CURS GNDIREA I TULBURRILE EIDEFINIIE: gndirea reprezint procesul central al vieii psihice, o activitate cognitiva complex, mijlocit i generalizat, prin care se distinge esenialul de fenomenal, n ordinea lucrurilor i ideilor, pe baza experienei i a prelucrrii informaiilor.OPERAIILE GNDIRIIn desfurarea sa, acest proces de construcie ideativ procedeaz prin aa-numitele operaii ale gndirii:1. Analiza: operaia de desfacere, de separare mental a obiectelor i fenomenelor n prile lor componente, de difereniere a nsuirilor lor2. Sinteza: operaia opus analizei, care realizeaz reuniunea mental ntr-un ansamblu unitar a nsuirilor eseniale i particulare ale obiectelor i fenomenelor lumii nconjurtoare.3. Comparaia: operaia prin care se disting asemnrile i deosebirile dintre obiectele i fenomenele analizate. St la baza operaiilor de analiz i sintez, operaii care se realizeaz pe baza evalurii dup un anumit criteriu a asemnrii i deosebirii obiectelor i fenomenelor4. Abstractizarea: operaia gndirii care const n abstragerea, desprinderea unei anumite laturi sau nsuiri a obiectelor sau fenomenelor, n timp ce n momentul respectiv se ignora, se face abstracie de celelalte. 5. Concretizarea: urmeaz calea invers de la abstract la concret, fiind operaia care concepe obiectele sau fenomenele n toat varietatea trsturilor lor caracteristice. Concretizarea se apropie de experiena senzorial i ne furnizeaz exemple pentru ilustrarea generalului (ex. mar, ananas etc.).6. Generalizarea: operaia opus concretizrii, de ridicare de la reflectarea unui obiect sau fenomen la o categorie de obiecte sau fenomene, pe baza unor elemente comune i esentiale. Generalizarea se efectueaz la diferite nivele, ea putnd cuprinde grupe mai mari sau mai mici de obiecte i fenomene ce au o trstur comun (ex. fructe).Operaiile gndirii n desfurarea lor ideativ beneficiaz de aportul cuvntului cu rol cognitiv (de achiziie i depozitare a informaiei), precum i un rol reglator (de vehiculare a informaiei) n cadrul desfurrii aciunii mentale.TULBURRI DE GNDIREI. Tulburri cantitative de gndire: tulburri de ritm i coeren n gndireII. Tulburri calitative de gndire: tulburri n coninutul gndiriiIII. Tulburri ale expresiei verbale i grafice a gndirii

TULBURRI CANTITATIVE DE GNDIREA.Tulburri de ritm n gndire1. Accelerarea ritmului ideativ (fuga de idei) se caracterizeaz prin faptul c asociaiile ntre idei se fac la ntmplare, dup aspecte superficiale, dup asonan, dup rim, dup contraste facile, dup localizare n timp i spaiu. Adesea pacienii vorbesc mult (logoree) i repede (tahifemie), cu voce tare, uneori pn rguesc. n perioadele de exacerbare extrem a fugii de idei, asociaiile pierd aproape total legturile logice formale, ajungndu-se la incoerena gndirii. n practic, accelerarea ritmului ideativ nu se ntlnete izolat, ci asociaz excitaie psiho-motorie, creterea forei reprezentative i imaginative, a mobilitii prosexice, a tonusului afectiv, toate exprimate prin logoree accelerarea debitului verbal. Aceast accelerare cvasiglobal a vieii psihice poart denumirea de tahipsihie.Accelerarea ritmului ideativ apare n sindroame maniacale, stri de excitaie psiho-motorie din schizofrenie sau paralizie general progresiv la debut, beii acute voluntare, stri nevrotice, n strile de oboseal marcat i de surmenaj.Forma particular de accelerare a rimului ideativ:Mentismul (descris de Chaslin) este o form particular de accelerare a ritmului ideativ, caracterizat prin depanarea rapid, incoercibil, automat a reprezentrilor (motiv pentru care poate fi considerat i o tulburare de memorie) i ideilor, fa de care bolnavii au adesea o atitudine critic, fac efort s-i stpneasc gndurile, ns de obicei nu reuesc. Tulburarea devine att de parazitar i de jenant, nct provoac anxietate, mpiedic pacienii s se odihneasc sau s desfoare activiti conforme cu rigorile voliionale, acetia rmnnd spectatori ai propriilor idei.Mentismul se ntlnete n stri de oboseal accentuat, n stri de mare tensiune nervoas, n intoxicaii uoare cu tutun, cafein, alcool, cu medicamente psihotone i psihodisleptice, n cadrul sindromului de automatism mental din schizofrenie (cnd pacientul are convingerea delirant c acest fenomen patologic este impus din afar, este provocat de cineva).2. ncetinirea ritmului ideativ (lentoare ideativ) - clinic se observ c pacientul vorbete rar (bradifemie), articularea cuvintelor este lent (bradilalie), ofer rspunsuri cu ntrziere (cu perioad de laten mare), vocea are intensitate sczut. Pentru obinerea rspunsurilor de multe ori este necesar repetarea ntrebrii. Discursul acestor pacieni este nu numai lent, dar i cu ntreruperi, iar uneori incoerent. Lentoarea ideativ asociaz slbirea forei reprezentative i imaginative, dificulti de evocare a amintirilor, dificulti prosexice, inhibiie motorie. Aceast scdere cvasiglobal a funciilor psihice (implicit prin diminuarea funciei tonico-energetice afective) poart, n psihopatologie, denumirea de bradipsihie.Lentoarea ideativ se ntlnete n stri de epuizare fizic i psihic, n perioada de convalescen a unor boli somatice, toxice, infecioase, n afeciuni neurologice cu interesare extrapiramidal, ca boala Parkinson, parkinsonism postencefalitic, intoxicaia cu monoxid de carbon, n stri de obnubilare a contiinei, oligofrenii, schizofrenie, depresie, melancolie.Forme particulare de scdere a ritmului ideativ:2.a. Vscozitatea mental const n scderea fluiditii mentale (adezivitate), care se traduce prin scderea fluiditii verbale. Se ntlnete n epilepsie.2.b. Fading mental (Guiraud si Deschamps) const n accentuarea progresiv a lentorii ideative pn la oprirea fluxului ideativ. Se ntlnete mai ales n schizofrenie.2.c. Baraj ideativ (Sperrung) ritmul ideativ nceteaz intempestiv pentru cteva secunde, dup care cursul gndirii poate fi reluat. Aceast oprire brusc a exteriorizrilor verbale se ntlnete n schizofrenie i poate fi explicat prin apariia unei halucinaii, prin intervenia unei fore xenopatice ori poate rmne incomprehensibil.2.d. Srcirea ideativ scderea productivitii ideilor (Hemmung). Ideile sunt tot mai concentrice, cu un sistem de referin tot mai redus, cu un coninut tot mai restrns, deseori monotematice. Se ntlnete n stri de surmenaj, tulburri ale contiinei, stri depresive, schizofrenie.3. Dispariia fluxului ideativ (anideatia) dei este descris n idioie i demene (sub forma deambulaiei anideice) sau n epilepsie (sub forma automatismului anideic), nu este sigur dect n strile comatoase, pentru c n celelalte se presupune c exist totui idei care rmn necunoscute celor din jur. Trebuie difereniat de barajul ideativ, n care exist un coninut ideativ, dar care rmne necunoscut celor din jur. B.Tulburri de coeren n gndireIncoerena gndirii reprezint pierderea legturilor logice dintre idei. Exprimarea verbal a ideilor devine lipsit de coninut i ininteligibil. Forme de incoeren a gndirii:a.Salata de cuvinte pacientul exprim o serie de cuvinte sub forma unui amestec total lipsit de coninut logic i inteligibilitate.b.Jargonofazia pacientul nu mai este neles de nimeni, pare a vorbi o limb proprie.c.Verbigeratie const n repetarea stereotip a acelorai propoziii, fraze sau cuvinte, frecvent lipsite de orice neles. Uneori se observ o oarecare tendin la rim (ex. acas, mn, vac, atom, gsc, moac).Incoerena sub diversele ei forme apare n schizofrenie, demene avansate, tulburri de contiin, n special cele calitative.TULBURRI CALITATIVE DE GNDIRIE (TULBURRI DE CONINUT ALE GNDIRII)1.Ideea dominant2.Ideea obsedant (obsesiv/anankast)3.Ideea prevalent4.Ideea delirant

1. Ideea dominant este o idee care se impune la un moment dat n gndirea individului, coninutul su ncadrndu-se n sfera normalului. Este declanat de stimuli cu valene semnificative pentru subiect i este reversibil. Ideea dominant este n concordan cu personalitatea individului i cu dezideratele lui (egosintonic).2. Ideea obsedant (obsesiv/anankast) este o idee parazitar care irumpe i asediaz gndirea pacientului, se impune contiinei, dei este n dezacord cu aceasta. Este n discordan cu realitatea i cu personalitatea individului (egodistonic), care i recunoate caracterul parazitar, patologic, lupt pentru a o nltura, dar de cele mai multe ori nu izbutete. Astfel c ideea obsesiv este nsoit de un mare grad de anxietate. Spre deosebire de ideea delirant, cea obsesiv este apreciat critic de pacient, acesta recunoscnd c fenomenul eman din propria via psihic, i nu este impus din exterior ca n automatismul mental i fenomenele de influen exterioar.Din punct de vedere clinic, obsesiile mbrac urmtoarele forme:a. idei (obsesii ideative) corespund definiiei de mai sus, realiznd o intoxicaie prin idee. Principalele teme obsesive sunt: contaminarea cu microbi (misofobie); dubitaia (de ce?, poate, dac; se refer la nesigurana aciunilor proprii, bolnavul devine preocupat, nelinitit, nesigur, se ntreab dac a efectuat o serie de acte obinuite, semiautomate ca: nchiderea uii, a aragazului, de multe ori se ntoarce din drum pentru a verifica; unii autori denumesc aceste obsesii mania verificrilor; este frecvent ntlnit la medici (dac au pus parafa, dac au scris posologia corect); violenta fizic asupra propriei persoane sau asupra celorlali (de ex. mi voi ucide copilul, dar pacienta evit s rmn singur cu copilul, caut asigurri, ascunde cuitele, pungile de plastic etc.); preocupri religioase (ndoieli cu privire la religie, blasfemii); preocupri sexuale (pentru organe sexuale sau acte sexuale inacceptabile; de ex. voi comite un viol, dar pacientul evit s stea singur cu o femeie i ncearc s-i abat gndul de la problemele sexuale); obsesia unui comportament inacceptabil (idei obsesive de contrast au un coninut inacceptabil, suprtor, n profund discodan cu convingerile obinuite, etice ale bolnavului; de ex. idei obscene obsesive n timpul rugciunii la o persoan foarte decent, dar pacientul ncearc s-i pstreze autocontrolul, evit situaiile sociale, i ntreab pe ceilali dac comportamentul su a fost acceptabil ntr-o anumit situaie; sau alt ex., o soie credincioas are teama de a nu-i nela soul, dar nu trece niciodat la fapte, dei triete penibil acest chin); ordinea (lucrurile s fie la locul lor, aciunile s se desfoare ntr-o anumit ordine).Obsesiile ideative apar cel mai frecvent n tulburarea obsesiv-compulsiv, dar se pot ntlni i n alte entiti psihiatrice precum depresia, patologia de involuie sau debutul schizofreniei.b. amintiri si reprezentri obsesive amintirile obsesive se exprim clinic prin perseverarea rememorrii unor evenimente neplcute, jenante. n cazul reprezentrilor obsesive este vorba despre idei care contrazic relitatea i care determin reprezentarea figurativ ntr-o manier senzorial-plastic. Uneori reprezentrile contrastante exprim prejudiciu, defimare, aversiune sau ur fa de persoane pentru care pacientul are sentimente de dragoste, stim, respect, prietenie.c. fobii (obsesii fobice) reprezint teama fa de anumite lucruri, fiine, situaii sau aciuni, teama nejustificat, apreciat critic de pacient, dar pe care nu o poate alunga n ciuda faptului ca evit situaia respectiv. Fobiile genereaz o stare de tensiune intrapsihic nsoit de disconfort fizic sau o senzaie de malez, nu m pot mica, nu pot demara i de un cortegiu de manifestri neuro-vegetative: transpiraii, tahicardie, sialoree. Prin dezvoltare n intensitate ele pot fi declanate i de simpla reprezentare a lor. Ele se pot extinde de la o tema la alta, din vecintate n vecintate. Exemplificm prin: Hipsofobia: teama de nlimi, balcoane, lift Agoraphobia: teama de spaii deschise, poate apare pe stadioane, n piee Claustrophobia: teama de spaii nchise, locuri nguste Talasofobia: teama de mare Acusticofobia: teama de sunete, zgomote, explozii, tunete Hidrofobia: teama de ap Bazofobia: teama de a nu cdea n timpul mersului, ntlnit frecvent la femei, pentru siguran merg pe lng ziduri, garduri, cutnd un punct de sprijin n eventual cdere Heliofobia: teama de soare Aichmofobia: teama de obiecte ascuite Belenofobia: teama de ace Nichtofobia: teama de ntuneric, apare la femei, acestea dorm cu lumina aprins Antropofobia: teama de oameni, de mulime Arahnofobia: teama de pianjeni, mai frecvent la femei Cancerofobia: teama de cancer Chinofobia: teama de cini Fagofobia/sitiofobia: teama de a mnca Logofobia: teama de a nu pronuna greit un cuvnt Misofobia: teama de contaminare microbian Nozofobia: teama de mbolnvire Fobofobia: teama de fobii, bolnavul st paralizat, nu face nimicd. tendine impulsive (obsesii impulsive) impulsuri care ndeamn bolnavul la acte particulare, iraionale i inacceptabile ori ridicole. Pentru c urmarea acestor impulsuri conduce la consecine negative, bolnavul li se opune, ns se ncarc emoional cu team i panic. Aceasta este de obicei legat de anumite idei obsesive contrastante, idei care contrazic flagrant convingerile individului. De ex. pacieni cu un comportament ireproabil i cu un nivel elevat de cultur sunt parazitai de ideea de a lovi peste fa diveri trectori de pe strad, de a huli sau injuria persoane din colectiviti sau institutii fa de care au un respect deosebit. De obicei teama de a nu comite actul impulsiv se menine atta timp ct bolnavul se afl n situaia de a-l comite.e. Compulsii/aciuni obsesive (ritualuri, ceremonialuri obsesive) sunt comportamente repetitive - compulsiuni cu caracter deschis (de ex splatul minilor - ablutomania, punere n ordine, verificri) sau acte mintale compulsiuni mascate (de ex. rugciuni, numrat - aritmomania, repetarea n gnd a unor cuvinte) pe care persoana se simte nevoit s le efectueze ca rspuns la o obsesie sau n conformitate cu reguli care trebuie aplicate rigid. Comportamentele sau actele mintale urmresc s prentmpine un anumit eveniment sau situaie temut. Totui, comportamentele sau actele mintale fie c nu sunt legate n mod realist de ceea ce sunt menite s neutralizeze sau s previn, fie sunt evident excesive.

1. Ideea prevalent este o idee care ocup un loc dominant n psihismul individului, este n concordan cu sistemul ideativ al individului, cu personalitatea sa (prin urmare nu-i recunoate caracterul patologic), dar n neconcordan cu realitatea. Spre deosebire de ideile dominante i obsesive pe care evenimentele ambianei tind s le estompeze, s le anihileze, n cazul ideilor prevalente, ntmplrile i persoanele din realitate sunt luate drept argumente i puncte de sprijin, fiind nglobate n sistemul ideativ aberant al persoanei. n plus celelate idei adiacente i concomitente n loc s i se opun, s o contrazic, graviteaz n jurul ei, argumentnd i dezvoltnd ideile prevalente. Fiind n concordan cu personalitatea, dar n discordan cu realitatea, ideea prevalent are potenialitate psihopatologic delirant, putnd fi anticamera ideii delirante. Se ntlnesc n stri reactive de intensitate psihotic, stri postonirice, epilepsie, alcoolism, tulburare bipolar, toate strile predelirante. Ideile obsesive sau prevalente se pot orienta asupra strii de funcionare a organismului, individul considerndu-se afectat de diverse boli. n acest caz este vorba despre hipocondrie, n esen de natur ideatorie, dar antrennd elemente afective, voliionale i n special perceptive (percepia unor tulburri organice, cu o oarecare contiin a irealitii lor). n funcie de amplitudinea sa, ideea hipocondriac se poate prezenta ca o simpl preocupare asupra strii de funcionare a organismului, poate avea intensitatea i forma unei obsesii, n care preocuparea este nsoit de team, dominnd psihismul individului, poate subordona celelalte idei i activitatea insului devenind idee prevalent sau, prin interpretare i prelucrare, poate duce la ndeprtarea de realitate, devenind idee delirant.2. Ideea delirant (delusion la autorii anglo-saxoni sau Wahn la cei germani) se exprim de obicei limpede, pe fond de claritate a contiinei. Brusc sau insiduos, ideile delirante pun stpnire pe contiina bolnavului, fiind definite ca judeci sau raionamente care reflect n mod eronat realitatea i modific n sens patologic concepia despre lume i comportamentul bolnavului. Jaspers (1913) descrie urmtoarele caracteristici ale ideii delirante:a. Convingerea delirant (certitudinea) este o judecat eronat care pune stpnire pe contiina bolnavuluib. Incorigibilitatea (neinfluenabilitatea) impenetrabil la contraargumente i inabordabil prin confruntare, n ciuda contradiciilor evidente cu realitateac. Lipsa motivaiei convingerilor delirante i a atitudinii critice fa de ele (imposibilitatea coninutului) nu corespunde realitii cu care se afl n cert contradicie i pe care o reflect deformatd. Comportamentul delirant modific n sens patologic comportamentul.Fenomenologic se delimiteaz 2 tipuri de idei delirante:1. Idei delirante care se deduc din fenomene afective sau alte experiene inclusiv cele halucinatorii sau prin tulburri ale contiinei legate de complexe traumatizante avnd un caracter de inteligibilitate2. Idei delirante care nu se pot deduce din ceva i care constituie din punct de vedere psihologic fenomene primare.Wernicke clasific ideile delirante n:1. Delir primar se refer la ideile autohtone, produse de procesul morbid. Acesta corespunde cu ideea delirant care nu se poate deduce inteligibil.2. Delir secundar (de motivaie) - ideea care apare ca o reacie a bolnavului la mbolnvire sau este determinat de situaii conflictuale, traumatizante survenite n timpul desfurrii procesului morbid primar.n ordine cronologic, primul fenomen care configureaz delirul primar este tulburarea de gndire fr halucinaii.1. n prima faz, bolnavul triete aa numita dispoziie delirant - este o stare difuz, vag, fr un coninut ideativ precis. Mattusek definete aceast senzaie ca o tensiune delirant, bolnavul simte c plutete ceva, c se ntmpl ceva i care se caracterizeaz prin trirea unei schimbri imperceptibile. Bolnavul are senzaia c se ntmpl ceva amenintor, ceva care plutete n aer. 2. n a doua faz apare percepia delirant sau interpretarea delirant (a nu se confunda cu tulburarea de percepie): dup Jaspers i Ghrule vorbim de interpretare delirant atunci cnd unor percepii reale li se acord n mod nemotivat o semnificaie anormal, de obicei n sensul unei relaii cu persoana proprie. Percepia delirant nu e o tulburare de percepie, ci o interpretare anormal n gndirea bolnavului bazat pe percepii reale i banale. K. Schneider descrie percepia delirant ca un fenomen cu 2 verigi: prima verig este o percepie care n sine nu a suferit nici o modificare, a doua verig const ntr-o semnificaie particular pe care o primete aceast percepie. n percepia delirant avem elementul intenie: de ex. un obiect a fost pus ntr-un loc cu o anumit intenie, cu un scop i atunci interpreteaz c acel obiect este altceva dect este de fapt (o cret aezat pe mas este un microfon care l nregistreaz pe bolnav fr s tie, este pus intenionat acolo ca s asculte ce spune el).3. A treia faz se constituie n intuiia delirant caracterizat prin reprezentri sau idei care apar brusc, ncrcate cu o semnificaie nemotivat i care se refer la propria persoan. Aceast intuiie delirant se mai numete i inspiraie delirant i apare n cadrul unei dezvoltri anormale a personalitii, la psihopai, la fanatici.Ideile i temele delirante par a depinde de mediul n care s-a dezvoltat i triete individul, de preocuprile lui individuale i sociale din perioada respectiv, de nivelul su socio-cultural, de electivitile i stadiul de dezvoltare a psihismului propriu.Dup coninut, delirul poate fi verosimil sau neverosimil, abstract, confabulator, inteligibil sau neinteligibil, contradictoriu (PGP, psihoze organice). Dup form poate fi persistent sau mobil, deschis sau ncapsulat, sistematizat sau nesistematizat, nsoit sau nu de halucinaii, congruent sau nu cu dispoziia. Cnd ideile delirante se nlnuie, se articuleaz ntr-o form coerent, mai mult sau mai puin stringent i uneori chiar aparent logic, vorbim de un sistem delirant, care i asigur amplitudinea i durata prin suportul dinamico-energetic oferit de polarizarea majoritii forelor afectiv-voliionale, dar i a imaginaiei, a forei mnezice i n general a tuturor fortelor psihice. Astfel c bolnavul cu acest tip de delir caut, prin orice mijloace i permanent, s impun ideile sale realitii, pentru c le triete cu o nestrmutat convingere (paranoia de lupt - Kampf Paranoia, dup Kretschmer). Pentru c unii delirani, n special paranoici, au un potenial cognitiv deasupra mediei, datorit aspectului aparent logic al alctuirii raionamentelor, a plauzabilitatii lor partiale, cat si participarii afective cu care-si expun ideile, acestea, desi delirante, pot parea celor din jur plauzibile, mai ales cand acestia sunt atasati afectiv de bolnav si au o oarecare insuficienta cognitiva si o mare sugestibilitate, ei putand adopta ideile delirante, realizand delirul indus (de catre delirantul veritabil, care poarta numele de inductor). Acesta forma de contaminare mentala este reversibila, delirantul indus mentinandu-si ideile delirante doar cat timp se afla sub influenta inductorului (folie deux descrisa de Falret si Baillarger). Pe masura ce evolueaza, delirul se structureaza, devine stabil, iar intrebarile, suspiciunile din perioada de inceput a smulgerii de realitate, isi gasesc raspuns odata cu detasarea de aceasta. Astfel ca si nelinistile generate de situatia inedita in care se afla la inceput, dispar pe masura ce bolnavul si le elucideaza. In cele din urma, persiflat sau ignorat, delirantul nu-si mai impartaseste ideile oricui, deoarece nu oricine este demn de incredere sau capabil sa inteleaga. Delirul se inchisteaza, se incapsuleaza.De cele mai multe ori, insa, delirul este nesistematizat, ideile delirante fiind slab legate sau nelegate intre ele, neputandu-se inchega intr-un sistem organizat. In lipsa suportului afectivo-volitional, ideile isi pierd nu numai coerenta, cat si stabilitatea, forta si durabilitatea. Prin urmare, delirul nesistematizat este polimorf, slab structurat, instabil, vaiabil ca tematica si fara tendinta de a se inpune realitatii, fata de care bolnavul manifesta neutralitate si indiferenta.In functie de continutul lor tematic si de fondul afectiv pe care apar, ideile delirante se pot clasifica in:1. idei delirante expansive (macromanice) apar pe fondul unei incarcaturi afective pozitive (euforice). Se descriu:a) idei delirante de grandoare: de forta, putere, talent, inteligenta, frumusete, bogatie, rang social etc. Pot fi exprimate vag, intermitent, pe un fundal de satisfactie si optimism, fara nevoia de a-i convinge pe ceilalti, sau pot fi exprimate ferm, detaliate, sistematizate, bolnavul, in acest caz, fiind centrat pe ideea recunoasterii (de catre ceilalti), a sacrificiului si a luptei pentru impunerea ideilor sale (frecvent in paranoia).b) Idei delirante de inventie: elaborarea unor planuri sau incercari de realizare a unor dispozitive sau aparate de interes major si care preocupa in general oamenii de stiinta din perioada respectiva. Insa pentru delirant mai importanta este recunoasterea paternitatii, a prioritatii indiscutabile si a monopolului absolut al inventiei lor, decat secretul calculelor si mecanismelor.c) Idei delirante de reforma: elaborarea unor planuri filantropice, de pace universala si vesnica, a unor sisteme filozofice sau politice.d) Idei delirante de filiatie: convingerea bolnavului de a fi descendentul unei familii renuite sau mostenitor al unor persoane cu situatie socio-economica sau culturala inalta.e) Idei delirante erotomane: convingerea deliranta de a fi iubit de o persoana de obicei cu un nivel socio-cultural superior lui si careia ii atribuie in mod deliberat sentimente de dragoste fata de el, interpretand in acest sens orice act sau manifestare intamplatoare a acesteia. Ideile erotomane se insotesc de o stare de exaltare psihica si polarizare pasionala, care-i comanda si calauzeste conduita (ii scrie scrisori, se imbraca cum ii place persoanei iubite). Izvorul acestor idei delirante este constituit in special din intuitii, iluzii, false demonstratii si interpretari, iar uneori de coversatii indirecte de natura halucinatorie, inscriind ideea deliranta erotomana in sfera mai larga a sindromului de influenta si de automatism mental. Comportamentul erotomanului poate ramane pasiv, dar uneori, dupa un timp, ideile delirante erotomane pot impinge pe cel in cauza sa dea curs, sa realizeze practic legatura lor ideo-afectiva. Daca obiectul iubirii reactioneaza vadit negativ sau ostil, se poate ajunge la faza rupturii si razbunarii si la reactii agresive.f) Idei delirante mistice (religioase): pot fi deseori consecinta unor preocupari religioase sau a unor vise cu aspect de eidetism. Bolnavul se crede purtatorul unei misiuni de ordin spiritual, religios, al unui mesaj transcendental prin care este menit sa instaureze pacea in lume, sa propovaduiasca credinta in forta divina, sa imparta dreptatea, sa instaureze armonia universala etc.g) Idei delirante altruiste: bolnavii devin foarte darnici, generoi oferind tot ceea ce are inclusiv propria via n folosul celor din jur, pentru folosul societii, al omenirii.2. idei delirante depresive (micromanice) apar pe fondul timic depresiv. Se descriu:a) Idei delirante de persecutie convingerea bolnavilor ca sunt observati, urmariti, filati, se comploteaza impotriva lor, are dusmani care il hartuiesc, il spioneaza, il impiedica sa se realizeze pe plan socio-profesional sau familial, se intentioneaza suprimarea lor. Initial bolnavii se pot comporta ca niste resemnati, de teama se ascund, ies numai noaptea, isi schimba domiciliul, evita lumea, pentru ca mai tarziu sa recurga la plangeri, acuzatii, revendicari, reclamatii, violente si conduite antisociale (se realizeaza conversia din persecutat in persecutor. Apare in schizophrenia paranoida si in deliruri halucinatorii sistematizate.b)Idei delirante de revendicare convingerea bolnavului ca a fost victima unei nedreptati (materiale sau morale), motiv pentru care isi canalizeaza intreaga activitate spre recunoasterea drepturilor lor, astfel ca intenteaza numeroase procese care nu fac decat sa le intretina starea de alerta si sentimentele de ura, amplificate de interpretarile delirante, in final putandu-se ajunge la violenta si crima, din exasperarea bolnavului pus in situatia de a-si face singur dreptate.c)Idei delirante de gelozie clinic se manifesta prin suspectarea gesturilor, expresiei mimice, tinutei vestimentare, intonatia si timbrul vocii, cat si a schimbarilor de dispozitie ale partenerului. Toate aceste aspect sunt luate drept probe de adulter. Delirul de gelozie este diferit de gelozia vulgaris care apare si trece in orice cuplu, prin amplitudinea, caracterul sau obsedant si tenace si aspectul incredibil al acuzatiilor. Gelosii incep sa organizeaze adunarea unor elemente probatorii pentru demonstrarea infidelitatii partenerului. Incep sa urmareasca, pun detectivi, cronometreaza timpul de la serviciu pana acasa. In general gelozia patologica este alimentata de false recunoasteri, iluzii de perceptie si memorie, interpretari delirante. Cel mai frecvent delirul de gelozie se intalneste in cadrul dependentei de alcool, fiind amplificat atat de experientele onirice, confuzionale, de scenele de cosmar, cat si de scaderea libidoului. Gelosii patologici supun la sadisme, maltratari partenerii pentru a marturisi, acestia de teama recunoscand, pentru ca mai apoi sa intervina crime grave (crime pasionale). Delirul de gelozie apare si la barbatii cu disfunctii endocrine si in patologia de involutie care incepe cu andropauza.d) Idei delirante de relatie (de referinta) - bolnavii au convingerea ca persone din anturaj exercita o influenta negativa asupra lor si ca prin cuvinte, gesturi sau actiuni, fac aprecieri defavorabile asupra calitatilor morale, intelectuale fizice sau sexuale. Exista si delir senzitiv de relatie descries de Kretschmer: handicapatii senzoriali (bolnavi hipoacuzici care nu inteleg ce se vorbeste si interpreteaza delirant). Delirul de relatie se intalneste frecvent in debuturi de schizofrenie sau de depresie periodica.e)Idei delirante de autoacuzare si vinovatie - au tendinta centrifuga si caracter progresiv, mergand de la culpabilitate, prin dizgrate, la nedemnitate. Bolnavii se considera vinovati de situatia in care se afla, de nereusita copiilor in viata, de necazul partenerilor, de nenorocirea altora. Aceasta tulburare de gandire e foarte grava pentru ca sta la baza nu numai a suicidului, ci si a omorului altruist. Frecvent apare in melancolia de involutie (comportamentul delirant al bolnavului se manifesta fie prin refuzul ingrijirii atentiei familiei, refuzul hranei, automutilare, suicid).f)Idei delirante hipocondriace bolnavii au convingerea deliranta ca sunt afectati sau ameninati de o boala grea, incurabila, ceea ce ii face sa interpreteze si sa amplifice nemasurat tulburari efemere si minore ale functiei diverselor aparate si sisteme. Ei se autoanalizeaza si se documenteaza incontinuu in legatura cu presupusa afectiune. In stadii avansate, mai ales la bolnavi in varsta, aceste idei pot fi insotite de halucinatii cu caracter fantastic, absurd (de ex. eventualele garguimente, reale, sunt determinate de vietati, ca broaste, serpi, pe care le poarta in stomac sau in intestin). Alteori afirma ca locul sau structura unor organe s-a modificat.g)Idei delirante de transformare si posesiune - bolnavii sunt convinsi ca au suferit o metamorfoza corporala, care poate fi partiala sau generala. Cele mai frecvente sunt transformarile in animale (delir metabolic sau zoontropic). In delirul dermatozoic, bolnavii sustin ca au paraziti cutanati, ei se straduiesc sa ii inlature si fac apel in acest scop la diferite metode de tratament foarte originale (ca de exemplu sa ii scoate prin cavitatea bucala). Aceste idei de transformare sunt absurd si fantastice. Delirul de transformare este intalnit in schizofrenie paranoida, demente senile, PGP (stadiul final).h)Idei delirante de negatie bolnavul nu recunoaste realitati evidente, ajungand sa nege insasi realitatea functiilor vitale, existenta unor organe, a unui proces psihic, a unor aspecte din realitate etc. De ex. bolnavii spun ca nu au urinat de 5 ani si nu au respirat de 10 ani, organele li s-au atrofiat, au putrezit. In depresiile de involutie bolnavii traiesc un puternic sentiment de culpabilitate, afirmand ca sunt condamnati sa traiasca vesnic pentru a se chinui vesnic. Aceste idei delirante de negatie, enormitate si imortalitate fac parte din sindromul Cotard. Delirul de negatie apare in stari dementiale profunde (mai ales de natura luetica), in melancolia deliranta de involutie si mai rar in stari confuzionale (mai ales de origine infectioasa).i) Idei delirante de otravire - bolnavul este atent si controleaza dupa un sistem propriu toate alimentele si lichidele avand convingerea ca dusmanii il vor extermina punandu-i otrava in mancare sau bautura.j) Idei delirante catatimice - apar si se dezvolta pe o putermica stare afectival tensionala care poate duce la scaderea campului constiintei si care determina reactii paroxistice, catastrofice, antisociale prin mechanism de scurt-circuit (bolnavul se incarca afectiv negative, incarcaturi stocate in timp, care la un moment dat ajung la paroxisme facand un act necugetat).3. idei delirante mixte (combinate) pot fi intalnite pe fondul unei tonalitati afective ambigue. Se descriu:a)Idei delirante de interpretare mecanismul delirant este interpretarea, bolnavii supunand tot ceea ce percep, rigorilor rationamentului inductiv, completat si potentat intuitiv si imaginativ. Interpretarea este orientata atat asupra evenimentelor exogene (analizeaza excesiv datele oferite de propriile simturi, pe criterii strict egocentrice, ajungand la convingerea ca gesturile, actiunile sau afirmatiile persoanelor din jur poarta o semnificatie speciala, cu referire la sine), cat si asupra celor endogene (materialul interpretarilor este oferit de lumea sa interioara, propriile productii ideative, visele si senzatiile corporale, bolnavul realizand prin intuitie imediata o inferenta de la o perceptie exacta la o conceptie deliranta). Clrambault afirma ca, spre deosebire de ideile delirante pasionale de gelozie sau erotomane, care se dezvolta in lant, pornind de la o veriga princeps si realizand un sector delirant al vietii psihice, ideile delirante de interpretare se dezvolta in retea (perceptiile iluzorii, aluziile, supozitiile, psudorationamentele realizeaza, prin interpretari succesive, o retea difuza, care cuprinde in ochiurile ei noi aspecte ale realitatii).b) Ideile delirante de influenta sunt variante ale delirului de interpretare, care exprima convingerea bolnavului de a se afla sub imperiul unor forte xenopatice, care ii influenteaza gandurile, sentimentele, actiunile, inhibandu-le, amplificandu-le sau perturbandu-le. Influenta exterioara care se realizeaza asupra bolnavului, poarta deseori amprenta socio-culturala si stiintifica a epocii, acesta fiind convins de implicarea diavolului, a unor forte oculte (descantece, farmece), a sugestiei, hipnozei, undelor electromagnetice, rezelor cosmice, radiatiilor atomice etc.c) Ideile delirante metafizice (cosmogonice) bolnavii au pretentia de a elucida originea vietii, lumii, sufletului, a reincarnarii (metempsihoza).Se vorbeste in psihopatologie si de delir rezidual cand ideea deliranta ramane ca moosimptom dupa ce au trecut toate celelalte aspecte psihotice (halucinatiile, agitatia psihomotorie, tulburarile de constiinta). In acest stadiu bolnavul redobandeste critica asupra conditiei psihice, insa continua sa sustina o parte din ideile sale delirante. De obicei delirul rezidual are o durata scurta (cateva zile).O forma particulara este autismul interiorizarea patologica a gandirii. Gandirea autista este rupta de realitate, este o deplasare a ideilor spre lumea abstracta, simbolica, imaginara sau legendara, in care se pierde delimitarea spatiului si timpului trait. Este un semn major de schizofrenie descris de Bleuler. Autismul apare ca o scufundare intr-o lume impenetrabila si haotica care, dupa Bleuer, constitue o veritabila lume inversa. De obicei clinic se observa aceste trairi dereistice cand bolnavul sta imobil detasat de realitate, de timp si spatiu, scufundat in imaginar. Autismul este de obicei saracit in continutul sau delirant, aparand mai tarziu in evolutia psihozei schizofrenice.Mecanismele ideilor delirante pot fi unice sau multiple, in legatura cu fenomene perceptuale, ca iluziile sau halucinatiile, sau cu fenomene ideative (intuitii, situatii imaginate si interpretari).Modalitatile de aparitie si formare a ideilor delirante nu sunt elucidate. Ca si in cazul halucinatiilor, modelele experimentale produse mai ales cu psihedelice, demonstreaza ca patologia deliranta nu poate fi limitata la mecanisme strict corticale, dereglarile care le determina extinzandu-se si la regiunile subcorticale. Scoala pavlovista sustine ca in scoarta cerebrala a bolnavilor cu idei delirante, pe fondul inhibitiei (in faza ultraparadoxala) se inverseaza sensul relatiilor inhibitorii, astfel ca ceea ce trebuie sa fie inhibat se dezinhiba si devine dominant, din care cauza, in loc sa apara ideea normala, care exprima corect realitatea, apare opusul ei.

2