
pentru
a_i
salva
pe
oa_
meni
de
la
o
gravd.decadenld
*orild
9i
de
la
un egoism
lnfricoqdtor
ln
relatiile
interumane
gi
a sarva
astfel
iirmea
de
la
o
catastrofd
totald,,33.
Pe
l6ngd
aceastd
motivatie
pastoral-misionard
a atitu-
dinii
apofatice,
Pdrintele
stdniloae
ne
oferd
gi
o
alta
ce
line
32
Pr.
Dumitru
SrANnoan,
Teglogia
Dogmaticd
Ortoiloxd.,vol.
III,
p.
19.
s
Marc-Antoine
Cosre
or
Bnaunnca"no,
Dumiku
SrAunoar,"Micd
dogmaticd
aorbitd...,
p.
38.
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
cuNoA$TEREA
APoFAucA...
de raportul
dintre
taind
gi
sens, conceput in
mod
diferit in
Rdsdrit
qi
tr Apus. Dacd pentru
g6ndirea
religioasd
occiden-
tald existd
o incompatibilitate
intre
spiritualitate
gi
exerci-
giul
inteligenleis,
pentru
cregtinismul rdsdritean adAncirea
sensurilor
lucrurilor,
agezate
de
Dumnezeu
in
creafie
prin
Logosul
Sdu,
nu
implic5
abolirea tainei, ci dimpotrivd,
per-
petuarea ei. Taina indefinitd
a omului
gi
a lumii
nu wea
sd
sugereze pentru
gAnditorul
ortodox un
agnosticism
de
fac-
turd
panteistd,
ci
tocmai posibilitatea infinitd
de
a
urca spre
sensuri
tot
mai
tralte,
care trimit
inevitabil
la Izvorul
tutu-
ror
sensurilor,
Dumnezeu.
Rafionalitatea creafiei
nu
impli-
cd
rafionalismul
ca
metodd
de cunoagtere, ci 1l respinge.
in
opera
Pdrintelui
Stdniloae
ralionalitatea
posedd
simpl
mis-
terului;
in
timp
ce
excesul de
ralionalism tinde
sd
inchidd
fiecare lucru,
dar
gi
lumea
i:r totalitatea ei,
trtr-o
existen-
5
autonomd",
ralionalitatea
ca
structurd
de ordin
spirifual
deschide creafia spre
comuniunea interpersonald.
Este aici
un parado&
pe care Pdrintele
Stdniloae
il
ilustreazd
tn
mod
concret, referindu-l la
spirifualitatea
ortodoxX romdneascd:
,,Poporul
romAn vede taina
peste tot, ca
intr-o
sdrbdtoa-
re
liturgicd, printr-un simf
al misterului,
care
echivaleazd
cu
simful
sacrului, dar este
gi
mai
profund.
Acest sim
al
misterului se
uneqte (la romAni)
cu luciditatea"ss.
Sursa cea mai importantd
a atitudinii
apofatice o
descoperd
insd Pdrintele
Stdniloae
in
spiritualitatea
3a
Marc-Antoine
Cosu
dogmaticd
oorbitd..., p. 20.
35
Marc-Antoine Cosre
dogmaticd vorbitd..., p. 21.
Bnaunrcenn,
Dumitru SrANnoan,
Mlcd
BEAunnceno,
Dumitru
SrAunoan,
Mlcd
5.t
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
11/67
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
ortodoxd.
in
opinia
sa,
principarere
caracteristici
are
vie-
fii
cregtine,
intre
care
enumerd
prezenla
lui
Dumn
ezelr,
revdrsarea
continud
a
puterii
Lui,
iubire
aLui,
intarnirea
personald
cu
El in
sfintele
Taine
g.a.
sunt
generatoare
de
experientd
duhovniceascd,
ce atestd
posibilitatea
impdr-
tdgirii
tainice
de
El:
,
i
I
i
I
i
I
I
,,Dumnezeu nu
este
inchis
in
El insugi gi,
prin
urma_
rel
nu
este
un
obiect
de
speculafii
ralionale.
prin
energiile
Sale
necreate
El
ne insofegle
ln
toate
imprejurdril
,ri ,tii.
Viata
intreagd
a credinciogilor
devine
sac-ramentald
sau
li,
turgicd
lnfr-un
sens
larg 36.
,,Apofatismul este
inainte
de
toate
o
dispozitie
a
minfii,
care
refuzd
sd-gi
formeze
concepte
cuprivire
la
Du-rur r.
Acest
lucru
exclude
cu
hotdrAre
oric6
teologie
abstractd gi
pur
intelectuald,
care-ar
voi
sd
adapteze
hlimitele
cuge_
tdrii
omenegti
tainele
intelepciunii
lui
Dumnezeu.
Aceasta
este
atitudinea
existenfiald,
care
il
angajeazdpe
om
in
in_
tregime:
nu
existd
teologie
in
afard
de
traire;
trebuie
sd
te
schimbi,
sd
devii
om
nou rt.
.
Din
acest
inteles
de
atitudine,
Lossky
discerne
alte
doud
sensuri
ale
apofatismului:
cer
de
criteriu
pentru
orice
teologie
autenticd
in
mod
necesar
apofaticdl
gi
cer
de
elaru
ce
va
dinamiza
trdirea
permanent
ascendentd
a
in
sens
de atifudine
absorut
necesard
teorogurui
con-
cepe
apofatismul
gi
v_ladimir
Lossky
atunci
cand
afirmd:
36
Marc-Antoine
Cosre
or
BnaunEcano,
Dumitru
srANnoer,
Micd
dogmaticd
aorbitd...,
p.
86.
vladimir
Lossrv,
Teorogia
misticd
a Bisericii
de
Rdsdrit,traducere
de
Pr.
Vasile
Rdducd,
Ed.
Anastisi
a,
pp.
67_69.
CUNOA$TEREA
APOFATTCA.
relafiei
cu Dumnezerr3s.
Dacd primul
sens se referd
in
spe-
cial la procesul
cunoagterii
lui
Dumnezeu,
este
ugor de
observat
cd cel de-al
doilea
are
ca
teren de
desfdqurare
spaliul
nelimitat
al
spirituahtdlii
sau al
misticii
ortodoxe.
S-ar
putea
afirma,
in
acest
context,
cd
din
perspectivd
ortodoxd
domeniul
dogmaticii
gi
cel
al
spirituahtelii
or-
todoxe
se
interfereazd.
ceI
mai
sigur
in
aceastd atitudine
apof.atic6,, redescoperitd
gi
reevidenfiatd
de cei
mai
strd-
lucili reprezentanfi
ai curentului
neopatristic
ortodox:
Pdrintele
Dumitru
Stdniloae,
Vladimir Lossky,
Pdrintele
justin
Popovici.
Pentru
a avea insd
un
tablou
complet al
domeniilor
teologice
ln
care
atitudinea
apofaticd este
absolut
necesa-
rd trebuie
sd
addugdm
dogmaticii
gi
misticii
pe cel de-al
treilea,
gi
anume
pe
cel liturgic.
,,tn
misterul
diviru
afirmd
Vladimir
Lossky,
pdtrundem
fie
prin
dogmele
Bisericii
sau
prin viafa
sa
liturgicd,
fie
prin
extaz
(misticd) 3e.
Astfel,
dacd
atitudinea
apofaticd
din domeniul
cunoag,
terii
dogmatice
sau
al
treirii
mistice
este
rezervatX
unui
numdr
reskAns
de specialigti,
respectiv
de
mistici,
cea din
domeniul
viefii liturgice
este accesibild
gi
absolut
nece-
sard
pentru
toli membrii
Bisericii.
Aga
cum
vom
incer-
ca sd demonstrdm tn
capitolul
respectiv fdrd
o astfel
de
atitudine,
ap_g-f3jismul
liturgic
va
fi
ignorat de
acei
cre-
dinciogi,
care din lipsd
de
cunoagtere
gi
de trdire, vor rd-
mAne
la
perceperea
unui
ritualism
sec
Ai
fdrd
addncime
al
slujbelor
bisericegti. Dimpotrivd,
credinciosul
avertizat
prin
invdfdtura
de credinld
de prezenfa
tainicd, dar reald
38
Madimir Lossry,
Teolo
gia
misticd. . .,
pp.
67 -69,
3e
Vladimir Lossrv,
Teologia misticd.
. .,
p
. 70.
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
12/67
PREOT
PROF.
DR.
9TEFAN
BUCHIU
a
MAntuitorului
Iisus
Hristos
in
Sfintele
Ta4e
gi
pryvg-qat
ff o iilire
evlavioasA
a
ri-1it a
negrditd
a lucrdrii
dum-
nezeiegti,
va
tinde
sd
lnainteze
tot
mai
mult
la
o
unire
congtientd
cu
Hristos,
indeosebi
in
Sfdnta
Liturghie.
Dupd
prezentarea
concepfiei
despre
apofatism
ca
metodd
de cunoagtere
dogmaticd gi
ca
atitudine
teologi-
cd,
din gAndirea
Pdrintelui
Dumitru
Stdniloae,
vom
trece
acum
Ia
analizarea
caracterului
apofatic
al
principalelor
dogme
ale Bisericii
Ortodoxe,
intr-o
ordine
care cores-
punde
cu
tratatul
de
Teologie
Dogmaticd
Ortodoxd
al
marelui
teolog.
36
TI.
APOFATISMUL TRINITAR
Dintre
toate dogmele
Bisericii,
cea care
necesitd in cel
mai
inalt
grad
o abordare
prin
prisma
cunoagterii apofa-
tice este,
fdrd
indoiald,
dogma
Sfintei
Treimi.
Propriu-zis
numai cu
referire
la fiinfa
cea
tainicH a lui
Dumnezeu a'o
utilizat pentru inceput Sfinlii Pdrinli
metoda cunoagte.
rii
apofatice,
sesizAnd
imposibilitatea
aplicArii unei
cu-
noagteri pur
ralionale,
celei
mai
adAnci
taine
ce
aparline
Revelaliei
divine. Ulterior,
in gAndirea
patristic[
apofatis-
mul
a
fost
raportat
gi
la Persoanele
Sfintei
Treimi, iar mai
tdrziu
gi
la lucrdrile divine
sau
energiile necreate,
indeo-
sebi
prin
Sf.
Simeon Noul
Teolog
gi
Sf. Grigorie Palama.
Pe linia tradiliei
patristice
rHsdritene,
P{rintele
Stdniloae acordd dogmei
trinithre locul
central
in
sistemul
sdu teologic,
fdc6nd dependente
de aceasta
toate celelalte
dogme
9i
invdldturi
de
credinfd. Astfel,
din faptul cd
rela-
lia
ce unegte
dogma
Sfintei
Treimi
cu fiecare dintre
celelal-
te dogme
este una
de interioritate,
rezultd
gi
posibilitatea
ca
infelegerea
apofatic -
catafaticd
a
lui
Dumnezeu
sd
fie
extinsi
gi
asupra
intregii
creafii.
Se
poate afirma
acest
lu-
cru
intrucAt
sinteza
dintre cat#atism
gi
apofatism
nu
este
rezewatdexclusiv
cunoagterii
lui DumnezeLt,
ci
este apli-
catd, cu
nuanje
gi
intentsitdli
diferite,
gi
celorlalte dogme.
Pentru
a exprima
concomitent
taina
gi
rafiunea care
se unesc
in
Dumnezeu,
iar
dupd
chipul
Lui,
se
vor
uni
gi
in
creafie, Pdrintele Stdniloae
utiIizeaz6,,
in
cel mai
auten-
tic spirit biblic
Ai
pafristic,
antinomia
sau
paradoxul,
ca
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
13/67
singurul
mod
adecvat
de
a surprinde
aceastd
realitate.
in
acest
sens,
firtreaga
sa
operd
abundd
tr
exprimdri
para-
doxale,
inrdddcinate
tr
cele
doud
antinomii
fundamentale
ale
credinfei
cregtine:
Treimea gi
Doimea,
Dumnezeu
Tri-
unul
gi
Hristos
Dumnezeul-om.
pentru
pdrintele stdniloae
ftrtreaga
existenfd
este
paradoxald,
intre
altele
gi
fiindcd
re-
prezintd
o
sintezd
trtre
taind
gi
cunoagtere,
fdrd
a
putea
fi
redusd
doar
la
una
din
cele
doud
categorii:
,,Nu
Je
poate
reduce
totul
la
cunoagtere,
nici ra
mister.
Cunoagterealune
in
evidentd
misterul
din
inima
tainei
strdlucegte
r r-,rll,,no.
Din
faptul
cd
numai
sfanta
Treime
descoperf
sensur
exis-
tenfer,
atAt
al
celei
necreate,
cdt
gi
al
celei
create,
se
poate
infelege
modul
antinomic
de
coexistenld
al
tainei
gi
al
Revelaliei,
fdrd,a
se
exclude
sau
anula
reciproc:
,,SfAnta
Treime
este
suprema
taind
a existenlei
care
ex_
plicd
insd
toate,
sau fdrd
de
care
nu
se
poate
explica
nimic.
De
aceea,
degi
e
suprema
taind,
este
intrucAtva
inteligibild,
conformd
pAnd la
un
loc
unei
logici,,41.
un
alt
text,
din
aceeagi
rucrare
a
pdrinterui
stdniloae,
argumenteazd'
in
aceeagi
manierd
paradoxald
fundamen-
tarea
sensului
existentei
ln Taina
lui
Dumnezett,
Taind
care
nu-L
opregte
pe
Dumnezeu
sd
Se
reveleze:
,,Existenla
fdrd
de
inceput
sau
din
eternitate
este
un
mister
inexplicabil.
Dar
totodatd
el
explicd
totul.
De
ea
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
cuNoA$TERra eporertcA
gtim
din cele ce
experiem
ca
existenle
cauzate. Dar
cum
ar
exista
cele
cauzate
gi
incepute,
dacd
n-ar
fi
o
existenld
fdrd
de
inceput
gi
fdrd
de
cauzd? a2.
Textele
citate anterior
aparlin lucrdrii
consacrate
ex-
clusiv dogmei trinitare,
intitulatd
Sfdnta Treime
sau
La
tnceput
a
fost
iubirea,
gi
ele ii oferd
Pdrintelui
Stdniloae
prilejul
de
a face noi precizdri asupra interdependenfei
dintre apofatism
gi
catafatism, doud modalitdli
comple-
mentare,
gi
nu
antagonice
de
cunoagtere:
,,Existd
o
comunicare reciprocd
trtre
cunoagtereacatafa-
ticd
9i
cea
apofaticd,
apofaticul fiind
in
parte
cunoscut
prin
cat#atic
Ai
catafaticul
fiind mai bine cunoscut
prin
apofatic.
Apofaticul
nu
e
cu
totul negtiut
iar catafaticul
nu
e
nici
el cu
totul
inleles, avdnd
ca
origine apofaticul absolut .
Ceea ce-i
permite Pdrintelui
Stdniloae
sd
afirme o co-
municare
intre
modul
de
cunoagtere rafional
pi
modul
de
cunoagtere
prin
Duhul
Sfant,
este raportul
de
comunicare
dintre necreat
gi
creat care a fost infeles
corect
in
tradilia
ortodoxd. Necreaful se comunic5,liber,
creaturilor,
fdrd sd
le anuleze, ci
imbogdlinduJe
existenfa;
creatul lgi descope-
rd
sensul
gi
profunzimea
doar in perspectiva
necreatului,
care-i
este
origine
gi
izvor
de
viafd.
Aceastd
analogie
des-
coperd
nuanfe noi,
paradoxale,
ce revin catafatismului
gi
apofatismului,
atunci cdnd
sunt afirmate
lmpreund:
,,Apofaticul
nu
e
necunoagtere
totald
gi
catafaticul nu
e
o cunoagtere
deplind. Apofaticul
aruncd
o
lumind
asupra
a2
Pr.
Dumitru
SrANnoen, Sfinta Treime
. . .,
p. 9
.
a3
Pr.
Dumitru
StANrroen, SfAntu Treime...,
p.
9.
a0
Marc-Antoine
Cosre
or
Bnaunrcano,
Dumitru
srANnoaE,
Mlcri
do
gmaticd
aorbitd...,
p.
11,4.
a1
Pr.
Dumitru
srAx*oa'
sfknta
Treime
sau
La
tnceput
a
fost
iubi-
rea,
Ed.
Institutului
Bibric
ai
de
Misiune
al Bisericii
ortodoxe
ii.omane,
Bucuregti,
1993,p.7.
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
14/67
catafaticului,
dar
gi
o
taind
gi
catafaticul
la
fel:
le
cunoaq_
tem
pe
amdndoud,
necunoscAndu_le
deplin
gi
ne deschid
taina
lor,
cunoscAndu_le,,a.
Noutatea
pe
care
o
surprinde
aici
pdrintele
stdniloae
nu
se
referd
la
caracterul
antinomic
al
cunoagterii
apofati-
ce/
pe
larg
afirmate
in
opera
sa,
ci ra
caracterur
antinomic
al
cunoagterii
rafionale,
in
spefd
al
catafatismului,
deoa_
rece
rationalitatea
creatiei,
de
exemplu,
are
gi
ceva
tainic
in
ea,
lntrucat
trimite
la
Ratiunea
divind,
Logosur
Tatdlui,
care
rdmdne
apofatic
in
fiinfa
Lui,
chiar,"rrJlerrdrr_S"nr.
Paradoxul
catafatismurui
se
fundamenteazd
agadar
pe
faptul
cd
_
,,ralionalul cuprinde
in
el
gi
tainicul
gi
viceversa, at6t
in
Dumnezeu,
c6t
gi
in
lumea
creatd.
Dar
llgdtura
"
m
n""*.
de
altd
categorie.
in lumea
creatd
ralionalj
ne
duce
la taind,
la taina
creafului
care
nu
e
prin
sine,
ci
presupune
o
existen_
td
prin
sine
din
eternitatq
deci
la taina
lrri
D,r_n"req
ca
ex_
plicare
ralionald
a
tainei
creatiei.
$i
rafiunea
noastrd
implicd
drept
explicare
a lor
(care
e
[aina
lor)'pe
Dumnezeu,
"l
"r_
rema
Rg 1une
a
lor
[...]
Toatd
existenta,
conchide
autorul,
incepAnd
de
la
Dumnezeu
cel
n
"uuut
gi
etern
gi
sfArginj
cu
lumea
creatd,
fdcute
pentru
a
trdi
in
Dumnezlu,
""t"
gi
ralionald
gi
tainicd.
Toatd
existenta
e o
taind
pe
curu
r,_o
pou_
te
explica
omul.
Dar
toatd
e
gi
rationald,
urrarra
"u
irrrf,
fi
lintd
bundtatea
lui
Dumnezeu
sau
fericirea in$l,46.
Aceastd
conditionare
reciprocd
intre
taina
rui
Dum-
nezeu
gi
rationalitatea
creatiei,
care
constituie
o
premisd
e
Pr.
Dumitru
SrAunoen,
Sfknta
Treime...,
p.I0.
a5
Pr.
Dumitru
SrArunoai,
Teologia
Dogmaticd
Ortodoxd,
vol.
I,
pp.347-348.
a6
Pr.
Dumitru
Sr.{unoaq,
Sfdnta
Treime...,
pp.14_1.5.
40
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
CUNOA$TEREA
APOFATTCA...
necesard
pentru teocentrismul cosmologic,
pe
care il
va
afirma
in nenumdrate rdnduri Pdrintele
Stdniloae,
comportd unele precizdri,
pentru
a
se
evita o
echivalen-
fX
totald intre cunogtibil
9i
necunogtibil la nivel divin.
Ludndu-l
in
sprijin
pe
Sf.
Maxim Mdrturisitorul,
care
considerd Raliunea divind
,,maipresus
de
ratiune", auto-
rul
nostru afirmd
existenla in
Dumnezeu
a unui conlinut
apofatic
infinit mai
adAnc decAt
conlinutul rational
care
se face
vdzut
in crealie,
ceea ce
inseamnd
cd
,,apofaticul
depdgegte in
Dumnezeu
rationalul,
in
mdsura
in care
fiin-
a
Lui depdgegte
rationalul
creafiei"aT. Chiar dacd insd
nu
poseddm
o cunoagtere exactd
a creafiei,
datoritd
tainei,
care
persistd
in
ea,
$i
cu atat mai mult
a lui
Dumnezelt,
a
cdrui Taind
este
pentru noi
transcendentd
gi
inepuiza-
bild, avem
totugi o
certitudine
fundamentatd
desigur
pe
credint5:
,,Atdt
cdt
gtim
din mdrefia
nemdsuratd
gi
de
necuprins
a
lui
Dumnezeu
e
totugi enorm.
Cdci
c
foarte irnportant
faptul
"cd
gtim
cd este>, chiar
dacd
nu
gtim
. A
gti
de
existenla
Celui
infinit
mai presus dc
toate cele din lume
gi
din acest
punct de
vedere
necuprins
gi
apofatic, nu
e
un
fapt
care
aruncd
o
uriagd
lumind
asupra
tututor?",
conchi-
de
Pdrintele StAniloae48.
Aspectul
acesta
antinomic al
cunoagterii
rafionale il
analizeazd,
autorul
gi
in
tratatul
sdu
de
dogmaticS,,
por-
nind
de
la
capacitatea
creajiei
de
a
reflecta in sine
pa-
radoxul
suprem
al
Sfintei
Treimi. Dupd
20
de
secole de
cregtinism
gi
in
urma
provocdrilor venite
din
partea
gtiinfer,
a7
Pr.
Dumitru
SrANnoe4
Sfdnta
T reime..., p. 17
.
6
Pr.
Dumitru
SrANnoe4
Sfhnta
T reime..., pp. 18-19.
4l
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
15/67
PREOT
PROF.
DR.
9TEFAN
BUCHru
.
,;a,fntrea
s_a
obignuit
acum
sd
uneascd
principiul
dis_
tincliei
gi
al
unitdlii
in
inlelegerea
realitdlii
i"
d;;;;
lncdt
nu-i
mai
este
deloc
grerisd
vadd
modul
u"Lr,o;;J;
a.fi
a.l
tnTegii
realiteti.
peitru
ea
este
astdzi
un
fapt
g"*;
cd
pluralitatea
nu
sfdgie
unitatea
gi
unitatea
nu
ariureaze
pluralitate4,,ar.
Este
exact
ce
au
anticipat
cu
multe
veacuri
tnainte
Pdrinfii
rdsdriteni,
fidelirevelaliei
divine,
gi
anume
capa_
citatea
rafiunii
d:
u_r-"
dilata
prin
credinp
9i
iubire,
spre
a
lnfelege
reflexere
sfintei
treimi
in
creafie.
Departe
de
a
desconsidera
luminile
rafiunii,
mai
ales
cand
acestea
se
unesc
cu
luminile
credinfei
gi
are
harului,
care
re
poten-
feaz'
gi
le
transfigureazd,pe
cele
dintAi,
teologia
ortodoxd
a
respins
doar
tendinfa
orgolioasd
a
rafiunii
Je
a
crede
cd
poate
epuiza
realitatea
prin
simple
deiinilii.
Complexitatea
tot
mai
adAncd
a
creafiei
ce
se
revelea_
zd
omului
de
astd,zi,
reratia
interioard
dintre
particular
gi
universal,
dintre
unitate gi
pruraritate,
au
schimbat
total
perspectiva
mecanicistd
ce
a
dominat
gAndirea
umani
vreme
de
secole.
De
aceea
,,ahrmafri"ur"
,"
considerau
odinioard
ca
irafionale
din
pricina
caracterului
lor
apa_
rent
contradictoriu,
se
recunosc
acum
ca
indicAnd
o
treap_
td
fireascd
spre
care
trebuie
sd
tindd
ratiunea,
ca
treaptd
a
cdrei
inlelegere
constituie destinul
firesc
ar
raliunii
gi.ur"
e
un
chip
al
caracte_rurui
supranatural
at
uniialii
p""r**
a
celor
distincte
in
Sfdnta
Tieime,,s0.
Demersul
teologic
al
pdrintelui
stdnitoae
de
a
reva-
lorifica
rafiunea
cabazd
a
cunoagterii
catafatice,
in
care
ae
Pr.
Dumitru
SrArunoer,
Td:Si
Dogmaticd
Ortodoxd,vol.
I,
p.
2gg.
0
Pr.
Dumitru
SrANroa4
Teolo"giaO"'g^r,ti;:d-Ortodoxd,vol.
I, p.
2gg.
cuNoAgrERBa
aporeucA...
este
prezentd de la lnceput
gi
cunoagterea apofaticX,
nu
intenlione
azd,
inniciun fel sd diminueze
i-mp-g{anJa
trdirii
personale
a relaliei
cu
Dumnezeu,
posibild
doar prin
de-
pdgirea
conceptelor despre
El.
Ceea ce s-a
urmdrit
este de
fapt
evidenfierea
importanlei
cunoagterii
rafionale
deve-
nitX ea
insdgi
antinomicS, destinatd
sd
insoleascd
perma-
nent
cunoagterea
apofaticd, pentru
a exprima,
atAt cAt este
posibil,
conjinutul
acesteia.
Existd
o continuitate a efortu-
lui
de a te
ridica,
fur
planul
ctinoagterii,
dd Ia
Iiterd
la
Dutu
de a asuma
gi
depdgi,
concomitent, rafiunile lucrurilor
spre
d'te tndlla, pe firul
energrilor
necreate,
prin
cunoag-
terea
-
qnire,.sple
C9l negrdit.
O afirmd
aceasta
Pdrintele
Stdniloae, observAnd
9i
cq11c-9mi .en1a
urcirii
de
]g
chip
spre asemhnare
a
comuniunii
persoanelor
umane:.
,,Efortul
spre
inlelegerea
constituliei
unitar-distincte al
revelaliei ne ajutd
sd
ne tndlfdm
spre
paradoxul
suprarafi-
onal al
unitdlii
perfecte
a
celor
trei Persoane dlstincte,
pe
care
o reprezintd
unitatea
de
fiinf{
a celor
trei
Persoane
dumnezeiegti. Urc6nd
spre aceastd tnlelegere,
urc{m spre
promovarea unei tot mai
mari unitdli
intre
noi
ca
persoa-
ne
umerne
distincte.
Cdci cel mai apropiat
chip al
Sfintei
Treimi e
unitatea
de
fiinld
9i
distinclia personald
a
oameni-
lor
[...].
Dar
e
necesar
sd fim ajutafi (ln acest efort) de harul
insugi
al
Sfintei
Treimi
sau de
puterea
Ei
care
intdreqte
in
noi aceastd unitate"s1.
Afirmarea
caracterului
unitar
al cunoagterii
lui Dum-
nezeu
se conciliazd,
in gdndirea Pdrintelui
Stdniloae,
cu
pdskarea diferenlelor calitative,
ce
disting
cunoagterea
apofaticd de cunoagterea rationald,
afirmativd
sau
negativd.
s1
Pr. Dumitru
SrANnoer,
Teolo
gia
D
ogmaticd Ortodoxd, pp. 288-289.
43
-
7/25/2019 Cunoasterea Apofatica in Gandirea Pr. Staniloae
16/67
PREOT
PROF.
DR.
$TEFAN
BUCHIU
Locul
cel
mai
clar
din
opera
autorului,
in
care
sunt
pr-ecizate,
pe
baza
kadiliei
patristice,
aceste
diferenfe,
il
afldm
in
Dogmatica
sa,
ra
capitolur
consacrat
analizei
di-
namismului
cunoagterii
lui
Dumnezeu
gi
transparenfei
oricdrui
concept despre
Dumnezeus2.
Mai
intai
ruand
ca punct
de
pornire-conleplia
Sf.
Dionisie
Areopagitut
despre
cunoagterea
lui
Dumnezeu,
pdrintele
stdniloae
av
e,rtizeazd
asupra
pericorului
autonom
izdrii
cunoagterii
rafionale,
chiar
cand
este
utirizatf
cu referire
la
Dumnezeu:
.
,,Qrice
infe_les
referitor
la
DUmneaeU
trebuie
sd
aibd
o
fragilitate,
o
transparentd,
o
lipsd
de
fixitate,
tr Uri.
a
,,
lndemne
la
revocarea
lui
gi
l