eshatologie staniloae

7/26/2019 eshatologie staniloae

1/95

Parintele Dumitru STANILOAE, despre eshatologia universala *

Dumnezeu a crea lumea ca sa o desavarseasca, nu ca sa o lase vesnic intro !orma relativa" *#iatanoastra isi gaseste un sens numai daca trece prin moarte la plenitudinea unei vieti eterne" Dar aceastaplenitudine nu o poate o$tine omul daca nu o poate trai si in trupul sau inviat si eli$erat decorupti$ilitate" %aci viata completa umana e viata completa in trup, care da o comple&itate speci!icae&istentei umane si il !ace pe om apt sa dea vietii spirituale o !rumusete in $ogatia si armonia !ormelorvazute" #aloarea unica si completa a vietii umane in trup a puso in lumina 'iul lui Dumnezeu, %are aasumat trupul omenesc si la inviat pentru vesnicie" *Dar invierea cu trupul a persoanei omenestiindividuale nu poate avea loc decat in solidaritate cu pre!acerea intregii su$stante a cosmosului, adicala s!arsitul chipului actual al lumii" (ristos singur a inviat inainte pentru a pune in !ata noastraperspectiva si nade)dea invierii si pentru a Se !ace izvorul puterii de trans!igurare a cosmosului actual sial invierii trupurilor noastre" (ristos cel inviat este prin El insusi inceputul si pro!etul s!arsitului vietiiactuale a lumii si al ridicarii ei in plenitudinea vietii in Dumnezeu" ******************* *In invataturaortodo&a , spre deose$ire de cea catolica, udecata universala de la s!arsitul lumii isi pastreaza oinsemnatate proprie, aducand printrun plus important intregimea !ericirii sau ne!ericirii pentru su!letele

trecute prin )udecata particulara" De aceea si s!arsitul chipului actual al lumii, de cae e legata udecatadin urma, nu este asteptat numai de cei vii, cum se asteapta moartea o$isnuita, ci se asteapta si de viisi de morti, cu un interes suprem" Il asteapta si su!letele mortilor pentru asi primi intreaga !ericire sauintreaga ne!ericire vesnica" *'ericirea sau ne!ericirea deplina a !iecaruia atarna in mod organic des!arsitul lumii si al activitatii intregii omeniri in ea, deci si de rezultatul acestei activitati, care va !i , inceea ce are $un, etrnizat in Imparatia cerurilor, iar ceea ce are rau , in iad" *Deplinatatea !ericirii saune!ericirii !iecaruia depinde de o )udecata noua si !inala ce se va !ace asupra tuturor in comun" Iaraceasta inseamna o )udecata sau o apreciere ce se va da asupra tuturor in !unctie de contri$utia lor laimplinirea planului lui Dumnezeu cu lumea si cu viata omeneasca, plan care va !ace straveziu peDumnezeu prin lume si prin viata omeneasca" * %ei de demult isi vor vedea rodurile gandurilor si!aptelor lor in generatiile urmatoare, cei de la s!arsit vor vedea mostenirile inaintasilor, pe care leaurodit sau leau lasat !ara rod" %ei de demult vor !i )udecati pentru cele de dupa ei, cei de la s!arsit vor !i

)udecati pentru implinirea sau neimplinirea celor de dinaintea lor" #om !i )udedcati pentru toatechemarile $une ce leau !acut lumii intregi Aplostolii, +ucenicii, S!intii, pentru toate pildele $uneneurmate ale inaintasilor" #om vedea intensitatea simtirii lor, peste care noi am asezat stratul nesimtiriinoastre, pentru !alsa dezvoltare a umanitatii noastre" %ei de demult vor !i )udecati pentru toatesemintele rele sadite in lume si vor lua rasplata pentru toate semintele $une sadite in ea, care se vorarata rodite sau nerodite la s!arsit" Istoria intreaga va !i din nou in !ata tuturor, nu numai cu cele ce saupetrecut in pplanul vizi$il, ci si cu cele petecute in planul invizi$il, $a chiar si cu cele ce sar !i pututpetece sau sar !i putut sa nu se petreaca, apasand sau $ucurand pe !iecare, cu totalitatea ei, pentruceea ce a !acut $un sau rau in ea" Se va vedea atunci ca trecutul nu a murit" In vatatura crestina despreinvierea trupurilor si despre )udecata universala are intre altele si acest sens ca da o ultima aprecier,vala$ila pentru eternitate, a tot ce a !ost, ca nimic nu este lasat sa se piarda in uitare" udecatauniversala este ast!el un !actor indemnator la savarsirea $inelui in lume, cum este gandul la moarte

pentru viata individuala" ************************************** Semnele s!-rsitului si motivul nev.zut als!-rsitului lumii %on!orm S!intei Scripturi, desi nu se va putea prevedea cu sigurant. momentuls!-rsitului lumii, totusi vor !i unele semne care pot s. indice cu oarecare pro$a$ilitate apropiereas!-rsitului" Desigur c. si aceste semne sunt supuse unei am$iguit.ti" De aceea, S!-nta Scriptur. spunepe de o parte ca s!-rsitul va veni pe neasteptate, dar pe de alt. parte, d. unele semne ale apropierii lui"S!-ntul Apostol Petru /n!.tiseaz. caracterul am$iguu al apropierii s!-rsitului, declar-nd c. si atunci uniise vor /ndoi de apropierea lui" De aceea s!-rsitul va veni 0ca un !ur0" 01nt-i tre$uie s. stiti c. /n zilelecele de apoi, venivor cu $at)ocur. $at)ocoritorii, care vor um$la dup. po!tele lorsi vor zice2 3nde este!.g.duinta venirii Lui4 %. de c-nd au adormit p.rintii, toate r.m-n asa ca de la /nceputul zidirii""" Iarziua Domnului va veni ca un !ur atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare stihiile arz-nd se vor des!ace sip.m-ntul si lucrurile de pe el vor arde cu totul 56 Pt" 7, 78, 9:;" Pe de o parte semnele s!-rsitului datede Scriptur. par s. !ie !oarte caracteristice" Dar pe de alt. parte, din cauza echivocului care va persista,nici aceste semne nu pot !i identi!icate cu sigurant. deplin." Ele sunt2 9; predicarea Evangheliei la toatepopoarele 5+t" 68, 98; 6; convertirea poporului iudeu la crestinism 5


2/95

catastro!e /n natur. 5+t" 68, ?, 6@; 8; venirea lui Enoh si Ilie5Apoc" 9@, 9; =; venirea lui Antihrist 56 Tes"6, 799 9 In" 6, 9; care va lucra /mpreun. cu apostolii s.i mincinosi tot !elul de semne ca s.am.geasc. pe oameni su$stituinduse lui (ristos, el va prigoni cu !urie pe alesii Domnului5+t" 68, =,99; >; ar.tarea pe cer a 0semnului 'iului omului0 5+t" 68, 7:;, adic. a crucii" Semnele 9 si 7 sunt cevaprea general, ca s. se poat. cunoaste e&act c-nd sau produs" %onvertirea poporului iudeu nu stim /nce sens are s. se /nteleag." %elelalte semne cuprind pe de o parte ceva misterios, pe de alta nu voravea o aparent. lipsit. de echivoc" De aceea multi vor putea s. le indice ca prezente, /nainte de a se

produce real, oi multi vor putea contesta realitatea lor, c-nd se vor produce de !apt" Ast!el istoria vaputea a)unge o$iectiv de multe ori aproape de s!-rsit, dar oamenii nu vor putea su$iectiv s. cunoasc.aceasta sau unii oameni o vor considera aproape de s!-rsit, !.r. s. !ie de !apt" De aceea ei vorcontinua s. se c.s.toreasc. si s. se ocupe cu celelalte tre$uri ale lor, chiar /n prea)ma s!-roitului eireal" Istoria nu va a)unge la s!-rsit prin ea /ns.si, ci prin voia lui Dumnezeu" Dumnezeu /i pune cap.tc-nd vrea, dar aceasta, se pare c. atunci c-nd continuarea ei nu ar mai avea /ntradev.r un rost, chiardac. multor oameni li sar p.rea dimpotriv." Numai din viata lor de dincolo vor vedea si ei c. ocontinuare a istoriei ar !i !ost inutil." De aceea Scriptura cere ca oamenii s. !ie preg.titi pentru s!-rsit,dar nu s. !i&eze un soroc al lui 5+t" 68, 86;" 3nii P.rinti $isericesti v.d motivul s!-rsitului lumii la unmoment dat, /ntrun plan intern al lui Dumnezeu" S!-rsitul ei va veni prin Dumnezeu, atunci c-nd ea sia/mplinit rostul con!orm planului lui Dumnezeu" Am$ele aceste idei2 s!-rsitul lumii prin Dumnezeu, daratunci c-nd ea /si va !i /mplinit rostul prev.zut de Dumnezeu, se cuprind /n a!irmarea S!-ntului +a&im

+.rturisitorul si a S!-ntului Simeon Noul Teolog, c. /nt-i tre$uie s. se /mplineasc. lumea de sus si apoiva veni s!-rsitul" Dup. cel dint-i, lumea de sus se va /mplini c-nd toate m.dularele se vor str-nge /n)urul capului (ristos, ca s. !ie trupul lui (ristos complet" %el de al doilea dezvolt. ideea aceasta,ad.ug-nd c. pentru a se /ntregi trupul lui (ristos cu toti cei mai /nainte r-nduiti, tre$uie ca acestia s. senasc. pe p.m-nt" 0Deci, !iindc. Biserica este trupul lui (ristos si mireasa Lui si lumea de sus si locasullui Dumnezeu, iar m.dularele trupului Lui sunt toti s!intii si !iindc. nu sau n.scut /nc. toti, nici nau$inepl.cut, este v.dit c. nici trupul lui (ristos nu e complet si nu sa umplut /nc. lumea de sus, adic.poporul Bisericii lui Dumnezeu, ci se a!l. /nc. multi /n lume si p-n. azi multi care nu cred, dar vor crede/n (ristos" Sunt oi multi p.c.tosi si risipitori care se vor poc.i si multi neascult.tori care vor asculta" Si/nc. multi se vor naste si vor $inepl.cea lui Dumnezeu p-n. la glasul tr-m$itei din urm." De aceea ede tre$uint. sa se nasc. toti cei mai/naintestiuti de Dumnezeu si s. se umple lumea Bisericii dedeasupra lumii acesteia, a Ierusalimului celor /nt-in.scuti, /n cele ceresti" si atunci se va umpleplin.tatea trupului lui (ristos de cei ce sunt mai /nainter-nduiti de Dumnezeu ca s. se !ac. dup. chipul'iului S.u, care sunt !iii luminii si ai zilei aceleia" Acestia sunt toti mai /nainter-nduiti si scrisi sim.surati si se vor uni si se vor lipi de trupul lui (ristos si atunci va !i /ntreg si des.v-rsit trupul lui(ristos si nu va mai lipsi nici un madular0" Ideea a e&primato mai /nainte S!-ntul Crigorie de Nssacare zice2 0Prin cei ce se adaug. continuu la credint., (ristos Se zideste pe Sine /nsusi" Si El va /ncetas. Se zideasc. pe Sine, c-nd va a)unge la m.sura de crestere si des.v-rsire a trupului si nu va mailipsi ceva care s. tre$uiasc. s. se adauge prin zidire, toti !iind ziditi pe temelia proorocilor siapostolilor""" Dac. deci, cap !iind El, 1si zideste corpul S.u /n continuare prin cei ce se adaug. mereu,/ncheg-ndui si articul-ndui pe toti /n ceea ce i se potriveste !iec.ruia dup. m.sura lucr.rii lui, ca s.!ie, !ie m-n., !ie picior, !ie ochi, !ie ureche, !ie altceva din cele ce completeaz. trupul, pe m.suracredintei !iec.ruia, iar !.c-nd aceasta Se zideste pe Sine, precum sa zis, e clar c. s.l.sluinduSe /ntoti, pe toti /i primeste /n Sine, pe cei ce se unesc cu Sine prin /mp.rt.sirea de trupul S.u si pe toti /i!ace m.dulare ale trupului S.u, ca s. !ie m.dulare multe, dar un trup0" S!-rsitul lumii va veni deci c-nd

se va completa lumea din punct de vedere spiritual, sau trupul lui (ristos, ca o spiritualitate unitar. siarmonic." 3nitatea acelei lumi tre$uie s. cuprind. totalitatea !ormelor de /ncorporare individual. aspiritualit.tii divinoumane a lui (ristos" Desigur deplin.tatea unirii se va realiza dincolo" Dar dincolo serealizeaz. cele n.zuite aici" Dar de ce este de!init. prin num.r aceast. totalitate si nu implic. maidegra$. o in!initate de !orme individuale, e greu de /nteles" Poate pentru spiritul !init e necesar acestcaracter de!init al totalit.tii !ormelor de spiritualitate, ca s. le poat. cuprinde !iecare pe toate"Spiritualitatea divin. e&primat. uman primeste un contur de!init, !.r. a /nceta s. !ie e&periat. ca in!init./n ad-ncimea ei" Poate /ns. motivul principal pentru care num.rul persoanelor care completeaz. Trupultainic al Domnului e de!init, s. !ie acela c. un num.r in!init de persoane nu poate !i iu$it" Iu$irea in!init.cere si o concentrare a ei spre persoane de num.r !init" Nici dumnezeirea nu e un num.r in!init depersoane" Dar ipostasurile ce se iu$esc sunt ele /nsesi in!inite" Tot asa e&periaz. in!initul persoaneleumane ce se iu$esc /n trupul Domnului cu iu$irea unitar. din El, sau din S!-nta Treime, dar nu din

in!inite centre divine" 1nsa conturul de!init al spiritualit.tii se re!er. pro$a$il nu numai la num.rul limitatde persoane /n care se e&periaz., ci si la modalit.tile de e&perient. si e&primare a spiritualit.tii lui(ristos de c.tre lumea spiritelor create, !.r. ca s. se e&clud. tr.irea in!initului de c.tre ele si o/naintare /n (ristos cel in!init si 3nul prin !iecare modalitate" Persoanele se grupeaz. pe p.m-nt pentru


3/95

a e&peria modalit.ti mai $ogate ale /ncorpor.rii spiritualit.tii divine a %apului noii umanit.ti, (ristos, /nleg.turi variate si mereu schim$ate" Dar /n lumea viitoare !iecare persoan., desi reprezint. o modalitatede /ncorporare a spiritualit.tii in!inite a lui (ristos, va avea si va /ntelege /n leg.tur. cu ea pe toatecelelalte /ntrun mod in!init mai deplin ca aici, /nc-t !iecare va tr.i /ntreaga spiritualitate a lui (ristos, atrupului tainic al Lui, dar /n alt. !orm." Iar pe de alt. parte, /ntreaga spiritualitate dumnezeiasc. siomeneasc. concentrat. /n (ristos, %apul trupului omenirii /ndumnezeite, se va a!la actualizat. prinm.dularele acestui trup al S.u" Nimic din comoara a!lat. /n (ristos nu va !i nevalori!icat /n trupul Lui

tainic, datorit. nenum.ratelor capacit.ti naturale, /n.ltate de har, pe care le reprezint. m.dularele Lui"S!-ntul Crigorie de Nssa spune c. Dumnezeu priveste /n viziunea Sa omenirea ca un /ntreg si dac. nar !i prev.zut c.derea ei, oamenii sar !i n.scut alt!el si ar !i ap.rut toti /n e&istent. deodat." 'aptul c./n urma p.catului se nasc succesiv, !ace ca !iecare s. astepte realizarea sa deplin. p-n. la nastereatuturor" Oarecum nasterea deplin. a !iec.ruia e conditionat. de nasterea tuturor la s!-rsitul lumii" %hipuldumnezeiesc e comun /ntregii omeniri" 0La /nceput, c-nd puterea divin. a produs natura e&istentelor,tinta lor a !ost creat. /n imediat. corespondent. cu /nceputul lor""" 1n acelasi moment cu /nceputul lorapare per!ectiunea lor !inal." Natura uman. era /n num.r" %a si celelalte creaturi ea tre$uia s. ai$.per!ectiunea sa chiar /n momentul creatiei, imediat0"Datorit. c.derii, specia uman. 0are durerea s.reg.seasc. prin generatii succesive integritatea ei numeric. si ontologic., adic. li$ertatea complet.sau, mai $ine zis, li$ertatea de )ugul p.catului0" 1m$in-nd motivele dezvolt.rii istoriei spre s!-rsit cumotivul opririi ei c-nd va vrea Dumnezeu, sar putea spune c. lumea se va s!-rsi atunci c-nd, pe de o

parte, nu vor mai creste /n ea oameni care s. o completeze de sus spre a e&prima vreuna dintr.s.turile spiritualit.tii lui (ristos, pe de alta, c-nd cei ce vor ap.rea nu vor mai lua din ea nimic pentrua o dezvolta /n cadrul ei" Se va s!-rsi atunci c-nd nu va mai !i posi$il. /n ea o dezvoltare a spiritualit.tiiin!inite concentrate /n (ristos" Epuizarea istoriei /n acest rol al ei nu va !i nici accidental., nici silit. deprovidenta divin., ci se va datora unei misterioase convergente si /nt-lniri a acesteia cu or-nduireadivin., care nu e&clude nici li$ertatea uman., nici lucrarea dumnezeiasc."


4/95

Problema istoriei. Relatia ei cu eshatonul

Are istoria umana un sens, o tinta anume in evolutia ei, o dezvoltare catre un anumit scop? Iata o

intrebare pe care multi si-au pus-o inca din vremurile apostolice. Acest lucru apare inca din prima epistola

a Sf. Petru unde apostolul se vede nevoit sa raspunda unora care contestau insasi ideea de evolutie,

subminand astfel bazele credintei crestine ca istoria va avea un capat si ca in nalul ei se va produce

parusia, adica a doua venire a Domnului. "Trebuie sa stiti, spune el, ca in zilele cele de apoi vor veni cu

batocura batocoritori care vor umbla dupa poftele lor si vor zice! unde este faaduinta venirii lui? #aci de

cand au adormit parintii, au ramas toate asa ca de la inceputul fapturii.

#aci ei uita, in c$ip voit, aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inc$eat, la cuvantul

Domnului, din apa si prin apa. Si tot prin apa lumea de atunci a pierit inecata. Iar cerurile de acum si

pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din " ziua udecatii si a pieirii oamenilor

necredinciosi. Domnul insa nu intarzie cu "faaduinta sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci

indelun rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta. %oi aseptam, potrivit

faaduintelor lui, ceruri noi si pamant nou in care locuieste dreptatea. &i se cuvine, deci, voua sa umblati

intru viata sfanta si in cucernicie, asteptand si rabind venirea zilei Domnului din pricina careia cerurile

'cele vec$i, n.n.(, luand foc, se vor nimici, iar sti$iile aprinse se vor topi 'II Petru ), )-*, +), ++-+(.

Sf. Petru face aici, in mod evident aluzie, pe de o parte, la crearea lumii "din apa si prin apa", pe de alta,

la innoirea omenirii din vremea lui %oe prin potop. Sfarsitul lumii va insemna insa nu doar o innoire a

omenirii, ci o innoire a intreii creatii, a "sti$iilor", a cosmosului insusi, iar aceasta se va petrece, de data

aceasta "prin foc". Innoirea "prin foc" este o innoire din temelii a cosmosului pana la punctul in care nu

numai ca va aparea o omenire cu adevarat noua, ci vor apare c$iar, ceruri noi si un pamant nou.

Aceste innoiri, mai intai cea din timpul potopului '"prin apa"(, apoi cea de la sfarsitul timpurilor '"prin foc"(

ii permite Sf. Petru sa arumenteze ideea ca istoria nu este un timp static, o perioada care, prin stanare,

prin repetitia monotona a acelorasi evenimente, da unora impresia ca "toate au ramas asa, ca de la

inceputul fapturii" in realitate lucrurile evolueaza, se innoiesc periodic dupa voia lui Dumnezeu, pana ce

va interveni, la sfarsitul timpurilor, innoirea cea mare, cand insesi "sti$iile" lumii vec$i vor pieri arzand si

vor face loc unei lumi noi. %oua lume pentru noii oameni va un cer nou si un pamant nou "in care

domneste dreptatea".

Pana aici am epus conceptia celor care, inca in vremea Sf. Petru, incepusera sa se indoiasca de faptul ca

istoria are vreun sens, vreo tinta anume pentru ei istoria era o perioada a stanarii sau a repetitiei

vesnice in care nu-si are locul nici un sfarsit es$atoloic. /ista insa si conceptia acelora care, dimpotriva,

vad istoria ca o perpetua devenire. &iziunii stanante a celor dintai, acestia ii opun o viziune a

dinamismului absolut. Pentru ei istoria este devenirea insasi, nimic nu ramane identic cu sine in cursul

veacurilor, ci totul se sc$imba din temelii. %imic din ce-a fost odata nu va mai reveni, nimic nu va mai

ce-a fost odata. Dar o devenire fara capat inseamna din nou ca istoria nu are sens0

Din faptul ca totul se sc$imba in timp si nimic nu mai ramane acelasi, rezulta ca istoria nu mai reveleaza

in realitate vreun plan vesnic al lui Dumnezeu evolutia istoriei devine $aotica, fara vre-o tinta. %ici un

scop, care se intrevedea la un moment dat, nu poate ramane valabil prea mult timp, caci totul, dar

absolut totul se modica intr-o transformare fara limite si fara sfarsit. 1 atare conceptie a atras atentia

losofului rus %. 2erdiae3 care, comentand o atare eventualitate, spune urmatoarele! Istoria fara sfarsit ar

absurda.

Si c$iar daca o istorie de acest fel ar manifesta un prores neintrerupt, acest prores n-ar acceptabil,

pentru ca ar insemna o transformare a tot ce s-a trait, a tot ce e viu si a tot ce e c$emat sa traiasca in

viitor, o transformare a ecarei eneratii vii intr-un miloc pentru eneratiile viitoare si asa la innit... 4n

prores innit ar insemna triumful mortii. Sinura invierea a tot ce e viu poate da un sens procesului

istoric al lumii, un sens care are masura comuna a destinului persoanei".

5elativismul impins la etrem, pe care-l cuprinde aceasta conceptie, ec$ivaleaza, intr-adevar, cu un triumf


5/95

al mortii, caci in cursul unei astfel de transformari sau deveniri fara sfarsit nimic nu mai ramane din vreo

faptura! totul piere pentru a face loc . altor si altor forme de viata. Devenirea fara limite ar insemna o

evolutie in care trecutul sau viitorul nu ar avea sens, caci cele prezente n-ar putea invoca in ascendenta

lor nimic din ceea ce a fost odata si nici nu ar putea spera ca-n viitor, in descendenta lor, sa mai ramana

ceva din ele insele. Iata de ce invatatura crestina arma cu putere ca istoria are un capat, un nal

es$atoloic. %umai astfel ea capata pentru noi un sens, o noima, o semnicatie precisa si numai intr-o

astfel de istorie ne reasim rostul ca inte constiente, personale, aspirand spre nemurire.Sensul istoriei! aratarea 6iului lui Dumnezeu. 6aptul ca istoria are un sens nu este armat numai de autorii

%oului Testament armatia o asim dezvoltata din plin si la autori patristici. 4n eemplu in acest sens

este Sf. 7riore de %8ssa. %ici un mister, spune teoloul catolic 9. Danielou, nu l-a c$inuit pe 7riore atat

de mult ca cel al timpului. :a intalnirea intre andirea reaca si andirea crestina, ii simte, pe de o parte,

traicul si leea implacabila el incearca nerabdarea duratelor si anietatea repetitiilor. Insa nu raspunde

la aceasta drama prin evadarea platoniciana in afara timpului, ci prin armarea crestina a unui sens al

timpului, care ii confera o valoare pozitiva aratandu-l ca loc al unui plan divin.

#eea ce am intrevazut dea in detaliu reapare in vederile de ansamblu. #u alte cuvinte, Sf. 7riore a stiut

sa evite in denirea crestina a timpului atat viziunea stoica a repetarii etapelor lui la nesfarsit, adica a

vietii umane traite in interiorul timpului, dar condamnate sa se repete pana la detaliu de innite ori,condamnate sa suporte "nerabdarea duratelor si anietatea repetitiilor", cat si viziunea platoni ciana a

unei vieti pur spirituale in afara timpului, a devenirii, condamnate la stanare absoluta si la sterilitate.

Sf. 7riore arma astfel ca istoria se desfasoara proresiv, radat, catre un scop nal. Aceasta

desfasurare radata catre nalitatea ei el o numeste succesiune, urmare. Iata cateva framente in care

Sf. 7riore vorbeste despre sensul evolutiei cosmice, dar in special a celei umane! "#reatia comporta o

etindere spatiala succesiunea reulata a fenomenelor care alcatuiesc timpul este continuta in eoni, insa

natura anterioara eonilor scapa supozitiilor de tip inainte si dupa... intreaa creatie, dupa cum am spus,

care se produce potrivit unei succesiuni reulate este masurata prin etinderea eonilor. Si daca cineva s-

ar inalta in spirit, prin succesiunea eonilor, pana la principiul lucrurilor nascute, cercetarea lui va

circumscrisa de conditia eonilor. Dar natura 'divina(, care este deasupra creatiei, ind separata de orice

cateorie spatiala, scapa oricarei succesiuni temporale, necunoscand nici proresul, nici incetarea,neplecand de la nici un inceput si pana la nici un scop printr-o modicare relativa la o ordine."

"%atura divina nu este in timp, dar de la ea vine timpul. Insa creatia isi urmeaza cursul plecand de la un

inceput perfect recunoscut spre propriul sfarsit prin spatiile temporale, in asa fel incat este posibil pentru

ea, dupa cum spune Solomon, sa-si respecte inceputul, milocul si sfarsitul, desemnand prin "diviziunea

timpului succesiunea lucrurilor care sunt in ea 'P7 ;:&, )


6/95

deradare a intei lor initiale, o "succesiune" nefericita a patimilor. "Succesiunea etapelor prin care am

iesit din paradis, sur$iuniti impreuna cu primul nostru parinte, sunt si cele prin care putem sa merem in

sens invers ca sa revenim la fericirea de la inceput. #are este aceasta succesiune? /ste placerea produsa

de minciuna care a fost oriinea caderii. 5usinea si teama au urmat pasiunii placerii, precum si faptul de a

nu mai indrazni sa se prezinte inaintea oc$ilor #reatorului, ci de a se ascunde la umbra frunzisului...'P7

;:&I, )*) D - )*< A(.

"Aceasta ameliorare, aceasta indumnezeire proresiva a naturii umane realizata prin Iisus ristos

reprezinta sensul istoriei insesi". "Distruerea pacatului si suprimarea mortii si-a avut inceputul in ristos

si apoi a fost aplicata dupa o ordine proresiva eneratiilor umane 'P7 ;:I&, +)+) 2(." "In patimirea

naturii sale omenesti ristos a implinit economia mantuirii noastre, despartind pentru un timp su@etul de

trup, dar nedespartindu-se de nici unul din cele doua cu care odata s-a unit, adunand din nou ceea ce

fusese despartit, pentru a da inceput invierii mortilor care se va transmite in natura omeneasca 'P7 ;:&,

=B 2-#(" .

#osmosul si istoria umana, spun in esenta framentele citate, sunt dominate de o evolutie radata.

6inalul acestei evolutii este apropierea lor de natura divina a #reatorului lor. Acesta este scopul insusi al

devenirii cosmice si al istoriei umane, invatatura Sf. 7riore despre aceasta nu face insa decat sa reia, in

termeni losoci, ceea ce s-a spus dea in %oul Testament cu privire la destinul naturii umane si alcosmosului. Dupa Sf. Pavel, ristos, cel ce S-a aratat in trup la "plinirea vremii" 'I Timotei ), +antuitorului a facut ca problema motivului pentru

care intarzie acest eveniment sa se puna foarte devreme. Insusi Sfantul Petru, pe care l-am citat mai sus,

s-a vazut obliat sa dea un raspuiis acestei c$estiuni! "Domnul nu intarzie cu faaduinta sa, dupa cum

socotesc unii ca e intarziere, ci indelun rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci 'vrand ca( toti sa

vina la pocainta." 'I Petru ), (. Asadar, intarzierea parusiei este epresia rabdarii lui Dumnezeu, a

dorintei :ui de a-i astepta pe toti sa se indrepte. Istoria nu este astfel decat intervalul in care se manifesta

"rabdarea" Domnului fata de pacatosi aceasta "rabdare" este esenta ei, motivatia eistentei ei, esenta ei

insasi, sensul ei. Aceasta idee este dezvoltata pe lar in perioada patristica de scriitori ca 1rien si Parinti

ca! 7riore de %8ssa, >aim >arturisitorul sau Simeon Noul Teolog. #autand sa eplice versetul din >atei antuitorul spune ca nu va mai bea din acest rod al vitei pana ce nu-l va bea nou cu apostolii in

imparatia #erurilor, 1rien spune urmatoarele!"Sa vedem acum in ce mod >antuitorul nostru nu bea vinul pana ce nu va bea cu sntii vinul cel nou in

imparatia lui Dumnezeu. >antuitorul meu plane pentru pacatele mele. >antuitorul meu nu se poate

bucura cat-timp eu raman in faradelee. De ce nu poate? Pentru ca /l insusi este avocatul pentru

pacatele mele la Tatal precum spune Ioan, ucenicul lui, ca "de va pacatui cineva, aparator drept avem la

Tatal pe Iisus ristos si /l este ertfa de ispasire pentru pacatele noastre" 'I Ioan , +-(. Deci cum poate

acela, care e avocatul pentru pacatele mele, sa bea vinul bucuriei, cand, pacatuind eu, il intristez? #um

poate acela care se apropie de altar, ca sa ispaseasca pentru mine pacatosul, sa e in bucurie? Acela, la

care urca continuu tristetea pentru pacatele mele? /ste deci atata timp tristete, cat eu mai persist in

reseala. Daca apostolul lui plane pentru cei ce pacatuisera inainte si nu au facut pocainta pentru cele

ce au savarsit 'II #orinteni +, +(, ce sa spun de acela care e numit 6iul Iubirii? Deci pentru toate acestea

sta in fata lui Dumnezeu intervenind pentru noi, sta la altar, ca sa ofere pentru noi ispasire lui Dumnezeusi tocmai pentru ca avea sa se apropie de acest altar, spunea ca "nu voi bea din rodul vitei acesteia, pana
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67167-acatistul-sfantului-simeon-noul-teologhttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67167-acatistul-sfantului-simeon-noul-teolog


7/95

ce nu voi bea pe cel nou cu voi". "%u vrea deci sa bea sinur vinul in imparatia lui Dumnezeu, ci ne

asteapta si pe noi... %oi suntem, deci, cei care, neliand viata noastra, intarziem bucuria lui 's.n.(".

Dar nu numai >antuitorul ne asteapta cu rabdare pe toti, ci si sntii insisi, care, in draostea lor pentru

noi toti, inca n-au primit cununa desavarsirii, rasplata totala, pentru ca s-o ia impreuna cu noi. Tot 1rien

continua! "%u au primit inca bucuria lor nici apostolii, ci si ei asteapta, ca si eu sa ma fac partas la bucuria

lor. #aci, plecand sntii de aici, nu-si primesc indata cununile depline ale meritelor lor ci ne asteapta pe

noi, care suntem zabavnici sau pacatuim. #aci nu le este bucuria desavarsita nici lor, cat timp ei suntindurerati si plan pentru pacatele noastre" . #omentand apoi tetul de la /vrei ++, ), 1rien adaua!

"&ezi, deci, ca Avraam asteapta inca 's.n.( sa ia cele desavarsite. Asteapta si Isaac si Iacov si toti proorocii

ne asteapta pe noi ca sa primeasca cu noi fericirea desavarsita 's.n( ".

9usticarea acestei "asteptai" a noastra de catre snti este simpla! intreaa 2iserica formeaza un sinur

trup, trupul lui ristos or, sntii, care sunt madulare ei insisi ai acestui trup, nu se pot bucura deplin, daca

alte madulare ale aceluiasi trap sufera. "De aceea, continua 1rien, si taina aceea 'a momentului precis

in care va interveni sfarsitul timpurilor, n.n.( se pastreaza pentru ultima zi a udecatii amanate 's.n.(. #aci

unul 'sinur( este trapul, care e asteptat sa e usticat, unul 'sinur( despre care se spune ca se va scula

la udecata. "Sunt multe madulare, dar un sinur trap nu poate zice oc$iul mainii! nu-mi esti de trebuinta"

'I #orinteni +, C( . #at priveste vederea, daca-i lipsesc oc$iului celelalte madulare, ce bucurie va avea

oc$iul? Sau ce desavarsire va avea, daca nu va avea mana sau daca-i vor lipsi picioarele sau celelaltemadulare?" .

%oi insine, ind mantuiti, va trebui sa-i asteptam pe toti cei care se vor mai naste-n urma noastra! "Deci,

vei avea bucurie plecand din aceasta viata, daca esti sfant. Dar bucuria deplina va atunci cand nu-ti va

lipsi nici un madular al trupului. &ei astepta pe altii, cum si tu ai fost asteptat 's.n.(". >otivul acestei vaste

si indelunate asteptari a tuturor este acela ca 6iul lui Dumnezeu va trebui sa supuna Tatalui intreaa re

omeneasca, inclusiv pe a :ui insusi! "%u e de crezut, mai zice 1rien, ca 6iul lui Dumnezeu nu e inca

supus Tatalui, ci ca in timpurile cele mai de pe urma, cand ii vor supuse toate, atunci se va supune si /l.

Dar pentru ca toate ale noastre le primeste in sine - si pentru ca spune ca /l este cel care @amanzeste in

noi si care inseteaza in noi, cel care este ol si bolnav, cel care este oaspete si cel care e inc$is in

temnita, si ca tot ce se va face unuia mai mic al :ui, :ui I se va face pe drept cuvant, intrucat ecare dinnoi va supus deplin si desavarsit lui Dumnezeu, asa ca in nimic sa nu mai para neascultator, - se

dovedeste ca in /l totul va supus. Dar si in alt mod se intelee c$iar mai deplin ceea ce spun. Daca

vreunul din madulare ne doare, desi inima noastra e nevatamata si toate celelalte madulare ale noastre

sunt sanatoase, totusi, ca prin durerea unui madular sufera omul intre, nu zicem ca suntem sanatosi, ci

ca ne simtim rau. De pilda, zicem! acela nu e sanatos. De ce? Pentru ca il doare piciorul sau rinic$iul sau

stomacul. Si nimeni nu zice ca e sanatos, daca-l doare stomacul 'celelalte orane ind sanatoase, n.n.(, ci

nu e sanatos, pentru ca il doare stomacul. Daca intelei eemplul, sa ne intoarcem la ceea ce ne-am

propus.

Apostolul zice ca suntem trupul lui ristos si madulare in parte '/feseni =, )C(. Deci ristos, al carui trap e

tot neamul omenesc, ba poate totalitatea intreii creaturi, totius creaturae uni-versitas, si ecare din noi e

madular in parte - daca vreunul dintre noi, care suntem madulare ale lui, e bolnav si sufera de boalavreunui pacat, adica daca e atins de rana vreunui pacat si nu e supus lui Dumnezeu - se spune ca /l nu e

inca supus lui Dumnezeu, ale carui madulare sunt si aceia care nu sunt supusi lui Dumnezeu. Dar cand va

avea pe toti aceia, care sunt trupul si madularele lui, sanatosi si nu vor suferi de nici o boala a

neascultarii, cand vor toate madularele sanatoase si supuse lui Dumnezeu, cu drept cuvant se va spune

ca /l este supus aceluia" .

Ideea completarii proresive a trupului lui ristos ca motiv al amanarii parusiei lui 1rien este preluata si

de Sf. 7riore de %8ssa care zice! "Prin cei ce se adaua continuu la credinta, ristos se zideste pe sine

insusi. Si /l va inceta sa se zideasca pe sine, cand va aune la masura de crestere si desavarsire a

trupului si nu va mai lipsi ceva care sa trebuiasca sa se adaue prin zidire, toti ind ziditi pe temelia

proorocilor si a apostolilor... Daca, deci, cap ind /l, isi zideste corpul sau in continuare prin cei ce seadaua mereu, inc$eandu-i si articulandu-i pe toti in ceea ce i se potriveste ecaruia dupa masura

lucrarii lui, ca sa e, e mana, e picior, e. oc$i, e urec$e, e altceva din cele ce completeaza trupul, pe


8/95

masura credintei ecaruia, iar facand aceasta se zideste pe sine precum s-a zis, e clar ca, salasluindu-se

in toti, pe toti ii primeste in sine, care se unesc cu sine prin impartasirea de trupul sau, si pe toti ii face

madulare ale trupului sau, ca sa e madulare multe, dar un sinur trup" .

Aceeasi idee o reasim si la Sf. Simeon %oul Teolo! "deci, indca Biserica este trupul lui Hristossi mireasa lui si

lumea de sus si locasul lui Dumnezeu, iar madularele trupului lui sunt toti sntii si indca nu s-au nascut

inca toti, nici n-au bineplacut, este vadit ca nici trupul lui ristos nu e complet si nu s-a umplut inca lumea

de sus, adica poporul 2isericii lui Dumnezeu, ci se a@a inca multi in lume si pana azi multi care nu cred,dar vor crede in ristos. Sunt si multi pacatosi si risipitori, care se vor pocai, si multi neascultatori, care

vor asculta. Si inca multi se vor naste si vor bineplacea lui Dumnezeu pana la lasul trambitei din urma.

De aceea e de trebuinta sa se nasca toti cei-mai-inainte-stiuti de Dumnezeu si sa se umple lumea 2isericii

de deasupra lumii acesteia a Ierusalimului celor intai-nascuti in cele ceresti. Si atunci se va umple

plinatatea trupului lui ristos cu cei ce sunt mai inainte randuiti, ca sa se faca dupa c$ipul 6iului sau, care

sunt ii luminii si ai zilei aceleia. Acestia sunt toti cei mai inainte-randuiti si scrisi si masurati ei se vor uni

si se vor lipi de trupul lui ristos si atunci va intre si desavarsit trupul lui ristos si nu va mai lipsi nici

un madular" .

>ilenarismul sau $iliasmul este acea credinta potrivit careia ristos va inauura o imparatie de o mie de

ani cu cei drepti inainte de sfarsitul propriu-zis al istoriei. #redinta aceasta subzista sub doua forme

distincte! milenarismul moderat, care se mai numeste si post-milenism, si milenarismul radical sau pre-milenismul. Potrivit versiunii moderate, parusia, a doua venire a lui ristos, va avea loc la sfarsitul

mileniului mileniul propriu-zis este o perioada indeterminata de timp 'posibil mii de ani c$iar( in care, ca

urmare a unei vaste si foarte intense misiuni crestinismul va deveni dominant asupra ideilor si institutiilor

umane si insusi poporul evreu se va converti. Toate acestea vor efectul puterii nevazute a lui ristos cel

inaltat pe care /l o eercita din cer ca un fel de parusie spirituala. :a sfarsitul timpurilor /l va veni

personal si atunci se va produce si invierea si transurarea comunitatii crestine.

Dupa versiunea radicala sau pre-milenista, parusia, venirea zica a lui ristos, va avea loc la inceputul

mileniului. Atunci va avea loc si invierea si prefacerea credinciosilor si restabilirea comunitatii

transurate pe pamant. ristos va eercita o stapanire imparateasca pe pamant, care va coincide cu

imparatia faaduita lui Israel. /vreii se vor intoarce din diaspora lor in #anaan acceptandu-: pe ristos ca

>esia cel faaduit de prooroci si indelun asteptat. "invatatura aceasta inseamna o reluare a sperantelorpoporului iudeu, care astepta pe >esia pentru a restabili imparatia lui pamanteasca distrusa de imparatia

2abilonului". "iliasmul si asteptarea pentru Israel, spune un teolo, isi apartin reciproc" .

Ambele conceptii au insa in comun ideea subiacenta ca dreptii vor primi rasplata nala in cadrul acestei

imparatii de o mie de ani, adica inainte de a se sfarsi denitiv istoria. Toate variantele $iliaste sau

milenariste sunt insa auto-contradictorii. "iliasmul, spune Pr. D. Staniloae, nu se poate sustine din punct

de vedere teoloic si e in sine contradictoriu. 6ata de $iliasmul moderat se poate spune! daca

desavarsirea 2isericii in timp se produce inainte de venirea lui ristos, de ce se mai asteapta venirea lui

ristos? Iar fata de iliasmul strict se naste intrebarea! oare nu inseamna venirea lui ristos ca atare si

invierea de obste, in mod necesar, sfarsitul istoriei si al c$ipului actual al creatiei? 4nde ar mai , deci, loc

pentru o imparatie intermediara? Sau, daca ea e desavarsirea nala, ce mai are sa aduca in plus

imparatia #erurilor care urmeaza mileniului? %u se slabeste astfel nadedea dupa imparatia nala?..."."Sensul istoriei, continua acelasi teolo, nu se poate descoperi in istorie, udecata asupra ei nu se poate

rosti in cuprinsul ei, caci aceasta ar insemna ca ea a auns la capat cat inca dureaza, ceea ce este

imposibil. De aceea aratarea descoperita a lui Iisus ristos cu umanitatea Sa desavarsit indumnezeita nu

poate avea loc in istorie 's.n.(. Istoria e prin inta ei drum, nu odi$na nala, ea e tensiune neaunsa la

capat. /a e timp si in timp nu e dat totul concentrat. 6ara sa socotim ca in ea trebuie sa se faca

numaidecat raul, cat tine ea, inca nu se poseda tot binele. /a e domeniul miscarii spre desavarsire, nu al

desavarsirii in care a incetat miscarea mai departe ea e domeniul relativului, al nedeplinei descoperiri,

lasand loc mult presupunerilor, posibilitatilor, ambiuitatilor. Din aceasta tensiune nu se poate aune

evolutiv la odi$na, ci printr-un salt, care nu sta in puterile a ceea ce se a@a in tensiune, in miscare, in

puterile istoriei. / necesara o oprire a istoriei efectuata de sus, pentru ca omenirea sa e trecuta la o

eistenta supra-istorica".Arumentul $otarator impotriva oricarei forme de milenarism este, asadar, acela ca natura umana aunsa

la desavarsire, indumnezeita total, nu mai poate subzista in cadrai istoriei, caci aceasta stare nu mai
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68599-biserica-este-trupul-lui-hristoshttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68599-biserica-este-trupul-lui-hristos


9/95

suporta timpul, devenirea. Desavarsirea presupune iesirea cu totul din timp, din istorie. De aceea n-au

primit nici sntii desavarsirea, caci inca n-a sosit sfarsitul istoriei. #$iar a@ati in cer, sntii inca traiesc in

istorie. Si ei asteapta sfarsitul ei fara sa cunoasca nici momentul, nici cum va arata starea desavarsirii

depline, caci inca n-a venit invierea. "Teoriile care vad parusia ca un eveniment in partea nala a istoriei,

care vad es$atoloicul, desavarsirea, ca o faza nala a istoriei, concep imparatia cerurilor ca un c$ip

dezvoltat al lumii acesteia sau lumea aceasta ca un c$ip nedezvoltat al imparatiei cerurilor. %u vad

caracterul transcendent al imparatiei cerurilor sau dualismul ireductibil dintre lumea aceasta si imparatiacerurilor".

Pr. lector Adrian Niculcea

Modernitatea - fenomen al atenuarii sensului eshatological creatiei

Mareste imaginea.

Modernitatea - fenomen al atenuarii sensului eshatologic al creatiei/uropa a fost marcata de losoa reaca, civilizatia uridico-politica romana si crestinism. In secolul ;&II o

noua cultura, "moderna", concretizata printr-o maniera de a andi, a simti, a vedea lumea incepe sa se

impuna. #$iar daca primii anditori moderni '7rotius, Descartes, 7alilei( n-au vrut sa se separe de

crestinism, ei s-au indepartat de miezul acestei reliii.

/fectele modernitatii vor in@uenta in mod treptat civilizatia europeana in toate aspectele ei, inclusiv

2isericile crestine 'mai ales in 1ccident, dar azi in toata lumea( ind afectate. 1 recunoaste desc$is un

teolo catolic! "#onvinerea mea este ca actuala criza eistenta in 2isericile din 1ccident este efectul

patrunderii proresive ale modernitatii in toate sferele de activitate ale populatiei. Difuzarea modernitatii

adesea opusa crestinismului a fost facuta prin miloacele mass-media si a favorizat un mod de viatacaracterizat printr-o boatie si un confort nemaiintalnite pana acum. :iberalismele si relativismele de tot

felul au insotit modernitatea care a invadat 1ccidentul. #riza reliioasa care a rezultat este bine
http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/701/70044_andrei-lemeni.jpghttp://str2.crestin-ortodox.ro/foto/701/70044_andrei-lemeni.jpg


10/95

cunoscuta! declinul practicii reliioase, reculul credintei in Dumnezeu, forta scazuta a vocatiilor

reliioase".

Termenul "modernitate" provine dintr-un adectiv latin recent, deoarece el n-a aparut decat in secolul &I d.

s, intr-un tet al ramaticului Priscos de #ezareea la #assiodor si intr-o scrisoare a papei 7elasiu care

opunea "patrum reulas" 'reulile stabilite de Parintii sinodali( recomandarilor recente, "admonitiones

modernas". #uvantul "modernitate" va aparea in urul adverbului "modo" care inseamna momentan,imediat, acum. Dar "modernus" se a@a aproape si de "modus" care inseamna norma, masura. Dar cum

poate reconciliata masura cu temporalitatea?

7. Dumezil a aratat ca latinii, inca inainte de aparitia adectivului "modernus" aveau dea constiinta

dicultatii de a impaca ceea ce este nou, diferit fata de ordinea cotidiana cu ceea ce era norma. #um se

va face inserarea lui "mos" in "modus" astfel incat noutatea, modernitatea sa deneasca un nou tip de

comportament al omului si care va deveni un model cultural, un "mos maorum"? Analiza dialecticii dintre

"mos" si "modus" in vec$ea 5oma va re@ecta dimensiunea socioloica a conceptului de modernitate ' a se

vedea 7eore Dumezil, :E$omme romain(.

#u siuranta termenul de "modernitate" nu re@ecta doar valente temporale, ci va eprima un mod de a .#um si cand a aparut elaborarea unui termen de "modernitate" care sa eprime o conceptie particulara a

istoriei? /. 7ilson intr-un articol semnicativ :e >o8en Ae comme "saeculum modernum" a aratat ca in

secolul ;II 1ccidentul a constientizat eistenta unui timp si a unui mod de a diferit de antic$itate. Sub

in@uenta aristotelismului, loica si dialectica au inlocuit andirea auustiniana, facand loc unui umanism

reco-scolastic, unei scolastici revolutionare si moderne. Dupa sase secole de la aparitia cuvantului

"modernus" asistam la o prima modernitate occidentala. In mai putin de trei secole 5enasterea va inlocui

scolastica. Apoi modernitatea va perceputa ca ceva mai bun fata ceea ce a oferit trecutul. Premisa

fondatoare a modernitatii este superioritatea fata de formele de eistenta trecute.

6uretiere, in +odernitatea este mediul in care 2iserica a trebuit sa se confrunte cu problemele contemporane. 2iserica

romano-catolica a luat o atitudine foarte dura contra modernitatii in decretul :amentabili si enciclica

Pascendi din +C*. Apoi principalii protaonisti ai 2isericii catolice care au avut o atitudine potrivnica fata

de modernism au fost :ois8, :arane, Duc$esne, 2londel. Astazi 2iserica incearca diferite strateii

pentru inculturalizarea /van$eliei intr-un mediu al postmodernitatii. #oeistenta 2isericii si a lumii intr-un

astfel de mediu nu e un lucru facil, c$iar daca aceasta intalnire este animata de cele mai bune intentii. Si

totusi aceasta este realitatea in care 2iserica a trebuit sa-si eercite vocatia de sntire a lumii in ultima

vreme. >ai ales 1ccidentul s-a confruntat cu aceasta situatie. /. 6ouillou in 4ne /lise en Fuete de

liberte. :a pensee cat$oliFue francaise entre modernisme et &atican II, arma! "#riza modernitatii

constituie matricea intelectuala a catolicismului contemporan".


11/95

:umea contemporana se caracterizeaza mai ales printr-o superbie datorata unei te$nici si te$noloii

sosticate. /ista o ruptura intre lumea traditionala si cea moderna in ceea ce priveste te$nica.

Instrumentele nu se diferentiau doar prin performantele lor, ci aveau o alta semnicatie. 7recii numeau

"tec$ne" stiinta mestesuului a artizanilor care fabricau si utilizau instrumentele. Pentru antici si

medievali te$nica avea o anumita aura artistica si facea o leatura directa intre om si natura. 1 data cu

modernitatea asistam la o inventie si etindere a instrumentelor pe scara lara, acestea devenind tot mai

automatizate. >asina cu vapori este primul model 'va face posibila etinderea revolutiei industriale inAnlia(. Dar departe, doar de o revolutie industriala, masina te$nica va constitui o veritabila mutatie

culturala, conducand la o revolutie culturala.

Astazi te$nica a in@uentat mult munca si felul de viata al omului. 1 entitate autonoma si impersonala se

va interpune intre om si natura. Prin autonomizare te$nica va evidentia un nou principiu al activitatii

umane! ecacitatea. Se va produce tot mai mult, consumismul aunand sa-l domine pe omul care a

inventat acest sistem economic tocmai pentru a se servi de el. /cacitatea si rationalizarea te$no-

economica va impune o mentalitate utilitarista in toate domeniile.

De eemplu conceptul de "nevoie" a fost introdus in mai multe domenii. Sa-l luam doar pe cel al

psi$oloiei, mai ales al celei americane, unde scolile de psi$oloie pentru a desemna motivatiile sitendintele umane folosesc conceptul de "nevoie". In acest fel de a andi draostea devine nevoia de a

iubi, credinta in Dumnezeu nevoia de a cred, iertarea nevoia de a ierta, etc. %ecesitatea domina toate

esturile, andurile si sentimentele omului. In acest climat al nevoilor, fericirea devine o realitate de ordin

imediat si ea consta in implinirea nevoilor. Satisfacerea nevoilor ne conduce la o inteleere consumista a

lumii, a vietii, a relatiilor interpersonale 'inclusiv relatia cu Dumnezeu este traita intr-o maniera

consumista(.

Tirania ecientei rationale coroborata cu acea a placerilor distrue caracterul autentic al fericirii. Totodata

viata isi pierde farmecul care eista intr-o lume a simbolurilor, a referintelor si a semnicatiilor unde

eistenta era deasupra unei simple nevoi. ">odernitatea este mai mult decat temporalitatea incadrata

istoric, este o metamorfoza a umanitatii in toate dimensiunile spiritului, actualizand autonomia intr-omaniera interala".

>odernitatea nu poate rezumata la o simpla perioada, la o suma de evenimente sau la un corpus

doctrinar. /a va marca o noua reprezentare a omului despre relatia lui cu Dumnezeu si lumea, dand un

mod concret de eistenta in care se va evidentia autonomia omului. #ivilizatia dezvoltata de o astfel de

conceptie autonoma va reprezenta suveranitatea unui om intr-o lume care si-a pierdut identitatea

adevarata, deoarece sensul eistentei nu poate dat de autonomie, ci de teonomie. %u 1mul-dumnezeu,

ci Dumnezeu-omul ne releva sensul istoriei si al intreii creatii.

>odernitatea a favorizat formarea unei conceptii ce ec$ivala imparatia lui Dumnezeu cu aceea lumii.

7eneralizarea unui paradis terestru construit dupa poftele omului este facilitata si de refuzul constiinteicontemporane al eistentei infernului. Dea din ++ un scriitor francez marturisea! "6rica de infern este o

boala care a disparut in tarile noastre, asa cum a disparut lepra. >i-a fost foarte frica de diavol cand eram

mic, indca luam in serios locurile comune ale oratoriei eclesiastice. Dar cand am simtit ca nici parintii

mei, nici prietenii mei, nici preotii insisi nu se temeau cu adevarat de infern, m-am eliberat repede de

aceasta spaima".

Dar pe cat omul contemporan respine infernul in dorinta de a construi prin puterile lui paradisul

pamantesc, el va trai atat traedia unui infern personal, cat si aceea a unui infern eneralizat la scara

planetara. "Infernurile se inmultesc vazand cu oc$ii. >iscarea de retraere a infernului crestin traditional

nu este decat o pacaleala. Dupa ce a crezut ca l-a distrus, omul s-a rabit sa-si creeze si sa-si descopere

propriile infernuri, fara Dumnezeu si fara diavol... 4n infern universal, prezent in viata pamnteasca! iatacare pare sa e concluzia a treizeci de secole de re@ectie asupra acestui subiect".


12/95

Absenta constiintei infernului se datoreaza unei conceptii ce insista asupra primatului civilizatiei materiale

in detrimentul eistentei spirituale. Aceasta conceptie a facilitat dezvoltarea unei istoriorai ce intelee

istoria intr-o maniera autonoma ca o dezvoltare eclusiva a componentei materiale. Dezvoltarea unei

conceptii istorice care sa puna accentul pe civilizatie pleaca de la lucrarea lui Sir 9o$n :ub$ocG, T$e

1riins of #ivilization '+B*C(, in care acesta studiaza analitic o sumedenie de civilizatii in diferite perioade

de timp. In spatiul erman termenul de "civilizatie" este inlocuit cu cel de cultura 'Hultur(.

Totusi au eistat mari istorici care au dezvoltat o conceptie asupra istoriei in care fenomenul reliios estefactorul c$eie al comportamentelor umane si al evenimentelor istorice. 9o$ann 7ottfried erder in opera

sa de volume Ideen zur P$ilosop$ie der >ensc$$eit '+*B-+*+( face o istorie a culturii in care

urmareste conceptia cultural reliioasa a diferitelor popoare in leatura cu fenomenul politic. erder

considera dimensiunea reliioasa ca motor al evolutiei societatii. 7. 2. &ico '+isticismul teoriei civilizatiilor spenleriene si

unilateralismul lui DanilevsGi sunt depasite de istoricul Arnold To8nbee '+BBB-+*=(. In lucrarea sa

fundamentala A Stud8 of istor8 '+ volume(, el construieste un sistem de + de civilizatii, dintre care

doar cinci mai sunt vii! civilizatiile /tremului 1rient, indiana, crestin-ortodoa, islamica, european-

occidentala. 5eliia are un rol prioritar in conceptia istoricului enlez. #a o concluzie redau sc$ematic

conceptia lui To8enbee despre istorie, unitatea istoriei ind data de Dumnezeul cel viu.

In studiul comparativ al civilizatiilor mai multi istorici si antropoloi au avansat ideea unei uniutati acivilizatiilor. Din perspectiva crestina putem vorbi de o unitate a istoriei lumii 'teza monoenista e

sustinuta de crestinism( dar aceasta unitate este articulata la 5evelatia unica a Dumnezeului unic. In

momentul cand privim unitatea din perspectiva reliioasa ce postuleaza eistenta unui sinur Dumnezeu

ce se reveleaza oamenilor nu suntem in eroare. Dupa caderea in pacat a protoparintilor, 5evelatia s-a

pastrat in anumite rade la urmasii lui Adam 'urmand ca ramasite ale 5evelatiei unice primordiale sa se

reaseasca la neamurile raspandite pe suprafata pamantului dupa amestecarea limbilor la Turnul 2abel(.

Dar construirea unor teze ce sustin unitatea civilizatiilor pornind de la criteriile unei anumite civilizatii 'e

ea oricat de marcanta la un anumit moment al istoriei( este o ipoteza eronata.

Sub in@uenta realizarilor pe plan material, unii istorici contemporani sustin o unitate a civilizatiilor,

plecand de la impunerea socio-economica a civilizatiei occidentale pe plan mondial. Astfel de conceptii ceincearca sa ustice unitatea lumii, aducand in prim plan realizarile economice si politice, nu numai ca se

indeparteaza de miezul unei fenomenoloii autentice a istoriei, ci risca sa dobandeasca accente

ideoloice, devenind instrumente servile ale unei macroideoloii! lobalizarea la nivel planetar.

Arnold To8nbee condamna astfel de teze si arata ca o cucerire economica nu inseamna o cucerire

culturala, iar identitatea autentica este data de matricea culturala a ecarei civilizatii si nu de

performantele economice si politice. /l scrie! "...teza unitatii de civilizatie este o teza resita spre care se

indreapta istoricii occidentali contemporani sub in@uenta mediului lor social. Impreurarea care ii induce in

eroare este faptul ca, in epoca moderna, civilizatia noastra occidentala si-a intins plasa sistemului ei

economic de-a lunul intreii lumi. Si aceasta unicare a lumii pe o sc$ema occidentala a fost urmata de

o unicare politica pe aceleasi sc$eme, unicare ce a mers aproape tot atat de departe ca unicareaeconomica. 6iindca, desi cuceririle efectuate de armatele si uvernele occidentale n-au fost nici atat de

putenice si nici atat de complete precum au fost cuceririle operate de industriasii si te$nicienii occidentali,


13/95

ramane totusi un fapt ca toate statele lumii contemporane constituie o parte dintr-un sinur sistem politic

de oriine occidentala. Sunt fapte izbitoare. Dar, daca vrem sa le consideram ca pe o evidenta a unitatii

de civilizatie, atunci ar insemna sa dam dovada de supercialitate. In vreme ce $arta economica si $arta

politica ale lumiii au auns sa e occidentalizate, $arta culturala a lumii a ramas in esenta ceea ce fusese

mai inainte ca societatea noastra occidentala sa se anaazeze pe calea cuceririlor ei economice si

politice".

Se poate vorbi de o adevarata unitate a istoriei 'precum e armata si unitatea cosmosului(, in careidentitatile si distinctiile sa nu e anulate, in momentul cand percepem atat istoria cat si cosmosul ca

parti interante ale aceleiasi realitati! creatia lui Dumnezeu. Precum contemplarea ratiunilor dumnezeiesti

din cosmos ne face sa-: slavim pe Dumnezeu, la fel istoria umanitatii asumata ca o istorie a umanitatii in

care Dumnezeu e o prezenta vie, ne face sa resimtim istoria ca un ve$icul ce ne conduce la Dumnezeu.

1mul ca inta istorica, plasat in cosmosul lui Dumnezeu este desc$is si spre es$aton si in felul acesta

traieste cu ardoare sensul es$atoloic al creatiei. In momentul in care istoria este vazuta ca o succesiune

de dezvoltari ale unor conceptii orolioase ce-l plaseaza pe om in centrul eistentei, ca unic aent al

istoriei 'astazi, nici macar omul ca inta istorica nu mai este pus in centru, deasupra tuturor planand o

realitate impersonala, nesupusa vreunei denitii, care intocmai ca o caracatita isi intinde tentaculelemultiforme pentru a strane intreaa lume condamnata la fericirea data de un sistem incontrolabil de om(

nu mai putem vorbi de o unitate reala a istoriei. Dincolo de sloanele ideoloice ale unei unitati planetare

fondate pe iluziile desarte ale criteriilor lumesti 'democratie, drepturile omului, economie de piata ce

asiura bunastarea materiala( divizarile dinlauntrul nostru si intre noi se accentueaza. In loc sa daramam

barierele ce ne despart, ridicam ziduri intre noi, intr-o lume care se vrea cea mai buna dintre toate cate au

eistat in istorie.

4nitatea adevarata o reasim doar atunci cand vom redescoperi caracterul dooloic al omului. In calitate

de inta ce are menirea sa-l proslaveasca pe Dumnezeu, omul se face partas de o istorie in care

conlucreaza cu Dumnezeu. In sinceritatea trairii reliioase adevarate ce presupune o inc$inare autentica,

facuta in mod corespunzator, omul va reusi sa unice atat aspectele diverente ce tin de eterioritateaistoriei, cat si sa constientizeze destinul comun al propriei istorii cu acela al cosmosului.

#onstientizarea primatului launtricului asupra eteriorului, a reliiosului asupra pramatismului este de

mare actualitate astazi cand dezideratul unitatii e transpus printr-o nivelare institutionala si

comportamentala. Daca vom asi motivatia adanca, launtrica a unitatii noastre, vom putea trai bucuria

apartenentei la acelasi Dumnezeu viu al istoriei si al cosmosului, o unire ce nu niveleaza, ci dimpotriva

sporeste si valorica darurile personale ale ecaruia, date de Dumnezeu.

In felul acesta c$inul trudei pentru realizarea unei unitati ideoloice propovaduite de cel putin doua

veacuri ce depaseste eistenta unui om in istorie poate depasit prin seninatatea unitatii in Dumnezeu

traite $ic et nunc. In acest sens To8nbee marturiseste! "%u este cu putinta sa se auna la unitatea intreiiomeniri fara participarea lui Dumnezeu. Si, invers, atunci cand carmaciul ceresc este inlaturat, omul

incepe prin a se prabusi intr-o ambianta de discordie care nu se mai potriveste cu sociabilitatea lui

reasca. In acelasi timp, el este c$inuit de o framantare traica, inerenta intei omenesti prin insusi faptul

ca este o inta sociala, si cu atat mai c$inuitoare cu cat omul izbuteste mai bine sa vietuiasca astfel cum

il indeamna rea lui sociala, atata vreme cat se straduieste sa-si oace rolul intr-o societate in care nu-si

mai a@a rolul sinurul Dumnezeu adevarat".

Drama activismului eacerbat de mentalitatea contemporana il plaseaza pe om in spectrul unei realitati

iluzorii, in trairea unei vieti virtuale in care el se amaeste ca are o contributie in edicarea idealului de

prores al civilizatiilor ce se va implini peste eneratii si eneratii. %e c$eltuim eneriile si fortele pentru

solutionarea marilor probleme ale planetei uitand de adevaratele osteneli ce ar trebui sa se concentrezein vedera despatimirii noastre. 1 istorie inteleasa in conceptia demiurica ce-: scoate pe Dumnezeu din

istoria concreta a umanitatii ne face sa traim o viata mediata 'suntem plasati in afara realului deoarece


14/95

aunem sa traim ceva indus( care ne indeparteaza de la adevaratele probleme ale eistentei. Ilustrativ

este, in sensul acesta, felul in care ne consumam din cauza unor evenimente intens mediatizate, care fara

sa aiba leatura directa cu eistenta noastra reala, de zi cu zi, ne devin preocupari maore. / mai usor sa

comentam cutare eveniment de pe mapamond, prezentat ca ind crucial pentru eistenta intreii planete

decat sa ne intoarcem spre noi insine si sa cautam la micimea din noi. / mai facil sa ne credem partasi la

rezolvarea unor mari probleme ale umanitatii decat sa privim spre inta noastra desurata de patimi.

1mul contemporan supus activismului atotputernic si eterioritatii desavarsite va trai mereu in iluzie panace va redescoperi ca adevarata istorie este aceea conurata de dialoul viu dintre el si Dumnezeu.

"Dilema traica inaintea careia se aseste omul, in asemenea conditii, este determinata de urmatoarea

situatie! actiunea sociala in care aune sa se realizeze pe sine ca o inta omeneasca depaseste, atat in

timp cat si in spatiu, prin amploarea ei, limitele unei sinure vieti omenesti pe pamant. In felul acesta,

istoria privita eclusiv din punctul de vedere al ecarei inte omenesti individuale care participa la ea, se

infatiseaza ca o poveste doar istorisita de un biet smintit si intelesul ei e nimicnicia. Si totusi viziunea unei

vieti lipsite de sens isi recapata intreaa semnicatie spirituala de indata ce omul izbuteste sa

desluseasca in sanul istoriei c$ipul in care activeaza sinurul Dumnezeu adevarat".

1 transurare reala a istoriei poate avea loc doar intr-o lume disponibila de a-: primi pe Dumnezu si dea-: proslavi pe adevaratul #reator al istoriei si al cosmosului. Societatea contemporana traind compleul

de superioritate dat de trua unei stiinte si te$nici atotputernice si-a intors privirea de la Dumnezeu,

transferandu-si increderea in om 'sau mai bine zis intr-o ideoloie ce depaseste inclusiv umanul(. Intr-o

astfel de mentalitate ne-am invatat 'si suntem invatati( sa imitam idolii actuali 'bieti oameni transformati

mediatic in superstaruri(, sa ne ealtam bolnavicios in prezenta lor, uitand ca adevarata putere creatoare

este doar la Dumnezeu.

Intr-o astfel de viata in care facem transferul mimetic de la Dumnezeu la om, inerent vor aparea si

dezamairile. / obliatoriu transferul mimetic invers de la om inapoi la Dumnezeu0 "4n asemenea

transfer mimetic spre Dumnezeu nu poate niciodata pricinui, in su@etele care-l practica, acele dezamairi

care pandesc orice comportament mimetic indreptat spre intele omenesti si care duc, atunci cand seivesc, la alienarea morala a unui proletariat care refuza sa mai asculte de o minoritate aunsa acum

eclusiv dominanta. #omuniunea dintre su@et si sinurul Dumnezeu adevarat nu mai poate deenera in

lantul care-l leaa pe sclav de despot, indca, in ecare din reliiile superioare, intr-o masura diferita,

viziunea lui Dumnezeu ca putere este transurata intr-o icoana a lui ca iubire. Si infatisarea uui

asemenea Dumnezeu al iubirii in icoana unui Dumnezeu intruc$ipat intr-o inta omeneasca ertta de

bunavoie este o teodicee care fereste orice Imitatio #$risti de consecintele traice inerente oricarei

mimesis indreptat catre anumite personalitati omenesti care nu aun sa se reenereze si sa se

transureze".

4topia unei fericiri vesnice dobandite prin valorile ideoloiei consumiste contemporane nu poate solutia

multumitoare pentru un om dispus sa-si caute profunzimea radacinilor eistentei sale. Suntem facutipentru a nu ne multumi cu suroate. /sential este sa ne dorim si sa ne luptam pentru a trai cu adevarat,

pentru a ne asuma istoria eistentei noastre 'in stransa leatura cu istoria cosmosului( din perspectiva

es$atoloica a comuniunii dintre Dumnezeu si creatie, posibila de a anticipata inca din istoria noastra.

Pentru aceasta important este sa redescoperim resorturile interioare ale unei viziuni ce articuleaza istoria

in radacinile solide ale reliiosului. 6enomenul reliios este unicul mod de a structura si de a leitima

istoria.

Arnold To8nbee sperand intr-un ec$ilibru dat de o lee a compensatiilor, spera ca printr-un parado,

efectele produse de eacerbarile socio-politico-economice ale civilizatiei occidentale 'marcante pe

intreaa planeta( sa e convertite in redescoperirea sensului autentic al istoriei! proslavirea lui

Dumnezeu. /l noteaza! "Inreimentarea care a fost impusa astazi vietii economice si politice a societatiioccidentale va prileui eliberarea su@etelor occidentalilor, dandu-le astfel raazul sa indeplineasca

adevaratul tel al omenirii, si anume acela de a-: proslavi pe Dumnezeu si de a se desfata iarasi cu


15/95

prezenta lui divina. Aceasta perspectiva spirituala mai fericita constituie, cel putin, un prile pe care l-ar

avea eneratia actuala, atat de despiritualizata, a barbatilor si femeilor din 1ccident, de a intrezari, iarasi,

scanteierea linistitoare a luminii bunatatii".

#restinismul arma un sens al istoriei, dar un sens ascuns, invaluit de taina eistentei. Acest sens al

istoriei nu poate eplicitat printr-un corpus sistematic de idei, ci se lasa intrevazut de cel ce nazuieste

spre es$aton. 5ezerva fata de o conceptie sistematica ne scuteste de fanatismul ideoloic si ne daposibilitatea de a intrezari prin speranta o semnicatie profunda a istoriei.

Adrian Lemeni

Nasterea din nou - Ziua a opta

Mareste imaginea.Nasterea din nou - Ziua a opta

>antuitorul le-a spus ucenicilor Sai ! "ca voi cei ce >i-ati urmat >ie, la innoirea lumii 'J nasterea din nou(,

cand 6iul 1mului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, udecand cele

douasprezece semintii ale lui Israel" '>atei +, B(.

Despre "nasterea din nou", cum se va petrece, a profetit Sfantul Apostol etru! "Iar ziua Domnului va veni ca

un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, sti$iile, arzand, se vor desface si pamantul si lucrurile de pe

el se vor mistui" 'II Petru ), +C(.Sfantul Maxim Marturisitorulcomentand acest tet arata ! "#aci trece 'lumea(

si cele din ea se vesteesc. #aci va veni cu adevarat vremea cand va suna o trambita infricosatoare, cu unsunet strain si totul se va desface, nimicindu-se oranduirea vazuta a ei. Si lumea vazuta va trece, luandu-

si sfarsitul propriu. Iar lumea ascunsa acum a celor inteliibile se va arata aducand taine cu totul straine

oc$ilor si urec$ilor si mintii" '/p. +, P. 7., +, col. )B(, si adaua! "Toate... cele vazute vor trece deodata,
http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/701/70052_galaxie.jpghttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/71055-aratarea-domnului-hristos-sfantului-apostol-petruhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://str2.crestin-ortodox.ro/foto/701/70052_galaxie.jpghttp://www.crestinortodox.ro/invierea-domnului/71055-aratarea-domnului-hristos-sfantului-apostol-petruhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorul


16/95

sti$iile arzand si desfacandu-se in focul care va curati mai inainte zidirea intinata de noi pentru venirea

#elui curat" '/p. I&, P. 7., +, +antuitorul insusi ne spune ca

imparatia Sa, preatita de la intemeierea lumii nu este din lumea aceasta, dar ca aceasta imparatie este

insa prezenta si la indemana noastra ':uca +C, , ++(. Acum, in veacul istoriei noastre prezente, crestinii

au primit o arvuna a bunatatilor faaduite, darurile Sfantului Du$ si cei ce au preustat imparatia, au

nevoie de rabdare intru nevointe ea sa primeasca rasplata denitiva, viata vesnica in plenitudinea ei.

Acesta este timpul de nadede in Dumnezeu, de pocainta si de ruaciune ! "Sa vina imparatia Ta" '>atei


17/95

astrozica ne duce la intelesul Sntei Scripturi ! "Si a zis Dumnezeu ! "Sa e lumina.". "Si a fost lumina. Si

a vazut Dumnezeu ca este buna lumina si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric" '6ac. +, )-(, adica

materia de antimaterie.

9o$n >e8endor3 face remarca, spunand ca Acelasi Dumnezeu este atat transcedent 'in inta(, cat si

imanent 'in enerii(. :a fel, in timp ce ramane intial nesc$imbabil, Dumnezeu este marturisit ca

devenind #reator al lumii in timp, prin propria sa "enerie", dar deoarece "eneria" este necreata, adica

este Dumnezeu, sc$imbabilitatea este vazuta ca atribut real al dumnezeiescului.Se considera ca =C L din 4nivers ar trebui sa e constituit din antimaterie. Trebuie sa ne reprezentam,

spune 2unes$ o3mann ca in 4nivers eista reiuni in care substanta prezenta este antisubstanta

noastra. 1 contopire intre cele doua reiuni atat de deosebite "ar catastrofala".

Aceasta realitate astrozica il face pe dr. 1ctavian 4driste sa arme ca "trebuie sa m incredintati de

adevarul intanibil si implacabil conform caruia "ziua si ceasul" retractarii materiei..., urmata de

prabusirea 4niversului in el insusi '2i-#runc$(, este taina pe care Dumnezeu-Tatal o pastreaza in

eclusivitate, precum este scris ! "#erul si pamantul vor trece, dar cuvintele >ele nu vor trece 0 Iar de ziua

si de ceasul acela nimeni nu stie, nici inerii din ceruri, nici 6iul, ci numai Tatal" '>atei , )=-)< >arcu

+), )+-)(. "De aceea si voi ti ata, ca-n ceasul in care nu anditi va veni 6iul 1mului" '>atei , =,

+)(. Asadar, potrivit planului Sntei Treimi, va veni clipa 'la scara timpului cosmic( in care randiosul

nostru 4nivers cuantic se va reintoarce, prin implozie, la neeistenta, adica la "nimicul" vidului si alinformatiei pure.

5evelatia divina ne auta sa cunoastem ce va dincolo de timpul istoric si de materie. Atunci va veni ziua

a opta a creatiei sau a nasterii din nou, a palin$enesiei. In contrast cu "saptamana care masoara timpul"

ziua a opta, spune #$ristos Mannaras, arata modul eistentei mai presus de natura-materie - si de timp. &a

un timp format nu din succesiuni de momente trecatoare, pieritoare, ci din relatia de draoste plenara,

care se savarseste neincetat intr-o transformare dinamica "din slava in slava" 'II #or. ), +B(. 1rice am

spune acum despre aceasta slava viitoare n-ar decat o palida reprezentare a acelei realitati ! "#aci

vedem acum ca prin olinda, ca in $icitura iar atunci, fata catre fata" 'I #or. +), +(.

In dimensiunile zilei a opta se arata realitatea invierii, unirea lui Dumnezeu cu "Adam cel universal" - cu

toti oamenii fara eceptie. Dar aceasta unire, desi va desinta distanta zica dintre om si Dumnezeu, nu

va forta, nici atunci, libertatea ecarei persoane.Astfel, pentru cei "vrednici", cum spune Sfantul >aim, care primesc iubirea lui Dumnezeu, unirea cu /l

va o "desfatare dumnezeiasca si mai presus de orice inteleere", in timp ce pentru "nevrednici", pentru

cei care au refuzat posibilitatea iubirii, va "o suferinta de nerait". Alta calitate de viata nu eista in ziua

a opta! iubirea este cea care udeca, iubirea este cea care da ecaruia dupa dreptate, si dupa iubirea lui

fata de semenii sai si fata de Dumnezeu.

"Aceasta este porunca >ea sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit /u" 'Ioan +=, +(. "#el ce nu

iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire" 'I Ioan , B(.

Pr. prof. Ion Ionescu


18/95

Intalnirea dintre istorie si eshaton in teologia si viataSfintilor Trei Ierarhi

Mareste imaginea.

Intalnirea dintre istorie si eshaton in teologia si viata Sfintilor Trei Ierarhi

Di$otomia eistenta intre domaticile de scoala si viata liturica a 2isericii 1rtodoe a fost evidentiata si

condamnata de parintele 7eore 6lorovsG8, care a vorbit la Primul #onres al 6acultatilor de Teoloie

1rtodoa de la Atena din +)


19/95

Studiul de fata doreste sa demonstreze, pornind de la viata si teologia Sfintilor Trei #erarhi, ca eperientei

ecleziale a 2isericii 1rtodoe ii este proprie o es$atoloie inauurata sau prezenteista, ce presupune

prezenta reala a Dumnezeului vesnic si preustarea imparatiei lui Dumnezeu dea $ic et nunc, si nu in

mod eclusiv o es$atoloie futurista. Implinirea partiala din veacul de acum este cea care tine treaza

dorinta dupa o implinire mai profunda si mai desavarsita in /s$aton. "#aci nu avem aici cetate statatoare,

ci o cautam pe aceea ce va sa e" '/vrei +), +(

/istenta umana are atata valoare, cata sarbatoare realizeaza, deoarece su@etul respira prin sarbatori.Sarbatoarea autentica presupune anaarea omului pe drumul catre transcendent si se realizeaza prin

iesirea din realitatea cotidiana. Acest lucru poate realizat in timpul si spatiul celebrarii liturice, nu

pentru a fui de realitatea lumii, ci pentru a-i asi sensul, pentru ca apoi sa ne reintoarcem mai profund si

mai adanc in ea. >aretia si stralucirea omului consta in desc$iderea eistentei sale catre vesnicie,

catreexistenta fara $e inceput, Dumnezeul Treimic, care este un mister ineplicabil, dar totodata sinurul care

eplica totul.

1rice sarbatoare crestina presupune un traseu spiritual, un itinerar in care istoria si /s$atonul se

intalnesc. A ramane numai in lumea istoriei inseamna a te da prada determinismului lumii si temporalitatii

ireversibile, careia se pare ca ii suntem aserviti. Acest adevar este eprimat de /cclesiast, care,

inmarmurit in fata marelui spectacol al trecerii timpului, ne-a lasat celebra re@ectie asupra temporalitatii!

"Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni. 4n neam trece si altul vine." '/ccl. +, si (.Intreaa losoe reaca nu este nimic altceva decat cautarea unui punct stabil in lumea lui "panta rei",

acolo unde totul cure. Amintind in cele din urma numai pe unul din lozoi moderni, >artin eideer,

intalnim aceeasi realitate eprimata in celebra epresie din 6iinta si Timp, "in der Nelt eorfen sein",

adica inta umana se trezeste aruncata in lume si timp, adica "sub vremi", citandu-l pe celebrul umanist

moldovean >iron #ostin.

5ecunoscandu-: pe Dumnezeu ca "imparat al veacurilor" '+ Tim. +, +*( "treimea de ar$ierei", care se

bucura astazi impreuna cu noi, a reusit prin credinta, intelepciune, rabdare, smerenie, draoste de

adevar, asceza si ruaciune, adica printr-o "viata nemateriala" sa depaseasca timpul trecator al istoriei

ustand si $ranindu-se din lumina /s$atonului. Parintii 2isericii nu au inteles es$atoloia ca ultimul capitol

al invataturii de credinta, ci au vazut doctrina si viata 2isericii in dimensiunea lor es$atoloica, adica din

perspectiva es$atoloiei inauurate, prezenteiste. Sinura es$atoloia inauurata, care inseamna $raniredin lumina si frumusetea /s$atonului inca din timpul istoriei, "tine treaza dorinta mereu reinnoita dupa o

implinire mult mai profunda si mai desavarsita", care va avea loc in imparatia lui Dumnezeu.

Plecand de la aceasta realitate profund eistentiala, de la dinamica pe care o implica relatia dintre istorie

si es$atoloie, doresc sa prezint in painile de mai os cateva elemente din teoloia si viata Sntilor Trei

Ierar$i, pe care ii praznuim astazi. &oi incerca printr-o prezentare interdisciplinara - istorica, liturica,

eeetica si poetica - o ridicare peste perspectiva orizontala a lucrurilor, spre a putea privi impreuna cu ei

cerul.

/piscopul Ioan al /v$aitelor a randuit praznicul celor Trei Ierar$i pe data de )C ianuarie abia la sfarsitul

secolului al ;I-lea in urma disputelor iscate intre teoloi cu privire la intaietatea si cinstirea celor trei

ierar$i. Sntii ierar$i i-au aparut acestuia spunandu-i! "%u este intre noi, unul intai si altul al doilea, si de

vei c$ema pe unul vin si ceilalti doi. O... Impreuneaza-ne intr-o sinura zi si ne praznuieste cu buna-cuviinta". 6idel acestui principiu voi incerca sa nu neliez in painile de mai os pe nici unul din cei Trei

Ierar$i praznuiti astazi. Dupa un prim capitol dedicat teoloiei liturice a Sntilor Trei Ierar$i, vor urma trei

capitole dedicate cate unui episod din viata ecaruia cu relevanta pentru problematica noastra.

:a cei Trei Ierar$i teoloia este in acord cu viata si viata in acord cu teoloia, aratandu-ne prin aceasta ca

teoloia autentica este viata.

1. elebrarea liturgica - spatiul pendularii intre istorie si !shaton.

>ai intai trebuie sa ne intrebam care este spatiul si timpul in care istoria si /s$atonul se intalnesc in viata

unui crestin? Atat Sfantul &asile, cat si Sfantul Ioan identica momentul prim al intalnirii acestora in Taina

2otezului, iar mai apoi in celebrarea Sntei /u$aristii si a tuturor Sntelor Taine care comunica 2isericii

viata lui Dumnezeu.

Sfantul %asile cel Mareii indemna pe cate$umenii din #ezareea #apadociei a@ati in faza fotizomenatului, sase inscrie pe listele de botez, cu urmatoarele cuvinte! ">uta-te cu totul la Domnul0 Da-ti numele tau0

Inscrie-te in 2iserica0 1stasul este numarat in matricolele ostirii atletul inscris printre concurenti ia parte
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68863-actualitatea-gandirii-teologice-a-sfintilor-trei-ierarhi-la-sfarsit-de-mileniuhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68863-actualitatea-gandirii-teologice-a-sfintilor-trei-ierarhi-la-sfarsit-de-mileniuhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68978-existenta-fara-inceput-si-existenta-creatahttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68978-existenta-fara-inceput-si-existenta-creatahttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67142-acatistul-sfantului-vasile-cel-marehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68863-actualitatea-gandirii-teologice-a-sfintilor-trei-ierarhi-la-sfarsit-de-mileniuhttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68978-existenta-fara-inceput-si-existenta-creatahttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67142-acatistul-sfantului-vasile-cel-mare


20/95

la intreceri omul de rand, inscris printre cetateni, este numarat intre membrii cetatii. /sti supus tuturor

acestor indatoriri, ca ostas al lui ristos, ca atlet al bunei credinte, ca cetatean al cerurilor. Inscrie-te in

aceasta carte ca sa i scris in cea de Sus."

%e a@am in fata unei teoloii a dublei cetatenii a crestinilor, care prin inscrierea in listele de botez devin

cetateni ai cerului in lume. %oul convertit este supus dea leilor unui polis, unui stat, dar prin noua

cetatenie a depasit aceste lei, a depasit c$iar moartea si istoria prin faptul ca viata sa se orienteaza

dupa leile si poruncile unei cetati vesnice si nesc$imbatoare, %oul Ierusalim. Aceasta teoloie a dubleicetatenii poate eprimata cu alte cuvinte astfel! viata care incepe odata cu nasterea, cetatenia

pamanteasca, sfarseste in moarte si inlauntrul istoriei, in timp ce viata care se naste din cristelnita

botezului, cetatenia cereasca, nu mai poate biruita de moarte, ci trece in /s$aton, deoarece se

intemeiaza pe piatra din capul un$iului, pe ristos, cel care cu "moartea pe moarte a calcat".

Astfel, celebrarea liturica a botezului este in viziunea Sfantului &asile primul est fundamental al unei

es$atoloii inauurate, al manifestarii imparatiei inca de aici. %eotul s-a unit prin botez "strans cu

Dumnezeu", iar prin credinta in Treime straluceste "in su@etele celor care se boteaza lumina curata si

cereasca".

In "Prima cate$eza catre cei ce urmeaza a luminati", Sfantul #oan Hrisostomaccentueaza concelebrarea

dintre ineri si oameni in cadrul ceremoniilor prebaptismale si baptismale, aratand astfel ca prin botez

ranita dintre cer si pamant este anulata! "Astazi se face bucurie in cer si pe pamant. #aci daca pentru unsinur pacatos care se pocaieste se face atata desfatare, cu cat mai multa bucurie nu se face inerilor si

ar$an$elilor si tuturor puterilor de sus si tuturor celor de pe pamant, pentru atata multime care, intr-un

su@et, dispretuieste cursele diavolului si ravneste sa se inscrie in turma lui ristos?"

Atat motivul inscrierii in lista %oului Ierusalim, cat si concelebrarea umano-anelica in cadrul botezului le

intalnim in spatiul sirian, la un celebru contemporan al Sntilor Trei Ierar$i, cate$etul din /dessa si %isibi,

nimeni altul decat Sfantul &frem Sirul')Citropolitul de Peram, Ioannis Kizioulas, remarca in acest sens!

":itur$ia ortodoa este atat de patrunsa de es$atoloie ca ne intrebam cum anume a fost cu putinta ca

teoloi care traiesc in 2iserica 1rtodoa sa poata scrie carti de domatica fara sa trimita mereu si fara samentioneze vreodata valoarea si locul es$atoloiei. :itur$ia ortodoa incepe si se sfarseste cu anuntarea

imparatiei, si in structura sa de ansamblu nu este nimic altceva decat o icoana a /s$atonului", de fapt

"cea mai dramatica marturie a unei intalniri dintre /s$aton si istorie, a desavarsitului cu relativul in

eistenta umana aici si acum".

In spatiul eistent intre proclamarea "imparatiei Tatalui si a 6iului si a Sfantului Du$" de la inceputul Sntei

:itur$ii si marturisirea intreii sinae liturice la nalul acesteia ca "am vazut lumina cea adevarata, am

primit Du$ul cel ceresc", deosebit de importante pentru dimensiunea es$atoloica a Dumnezeiestii

:itur$ii sunt acele locuri unde inerii si credinciosii aduc impreuna cantare de slava Dumnezeului #elui

nerait si necuprins de minte, deci acolo unde ranita dintre cer si pamant este anulata.

Astfel, in ruaciunea rostita de preot in timpul vo$odului mic, acesta se roaa ca "impreuna cu intrarea

noastra sa e si intrarea sntilor ineri, care sluesc impreuna cu noi si impreuna slavesc bunatatea Ta", inruaciunea rostita in taina in timpul Trisa$ionului sau in Imnul-eruvic concelebrarea oamenilor si a

inerilor sunt foarte evidente, la fel ca si la sfarsitul ruaciunii ce precede Sanctus, unde preotul se roaa!
http://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69839-taina-cununiei-si-revalorizarea-casatoriei-de-catre-sfantul-ioan-hrisostomhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68487-interpretari-patristice-la-facere-sfantul-efrem-sirulhttp://www.crestinortodox.ro/atributele/69069-sfant-sfant-sfanthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69048-raportul-sfintei-fecioare-cu-lumea-vazuta-nevazuta-si-cu-sfanta-treimehttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69048-raportul-sfintei-fecioare-cu-lumea-vazuta-nevazuta-si-cu-sfanta-treimehttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67941-biserica-sfantul-vasile-cel-mare-victorieihttp://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69839-taina-cununiei-si-revalorizarea-casatoriei-de-catre-sfantul-ioan-hrisostomhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68487-interpretari-patristice-la-facere-sfantul-efrem-sirulhttp://www.crestinortodox.ro/atributele/69069-sfant-sfant-sfanthttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/69048-raportul-sfintei-fecioare-cu-lumea-vazuta-nevazuta-si-cu-sfanta-treimehttp://www.crestinortodox.ro/biserici-si-manastiri-din-romania/67941-biserica-sfantul-vasile-cel-mare-victoriei


21/95

">ultumim Tie si pentru :itur$ia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mainile noastre, desi stau

inaintea Ta mii de ar$an$eli si zeci de mii de ineri, $eruvimii cei cu oc$i multi si seramii cei cu cate

sase aripi, care se inalta zburand, cantarea de biruinta cantand, striand, las inaltand si raind! Sfant,

Sfant, Sfant. #u aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stapane, striam si raim! Sfant esti si

Preasfant."

In special la inceputul ruaciunii anaforalei ce urmeaza dupa Sanctus impreuna-cantarea si concelebrarea

umano-anelica devin sensibil evidentiate atat de Sfantul #oan (urade Aur, cat si de Sfantul &asile cel >are.#el mai important pasa es$atoloic al Sntei :itur$ii, neremarcat de maoritatea comentatorilor

moderni, este de departe anamneza anaforalei care urmeaza cuvintelor de instituire si precede epicleza!

"Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi!

de cruce, de roapa, de invierea cea de a treia zi, de inaltarea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta, si

de cea de a doua si slavita iarasi venire".

Aici 2iserica isi aduce aminte de viitor ca de un eveniment din trecut. Ar$imandritul #iprian Hern spunea!

"in anamneza eu$aristica se ster ranitele dintre trecut, prezent si viitor". >itropolitul Ioannis Kizioulas

comenteaza insa mai departe! "Amintirea viitorului dinamiteaza problematica scolastica clasica privitoare

la semnicatia de memorial a /u$aristiei. /a nu este comemorarea eu$aristica a unui eveniment din

trecut. /u$aristia ca anamneza nu se inradacineaza in trecut - in crucea lui ristos - ci in viitor, in inviere

si in imparatia ce va veni".Introducand realitatile /s$atonului in istorie, Du$ul Sfant care transcende istoria liniara transforma

continuitatea istorica intr-o prezenta. >antuitorul le-a spus ucenicilor! "Adevarat, adevarat zic voua! #el

ce asculta cuvantul >eu si crede in #el ce m-a trimis are viata vesnica si la udecata nu va veni, ci s-a

mutat din moarte la viata" 'Ioan. &, (. Tetul este asemanator celui lituric, deoarece postuleaza

intrarea in imparatia lui ristos inaintea udecatii nale. Amintirea viitorului din anamneza eu$aristica

este posibila in virtutea acestui cuvant al lui ristos, pe care se intemeiaza orice es$atoloie prezenteista.

%e a@am in timpul lui Dumnezeu care le cuprinde pe toate, in acel "astazi" al 2isericii, unde evenimentele

iconomiei mantuirii devin cotemporale.

Sfantul Ioan 7ura de Aur insusi in Tratatul despre Preotie este primul interpret al propriei :itur$ii,

pledand pentru interpretarea es$atoloica a acesteia, atunci cand considera ca preotul litur$isitor

trebuie sa savarseasca aceasta taina ca si cum "s-ar mutat in ceruri", deoarece inca in trup ind, aducelui Dumnezeu, "aceeasi sluba pe care o aduc inerii in ceruri". Daca acest caracter es$atoloic s-a

pastrat in comentariile bizantine timpurii ale Sntei :itur$ii, el a fost reprimat in cele tarzii.

Profesorul erman Harl #$ristian 6elm8, unul din cei mai avizati cercetatori ai istoriei interpretarii Sntei

:itur$ii 1rtodoe, a demonstrat intr-un studiu de mare nete, comparand comentariile Sfantului Dionisie

Pseudo-Areopaitul si cel al Sfantului Maxim Marturisitorulcu cel al lui %icolae #abasila, cum in ultimul

caracterul es$atoloic al Sntei :itur$ii a fost reprimat.

Pentru Sfantul Dionisie Sfanta :itur$ie este o "icoana a celei savarsite de cetele ineresti", iar pentru

Sfantul >aim o preustare a bunurilor veacului viitor. Aceste aspecte au fost reprimate in talcuirea lui

%icolae #abasila, in centrul careia sta prezentarea in simboluri a evenimentelor istorice ale vietii lui

ristos.

5eceptarea acestui comentariu in spatiul rasaritean in dauna celor bizantine timpurii a dus la reprimareainteleerii es$atoloice a Sntei :itur$ii si transformarea ei intr-o sluba plina de simboluri, care

rememoreaza imitativ viata lui ristos intamplata in urma cu doua mii de ani.

In 5usia, spre eemplu, datorita unei lari raspandiri a comentariului Sfantului Maximinteleerea es$atoloica a

:itur$iei ca preustare a veacului viitor s-a mentinut pana la umatatea veacului al ;&II-lea. Icoana

>antuitorului intre puterile ineresti, o icoana profund es$atoloica care domina iconostasul este

inlaturata in secolele al ;&III-lea si al ;I;-lea, devenind o epresie a reprimarii caracterului es$atoloic al

Sntei :itur$ii.

". #fantul $asile cel Mare - $asiliada si monahismul% chipuri ale !shatonului.

Sfantul &asile cel >are este primul care a inteles ca :itur$ia eu$aristica nu este o simpla "escapada

pioasa" in lumea ruaciunii si o intoarcere de la realitatile sociale ale lumii in care traim prin inc$iderea in

spatiul eclezial, ci c$emarea adresata ecarui crestin sa celebreze taina fratelui in afara 2isericii, inpietele publice si in ma$alale, acolo unde se aud striatele saracilor, ale bolnavilor si ale marinalizatilor.

Sfanta :itur$ie se termina in secolul al I&-lea cu ruaciunea Amvonului, cand preotul ii invita pe
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67056-acatistul-sfantului-ioan-gura-de-aurhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69588-melchisedec-in-comentariul-sfantului-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67056-acatistul-sfantului-ioan-gura-de-aurhttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68484-cuvinte-pentru-o-buna-vietuire-sfantul-maxim-marturisitorulhttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69588-melchisedec-in-comentariul-sfantului-maxim-marturisitorul


22/95

credinciosi "#u pace sa iesim", iar poporul raspundea "intru numele Domnului". A pleca in lume din

2iserica "intru numele Domnului" inseamna a duce mai departe viata pe care Dumnezeu o daruieste

lumii, a participa la transformarea istoriei in /s$aton.

Stuctura de baza a Sntei :itur$ii se bazeaza pe doua miscari! prima este adunarea poporului pentru a

auzi cuvantul lui Dumnezeu si pentru a manca Painea &ietii ':c , +are? In timpul foametei din iarna anului )esopotamia! ">-am minunat de infranarea lor in

mancare si bautura, le-am admirat staruinta in tot felul de munci, am ramas uimit de ravna lorneintrerupta pentru ruaciune, vazand cum inlatura somnul si cum isi impun sa se abtina de la orice pofta

a rii, pastrandu-si in toata vremea mintea sloboda si inaltata deasupra patimilor, in foame si sete, in fri

si in olatate, fara sa poarte ria de trup O..., lasandu-mi impresia ca ar petrece intr-un trup strain, ca si

cum si-ar avea cetatenia in cer".

Intalnim din nou oameni ce traiesc pe pamant, dar au cetatenia in cer. In persoana acestor asceti cerul si

pamantul se intalnesc din nou. /i traiesc in istorie, dar vorbesc despre /s$aton prin intreul lor mod de

vietuire. /senta vietii mona$ale primare nu consta in asumarea unor voturi severe, ci era o conrmare a

uramintelor baptismale obisnuite, novicele trebuind sa se lepede de lume, sa devina un strain si un

pelerin in toate cetatile pamantesti, asa cum 2iserica nu era decat o "straina" in cetatea pamanteasca.

Alcatuind reulamentele ascetice, valabile in andirea S

eshatologie staniloae

Documents